You are on page 1of 29

Poluarea cu insecticide organoclorurate

Cuprins

Capitolul I
I. 1. Introducere. I.2. Scurt istoric al studiului fenomenului de poluare. I.3. Scopul și obiectivele lucrării. I.4. Metodologia folosită.  Tipuri de studiu;  Metode folosite;  Tehnici și procedee utilizate în proiect.

Capitolul II
II.1. Definiție. II.2. Clasificarea poluării. Tipuri de poluare. II.3. Caracteristici ale poluării. Cauze ale poluării. II.4. Efectele poluării.

Capitolul III
III.1. Cazuri grave de poluare. Consecințele acestora. III.2. Metode de combatere a poluării.

Concluzii.
1

Bibliografie. Capitolul I

I.

1. Introducere.

Tratând natura ca pe învinsul său și considerându-se în afara ei, omul a reu șit să î și provoace atât lui însuși cât și societății umane pagube imense1. Starea actuală a mediului și evoluția probabilă a acesteia în absența măsurilor de combatere a acțiunii factorilor nocivi acestuia pe componente: Aerul –situația actuală În ultimele două decenii s-a observat o ușoară îmbunătățire a calită ții aerului datorită reducerii activităților economice (inițial) și programelor de retehnologizare (începând cu sfârșitul anilor ” 90) derulate în unele sectoare ale economiei și în unele uzine majore, precum și monitorizării intense de către autoritățile de protecție a mediului și cerințelor de mediu mai stricte. Utilitățile energetice și termice (instalații mari de ardere și unitățile de termoficare municipală) erau principalele surse de poluare cu SO2 (75,73 ℅) în 2003. Emisiile de SO2 au scăzut în perioada 1995-2001 din cauza prăbușirii sectorului industrial iar din 2003 au început din nou să crească din cauza revigorării economiei. Emisiile de NO2 sunt provocate în mare parte de industria energiei electrice și termice (39.24℅), traficul rutier (31.58℅) și industriile manufacturiere (11.39℅).

1

Corneliu Răuță, Poluarea și protecția mediului înconjurător, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1979.

2

Emisiile de cadmiu au scăzut cu 50. Transportul public . Surse suplimentare de poluare a aerului sunt considerate și arderile ilegale și accidentale de deșeuri. în special în mediul urban. situația deja 3 . considerat un mijloc de transport mai curat. În ceea ce privește poluarea provocată de particulele de materie. dacă nu se vor realiza îmbunătățiri pe termen scurt și mediu. denumit în continuare TP. Emisiile sunt mult mai ridicate din cauza flotei de transport greu. Incineratoarele folosite de spitale sunt învechite și suprautilizate.17℅ în 2003 în raport cu 2002. Emisiile de plumb au scăzut în 2003 cu 52.81℅ în 2003 comparativ cu 2002. Practicile destul de obișnuite de ardere a deșeurilor (municipale și industriale. în București și alte mari orașe. Odată cu creșterea sectorului transporturilor. care funcționează pe bază de amestecuri de motorină și petrol.Emisiile de mercur au înregistrat o scădere de 33. în principal datorită eliminării benzinei cu plumb de pe piața carburanților. uneori prin incendii neintenționate) generează emisii de CH4 și CO2. contribuie la poluarea generală a aerului din orașe din cauza flotei învechite și aglomerației. Toate rafinăriile din România au încetat producția de benzină cu plumb iar importurile de benzină cu plumb au fost la rândul lor oprite. insuficient arse. poluarea provocată de sistemele de termoficare centralizate și marile instalații de ardere va continua să crească din cauza creșterii economice. Aer – tendințe viitoare probabile Cererea de energie va crește probabil în România astfel că dacă nu se întreprinde nicio acțiune în acest sens. deși în România nu există date disponibile privind ponderea deținută de fiecare mod de transport în poluare. Traficul rutier afectează mediul în principal din cauza emisiilor de NO2. În ultimii ani. generând cantități mari de poluanți.3℅ comparativ cu 2002. vor apărea și probleme privind calitatea aerului. Poluarea aerului din orașe este în mare parte provocată de transport (privat și public). care generează poluare cu substanțe aromatice și uleiuri grele. în mare parte depășită din România (vehicule vechi și întreținute defectuos. Energia produsă de centralele nucleare nu va face decât să satisfacă cererea tot mai mare de energie. poluarea aerului din orașe a crescut îngrijorător. având în vedere lipsa resurselor pentru alternative mai sigure. acestea trebuie să fie închise în cel mai scurt timp cu putință și găsită o alternativă viabilă.

Sursele difuze de poluare sunt activitățile agricole (nitrați și sedimente solide acumulate în ultimii 20 de ani ai agriculturii intensive din vremea comunismului). 38. astfel încât distrugerea vieții a devenit un fapt real. ajungându-se la un conflict deschis între om și natură. metalurgiei. ale echilibrului și autoreglării naturii. acțiune care.1% în categoria a III.alarmantă a sănătății umane vacontinua să se deterioreze nu doar în interiorul orașului ci și în zonele din jurul acestuia.2. industriei chimice. 26. Apă Se observă o îmbunătățire a calității apei în ultimii ani. în diferite bazine hidrografice. Calitatea precară a apei este provocată în special de acțiunea umană și de poluarea difuză a surselor. ca urmare a reducerii numărului de ferme zootehnice și închiderii diferitelor industrii poluatoare în ultimele două decenii. calitatea generală a apelor de suprafață a fost evaluată în 781 de secțiuni de supraveghere 2 : 12. După o evoluție relativ lentă. influențează nefast elementele fizice ale biosferei. solide în suspensie. consumul de materii prime în industrie și deșeurile. 15% în categoria IV și 7. 2 Puncte de măsurători 4 .6% dintre acestea funcționează în mod corespunzător. În 2005.4% în categoria V de calitate a apei. Există 1310 stații de tratare a apelor uzate urbane și industriale și numai 37.5% în categoria II. Cel mai mare raport de poluare a surselor de apă este atribuit operatorilor de apă din orașe și seviciilor comunale de canalizare.9℅ au fost încadrate în categoria I. precum și dezvoltarea tehnicii de producție și a transportului au generat o nouă comportare economică și socială. Apele deversate tratate insuficient conțin în principal substanțe organice. Apariția de localități în zone aride și ostile omului. Scurt istoric al studiului fenomenului de poluare. fenomenul avea să se accentueze odată cu dezvoltarea impetuoasă a tehnicii. săruri minerale și amoniu. activităților de minerit și sectorului zootehnic. sfidînd regulile și legile naturii. I.

ignorînd aceste restricții. care recomandă adoptarea unui cod internațional de conduită în ceea ce privește poluarea mediului. 5. privind atitudinea omului față de mediul înconjurător. 6. iar în anul 1510. și anume: Conferința Mondială a Populației. la Nairobi. În 1972 a avut loc la Stockholm Conferința Mondială dedicată Poluării.Primele măsuri care se cunosc în istorie. la Rouen. În anul 1273. În epoca contemporană se cunosc. atmosfera va deveni irespirabilă. în Franța.etc. prin care se arată obligațiile de a impune anumite reguli elementare. Conferința asupra Alimentației. numeroase declarații ale unor conducători de state. legate de limitarea poluării. 3. la care s-a propus adoptarea Programului Națiunilor Unite pentru mediul înconjurător (UNEO). 4. În 1974 a luat ființă Fundația Internațională pentru Habitat și Așezări Umane. în Kenya. regele Carol al VI-lea al Suediei a dat un edict prin care se interzicea emiterea de fumuri rău mirositoare. scoțînd în evidență că. 5 . la Roma în 1974. sunt: 1. Conferința asupra Apei. de asemenea. aerului în special. la Vancouver în Canada. Parlamentul Britanic a adoptat o lege prin care se interzicea arderea cărbunilor în Londra. În unele localități de pe glob au avut loc o serie de conferințe la nivel mondial. Conferința asupra Așezărilor Umane. la București în 1974. 2. s-au luat măsuri contra fumului provenit de la cărbuni. În anul 1383.

