STRATEGII, DOCTRINE ŞI POLITICI DE SECURITATE Cursul 1 - MEDIUL DE SECURITATE

Prof. univ. dr. Neculae NĂBÂRJOIU Telefon 0723 33 99 81; 0745 04 32 07 email: nnabarjoiu@yahoo.com nabarjoiu.neculae@profesor.rau.ro

Aspecte teoretice
• Securitatea organizărilor sociale este abordată cel mai adesea din perspective unilaterale. Ca urmare, atât cercetătorii, cât şi decidenţii publici, se referă la aspecte disparate ale acesteia. • Când se concep doctrine, politici şi strategii de securitate, ele menţionează că se referă, de regulă, la „securitatea naţională” sau „securitatea internaţională”, „securitatea globală”, nu la securitatea organizărilor sociale, respectiv a naţiunilor. • Se invocă, de asemenea, „interese naţionale”, „internaţionale”, „interese globale” nu necesităţile de securitate ale organizărilor sociale (naţiunilor), statelor suverane, democratice şi oamenilor, ca cetăţeni.

În numele „securităţii.......
În numele „securităţii naţionale”, „internaţionale” sau „globale” este posibil: • să se declanşeze agresiuni; • să se întreţină stări conflictuale; • să se ignore necesităţi reale de securitate. Această abordare, dominată de premise ideologice, adesea ireconciliabile, împiedică identificarea soluţiilor favorabile satisfacerii necesităţilor de securitate ale oamenilor şi comunităţilor sociale. În contextul în care, pe măsură ce globalizarea avansează şi caracterul unitar al existenţei sociale a oamenilor devine tot mai uşor de sesizat prin instrumentele oferite de sociologie, în stare de securitate trebuie adusă existenţa socială, în ansamblul ei, şi nu entităţile socio-politice care-şi arogă statutul de „actori” ai mediului de securitate.

ca domeniu fundamental de referinţă al securităţii globale.definirea competenţelor şi răspunderilor pentru gestionarea . • O nouă abordare a fondului şi conţinutului ideilor cuprinse în principalele doctrine.implicarea oamenilor cu competenţe profesionale şi socializante în gestionarea existenţei sociale. politice şi strategice a securităţii. respectiv a naţiunilor. pentru a identifica modalităţile şi oportunităţile de fundamentare a unor asemenea produse informaţionale de către factorii decizionali ai statului şi naţiunii române. respectiv asupra naţiunilor. • Pentru relevarea organizărilor sociale. pentru identificarea consecinţelor perverse pe care acestea le produc asupra securităţii entităţilor socio-politice (statele) şi asupra organizărilor sociale. înţeleasă ca securitate socială. politicilor şi strategiilor de securitate. sunt necesare: .O nouă abordare • Se impune o abordare diferenţiată a gândirii şi acţiunii doctrinare.utilizarea studiilor sociologice pentru fundamentarea. elaborarea şi aplicarea cerinţelor doctrinelor. politici şi strategii de securitate ale aşazişilor „actori” ai mediului de securitate. . .

Politica de securitate • Politica de securitate constă dintr-un set de reguli şi practici care reglează modul în care o organizaţie foloseste. iar obiectul este cel asupra căruia acţionează un subiect (fişiere. directoare. proces etc. diferite dispozitive şi echipamente etc. protejează şi distribuie propriile informaţii sensibile. • Trebuie să existe un set de reguli utilizate de sistem. program. • Subiectul este reprezentat de ceva activ în sistem (utilizator. • O politica de securitate are de obicei în vedere două laturi: a subiectului şi a obiectului politicii. pentru ca acesta să poată determina în ce caz un anume subiect este autorizat să aibă acces la un anume obiect. administrează. .).). • Reprezintă modul de lucru prin care un sistem conferă încredere.

