You are on page 1of 5

Şcoala Postliceală Teologico-Sanitară „Sfântul Iosif”

Procesul Epidemiologic în Bolile Infecţioase Scarlatina Leucemiile Deficienţe ale funcţiei tiroidiene

Profesor: Dumitraşcu Felicia Elevă: Havei Silvana-Mihaela

Craiova 2013
1

laptele în toxiinfecţiile alimentare. În infecţiile intestinale. în care unele microoganisme se pot înmulţi. care adăposteşte sau creează condiţii de trai. insecte). sol).trei factori obligatorii. alimente. de înmulţire agentului patogen. Pentru realizarea şi continuitatea procesului epidemiologic sunt necesare trei elemente de bază . dar sunt posibile şi localizări renale. IZVORUL DE INFECŢIE (Primul factor epidemiologic principal) Izvorul de infecţie (sinonim: sursa de infecţie.Calea de eliminare a agentului infecţios din organismul gazdă este determinată de localizarea epidemiologică specifică. condiţionând obligatoriu apariţia şi răspândirea unei boli infecţioase.) Organismele care pot să se constituie în izvoare de infecţie. Elementele din mediul extern (apă.izvorul de infecţie .factori economico – sociali . puroi. infectează indivizi receptivi. localizarea epidemiologică este parotidiană. iar cea patologică – cornul lui Amon. ci. în: . îndeplinesc rol de vehicul ( de ex. infecţiile urinare. principala cale de eliminare este cea prin fecale. În unele boli infecţioase însă. Lipsa unuia dintre aceşti factori duce la întreruperea procesului epidemiologic. etc. osoase. la care se pot adăuga urina.a. 2. s. de unde. care sunt împărţiţi. localizarea epidemiologică este alta decât cea patologică: în poliomielită. nu constituie propriu – zis izvoare de infecţie. infecţiile acute respiratorii.factori culturali Factorii epidemiologici principali se găsesc în strânsă înlănţuire şi formează inelele procesului epidemiologic. poartă numele de proces epidemiologic. caracteristică a agentului infecţios: corespunde acelui situs anatomic din organismul gazdă la nivelul căruia are loc cea mai semnificativă înmulţire a agentului patogen şi care permite apoi eliminarea microorganismului patogen în mediul extern. localizarea epidemiologică coincide cu cea patologică: diareile acute infecţioase. doar una din localizări este principală – responsabilă de răspândirea agentului respectiv în colectivitatea umană (ex. etc). Adeseori. intestinale. păsări. Orice izvor de infecţie. localizarea epidemiologică este intestinală. pe o cale sau alta. Izvoarele de infecţie generează focare care dau infecţiei caracter epidemic. cea patologică – la nivelul neuronilor din coarnele anterioare ale măduvei spinăroo. solul în antrax. Într-o anumită infecţie poate exista o singură localizare epidemiologică a agentului etiologic sau mai multe. rezervor de infecţie) este reprezentat de organismul uman sau animal (mamifere. determinanţi sau principali: .factori naturali . apa în dizenterie. se grupează în următoarele categorii: 2 .PROCESUL EPIDEMIOLOGIC ÎN BOLILE INFECŢIOASE Orice boală transmisibilă poate exista numai sub forma unui lanţ continuu de procese infecţioase legate unele de altele. fecalele. iar în infecţiile respiratorii – cea prin spută.masa receptivă Înlănţuirea şi interacţiunea acestora este condiţionată de prezenţa altor factori factori favorizanţi. are două elemente principale: 1.Localizarea epidemiologică specifică. definitorie. Acest proces de extindere a infecţiei în masa populaţiei. la rândul lor. de cele mai multe ori. în rabie. eliminarea principală va fi prin spută. în tuberculoză – principala localizare este cea respiratorie. dar şi în ultima situaţie.căile de transmitere ale infecţiei .