implicit a condițiilor de viață din România. Obiectivele generale și specifice ale acestui proiect sunt:  Principalul obiectiv este îmbunătățirea mediului.I.4. Acest studiu își propune să facă cunoscută o problemă de mediu actuală.  Protecția și îmbunătățirea biodiversității și a patrimoniului natural prin sprijinirea managementului ariilor protejate.3. exemple au fost numeroase în istorie cu numeroase pierderi de vieți omenești. Metodologia folosită. iar noi am luat datele și valorile gata calculate și stabilite de către acestea. În afară de aceste cifre am mai folosit un număr de pași în elaborarea proiectului. Metodologia folosită este una destul de complicată. dar datorită lipsei fondurilor pentru acoperirea costurilor cu cercetarea . am fost nevoiți să ne documentăm din surse care aveau toată cercetarea făcută. Scopul și obiectivele lucrării. 3 ONG care se ocupă cu protejarea ariilor ocrotite prin lege și caută să amenajeze alte spații endemice. I. 6 . iar dacă nu se vor lua măsuri de combatere a acestor probleme lucrurile se vor înrăutăți și în curând oamenii vor avea probleme serioase de sănătate sau se pot declanșa chiar epidemii.  Ameliorarea calității solului prin îmbunătățirea gestionării deșeurilor și reducerea numărului de zone poluate istoric în minim 30 de județe până în 2015. și pe viitor rurale. inclusiv implementarea rețelei Natura 20003.  Îmbunătățirea accesului la infrastructura pentru apă prin asigurarea alimentării cu apă și a serviciilor de tratare a apei uzate în toate zonele urbane. problemă cu care se confruntă lumea în ziua de astăzi.

7 . Analiza principalelor probleme și tendințe de mediu din România.care ne-au ajutat să dăm o oarecare coerență și claritate conceptului nostru de proiect. Identificarea unui set optim de obiective și priorități de dezvoltare specifice. Identificarea măsurilor optime care pot permite cel mai bine realizarea obiectivelor. Propunerea unui sistem optim de monitorizare și gestionare. în cazul în care proiectul va fi abordat pentru atragerea de fonduri structurale. Pașii au fost următorii: • • • • • • Stabilirea problemelor cheie care trebuie luate în considerarea în cadrul elaborării proiectului. Analiza contextului proiectului și posibilele tendințe viitoare.

nu există o definiție unanim acceptată. a degrada.1. Poluarea termică. Tipuri de poluare.Capitolul II II. Poluarea sonoră. cu alte cuvinte. II. influențează echilibrul ecologic. Poluarea fizică: • • • Poluarea radioactivă. Clasificarea poluării. efectele acesteia și consecințele grave pe care le are asupra mediului înconjurător și asupra oamenilor.2. Definiție. care. determină condițiile de viață pentru om și dezvoltarea societății. Ca și în cazul altor fenomene. el desemnează o acțiune prin care se degradează. Termenul de poluare este de origine latină și vine de la cuvântul „polluo-ere”. Una dintre definiții ar fi următoarea: Definiție: prin poluare se înțelege totalitatea factorilor naturali și a celor creați prin acțiunile omului. Poluarea chimică: 8 . adică „se murdărește” mediul propriu existenței vieții. în strânsă interacțiune. care înseamnă a murdări. dar există mai multe definiții care încearcă să deslușească mecanismele poluării.

Poluarea estetică: • • Degradarea peisajelor și locurilor prin urbanizare necivilizată sau sistematizare impropriu concepută. Derivați ai sulfului (în aer. Fluoruri (în aer. Pesticide și alți compuși organici de sinteză (în aer. Particule solide „ aerosoli” (în aer și sol).• • • • • • • • Derivați gazoși ai carbonatului și hidrocarburi lichide (în aer și apă). în special. Modificări ale biocenozelor prin invazii de specii de animale și vegetale. O altă clasificare ce are în vedere. apă și sol). apă și sol). Poluarea biologică: • • Contaminarea microbiologică a mediilor inhalate și ingerate ( bacterii și virusuri). solul se referă la poluan ți care pot acționa direct sau indirect cu acesta: • Dejecții animale. Materii plastice (în aer. apă și sol). apă și sol). Amplasarea de industrii în biotopuri virgine sau npuțin modificate de om. apă și sol). Derivați ai azotului (în aer. apă și sol). Metale grele (în aer. 9 .

baze) provenite de la industria chimică și metalurgică. fluoruri. atât chimice cît și biologice. bioxid de sulf. etc). fiind direct proporțional cu acest efort. Minerale și materii anorganice ( inclusiv metale. odată cu aerul inspirat. Sedimente produse prin eroziunea solului. toxine. etilenă. accidente sau avarii ale reactorilor nucleari. În 24 ore în medie. În cursul unui act respirator. săruri. Deșeuri și reziduuri de la industria alimentară și ușoară. oxid de carbon. omul în repaus trece prin plămâni o cantitate de 500 cm3 de aer. Pesticide. Efectele poluării. Reziduuri vegetale agricole și forestiere. compuși ai plumbului. oxizi de azot.5 kg. ozon.5 kg. acizi. Elemente nutritive pentru plante. Agenți contaminanți ( agenți infecțioși. volum care crește mult în cazul efectuării unui efort fizic.4. Rezultă din aceste date importanța pentru sănătate a compoziției aerului atmosferic. omul inhalează în medie 15 kg de aer în timp ce consumul de apă nu depașește de obicei 2. omul respiră circa 15-25 m 3 de aer. Luând comparativ cu consumul de alimente și apă. iar cel de alimente 1. în timp de 24 ore. 10 . Aerosoli ( unele hidrocarburi. Materii radioactive provenite din căderi radioactive de la experimente cu arme atomice. Căldura ( pericolele poluării reflectându-se în intensitățile crescute ale reacțiilor.• • • • • • • • • • • Dejecții umane. alergenți). cloruri. la care se adaugă și faptul că bariera pulmonară reține numai în mică măsură substanțele pătrunse până la nivelul alveolei. amoniac. II.