• Aceste politici restrictive conferă credibilitate. care ar trebui să fie poziția managementului referitor la acea temă şi care sunt acţiunile specifice pe care organizaţia trebuie să le întreprindă în funcţie de situaţiile apărute. • Dezvoltarea unei politici de securitate este similară cu a înţelege unde vrem să ajungem şi care sunt cele mai potrivite mijloace pentru a ajunge acolo. .Rolul politicii de securitate • Rolul politicii de securitate este de a informa pe toți cei ce activează într-o organizaţie asupra modului în care trebuie să se comporte în ceea ce priveşte o anumită temă (de exemplu informaţiile sensibile). suport şi eficienţa în eforturile de a proteja informaţia şi sistemul.

softurile pentru email etc. procese sau operații care specifică modul în care trebuie să se desfășoare o anume activitate. Analiza riscului ne spune in ce punct se afla o organizatie din punctul de vedere al securitatii IT. Impunerea unei politici de securitate confera flexibilitate.). • • • • . sau pentru a ușura asigurarea redundanței și recuperării datelor (ex: aplicațiile tip browser.Componentele unei politici de securitate Sandarde: seturi de reguli sau conventii încheiate cu scopul de a uniformiza și eficientiza activitatea tuturor componentelor unei rețele. Combinarea celor doua ajuta factorii de decizie sa inteleaga de ce anume are nevoie organizatia respectiva si ce schimbari trebuie facute pentru satisfacerea necesitatii. Proceduri: set de planuri. Acestea reflectă cele mai bune soluții și reprezintă răspunsurile la întrebări specifice. sprijin si eficienta eforturilor de a securiza datele si informatia. Atât analiza riscului cât si politica de securitate sunt procese continue datorita dinamicii mediului intern si extern al organizatiei.

Cuprinde expresii ideologice ale doctrinelor de securitate Doctrine de securitate de expresie liberală Doctrine de securitate de expresie marxistă Doctrine de securitate de expresie comunistă Doctrine de securitate de expresie social-democrată Doctrine de securitate de expresie conservatoare Doctrine de securitate de expresie fascistă .Doctrine de securitate Reprezintă suportul politico-militar şi confesional al securităţii unui stat.

• Forma si conţinutul cursului sunt orientate spre dezvoltarea unei culturi strategice.prin care. unui management performant al instituţiilor / organizaţiilor viitorului care presupun competenţe în domeniul securităţii naţionale şi internaţionale. respectiv naţiunile în „stare de securitate”. ca parte organică a culturii naţionale. în vederea pregătirii specialiştilor necesari unei guvernări eficiente. . să fie investigate sursele de profunzime ale proceselor sociale insecurizante. o securitate globală. folosind explicaţia teoretică. proiectate modalităţile de intervenţie în existenţa socială care să întreţină organizările sociale.care trebuie să producă explicaţia satisfăcătoare a existenţei sociale. • Parcurgerea sistematică a acestui curs este un exerciţiu intelectual cu ample consecinţe formative. poate fi atins numai cu ajutorul cercetării teoretice .De ce acest curs? • Concluzia desprinsă relevă că dezideratul promovării securităţii sociale. precum şi a studiilor centrate pe această problematică .

susţinute de nevoile de resurse. • realitatea geo-fizică în care s-au născut şi se socializează. pe măsură ce devin capabili să proceseze mai performant informaţiile sociale. ● Oamenii se asociază din interese socio-politice sau necesităţi sociale în modalităţi care se diversifică şi se reorganizează succesiv. de comunitate şi de protecţie. suportul spiritual al relaţiilor de comunicare şi de conlucrare construite pe suportul necesităţilor sociale. generate de simbolurile la care se raportează. . expresia socializării. mediul social. interesele şi necesităţile diferite. • Valorile. crează şi întreţin mediul socio-spiritual necesar organizărilor sociale.MEDIUL DE SECURITATE COMPONENTĂ ORGANICĂ A EXISTENŢEI SOCIALE ELEMENTE DE DEFINIRE ŞI CARACTERIZARE I. • „conştiinţa socială”. raporturi şi relaţii de comunicare. Oamenii ● Oamenii se raportează permanent la mediul social în care fiinţează şi se afirmă. diferenţiază modalităţile de asociere. alcătuit din ansamblul proceselor sociale şi a elementelor fizice şi simbolice care condiţionează viaţa umană şi generează: • organizările sociale. • interacţiunile oamenilor.