muşcătură. . mononucleoză infecţioasă. Transmiterea are ca suport material diferite elemente ale mediului extern. vorbit. etc. Ei se pot diferenţia în: -purtători cronici (foşti bolnavi) -purtători temporari -purtători criptici b) Izvoare extraumane de infecţie Sunt reprezentate de diverse animale şi păsări. solul. Se mai poate realiza prin proiectarea directă a norului de picături rezultat prin tuse. fiind recunoscute aceleaşi categorii ca la om: bolnave.a) Izvoare umane de infecţie Sunt reprezentate de: a1) Bolnavi: sunt izvoare de infecţie pe durata perioadei de contagiozitate.germeni cu rezistenţă medie (cel mult 1 lună) .germeni cu rezistenţă mare (luni sau ani). obiectele.boli infecţioase respiratorii .germeni cu rezistenţă scăzută (maxim 1 zi) . Această modalitate este caracteristică pentru bolile cu transmitere sexuală. strănut.(al II. Transmiterea directă este realizabilă prin: . dar fără manifestări clinice decelabile. După mecanismul de transmitere şi poarta de intrare în organismul uman . Microorganismele patogene se pot clasifica -în funcţie de rezistenţa în mediul extern în: . obligatoriu pentru constituirea procesului epiddemiologic. . bolile infecţioase se clasifică în: .boli tegumentare . principal) Transmiterea microorganismelor patogene reprezintă al doilea factor epdemiologic primar. infectate inaparent. alimentele.boli sanguine În funcţie de complexitatea căii de transmitere. fără a interveni vreun element al mediului extern. apa. nemijlocit al agentului patogen de la izvoeulde infecţie la organisnul receptiv. CĂILE DE TRANSMITERE A INFECŢIEI . b) Transmitere indirectă simplă. purtătoare.lea factor ep. numite factori sau căi de transmitere.sărut. .transplacentar. Agenţii etiologici ai acestor boli au rezistenţă mică în mediul extern.alăptare – supt.boli digestive . în care agentul infecţios ajunge de la izvorul de infecţie la receptiv prin intermediul unui singur element al mediului extern. pentru rabie. fără a avea semne de boală. la o distanţă mai mică de 1 metru între sursa de infecţie şi receptor. . a3) Purtătorii: sunt organisme aparent sănătoase. dar care elimină un agent patogen. scuipare. au acelaşi rol ca izvoare de infecţie ca şi bolnavii cu forme de boală aparentă. Ele se interpun între sursa de infecţie şi organismul receptiv. modalităţile de transmitere ale agenţilor etiologici ai bolilor infecţioase se împart în: a) Transmitere directă. etc. oreion.contact sexual. Se clasifică în: 3 . cum sunt: aerul. a2) Infectaţi inaparenţi: sunt persoane care suportă procesul infecţios. realizată prin transferul direct.

boli eruptive. care poate avea valori diferite de la o boală la alta. poarta de intrare fiind reprezentată de soluţiile de continuitate ale tegumentelor. Vectorii sunt: insecte gen ţânţari. ca de exemplu: jucării. de asemena. receptivitatea faţă de astfel de boli infecţioase se realizează condiţionat de existenţa unor factori suplimentari de patogenitate (doză infectantă masivă. zgârieturi). Se întâlneşte la bolile infecţioase tegumentare şi ale mucoaselor. forme mortale. în colectivităţi şi instituţii medicale. apa. pureci. infectat inaparent. alimente. căpuşe. b2)Transmitere prin vectori Se întâlneşte la bolile infecţioase transmise prin vectori activi (malarie. 4 . unde primoinfecţia este urmată de boală doar la o parte din cei infectaţi. instrumente chirurgicale nesterile. va rezulta: necontractarea infecţiei. În funcţie de starea de receptivitate. Receptivitatea naturală trebuie înţeleasă ca susceptibilitate la boală. variola. encefalite. Această modalitate de transmitere se poate constitui mai ales în familie.b1) Transmitere aerogenă Este specifică infecţiilor acute respiratorii (viroze respiratorii. Se realizează numai în cazul agenţilor etiologici rezistenţi în mediul extern. în multe din bolile digestive. Agenţii cauzali ai acestor boli au rezistenţă medie în mediul extern. mucoaselor (plăgi. Mâna murdară intervine. b3) Transmitere prin mâna murdară este angrenată în transmiterea indirectă simplă prin: -mâna autocontaminată a izvorului de infecţie (bolnav. deosebim: -boli cu receptivitate naturală absolută sau generală. multe din infecţiile respiratorii şi tegumentare. veselă. picături – nucleosoli. realizată prin transferul succesiv al agentului patogen pe multiple elemente de mediu. unităţi de coafură – frizerie – cosmetică. rujeola. în urma pătrunderii agenţilor în organismul gazdă. forme grave infecţii inaparente. scarlatina. RECEPTIVITATEA POPULAŢIEI (al treilea factor epidemiologic principal) Reprezintă proporţia subiecţilor dintr-o populaţie (colectivitate) susceptibili de a fi afectaţi de către o anumită infecţie. care a preluat infecţia de la un alt izvor de infecţie. meningita meningococică) -boli cu receptivitate naturală condiţionată sau potenţială . batiste. la restul evoluând infecţii subclinice (ex. meningite). cale de pătrundere largă şau rezistenţa naturală compromisă). care se realizează prin diseminarea de aerosoli microbieni până la nivelul unei porţi de intrare respiratorii sau conjunctivală: pulberi. poliomielita. majoritatea suportând doar infecţii inaparente (ex. Este caracteristică pentru marea majoritate a infecţiilor digestive. febra tifoidă) -boli cu receptivitate naturală parţială sau incompletă. tifos exantematic). c) Transmitere indirectă complexă. forme uşoare de boală. care sunt rezultatul evaporării conţinutului lichid al picăturilor Pfluge sau din laboratoare. haine murdare. păduchi. legate între ele ca elementele unei ştafete. La realizarea receptivităţii populaţiei concură două componente: receptivitatea naturală (biologică) şi rezistenţa antiinfecţioasă (specifică şi nespecifică) 1. de la izvorul de infecţie la organismul receptiv. simpla stare de purtător. hepatitele acute virale. difteria) -boli cu receptivitate naturală scăzută sau redusă. astfel. purtător) -mâna contaminată prin relaţii cu persoane care reprezintă izvoare de infecţie -mâna contaminată a unor terţe persoane sănătoase. unde primoinfecţia se asociază întotdeauna cu boală Ex. unde o mică parte din persoanele primoinfectate vor face boala.