aerul influențează sănătatea atât prin compoziția sa chimică. la care se adaugă compuşii de cobalt. creșterea morbidității. apariția unor simptome sau modificării fizio-patologice.Din punct de vedere al igienei. Poluanții iritanţi realizează efecte iritative asupra mucoasei oculare și îndeosebi asupra aparatului respirator. curenți de aer. De asemenea modificările patologice pot fi determinate de impactul repetat al agentului nociv asupra anumitor organe sau sisteme. Aceste modificări se pot traduce în ordinea gravității prin: creșterea mortalității. bariu etc. fenomene alergice. presiune). Efectele de lungă durată sunt caracterizate prin apariția unor fenomene patologice în urma expunerii prelungite la poluanții atmosferici. Sunt mult mai agresivi în mediul industrial unde 11 . rezultând în primul rând din procesele de ardere a combustibilului. Aceste efecte pot fi rezultatul acumulării poluanților în organism. Printre cei mai răspândiți sunt bioxidul de siliciu. apariția unor modificări fiziologice directe și/sau încărcarea organismului cu agentul sau agenții poluanți. Efectele directe sunt reprezentate de modificările care apar în starea de sănătate a populației ca urmare a expunerii la agenți poluanți. clorul. în situația poluanților cumulativi (Pb. amoniacul etc. radiații. si oxizii de fier. Poluanţii fibrozanți produc modificări fibroase la nivelul aparatului respirator. ozonul și substanţele oxidante. În ceea ce privește compoziția chimică distingem influența exercitată asupra sănătații de variații în concentrația componenților normali. azbestul. umiditate. până când încărcarea atinge pragul toxic. F etc. în care poluanții să reprezinte unul dintre agenții etimologici determinanți sau agravanți (boli respiratorii acute și cronice. Efectele de lungă durată apar după intervale lungi de timp de expunere care pot fi de ani sau chiar de zeci de ani. efecte cancerigene mutagene și teratogene) sau pot fi caracterizate prin apariția unor îmbolnăviri cu etimologie multipla. bioxidul de azot. cât și acțiunea pe care o exercită prezența în aer a unor compuși străini. În această grupă intră pulberile netoxice. Poluarea iritantă constitue cea mai răspândită dintre tipurile de poluare. precum și o sumă de gaze și vapori ca bioxidul de sulf. cât și prin proprietățile sale fizice (temperatura. anemii etc. Manifestările patologice pot îmbrăca aspecte specifice poluanților (intoxicații cronice.).). dar și de celelalte surse de poluări.

nichelul si seleniul. Ia naştere în timpul arderii. se volatilizează la temperatură ridicată și condensează rapid pe elementele în suspensie. se găseşte industria chimică (industria maselor plastice. 12 . benzofluoranten etc. benzontracen.). industria farmaceutică. Efecte cancerigene se atribuie și insecticidelor organoclorurate precum și unor monomeri folosiţi la fabricarea maselor plastice. Cel mai răspândit este benzoopirenul. a impus luarea în considerare și a poluanţilor atmosferici ca agenţi cauzali posibili. Substanţa cancerigenă este cunoscuta de multa vreme. arsenul. iar prezența în aer indică un risc crescut de cancer pulmonar. cobaltul. cu atât mai mult cu cât în zonele poluate au fost identificate în aer substanţe cert cancerigene. Mai frecvent întâlnită în mediul industrial. Pe primul loc din acest punct de vedere. Pe lângă acestea se adaugă poluanţii proveniţi din surse artificiale – în special industriale – care pot emite în atmosferă o sumă de alergeni compleţi sau incompleţi. Există foarte mari dificultăți în estimarea rolului poluanţilor atmosferici ca factori etiologici ai cancerului. Sunt semnalate și situaţii cu apariţia unor fenomene alergice în masă. epoxizii. responsabili de un număr foarte mare de alergii respiratorii sau cutanate. Totuşi creşterea frecvenței cancerului îndeosebi în mediul urban. beriliul. Poluanţi cancerigeni. Poluanţii alergenici din atmosferă sunt cunoscuţi de multă vreme. precum și nitrosaminele în aer putând fi prezenţi precursorii acestora (nitriţii și aminele secundare). cromul.determină îmbolnăviri specifice care sunt excepţionale în condiții de poluare a aerului. Totuşi poluarea intensă cu pulberi poate duce la modificări fibroase pulmonare. prezența lor în aer a fost semnalată și în zonele din apropierea industriilor. cei mai răspândiți sunt hidrocarburile policiclice aromatice ca enzopiren. Indeosebi este cazul poluanţilor naturali (polen. provenind din procese de combustie atât fixe cât și mobile. fabricile de insecticide etc. Dintre poluanţii organici cancerigeni din aer. insecte) precum și a prafului din casă. Dintre poluanţii cancerigeni anorganici menţionam azbestul. Mai sunt incriminaţi ca agenţi cancerigeni dibenzacridina. ca cel de la New Orleans din 1958 în care alergenul a fost identificat în praful provenit de la deşeuri industriale depuse în halde. fungi. Putem clasifica substanţele cancerigene prezente în aer în substanţe organice și substanţe anorganice.

Deși DDT-ul a fost sintetizat în anul 1875. Insecticidele organoclorurate Sunt primele insecticide de sinteză care au intrat în utilizare. Deşi acesta era cunoscut încă din anul 1825. practica începând cu anul 1940. Imediat după descoperirea proprietarilor insecticide. și primul domeniu de utilizare a fost practica medicală. cercetătorii englezi au stabilit că produsul brut rezultat din procesul de sinteză este de fapt un amestec de izomeri. valoarea lui insecticidă a fost pusă în evidență în Franţa tot în anul 1940. Primul produs din această grupă a fost DDT-ul (diclodifeniltricloretan). tifosul 13 .1. Totuşi izomerul gama (Γ) era cunoscut mai demult și ulterior el a fost denumit Lindan.Un aspect deosebit îl prezintă azbestul. Consecințele acestora. mai periculos decât se presupunea cu câțiva ani în urma și a cărui prezență a fost demonstrată atât în atmosfera urbană cât și în plămânii (corpi azbestizici pulmonari) unui procent apreciabil din populaţia urbană neexpusă profesional. pe care i-au nominalizat. Capitolul III III. Din acest moment s-au declanşat ample lucrări de cercetare care au pus în valoare alt compus organoclorurat. Cazuri grave de poluare. în memoria chimistului belgian VAN DER LINDEN. care i-a semnalat existența în HCH-ul brut în anul 1912. În anul 1942. hexaclociclohexan. proprietăţile lui insecticide au fost descoperite mai întâi în Elveţia în anul 1940. DDT-ul a fost utilizat la început în practica medicală în încercarea de combatere a marii calamitaţi.