. să apere şi să promoveze valorile.Valorile ● Valorile. să protejeze. pe fond. ● Una din componentele organice ale existenţei sociale este mediul de securitate. • Pe formă. Acesta defineşte. interesul şi necesităţile. cadrul socio-politic în care funcţionează organizaţii şi instituţii de securitate îndrituite prin norme acceptate şi asumate. interesele şi necesităţile de securitate ale organizărilor sociale. entităţilor sociopolitice şi cetăţenilor. generează tendinţa de ierarhizare a oamenilor şi de individualizare a grupurilor. este un mediu social construit şi întreţinut de oameni şi organizaţii cu funcţii explicite. dar şi capacitatea şi modalităţile de a le susţine.

Fundamental în definirea mediului de securitate este condiţia de securitate.condiţia de securitate ● Mediul de securitate exprimă: pe de o parte: cadrul pace. lipsă de pericol pentru oameni. susceptibile să acţioneze asupra valorilor. juridice. informaţionale. Aceasta conduce la diferenţierea netă între mediu de securitate si mediu ostil. linişte. militare etc. economice. . ca fiinţă socială şi pentru organizaţii cu funcţii explicite. culturale. pe de altă parte: ansamblul circumstanţelor.. obiectele sau condiţiilor politice. intereselor şi necesităţilor de securitate.

pentru a fi capabili să-şi producă un mediu securizant. fizice. • Protecţia cuprinde totalitatea acţiunilor informative. • Explicarea şi înţelegerea comportamentului de securitate al diferiţilor „actori” sunt mult mai complicate „decât ceea ce apare la suprafaţa unui schimb politic care implică violenţă”. dacă oamenii învestesc în socializarea lor. . ● Indicatorul de evaluare a mediului de securitate este .Starea de securitate ● Prin raţiunea socială pe care o are.. „Starea de securitate” devine posibilă numai dacă oamenii acţionează deliberat întru satisfacerea şi întreţinerea ei. procedurale şi militare care asigură şi întreţin condiţia de securitate. mediul de securitate este un mediu protejat.starea” („starea de securitate”). juridice.

democratice. în mod inevitabil. • Acestea sunt interesate pentru a gestiona cu autoritate îndeosebi vulnerabilităţile. . poziţionarea lor în mediul de securitate. riscurile şi ameninţările care influenţează. precum şi a organizaţiilor (naţionale sau internaţionale) de securitate. prin instituţiile acestora.Responsabilitatea ● Responsabilitatea fundamentală pentru protecţia mediului de securitate este a statelor suverane.

în procesul producerii de resurse. Libertatea socială conservă şi întreţine unităţile sociale definite prin naţiuni. 1. începând cu familia. care. ● Naţiunile sunt organizări sociale cu o mare mobilitate în cadrul spaţiului social. democraţia. de satisfacţie şi afirmare şi de a se reproduce în cadrul oferit de spaţiul social amenajat. între diversele poziţii ale spaţiului social construit şi întreţinut de naţiuni. responsabilitatea şi controlul social. ● Mobilitatea socială este procesul generat şi întreţinut de agregarea mişcării oamenilor sau grupurilor sociale (comunităţi. organizaţii). ● Ocupaţiile influenţează zestrea geo-fizică. . ● Definitorie în procesul de construire şi întreţinere a mediului de securitate este acţiunea socială. Libertatea socială exprimă posibilitatea oamenilor de a produce resursele existenţiale. devine „mediu construit”. care le conferă capacitatea de a se reproduce permanent şi performant. mediul natural.Condiţiile şi cerinţele organizării şi fiinţării mediului de securitate Condiţiile existenţial-funcţionale ale mediului de securitate sunt libertatea socială.

