You are on page 1of 2

Dascălu 3.04.

2013 Eșantionare Cercetările în Științele sociale se impart în funcție de aria lor de cuprindere, în cercetări exhaustive și cercetări selective. Cercetările exhaustive sunt acelea în care investigarea se desfășoară asupra întregii populații considerate de referință. Cercetările selective sunt acele cercetări în care investigarea se desfășoară doar asupra unui segment din populația cercetată, iar concluziile sunt generalizate asupra întregii populații. Presupoziția fundamentală a eșantionării este aceea că investigarea unei părți sau a unui eșantion din populația de referință conduce la rezultate similare cu cele obținute prin investigarea întregii populații dacă sunt respectate anumite criterii tehnico -statistice, teoretice și practice. În general, prin eșantionare înțelegem un set de operații cu ajutorul cărora, din ansamblul populației vizate de cercetare, se alege o parte numită eșantion, care va fi supusă în mod nemijlocit investigației. Utilizarea cercetării selective în raport cu cea exhaustivă prezintă trei tipuri mari de avantaje: 1. Avantaje de ordin economic (costurile cercetării) 2. Avantaje de ordin aplicativ (țin de scurtare timpului de realizare a cercetării, și deci, fac posibilă intervenția mai rapidă pentru rezolvarea unei probleme sociale) 3. Avantaje de natură cognitivă: a. Problema erorilor b. Problema profunzimii cercetării Principala caracteristică a unui eșantion este reprezentativitatea. Reprezentativitatea este capacitatea eșantionului de a reproduce cât mai fider structurile și caracteristicile populației din care este extras. În termeni statistici despre reprezentativitate, putem discuta legând-o de alte concepte: eroare maximă (d) și nivel de încredere (P). Eroarea maximă (b) este diferența cea mai mare pe care o acceptăm să apară între o valoare (v*) găsită prin investigarea eșantionului și valoarea (v) care caracterizează întreaga populație. Nivelul de probabilitate ne arată ce șanse sunt ca eroarea reală să se încadreze în eroarea maximă admisă. Trebuie să precizăm că întotdeauna eroare maximă și nivelul de probabilitate se calculează doar pentru o anumită caracteristică a populației. De fapt, valoarea V* se va găsi într -un interval: V* + d sau V* - d. Întotdeauna se poate vorbi de reprezentativitatea unui eșantion doar în raport cu o caracteristică. Pe de altă parte, reprezentativitatea este o noțiune relativă, în sensul că un eșantion este mai mult sau mai puțin reprezentativ. Reprezentativitatea unui eșantion depinde de trei factori, și anume: 1. Caracteristicile populației 2. Mărimea eșantionului - Reprezentativitatea crește odată cu creșterea numărului de invidivizi cuprinși în eșantion, dar sporul de reprezentativitatea nu este direct

În discuția privind legătura dintre mărimea eșantionului și reprezentativitate nu intervine problema mărimii populației. Pe de altă parte. 3. 2. Scheme de eșantionare – Două tipuri mari (eșantionarea probabilistă și eșantionarea neprobabilistă). aleatoare care se află la baza tuturor varietăților de eșantionare. PRIN STRATIFICARE. PE COTE) Bibliografie: Alexandru Bărbat – Statistică socială Rotaru.proporțional cu creșterea volumului eșantionului. între tehnicile de eșantionare există diferențe mari în privința asigurării reprezentativității. Prima schemă este eșantionarea simplă. DATA VIITOARE – 3 PAGINI SCRISE – 3 TIPURI DE EȘANTIONARE (1. Tehnicile de eșantionare – Calculul reprezentativității este posibil doar în cazul eșantioanelor probabilistice. SIMPLĂ ALEATOARE. 3. Valentin Hapenciuc .