în timp foarte scurt s-a extins aproape în întreaga lume. Datorită marilor dificultăți întâlnite acţiunea a fost incomparabil mai dificilă.A circa 20. Drept urmare. efect insecticid imediat și sigur. marea mamifere. apoi în teritoriu. eradicarea tifosului exantematic. particulare ale acestei toxicitate joasă pentru substanţe . nu numai în rândul armatei. deci distrugerea lui era la îndemână. 14 . Acţiunea a fost uşurata de însuşirile stabilitate chimică în mediu. prin contact direct. acţiunea reziduală prelungită. țânțarul anofel este o insectă cu largă răspândire în mediu. boala mizeriilor și aglomeraţiilor umane. iar ulterior cantitatea s-a dublat în fiecare an. la început în țările bogate cu posibilități economice corespunzătoare. Este bine cunoscut faptul că în primul razboi mondial și începuturile celui de-al doilea. deci distrugerea gazdei intermediare și vectorul agentului patogen al tifosului. numărul victimelor răpuse de tifos depăşea cu mult pe cel al oamenilor căzuți în luptă. păduchele era prezent ca parazit pe pielea omului și se transmitea uşor prin contact direct. Pentru malarie. s-a trecut la utilizarea intensivă. prin lenjerie și alte obiecte.U. Cu toate acestea și în malarie s-au obţinut rezultate foarte bune prin reducerea importantă a cazurilor de îmbolnăvire. ci în toate sectoarele sociale.000 de tone în agricultură. S-a sperat prin utilizarea lui și în eradicarea rapidă a malariei. iniţial în condiţii de laborator. dar din păcate eradicarea n-a fost posibilă nici până în zilele noastre. apoi. Drept urmare. Primele rezultate au fost de-a dreptul spectaculoase și ele au uimit efectiv omenirea. Urmarea firească a fost însoţită de unul din cele mai mari beneficii pentru omenire. s-a trecut la generalizarea utilizării lui.exantematic. în special cel periferic. căci numai câteva specii de acarieni și căpușse s-au dovedit a fi rezistente la DDT. aşa cum erau cunoscute la început: uşurinţa cu care era sintetizat. numai în anul 1946 s-au folosit în S. cu capacitate uimitoare de înmulţire și distribuţie în locuri greu accesibile. Exemplu. atât la oraşe cât și la sate. iar rezultatele benefice au depăşit cu mult pe cele din practica medicală. DDT-ul s-a dovedit a fi un toxic puternic pentru numeroase specii de insecte și atropode. în pediculoza (paduchele de corp). chiar și pentru cele cu schelet chitinos extern. au condus la extinderea utilizării în practica agricolă pentru distrugerea insectelor dăunătoare. uşoară și sigură. Sediul esenţial al acţiunii letale este sistemul nervos. Excepţiile sunt foarte rare. Pentru tifos. Cercetările ştiinţifice experimentale.

atât sub aspect cantitativ. Sinteza lui se realizează prin acţiunea directă a clorului gazos asupra benzenului (prin barbotare directă). de unde denumirea produsului de hexaclociclohexan. ca importanță. beta. Proporţia lor în HCH tehnic este urmatoarea : · · · · izomerul alfa : 60-70 % izomerul beta : 5-12 % izomerul gama : 10-15 % izomerul delta : 6-10 % Dintre aceştia. beneficiile. Întrucât efectele adverse pentru sănătatea omului și animalelor depăşeau cu mult. Deşi nu s-au semnalat cazuri de intoxicaţie la om cu DDT. dar dintre aceştia doar 4 prezintă interes. De aceea. pe când ceilalţi izomeri au acţiune cronică îngrijorătoare. dar cu însuşiri complet diferite. Lindanul este singurul izomer cu efect toxic acut puternic. are cea mai simplă și economică tehnologie de fabricaţie. ceilalţi izomeri fiind lipsiţi de această însuşire. particularităţile referitoare la circulaţia lor în mediu și efectele aupra omului și animalelor se vor discuta împreună. Numărul izomerilor este de 9. prin adiţionarea a 6 atomi de clor. Pentru clarificare s-au întreprins ample cercetări experimentale iar rezultatele de necontestat ale acestora au îngrozit întreaga omenire. produsul în ansamblul lui a fost denumit HCH tehnic sau brut. cu aceeaşi formulă chimică brută. HCH. Produsul realizat s-a dovedit însă a fi un amestec de izomeri. Ei au fost denumiţi și individualizaţi prin litere ale alfabetului elen: alfa. nucleul benzenic pierde dublele legături și se transformă în nucleu hexanic.Din păcate. în prezența radiaţiilor solare care au rol de catalizator. cum ar fi albinele și alte specii polenizatoare. Din punct de vedere chimic. deci ea afectează în egală măsură și insectele utile. țările dezvoltate au trecut imediat la măsuri radicale: interzicerea absolută a fabricării și utilizării precum și distrugerea stocurilor existente . Din acest punct de vedere ceilalţi izomeri pot fi socotiţi ca „balast”. totuşi el a început să fie din ce în ce mai suspectat. acţiunea toxică nu este selectivă. cât și al funcţiilor utile sau adverse. Întrucât între DDT și HCH există mari asemănări. gama. Lindanul are o slabă stabilitate chimică încât în mediu se autodistruge în timp relativ 15 . singurul izomer cu acţiune insecticidă este gama (lindanul). delta. El este însă lipsit de nocivitate cronică.

acumulare și concentrare în sol. DDE-ul. imediat după administrare predomină izomerul alfa și parţial delta. Izomerul beta este deci cel mai periculos având cea mai mare stabilitate chimică. iar izomerul 16 . deci au o înalta capacitate de acumulare și concentrare. are și el mai mulţi izomeri. mai mare capacitate de acumulare ăi concentrare ăi cel mai mare efect nociv . aşa cum rezultă din procesul de fabricaţie. de ordinul anilor sau zecilor de ani. principalul metabolit al său. De asemenea. Stabilitatea chimică în ordine descrescătoare este urmatoarea: gama > alfa > delta > beta. cea mai mare remanență. dar aceasta îi amplifică acţiunea nocivă. Fiind pronunţat lipofil și DDT-ul se acumulează și concentrează în ţesutul adipos. Toţi izomerii HCH sunt liposolubili. adaptarea și rezistența treptată. respectiv acomodarea. atât în mediu cât și în organism. DDT-ul tehnic. poate mai îngrijorător. care o depășește pe cea a izomerilor stabili ai HCH. Pe această cale s-a ajuns la o veritabilă îmbâcsire a solului cu reziduurile acestor substanţe. are mai mare stabilitate chimică decât produsul primar. în organism sunt rezistenți la procesele de biotransformare (metabolizare). Ceilalţi izomeri au stabilitate chimică deosebit de mare în mediu. dar spre deosebire de HCH toţi au capacitate insecticidă. Are cea mai mare capacitate de rezistență. capacitate de acumulare și concentrare deosebite și nocivitate pentru om de-a dreptul alarmante. Relaţia dintre insectele dăunătoare și cele două insecticide. în schimb nocivitatea cronică este asemănătoare cu cea a izomerilor HCH menţionaţi. Astfel. apare alt aspect.scurt (câteva săptămâni). El nu are efect toxic acut semnificativ pentru mamifere. Pătruns în organism în doza subtoxică el este supus repede proceselor de biotransformare și eliminare. deci cu excepţia izomerului gama ei se acumulează în grasimea ţesutului adipos unde formează veritabile depozite care cresc treptat în cazul aportului continuu. În cazul HCH. Reţinând ordinea de rezistență chimică a izomerilor sau metaboliţilor celor două insecticide. în decursul timpului sa dovedit a fi asemănătoare cu relaţia dintre bacteriile patogene și antibiotice. Aceasta a însemnat necesitatea ca pentru obţinerea aceluiaşi efect să se folosească în practica agricolă cantități din ce în ce mai mari de DDT și HCH. În timp îndelungat el suferă oarecare procese de biotransformare prin declorurare.