ca matrice unică. . ● Ca expresie a puterii poporului.Democraţia 2. în spaţiul public. ci numai în fond. toţi oamenii au vocaţie de a fi „cetăţeni”. ci o necesitate socială. naţiunile generează şi întreţin . Datorită capacităţii de aplanare a crizelor şi conflictelor. „cives”). în formă..democraţia” ca expresie a capacităţii oamenilor şi organizaţiilor de a se implica. ● Prin „popor”. care construiesc democraţia ca „putere a poporului”. ● . respectiv naţiunile. Democraţia ● Democraţia este cartea de identitate a organizărilor sociale.Democraţia” nu este o soluţie socio-politică.. în pofida diferenţelor etnice sau politice. Acestea armonizează conexiunile organice între „civic” si „etnic”. ● Democraţia nu poate fi universală. fiecare naţiune îşi generează propriul „popor” („demos”. „democraţia a devenit sinonimă cu pacea şi securitatea”. de securitate. conform necesităţilor sociale. pe suportul cărora construiesc şi reconstruiesc mediul de securitate. ca relaţii de necesitate.

. democratice. ca principiu fundamental al responsabilităţii. fiecare om şi organizaţie cu funcţii explicite devin constienţi de prezentul şi viitorul organizărilor sociale. comunităţilor sociale. • Prin responsabilitate. Responsabilitatea Condiţia fundamentală pentru fiinţarea unui mediu de securitate este responsabilitatea omului cu competenţe sociale.3. • Conştientizarea propriei responsabilităţi este condiţionată de libertate. statelor suverane. precum şi cetăţenilor acestora. implicat în social.

● Din această perspectivă. . Acesta se realizează prin ansamblul de mecanisme. mijloace şi proceduri prin care au fost impuse oamenilor exigenţele respectării ordinii sociale şi morale. ideologic. „controlul social” . specific organizărilor sociale. Controlul social ● Condiţia indispensabilă a funcţionării unui mediu de securitate este „controlul social”. specific organizărilor socio-politice. se deosebeşte de „controlul politic”.4.

intereselor şi necesităţilor de securitate intervin în momentul în care în modelarea acestuia se implică ideologii. Aceştia nu sunt preocupaţi de corecta interpretare a existenţei sociale. adică de a-l modela în mod conştient. oamenii şi organizaţiile cu funcţii explicite dobândesc conduite socialmente dezirabile şi îşi însuşesc procedurile sau regulile necesare pentru a putea dezvolta acţiuni dezirabile. Munca şi cultura sunt definitorii pentru socializarea oamenilor. de modalităţile în care procesează informaţiile sociale şi în care se implică în procesele sociale. Prin socializarea continuă. diversiunii sau forţei. . cu consecinţe imprevizibile în planul protejării. impunând modele partizane. întreţine şi transforma mediul de securitate.Socializarea pentru mediul de securitate ● Mediul de securitate produce şi întreţine o „socializare” dependentă de capacitatea interpretativă a oamenilor. adesea pe suportul persuasiunii. apărării şi promovării valorilor. predictibile pentru necesităţile oricărei comunităţi. ● Disfuncţiile. precum şi organizaţiile/instituţiile cu funcţii explicite au capacitatea de a construi. Numai oamenii cu competenţe profesionale şi socializante.