sociali. altitudinea. ionizarea atmosferică -factorii geografici: latitudinea. secreţiilefiziologice (sudoarea. Factorii economico – sociali se pot grupa astfel: -factori ocupaţionali: profesia. reprezintă tot atâtea condiţii pentru realizarea unui proces sau focar epidemiologic. moştenită de fiecare copil de la mamă. pasiv. asistenţă medicală -standardul cultural şi educaţional al popoulaţiei -aglomeraţia -perturbările economico – sociale ocazionale: războaie. care conferă protecţie faţă de îmbolnăvirea cu agenţi patogeni pentru alte specii animale .rezistenţa naturală de specie. Factorii de mediu . moştenită. crize economice 3. transplacentar b2)rezistenţa specifică dobândită (câştigată) în cursul vieţii Se poate constitui: -în mod natural. Factorii epidemiologici secundari se clasifică astfel: 1. alimentaţie. 5 . FACTORII EPIDEMIOLOGICI SECUNDARI (DE MEDIU) Coexistenţa factorului epidemiologic determinant – agentul infecţios – şi a factorilor epidemiologici primari – sursa de infecţie. cât şi multiplicării lor ulteroare. economici. relieful -factorii telurici: cutremure. culturali.rezistenţa transplacentară. condiţiile de muncă -standardul economic al populaţiei: condiţii de lucuit. asupra constituirii sau nu a focarului epidemiologic. Factorii biologici sunt reprezentaţi de invazii de rozătoae sau de păsări. prin imunizare activă şi/sau pasivă. calea de transmitere. La realizarea acesteia iau parte trei categorii de factori. atacuri cu arme bacteriologice. este opusul receptivităţii. Rezistenţa antiinfecţioasă Are două componente principale: a) Rezistenţa antiinfecţioasă nespecifică: este capacitatea organismului de a se opune în mod normal şi într-o anumită măsură atât intrării unor microorganisme vii în organism. biologici – au o influenţă secundară. Se diferenţiază: b1)rezistenţa antiinfecţioasă specifică innăscută. proprietatea organismului de a fi protejat faţă de o anumită boală atunci când suportă infecţia respectivă. reacţia febrilă . asociaţi în trei linii de apărare antiinfecţioasă: . pH-ul acid.rezistenţa relativă: derivă din anumite caracteristici ereditare sau ecologice ale unor persoane . nedecisivă. saliva) .bariera cito – tisulară: reacţia inflamatorie. complement b) Rezistenţa specifică antiinfecţioasă reprez. erupţii vulcanice 2. dar pot interveni în modul de manifestare sau de evoluţie al acestuia. etc. lacrimile. prin suportarea infecţiei clinic manifest sau subclinic -în mod artificial. receptivitatea populaţiei – în acelaşi timp şi în acelaşi loc.Factorii naturali cu cea mai mare influenţă asupra proceselor epidemiologice sunt: -factorii meteo – climatici: precipitaţii.2. naturali (fizici). umiditate.bariera cutaneo – mucoasă. mişcarea aerului -factorii cosmici: iradierea solară.bariera umoral sanguină: lizine. care include: integritatea morfologică a mucoaselor şi tegumentului. care include: .