Ea este produsă de acarieni din clasa Arachnoidea. În acest scop se construiesc bazine adânci și lungi de câțiva metri care se umplu cu apă peste care se adaugă proporţia necesară de HCH.000 masculi. parazitul trece în stadiul de larvă și de pupă.beta ocupă ultimul loc. Situaţia este asemănătoare și în cazul DDE-ului față de ceilalţi izomeri ai DDTului. Femela acestor paraziţi sapă cu ajutorul mandibulelor galerii subepidermice. De aceea. Râia (scabia). Procedura practică pentru oi trebuie sa asigure trecerea substanţei prin stratul de lână pentru a se asigura contactul direct cu pielea. Ei pot trăi și în afara gazdei o perioadă lungă de timp (5-6 luni). la aceasta se adaugă și alte surse. situaţia se inversează și izomerul beta (cel mai periculos) ocupă primul loc sub aspect cantitativ. chiar dacă animalul sănătos nu a venit în contact cu cel râios. Ciclul evolutiv de la ou la ou durează 3-4 săptămâni. O singură pereche de acarieni. nimic 17 . împreuna cu saliva și excrementele lor produc o iritaţie puternică manifestată printr-un prurit deosebit de intens. constituie un adevărat flagel. în 3-4 luni poate produce șase generaţii din care rezulta 1 milion de femele și 500. Totuşi. Mâncărimea puternică determină animalul să se scarpine energic prin frecare de orice obiect întâlnit sau cu ajutorul piciorului posterior și chiar prin smulgerea învelişului pilos cu ajutorul gurii. cum ar fi practica sanitară veterinară. În timp însă. Prolificitatea lor este deci foarte mare. După ecloziune. Principala sursă de poluare cu reziduuri de HCH si DDT își are deci originea în practica agricolș. în special pentru oi. Produsul românesc folosit în acest scop era denumit Entomoxan. lâna. care se soldează cu mari pagube economice. Leziunile cutanate afectează repede și foliculii piloşi cu producere de depilaţii pe zone întinse sau chiar pe întreaga suprafaţă a corpului. amplificând astfel posibilităţile de molipsire. Galeriile cutanate săpate de acarieni. o perioadă lungă de timp HCH-ul a fost folosit în mod intensiv pentru combaterea scabiei. genurile Sarcoptes și Psoroptes. care prin contact direct le produce moarte imediat. Acarienii producători de râie s-au dovedit a avea o sensibilitate particulară față de HCH. când femela adultă este aptă să producă altă generaţie de ouă. în care își depune ouale. pentru a ajunge la forma adultă. Efectul imediat la oi este deci slăbirea progresivă și pierderea celui mai valoros produs pentru interesele omului. uneori deosebit de periculoase.

branzeturi). căpușe) la toate speciile animale. Traversarea cutanată este înlesnită de însuşirea produsului de a fi hiposolubil. Primul se referă la pătrunderea directă în organism pe cale cutanată a unei cantități considerate enormă de HCH tehnice ce conţine toţi izomerii produsului primar. De asemenea. produse lactate acide. contaminează fătul astfel încât chiar de la naştere mielul porneşte cu o zestre considerabilă. Astfel pregătită. De asemenea. 18 . fiind nevoită să parcurgă apoi prin înnotare întregul traseu al bazinului pentru a putea ieşi singură prin planul înclinat de la extremitatea opusă.altceva decât o soluţie concentrată de HCH teluric într-un solvent organic. tratamentul preventiv sau de necesitate nu se face cu emulsii apoase ci cu unguente pe baza de entomoxan. după terminarea lucrului baia se goleşte pentru umplerea cu altă soluţie proaspătă. dar cazurile sunt mult mai rare decât la oi. fiecare oaie era aruncată cu scufundare completă. sau chiar HCH-ul ca atare. prin prăfuire. provenite de la oile tratate cu Entomoxan. iar întinderea cutanată este limitată la zone rare și relativ mici. depozitele formate în grăsimea ţesutului adipos cresc progresiv cu numărul îmbăierilor. dermatite uscate). În diferite forme. Prin însuşirea produsului de a traversa bariera placentară. era utilizat și pentru tratarea altor afecţiuni cutanate (tricofiţii. De asemenea. Carnea de oaie. Principala cale de eliminare din organism este cea lactată. unt. În acest sens. Râia se întâlnește la toate animalele mamifere. Prin această procedură se realizau doua mari neajunsuri. iar implicaţiile sunt asemănătoare cu cele de la oi. iar lichidul “uzat” se împrăștie tot pe solul din apropiere. aveau cel mai ridicat conţinut de HCH. La ieşirea oilor din baie se scurge din lână cea mai mare cantitate de lichid reţinut care se impregnează în solul din zonă. entomoxanul era frecvent folosit și la combaterea altor paraziţi externi (paduchi. carnea de miel și produsele lactate (smântâna. deoarece laptele este singurul produs de secreţie cu conţinut bogat în grăsimi. Al doilea neajuns se referă la contaminarea directă a solului. În contact cu apa de îmbăiere Entomoxanul forma o emulsie care se uniformiza prin omogenizare. față de produsele similare provenite de la alte specii. care se efectuează în special în scop preventiv.

Administrarea produselor pentru stârpirea dăunătorilor plantelor se efectuează de obicei prin prăfuire. de ordinul anilor și chiar a zecilor de ani și după sistarea utilizării lor. 5 pm pentru izomerul beta. Reziduurile impregnate în sol se vor regăsi în oarecare măsură o perioadă foarte mare de timp. care în fapt înseamnă rezistența la cantităţile care iniţial aveau efect sigur. reziduurile lor rămân în cvasitotalitate în ţesutul plantelor. Prin apă se transportă însă și microparticule de substanţă ca atare.HCH-ul tehnic și DDT-ul au avut o largă utilizare și în practica medicală. a fost necesară creşterea continuă a cantităţii utlizate pentru obţinerea aceluiaşi efect. cum ar fi scabia și alte parazitoze externe. În afara cantităţilor enorme folosite pentru combaterea tifosului exantematic și malariei. În această situaţie cea mai mare cantitate cade la suprafaţa solului în care se impregnează treptat. exprimată în părți per milion (ppm). deci fără solubilizare. Pe de alta parte datorită administrărilor repetate chiar în cursul aceluiaşi an și cantităţilor din ce în ce mai mari. Întrucât insecticidele organoclorurate nu sunt volatile. sute sau chiar mii de litri de apă. Solubilitatea în apă este propotională cu temperatura. La absorbţia radiculară se adaugă cea foliară deoarece prin prăfuire microparticule pătrund direct în planta prin porii frunzelor. solubilitatea medie a izomerilor HCH în apă la temperaturi de 20oC. La prima vedere sar părea că aportul pe această cale este mic. deci miligrame la 1 litru de apa este următoarea: 10 ppm pentru izomerul alfa. s-au folosit pe scară largă și în alte scopuri. A doua treaptă în care acumularea și concentrarea crește foarte mult. 10 ppm pentru izomerii gama și delta. iar principala cale este absorbția radiculară din sol. o plantă este traversată de zeci. iar sursa principală a fost practica agricola. datorită capacitaţii foarte reduse de solubilizare în apă a substanţelor organoclorurate. Ori apa este singurul vector care transportă toate substanţele preluate din sol. deci rezistenței la acţiunea agenţilor fizici. Creşterea zestrei solului este urmarea a două particularități. Circuitul reziduurilor de pesticide organoclorurate se caracterizează prin acumularea și concentrarea în trepte. o constituie sfera vegetală. încât la 45-50oC aproape se dublează. Pe de o parte datorită marii stabilități chimice. chimici și biologici. Distribuţia reziduurilor în ţesuturile plantei nu este 19 . În timpul vegetaţiei (în stadiul de plantă verde). iar rezistența la procesele de biotransformare din plante este aproape completă. Prima treaptă o constituie solul. Astfel. Datorită acomodării treptate a insectelor dăunătoare.