Cerinţele organizaţional-funcţionale ale mediului de securitate 1. . Aceasta exprimă. comunicarea în mediul de securitate este înglobată într-un spaţiu simbolic care-i permite să circule în cadrul unei relaţii/legături specializate între oameni şi organizaţii/instituţii cu competenţe bine definite. în vederea receptării şi construirii sau reconstruirii unei anumite semnificaţii. modalităţile specializate de transmitere a informaţiilor care simbolizează condiţia de securitate permit stabilirea şi menţinerea unor relaţii specifice. Condiţia este capacitatea oamenilor cu competenţe bine definite de a procesa informaţii şi de a satisface necesităţile de securitate ale organizărilor sociale la care se raportează. circulaţia. Comunicarea ● Prin informaţie. ● Comunicarea în mediul de securitate are utilitate socială. către un destinatar îndrituit. în esenţă. în cadrul cărora se realizează producerea. comunicarea şi schimbul de informaţii pentru securitate. procesul de emitere a unui mesaj şi de transmitere a acestuia într-o manieră codificată cu ajutorul unui canal.

Normele sociale 2. întrucât sunt unificate organic prin norme sociale înţelese. ● La definirea normelor sociale concură valorile culturale şi morale ale naţiunilor. înţeleasă şi asumată de oameni şi de organizaţiile sociale. ● Pentru a funcţiona. sunt capabile să construiască si să întreţină mediul de securitate. Normele sociale ● Normele sociale sunt regulile şi modelele care determină comportamentul oamenilor şi organizaţiilor în contextul desfăşurării acţiunilor sociale. ● Numai organizările sociale. însuşite şi asumate. ● Normele constituie premisa normării sociale dacă se concretizează în reglementări sociale de genul codurilor de legi si a reglementărilor interne din organizaţiile sociale. în special vecinii şi mediul de securitate la nivelul regional şi internaţional. precum şi aşa-numiţii „factori externi”. ● Definitorii în fundamentarea şi respectarea normelor sociale sunt gândirea (cunoaşterea) şi acţiunea socială. ● O problemă deosebită pentru mediul de securitate o ridică respectarea normelor sociale. respectiv naţiunile. o normă socială trebuie acceptată. .

Ordinea socială ● Ordinea socială defineşte capacitatea de întreţinere a . Aceasta le conferă capacitatea de a determina orice putere politică să accepte suveranitatea naţiunilor în definirea valorilor.stărilor departe de echilibru” a oricărei organizări sociale într-un mediu de securitate viabil. nici o imixtiune dinăuntru sau din afară. statul poate interveni numai „prin lege” în raporturile dintre acesti factori şi numai în scopul de a preveni şi gestiona conflictele economice şi sociale. deci. intereselor şi necesităţilor de securitate. care nu îngăduie nici o limitare. Expresia suveranităţii organizărilor sociale.Ordinea socială 3.. ● Naţiunile capabile să construiască şi să întreţină ordinea socială se află în „stare de securitate”. respeciv a naţiunilor este „zidirea constituţională a statului”. definirea spaţiului public prin norme sociale generale (Constituţia) în virtutea cărora: toate puterile emană de la naţiune. . Aceasta asigură funcţionarea organizaţiilor gestionare în raport de necesităţile sociale în orice context situaţional în care se află organizările sociale. toţi factorii productivi şi integratori se bucură de egală ocrotire. suveranitatea are înţeles de putere absolută. • Într-un mediul de securitate viabil.