Nivelul de acumulare și concentrare în plante depășeste cu mult pe cel existent în sol. A treia treaptă se referă la lumea animală. inclusiv untul sau alte grăsimi animale) cu preparatele din carne al căror conţinut de grăsime este foarte mare. Distribuţia reziduurilor urmează o cale particulară. Un conţinut mai mic provenit din alimentele de origine vegetală și cel mai mare provenit din alimentele de origine animală. Cea mai mare concentraţie se realizează în seminţe datorită conţinutului lor în grăsimi. În timpul vieţii economice conţinutul de reziduuri organoclorurate ajuns în organismul erbivorelor din sursa vegetală este deosebit de mare. deşi cantitativ raţia furajeră zilnică este mult mai mică decât la erbivore.uniformă. aportul de reziduuri organoclorurate este mai mare. iar nivelul de acumulare este condiţionat și de specie. Principala sursă o constituie alimentele. Acest conţinut se amplifică dacă hrana cu furaje fibroase este suplimentată cu produse rezultate din prelucrarea grăunţelor. La porc hrana cerealieră este adesea suplimentată cu turte de oleaginoase și deşeuri grase de origine animală provenite din abatoare sau din gospodăriile oamenilor. Astfel. Din depozitele lipidice se disponibilizează unele cantități care ajunse în circuitul general traversează bariera placentară și se impregnează în ţesuturile fătului și/sau se elimină prin lapte realizându-se pe această cale contaminarea semnificativă a puilor animalelor mamifere. Ele se acumulează ăi se concentrează în grăsimea ţesutului adipos unde nivelul cantitativ depășește cu mult pe cel existent în produsele vegetale. conţinutul de reziduuri este corelat cu conţinutul de grăsime al produselor. la care sursa iniţială de contaminare o constituie însuşi oul. 20 .) unde acest conţinut este și mai mare. respectiv la animalele de interes economic. uscate la care conţinutul de grăsime ajunge la 50% sau alte produse (slănina. deoarece hrana este alcătuită în cea mai mare parte din grăunțe ca atare sau prelucrate. kaizer. cum ar fi salamurile crude. Erbivorele consumă o cantitate deosebit de mare de furaje vegetale. începând cu grăsimile ca atare (uleiuri vegetale și grăsimi animale. o bovină adultă poate consuma întro zi 100 kg de furaje verzi sau chiar mai mult. La ambele surse. La porc ăi păsări. Ultima treaptă o constituie omul care este beneficiarul zestrei furnizată de treptele anterioare. Situaţia este asemănătoare și pentru puii păsărilor. etc. costiţa.

metaboliţii rezultaţi au potenţial nociv mai mare decât cel al substanţei primare. măcar cu caracter provizoriu pentru rezolvare. obţinerea prin sinteza chimică a produsului în stare pură nu este posibilă. s-a acceptat fabricarea în condiţii strict supravegheate a HCH-ului tehnic. creme.A și alte țări. dar până la descoperirea pesticidelor înlocuitoare.d). au fost primele care au luat cele mai ferme măsuri pentru stoparea riscurilor. După definitivarea procedeului tehnic. S. la sursa alimentară se adaugă celelalte surse. La om. ci numai separarea selectivă din HCH-ul tehnic.m. ca în ciuda toxicităţii însemnate el este lipsit de remanență și de nocivitate cronică. S-au încercat deci soluţii. la sfârşitul anilor 50’ din secolul trecut. au legiferat interzicerea producţiei și utilizării DDT-ului și HCH-ului tehnic. urmat de distrugerea prin procedee sigure a rezidului rămas. contaminarea din sursa materna a fătului și a noului născut. Cunoscând ca singurul izomer din structura HCH-ului tehnic cu acţiune insecticidă este izomerul gama. Distribuţia și circuitul reziduurilor în organismul omului sunt asemănătoare ca și la animale. are desigur semnificaţie mult mai mare decât la animale. care conţinea ceilalţi izomeri indezirabili.a. brânzeturi) ca și pentru unele produse din ouă (maioneza. în timp are loc oarecare biotransformare prin declorurare.U. Rezistența la procesele de biodegradare este asemănătoare. s-a intercalat o perioadă de timp “descoperită”. dar durata de viață a omului fiind mult mai mare față de animalele de interes economic. frişca. Nu se putea renunţa însă la distrugerea dăunătorilor plantelor. Ca și la animale. După cunoaşterea efectelor alarmante ale nocivităţii cronice produsă de reziduurile substanţelor organoclorurate. oamenii de ştiinţa și-au îndreptat atenţia asupra lui. țările dezvoltate. Din păcate. precum și distrugerea stocurilor existente.Situaţia este asemănătoare și pentru multe produse lactate (smântâna. întrucât separarea selectivă nu este posibilă decât prin folosirea extracţiei în 21 . lipsite de riscurile specifice substanţelor organoclorurate. Adesea însă. cum ar fi produsele bazate pe substanţe organoclorurate folosite pentru combaterea paraziţilor externi și pentru tratarea afecţiunilor produse de aceştia. care de fapt au fost cele care la început au folosit aceste produse în practica agricolă și în celelalte domenii în cantități impresionante. Tehnologia este însă foarte costisitoare. dar numai ca materie primă pentru fabricarea lindanului. ș.

Astfel. la prima extracţie se amesteca HCH-ul cu metanolul în proporţii potrivite și după omogenizare energică se colectează prin filtrare metanolul. Pentru eliminarea riscului s-a stabilit obligaţia respectării întocmai a “timpului de pauză”. Majoritatea celorlalţi izomeri însă rămân în stare amorfă nedizolvată. obţinându-se astfel substanţa care conţine lindanul amestecat cu o cantitate mică din ceilalţi izomeri. deşi ceilalţi izomeri sunt greu solubili în acest solvent. Se repetă operaţia de extracţie amestecând această substanţa cu metanol și colectarea solventului de extracţie. Pentru eliminarea acestui neajuns sunt necesare mai multe extracţii repetate până la obţinerea lindanului pur. el se autodistruge în timp scurt. De data aceasta cantitatea de reziduu rămasă nedizolvată este foarte mică. împreună cu o fracţiune mică din ceilalţi izomeri. fără urme din ceilalţi izomeri HCH. se supun imediat distrugerii. apoi se reia extracţia de atâtea ori până când analizele de laborator fac dovada că produsul final reprezintă lindanul pur. Fiind un toxic puternic a necesitat instituirea măsurilor adecvate de protecţie pentru personalul care-l administrează. deci a timpului scurs de la aplicarea insecticidului și până la recoltarea produselor vegetale respective. 22 . deci este lipsit de remanență . mai puţin izomerul gama. Întrucât lindanul are o foarte redusă stabilitate chimică. în timpul extracţiei se antrenează o fracţiune și din aceştia. Produsul a prezentat avantajul unei acţiuni insecticide mult mai energice decât cea a HCH-ului tehnic. În interiorul timpului de pauză recoltarea este interzisă. ca și pentru toţi care vin in contact cu el. prin care se produce declorurarea completă. Lindanul se extrage astfel în cvasitotalitate în solvent.unii solvenţi organici. Toate reziduurile de la extracţie care sunt alcătuite din totalitatea izomerilor HCH. Și operaţiunea de inactivare este deci destul de costisitoare. țările cu bogat potenţial economic au trecut imediat la fabricarea industrială și la utilizarea în practica agricolă pentru o perioadă de câțiva ani. necesare omului sau animalelor. Cel mai potrivit solvent s-a dovedit a fi metanolul (alcoolul metilic). În ciuda costurilor mari. Se continuă operaţiunea ca și la extracţia anterioara. Această operaţiune se realizează prin alcalinizare energică cu sodă caustică (NaOH). Solventul de extracţie se îndepărtează prin distilare (și colectare separată). deci cantităţile necesare au fost considerabil mai mici. rezultând compuşi inerţi din punct de vedere toxicologic. în care izomerul gama are un mare coeficient de solubilizare. Totuşi.

În mod clandestin însă utilizarea a mai continuat un oarecare timp. În cazul aportului cantitativ letal. Acţiunea nocivă a insecticidelor organoclorurate asupra omului și animalelor este deosebit de periculoasă. DDT-ul. akinetică. Sediul concret al acţiunii este în funcţie de natura substanţei. Acestea decurg într-un mod tipic.Majoritatea țărilor cu potential economic modest au continuat însă mulţi ani să folosească insecticidele organoclorurate puternic remanente. Iniţial se înregistrează tremurături ale muşchilor scheletici. S-au fabricat și în țara noastră oarecare cantități de lindan. dar insuficiente pentru acoperirea nevoilor din agricultură. deoarece nu s-au luat concomitent și măsuri pentru distrugerea stocurilor existente în unități. După câteva minute accesele încetează brusc și sunt urmate de o stare postconvulsivă. În scurt timp reapar tremurăturile și ciclul se repetă. unde prohibitul Entomoxan a fost înlocuit cu noul produs pe baza de lindan. respiraţia este deprimată și moartea survine repede. Dacă aportul este suficient de mare apar convulsiile. Se pare că sediul central al tulburărilor acute ar fi sistemul nervos central. la început la muşchii capului. abia în perioada anilor 80’. Intoxicaţia acută este mai rar întâlnita și ea se înregistrează în special atunci când nu se respectă regimul și regulile de utilizare. Și în țara noastră măsurile de sistarea producţiei și utilizării acestor insecticide sau introdus destul de târziu. pentru DDT sediul principal se apreciază a fi la 23 . Singurul domeniu în care s-a acţionat operativ a fost practica sanitară veterinară. numit “Lindavet”. după care urmează generalizarea treptată de-a lungul axului și apoi spre periferie și membre. de epuizare. HCH-ul tehnic. În ordinea riscurilor de intoxicare acută ierarhizarea produselor ar fi urmatoarea: lindanul. puritatea chimică a produsului era oarecum îndoielnică. ce constă într-o fază inițială scurtă tonic. simultan la membrele anterioare și posterioare. urmată de contracţii cronice simetrice ale extensorilor. Astfel. În acelaşi timp crește excitabilitatea reflexă și stimulii senzoriali determină răspunsuri exagerate. Coordonarea devine dificilă și mişcările voluntare sunt însoţite de hipermetrie și tremurături kinetice exagerate. Afinitatea sistemului nervos pentru aceste substanţe poate fi atribuită conţinutului mare de lipide al ei. intervalele între convulsii devin din ce în ce mai scurte. De asemenea.

care sunt valabile în prezent: 24 . Astfel de accidente cu evoluţie acută sau supraacută se înregistrează la animale. dar sunt interesate mai multe puncte din axul celebro-spinal. substanţele organoclorurate sensibilizează miocardul determinând aritmii cardiace și fibrilaţie ventriculară. În afara tulburărilor de origine nervoasă. Ştiind că principala cale de pătrundere în organism a reziduurilor de pesticide organoclorurate este cea orală. organul cel mai sensibil este ficatul. exteriorizate printr-o gamă largă de malformaţii congenitale. atunci când s-au efectuat tratamente externe pe zone întinse cu soluţii sau unguente foarte concentrate de HCH tehnic sau de lindan. insidios. Printre efectele nocive se înscriu perturbarea lentă dar progresivă a activităţii enzimatice care atrage după sine dereglări semnificative ale metabolismului general. la nivel internaţional s-au elaborat norme severe de admisibilitate (limite maxime). iar vectorul acestora îl constituie alimentele. Când fibrilaţia ventriculară evoluează concomitent cu convulsiile. moartea se instalează aproape instantaneu. perfid. Codex Alimentarius a stabilit următoarele limite maximale de reziduuri în alimente. intervenţia pentru salvare nu mai este posibilă. este cea mai periculoasă. Toate acestea au fost în mod convingător demonstrate prin numeroase experimentări pe animale.nivelul cerebelului și cortexului motor. Astfel. care contractează lent leziuni de necroză centrolobulară. efectuate de cercetători. cu excluderea din consum a produselor neconforme. iar perturbările rezultate din alterarea funcţiilor hepatice. Gravele efecte menţionate pot fi precedate de alte perturbări de importanță secundară. Nocivitatea cronică a reziduurilor de substanţe organoclorurate puternic remanente. datorită perturbărilor contractate de făt (în timpul vieţii intrauterine) chiar daca mama nu are semne clinice vizibile. Influența cea mai nefastă însă se referă la afectarea structurii cromozomilor însoţita de grave perturbări ale bazei genetice. cu efecte teratogene asupra fătului. exteriorizată adesea prin diferite forme de cancer. oameni de ştiinţă și savanţi recunoscuţi din mai multe țări. O semnificaţie cel puţin la fel de importantă o are dereglarea metabolismului celular. pe nesimţite. și când a atins pragul de exteriorizare prin semne clinice. Ală particularitate constă în aceea că uneori semnele apar doar la urmaşi. se adaugă la cele menţionate anterior. Particularitatea ei constă în modul de acţiune: încetul cu încetul.

O precizare este necesară. de la sortiment la sortiment.3 ppm. cât și al uniformităţii de interpretare a condiţiilor. La stabilirea condiţiilor se au în vedere 3 criterii: nocivitatea substanţei ce trebuie restricţionată. Limita maximă de 0. Valorile menţionate au caracter provizoriu. Unul din motivele acestei condiţii severe se referă la faptul că aceşti doi izomeri deţin ponderea în structura chimică a HCH-ului tehnic (peste 70%).  Pentru DDT (suma tuturor iizomerilor): 5. Aceste însuşiri sunt atribuite în principal izomerului beta. deci remanența cea mai îndelungată. aceasta devine mult mai severă decât valorile menţionate. în special în sol. Această valoare îngăduitoare se datorește faptului că lindanul are o slabă stabilitate chimică. atât în privinţa aportului real de reziduuri prin fiecare aliment consumat. Raportarea condiţiilor la unitatea de grăsime este firească. de la produs la produs.1 ppm. este lipsit de remanență îndelungată și pătruns în organism se elimină foarte repede (în câteva zile). Valorile menţionate nu se referă la produsul ca atare (mg reziduri/1 Kg produs). totuşi în prezent se regăseşte în cantități mult mai mari decât HCH-ul tehnic. Principala cauză o constituie însă marea lor stabilitate chimică.  Pentru suma izomerilor alfa și beta HCH: 0. Pentru lindan (izomerul gama HCH): 4.0 ppm. Principala însuşire utilă este deci absența nocivităţii cronice. Pe de alta parte se ştie ca reziduurile organoclorurate (substanţe pronunţat lipofile) sunt concentrate în grăsimea din structura oricărui produs alimentar.3 ppm este valabilă numai dacă în interiorul acesteia izomerul beta nu depășește 0. Se observă deci că dacă se transpune condiţia la produsul alimentar ca atare. ci sunt raportate la unitatea de grăsime din structura produsului. Și de această realitate se ține cont la stabilirea condiţiilor pentru substanțele străine cu potenţial nociv din alimente. La stabilirea acestei condiţii au stat două criterii. Ori proporţia de grăsime din alimente este foarte variabilă . aportul zilnic prin consum alimentar (condiţionat de cantitatea zilnică a produsului consumat) și în sfârşit 25 . considerat cel mai periculos. DDT-ul are cea mai mare stabilitate chimică. Deşi utilizarea lui a fost sistată de mai mulţi ani. remanența îndelungata și nocivitatea cronică.0 ppm. pentru care s-a stabilit condiţie separată. deci mg reziduuri/1 Kg grăsime.