naţionale şi internaţionale. evenimente sau procese recunoscte social. fapte. a. Pacea reprezintă condiţia sine qua non a dezvoltării sociale. interesele şi necesităţile de securitate. Pentru orice entitate socio-politică (stat. se exprimă prin suveranitatea naţiunilor asupra resurselor lor existenţiale. Definitorii pentru orice mediu de securitate sunt valorile de securitate ale organizărilor sociale (naţiunile). Reperele axiologice ale mediului de securitate sunt valorile. drepturile si libertăţile constituţionale. drepturile omului. limba. Valorile de securitate sunt valori sociale. interesele şi necesităţile de securitate protejate. Valori de securitate exprimă relaţii sociale dezvoltate pe fundamentul aprecierilor. care exprimă starea de stabilitate a mediului de securitate. identitatea naţională. organizaţie de securitate). apăra şi promova valorile. apărate şi promovate. cultura si viaţa spirituală. precum si ansamblul intereselor si necesităţilor de securitate naţională. cea mai mare valoare este pacea. centru de putere. acestea: sunt reliefate de procesele sociale care contribuie la realizarea atributelor fundamentale existenţiale ale statului naţional. . dorinţelor sau opţiunilor oamenilor şi organizaţiilor în legătură cu importanţa socială a unor acte. pe toate planurile şi temeiul securităţii individuale sau comunitare.Componentele mediului de securitate • Componentele mediului de securitate sunt ideile si faptele care conferă oamenilor şi organizaţiilor capacitatea de utilizare a libertăţii sociale pentru a-şi proteja.

ele se privesc stabilitatea internă şi regională. protecţia mediului înconjurător etc. precum şi capacitatea acestora de a-şi manifesta autonomia într-un mediu de securitate cu tendinţe de instabilitate). Acestea se definesc. să apere şi să afirme valorile de securitate şi să asigure realizarea necesităţilor de securitate recunoscute şi asumate. obiectiv major al oricărei organizări sociale) şi stabilitatea (exprimă coeziunea organizărilor sociale. sănătatea fizică a populaţiei. afirmării şi protejării unei entităţi socio-politice într-un mediu de securitate în raport de interesele celorlaţi. prosperitatea (avuţia produsă social. avuţia produsă social. prosperitatea generală a cetăţenilor. . respectiv identitatea (cerinţa fundamentală a unei organizări sociale). Pe fond. Analiştii domeniului apreciază că există o triadă a intereselor generale de securitate.Interesele de securitate Interesele de securitate exprimă cerinţele asigurării fiinţării. de regulă. Acestea sunt exprimate prin obiective asumate prin consens de societate şi realizate prin modalităţi şi tehnici specifice instituţiilor cu funcţii gestionare. în raport de importanţa socială şi utilitatea activităţilor/acţiunilor care să protejeze.

● Necesităţile de securitate diferenţiază organizările sociale. . în principal. . pericole şi agresiuni potenţiale. ● Numai organizările sociale. respectiv naţiunile. respectiv naţiunile. precum şi la protecţia faţă de riscuri. ameninţări. ● Necesităţile de securitate susţin acţiunea permanentă a organizaţiilor cu funcţii explicite în orice mediu de securitate. Necesităţile fundamentale de securitate se referă.Necesităţi de securitate Necesităţi de securitate adică oportunităţi. protejarea şi promovarea valorilor şi intereselor fundamentale. conştientizate şi asumate de organizările sociale. trebuinţe şi utilităţi indispensabile pentru apărarea. la resursele necesare fiinţării şi afirmării. construiesc şi întreţin relaţii cu gestionarii mediului de securitate pe fundamentul necesităţilor de securitate.

grupurile infracţionale organizate şi statele totalitare.Componenta fizică a mediului de securitate b. • Resursele de securitate sunt clasificate. protejarea şi apărarea mediului de securitate se implică diferiţi actori ai acestuia: organizaţiile internaţionale de securitate. care îşi definesc funcţiile în raport de interese socio-politice. Componenta fizică a mediului de securitate: gestionarii şi resursele de securitate. alianţele politicomilitare. se adaugă resursele informaţionale. la care. . acţionează unilateral ori se aliază organizaţiile teroriste. dictatoriale. • Gestionarii mediului de securitate sunt organizaţiile de securitate – care abordează problematica mediului de securitate din perspectiva necesităţilor sociale – şi instituţiile de securitate. în actualele condiţii ale erei informaţionale. • Analistii politico-militari definesc confruntarea dintre acestea ca pe o confruntare între „ordinea stabilită” si „forţele provocatoare de dezordine”. • Pentru distrugerea acestuia. în două mari categorii: resurse umane şi resurse materiale şi financiare (economice). • În construirea. asociaţiile de state suverane. în funcţie de interese şi necesităţi. precum şi statele naţionale. democratice.