deşi destul de lent. Cercetările au fost axate pe găsirea de substanţe cu înalt potenţial insecticid. 26 . cu stabilitate chimică redusă. Ştiind că utilizarea pesticidelor oragnolorurate remanente a fost sistată de mai mulţi ani.situaţia reală existentă în mediu (în final nivelul real de impregnare a alimentelor cu substanţe străine ce trebuie restricţionate. Pentru cunoaştere. iar reziduurile acestora din mediu. Obiectul urmărit a fost unul singur. Ca și în cazul antibioticelor. Heptaclor. Heptaclor epoxid sau clordan. fără remanență și fără nocivitate cronică asemănătoare celei indusăa de HCH și DDT. într-o anume perioada de timp). deci de rezistență la DDT și HCH de câtre insectele dăunătoare. valoare care după un timp a fost redusă la 5 ppm (condiţie valabilă și în prezent).2. deci s-a renunţat repede la folosirea lor în practica agricolă. precum și cerinţele de sănătate pentru om și animale. Astfel. în majoritatea țărilor dezvoltate s-au instituit programe de cercetare cu extindere asupra întregului teritoriu. cum ar fi: Aldrin. Când se va constata că reziduurile unei anumite substanţe au scăzut sub limita de toleranță reglementată se va reduce corespunzător și valoarea acelei limite. În timp relativ scurt cercetarea ştiinţifică a rezolvat această problemă prin care s-au satisfăcut în mare măsură cerinţele agriculturii. cât și în ţesuturile plantelor și animalelor. Endrin. dispar totuşi în mod treptat. Metode de combatere a poluării. în perioada anilor 60’ limita maximă reglementată de Cadex Alimentarius pentru reziduurile de DDT din alimente era de 8 miligrame pentru 1 Kg de grăsime din structura oricărui aliment (8 ppm). când s-a constatat tendinţa de acomodare. Dieldrin. Eficiența acestora n-a fost semnificativă. s-a încercat sinteza altor pesticide organoclorurate. III. practic în toată lumea. este necesară cunoaşterea periodică a nivelului de impregnare atât în sol.

Trebuie să se țină cont de interesele țărilor în curs de dezvoltare. pentru a mări influența politicii europene de mediu pe alte continente. de vreme ce conservarea naturii este o datorie ce privește pe fiecare dintre cetățenii Comunității Europene. nivelul optim de acțiune7. 4. Trebuie elaborate strategii pe termen scurt și lung. 6. 7. în vederea evitării acțiunilor unilaterale și ajungerii la o politică de mediu coordonată. Sprijin financiar pentru efectuarea de cercetări asupra mediului. 3. Armonizarea politicilor de mediu naționale. național sau regional 27 . Persoana sau compania care este în principal responsabilă pentru daune aduse mediului trebuie să plătească despăgubiri5. 4 5 Principiul prevenirii Principiul poluatorului care plătește 6 Principiul reciprocității 7 Comunitar. Daunele aduse mediului trebuie mai degrabă evitate. 8. Utilizarea excesivă a resurselor naturale trebuie evitată. Este necesară educația despre mediu. 2. pentru a nu perturba echilibrul ecologic. 10. să împiedice progresul pe plan național. Când se combat efectele nocive. decît combătute ulterior4. fără ca acest lucru. trebuie să nu fie dăunătoare mediului unui alt stat membru6. 11. Activitățile dintr-un stat membru. care trebuie respectate pentru a proteja mediul înconjurător de cărtre acțiunea factorilor nocivi acestuia: 1.Uniunea Europeană a elaborat un set de unsprezece principii. asupra mediului trebuie stabilit de la caz la caz. 9. Impactul măsurilor asupra mediului trebuie luat în considerare cît mai devreme posibil. 5.

așa cum am fost obi șnui ți până acum. societate. etc). Să încercăm să păstrăm puținul care ne-a mai rămas. care să ne ajute în demersul nostru de a păstra o planetă „albastră” și „verde” așa cum a fost dintotdeauna. în sensul mai sus amintit. 28 . pentru a se putea bucura și generațiile viitoare de frumusețile naturii. pe lucruri inutile sau care ne trebuie pentru o scurtă perioadă de timp. fără rost. Un alt lucru important de făcut este acela de a ne educa copiii. grup de prieteni.Concluzii. inclusiv minunatele păduri seculare. trebuie să ne cultivăm un cult al curățeniei. În acest fel s-ar face posibilă o redresare a condițiilor de mediu. să nu poluăm locul unde trăim împreună cu familiile noastre. În acest sens trebuie elaborate legi stricte care să protejeze patrimoniul mondial cu tot ceea ce conține el. datorită numeroșilor poluanți expulzați în atmosferă de monstrul numit industrie. pentru ca apoi să ne descotorosim de ele cu cea mai mare ușurință. familie. al unei curățenii globale. acest lucru având repercursiuni în industrie. fără a mai cheltui banii fără nici un rost. așa cum neam bucurat și noi până acum. școală. atât de afectate în zilele noastre. acest lucru putând fi făcut în toate instituțiile statului (biserică. nu sar mai consuma atâta energie. pe care alții încearcă cu atâta strădanie să le facă dispărute pentru a se îmbogăți ei. chiar dacă acele lucruri ar putea fi folosite în continuare pentru aceleași scopuri de până atunci. În concluzie trebuie să avem mare grijă de mediul înconjurător. Trebuie să renunțăm la comportamentul consumatorist avut până acum. și să încercăm să facem economii. Nu trebuie să aruncăm gunoiul la întâmplare pe stradă.

ro. 11. mareomotrică.cpnt. www. Discovery Channel. 9. 3. cărbune. Acest lucru deja este realizabil și ce este mai important . Atmosfera și Poluarea. 1981. Bibliografie.Un alt lucru benefic mediului înconjurător ar putea fi trecerea la energii alternative.expert-mediu. etc. www. Matei Barnea. Pollution et protection de l”atmosphere. Corneliu Răuță.ro. cum sunt cele folosite astăzi8. 8. Introducere la lucrarea lui Edouard Bonnefous. București. Paris.com. Virgil Ioanovici. Ursu. și care ar putea să producă destulă energie pentru necesarul consumatorilor mondiali. 5. www. care nu ar fi atât de poluante. Revista Terra. Pascu D. 1974. Editura Eyrolles. Editura Științifică și Enciclopedică. solară. 7. „Omul. 2. Revista National Geographic.etc Energia eoliană. Poluarea și protecția mediului înconjurător.scribd. 6. 10. www.com 8 9 Petrol.scritube. 1979. Pascu D. marile companii au realizat că acest lucru este viitorul și au investit sume decente în folosirea tehnologiilor 9 care nu poluează. Editura Științifică și Enciclopedică.creația și creatorul mediului său înconjurător”. București. 4. Ursu. 29 . 1. geotermală.