Între acestea se remarcă: avocatul poporului. socializarea şi controlul social în mediul de securitate. dar şi conştientizări referitoare la utilitatea activităţilor explicite date în competenţă. să întreţină spiritul de comunitate al oamenilor şi organizaţiilor sociale şi să contribuie la protejarea şi apărarea acestora împotriva oricăror agresiuni. ● Organizaţiile de securitate construiesc si întreţin „ordinea” în mediul de securitate ca „ordine socială explicită”. agenţii independente anti-corupţie. pentru a determina integrarea acestora în „ordinea socială”.Organizaţii de securitate ● Organizaţiile de securitate sunt organizaţii cu funcţii gestionare publice. Acestea sunt îndrituite să genereze resurse de securitate. . ● Organizaţiile de securitate sunt incompatibile cu „normele” socio-politice impuse de ideologi. De asemenea. interese şi necesităţi de securitate. precum şi comunicarea dintre oamenii care se raportează la aceleaşi simboluri. ● Un rol deosebit în construirea şi întreţinerea mediului de securitate au organizaţii civice cu funcţii explicite. organizaţii pentru supravegherea respectării drepturilor omului. care să supravegheze activitatea funcţionarilor publici. asigură instruirea şi educaţia de securitate. produc cel puţin o parte din oamenii implicaţi în funcţionarea lor. auditorul general. care trebuie să cuprindă acte normative cu prevederi clare referitoare la descurajarea acţiunilor şi limitarea posibilităţilor funcţionarilor publici de a se abate de la „ordinea socială”. În acelaşi timp. agenţilor comerciali şi statului. Un rol deosebit are legea civilă şi penală la nivel naţional. ● Organizaţiile de securitate asigură şi întreţin responsabilitatea.

în calitatea lor de cetăţeni. factorilor de risc. atât în plan naţional. a căror activitate are implicaţii majore asupra existenţei structurilor socio-politice şi juridice ale societăţii. pe fond. Pe acest fundament. administrative şi motivatoare pentru toţi oamenii. vulnerabilităţilor. ● Rolul fundamental al instituţiilor de securitate îl constituie cunoaşterea şi contracararea disfuncţiilor. În acest sens. şi funcţii legate de construirea şi întreţinerea mediului de securitate. ● Instituţiile create de organizările sociale. ele întreprind demersurile necesare menţinerii şi sporirii capacităţii organizărilor sociale de a se apăra împotriva oricăror forme de agresiune sociopolitică.Instituţiile de securitate ● Interesul privind întreţinerea mediului de securitate determină entităţile sociopolitice vizate să asigure cadrul dezirabil instituţionalizării politicilor şi strategiilor de securitate. ● Definitorii pentru întreţinerea mediului de securitate sunt deciziile autorităţilor cu competenţe stabilite şi asumate. Numai statelor naţionale construiesc organizaţii capabile să realizeze acţiuni normative. În acest sens. ameninţărilor. un executiv (guvern) dinamic. gestionarii mediului de securitate se preocupă de construirea unor administraţii eficiente. . informaţia devine indispensabilă.ca modalităţi ideologice de gestionare publică -. cât şi în plan internaţional. statele . devin „administratorii” necesităţilor de securitate. pericolelor şi posibilelor agresiuni la adresa mediului de securitate. În acest proces social. îndeplinesc. autorităţi comunitare locale. înzestrate cu atribuţii specifice în domeniu. proprietatea publică şi privată. respectiv naţiunile. Între acestea se remarcă: legislativul ales. o instituţie juridică (justiţie) independentă. precum şi forţe armate eficace.

● Informaţia este principala categorie de resurse informaţionale. cu accepţiuni diferite. prezintă utilitate şi disponibilitate pentru folosirea lor de către factorul uman. decizie sau acţiune. pentru ca apoi să se impună ca termen operaţional de specialitate în limbajul tehnologic. . prin conţinut şi mod de organizare şi regăsire. informaţia a intrat masiv în limbajul unor ştiinţe (naturale. Informaţia a devenit una dintre marile fapte ale gândirii abia la începutul secolului al XX-lea. exacte. În acest context.Resursele informaţional-energetice ale mediului de securitate Resursele informaţionale cuprind. caracterizat prin intensificarea descoperirilor ştiinţifice şi ofensiva aplicării inovaţiilor tehnice în sfera productivă. în funcţie de domeniul în care era utilizat. în principal. deci este principala resursă de putere. Acestea sunt elementul definitoriu al conducerii şi organizării oricărei activităţi de realizare a securităţii. al funcţionării sistemelor de securitate. informaţii care. precum al elaborării deciziei în materie de securitate. în scopuri de cunoastere. sociale).

Informaţia pentru securitate conferă putere atât producătorului/emitentului. exacte.deci materie primă şi produse informaţionale . intereselor şi necesităţilor de securitate.bun social” în condiţiile în care. complete. serveste la apărarea. Aşa se explică preocuparea instituţiilor şi organizaţiilor pentru obţinerea de informaţii actuale. necesitate. obiectivitate etc. exactitate. cât şi consumatorului (beneficiar/utilizator).Informaţia pentru securitate ● Informaţia pentru securitate se află la baza puterii oricărui sistem socio-politic. prin veridicitate. oportunitate.. . completitudine. Informaţia pentru securitate devine .. ● Informaţia pentru securitate este un indicativ variabil şi o măsură de putere a entităţii socio-politice care o obţine. Cu cât o instituţie/organizaţie de securitate deţine mai multe informaţii .şi cu cât are capacitatea de a le utiliza în mod eficient. cu atât aceasta deţine mai multă putere formală şi informală. necesare. şi pentru transmiterea operativă a produselor informaţionale rezultate. prelucrate analitic şi sintetic de către personal specializat. oportune si veridice. actualitate. o deţine si o utilizează. protejarea şi promovarea valorilor.

numite generic bunuri materiale. • Resursele energetice ale mediului de securitate exprimă capacităţile productive ale organizărilor sociale sau entităţilor socio-politice.Resursele energetice (bunurile materiale) • Resursele energetice ale mediului de securitate. . • În fapt. Ele sunt disponibile în anumite cantităţi. semnifică rezultatul material al energiilor (informaţiilor) destinate satisfacerii nevoilor de securitate. ele cuprind tot ceea ce face obiectul unui drept sau al unor obligaţii în materie de securitate. în funcţie de capacitatea gestionarilor mediului de securitate de a le produce.

. organizaţiile specializate identifică cel puţin o parte din oamenii implicaţi în funcţionarea lor. ● Pentru producerea resurselor energetice. Prin resursele energetice pe care le produc. a domina si a supune organizările sociale. respectiv naţiunile. În spatele acestora se ascund ideologii transnaţionale si supranaţionale (numite eufemistic .Stare de securitate = profesionalizarea oamenilor ● Capacitatea de producere a resurselor energetice este prioritară pentru întreţinerea stării de securitate a oricărei organizări sociale. organizaţiile de securitate contribuie la profesionalizarea si socializarea oamenilor în materie de securitate. la rândul lor.casa marilor familii politice”). . Odată cu producerea acestora. gestionarii mediului de securitate sunt nevoiţi să desfăşoare o adevărată bătălie cu .politicienii”. Ideologii acordă resurselor energetice importanţă în funcţie de capacitatea acestora de a furniza. resursele de putere pentru construcţiile socio-politice (imperii sau feude) cu ajutorul cărora elaborează doctrine pentru a controla..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful