Preliminarii Dreptul procesual civil reprezintă o disciplină importantă deoarece cunoaşterea temeinică a instituţiilor pe care le reglementează permite valorificarea

drepturilor subiective recunoscute de ordinea juridică cu ajutorul forţei de constrângere a statului. Nerespectarea drepturilor subiective ale persoanelor fizice şi juridice impune însă intervenţia organelor judecătoreşti pentru restabilirea raporturilor juridice nerespectate, intervenţie concretizată într-un proces. Dacă activitatea de judecată vizează o cauză civilă concretă, procesul este proces civil. Studierea procesului civil implică cercetarea diverselor reguli aplicabile acestuia, precum: cele referitoare la alcătuirea instanţelor judecătoreşti şi statutul magistraților , la exercitarea acţiunii civile, la forma şi conţinutul actului de procedură, la competenţa instanţelor judecătoreşti, la participanţii la judecată, la hotărârea judecătorească şi căile de atac etc. Normele care guvernează procesul civil, în funcţie de obiectul lor de reglementare, se regăsesc în diferite acte normative interne, precum: Codul de procedură civilă, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, dar şi în Constituţie, şi contribuie, prin aplicarea lor în cadrul procesului civil, la valorificarea eficientă a drepturilor şi intereselor legitime ale titularilor lor. În demersul nostru ne vom axa pe tratarea şi evidenţierea principalelor aspecte ale fiecăreia dintre temele abordate. Totodată, materialul de studiu va fi structurat pe două semestre, temele prezentate urmând ordinea din fişa disciplinei. Se impune precizarea că în cele ce urmează temele vor fi analizate din perspectiva actualului Cod de procedură civilă modificat și completat prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor și prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, dar și din perspectiva anumitor legi speciale care reglementează unele dintre aceste teme. Pe parcursul materialului sunt însă efectuate trimiteri și la anumite
5

articole din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Cod care în prezent nu este în vigoare, dar se preconizează a deveni aplicabil pe parcursul anului 2013.

6

Consideraţii generale asupra conceptului, obiectului şi izvoarelor dreptului procesual civil Titularii de drepturi subiective îşi exercită drepturile şi interesele legitime de regulă fără intervenţia vreunei autorităţi publice. În cazul în care aceste drepturi sau interese sunt încălcate se impune sesizarea instanţei judecătoreşti de către persoana interesată în vederea restabilirii situaţiei existente anterior acestei încălcări. Cadrul propice în care se va realiza activitatea de jurisdicţie este procesul civil. Studierea normelor care guvernează procesul civil se efectuează la disciplina Drept procesual civil. În literatura de specialitate1 se consideră că dreptul procesual civil constituie totalitatea normelor juridice care reglementează modul de desfăşurare a activităţii judiciare în scopul soluţionării litigiilor civile. Obiectul dreptului procesual civil este format din raporturile juridice care se stabilesc între participanţii procesuali cu ocazia desfăşurării activităţii de examinare şi soluţionare a cauzelor civile 2. Aceste raporturi sunt cele care se stabilesc între părţi şi instanţă, între instanţa de judecată şi alţi participanţi procesuali, precum: martori, experţi etc., dar şi între părţi. Prin izvoare ale dreptului procesual civil urmează se desemnăm actele normative care cuprind norme de drept procesual civil. Sunt astfel de izvoare: legea (de ex.: Constituţia României, Codul de procedură civilă3, Legea nr. 303/2004 privind statutul
I. Leş, Tratat de drept procesual civil,ediţia a 4-a, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 11; G. Boroi, D. Rădescu, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Editura All Beck, Bucureşti, 1994, p. 6. 2 I. Leş, Tratat..., op. cit., p. 12. 3 Acesta a fost modificat și completat prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor , publicată în “Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010 și prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil. 7
1

judecătorilor şi procurorilor, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară etc.), ordonanţele Guvernului român (precum: Ordonanţa de urgenţă nr. 58/2003, Ordonanţa nr. 5/2001 privind somaţia de plată etc.), documentele adoptate de Comisia şi Parlamentul European (de pildă: regulamentul C.E. nr. 2201 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi a răspunderii părinteşti), jurisprudenţa4, doctrina şi cutuma.

Părerile exprimate în literatura de specialitate în privinţa încadrării jurisprudenţei ca izvor de drept sunt împărţite. Astfel, anumiţi autori apreciază că ea nu constituie izvor de drept (I. Stoenescu, S. Zilberstein, Tratat de drept procesual civil, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, vol. I, p. 65-66), alţi autori consideră că jurisprudenţa formată ca urmare a soluţionării recursurilor în interesul legii constituie izvor subsidiar de drept (I. Leş, op. cit., p. 23; G. Boroi, D. Rădescu, op. cit., p. 595; F. Măgureanu, Drept procesual civil, Editura All Beck, ediţia a 2-a, Bucureşti, 2004, p. 74). Pentru opinia că jurisprudenţa constituie în anumite situaţii izvor de drept, a se vedea şi B. Diamant, Câteva argumente în sprijinul tezei că jurisprudenţa constituie izvor de drept, în Dreptul, nr. 4/2001, p. 107109 şi E. Albu, Rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii, în Curierul Judiciar, nr. 5/2005, p. 58. 8

4

Capitolul I Normele de procedură civilă Normele de procedură civilă sunt normele care reglementează activitatea judiciară. Aceste norme sunt cuprinse în Codul de procedură civilă, care poate fi considerat legea comună în materie, dar şi în anumite legi speciale, precum: Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor5 şi procurorilor, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară6, legi care reglementează sau dezvoltă anumite aspecte prevăzute de Codul de procedură civilă. Secţiunea 1 Clasificarea normelor de procedură civilă 1. Categorii de norme procedurale Normele7 de procedură civilă pot fi clasificate după mai multe
Legea nr. 303/2004 a fost publicată în “Monitorul Oficial al României” Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004 şi a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2004, publicată în “Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 1.168 din 9 decembrie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2005, publicată în “Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 300 din 11 aprilie 2005. Ultima modificare adusă acestei legi este prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59 din 27 mai 2009. 6 Legea nr. 304/2004 a fost publicată în “Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004 şi a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2004, publicată în “Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 1.168 din 9 decembrie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2005, publicată în “Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 300 din 11 aprilie 2005. Ultima modificare adusă acestei legi este prin Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil. 7 Pentru o analiză mai amplă asupra normelor juridice a se vedea I. 9
5

criterii8, printre cele mai semnificative fiind: obiectul reglementării, sfera raporturilor sociale care intră sub incidenţa normelor procesuale, precum şi caracterul conduitei pe care o prescriu. 1.1. În funcţie de obiectul reglementării în literatura de specialitate9 se face distincţia între următoarele categorii de norme: normele de organizare judecătorească, normele de competenţă, normele de procedură propriu-zise şi normele de executare silită. Normele de organizare judecătorească se referă la stabilirea instanţelor judecătoreşti, statutul magistraţilor, compunerea completelor de judecată, inclusiv incidentele cu privire la constituirea sau compunerea instanţei (de ex.: incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea). Normele de organizare judecătorească sunt, în marea lor majoritate, imperative, excepţie constituind cele referitoare la recuzare care prezintă caracter dispozitiv. Aceste norme se regăsesc în Codul de procedură civilă, Legea de organizare judiciară nr. 304/2004 republicată, dar şi Legea nr. 303/2004 republicată privind statutul privind statutul judecătorilor si procurorilor. Normele de competenţă reglementează atribuţiile instanţelor judecătoreşti. Ele pot fi subclasificate în: - norme de competenţă generală care stabilesc prerogativele instanţelor judecătoreşti în raport cu alte autorităţi publice; - norme de competenţă materială sau de atribuţiune - norme stabilite în raport cu natura litigiului -, aceste norme reglementează competenţa instanţelor judecătoreşti pe verticală între autorităţile jurisdicţionale pe grad diferite (judecătorii, tribunale, tribunale specializate, curţi de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), precum
Deleanu, Construcţia judiciară a normei juridice, în Dreptul, nr. 8/2004. 8 G. Boroi, Drept procesual civil – note de curs, vol. I, Bucureşti, 1993, p. 26; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generală. Judecata la prima instanţă. Hotărârea, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 67 apud M. Tăbârcă, Drept procesual civil, vol. I, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008, p. 11. 9 I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. I, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 6 şi urm. 10

]. normele de competenţă teritorială alternativă conferă reclamantului posibilitatea de a alege între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente să soluţioneze acel litigiu. 5 C. proc. cererile privitoare la acţiunile reale imobiliare se introduc „numai la instanţa în circumscripţia căreia se află nemişcătoarele” – art. Caracterul normelor de competenţă este diferit. specială a unei instanţe de a soluţiona un anumit litigiu [de exemplu. între organele judecătoreşti de acelaşi grad. dar situate în circumscripţii diferite. norme de competenţă teritorială alternativă şi norme de competenţă teritorială exclusivă sau excepţională. Astfel. normele de competenţă teritorială convenţională (contractuală) sau facultativă sunt acelea care semnifică aptitudinea unei instanţe de a soluţiona o cerere sau un proces ca urmare a alegerii ei prin voinţa părţilor şi prin posibilitatea conferită de dispoziţiile legale. În literatura de specialitate se discută şi de norme de competenţă convenţională sau contractuală. Normele de procedură propriu-zise vizează modul de judecată a pricinilor civile. formele legale pentru soluţionarea 11 .norme de competenţă teritorială acestea stabilind competenţa pe orizontală. între instanţele comune şi cele specializate). proc. iar unele dintre ele în Legea nr. (1) C. prevăzând că: „cererea se face la instanţa domiciliul pârâtului”). civ. Majoritatea normelor de competenţă se regăsesc în dispoziţiile Codului de procedură civilă. Ele se referă la condiţiile necesare pentru a se exercita acţiunea în justiţie. competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă sunt imperative. normele de competenţă teritorială exclusivă sau excepţională desemnează capacitatea exclusivă. 13 alin. Aceste norme la rândul lor se clasifică în: norme de competenţă teritorială de drept comun. Normele de competenţă teritorială de drept comun se referă la faptul că instanţa de regulă competentă este cea de la domiciliul pârâtului (art. iar cele referitoare la competenţa teritorială de drept comun și competenţa teritorială alternativă sunt dispozitive. 304/2004 republicată privind organizarea judiciară. având însă o natură diferită (de exemplu. . civ. cele referitoare la competenţa generală.şi între organele jurisdicţionale de acelaşi grad.

V. în marea lor majoritate. Cornea. vol. Ciobanu. p. altele prezintă caracter dispozitiv. Leş. Instituţii de drept procesual civil – note de curs -. Normele de executare silită intervin când hotărârea judecătorească cu valoare de titlu executoriu poate fi pusă în executare silită. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. cit. I. Arad. G. ci numai în cazul nerespectării executării unor titluri executorii. Normele din această categorie. Cotuţiu. 28. În doctrină s-a exprimat şi opinia că normele de executare silită fac parte din categoria celor de procedură propriu-zise11. 2003. Editura Naţional. Leş. iar cele de executare silită nu se aplică oricând. 168. V. 11 10 12 . cit. 1. 28. 1996. Teoria generală. În funcţie de caracterul conduitei pe care o prescriu normele de procedură civilă se pot clasifica în norme imperative şi I. intitulată „Dispoziţii generale privitoare la procedurile necontencioase”..2. op. 8. p. op. Unele dintre normele de procedură propriu-zise au caracter imperativ. A. I. M.acesteia etc.. Aceste norme se regăsesc în Codul de procedură civilă şi au caracter imperativ. Bucureşti. În doctrină10 s-a precizat că normele de procedură propriu-zise se subclasifică în: norme de procedură contencioasă şi norme de procedură necontencioasă. Normele de procedură contencioasă vizează procedura de soluţionare a unei cereri prin care se solicită restabilirea unui drept contestat sau încălcat de altă persoană. p. Cele de procedură necontencioasă stabilesc regulile care trebuie respectate pentru soluţionarea unei cereri prin care nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană. Subscriem însă la clasificarea normelor de procedură civilă în cele 4 categorii enumerate anterior întrucât considerăm că obiectul normelor de executare silită este diferit de cel al normelor de procedură propriu-zise. sunt reglementate de Cartea a III-a a Codului de procedură civilă. Editura Gutenberg Univers. p.

1.încălcarea legii imperative atrage după sine o sancţiune procedurală absolută (nulitatea absolută. Leş.. . decăderea sau perimarea). iar dacă s-a ivit ulterior acestui moment trebuie invocată de îndată). Aceste norme se remarcă prin anumite aspecte precum14: . de procuror. expres sau tacit valabilitatea unui act anulabil. nici expres şi nici tacit. prin acoperirea sancţiunii procedurale sau prin renunţarea la dreptul de a o invoca.3. . fie întregindu-le voinţa. I. de instanţă din oficiu şi în orice fază a procesului civil. un act procedural întocmit prin nerespectarea normelor imperative. . 13 12 13 . În caz contrar i se va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile legale. op. fie protejându-le drepturile sau interesele procesuale în privinţa cărora are a decide însuşi titularul dreptului sau interesului. op. cit.. spre deosebire de încălcarea unei norme imperative determină o sancţiune procedurală relativă (anularea actului). Normele dispozitive (relative sau permisive) permit părţilor să adopte conduita pe care o doresc în cadrul procesului13. I. Normele imperative (absolute sau de ordine publică) sunt acele norme care impun o anumită conduită de la care subiectul procesual nu se poate abate. Aceste norme au fost definite în literatura de specialitate ca fiind normele care înlesnesc libertatea de „mişcare procesuală” a părţilor. cit. 30. op. . p. adică partea exclusiv interesată (I. Această categorie de norme prezintă anumite particularităţi12: .norme dispozitive. p. Leş. p.încălcarea normelor dispozitive poate fi invocată doar de partea ocrotită prin acea normă şi doar în anumite condiţii (prin întâmpinare. cit. 30. la prima zi de înfăţişare.încălcarea normelor imperative poate fi invocată de oricare dintre părţi.nerespectarea normei dispozitive. 14 I.părţile pot confirma. Deleanu. 9).părţile nu pot confirma. În funcţie de sfera de aplicare a normelor. fie suplinindu-le voinţa neexprimată. normele de procedură civilă se clasifică în norme generale şi norme speciale. vol.

Adagii şi locuţiuni latine în dreptul românesc. fiind semnificative în acest sens dispoziţiile art. în procedura divorţului etc. 259 din 19 aprilie 2012. cit. Partea I. altele sunt prevăzute de legi speciale precum: Legea nr. Cluj-Napoca. Aceste norme sunt prevăzute de Codul de procedură civilă. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei16. V din Legea nr. Legea nr. chiar dacă cele generale sunt ulterioare celor speciale.: în procedura ordonanţei preşedinţiale. Mică enciclopedie a dreptului. modificate prin intrarea în vigoare a Noului Cod civil: „Dispoziţiile codului de faţă alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă. 137 şi p. Partea I. 11.. 384. proc. 18 I. civ. 14 15 . Deleanu. ele se aplică şi în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice”. Clasificarea normelor de procedură civilă în norme generale şi speciale prezintă importanţă practică în cazul în care pentru aceeaşi materie supusă reglementării ar exista concurs între normele generale şi normele speciale. Deleanu. op. S. nr. dacă normele generale n-au stabilit expres abrogarea celor speciale (legi speciali per generalem non derogatur sau generalia specialibus non derogant)18. în limitele dispoziţiilor ei. 53/2003 (Codul muncii). 17 I. p. publicată în “Monitorul Oficial al României”. 53/2003 (Codul muncii)15. b) normele speciale au prioritate în aplicare faţă de cele generale. 40/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. derogând în anumite limite de la normele generale. Deleanu.. ele nefiind aplicabile prin extrapolare. 16 Republicată în “Monitorul Oficial al României”. Normele speciale sunt acele norme care se aplică numai în anumite materii. 2000. Anumite norme dintre acestea se regăsesc în legea comună de procedură civilă de ex. Într-o asemenea situaţie în doctrină17 se consideră că trebuie urmate în mod necesar următoarele reguli: a) normele speciale sunt de strictă interpretare şi aplicare.Normele generale sunt acelea care pot fi aplicate în principiu în orice materie. c) o lege specială recentă abrogă. Editura Dacia.. nr. p. Această lege a fost republicată în temeiul art. 225 din 31 martie 2011. 721 C.

6 alin. Principiul neretroactivităţii legii este consacrat atât de dispoziţiile art. 28 din acest act normativ prevăd: „Dacă prin lege nu se dispune altfel. cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”. d) norma specială se completează. p. cât şi în fața autorităţilor publice. 33-35). Referitor la aplicarea legilor de procedură în spaţiu se precizează că aceasta este guvernată de principiul teritorialităţii. cit. cât şi de prevederile art. op. În ceea ce privește aplicarea legii de procedură în spaţiu. determinarea legii de procedură aplicabile se face potrivit normelor cuprinse în cartea a VII-a. (2) din Constituţie care dispune: „Legea dispune numai pentru viitor. (1) din Noul Cod civil. În cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate. dispozițiile art.legea generală precedentă (specialia generalibus derogant).. Anumite acte şi fapte juridice îşi pot însă produce efectele şi după abrogarea unei legi. Leş. dispoziţiile legii de procedură se aplică proceselor de pe întregul teritoriu al ţării. iar aplicarea legilor de procedură asupra persoanelor este subordonată principiului egalităţii cetăţenilor atât în faţa legii. Din acest punct de vedere ar fi În literatura de specialitate este dezbătută şi aplicarea legilor de procedură în spaţiu şi asupra persoanelor (a se vedea în acest sens I.” 15 19 . 134/2010 privind Codul de procedură civilă dedică un întreg capitol (Capitolul III din Titlul preliminar) aplicării legii de procedură civilă. Timpul şi normele de procedură civilă Actele şi faptele care intervin între intrarea în vigoare a legii şi abrogarea acesteia vor fi supuse legii respective în temeiul principiului tempus regit actum. Secţiunea a 2-a Aplicarea în timp a normelor de procedură civilă19 2. în măsura necesară cu norma generală. Normele de procedură civilă nu se pot aplica retroactiv. 15 alin. Legea nr.

26 din Legea nr. A se vedea şi I. dar referitor la condiţiile de formă şi de fond ale unei hotărâri judecătoreşti se aplică imediat legea nouă. în Studii de drept judiciar privat. Deleanu. I. 12 şi urm.semnificativă studierea aplicării în timp normelor de procedură civilă clasificate după criteriul obiectului lor de reglementare20. legea nouă se aplică imediat. 122 şi urm. dar se observă că particularităţi intervin în materia probelor. Editura Universul juridic. 134/2010 privind Codul de procedură civilă21 stabilesc: „Legea care guvernează condiţiile de admisibilitate şi puterea doveditoare a probelor preconstituite şi a prezumţiilor legale este cea în vigoare la data producerii. cit. 2012..” Cât priveşte căile de atac legea veche poate ultraactiva. a săvârşirii faptelor juridice care fac obiectul probaţiunii. Leş. după caz. Legile de competenţă sunt şi ele de aplicaţie imediată. dar referitor la administrarea acelei probe. Bucureşti. De exemplu: în ceea ce priveşte admisibilitatea unei probe. p. op. legea ultraactivează. Astfel. Reglementarea probelor în Noul Cod de procedură civilă. În acest sens. în sensul că se vor putea exercita acele căi de atac prevăzute de legea existentă la data pronunţării hotărârii. Legile de procedură propriu-zise sunt de aplicaţie imediată. 21 20 16 . se observă că legile de organizare judecătorească sunt de aplicaţie imediată. Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor. Legile referitoare la executarea silită sunt tot de aplicaţie imediată. chiar dacă legea în vigoare la data obţinerii titlului executoriu era diferită ca şi conţinut faţă de legea nouă. dar ultraactivitatea legii vechi a fost uneori admisă. ori. p. dispozițiile art.

a progresa. op. Radu. 15. Drept procesual civil. dar şi alţi participanţi în scopul valorificării drepturilor sau intereselor legitime. precum şi raporturile ce se stabilesc între aceştia în vederea realizării sau stabilirii drepturilor şi intereselor civile supuse judecăţii şi executării hotărârilor pronunţate. cit. inclusiv prin executarea silită a hotărârilor pronunţate”24. a se vedea pentru o definiţie asemănătoare şi V.”23. Definiţii mai elaborate au fost însă menţionate în doctrină. D. 23 V. participă la înfăptuirea justiţiei în pricinile civile. 5. 24 I. au definit procesul civil ca fiind „activitatea desfăşurată în baza legii de către instanţa de judecată. M. 17 22 . organele de executare. Editura Didactică şi Pedagogică. potrivit normelor procedurale. vol. Denumirea de proces provine de la termenul latin processus care semnifică a merge înainte. Bucureşti. părţile interesate. părţile interesate. Considerăm însă completă definiţia elaborată de profesorul Ion Deleanu care apreciază că procesul civil constituie „activitatea desfăşurată. de alte organe sau persoane care. unii autori din doctrină.. op. I.Capitolul II Aspecte referitoare la procesul civil şi principiile care guvernează acest proces Secţiunea 1 Definiţia şi structura procesului civil 1.. alte organe şi persoane ce participă la această activitate. ajunse sau nu în stare conflictuală. Deleanu. Negru. pentru stabilirea sau realizarea drepturilor şi intereselor protejate juridic. părţi. cit. p. p. p. Ciobanu. în condiţiile legii. Definiţia procesului civil Procesul22 civil constituie activitatea desfăşurată în condiţiile legii de către instanţa de judecată. de către organul de jurisdicţie. 148. organele de executare silită. Astfel.

iar altele guvernează doar procesul civil (spre exemplu principiul disponibilităţii). procesul civil cuprinde două faze: . contestaţie în anulare. Idem.. Unele dintre principiile care guvernează procesul civil sunt aplicabile întregului sistem de drept (de pildă principiul legalităţii).2.faza judecăţii propriu-zise. revizuire şi recurs în interesul legii. Secţiunea a 2-a Principiile care guvernează procesul civil 3.faza executării silite. 18 . Leş. În acest sens de exemplu se observă că judecata în faţa primei instanţe implică parcurgerea anumitor etape precum: etapa scrisă în care părţile îşi comunică reciproc pretenţiile şi apărările lor. Faza judecăţii propriu-zise este iniţiată de cererea de chemare în judecată şi se încheie prin pronunţarea unei hotărâri irevocabile. Anumite principii sunt prevăzute de acte normative interne 25 26 I. p. altele sunt incidente mai multor ramuri de drept (de exemplu principiul publicităţii). În faza executării silite se procedează la aducerea la îndeplinire a titlurilor executorii. Precum se sublinia şi în doctrină25 faza judecăţii poate parcurge două etape: judecata în faţa instanţei de fond şi judecata în faţa instanţei de control judiciar: apel. Principiile aplicabile în procesul civil Principiile sunt reguli de ordine publică ce reglementează desfăşurarea activităţii procesuale. cit. . etapa dezbaterilor publice şi contradictorii asupra obiectului litigiului şi etapa finală a deliberării şi pronunţării hotărârii judecătoreşti. Fiecare dintre aceste faze cuprinde mai multe etape26. op. recurs. Structura procesului civil De regulă. 16.

principiul egalităţii părţilor în faţa justiţiei. principiul contradictorialităţii. Astfel. 3. principiul rolului activ al instanţei. principiul controlului judiciar.. La rândul său. 35 şi urm. principiul nemijlocirii şi continuităţii dezbaterilor.1. 1 alin. 124 precizează că „justiţia se înfăptuieşte în numele legii”. 304/2004. Obligativitatea respectării acestui principiu reiese şi din dispoziţiile constituţionale. iar alte principii procesuale sunt consacrate în documente internaţionale. principiul inamovibilităţii judecătorilor. principiul gratuităţii justiţiei. Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice. Tăbârcă. Principiul legalităţii Legalitatea vizează respectarea actelor normative existente de către toate organele de stat. respectarea Constituţiei. op. principiul exercitării cu bunăcredinţă a drepturilor procesuale. Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. potrivit art. 19 . Având în vedere importanţa acestui principiu el este prevăzut şi de dispoziţiile Legii nr. iar „judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii”. principiul dreptului la apărare. de toate persoanele fizice şi juridice. 134/2010 privind Codul de procedură 27 M. principiul disponibilităţii. a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”. Legea de organizare judiciară nr.precum: Constituţia României. În cele ce urmează vom aborda unele dintre aceste principii. Principiile care guvernează procesul civil sunt considerate a fi: principiul independenţei judecătorilor. principiul dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Legea referitoare la statutul magistraţilor nr. principiul legalităţii. cit. principiul folosirii limbii române în justiţie. principiul conform căruia jurisdicţiile sunt permanente şi sedentare. cum ar fi: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 303/2004 şi Codul de procedură civilă. art. principiul colegialităţii instanţei. principiul publicităţii şi oralităţii. principiul imutabilităţii litigiului. principiul liberului acces la justiţie. (5) din Legea fundamentală: „În România. Alături de acestea în doctrină27 s-au mai apreciat a fi esenţiale: principiul liberului acces la justiţie. p.

2. prevenirea şi sancţionarea corupţiei29 prevăd I. 107 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. (3) din Constituţie: „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii”. competenţa acestor instanţe este stabilită clar prin lege. nr. (3) din legea fundamentală adaugă că aceştia „trebuie să fie imparţiali”. prevederi la care dispoziţiile art. Legea nr. autorităţi sau instituţii. Aşadar întreaga procedură judiciară trebuie să se desfăşoare cu respectarea principiului legalităţii. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. Respectarea independenţei judecătorilor necesită desfăşurarea activităţii judiciare fără nici un amestec din partea vreunei persoane. 303/2004. 7 că: „Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii. 37.” De altfel. 3 alin. cit. Această lege a fost modificată prin 29 28 20 . rolului activ al judecătorului şi cel al adevărului. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. În acest sens. principiu considerat în literatura de specialitate28 ca fiind unul dintre pilonii activităţii judiciare. instanţele judecătoreşti sunt cele prevăzute de dispoziţiile legale. cât şi de cele ale Legii nr. organizaţii. op. 3. Leş. potrivit art. 279 din 21 aprilie 2003.civilă. Acesta stabileşte în art. Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces.. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. alcătuirea actelor procesuale este reglementată expres de normele în vigoare etc. Aceeaşi independenţă este trăsătura care trebuie să caracterizeze şi activitatea procurorilor conform art. 2 alin. 124 alin. publicată în „Monitorul Oficial al României”. alături de principiul independenţei judecătorilor. Principiul independenţei judecătorului şi al supunerii lui numai faţă de lege Acest principiu este reglementat atât de dispoziţiile constituţionale. p. În acest sens dispoziţiile art. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri şi prevenirea corupţiei.

Aşa cum s-a precizat în literatura de specialitate31 inamovibilitatea nu trebuie confundată cu incompatibilitatea. op. nr. Inamovibilitatea judecătorilor este prevăzută şi de Constituţia României în art. fie ea de natură politică sau economică.U.. În acest sens dispoziţiile art. nr. 303/2004. 31 I. 3. 30 I. graţie acesteia judecătorii învestiţi în funcţie nu mai pot fi revocaţi. 2 alin. în condiţiile legii”. (2) din Constituţie prevăd că propunerile de numire. din partea unei persoane fizice sau juridice ori a unui grup de persoane. Deleanu.G.. independenţa judecătorilor reprezintă premisa imparţialităţii acestora faţă de părţile aflate în litigiu. Incompatibilităţile sunt măsuri de protecţie a judecătorului care constau în imposibilitatea acestuia de a mai îndeplini. 17/2004.U. cit.3. inamovibilitatea judecătorilor şi răspunderea acestora. Procurorii numiţi de Preşedintele României beneficiază de stabilitate. dar şi de promovare. şi O. 125 alin. aprobată prin Legea nr. Potrivit textului constituţional amintit: „Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili. De altfel.îndatorirea magistraţilor de a încunoştinţa imediat preşedintele instanţei sau procurorul general în subordinea căruia funcţionează despre orice imixtiune în actul de justiţie. 200 din 9 martie 2005). concomitent. transferare şi sancţionare a judecătorilor se efectuează de către Consiliul Superior al Magistraturii. precum şi prin O. Principiul inamovibilităţii judecătorilor Inamovibilitatea este o garanţie legală a independenţei şi imparţialităţii judecătorilor. 14/2005 („Monitorul Oficial al României”. nr. 40/2003. (1). 18. 21 . transferaţi. p. 125 alin. Inamovibilitatea este consacrată şi în art. suspendaţi. Leş. sancţionaţi sau promovaţi decât în condiţiile prevăzute de lege. p.G. op. cit. Printre garanţiile independenţei şi imparţialităţii judecătorilor se remarcă următoarele30: existenţa unui control judiciar adecvat. 40. (1) din Legea nr. Practic.

98. chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau întâmpinare [art. 117-118). 34 În acest sens. (1) C. așa cum a fost modificat prin Legea nr. chiar dacă acestea sunt reprezentate. proc. în toate fazele procesuale. Principiul rolului activ al judecătorului vizează anumite aspecte. Leş.obligaţia judecătorului de a pune în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin în calitatea lor de părţi în proces şi de a stărui. dându-le îndrumările necesare. nr. nr.. Rolul activ al judecătorului şi riscul abuzurilor de drept în procesul civil român actual. . judecătorul va încerca împăcarea părţilor. 36 În promovarea rolului activ al judecătorului se înscriu și prevederile art. art. 445/1997.. decizia nr. Tot în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă. modificat prin Legea nr. 131 alin. Principiul rolului activ al judecătorului Acest principiu33 vizează atribuţiile pe care trebuie să le exercite instanţa de judecată pentru a da posibilitatea părţilor să-şi exercite drepturile şi interesele lor legitime. p. civ. dispozițiile art. 131 C.J. Ibidem. 131 alin. 35 I. pentru soluţionarea amiabilă a procesului36 [art. 3. secţia comercială..].. 202/2010. A se vedea C. 202/2010. (2) C.. proc. 33 32 22 . civ.4.alte funcţii sau sarcini32. stabilește că: „În tot cursul procesului. op. civ. din oficiu. în practica judiciară s-a decis că instanţa de de judecată nu are îndatorirea de a îndruma pe reclamant să introducă o acţiune în realizarea dreptului. 9/1997. În acest scop. p. 46. iar nu o acţiune în constatare (C.S.obligaţia instanţei de a ordona. 2/2005. p. Astfel. printre care se remarcă35: . probele pe care le consideră necesare şi de a pune în dezbaterea părţilor orice împrejurări de fapt sau de drept care ar putea conduce la dezlegarea cauzei. conferă judecătorului posibilitatea de a recomanda părţilor să recurgă la mediere în orice fază a judecăţii. În desfăşurarea prerogativelor care îi revin instanţa trebuie să fie imparţială şi să nu intervină în sfera drepturilor şi intereselor părţilor34. cit.”. el va solicita înfăţişarea personală a părţilor. (2) teza a II-a. Alexe. în Pandectele române. potrivit legii. proc. 129 alin. în Dreptul.

oral sau în scris.. imparţială şi stabilită de lege. chiar de la o zi la alta. necesitatea administrării altor probe și de a le ordona. fixează termene scurte. 129 alin.). a fost introdus prin dispozițiile Legii nr. astfel cum aceasta a fost revizuită. instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. ţinând seama de împrejurări. proc. instanţa. civ. Tot referitor la probe se observă posibilitatea acordată de legea procedurală judecătorului de a a pune în discuția părților. De asemenea. (1) teza I din actualul Cod de procedură civilă astfel: „Pentru judecarea procesului. Acestea stabilesc că: „Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil. . (4) C. În acest scop. 23 37 . 134/2010 privind Codul de procedură civilă. instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii. pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii. civ. 1321 alin. 1321 C.îndatorirea judecătorului de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză. proc. în termen optim şi previzibil. proc. 103 C.]. 6 alin. . (3) din Constituţia României. în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. 21 alin. dacă probele propuse nu sunt suficiente pentru clarificarea în întregime a procesului. Totodată. 202/2010. civ. proc.. (1) din Legea nr. modificat prin Legea nr. această îndatorire a instanței este formulată în mod explicit de dispoziţiile art.. de către o instanţă independentă.dreptul judecătorului de a solicita părţilor explicaţii. . „Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil”. 202/2010]. (5) C.”37. obligaţie care este prevăzută de art.129 alin.dreptul instanţei de a prelungi termenele prevăzute de lege pentru îndeplinirea unor acte de procedură (art. chiar dacă părţile se împotrivesc [art. Respectarea exigenţei celerităţii este prevăzută şi de anumite Art. Principiul rolului activ impune şi soluţionarea rapidă a procesului civil de către instanţa de judecată.” Soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil este reglementată şi de prevederile art. civ. din oficiu. cu privire la situaţia de fapt şi la motivarea în drept pe care acestea o invocă în susţinerea pretenţiilor sau apărărilor.

că: „Judecarea proceselor funciare se face de urgenţă şi cu precădere. (1) din Titlul XIII. Velescu. Leş. spre deosebire de procesul penal care este guvernat de principiul oficialităţii. De asemenea. În literatura de specialitate se consideră că disponibilitatea semnifică posibilitatea conferită de lege părţilor de a sesiza autorităţile judiciare.5. p. iar din punct de vedere procesual de a dispune de mijloacele procedurale de apărare. nr. 9/1971. (2) al aceluiași articol stabilește că: „Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile”. iar Codul muncii prevede în art. Disponibilitatea în dreptul procesual civil român.. de a dispune de obiectul litigiului şi de mijloacele de apărare39. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei dispune în art. Acelaşi text precizează că: „Termenele de judecată acordate de instanţă nu vor putea fi mai mari de 15 zile. 15. denumit „Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare ˮ. 24 38 . 40 Ibidem. muncii dispune că: „Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgență. inclusiv în perioada vacanţelor judecătoreşti”. cit. Disponibilitatea poate fi privită din punct de vedere material sau procesual40. p. Conţinutul principiului în discuţie poate fi analizat diferenţiat Pentru o privire de ansamblu asupra disponibilităţii a se vedea Al. Disponibilitatea din punct de vedere material conferă părţilor posibilitatea de a dispune de obiectul litigiului. 3.legi speciale. p. Principiul disponibilităţii Acest principiu38 este un principiu specific procesului civil. tot cu privire la conflictele de muncă. 57. cu excepţia cazului când părţile sunt de acord cu acordarea unui termen mai lung”. op. în Revista română de drept. 39 I. 2 alin. (1) că: „Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţăˮ. 273 C. 271 alin. De exemplu. 15-27. instanța fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteiaˮ. iar în alin. art. Legea nr.

dar şi la obligaţia acesteia de a se pronunţa asupra litigiului numai în limitele cererii cu care a fost învestită (doar asupra acelor pretenţii).. 4325/2000. dar şi persoana sau persoanele cu care se va judeca în faţa instanţei45. nici plus (neputând să acorde mai mult decât ceea ce s-a solicitat)42 sau ultra petita.J.S. în Buletinul jurisprudenţei 1997. 12/2001. adică numai omnia petita41. decizia nr. Obligaţia judecătorilor de a se pronunţa în toate cazurile numai asupra obiectului cererii aflate în judecată44 este prevăzută expres de dispoziţiile Codului de procedură civilă [art. (6) C. 42 C.].J. . 12/2000.). op. p. fam. nici minus petita (neputând să acorde mai puţin decât ceea ce s-a solicitat)43.. nr. secţia comercială. 2271/1997. el se referă la interdicţia acesteia de a se pronunţa asupra unei cereri fără să fi fost sesizată în prealabil. 1990-2003. nr.S. civ. deşi mandatarul reclamantelor a arătat că acestea intenţionează să renunţe la revendicarea a două apartamente şi a solicitat termen pentru precizarea obiectului dedus judecăţii.D. în B. 139.în raport de participanţii la judecată. 25 41 . 43 C. instanţa este obligată să se pronunţe şi cu privire la încredinţarea copiilor minori. secţia civilă. 458. 129 alin.S. proc.dreptul persoanei interesate de a porni sau nu procesul civil (art.C. p. proc. 42 C. în caz de divorţ. Din perspectiva părţilor el cuprinde anumite drepturi precum: . 133). 246 şi 247 C.J. De exemplu. din prisma atribuţiilor instanţei.J. p.J. 3329/1999.dreptul reclamantului de a determina limitele judecăţii şi obiectul acesteia (art. 201 apud M.. proc. Astfel. decizia nr. .. fără să fi fost sesizată cu o anumită cerere. p. civ. .).). proc. Tăbârcă. conform dispoziţiilor art. civ. 129 C. în Dreptul. chiar şi atunci când soţii nu au formulat o cerere expresă în acest sens. 75 nota de de sub nr. cit.. secţia civilă. 44 „S-a încălcat principiul disponibilităţii atunci când. 109 şi 111 C. decizia nr. 2072/2001.dreptul reclamantului de a renunţa la acţiune sau la dreptul subiectiv (art. civ. 45 C. secţia civilă.dreptul ambelor părţi de a pune capăt procesului printr-o Există însă şi anumite situaţii reglementate expres de lege când instanţa se poate pronunţa din oficiu. instanţa a respins cererea şi a păşit la judecată” (C. în Acta Universitatis Lucian Blaga.S. decizia nr.

(3) În condiţiile legii. De asemenea. 9 din Legea nr.6. la cererea altei persoane. 26 46 . p. iar autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului pot sesiza instanţa de tutelă cu o acţiune pentru decăderea din drepturile părinteşti [art. în Studii de drept judiciar privat. proc. 2012. organizaţii ori a unei autorităţi sau instituţii publice ori de interes public.. 169 alin. Velescu. procesului. (2) Obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor. . cât şi la cele substanţiale (I. poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. 134/2010 privind Codul de procedură civilă acest principiu este reglementat astfel46: „(1) Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau. 271-273 C. Bucureşti. dacă legea nu dispune altfel [art. după caz. civ. Disponibilitatea procesuală în viziunea Noului Cod de procedură civilă. În acest sens. se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt. poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse. În art. Semnificaţia şi rolul principiului procedural al nemijlocirii în soluţionarea cauzelor civile. în cazurile anume prevăzute de lege. (1) din Noul Cod civil]. 37-40.dreptul părţilor de a exercita căile legale de atac. civ. partea poate. 45 C.) . Principiul nemijlocirii Principiul nemijlocirii47 constă în obligaţia instanţei de a cerceta în mod direct toate aspectele care privesc soluţionarea cauzei. Ministerul Public are legitimare procesuală activă în cazurile prevăzute de art. partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege”. 3.tranzacţie (art. nr. Aceasta necesită ca administrarea probelor să se efectueze în faţa instanţei de judecată. în Revista română de drept. Editura Universul juridic. 508 alin. 10/1976. (1) În literatura de specialitate se consideră în mod justificat că textul legal menţionat se referă atât la drepturile preocesuale. Leş. 47 Pentru studiul amănunţit al acestui principiu a se vedea Al. renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins. de exemplu. proc. p. Există situaţii în care dispoziţiile legale atribuie dreptul de a introduce acţiunea şi altor autorităţi. în tot sau în parte. 60).

nr. copii de pe înscrisuri etc. dec. 14-26 din Legea nr. Se observă că în această situaţie probele sunt percepute direct de către o altă instanţă decât cea care soluţionează În acest sens în jurisprudenţă s-a decis că instanţa nu are dreptul de a avea în vedere declaraţiile de martori administrate într-o altă cauză. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. 51 Pentru comisia rogatorie internaţională a se vedea art. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială. secţ. p. prin delegaţie. civ. cum ar fi: prezumţiile. fiind necesar să procedeze ea însăşi la audierea lor (Trib. este neclară sau incompletă. aceștia nu pot refuza să judece motivând că legea nu prevede. nr. I.. potrivit legii. 87.C. În acest sens art. 49 În Legea nr. ci trebuie să soluţioneze cauza 49 informându-se din surse mijlocite. 5 alin. Având în vedere obligaţia judecătorilor de a primi şi soluţiona orice cerere de competenţa instanţelor judecătoreşti. de către o instanţă de acelaşi grad sau chiar mai mică în grad. obligaţie reglementată expres de art. deşi nu sunt administrate direct în faţa acesteia. pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.administrarea probelor prin comisie rogatorie51. proc. 134/2010 privind Codul de procedură civilă referitor la cazul insuficienţei de probe se prevede că: „Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului. proc. 169 alin. p. nici în situaţiile în care dovezile sunt insuficiente sau lipsesc instanţa nu va putea respinge acţiunea pe lipsă de probe primare. 254 alin. 975/1978. 61). vol. prevede că în situaţia în care administrarea probelor urmează a se efectua într-o altă localitate.]. 88.]. proc. civ. De asemenea. 27 48 . (1) din Legea nr. 50 M. Tăbârcă. Suprem. (4) C.” [art. (5) C. instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. dacă în localitatea respectivă nu există o instanţă de acelaşi grad. din oficiu. să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe. în Revista română de drept. civ. În literatura juridică de specialitate aceste situaţii sunt denumite excepţii sau derogări de la principiul nemijlocirii. Există însă situaţii în care probele pot fi utilizate de către instanţa de judecată. op. judecătorul poate.. dar şi folosirea în primul rând a dovezilor primare48. 12/1978. civ. De asemenea. ea se va îndeplini. Conform dispoziţiilor legale aceste excepţii sunt50: . cit.

proc. cât şi la dezbaterea fondului. proc. Astfel. . civ. atunci când interesele bunei administrări a justiţiei o cer. altei instanţe de acelaşi grad. proc.). 254 alin. p. în ambele situaţii dacă instanţa nu consideră că este necesară refacerea lor [art.instanţa de recurs. I. la judecata în faţa instanţei competente sau la judecata unei noii cereri. instanţa care soluţionează cererea de strămutare poate hotărî. . 28. Această procedură se foloseşte înainte de formularea unei cereri principale când există urgenţă în administrarea unei probe (de ex. 40 alin.]. instanţa învestită în acest mod nemaidispunând refacerea lor. ca actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare. cu excepţia cazului casării pentru lipsa de competenţă. În această situaţie se păstrează şi probele administrate anterior strămutării.dovezile administrate de către o instanţă necompetentă sau în cadrul soluţionării unei cereri perimate rămân câştigate cauzei. 160 şi art.o excepţie semnificativă în materie de probe este prevăzută de dispoziţiile art. 28 . trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată sau altei instanţe de acelaşi grad în cazul în care constată că instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata sa făcut în absenţa părţii care nu a fost legal citată atât la administrarea probelor.altă excepţie reglementată de Codul de procedură civilă se referă la asigurarea dovezilor. (2) C. . 52 53 Idem.: când se doreşte constatarea unor bunuri mobile sau imobile sau obţinerea recunoaşterii unui înscris)52 şi este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul cercetării (art. să fie păstrate. op. în caz de casare. . civ. trimite cauza spre o noua judecata instanţei care a pronunţat hotărârea casată ori. în cazul strămutării cauzei. când trimite cauza instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent conform dispoziţiilor legale. În literatura de specialitate53 mai sunt considerate ca derogări de la principiul nemijlocirii următoarele: .Înalta Curte de Casaţie si Justiţie. (4) C. Deleanu. civ. după casare.. în caz de admitere. nota de sub nr. 7. cit. 235-241 C.litigiul.

în termen optim şi previzibil. Tăbărcă. într-o singură şedinţă care să se finalizeze cu deliberarea şi pronunţarea hotărârii 56.. vol. I. op.. 19 din Legea nr. Principiul continuităţii Principiul continuităţii55 exprimă exigenţa ca soluţionarea cauzei să se efectueze de acelaşi complet de judecată.”.. Nerespectarea acestui principiu determină anularea sentinţei. cit. p. op. p. În toate aceste situaţii probele se menţin ca valabile de către instanţa care soluţionează procesul cu toate că nu au fost administrate în faţa ei.” Având în vedere că pe parcursul procesului se poate schimba compunerea completului datorită unor incidente precum recuzarea. Referitor la acest principiu art. în condiţiile legii.. 6 alin. Aşadar aplicarea principiului în discuţie necesită ca soluţionarea cauzei să se efectueze de către aceiaşi judecători şi întro singură şedinţă de judecată. 134/2010 privind Codul de procedură civilă prevede că: „Judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice. Principiul continuităţii contribuie şi la operarea altui principiu important al procesului civil. civ. 57 M. atât de Constituţie. op. cit. respectiv casarea hotărârii împotriva căreia s-a exercitat recursul57 conform art. 304 pct. I. 89. 88).O altă excepţie menţionată în doctrină54 se referă la situaţia administrării probelor prin avocaţi. I.7. 27. dispoziţii care stabilesc: „Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil. op. 58. p. I. acest principiu nu poate opera în prezent în totalitate. aşa cum precizam şi anterior. Acest principiu vizează soluţionarea rapidă a litigiilor deduse judecăţii şi este prevăzut. 56 I. 55 54 29 . Deleanu. de către o instanţă. 3. 2 C. Tăbârcă. p. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Leş. În doctrină acest principiu este asociat de anumiţi autori celui al stabilităţii completelor de judecată (M. cel al celerităţii. şi trebuie aplicate şi alte principii ale procesului civil. cit. abţinerea etc... proc. (1) din Legea nr. cit. cât şi de dispoziţiile art. vol. vol.

Cluj-Napoca. cu excepţia situaţiei în care acesta este minor. refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii. cu reacredinţă. (1) pct. dacă dispoziţiile legale nu prevăd altfel. 723 alin. a unor cereri vădit netemeinice. cu rea-credinţă. a unei cereri de recuzare sau de strămutare. civ. p. Editura Dacia. potrivit legii 59. 1081 alin. în situaţiile în care a acceptat. prevăd posibilitatea sancţionării cu amendă judiciară de către instanţă a unor fapte săvârşite cu rea-credinţă în legătură cu procesul. fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi. 1 C. proc. 1988. cetăţenii străini şi apatrizii trebuie săşi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă. proc. proc. ci şi un principiu constituţional în acest sens dispoziţiile art. 203-222. a reprezentantului sau a celui care asistă partea. dispun ca drepturile procesuale să fie exercitate cu bunăcredinţă şi potrivit scopului în vederea căruia legea le-a recunoscut58. și a fost introdusă prin dispozițiile Legii n r.3. 30 58 . 54 din Constituţie precizează că cetăţenii români. (1) pct. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. civ. Principiul exercitării cu bună-credinţă a drepturilor procesuale Principiul exercitării drepturilor cu buna-credinţă este nu doar un principiu specific dreptului procesual civil. Drepturile subiective şi abuzul de drept. prevederile art. iar referitor la cele care pot fi săvârşite de alţi participanţi la judecată: neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mărturie când este prezent în instanţă. neprezentarea avocatului. Deleanu.8. a scrierii sau semnăturii unui înscris. ori nerespectarea de către aceştia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instanţă. Dispoziţiile art. refuzul expertului de a primi lucrarea sau Pentru aspecte referitoare la depăşirea limitelor interne ale drepturilor procesuale a se vedea I. 59 Această situație este reglementată de litera f) a art. 1 C. (1) C. În privinţa procesului civil. dacă în acest mod s-a cauzat amânarea judecării procesului. contestarea. 1081 alin. Printre aceste fapte cu privire la cele care se pot săvârşi de către părţi se remarcă: introducerea. stabilind că partea care utilizează aceste drepturi în mod abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite. formularea. cu rea-credinţă. civ.

Dinu. proc. 108 1 alin. p. (3).. Bucureşti. De asemenea. Principiul contradictorialităţii Prin contradictorialitate63 se înţelege. dar instituie şi răspunderea părţii.9. Normele de procedură civilă. conform opiniilor exprimate în literatura de specialitate. 21-31. 61 I. nr. pentru neîndeplinirea cu bună-credinţă a obligaţiilor procesuale. 1 C. 31 60 . la iniţiativa lor sau a Leş I. norme convenţionale şi norme comunitare. C. 9/2006. Contradictorialitatea – principiu fundamental al dreptului procesual civil. conform actualei reglementări a amenzilor judiciare61. în condiţiile alin. 62 C. Bucureşti. 134/2010 privind viitorul Cod de procedură civilă la art. nu poate fi sancţionată cu amendă judiciară printr-o încheiere care ar putea fi supusă reexaminării. 12 care reiterează răspunderea părţii prin plata unei amenzi judiciare pentru pagubele cauzate prin exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale [alin. (2)]. Editura Universul Juridic. 149. fiind scopul ilegal urmărit de autorul abuzului. posibilitatea acordată de lege părţilor de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept care intervine în cursul procesului civil. Editura Universul Juridic. Norme naţionale. 63 A se vedea pentru detalii Al. Velescu. nr. 7/1970. 167.nedepunerea lucrării în termenul fixat. ori refuzul de a da lămuririle cerute etc. (1) pct. 2008. civ. p. p. Deleanu. dar deturnate de la scopul pentru care au fost instituite62. prin utilizarea cu rea-credinţă a unor drepturi procedurale în limitele lor externe. Această opinie a fost argumentată de un alt reputat profesor prin ideea că exercitarea unei cereri de chemare în judecată. 77 şi urm. în Revista română de drept. Drepturile fundamentale ale părţilor în procesul civil. p. în literatura de specialitate s-a exprimat ideea că factorul temporar apare ca un efect negativ al abuzului de drept procesual. 3. 2009. chiar vădit netemeinică. În doctrină60 s-a afirmat că promovarea cu rea-credinţă a unei acţiuni în justiţie nu este supusă dispoziţiilor art. Principiul menţionat se regăseşte şi în dispoziţiile Legii nr. în Curierul Judiciar. Întâmpinarea – realităţi şi perspective.

op. 116 care prevăd că la cererea de chemare în judecată. Tăbârcă. 68 I. cu posibilitatea de a-l limita în timp de fiecare dată etc. op. Acest principiu guvernează întreaga desfăşurare a procesului civil65. 54. I. I. I. 33.. Radu. 85 care dispune că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor. vol. ediţia a 2a. 25. 25). p.instanţei64. 67 I. se vor anexa copii în funcţie de numărul pârâţilor/reclamanţilor. respectiv întâmpinare. op. de a propune şi administra probe. cit. Referitor la acest aspect. cit. Cu excepţia etapei deliberării şi a celei privind pronunţarea hotărârii (I. p. 66 M. ambele fiind considerate a fi mijloace educative indirecte pentru I. Negru. 3. cu excepţia situaţiei în care legea dispune altfel. ca părţile să fie informate în timp util despre litigiu. vol. Principiul contradictorialităţii este reglementat expres în anumite articole din Codul de procedură civilă precum: art. în literatura de specialitate68 s-a observat justificat că niciodată acordarea cuvântului de mai multe ori nu trebuie să se transforme într-un abuz.. cit. 128 alin. art. op. Bucureşti. p. 113 şi art. de a pune concluzii cu privire la toate aspectele de fapt şi de drept care sunt necesare pentru soluţionarea cauzei66. p. D. precum s-a precizat justificat în doctrină. I. op. data şi locul soluţionării acestuia67.. Editura All Beck. iar atunci când este necesar. Deleanu. mai întâi reclamantului şi apoi pârâtului. Comentariu pe articole. 53. 396.. Pe baza acestui principiu părţile au dreptul de a efectua cereri. p..10. cit. 65 64 32 . Deleanu. 54. p. (2) şi (3) care prevăd că preşedintele completului dă cuvântul ambelor părţi. vol. Codul de procedură civilă. preşedintele poate da cuvântul părţilor de mai multe ori. Leş. V. Principiul publicităţii Acest principiu este complementar principiului oralităţii. art. Leş. op. cit. p. cit. Pentru realizarea efectivă a principiului contradictorialităţii este necesar. Leş. 2005..

op. Declaraţia universală a drepturilor omului prevede în art. Tratat.” Principiul publicităţii reiese şi din anumite documente internaţionale precum Declaraţia universală a drepturilor omului şi Convenţia europeană a drepturilor omului... p. proc. Principiul publicităţii este reglementat de dispoziţiile art. 12 teza I din Legea nr. părţile vor putea fi însoţite. civ. Publicitatea faţă de public semnifică dreptul oricărei persoane străine de proces de a asista la dezbateri. Dacă această chemare rămâne fără rezultat. În acest caz.” De asemenea. Preşedintele poate chema la ordine orice persoană care tulbură mersul dezbaterilor. cit. dispoziţii care precizează că şedinţele de judecată sunt publice cu excepţia cazurilor stabilite de lege. p. 122 alin (5) şi (6) C. cit. Şi de la această regulă există excepţii. de cel mult două persoane desemnate de ele. permit instanţei să dispună părăsirea sălii de către persoana care tulbură mersul dezbaterilor. 121 alin. dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe părţi. prin derogare de la aceste principiu. proc. proc. 304/2004 privind organizarea judiciară. În acest sens. dispun că: „Pot fi îndepărtaţi din sală minorii şi persoanele care s-ar înfăţişa într-o ţinută necuviincioasă. I. cit.. 123 C. 121 C. 81. el poate obliga pe tulburător să părăsească sala şi la nevoie va da ordin să fie scos din sală.. 122 şi art.cetăţeni69. 10 că „orice persoană are dreptul în 69 70 I. precum şi de art. în prezenţa părţilor. Dar. Leş. proc. 71 I. alin. Deleanu. I. Publicitatea pentru părţi se referă la dreptul părţilor de a participa la desfăşurarea procedurii judiciare personal sau prin reprezentanţi71. 33 .. în afară de apărătorii lor. p. de art. 27. 51.. art. civ. Leş. M. 127 din Constituţie. civ. chiar dacă aceasta este una dintre părţi. vol.. art. civ. op. p. 51. op. Publicitatea exprimă exigenţa ca procesul civil să se desfăşoare. (1) din C. dispoziţiile art. dar şi a oricărei persoane străine de proces care doreşte să asiste la dezbateri70. (2) prevăd că: „Instanţa poate să dispună ca dezbaterile să se facă în şedinţă secretă. Tăbârcă. în faţa oricărei instanţe.

de către un tribunal independent şi imparţial. Editura All Beck.deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale. neregularitatea actelor de procedură. Oralitatea vizează dreptul părţilor de a-şi susţine verbal pretenţiile sau apărările. fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa”. când datorită unor împrejurări speciale publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei”72. ordinii publice sau al securităţii naţionale într-o societate democratică. 6 pct. I.11. dacă legea nu dispune altfel”. Această Convenţie. de a formula concluzii cu privire la orice împrejurare de fapt sau de drept care are legătură cu litigiul. dar şi de Convenţia europeană a drepturilor omului. Aceste dispoziţii prevăd că: „Pricinile se dezbat verbal. proc.. Leş. de a da explicaţii. Principiul oralităţii Acest principiu este reglementat de dispoziţiile art. civ. p. deoarece procedura orală se Pentru un comentariu aprofundat asupra textului menţionat a se vedea şi jurisprudenţa citată de C. Comentariu pe articole. 127 C. vol. când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o cer sau în măsura considerată strict necesară de către tribunal. op. dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei sau publicului în timpul întregului sau unei părţi din proces în interesul moralităţii. 388-540 apud I. 2005. 52. de a pune în discuţie materialul probator administrat. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în public. stabilit prin lege. Acest principiu guvernează etapa dezbaterilor publice şi contradictorii asupra obiectului litigiului. 3. Bucureşti. Convenţia europeană a drepturilor omului. Bârsan. public şi într-un termen rezonabil. dispune în art. Din dispoziţiile legale în vigoare reiese că sistemul aplicabil procesului civil român este cel mixt. p. 1 că: „Orice persoană are dreptul să-i fie examinată cauza sa în mod echitabil. ratificată de România la data de 20 iunie 1994. 34 72 . Drepturi şi libertăţi. care va decide asupra drepturilor şi obligaţiilor sale civile sau asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva ei. cit.

imparţială şi egală pentru toţi. (1) şi (2) din Legea nr. În viitoarea lege procedurală se menţine acest principiu. 12/2000. cererea reconvenţională. Principiul egalităţii părţilor în faţa justiţiei Acest principiu este consacrat atât de către Constituţia României. respectiv art. Conform dispoziţiilor art. cit. în Repertoriu II. 35. op. 89. cu excepţia cazului în care legea dispune altfel sau când părţile solicită expres instanţei ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar”. 140-141. op. M. 8. secţ. astfel: „În procesul V. conform prevederilor Codului de procedură civilă. 1 de la p. Prevederi similare referitoare la acelaşi principiu se regăsesc şi în art. în forma scrisă este obligatorie. op. nota de subsol de sub nr. dar aceasta nu contravine principiului oralităţii. 3. (1). 304/2004 privind organizarea judiciară. 366 apud I. 134/2010 privind viitorul Cod de procedură civilă la art. dar el este completat faţă de actuala reglementare: „Procesele se dezbat oral. nr.împleteşte în mod armonios cu cea scrisă73. 54. 124 alin. În practica judiciară s-a decis că aplicarea efectivă a principiului oralităţii în procesul civil este utilă operării altor principii care guvernează acest proces. secţia civilă. I. în Dreptul. (1) din Constituţie: „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi fără discriminări”. cât şi de Legea nr. Radu. nr.J. 75 Trib.12. Suprem. p.S. Leş. Se consideră că nesocotirea principiului în discuţie determină nulitatea hotărârii judecătoreşti75. p. Tăbârcă. decizia nr. p. 304/2004 privind organizarea judiciară. 35 73 . civ. Negru.. cit. 86. 16 alin.. Leş. 53. 3571/1999. vol. 74 C.. Astfel. 2 alin. Principiul egalităţii este reglementat şi de Legea nr. iar potrivit dispoziţiilor art. op. I. 987/1973. dreptului la apărare74 etc. (2) din acelaşi act normativ justiţia este unică... precum principiul contradictorialităţii. de exemplu: cererea de chemare în judecată. p. întocmirea unor acte de procedură precum. 7 alin.. cit. D. p. încheierea nr. cit. întâmpinarea.

M. p. vol. cit. iar partea sau procurorul care doreşte reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate avea la dispoziţie decât aceste mijloace procedurale. 44. op. Tăbârcă. Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că acestea sunt stabilite prin dispoziţiile legale. În ceea ce priveşte egalitatea părţilor faţă de instanţa de judecată. Ciobanu. contestaţia în anulare. 76 77 A se vedea I. op. şi ca egalitate între părţi. ca de exemplu: recursul. p. aceasta reiese atât din imparţialitatea acesteia. vol. recursul. precum apelul. 78 M. Deleanu. altele sunt extraordinare. A se vedea în acest sens V.13.. cit. cât şi din exercitarea de către ea a unui rol activ faţă de ambele părţi.. Căile de atac care se pot exercita împotriva unei hotărâri judecătorești considerate a fi nelegale și/sau netemeinice sunt prevăzute de Codul de procedură civilă. dar corespunzătoare calităţii lor procesuale. I. în mod egal şi fără discriminări. 3. În România justiţia este organizată pe sistemul dublului grad de jurisdicţie77. p. 36 . 23. Acestea sunt: apelul. revizuirea şi recursul în interesul legii. 45.. Egalitatea între părţi se apreciază că este asigurată de pildă prin recunoaşterea aceloraşi drepturi procesuale şi stabilirea aceloraşi obligaţii procesuale părţilor. contestaţia în anulare. I. Instituirea căilor de atac se fundamentează pe două principii: legalitatea căilor de atac şi actualitatea căilor de atac. revizuirea şi recursul în interesul legii.” În literatura de specialitate76 se consideră că egalitatea părţilor poate fi privită dintr-o dublă perspectivă: ca egalitate a părţilor în raporturile procesuale ale acestora cu instanţa de judecată. op. deoarece o cauză poate fi judecată în fond de două ori: în primă instanţă şi în apel78. cit. Principiul controlului judiciar Prin exercitarea controlului judiciar se verifică legalitatea şi/sau temeinicia hotărârilor instanţelor judecătoreşti. Unele dintre aceste căi de atac sunt ordinare.civil părţilor le este garantată exercitarea drepturilor procesuale.

Acest principiu decurge din prevederile art. adică. . adică mai întâi cele ordinare şi apoi cele extraordinare. 129 din Constituţie care prevede dreptul părţilor de a exercita căile de atac doar „în condiţiile legii”. în principiu. Actualitatea căilor de atac se referă la faptul că părţile interesate şi procurorul pot exercita doar căile de atac prevăzute de actele normative în momentul pronunţării hotărârii atacate. Exercitarea căilor de atac în condițiile și cazurile prevăzute de lege poate determina anumite efecte. adică a verificării de către instanţele superioare a hotărârilor pronunţate de instanţele inferioare şi a verificării de către instanţele judecătoreşti a propriilor hotărâri și suspendarea executării silite a hotărârii atacate.Căile de atac trebuie exercitate după pronunţarea hotărârii şi până la expirarea termenului fixat de lege pentru declararea acestora. precum: iniţierea controlului judiciar. 37 .Căile de atac trebuie exercitate în ordinea prevăzută de lege. nimeni nu poate exercita aceeaşi cale de atac de două ori împotriva aceleaşi hotărâri.În principiu. . În doctrină se discută despre existența anumitor reguli pentru exercitarea căilor de atac. o cale de atac poate fi exercitată doar o singură dată. Printre acestea se remarcă: .

în considerarea obiectului sau naturii acestora79. b) cererile în materia societăţilor comerciale şi a altor societăţi. Actul normativ din anul 2011 determină atât o reorganizare a instanțe lor judecătorești existente și a atribuțiilor acestora. după caz. vor fi unificate cu secţiile civile existente. care stabilesc posibilitatea înființării prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. funcționarea și atribuțiile acestora sunt reglementate de dispozițiile Legii nr. concordat preventiv şi mandat ad-hoc. 79 Potrivit art. prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.Capitolul III Instanţele judecătoreşti Secţiunea 1 Aspecte generale privind organizarea instanţelor judecătoreşti Organizarea instanțelor judecătorești în România. 304/2004 privind organizarea judiciară. 71/2011. (1) din Legea nr. dar și cele ale art. În ceea ce privește reorganizarea instanțelor. 226 alin. (1) din Legea nr. cât și înființarea instanței de tutelă și familie. în raport cu numărul cauzelor. a unor complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii. 287/2009 privind Codul civil. 71/2011 care dispun că: „Secţiile comerciale existente la data intrării în vigoare a Codului civil în cadrul tribunalelor şi curţilor de apel se vor reorganiza ca secţii civile ori. în cadrul secţiilor civile. se remarcă prevederile art. 225 alin. 38 . la propunerea colegiului de conducere al instanţei”. la propunerea colegiului de conducere al instanţei. cu sau fără personalitate juridică. precum şi în materia registrului comerţului. Această lege a suferit în timp anumite modificări. categoriile de litigii pentru care se pot constitui completele specializate sunt: a) cererile în materie de insolvenţă. 226 alin. (1) din același act normativ. ultima modificare substanțială fiind prin Legea nr.

304/2004 c) cererile care privesc restrângerea. în vederea îndeplinirii atribuţiilor referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului sau. În doctrină82 se consideră că în sens restrâns prin acest termen sunt desemnate doar instanţele judecătoreşti. secţiile sau. cu privire la supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile minorului. Dispozițiile Legii nr. instanţa de tutelă poate delega. atribuţiile acesteia prevăzute de Codul civil sunt îndeplinite de instanţele. 80 Art. 81 Art. Această competență este extinsă de dispozițiile art. Conform art. 229 alin. op. 1. 2 alin. 71/2011]. 287/2009 a fost modificat prin Legea nr. 107 din Legea nr. precum şi asupra măsurilor de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale.. 26581 din Legea nr. funcţionarea şi atribuţiile acesteia urmează a fi stabilite prin legea de organizarea judiciară [art. 10780 din Legea nr. (1) din Legea nr. p. îndeplinirea unora dintre acestea autorităţii tutelare. d) cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare. 71/2011 stabilesc că . prin încheiere.Referitor la instanța de tutelă. I. 39 . Categorii de instanţe Termenul de instanţă are mai multe accepţiuni. vol. Tăbârcă. completele specializate pentru minori şi familie. Conform dispoziţiilor art. se observă că organizarea. 142. asupra tuturor litigiilor privind aplicarea dispoziţiilor acestei cărţi. după caz. 287/2009 a fost modificat prin Legea nr. până la reglementarea prin lege a organizării şi funcţionării instanţei de tutelă. 71/2011. 287/2009 asupra tuturor măsurilor date prin Cartea a II-a „Despre familie” în competenţa instanţei judecătoreşti. 71/2011. iar până la intrarea în vigoare a reglementării menționate. cit. împiedicarea ori denaturarea concurenţei. aceasta are competență asupra procedurilor prevăzute de Codul civil privind ocrotirea persoanei fizice. 287/2009 privind Codul civil. 265 din Legea nr. (2) din Legea nr. 82 M. după caz.

(2) al art. după caz. instanţele militare şi judecătoriile. 19 din Legea nr. În acest context se impune precizarea că „în cadrul curţilor de apel funcţionează secţii sau. în Alin. Secţia penală şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 4 complete de 5 judecători şi Secţiile Unite. complete specializate pentru cauze civile. registrul comerţului. cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. cauze de contencios administrative şi fiscal. 84 Art. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este singura instanţă supremă şi are sediul în capitala ţării.republicată privind organizarea judiciară. instanţele judecătoreşti prin care se înfăptuieşte justiţia în România sunt: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 304/2004 a fost modificat prin Legea nr. Secţia a II-a civilă. În ceea ce privește competența de judecată a Secțiilor Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie. art. concurenţă neloială sau pentru alte materii. Secţia a II-a civilă. precum şi. curţile de apel. în circumscripţia cărora funcţionează mai multe tribunale şi tribunale specializate. cauze penale. 21 84 din Legea de organizare judiciară prevede că Secţia I civilă. tribunalele. 304/2004 a fost modificat prin Legea nr. tribunalele specializate. 287/2009 privind Codul civil. Curţile de apel sunt instanţe cu personalitate juridică. Referitor la Secţia I civilă și Secţia a II-a civilă se observă că acestea sunt fostele Secții civilă şi de proprietate intelectuală. 287/2009 privind Codul civil. 21 din din Legea nr. 19 alin. Aceasta deţine personalitate juridică şi este organizată conform art. (2) din Legea de organizare judiciară83 în 4 secţii: Secţia I civilă. adică până la 1 octombrie 2011. insolvenţă. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. cauze cu minori şi de familie. în cazurile prevăzute de lege. 40 83 . Secţia penală şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal. cu competenţă proprie. societăţi comerciale. respectiv comercială. Aceste Secții au trebuit să se reorganizeze ca Secţia I civilă şi Secţia a II-a civilă până la intrarea în vigoare a Codului civil.

secţiilor civile ale tribunalelor reorganizate. complete specializate pentru cauze civile. societăţi comerciale. 35 alin. insolvenţă. 304/2004]. cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. Atribuţiile judecătoriilor. de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel. 71/2011 prevăd că atunci când legea specială stabilește că anumite cauze sunt de competenţa tribunalelor comerciale ori. Acestea sunt organizate la nivelul fiecărui judeţ si al municipiului Bucureşti. secţii maritime şi fluviale” [art. care pot funcţiona la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti şi au. 41 85 . de regulă. „în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau. din municipiul Bucureşti. după caz. cauze penale. Conform art. sediul în municipiul reşedinţă de judeţ [art. tribunalelor. după caz. şi au. 86 Acest text a fost modificat prin Legea nr. 304/2004]. Dispozițiile Legii nr. Spre deosebire de tribunale. Tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care se înfiinţează. 36 alin. după intrarea în vigoare a Codului civil. respectiv secţiilor civile reorganizate. sediul în municipiul care este reşedinţă de judeţ. cauze de contencios administrativ şi fiscal. de regulă. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. (2)85 din Legea nr.raport cu natura şi numărul cauzelor. (2) din Legea nr. Acestea sunt instanţe fără personalitate juridică. tribunalele specializate sunt instanţe fără personalitate juridică. 304/2004. precum şi. 71/2011. 287/2009 privind Codul civil. după caz. Se observă că şi tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică. curţilor de apel şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt prevăzute de art. cauze cu minori şi de familie. competenţa de judecată revine tribunalelor specializate sau. Acest alineat a fost modificat prin Legea nr. secţii maritime şi fluviale”. Fiecare tribunal cuprinde în circumscripţia sa toate judecătoriile din judeţ sau. registrul comerţului. În judeţe şi în sectoarele municipiului Bucureşti sunt organizate judecătorii. 1-4 din Codul de procedură civilă. (3)86 din Legea nr. după caz. în raport cu natura şi numărul cauzelor. 37 alin. concurenţă neloială sau pentru alte materii.

39 din Legea nr. cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale. 54 alin. 31 alin.Se observă că la tribunale şi curţi de apel funcţionează secţii sau complete specializate pentru judecarea anumitor litigii. exceptând situaţiile în care dispoziţiile legale prevăd altfel. tribunalului si curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător. (2) Legii nr. cauzelor de contencios administrativ şi fiscal. Secţiunea a 2-a Compunerea şi constituirea instanţei 2. cauzelor penale. cauzelor cu minori şi de familie. În acest sens. iar. în raport cu natura şi numărul cauzelor. secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii. În ceea ce priveşte apelurile şi recursurile dispoziţiile art. 304/2004 prevăd că la judecata în apel completul trebuie format din 2 judecători. 304/2004 de organizare judiciară stabilesc că pricinile deferite prin lege în competenţa de primă instanţă a judecătoriei. cauzelor privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. 304/2004). cauzelor comerciale. Se observă că aici funcţionează pentru judecarea anumitor cauze şi 4 Complete de 5 judecători şi 42 . iar la judecata în recurs completul trebuie să fie alcătuit din 3 judecători. 304/2004]. (1) din Legea nr. 54 alin. Compunerea instanţei Sintagma compunerea instanţei desemnează alcătuirea instanţei cu numărul de judecători prevăzut de lege. În acest sens dispoziţiile art. (1) din Legea nr. dar la aceste instanţe trebuie organizate secţii sau complete specializate pentru minori şi familie (art. La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie completul de judecată este alcătuit dintr-un număr de 3 judecători ai aceleiaşi secţii [art. se observă de exemplu că la curţile de apel sunt organizate secţii sau complete specializate pentru judecarea cauzelor civile. La judecătorii pot fi create secţii sau complete specializate doar în raport cu natura şi numărul cauzelor.

procurorul. 55 alin (1) din Legea de organizare judiciară prevăd că în vederea soluţionării în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale completul trebuie constituit din 2 judecători si 2 asistenţi judiciari.Secţiile Unite. În ceea ce priveşte asistenţii judiciari se observă că dispoziţiile art. 3. Constituirea instanţei Expresia constituirea instanţei semnifică alcătuirea completului de judecată cu toate organele şi persoanele prevăzute de lege. magistratul-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. dar şi asistenţii judiciari la cauzele care vizează conflictele de muncă şi asigurări sociale. Astfel. La litigiile care trebuie soluţionate pe Secţii Unite. 43 . din acest complet mai trebuie să facă parte alături de judecători şi grefierul. la judecată trebuie să participe cel puţin două treimi din numărul judecătorilor în funcţie.

2007. Bucureşti. iar procurorii au parte de stabilitate şi independenţă. Astfel. judecătorii sunt independenţi şi inamovibili. Dar acestui regim special îi corespunde şi un set de incompatibilităţi şi interdicţii.Capitolul IV Statutul magistratului87 Pornind de la dispoziţiile art. Pop. 1 din Legea nr. Tratat privind profesia de magistrat în România. Independenţa judecătorilor reprezintă nu doar o garanţie a imparţialităţii judecătorilor. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor care prevăd că: „Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii. cât şi pe procurori. cât şi de cele ale Legii nr. Magistraţii în scopul desfăşurării atribuţiilor pe care le conferă legea beneficiază de un statut aparte. Conform dispoziţiilor art. 303/2004 privind statutul statutul judecătorilor si procurorilor. ci şi un principiu important în desfăşurarea procesului civil. principiu reglementat atât de dispoziţiile constituţionale. Independenţa magistraţilor Independenţa magistraţilor este inerentă desfăşurării unui act de justiţie imparţial şi legal. Editura Universul Juridic. Secţiunea 1 Independenţa magistraţilor. 124 alin. a ordinii de drept. Inamovibilitatea judecătorilor şi stabilitatea procurorilor 1. 44 87 . (3) din Constituţie: „Judecătorii sunt Pentru o privire de ansamblu a se vedea I. putem conchide că termenul de magistraţi îi desemnează atât pe judecători. precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”.

2 alin. independenţa judecătorilor constituie premisa imparţialităţii acestora faţă de părţile aflate în litigiu. Judecătorii stagiari se bucură de stabilitate [art. liberi de orice relaţii şi influenţe”. Respectarea independenţei judecătorilor necesită desfăşurarea activităţii judiciare fără nici un amestec din partea vreunei persoane. prevederi la care dispoziţiile art. prevenirea şi sancţionarea corupţiei prevăd îndatorirea magistraţilor de a încunoştinţa imediat preşedintele instanţei sau procurorul general în subordinea căruia funcţionează despre orice imixtiune în actul de justiţie. 21 alin.independenţi şi se supun numai legii”. transferarea şi sancţionarea judecătorilor 45 . (2) din Constituţie prevăd că numirea. (3) din Legea nr. 2. transferaţi. În desfăşurarea activităţii lor judecătorii numiţi de Preşedintele României beneficiază de inamovibilitate. În acest sens dispoziţiile art. 2 alin. 125 alin. dar şi promovarea. 107 din Legea nr. 303/2004. De altfel. (1) din Legea nr. (3) din legea fundamentală adaugă că aceştia „trebuie să fie imparţiali”. 125 alin. fiind obligaţi să decidă în mod obiectiv. autorităţi sau instituţii. 303/2004. (1) din Legea nr. În acest sens dispoziţiile art. fie ea de natură politică sau economică. suspendaţi. (1) din Constituţie]. din partea unei persoane fizice sau juridice ori a unui grup de persoane. sancţionaţi sau promovaţi decât în condiţiile prevăzute de lege. organizaţii. 3 alin. 303/2004]. în condiţiile legii [art. Practic. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. idee reiterată de altfel şi de dispoziţiile art. graţie acesteia judecătorii învestiţi în funcţie nu mai pot fi revocaţi. Imparţialitatea magistraţilor este prevăzută şi de Codul deontologic al magistraţilor care prevede în art. fără subiectivism şi părtinire. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. Aceeaşi independenţă este trăsătura care trebuie să caracterizeze şi activitatea procurorilor conform art. Inamovibilitatea judecătorilor Inamovibilitatea este o garanţie legală a independenţei şi imparţialităţii judecătorilor. (1) că magistraţii „trebuie să fie imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor profesionale. 10 alin.

procuror. (2). prin dispoziţiile Legii nr. Se apreciază că incompatibilităţile sunt măsuri de protecţie a judecătorului care constau în imposibilitatea acestuia de a mai îndeplini. interdicţii şi incapacităţi 4. În acest sens o incompatibilitate esenţială este prevăzută de dispoziţiile art. 101 din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. 125 alin. 303 din 2004 prevăd că procurorii care dispun de stabilitate nu pot fi mutaţi prin transfer. suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute de legea în discuţie. Cu privire la aceasta dispoziţiile art. 3. detaşare sau promovare decât cu acordul lor. magistrat-asistent si asistent judiciar este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată. fără însă a se face referire la magistratul-asistent şi asistentul judiciar sau la derogarea privind personalul de instruire din 46 . concomitent. Aceeaşi incompatibilitatea este reglementată şi de Constituţia României în art. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor s-au instituit o serie de incompatibilităţi şi interdicţii. conform cărora funcţia de judecător. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. 3 alin. cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. (2) din Legea nr. Stabilitatea procurorilor Procurorii numiţi de Preşedintele României beneficiază de stabilitate. Secţiunea a 2-a Incompatibilităţi. şi alte funcţii sau sarcini. precum şi a celor de instruire din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri. 5 alin. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor. aceştia putând fi delegaţi. prevenirea şi sancţionarea corupţie. Incompatibilităţi În vederea realizării unei justiţii independente şi imparţiale. dar şi de dispoziţiile art.se efectuează de către Consiliul Superior al Magistraturii. (1) din Legea nr. (3) şi art. 132 alin.

b) să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile. prevenirea şi sancţionarea corupţie. societăţi naţionale sau regii autonome. Aceste dispoziţii prevăd interdicţia magistraţilor de a-şi exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul [alin. 9 din legea menţionată judecătorii si procurorii nu pot să facă parte din partide sau formaţiuni politice şi nici să desfăşoare sau să participe la activităţi cu caracter politic. Interdicţii Conform dispoziţiilor art. aceasta reiterează anumite interdicţii şi incompatibilităţi menţionate mai sus şi dispuse de Legea nr.cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri. societăţi de asigurare ori financiare. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. 303/2004 magistraţilor le este interzis: a) să desfăşoare activităţi comerciale. Dar interdicţii şi incompatibilităţi sunt reglementate şi de dispoziţiile Legii nr. Alte interdicţii sunt instituite de dispoziţiile art. Astfel. companii naţionale. societăţi comerciale. comerciale sau de altă natură. (1)]. 10 din Legea nr. Printre cele reglementate doar de 47 . (1) din Legea nr. dar şi aceea de a da consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase. 8 alin. inclusiv bănci sau alte instituţii de credit. 303/2004. d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic. c) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere. şi nici să-şi exprime sau manifeste convingerile politice în timpul exercitării prerogativelor conferite de lege. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. 303/2004 şi adaugă altele noi. direct sau prin persoane interpuse. administrare sau control la societăţi civile. 5. sau de a îndeplini vreo activitate specifice activităţii avocatului [alin. De asemenea. conform dispoziţiilor art. indiferent de instanţa sau parchetul care le judecă. (2)].

precum recuzarea. 48 . în calitate de judecător sau procuror în cazul în care: sunt soţi sau rude până la gradul IV inclusiv între ei sau ei.Legea nr. abţinerea sau strămutarea. 105 alin. adică privind un proces determinat. Aceste prevederi incumbă şi magistratului care participă. 105 alin. precum cele referitoare la interdicţia judecătorului de a fi cesionar al unui drept litigios. soţii sau rudele lor până la gradul IV inclusiv au vreun interes în cauză [art. ca judecător sau procuror. atunci când soţul sau ruda până la gradul IV inclusiv a magistratului a participat. Incapacităţi La aceste interdicţii s-a exprimat în doctrină ideea că trebuie adăugate şi anumite incapacităţi cu caracter general. (2)]. 104). la judecarea unei cauze în căile de atac. în calitate de judecător sau procuror. sau cu caracter particular. interdicţia magistraţilor de a participa la judecarea unei cauze. la judecarea în fond a acelei cauze [art. 6. (1)]. 161/2003 se remarcă interdicţia magistraţilor la orice manifestare contrară demnităţii funcţiei pe care o ocupă sau care poate să afecteze imparţialitatea sau prestigiul acesteia (art.

Conceptul de acţiune civilă Valorificarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice se realizează prin exercitarea acţiunii civile. D. Deleanu. O definiţie cuprinzătoare consider a fi aceea care defineşte acţiunea civilă ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prin care poate fi solicitat şi asigurat concursul unui organ jurisdicţional în vederea recunoaşterii sau realizării unui drept sau interes – nesocotit. p. În art. cit. G. 108.acţiunea civilă este indisolubil ataşată dreptului subiectiv.. 106. 29 din Legea nr. Cluj-Napoca.Capitolul V Acţiunea civilă Secţiunea 1 Conceptul de acţiune civilă şi trăsăturile acesteia 1. Drept procesual civil. Radu. vol. Excepţiile de procedură în procesul civil. Bacaci. 49 88 . precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces. p. 1993. Editura Dacia. Al. 134/2010 privind Codul de procedură civilă este definită ca fiind: „ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice. I. pornindu-se de la trăsăturile acesteia şi scopul urmărit de justiţiabil prin exercitarea sa. Referitor la definirea acţiunii civile a se vedea şi V. Trăsăturile acţiunii civile Printre trăsăturile acţiunii civile se remarcă următoarele: . op. În literatura de specialitate. acţiunea civilă a primit diverse definiţii. I. op. Negru. Bucureşti. contestat sau încălcat – fie prin afirmarea dreptului subiectiv preexistent sau constituirea unei situaţii juridice noi. p.” 2. cit. Boroi. note de curs. 1993. 104.. 114. p. fie prin plata unei despăgubiri sau şi prin plata unei asemenea despăgubiri88.

p. Secţiunea a 2-a Clasificarea acţiunilor civile 3. poate fi exercitată doar de acesta. .acţiunea civilă cuprinde totalitatea mijloacelor procesuale. dar şi obligativitatea acestuia. I.. . Categorii de acţiuni civile Acţiunile civile au fost clasificate după mai multe criterii. În doctrină au fost considerate ca fiind semnificative următoarele 89: a) după natura şi obiectul dreptului exercitat. op. prin destinaţie sau prin obiectul la care se aplică. acţiuni personale şi acţiuni reale.op. op. 50 89 . p. potrivit competenţelor sale. prin destinaţie sau prin obiectul la care se aplică. precum: acţiunea de divorţ. acţiuni mobiliare şi acţiuni imobiliare. acţiuni petitorii şi acţiuni posesorii.. . vol.acţiunea civilă implică posibilitatea sesizării de către titularul unui drept sau interes legitim a unui organ jurisdicţional. în principiu. aşadar fără conţinut economic.. aparţinând doar titularului dreptului sau interesului încălcat. 205. iar acţiunile extrapatrimoniale sunt cele prin care se doreşte valorificarea drepturilor personale nepatrimoniale. Acţiunile mobiliare sunt acele acţiuni care se referă la un drept asupra unui bun mobil prin natura lui. acţiunea de încuviinţare a adopţiei etc. I. I. cit. de a se pronunţa asupra situaţiei juridice determinate care a fost dedusă judecăţii.acţiunea civilă preia natura dreptului a cărui valorificare se urmăreşte. M. se apreciază că acţiunile pot fi: acţiuni patrimoniale şi acţiuni extrapatrimoniale. acţiunile imobiliare sunt acţiunile care vizează un bun imobil prin natura lui. p. cit.. . Leş. 130 şi urm.acţiunea civilă. cit. Acţiunile patrimoniale sunt acelea care au conţinut economic. 130 şi urm.acţiunea civilă are diferite forme de manifestare. Deleanu. . Tăbârcă.

Editura Lumina Lex. şi acţiuni personale imobiliare dacă dreptul de creanţă vizează un bun imobil. acţiunea posesorie prin care se doreşte apărarea posesiei ca stare de fapt. op. Leş. de creanţă. Acţiunile reale sunt acţiunile prin care se doreşte ocrotirea unui drept real. revăzută şi adăugită. Acţiunile petitorii sunt acţiunile prin care reclamantul vizează apărarea dreptului de proprietate sau a altui drept real imobiliar. cit. 205. cit. Editura Rosetti. acţiunea confesorie prin care se ocroteşte un dezmembrământ al dreptului de proprietate. 260 la notele de subsol. se clasifică în92: acţiunea posesorie generală (numită şi în complângere) care se poate intenta pentru orice I.: acţiunea prin care se solicită executarea unui contract. Sunt astfel de acţiuni de ex. 1998. O. Scrieciu. În doctrină sunt considerate ca fiind astfel de acţiuni90: acţiunea prin care se urmăreşte executarea unui contract referitor la transmiterea proprietăţii unor bunuri. acţiunea în evacuare etc. dacă reclamantul solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară. p. Aceste acţiuni au ca obiect atât un drept real.. Ungureanu. Drepturile reale. cât şi un drept de creanţă. Acţiunile personale se clasifică în acţiuni personale mobiliare în situaţia în care dreptul de creanţă are ca obiect un bun mobil. În literatura de specialitate se consideră ca fiind o altă categorie acţiunile mixte. 92 O. op. Ungureanu.. iar acţiunile posesorii sunt acele acţiuni în justiţie prin care posesorul unui bun imobil urmăreşte să-şi apere posesia împotriva oricăror tulburări sau deposedări91. Drept civil. a se vedea şi F. 91 90 51 . 261. Acţiunile reale imobiliare se pot diviza în acţiuni petitorii şi acţiuni posesorii. cit. Prezintă asemenea caracter acţiunea în revendicare prin care se urmăreşte apărarea dreptului de proprietate. Bucureşti. op. Ungureanu. Drept civil. Acţiunile posesorii. aşadar şi restituirea bunului. p. Drepturile reale. acţiunea negatorie prin care se contestă existenţa unui dezmembrământ al dreptului de proprietate. la rândul lor. p.. p.Acţiunile personale sunt cele care au ca scop valorificarea unor drepturi personale. ediţia a III-a. 260. Acţiunile posesorii. 78-83 apud O. p. acţiunea prin care se solicită anularea sau rezoluţiunea unui contract.

cit. Deleanu. cu excepţia situaţiei când posesorul este deposedat prin violenţă şi acţiunea posesorie specială (numită şi în reintegrare) care se poate exercita numai în cazul tulburării sau deposedării prin violenţă. Tăbârcă. 111 C. Aceste acţiuni sunt prevăzute de dispoziţiile art. 130. acţiunea pentru repararea pagubei cauzate printr-un fapt ilicit. op.” Din aceste dispoziţii reiese nu doar posibilitatea exercitării acţiunii în constatare. I... în literatura juridică de specialitate se distinge între: acţiunile în realizarea dreptului. civ. acţiunile în constatare şi acţiunile în constituire sau în transformare de drepturi. Leş. acţiunea în evacuare etc. Acţiunile în constatare (întâlnite în literatura de specialitate şi sub denumirea de acţiuni în recunoaştere sau acţiuni în condamnare) sunt acţiunile prin care reclamantul solicită instanţei constatarea existenţei dreptului său (acţiuni în constatare pozitive) sau constatarea inexistenţei dreptului pârâtului (acţiuni în constatare negative). de adjudecare sau acţiuni cu putere executorie) sunt acele acţiuni prin care reclamantul pretinzându-se titularul unui drept sau interes legitim solicită instanţei obligarea pârâtului la respectarea dreptului sau interesului său. op. obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul pe care i l-a produs93. 93 94 I. p. proc. op. Sunt astfel de acţiuni: acţiunea în revendicare. M. p. b) în funcţie de scopul urmărit de reclamant şi natura soluţiei instanţei. cit. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. 52 . 201. cit. acţiunea prin care reclamantul urmăreşte constatarea calităţii sale de proprietar în indiviziune împreună cu pârâtul asupra unor bunuri etc. care precizează: „Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Acţiunile în realizarea dreptului (denumite în doctrină şi acţiuni în condamnare. Sunt considerate acţiuni în constatare94 cele prin care reclamantul solicită constatarea nulităţii unei clauze contractuale. iar dacă aceasta nu mai este posibil. p.tulburare.. ci şi regula subsidiarităţii acesteia faţă de acţiunea în realizare. 141.

53 . Se încadrează în categoria acţiunilor în constituire acţiunile care se referă la starea şi capacitatea persoanelor.. nota de subsol nr. 144. precum: acţiunea de divorţ.. instanţa urmând a consemna această declaraţie. vol. acţiunea pentru încuviinţarea sau desfacerea adopţiei. p. Tăbârcă. M. 1 de la p. I. Acţiunile declaratorii sunt acţiunile prin care se solicită instanţei stabilirea existenţei sau inexistenţei unui raport juridic. Prezintă acest caracter96: acţiunea prin care moştenitorii legali solicită pârâtului care se consideră legatar universal să prezinte testamentul. cit. acţiunea prin care partea dintr-un contract susceptibil de anulare cere celeilalte părţi să opteze între invocarea sau confirmarea nulităţii etc. I. Acţiunile provocatorii sunt acţiunile prin care o persoană care invocă public anumite pretenţii cu privire la dreptul unei alte persoane este chemată să-şi dovedească dreptul pe care se întemeiază pretenţiile sale. legatarul solicită instanţei constatarea caracterului ilicit sau imoral al condiţiei impuse de testator etc. cit. 95 96 I.. acţiunea privitoare la declararea morţii unei persoane. Acţiunile în constituire sau în transformare de drepturi sunt acele acţiuni prin care reclamantul solicită instanţei aplicarea legii la anumite fapte cu scopul de a genera situaţii juridice noi între părţi 97. p. 135.. interogatorii şi provocatorii. reclamanţii moştenind întreaga avere. cit. Acţiunile interogatorii sunt acelea prin care reclamantul cheamă în judecată o persoană care în viitor ar putea să-i conteste dreptul pentru a se pronunţa asupra recunoaşterii existenţei dreptului sau a nega existenţa acestuia. 97 I.Acţiunile în constatare pot fi la rândul lor: acţiuni declaratorii. op. în caz contrar. vol. Deleanu. În literatura de specialitate se consideră că specific acestor acţiuni este scopul urmărit: desfiinţarea unor raporturi juridice şi crearea unor raporturi juridice noi98. Deleanu. p. 98 I. op. op. op. Leş. sub sancţiunea de a nu-l mai putea invoca dacă nu îl dovedeşte. vol. I. În doctrină95 sunt considerate astfel de acţiuni: acţiunea prin care părţile solicită interpretarea unei clauze îndoielnice dintr-un contract. 203. 144. cit.

proc. 269 de la p. I. Dispoziţiile art. Negru. p. prevăd că soluţionarea cererilor accesorii şi incidentale intră în atribuţiile instanţei competente să judece cererea principală. vol. Acţiunile accesorii sunt acţiunile care nu pot fi exercitate decât în strânsă legătură cu acţiunea principală şi depinzând ca rezolvare de soluţia pronunţată asupra acţiunii principale. 54 99 .. odată cu exercitarea acţiunii de divorţ se solicită şi atribuirea locuinţei comune către unul dintre soţi. Radu clasifică acţiunile civile în acţiuni principale şi acţiuni accesorii după criteriul importanţei lor (V. p. 100 A se vedea în acest sens M. 139. civ. 124 ). Tăbârcă. op. op. acestea având o existenţă independentă de altă acţiune.c) după calea procedurală aleasă de parte pentru valorificarea dreptului său. M. Acţiunile principale sunt considerate acţiunile prin care se declanşează acţiunea judiciară. vol. 139 şi nota de subsol nr. În doctrină se apreciază că pentru calificarea unei acţiuni ca fiind principală sau accesorie trebuie observat care este capătul de cerere a cărui soluţie nu depinde de soluţia dată altui capăt de cerere100. Alţi autori. cererile de intervenţie voluntară principală şi cererile de intervenţie forţată. D. Acţiunile incidentale sunt acţiunile care sunt introduse în cadrul unui proces deja iniţiat. Negru şi D.. dar ele pot fi concepute şi ca acţiuni principale. op. 17 C. p. Sunt astfel de acţiuni: cererile reconvenţională. 139. I. Radu. De exemplu. Tăbârcă. cit. cit. acţiuni incidentale şi acţiuni accesorii. în literatura de specialitate99 acţiunile se divid în: acţiuni principale.. precum V. cit.

104 A se vedea V. procurorul. p. 102 101 55 . vol. cit. precum: autoritatea tutelară. în contestaţia în anulare – contestator şi intimat. p. cit. 197198. Radu. 119. Negru. Subiectele. Mai pot avea calitatea de parte şi alte persoane sau organe prevăzute expres de lege referitor la anumite procese. p. Radu. predarea unui bun. V. D. Obiectul acţiunii civile este considerat a fi protecţia unui drept sau interes care nu se pot realiza decât prin accesul la justiţie 103... M. vol.. executarea unei lucrări etc. Negru. M. iar pe parcursul procesului diverse denumiri: în procesul în faţa primei instanţe ele se numesc reclamant şi pârât.Secţiunea a 3-a Elementele acţiunii civile 4. 93.. 103 I. Subiectele acţiunii civile sunt: titularul dreptului sau interesului legitim încălcat sau contestat şi cel care este considerat că l-a împiedicat pe titular în exercitarea acestuia101. op. obiectul şi cauza acţiunii civile Acţiunea civilă necesită pentru a exista trei elemente: subiecte. vol. op. cit. obiect şi cauză. în faza executării silite – creditor şi debitor. p. Tăbârcă. op. 120. iar reclamantul trebuie să aibă drept la acţiune şi să justifice un interes102... Odată cu exercitarea acţiunii civile aceste subiecte dobândesc calitatea de părţi în proces. Leş. aşadar pretenţia invocată în justiţie104. I. în recurs – recurent şi intimat. p. I. în revizuire – revizuient şi intimat.. Prin participarea la procesul civil pot deveni părţi în proces şi terţele persoane. cit. cit. op. Deleanu. în apel – apelant şi intimat. I. Pentru a putea avea calitatea de parte în procesul civil reclamantul şi pârâtul trebuie să deţină capacitate şi calitate procesuală. I. În concret în literatura de specialitate se apreciază că obiectul acţiunii este ceea ce reclamantul pretinde prin exercitarea acţiunii: plata unei sume de bani. p. Tăbârcă. op. 93. 145. op. D. cit.

p. Tăbârcă. Importanţa stabilirii obiectului acţiunii reiese şi faptul că în funcţie de acesta se determină competenţa instanţei. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii. 107 E. Radu. op. 1932. vecinătăţile.. Leş . 93. Bucureşti. Principiile procedurii judiciare. I. civ.. când acel imobil este înscris în cartea funciară. numărul de carte funciară şi numărul topografic”. apud V. 129 alin. M. Herovanu. op. D. 198. de competenţă sau de procedură propriu-zisă) sau lipsuri referitoare la exercitarea acţiunii. I.” În literatura de specialitate s-a afirmat că obiectul acţiunii se concretizează prin mijlocul procesual la care se recurge106. după aprecierea reclamantului. 145. cit. în absenţă. op. p. prevăd că „În toate cazurile. cit. civ. (6) C. strada şi numărul. dispoziţiile art. Cauza acţiunii civile este scopul urmărit de persoana care exercită acţiunea pentru a invoca anumite pretenţii sau pentru a se apăra. proc. obiectul excepţiilor procesuale îl constituie nerespectarea normelor de procedură civilă (de organizare judiciară. pct. p.. Astfel. 195 şi urm. p. de exemplu. cit. 112 C.Obiectul acţiunii trebuie să fie licit. etajul şi apartamentul. În ceea ce priveşte condiţia ca obiectul să fie determinat. posibil şi determinat105. Într-o altă exprimare cauza acţiunii exercitate (causa petendi) a mai fost definită în doctrină ca fiind „scopul către care se îndreaptă voinţa celui care reclamă sau se apără. în acest sens. 120. iar obiectul căii de atac constă în hotărârea atacată. op. scopul care exprimă şi caracterizează voinţa juridică a acestuia de a afirma pretenţia sa în justiţie”107 sau scopul pentru care este constituită şi garantată I. sau. I. vol. Condiţia ca obiectul să fie licit semnifică conformitatea acestuia cu dispoziţiile legale. Deleanu. iar referitor la identificarea bunurilor imobile trebuie precizată comuna şi judeţul. 106 105 56 .. Negru. vol. 3 care dispun că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii şi valoarea lui. proc. cit. aceasta decurge din prevederile art. p. Necesitatea ca obiectul să fie posibil se referă la realizarea efectivă a pretenţiei invocate în justiţie.

120. aceasta regăsindu-se în „fundamentul legal al dreptului pe care una din părţi îl valorifică împotriva celeilalte părţi”109 sau. 1955. 146 şi urm. cit. în „neînţelegerea sau conflictul care există între reclamant şi pârât cu privire la temeiul dreptului subiectiv”110. Editura Ştiinţifică. I. Codul de procedură civilă. Cauza acţiunii trebuie să fie licită şi reală. cit. Negru. Deleanu. 146.acţiunea civilă108. 109 108 57 . 188-189. p.. p. op. (2) din Legea nr. 304/2004 privind I. p. 110 Gr. I... 6 alin. 290 apud V. Bucureşti. p. litografiat. I. Stoenescu. De asemenea acelaşi articol precizează că părţile dispun de dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. p. Porumb. op. a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. D.. Deleanu. cit. Leş. Bucureşti. 1960. op. vol. nici o lege neputând restrânge exercitarea acestui drept. 111 Pentru o privire de ansamblu asupra acestui aspect a se vedea I. 109. Accesul la justiţie şi sesizarea instanţei Conform dispoziţiilor art. jurisdicţiile speciale administrative fiind facultative si gratuite. p. comentat şi adnotat. conform unei alte exprimări. Secţiunea a 4-a Exercitarea acţiunii civile 5. Pentru completarea noţiunii de cauză ca element necesar al acţiunii civile în literatura de specialitate se apreciază că trebuie avută în vedere şi cauza conflictuală a acţiunii ( causa debendi). Accesul liber la justiţie al oricărei persoane constituie de fapt chiar un principiu semnificativ al procesului civil reglementat expres atât de dispoziţiile art. Radu. Este consacrat astfel accesul liber la justiţie al fiecărei persoane111 pentru valorificarea pretenţiilor sale. op. Curs de Drept procesual civil. cit. 21 din Constituţia României revizuită în 2003 fiecare persoană beneficiază de dreptul de a apela la justiţie pentru apărarea drepturilor.

Deleanu. cererea de chemare în judecată (denumită şi cerere introductivă de instanţă sau cerere iniţială) prin care este învestită instanţa de judecată cu soluţionarea litigiului. vol. 304). vol.. d) cererile de intervenţie forţată reprezintă acele categorii de Cererea a primit diverse definiţii în literatura de specialitate. Astfel. să introducă acţiuni şi să-şi susţină interesele ca şi persoanele fizice sau juridice române. Această cerere este. pentru a-şi valorifica un drept propriu sau pentru a sprijini apărarea uneia dintre părţile originare. aceste cereri pot fi. Pe lângă această cerere. 113 I. op. sau cereri accesorii. Conform dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. ci formulează propriile sale pretenţii faţă de acesta. I. 189/2003 persoanele fizice sau juridice străine au dreptul să se sesizeze liber şi fără restricţii autorităţile judiciare române. c) cererile de intervenţie voluntară sunt cererile incidentale prin care terţele persoane intervin într-un proces deja declanşat. 150) sau mijlocul procedural prin care o persoană fizică sau juridică solicită instanţei judecătoreşti ocrotirea drepturilor şi intereselor sale legale (I. cit. 151. 30 din Legea nr. Cererile incidentale pot fi clasificate în113: a) cererile adiţionale (sau modificatoare) reprezintă cererile prin care se modifică sau se completează cererea iniţială sau se propun dovezi noi. cit. adică cereri care se introduc după cererea de chemare în judecată. la rândul lor. cereri de intervenţie în interes propriu sau principale şi cereri de intervenţie în interesul uneia dintre părţi sau accesorii. cit. cât şi de cele ale art. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială. părţile mai pot formula şi cereri incidentale (sau incidente). op. de regulă. 58 112 . I. să formuleze cereri.. Exercitarea acţiunii civile necesită introducerea unei cereri 112 în justiţie. ea a fost considerată ca fiind actul procedural prin care persoana interesată şi îndreptăţită se adresează organului de jurisdicţie (I. op. p. Deleanu. p. Leş .organizarea judiciară. b) cererile reconvenţionale sunt acele cereri incidentale prin care pârâtul nu doar se apără împotriva pretenţiilor reclamantului. p.. oricând pe parcursul procesului civil.

p. 6. cit. 17 din Codul de procedură civilă cererile accesorii şi incidentale sunt de competenţa instanţei abilitate să judece cererea principală. 116 Ibidem. vol. şi nu una de exercitare a acesteia119. capacitatea procesuală şi calitatea procesuală. 60-63 C.. fără a se ţine cont de voinţa acesteia sau chiar împotriva voinţei sale.. Au fost însă exprimate şi opinii conform cărora dreptul este doar o condiţie de admitere a acţiunii.cereri incidentale prin care părţile din cererea principală solicită aducerea unei terţe persoane în proces. 118 Ibidem. 117 I. Deleanu. interesul. 96 şi urm..). cit. p. Leş.. trebuie să aibă legătură cu aceasta şi depind ca soluţionare de cererea principală. p. 191. op. vol. Tăbârcă.) sau arătarea titularului dreptului (art. 115 I. Sunt considerate ca fiind condiţii de exercitare a acţiunii civile următoarele118: afirmarea unui drept subiectiv.)114. cit. p. 57-59 C. 59 114 . op. Editura Universul juridic. op. 119 I. p. cit. civ. 190 şi urm. 2012. I. proc. cererea de împărţire a bunurilor comune conexată cererii de divorţ. (1) din Legea nr. Conform art. acestea se clasifică în: chemarea în judecată a altor persoane (art. Leş . 103). 158. în Studii de drept judiciar privat. 32 alin. civ. Intervenţia terţilor în concepţia Noului Cod de procedură civilă. 64-66 C.. proc. cererea de păstrare a numelui dobândit prin căsătorie în urma desfacerii aceasteia. Deleanu. M. 159. 154 şi urm. I. De exemplu: cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Condiţiile de exercitare a acţiunii civile Prin expresia condiţii de exercitare a acţiunii civile în literatura de specialitate se înţeleg condiţiile în absenţa cărora acţiunea nu produce efectele urmărite116 sau intervenţia judiciară nu poate să aibă loc117. civ. I. Conform dispoziţiilor art. Cererile accesorii115 sunt cererile care se introduc după cererea iniţială. p. proc. op. 134/2010 privind Codul În viitoarea reglementare procedurală se introduce cu element de noutate judecarea în două etape a tuturor formelor de intervenţie forţată. vol. cu excepţia intervenţiei dispuse din oficiu (I. chemarea în garanţie (art. p.

Astfel. 110 C. op.să justifice un interes.de procedură civilă. cit. adică să fie un drept corespunzător unei obligaţii exigibile121. prevăd că: cererea pentru predarea unui imobil.să poată sta în judecată. conform cărora orice persoană care invocă un drept împotriva altei persoane trebuie să efectueze o cerere în faţa instanţei competente. 109 alin. în sensul că dreptul trebuie exercitat cu onestitate. 145 apud M. dispoziţiile art.să fie recunoscut şi ocrotit de dispoziţiile legale. astfel încât să nu producă nici un prejudiciu unei alte persoane. autorul acesteia trebuie să îndeplinească următoarele condiții: . Tăbârcă. pentru a formula și susține o cerere în justiție. proc. 120 121 M. vol. la împlinirea termenului de locaţiune. să nu fie supus unui termen sau unei condiţii suspensive.să fie actual. 97. De la condiţia actualităţii dreptului au fost stabilite şi excepţii. 15 alin. (1) C. . (1) dispune: „Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea”. condiţie necesară chiar pentru validitatea dreptului.să fie exercitat în conformitate cu scopul economic şi social în vederea căruia legea îl recunoaşte. Afirmarea unui drept subiectiv este reglementată de dispoziţiile art. civ. . 97 şi urm. Tăbârcă. În cele ce urmează vom trata aceste condiții din perspectiva actualului Cod de procedură civilă. .. 6. Aceste condiţii sunt120: . Recunoaşterea drepturilor subiective civile ale persoanelor fizice este prevăzută expres de dispoziţiile din Constituţia României revizuită în 2003.să fie exercitat cu bună-credinţă. I. Herovanu. Dreptul pentru a putea fi exercitat necesită anumite condiţii de exercitare. în condiţiile legii. E.să aibă calitate procesuală. .1. 60 . p. . proc. de altfel exercitarea drepturilor procesuale cu bună-credinţă constituie unul dintre principiile esenţiale ale procesului civil precum am arătat la principiile procesului civil..să formuleze o pretenţie. cit.. cit. care în art. p. op. p. . op. civ.

Subiectele dreptului civil.R. cereri pentru executarea la termen a unor obligaţiuni. cu rea-credinţă. În toate aceste situaţii debitorul beneficiază în continuare de termen. cit. preşedintele instanţei122 mai poate încuviinţa. iar limitele interne se referă la exercitarea drepturilor în concordanţă cu scopul economic şi social pentru care sunt recunoscute. 83. Tăbârcă. 61 122 . se observă că dispoziţiile legale impun ca aceasta să se efectueze între anumite limite. ediţia a VII-a. Ungureanu. 1999.. Pentru o privire de ansamblu asupra abuzului de drept a se vedea I. Cluj-Napoca. În acest sens în literatura de specialitate123 efectuându-se distincţia dintre limitele externe şi interne ale dreptului. Petrică Truşcă. cu nerespectarea normelor legale şi morale. Drept civil român. cu depăşirea limitelor sale. executarea la termen a unei obligaţii alimentare sau a altei prestaţii periodice. p. p. în absenţa preşedintelui. p. Referitor la exercitarea drepturilor civile. se poate solicita. Drepturile subiective şi abuzul de drept. 123 A se vedea O. şi vicepreşedintele poate încuviinţa cererea. 125 Gh.L. Introducere. se consideră că abuzul de drept intervine în cazul în care dreptul este exercitat125: fără respectarea scopului economic şi social pentru care este recunoscut. Beleiu. 124 Idem. Bucureşti. Exercitarea abuzivă a dreptului este sancţionată în dreptul civil cu refuzul de a ocroti dreptul exercitat abuziv. 2005. p. Deleanu. Nerespectarea limitelor interne ale dreptului subiectiv determină abuzul de drept124. Casa de editură şi presă „Şansa” S. Limitele externe vizează extremitatea până la care poate ajunge exercitarea sa. 49. 1988. Editura Dacia. Bucureşti. Nicolae.poate fi efectuată chiar înainte de împlinirea acestui termen. 94. iar hotărârea obţinută înainte de termen va putea fi executată numai la împlinirea termenului. înainte de termen. Drept civil. revăzută şi adăugită de M. ori de câte ori va socoti că cererile sunt îndreptăţite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnata pe care acesta ar încerca-o dacă ar aştepta împlinirea termenului. 98) că la instanţele unde funcţionează şi vicepreşedinţi. înainte de împlinirea termenului. Introducere în dreptul civil. Editura Rosetti. ediţia a 6-a. atunci când aceştia îi îndeplinesc atribuţiile. op. În acest context. Dacă abuzul de drept Considerăm la fel ca şi alţi autori (a se vedea M.

(1) pct. 1 C. refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în termenul fixat. p. cu rea-credinţă. art. precum: introducerea. 101. I. a unor cereri vădit netemeinice.se materializează într-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii. Teoria generală. Interesul constituie o a doua condiţie de exercitare a acţiunii civile. ori nerespectarea de către aceştia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instanţă. Aceleaşi dispoziţii ale art. civ. op. 6. proc. p. În dreptul procesual civil există dispoziţii exprese referitoare la formele de exercitare abuzivă a dreptului. cu reacredinţă. 297 apud M. proc. S-a exprimat şi opinia că „interesul într-un proces civil reprezintă folosul practic material sau moral pe care îl urmăresc şi care justifică punerea în mişcare şi întreţinerea 127 126 62 . formularea. p. ca de exemplu: neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mărturie când este prezent în instanţă. cu excepţia situaţiei în care acesta este minor. 99. 1 C. contestarea. dacă dispoziţiile legale nu prevăd altfel... 94-95. a scrierii sau semnăturii unui înscris.. M. cit. prevăd posibilitatea sancţionării cu amendă judiciară de către instanţa de judecată a faptelor menţionate săvârşite cu rea-credinţă în legătură cu procesul. p. (1) pct.. 1081 alin. civ. Tăbârcă. Inexistenţa dreptului sau neîndeplinirea de către acesta a condiţiilor de validitate stabilite de lege pentru exercitarea sa (cu excepţia condiţiei referitoare la caracterul actual) este sancţionată cu respingerea cererii ca nefondată sau neîntemeiată127. prevede fapte de exercitare abuzivă a dreptului care se pot comite de către părţi. vol. cel vătămat va putea introduce o acţiune în răspundere civilă faţă de cel care i-a produs prejudiciul126. ori refuzul de a da lămuririle cerute etc. I. dacă în acest mod s-a cauzat amânarea judecării procesului. În literatura de specialitate128 s-a precizat că interesul Ibidem. Drept procesual civil. a unei cereri de recuzare sau de strămutare. Stoenescu. vol. dar şi fapte care pot fi efectuate de alţi participanţi la judecată.2. Astfel. 128 I. Tăbârcă. neprezentarea avocatului.. S. Zilberstein. a reprezentantului sau a celui care asistă partea. op. cu reacredinţă. 1081 alin. cit.

. 55. op.. 110 mai prevăd că: „Preşedintele mai poate încuviinţa. 54). actualitatea interesului depinde de actualitatea dreptului131. adică „suficient pentru a permite unei persoane fizice să sesizeze judecătorul” (S. cit. D. 63 . F.. adică să existe la data iniţierii activităţii procesuale.semnifică folosul practic material sau moral. Éditions Dalloz. p. 110 C. permit efectuarea cererii de predare a unui imobil la împlinirea termenului de locaţiune chiar înainte de împlinirea acestui termen. dispoziţiile art. înainte de împlinirea termenului. p. 103 şi urm. Procédure civile. C. iar executarea la termen a unei obligaţii alimentare sau a altei prestaţii periodice se poate solicita şi ea anterior împlinirii termenului. Se remarcă necesitatea existenţei interesului atât în momentul declanşării procesului civil. cereri pentru executarea la termen a unor obligaţiuni. I. imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a acţiunii civile. vol. op. De regulă. D. M. cit. Interesul este moral atunci când subiectul procesual are în vedere obţinerea unui avantaj nepatrimonial (de pildă: măsura punerii sub interdicţie. p. În doctrina franceză la aceste condiţii se mai adaugă şi condiţia ca interesul să fie pozitiv şi concret. în general. Ferrand. Radu. Există însă situaţii în care interesul poate fi în acelaşi timp material şi moral (de exemplu: atunci când se solicită desfacerea unei căsătorii şi împărţirea bunurilor comune)129. 54. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească interesul sunt130: . Interesul este material în situaţia în care partea urmăreşte să obţină un folos patrimonial (de exemplu: plata unei datorii. În acest sens. Radu. adică să fie în conformitate cu dispoziţiile legale. Chainais. p. 104. cât şi pe toată durata desfăşurării acestuia. civ. . cit. Tăbârcă. p. proc. 130 Ibidem. dar există şi excepţii. ori de câte ori va socoti că cererile sunt îndreptăţite activităţii procesuale în vederea realizării lui” (V. De altfel.). Negru. Guinchard. 40). În raport cu conţinutul său interesul poate să fie material sau moral. dispoziţiile aceluiaşi art. 131 Ibidem. Negru.să fie născut şi actual. restituirea unui împrumut etc. decăderea din drepturile părinteşti). 2009. 129 V. p.să fie legitim. op.

6. 105.. Capacitatea procesuală constituie transpunerea pe plan procesual a capacităţii civile din dreptul civil133. Deleanu. 5058/1988. În anumite situaţii capacitatea procesuală este confundată cu calitatea procesuală (Al. capacitate procesuală de folosinţă şi capacitate procesuală de exerciţiu. absenţa interesului se poate invoca pe cale de excepţie. Curs de drept civil. 123. În cadrul procesului civil. Această capacitate poate fi. Capacitatea procesuală de folosinţă a persoanelor fizice reprezintă aptitudinea generală şi abstractă a acestora de a avea. Conform dispoziţiilor art. 5 capacitatea de exerciţiu reprezintă posibilitatea unei persoane de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii prin încheierea de acte juridice. Partea generală. la rândul său. I. Cluj-Napoca. . A. Capacitatea în dreptul civil este clasificată în: capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu. 5 alin (2) din Decretul nr. p. cit. op. nr. Boroi. vol. Drept civil. p. Editura Hamangiu.” În toate aceste situaţii dreptul nu este actual. Persoana care exercită acţiunea civilă trebuie să deţină atât capacitate procesuală de folosinţă.pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar încerca-o dacă ar aştepta împlinirea termenului. 133 132 64 . în M. act normativ abrogat în prezent. nr. Anghelescu. p. Mureşan. p. 120. Partea generală.. Aceste consideraţii pot fi considerate valabile şi în prezent. dar interesul este considerat actual.3. S. a se vedea M. 163. 31/1954 referitor la persoanele fizice şi juridice. cit. Ţiclea. 1989. Pentru alte aspecte referitoare la capacitate în dreptul civil. notă la sent. 2011. Tăbârcă. în Revista română de drept. iar dacă excepţia se admite sancţiunea constă în respingerea acţiunii pentru lipsă de interes132. Editura Cordial Lex. civ.să fie direct şi personal. vol. (3) al art. 114 şi urm. op. 2009. C. 116-118). Ploieşti.. în sensul că avantajul urmărit prin declanşarea procesului civil să revină celui care a iniţiat acţiunea. cât şi capacitate procesuală de exerciţiu. iar potrivit alin. G. 912. 134 I. p. I. Capacitatea procesuală reprezintă aptitudinea persoanelor de a deveni părţi în procesul civil134. a Jud. Ibidem. Fildan. p. capacitatea de folosinţă constituie aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii.

principiu, orice drepturi şi de a-şi asuma orice obligaţii de natură procesuală. Capacitatea procesuală de folosinţă a persoanelor juridice135 constă în aptitudinea acestora de a avea acele drepturi şi obligaţii necesare în vederea realizării scopului, conform principiului specialităţii, menţionat, în condiţiile legii, prin actul de înfiinţare, autorizare sau constituire136. Conform dispoziţiilor art. 41 C. proc. civ. „Orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridica pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.” Restrângerile impuse capacităţii de folosinţă generează incapacitatea în plan procesual, adică împiedică acea persoană, în limitele acelor restrângeri, să devină parte în procesul civil. Mijlocul procesual prin care se poate invoca lipsa capacităţii procesuale de folosinţă este excepţia. În cazul admiterii acesteia actele de procedură efectuate de persoana fără capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută137. Capacitatea procesuală de exerciţiu, adică capacitatea de a sta în judecată, constituie aptitudinea persoanei care are folosinţa unui drept subiectiv de a şi-l apăra în proces, personal sau printr-un mandatar138. Persoana fizică dobândeşte capacitatea de exerciţiu deplină la vârsta de 18 ani. Prin excepţie de la această regulă, se observă dobândirea anticipată a capacităţii de exerciţiu de către minorul de 16 ani care se căsătoreşte [art. 272 alin. (2) din Noul Cod civil]. De asemenea, pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu, urmând a fi ascultaţi pentru aceasta şi părinţii sau tutorele minorului, luându-se, când este cazul, şi avizul
A se vedea şi E. Popa, Capacitatea procesuală a autorităţilor şi instituţiilor publice reglementată de Legea administraţiei publice locale, în Dreptul, nr. 12/1999, p. 66-72. 136 Idem. 137 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generală...., p. 286; V. M. Ciobanu, op. cit., vol. I, p. 278; M. Tăbârcă, op. cit., vol. I, p. 122. 138 I. Deleanu, op. cit., vol. I, p. 164. 65
135

consiliului de familie (art. 40 din Noul Cod civil). Capacitatea procesuală de exerciţiu se determină în funcţie de întinderea capacităţii civile de exerciţiu: minorul, până la împlinirea vârstei de 14 ani, precum şi interzisul judecătoresc sunt lipsiţi de capacitatea de exerciţiu; minorul între 14 şi 18 ani are capacitatea de exerciţiu restrânsă; persoana care a împlinit 18 ani sau, atunci când legea prevede, chiar înainte, (de ex. minora de 15/16 ani care se căsătoreşte) are capacitate de exerciţiu deplină. Minorul până la 14 ani şi interzisul judecătoresc beneficiază de reprezentarea judiciară legală. Astfel, aceste persoane stau în proces prin reprezentanţii lor legali, care sunt pentru minor, părinţii, sau, în absenţa acestora, tutorele, iar pentru cel pus sub interdicţie, tutorele sau curatorul provizoriu. În caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, precum şi în cazul conflictului de interese între reprezentant şi reprezentat, sau dacă persoana juridică chemată să stea în judecată nu are reprezentant, instanţa, la solicitarea părţii interesate, în condiţiile art. 44, alin. (1) C. proc. civ., va putea numi un curator special care va putea să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal. Se observă că numirea curatorului special se poate decide şi în situaţia în care o persoană juridică chemată în judecată în calitate de pârâtă nu are reprezentant legal. Minorul între 14 şi 18 ani dispune de autorizare şi asistare139. În cazul autorizării, reprezentantul sau ocrotitorul legal al persoanei este abilitat de organul competent să promoveze acţiunea sau să efectueze alte acte procedurale de dispoziţie (renunţare la judecată, achiesare, tranzacţie, etc.)140. În aceste situaţii ca o condiţie
Minorul cu capacitate de exrciţiu restrânsă va trebui ca pe lângă încuviinţarea prealabilă dată pentru introducerea cererii, să fie asistat de către ocotitorul său legal în tot cursul procesului. (D. Cosma, Teoria generală a actului juridic civil, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 178212. A. Iacovescu, Părinţi şi copii în dreptul procesual civil, în vol. Raporturile juridice dintre părinţi şi copii, coordonatori I. P. Filipescu, O. Calmuschi, Edit. Academiei, 1985, p. 150; Plenul Tribunalului Suprem, dec. de îndrumare nr. 13/1957, în Culegere de decizii, 1952-1965, p. 272-274). 140 I. Deleanu, op. cit., vol. I, p. 164. 66
139

de valabilitate a actului se prevede autorizarea organului competent, care de regulă este instanţa de tutelă. În doctrină, sub imperiul vechiului Cod civil, s-a remarcat că uneori efectuarea actului de dispoziţie nu este posibilă nici cu autorizarea prealabilă a autorităţii tutelare, deoarece dreptul pretins în justiţie aparţine celui reprezentat. În aceste situaţii se consideră că actele efectuate de reprezentanţii persoanelor prevăzute la art. 45 alin. (1) C. proc. civ. nu vor stinge judecata atunci când instanţa consideră că ele nu sunt în interesul persoanelor la care se referă141. Actul de dispoziţie efectuat fără autorizarea prealabilă prevăzută de lege atrage anulabilitatea actului [art. 44 alin. (1) Noul Cod civil]. În cazul asistării ocrotitorul legal participă la procesul civil alături de minorul care stă în judecată. Astfel, minorul cu vârsta între 14-18 ani va fi citat şi va sta personal în proces, dar asistat de părinţii săi, sau, în absenţa acestora de către tutore, care semnează împreună cu minorul cererile adresate instanţei. Persoana juridică obţine capacitatea de exerciţiu la data înfiinţării sale şi o pierde la momentul încetării printr-un mod prevăzut de lege. De regulă, persoana juridică participă în procesul civil prin reprezentant care este consilierul juridic sau avocatul142. Absenţa capacităţii procesuale de exerciţiu la încheierea actului de procedură determină anulabilitatea actului de procedură efectuat astfel în temeiul dispoziţiilor art. 43 alin. (2) C. proc. civ. Aceeaşi sancţiune se va aplica şi pentru actele de procedură încheiate de persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă care nu a fost asistată de ocrotitorul legal, în situaţiile în care asistarea este necesară conform legii. Conform dispoziţiilor art. 43 alin. (1) C. proc. civ. lipsa capacităţii de exerciţiu se poate invoca „în orice stare a pricinii”. Mijlocul procedural de invocare a condiţiei în discuţie este excepţia, aceasta fiind absolută.

141 142

M. Tăbârcă, op. cit., vol. I, p. 127. Ibidem, p. 123. 67

6.4. Calitatea procesuală Titularul cererii trebuie să aibă şi calitate procesuală (legitimare procesuală). În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine persoanei care se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă revine persoanei faţă de care se poate realiza interesul respectiv143. Calitatea procesuală reclamă necesitatea existenţei unei identităţi între reclamant şi persoana care este titulară a dreptului din raportul juridic supus judecăţii, adică calitate procesuală activă, dar şi între pârât şi persoana obligată în acelaşi raport juridic, adică calitate procesuală pasivă144. Persoana poate avea calitate procesuală activă sau pasivă numai dacă la data introducerii acţiunii ea este în viaţă 145. Calitatea procesuală se manifestă diferit146: - În cazul persoanelor fizice, calitatea procesuală poate aparţine titularului dreptului sau al interesului juridic ocrotit, moştenitorilor acestuia, creditorilor săi, reprezentantului său; - În cazul persoanelor juridice, reprezentarea acestora în procesul civil este diferită după cum vizează o persoană juridică de drept privat sau o persoană juridică de drept public. Reprezentarea persoanelor juridice de drept privat este asigurată fie de organele lor de conducere, fie prin desemnarea unui reprezentant. În ceea ce priveşte reprezentarea persoanelor juridice de drept public precum statul, se observă că acesta participă în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii, prin Ministerul Finanţelor, afară de
V. M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grilă, ediţia a III-a, Editura All Beck, 2005, p. 7 apud M. Tăbârcă, op. cit., vol. I, p. 107. 144 V. M. Ciobanu, op. cit., vol. I, p. 280; I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., p. 287 apud M. Tăbârcă, op. cit., vol. I, p. 127. 145 O persoană decedată nu poate fi chemată în judecată (C. S. J, secţia civilă, decizia nr. 2371/1992, în Dreptul, 1993, nr. 10-11, p. 106). 146 I. Deleanu, op. cit., vol. I, p. 170 şi urm. 68
143

cazurile în care legea stabileşte altfel147. Cu toate că, de regulă, calitatea de reclamant sau de pârât în procesul civil este deţinută de subiectele raportului juridic de drept material supus judecăţii, există situaţii în care dispoziţiile legale conferă legitimare procesuală şi altor persoane sau organe decât titularul dreptului. Printre aceste situaţii se remarcă următoarele148: - procurorul poate exercita acţiunea civilă atunci când este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, dar şi în alte cazuri prevăzute de lege [art. 45 alin. (1) C. proc. civ.]; - autoritatea tutelară poate solicita, până la înfiinţarea instanţei de tutelă, modificarea măsurilor privitoare la drepturile şi obligaţiile personale şi patrimoniale dintre părinţii divorţaţi şi copiii minori; decăderea din drepturile părinteşti; punerea sub interdicţie şi ridicarea interdicţiei; - cererea de încuviinţare a adopţiei poate fi introdusă şi de către direcţia de la domiciliul adoptatorilor [art. 48 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei]; - organizaţiile neguvernamentale care au ca obiectiv protecţia drepturilor omului sau care au interes legitim în combaterea discriminării au calitate procesuală activă în situaţia în care discriminarea se manifestă în domeniul de activitate al acestora şi aduce atingere unei comunităţi sau unui grup de persoane. Aceste organizaţii deţin calitate procesuală activă şi în cazul în care discriminarea lezează o persoană fizică, la cererea acestei persoane [art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobată prin Legea nr. 48/2002]. În acest context justificarea calităţii procesuale revine
În cazul organelor administrativ-teritoriale fără personalitate juridică se citează ministerele acestora (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1826/1992, în Dreptul, nr. 10/11, 1993 , p. 107). 148 M. Tăbârcă, op. cit., vol. I, p. 109-110; a se vedea pentru alte asemenea situaţii M. Tăbârcă, Gh. Buta, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat cu legislaţie, jurisprudenţă şi doctrină, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 184-190. 69
147

reclamantului. Acesta trebuie să dovedească atât calitatea sa procesuală, cât şi pe cea a pârâtului149. Această îndatorire decurge din dispoziţiile art. 112 C. proc. civ. referitoare la cererea de chemare în judecată. Pe parcursul judecării procesului civil poate interveni şi transmiterea calităţii procesuale active sau pasive uneia dintre părţi către o altă parte din proces sau către o persoană străină de proces. Transmiterea calităţii procesuale poate fi legală sau convenţională. În ceea ce priveşte transmiterea legală a calităţii procesuale, se observă că aceasta se efectuează prin efectul legii şi poate avea loc prin: succesiune la persoanele fizice şi prin reorganizare judiciară sau transformare la persoanele juridice. Spre deosebire de transmiterea legală calităţii procesuale, cea convenţională operează ca urmare a înţelegerii uneia dintre părţile aflate în proces cu o terţă persoană150 prin: - cesiunea de creanţă, situaţie în care cesionarul preia poziţia procesuală a acedentului; - preluarea de datorie, caz în care cel care a preluat datoria dobândeşte calitate procesuală pasivă; - vânzarea sau donarea bunului aflat în litigiu, împrejurare în care cumpărătorul sau donatarul dobândeşte calitatea procesuală de reclamant sau de pârât pe care a deţinut-o vânzătorul sau donatorul. Transmiterea legală a calităţii procesuale poate fi universală, cu titlu universal sau cu titlu particular, iar transmiterea convenţională a calităţii procesuale poate fi numai cu titlu particular. Lipsa calităţii procesuale se poate invoca pe cale de excepţie, aceasta fiind o excepţie de fond, absolută şi peremptorie (dirimantă). Admiterea excepţiei în discuţie determină respingerea acţiunii ca fiind exercitată de o persoană fără calitate procesuală sau ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală, sau respingerea cererii ca inadmisibilă151.

149 150

M. Tăbârcă, op. cit., vol. I, p. 111 şi urm. V. Negru, D. Radu, op. cit., p. 52. 151 M. Tăbârcă, op. cit., vol. I, p. 118. 70

cit. p. cit. op.. p. vol. Leş. op. 153 În literatura de specialitate unele dintre aceste mijloace sunt tratate dintr-o perspectivă diferită. Tăbârcă. V..achiesarea. Stoenescu. cit. op. vol. D. cit. op. fiecare în parte. cit. op. . 666 şi urm.Secţiunea a 5-a Mijloacele de acţiune ale pârâtului 7.. p. Se observă că aceste forme au.apărările de fond. p. . p.). Spre exemplu. 175 şi urm. I.cererea reconvenţională.mărturisirea. Tăbârcă. confirmarea sau acoperirea nulităţii relative a actului de procedură. op. op. Deleanu. p. Radu. 600 şi urm. este prezentată la mijloacele de probă (I. cererea reconvenţională este studiată la capitolul referitor la etapa scrisă pregătitoare desfăşurată la judecata în faţa primei instanţe (I. cit. 439 şi urm. 71 152 .renunţarea la dreptul de a invoca excepţia de nulitate relativă. Modalităţi de manifestare ale pârâtului în procesul civil În sens larg. I. I.. Tăbârcă. vol. cit.renunţarea – ca modalitate de înlăturare a decăderii. I. 422 şi urm. I. p. Zilberstein. p... . Aceste forme sunt153: . M.) sau la cererile incidentale introduse în etapa scrisă a procedurii contencioase (M. Leş. p. mărturisirea.. Leş.. 550 şi urm. S.excepţiile procesuale.. . . 182. M. 574 şi urm. op. dar precizează că analizarea mijloacelor se efectuează din perspectiva pârâtului. . prin mijloace de acţiune ale pârâtului152 se înţeleg posibilele lui forme de manifestare în proces.). fiind şi un mijloc de probă... op. Negru. vol. cit. ca „antiteze” la mijloacele reclamantului. achiesarea este examinată la actele de dispoziţie ale părţilor (I.. I.). trăsături proprii şi generează efecte specifice. cit. 263. Profesorul Ion Deleanu menţionează că expresiile „mijloace de acţiune ale pârâtului” sau „mijloacele pârâtului de apărare a drepturilor în procesul civil” pot atrage anumite rezerve deoarece mijloacele în discuţie nu sunt exclusive pârâtului şi nu constau întotdeauna în apărări.

în principiu irevocabil. Dispoziţiile art. Deleanu. 176).este un act unilateral de voinţă. cit. I. mărturisirea a fost definită ca fiind recunoaşterea de către o parte a unui fapt pe care partea potrivnică îşi întemeiază o pretenţie sau o apărare şi care este de natură să producă consecinţe juridice împotriva autorului ei154. p. În literatura de specialitate au fost formulate diferite definiţii ale mărturisirii. 1206 alin. ca mijloc prin care se poate obţine mărturisirea este reglementat de art. recunoaştere care va putea fi opusă autorului ei155. cit.1. p. civ. Caracterele juridice ale mărturisirii Mărturisirea prezintă următoarele caractere juridice: . 183. p. Dacă mărturisirea este făcută prin M. Deleanu. în Dreptul. 7. 218-225 C. În cele ce urmează voi prezenta mărturisirea fără a trata şi interogatoriul. precizează că mărturisirea judiciară poate fi revocată când recunoaşterea decurge dintr-o eroare de fapt156.. 2004. pe acesta urmând să îl prezint în cadrul temei referitoare la mijloacele de probă.. proc. civ.7. D.este un act personal în sensul că ea nu poate fi efectuată decât de titularul dreptului. nr. I. 72 154 . 272. Mărturisirea 7.1. Radu. p.1. (2) C. Astfel.2. 7. I. cit.. Cunoaşterea legii şi eroarea de drept. Tăbârcă. 1204-1206 C. În doctrină mărturisirea a mai fost definită ca fiind un mijloc de dovadă prin care una dintre părţi confirmă existenţa sau inexistenţa unor fapte sau împrejurări pe care cealaltă parte se sprijină în dovedirea pretenţiilor sau în apărarea sa (V. aceasta semnificând că persoana care a recunoscut nu-şi mai poate retracta ulterior declaraţiile. 1990-1992. civ. nr. 156 Curtea Supremă de Justiţie. secţ.. p. Reglementarea mărturisirii şi definiţia acesteia Mărturisirea este prevăzută de dispoziţiile art. vol. . 575/1992. dec. op. civ. vol. Într-o exprimare relativ asemănătoare se consideră că mărturisirea constă în recunoaşterea faptului sau a exactitudinii lui de către cel împotriva căruia s-a alegat un fapt. op. 600. 155 I. Negru. 38 şi urm. în Culegere de decizii.. iar interogatoriul. op.1.

Mărturisirea extrajudiciară poate fi scrisă sau orală. referitoare la recunoaşterea fără rezerve faptului cu privire la care pârâtul este interogat. Mureşan. op. Dicţionar de drept civil. op.3. p. 419. constând în recunoaşterea faptului invocat de reclamant. pârâtul fiind întrebat dacă recunoaşte că reclamantul i-a împrumutat suma de 500 de lei răspunde concis că recunoaşte . 2009. Tăbârcă. este necesar ca mărturisirea să fie expresă. .voinţa de a recunoaşte trebuie să fie neechivocă. mărturisirea trebuie să efectuată de o persoană care deţine deplină capacitate de exerciţiu şi este conştientă de efectele acesteia. . Această formă a mărturisirii poate îmbrăca următoarele variante: mărturisire spontană (când recunoaşterea se va face la iniţiativa părţii) şi mărturisire provocată (când recunoaşterea se obţine prin interogatoriu). acesta trebuie să aibă procură specială. 73 157 . Leş. vol. S. 555-556. cit. care M. I. p. sinceră. Mărturisirea judiciară este efectuată direct în faţa instanţei pe parcursul procesului în care urmează a fi utilizată şi se referă la obiectul acestui proces157. Formele mărturisirii Având în vedere locul în care aceasta este efectuată se consideră că mărturisirea poate fi judiciară şi extrajudiciară. . Astfel. M. p. Vasilescu. În doctrină158 se consideră că după conţinutului acesteia.. 185. . I. în faţa altei instanţe sau în cadrul procesual al judecării altui litigiu. pentru aceleaşi forme a se vedea: M. J.de regulă. cit.calificată. op. p. 601.1. Editura Cordial Lex..având în vedere că atrage consecinţe grave pentru cel care recurge la ea. P. . Mărturisirea extrajudiciară constituie recunoaşterea efectuată în afara procesului în curs. I.simplă. şi neafectată de vicii de consimţământ. Fildan. Deleanu. 7. mărturisirea judiciară provocată poate fi: ...drepturile la care se referă mărturisirea trebuie să vizeze drepturi de care partea poate dispune. vol. căruia însă partea îi atribuie o semnificaţie sau îi asociază împrejurări aflate în strânsă legătură cu faptul recunoscut. 158 I.mandatar. Kocsis. David. Cluj-Napoca. cit.

modifică efectele juridice ale recunoaşterii. Achiesarea 7. De exemplu. pentru o definiţie asemănătoare a se vedea V. . Radu. Definiţia achiesării În literatura de specialitate achiesarea a fost definită ca fiind actul de dispoziţie prin care pârâtul recunoaşte pretenţiile reclamantului sau aderă la hotărârea pronunţată împotriva sa159. cit. 186).la hotărârea pronunţată de instanţă. 273. pârâtul recunoaşte primirea sumei de bani invocată de reclamant. op.complexă.2. 3 care îi conferea o valoare probatorie deosebită. dar adaugă că nu cu titlu de împrumut. Formele achiesării Din cele menţionate mai sus reiese că achiesarea poate fi: . 74 159 . cit. a uneia dintre părţile litigiului. după caz.1. atunci când faptului recunoscut i se adaugă un altul.2. Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului se referă la recunoaşterea de către pârât a pretenţiilor reclamantului. 1200 pct. diferit de cel recunoscut. de regulă a pârâtului sau. p. Această achiesare se produce înainte de judecata în fond a cauzei şi se poate efectua spontan sau poate fi obţinută prin interogatoriu.. după caz. dar adaugă că i-a restituit-o acestuia. a părţii care a pierdut procesul. dar în legătură cu acesta. Negru. vol. 7. .la pretenţiile celeilalte părţi.2. 7. p. În prezent. op. O altă definiţie formulată în doctrină este următoarea: Achiesarea reprezintă manifestarea de voinţă. În acest caz. la cererea introductivă de instanţă efectuată de acesta sau. unilaterală şi voluntară. Deleanu. ceea ce determină restrângerea sau anihilarea faptului recunoscut. ci pentru serviciile de peisagistică pe care i le-a efectuat. la cererea reconvenţională. atunci când pârâtul recunoaşte că a primit de la reclamant suma pretinsă de acesta.. D. I. de a se conforma pretenţiilor celeilalte părţi sau celor hotărâte de instanţă (I. mărturisirea are o forţă probantă egală cu a celorlalte dovezi. prin abrogarea art.2.

sau. 6. civ. 162 M. p. partea poate renunţa în instanţă la calea de atac.2. Blumenfeld. Tăbârcă. Achiesarea parţială semnifică recunoaşterea doar în parte a pretenţiilor reclamantului şi determină pronunţarea de către instanţă a unei hotărâri în măsura recunoaşterii. Achiesarea totală implică recunoaşterea de către pârât în întregime a pretenţiilor reclamantului şi determină încheierea judecăţii în cauza în care este efectuată160. cit. care precizează că după pronunţarea hotărârii. astfel hotărârea devenind irevocabilă. vol. la rândul ei. I. H. (I.cel care efectuează achiesarea trebuie să deţină capacitate În literatura de specialitate s-a considerat că hotărârea pronunţată în baza recunoaşterii integrale a pretenţiilor nu poate fi atacată de părţi. Se mai prevede că renunţările se pot efectua şi ulterior. 270 C. Beck. totală sau parţială. Achiesarea la hotărâre constituie renunţarea părţii care a pierdut procesul. Achiesarea expresă este reglementată de dispoziţiile art. vol. op.. 668. în orice caz ar trebui să se prevadă că ea este executorie de drept. 47). Editura C. în Revista română de drept. 161 I. Tratat de procedură civilă. I. în primă instanţă sau în apel. 2007. precum stabilesc dispoziţiile art. Achiesarea tacită se deduce din executarea de bunăvoie a hotărârii de către partea care a pierdut procesul162. Deleanu. Condiţiile achiesării Printre condiţiile achiesării se remarcă: . Observaţii privind soluţiile care se pronunţă de către instanţele judecătoreşti în cauzele civile în unele situaţii speciale. proc. p. Achiesarea la hotărâre poate fi expresă sau tacită. proc. 7. la calea de atac prevăzută de lege. civ. nr. 267 C. 75 160 .. ci şi la cele extraordinare161. ca şi o hotărâre de expedient. 1981. Bucureşti. prin înfăţişarea părţii înaintea preşedintelui sau prin înscris autentic. Prin această formă a achiesării se renunţă nu doar la căile de atac ordinare.3. acestea consemnându-se într-un proces-verbal. p. 253.Achiesarea la pretenţii poate fi.

2002. Zilberstein.manifestarea de voinţă în sensul achiesării trebuie să se manifeste expres sau implicit. refacerea unor acte. prin care acesta. în sens restrâns. Cluj-Napoca. Definiţia excepţiilor procesuale Excepţiile procesuale pot fi definite ca fiind mijlocul prin care partea interesată. fără a pune în discuţie fondul dreptului. Editura Rosetti. O definiţie mai concisă a excepţiilor procesuale formulată în doctrină precizează că. Bacaci. p. fără a aborda fondul dreptului. op. anumite neregularităţi de procedură sau lipsuri referitoare la dreptul material la acţiune având ca scop. vol. p. p. 4/2009. Se observă că în cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu care beneficiază de reprezentare legală sau a celor care achiesează prin mandatar. Excepţiile procesuale164 7. procurorul sau instanţa din oficiu invocă. în condiţiile dispoziţiilor legale. invocă condiţiile I. Deleanu. 504.achiesarea trebuie să aibă ca obiect drepturi de care autorul ei poate dispune fără restricţii163. amânarea judecăţii. Editura Dacia. după caz. 1983. I. făcând parte din acţiune. în Studii şi cercetări juridice. nr. 189. Deleanu.M. 45 apud M. 1/1983. I. cit. Tăbârcă. Excepţiile procesuale în procesul civil. Precizări privind instituţia excepţiilor în dreptul procesual civil. 27-58. reprezentantul trebuie să aibă încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. V. ea nu trebuie să fie afectată de vicii de consimţământ. Consideraţii cu privire la excepţiile procesuale în cotextul prevederilor Proiectului noului Cod de procedură civilă.3. Ciobanu. Tăbârcă. Excepţiile de procedură în procesul civil. .. nr. 165 S. anularea sau respingerea cererii165.1. 7. declinarea competenţei. de regulă aparţinând pârâtului. cit. Bucureşti.deplină de exerciţiu. M. Persoanele care au capacitate de exerciţiu restrânsă trebuie să obţină încuviinţarea prealabilă a părintelui sau tutorelui pentru a putea achiesa. p. Pentru o privire de ansamblu asupra excepţiilor procesuale. 164 163 76 . iar mandatarul împuternicire specială..3. . op. excepţiile sunt acele mijloace procesuale. în Revista română de drept privat. a se vedea următoarele monografii: Al.

op. ... op.. După obiectul asupra căruia poartă. Excepţiile procesuale pot viza167: părţile din proces (excepţia lipsei calităţii procesuale. p.nu determină abordarea litigiului în fond. Tăbârcă. cit. în Dreptul. I. dar excepţiile absolute se pot invoca şi de către reclamant. Deleanu. Excepţia de neexecutare. . Deleanu.3. Tăbârcă. 4. cit. . Teoria generală. op. 1999. intervenienţi. procuror sau instanţă din oficiu.. anulării sau respingerii cererii. Tăbârcă. p. vol. 12 şi urm. Excepţiile. M. acest mijloc de apărare este utilizat de către pârât. excepţia puterii lucrului judecat).. Deleanu. 506 şi urm.. II. p. cit. p. p. cit. p. I. Semnificativă este astfel.excepţia necesită existenţa unui proces civil în desfăşurare. op. 128-129 apud M. vol. cit. 7. Leş.3. Trăsăturile excepţiilor procesuale Printre trăsăturile excepţiilor procesuale se remarcă următoarele168: . S. după efectul imediat pe care îl produc şi după natura normei încălcate. cit. M.3. I. I.. actele de procedură şi termenele procedurale (excepţia nulităţii excepţia tardivităţii) sau judecata (excepţia perimării. vol. op. op. excepţia lipsei calităţii de reprezentant). 504. p. I. V. Aceste categorii de I. sancţiune a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale. p. Kocsis. 263-266. vol.formale ale judecăţii sau condiţiile de exercitare a dreptului la acţiune166.. nr. cit. 191. 3-17). 193-194. op.. cit.dacă se admite excepţia se va produce întârzierea judecăţii sau neînceperea judecăţii asupra fondului datorită stingerii procesului. cit. Clasificarea excepţiilor procesuale În doctrină169 excepţiile au fost clasificate după următoarele criterii: după obiectul asupra căruia poartă. vol. vol. Ciobanu. 169 I.2. p. instanţa de judecată (excepţia de necompetenţă. Excepţiile procesuale sunt distincte faţă de excepţiile din dreptul civil. p. op.. 7. 190.. excepţia greşitei compuneri a completului de judecată). I.. 77 166 . 168 I.de regulă.. op. 465 şi urm. excepţiile procesuale sunt excepţii de procedură şi excepţii de fond. excepţia de neexecutare a contractului (I. Stoenescu. 167 M. Zilberstein. apud I.

507-508). Bacaci. p. Doctrina nu este unitară în ceea ce priveşte admiterea categoriei excepţiilor declinatorii. excepţia lipsei de interes. unii autori recunosc existenţa acestei categorii (I. M.. Leş. excepţia lipsei procedurii de citare etc. Excepţiile dilatorii sunt acelea prin care se urmăreşte amânarea judecăţii sau refacerea unor acte. op. excepţia autorităţii lucrului judecat. 251.. recuzare. (1) C. Se încadrează în această categorie: excepţia lipsei de citare. cercetarea în fond a pricinii. proc. Deleanu. cit. op..excepţii sunt consacrate legal de dispoziţiile art. op. excepţiile procesuale se divid în170: excepţii dilatorii. excepţia de incompatibilitate. D. I. Sunt astfel de excepţii: excepţia de incompatibilitate. Negru. p. declinatorii şi peremptorii sau dirimante. de ex. excepţia recuzării.. precum: excepţia de prematuritate. precum şi asupra celor de fond care fac de prisos. excepţia de necompetenţă. I. cit.. p. Al. În funcţie de efectul imediat pe care îl produc.: excepţia lipsei prealabile a reclamaţiei administrative sau inadmisibilitatea acţiunii în constatare cât timp partea poate solicita realizarea dreptului. excepţia de nulitate a actelor de procedură etc. Excepţiile de fond vizează lipsuri care privesc exerciţiul dreptului la acţiune. excepţia privind nulitatea actelor de procedură. Radu. I. 19. op. 78 170 . încadrându-le pe cele declinatorii în rândul celor dilatorii (V.. op. 137 alin. excepţia perimării. vol. civ. alţi autori consideră că în în raport de criteriul menţionat există numai două categorii de excepţii: excepţii dilatorii şi peremptorii sau dirimante. excepţia de conexitate şi cea de litispendenţă. excepţia de conexitate. Excepţiile de procedură. cit. cit. excepţia lipsei calităţii sau capacităţii procesuale. vol. Sunt considerate astfel de excepţii: excepţia de necompetenţă. 193-194. Excepţiile declinatorii reprezintă acele excepţii care. excepţia de litispendenţă.” Excepţiile de procedură sunt cele referitoare la condiţiile formale ale judecăţii.. p. Astfel. în cazul admiterii lor au ca rezultat trimiterea cauzei spre judecare unei alte instanţe.: „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură. Tăbârcă. p. 467-468). cit.. în totul sau in parte. sau neregularităţi provenind din neîndeplinirea unor condiţii prealabile sesizării instanţei de judecată.

79 171 . 136172 C. Prezintă acest caracter: excepţia prescripţiei. de către procuror. excepţia prescripţiei. Prin derogare. civ. Editura Lumina Lex. la termenul. etapa sau faza procesului civil impusă de lege. 136 C. Editura All. Lozneanu. materială sau teritorială exclusivă a instanţei. Bucureşti. Moldovan. nr. excepţia de incompatibilitatea. 2003. la termenul imediat următor celui la care s-a produs neregularitatea invocată). Referitor la termenul în care excepţiile se pot invoca de părţi. sancţiunea este decăderea din dreptul de a o mai invoca. în cazurile Pentru o privire de ansamblu asupra excepţiei puterii lucrului judecat a se vedea E.). precum şi de către instanţă din oficiu. Excepţia şi prezumţia lucrului judecat. a fost modificat prin Legea nr. Florian. În acest sens termenul va fi diferit în raport de excepţia absolută sau relativă invocată. S. Acestea pot fi invocate numai de partea interesată şi întrun anumit termen (prin întâmpinare. 202/2010. în cursul judecăţii. 1997. Acestea se pot invoca de oricare din părţile litigiului. la prima zi de înfăţişare sau. 172 Art. Excepţiile de fond în procesul civil. Puterea lucrului judecat în materie civilă . momentul. de instanţa de judecată. se observă că acesta depinde de caracterul normei încălcate. A se vedea totodată şi V. excepţia autorităţii lucrului judecat171. Excepţiile relative privesc nerespectarea unor norme dispozitive. îngăduie invocarea pe parcursul procesului. proc. în Pandectele române. invocarea lor se poate face în oricare etapă a procesului civil. În raport de natura normei încălcate. etc. de procuror sau de intervenienţi. civ. Bucureşti. excepţia de necompetenţă generală. 155-171. 4/2002. excepţiile procesuale pot fi grupate în următoarele categorii: excepţii absolute şi excepţii relative. excepţia perimării etc. p. proc.Excepţiile peremptorii sau dirimante constituie acea categorie de excepţii care dacă sunt admise determină respingerea sau anularea cererii. Excepţiile absolute se referă la încălcarea unor norme imperative. chiar şi înaintea instanţelor de control judiciar (de exemplu. dispoziţiile art. excepţia lipsei calităţii procesuale. În cazul neinvocării excepţiei.

. proc. reies două reguli173: vor fi invocate mai întâi acele excepţii care determină inutilitatea cercetării fondului (de pildă. (1) C. Deleanu. Referitor la ordinea de soluţionare a excepţiilor. recurs. „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură. Leş. civ. 7 C. nr. contestaţie în anulare obişnuită potrivit dispoziţiilor art. proc. a excepţiilor absolute (denumite şi „de ordine publică” de art. p. (1) C. apel. „Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii. proc. prin extindere. proc. civ. 1098/1978 a Tribunalului judeţean Sibiu. excepţia puterii lucrului judecat. 7. excepţia de necompetenţă. I. op. 136 C. precum şi asupra celor de fond care fac de prisos. 137 alin.” S-a precizat că.3.).. civ.” de la care există şi excepţia stabilită de dispoziţiile art. în Revista română de drept. 7. pe parcursul dezbaterilor. cit. civ. revizuire în baza art. civ. (2) C.3. proc. contestaţie în anulare specială în temeiul art. vol. în literatura de specialitate s-a exprimat opinia că această ordine trebuie desprinsă din caracterul şi efectele generate de excepţiile din procesul civil.. în funcţie de situaţie. proc. 194-195.) neinvocate în termenul legal. 174 173 80 . 45.și condițiile prevăzute de lege. în totul sau în parte. 9/1980. cercetarea în fond a pricinii. necompetenţa instanţei etc. p. 318 C. civ.. civ.4. propunându-se următoarea ordine174: excepţiile legate de învestirea instanţei.5. se impune invocarea mai întâi a acelei excepţii care face zadarnică examinarea celei care urmează (de exemplu. autoritatea lucrului judecat. Procedura de soluţionare a excepţiilor procesuale În ceea ce priveşte ordinea de invocare a excepţiilor se remarcă dispoziţiile art. 317 C. din dispoziţiile art. proc. Mijloacele prin care se pot invoca excepţiile procesuale Excepţiile pot fi invocate prin mijloace precum: întâmpinarea. proc. intervenţia scrisă sau orală la prima zi de înfăţişare a potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. 137 alin. I. 118 C. mai întâi autoritatea lucrului judecat şi apoi prescripţia dreptului la acţiune). notă la decizia civilă nr. sau. 322 pct. civ. I.

iar termenul imperativ prohibitiv este termenul în care subiectul procesual trebuie să se abţină de la exercitarea dreptului sau de la efectuarea actului determinat178.4.. Renunţarea – ca modalitate de înlăturare a decăderii Actele de procedură trebuie efectuate în termenul prevăzut de lege. în Dreptul. p. să se decidă ordinea utilizând numai unul dintre criterii sau ambele când se impune acest lucru175. În cazul respingerii excepţiei instanţa va pronunţa o încheiere. Împotriva încheierii prin care s-a soluţionat excepţia se va putea exercita calea de atac prevăzută de lege doar odată cu fondul.excepţia prescripţiei etc. 178 I. Instanţa. dezînvestindu-se de soluţionarea cauzei176. proc. cit. urmând ca.. dacă dispoziţiile legale nu prevăd contrariul. op. în cazul admiterii excepţiei instanţa se va pronunţa printr-o încheiere dacă decide amânarea judecăţii şi rămâne în continuare învestită. (1) C. M. Sentinţa sau decizia prin care s-a admis excepţia poate fi atacată cu aceleaşi căi de atac care se puteau exercita şi asupra hotărârii care urma a fi pronunţată asupra fondului. vol. 176 M. 107-123. 137 alin. 11/2003. Ordinea de soluţionare a unor excepţii procesuale invocate concomitent înaintea instanţei în procesul civil.. civ. op. p. 177 Idem. 527. Instanţa de judecată se poate pronunţa asupra excepţiilor. 7. cât şi criteriul propus în literatura de specialitate. va trebui să aibă în vedere atât regula stabilită de dispoziţiile art. printr-o încheiere. p. după caz. Tăbârcă. 307. dacă legea nu dispune altfel177. respectiv printro sentinţă sau decizie dacă respinge sau anulează cererea sau îşi declină competenţa. Deleanu. Tăbârcă. vol. cit. I. I. de la caz la caz. Termenele legale şi imperative pot fi onerative sau prohibitive. Termenul imperativ onerativ este termenul în care trebuie exercitat un drept procesual sau trebuie efectuat un act procesual. sentinţă sau decizie. la stabilirea ordinii în care se va pronunţa asupra excepţiilor procesuale invocate concomitent. nr. 81 175 .

. . etapa procesuală sau un anumit moment procesual sau ordinea prevăzută de lege pentru îndeplinirea actelor de procedură intervine sancţiunea decăderii. Tăbârcă.4. 82 .1. vol. 356. . de procuror instanţa de judecată din oficiu în cazul în care norma care cuprinde acel termen este imperativă. M. Idem.. în funcţie de natura normei încălcate: de către partea interesată adică de partea împotriva căreia se îndreaptă actul efectuat peste termen. op. cu excepţia situaţiei în care legea prevede altfel sau dacă partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei179. iar dacă hotărârea este definitivă.partea. p. în situaţia în discuţie pârâtul. sau de către oricare dintre părţi. Condiţiile în care se poate renunţa la invocarea decăderii În literatura de specialitate se consideră că partea îndreptăţită să invoce sancţiunea decăderii poate renunţa la invocarea acesteia dacă sunt întrunite următoarele condiţii180: . 197. I. 197-198. prin apel dacă s-a pronunţat o hotărâre nedefinitivă asupra pricinii. cit. p. 7. să aibă capacitatea de a renunţa la un drept procesual.În cazul în care nu este respectat termenul imperativ onerativ. . p. Decăderea (forcluziunea) este sancţiunea care constă în pierderea dreptului de a exercita o cale de atac sau de a îndeplini un act de procedură.renunţarea să provină de la o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu.renunţarea să se efectueze personal sau prin reprezentant 179 180 Ibidem. deoarece dreptul nu a fost exercitat în durata stabilită de lege.termenul care nu a fost respectat să fie reglementat prin norme dispozitive. . Decăderea se poate invoca pe cale de excepţie dacă procesul este în curs de judecată. prin recurs. Decăderea se poate invoca diferit. iar acesta a fost prevăzut printr-o normă dispozitivă.termenul să se fi împlinit şi decăderea să se fi produs.

. Nulităţile procedurale civile. p. şi relativă când norma nerespectată prezintă caracter dispozitiv. 183 V. cit. 334.. Condiţiile în care se poate renunţa la invocarea excepţiei de nulitate. părţi şi ceilalţi participanţi la proces. Teoria generală.. G. op. vol. Tăbârcă. M. V. cit. Sancţiunea în discuţie este absolută când norma încălcată are caracter imperativ. op. Una dintre variatele sancţiuni care pot interveni în caz de nerespectare a condiţiilor prevăzute de lege pentru validitatea actului este nulitatea182. Ciobanu. op. Boroi.renunţarea să fie expresă şi fără condiţii. I. op. 179 apud M. Ciobanu. Zilberstein. Tăbârcă.5. legat de activitatea procesuală a fiecăruia181. însă în ambele cazuri numai pentru autorul acesteia. p. S. Stoenescu.5. I. Ungureanu. op. . Renunţarea la dreptul de a invoca excepţia de nulitate relativă. vol... Editura All Beck. p. 337.manifestarea de voinţă în sensul renunţării să fie neîndoielnică şi neviciată. . cit. 1998.. respectiv poate fi acoperită sau confirmată cauza de nulitate În doctrină se apreciază că se poate renunţa la invocarea excepţiei de nulitate. 410. 83 181 . 182 Pentru o privire de ansamblu asupra nulităţii actelor de procedură a se vedea monografia de O. confirmarea sau acoperirea nulităţii relative a actului de procedură Act de procedură este considerat a fi orice act (în sens de operaţie juridică sau de înscris) efectuat pentru declanşarea procesului. I. Nulitatea actului de procedură constituie acea sancţiune care intervine în cazul actului de procedură care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru validitatea lui.. lipsindu-l total sau parţial de efectele sale fireşti183. 7. 7. în cadrul şi în cursul procesului civil de către instanţa judecătorească. respectiv poate fi acoperită sau confirmată I.(legal sau convenţional) cu procură expresă şi specială. p. cit. vol. M. 455 apud M. p. cit.1.

I. În acest context se consideră că renunţarea îşi produce efecte numai faţă de autorul ei. op. vol.renunţarea. I. Bacaci.în această situaţie de către pârâtul – care a suferit un prejudiciu procesual datorat iregularităţii actului de procedură. p. putându-se efectua doar de partea . I. I. Apărările de fond 7.renunţarea.. Excepţiile de procedură. sau dreptul subiectiv nu mai există. la fel ca şi cererea de chemare în judecată. vol. S.. sau. acesta stingându-se printr-un mijloc legal187. op. I. .nulitatea actului procedural să se fi produs. Deleanu. Deleanu. p... 10-11. 185 184 84 . să fie efectuate expres sau tacit şi trebuie întotdeauna să exprime o voinţă reală. confirmarea sau acoperirea trebuie efectuată personal sau prin mandatar cu procură specială. p. 7. iar în cazul reprezentării legale sau convenţionale. 198-199. Deleanu. 199-200. confirmarea sau acoperirea cauzei de nulitate trebuie să vizeze nulitatea relativă. Zilberstein. următoarele condiţii de admitere: interesul. Deleanu. Apărările de fond trebuie să îndeplinească. op. cit. op. 186 I. . respectiv confirmarea sau acoperirea trebuie efectuate punctual. p.cauza de nulitate dacă suntem în prezenţa următoarelor condiţii184: . . p. p.. el nu are întinderea invocată de reclamant. de a confirma sau de a acoperi.. doar faţă de cel reprezentat185.partea care apelează la acest mijloc procesual trebuie să aibă capacitatea de a renunţa. . cit. vol. pârâtul dorind să convingă că cererea reclamantului nu este fondată în drept 186 deoarece: dreptul pretins de reclamant este inexistent.. op. 263-265 apud I. de a confirma sau de a acoperi să nu fie afectată de vicii de consimţământ. Al. . .6.6. 187 I.este necesar ca renunţarea. vol. deşi acest drept există. cit. cit. cit. Stoenescu. respectiv confirmarea sau acoperirea. I.1. .se impune ca voinţa de a renunţa. op. 199.renunţarea la dreptul de a invoca excepţia de nulitate. 199.. Definiţia apărărilor de fond Apărările de fond se referă la fondul dreptului. cit..

proc. În Noul Cod de procedură civilă francez art.apărarea de fond se referă direct şi exclusiv la dreptul subiectiv invocat şi pretenţiile fundamentate pe acel drept...1. Tăbârcă. . 35-41 apud M. 64 defineşte cererea reconvenţională astfel: „Constituie o cerere 189 188 85 . în Dreptul. p. I. 200-201. 20-22.2. op.6. nr. Leş. Ibidem. 119 C. 7. 1983. op.apărarea de fond nu implică în mod necesar existenţa unui proces civil. nr. Cererea reconvenţională poate fi definită ca acel mijloc prin care pârâtul nu doar se apără împotriva pretenţiilor reclamantului. Ungureanu. Editura Press Mihaela. p. cât şi un act de procedură. definiţia şi natura juridică a acesteia Conform dispoziţiilor art. Propunere de lege ferenda referitoare la reglementarea cererii reconvenţionale.. 190 O. Deleanu. p. p. Cererea reconvenţională 7.7. Mihali (I). 423. Ciobanu (II). cit. cit. V. civ.apărarea de fond se poate invoca doar de către pârât. . Pentru definirea acesteia ca act de procedură a se vedea G. în Revista română de drept. în situaţia în care pârâtul are „pretenţii în legătură cu cererea reclamantului 190. D.apărarea de fond poate fi valorificată în tot cursul judecăţii. 7. . Discuţii privind admisibilitatea formulării cererii reconvenţionale şi în cazurile cererilor de participare a terţilor în procesul civil. M. p. 11. p. cit. 440. el poate să facă cerere reconvenţională”. I. p. p. Reglementarea cererii reconvenţionale. I. 102. I. op. 2/1999. vol. Actele de procedură în procesul civil. Bucureşti. dar şi o cerere incidentală. 191 Cererea reconvenţională este în acelaşi timp atât un mijloc de apărare al pârâtului. op. 1997. 200-201. Pentru deosebiri între apărările de fond şi excepţiile procesuale a se vedea I. Trăsăturile apărărilor de fond În literatura de specialitate188 se consideră că apărarea de fond189 se caracterizează prin următoarele trăsături: . Leş. ci urmăreşte să-şi valorifice propriile sale pretenţii faţă de acesta191.. cit. vol.capacitatea procesuală şi calitatea procesuală. Din acest text legal reiese că formularea de către pârât a cererii reconvenţionale este facultativă. 462-463.7. Idem.

Tăbârcă. Deleanu. cât şi o acţiune civilă în situaţia în care se doreşte de către autorul ei mai ales obţinerea unui avantaj propriu192. Regimul procedural al cererii reconvenţionale În ceea ce priveşte regimul procedural al acestei cereri se remarcă următoarele chestiuni194: . 201-202. prevăd că: „Dacă pârâtul are pretenţii în legătură cu cererea reclamantului. 195 Dispoziţiile art. 193 M. el poate să facă cerere reconvenţională.195.). judecarea separată a cererilor se efectuează prin disjungere. . proc. cit. cit. proc. proc. op. conform dispoziţiilor art. este admisibilă spre soluţionare şi cererea principală.Din această definiţie reiese că cererea reconvenţională are o natură juridică mixtă. op. p. op. civ.. proc. (1) C. civ. civ. Code de procédure civile 2009. dar dacă numai cererea de chemare în judecată este aptă de a fi judecată. 192 I..cererea reconvenţională trebuie să aibă legătură cu cererea de chemare în judecată. valabilitatea titlului reclamantului sau obligarea la plată a reclamantului. 7. cererea reconvenţională va fi soluţionată separat (art. p.aceasta trebuie să îndeplinească cerinţele unei cereri de chemare în judecată. I. p.7. LexisNexis Litec. 17 C.cererea în discuţie constituind o cerere incidentală este de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale (art. precum reiese din dispoziţiile art.2. 119 alin. 84). vol. 119 alin. civ. Deleanu. 20 C.” 86 . vol. alin. . 194 I. 203 şi urm. cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea de chemare în judecată. în principiu. cit. proc. dar disjungerea nu este reconvenţională cererea prin care pârâtul originar pretinde obţinerea unui alt avantaj decât simpla respingere a pretenţiei adversarului său” (Loïc Cadiet. 119. 424.. I. I. civ. constituind în acelaşi timp o apărare în fond când prin aceasta se urmăreşte respingerea cererii reclamantului.cererea reconvenţională este admisibilă numai dacă.. p. (1) C. vol.). (2) C. . vingt-deuxième édition. Cererea în discuţie poate viza193: compensaţia judiciară.

287. (3) şi (4) C. reclamantul nu va putea fi obligat la efectuarea unei prestaţii (Trib.. 197 Pentru inadmisibilitatea prorogării de competenţă prin încălcarea normelor imperative de competenţă în alte sisteme de drept a se vedea I.cererea reconvenţională este facultativă. în Culegere de practică judiciară civilă pe anii 1993-1997.3. 443. iar dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare. pârâtul putându-şi valorifica pretenţiile sale printr-o cerere separată198. Trib.dacă reţine cererea reconvenţională spre soluţionare.. 119 alin. în situaţia în care cererea reconvenţională s-a introdus tardiv. 56).. p. Bucureşti. 7. 1611/1979. (4)]. în Revista română de drept. secţ a IV-a civ. . civ. Depunerea tardivă a cererii reconvenţionale este sancţionată cu judecarea separată a acesteia de către aceeaşi instanţă. instanţa va pronunţa o singură hotărâre. 1 de la p. reglementează expres termenul în care trebuie depusă cererea reconvenţională. cu excepţia situaţiei în care ambele părţi sunt de acord ca cererile să fie judecate împreună [art. cererea reconvenţională trebuie introdusă cel mai târziu până la termenul încuviinţat de către instanţa de judecată pârâtului [alin. civ.posibilă în situaţia în care soluţia dată cererii reconvenţionale este strâns legată de soluţia care s-ar pronunţa cu privire la cererea principală196. Leş. în principiu. nota de subsol nr. Aşadar. secţ. dec. Termenul în care se depune cererea reconvenţională Dispoziţiile art.]. p. 135 C. dec.. cit. . Supr. ea poate fi judecată odată cu cererea principală dacă părţile consimt la judecarea lor împreună. proc. 1321/1995.7. cererea reconvenţională trebuie depusă odată cu întâmpinarea. civ. . 1980. 198 În absenţa unei cereri reconvenţionale. nr. nr. cel mai târziu la prima zi de înfăţişare [alin. op. Astfel. În situaţia în care reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată.soluţionarea cererii reconvenţionale de către instanţa sesizată cu judecarea cererii principale este posibilă doar dacă astfel nu sunt încălcate normele imperative de competenţă197. proc. (3)]. 87 196 . nr. 2.

Editura Univers Enciclopedic. Astfel. 1998. Desistarea În literatura juridică desistarea semnifică renunţarea la o acţiune sau la un drept care urma să fie valorificat pe cale de acţiune201. Învestirea instanţei de judecată cu soluţionarea cererii reconvenţionale determină prorogarea competenţei instanţei sesizate cu judecarea cererii principale şi asupra cererii reconvenţionale. 200 Ibidem. Aceasta hotărâre poate îmbrăca forma: încheierii. iar pârâtul din cererea de chemare în judecată devine reclamant în aceeaşi cerere incidentală.. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. vol. Un efect caracteristic al cererii reconvenţionale constă în schimbarea calităţii procesuale a părţilor.7. perimarea. întreruperea prescripţiei şi punerea în întârziere. Uneori însă pe parcursul desfăşurării judecăţii pot interveni anumite circumstanţe care pot împiedica finalizarea acţiunii. sentinţei sau deciziei (I. Deleanu. p. în situaţia în care acţiunea nu este transmisibilă şi concilierea părţilor.4.7. 208). Efectele cererii reconvenţionale Cererea reconvenţională produce efecte semnificative precum: învestirea instanţei. I. 201 Dicţionarul explicativ al limbii române. tranzacţia. hotărârii de expedient. op. decesul uneia dintre părţi. Secţiunea a 6-a Stăruinţa părţilor în judecată – condiţie de finalizare a acţiunii civile La sfârşitul judecăţii instanţa trebuie să se desesizeze de soluţionarea litigiului pronunţând o hotărâre199. reclamantul din cererea de chemare în judecată devine pârât în cererea incidentală în discuţie. 88 199 . Academia Română. renunţarea la dreptul invocat în justiţie. Aceste circumstanţe sunt considerate a fi200: renunţarea la judecată. 8. p. 207. cit.

în funcţie de locul în care intervine. 246 C. 103-104). nr. dec. proc. proc.renunţarea reclamantului la judecată. civ. Deleanu. I. 8. cit. forme reglementate de art.. . op..Într-o altă exprimare s-a considerat202 că prin desistare se înţelege renunţarea de către autorul ei la o situaţie juridică pe care el a creat-o sau de care s-ar fi putut prevala. poate fi determinată de diferite motive. civ. 246 şi art. cit. p. dispune „reclamantul poate să renunţe oricând la judecată”. Reglementarea renunţării la judecată Dispoziţiile Codului de procedură civilă dau posibilitatea reclamantului să renunţe la judecată. p. determinând stingerea în acest mod a procesului. reieşind dintr-un act sau fapt care prezintă şi o asemenea semnificaţie. În literatura de specialitate se consideră că formele sub care se poate regăsi sunt204: renunţarea expresă care provine dintr-o declaraţie efectuată în instanţă. secţ. Formele renunţării la judecată Conform dispoziţiilor art. vol. în Culegere de decizii. De asemenea. op.. I. Desistarea poate îmbrăca forme variate precum: .renunţarea reclamantului sau pârâtului la unul sau mai multe acte procedurale determinate. 8.1. (1) C. 203 202 89 . Renunţarea la judecată instituită prin art. Renunţarea la judecată 8.1. 247 C. proc. În cele ce urmează voi prezenta doar renunţarea reclamantului la judecată şi renunţarea reclamantului la dreptul dedus judecăţii. civ. renunţarea poate fi A se vedea I. 208. Deleanu.1. 1036/1994. Uneori jurisprudenţa a calificat renunţarea la acţiune ca fiind o desistare de la judecarea cererii introduse (Curtea Supremă de Justiţie. 204 I. 208. 246 alin. Astfel. (1) renunţarea se poate efectua în scris sau verbal în faţa instanţei. civ. p. şi renunţarea implicită.1. art. vol. . 246 alin. precum reclamantul constată că nu poate să-şi valorifice dreptul întrucât nu deţine suficiente probe sau că circumstanţele cauzei nu îi sunt favorabile.renunţarea reclamantului la însuşi dreptul dedus judecăţii203.2.

3). nr. în vederea 90 205 .. p.. prezentă în şedinţă.. nr. . 206 Trib.dacă părţile au intrat în dezbaterea fondului208. 659/1986. Supr. Supr.4. 186.renunţarea trebuie efectuată personal sau de reprezentantul legal.judiciară când este efectuată în instanţă. reclamantul poate renunţa oricând la judecată. 8.cauza renunţării trebuie să fie licită şi morală. confirmă personal poziţia apărătorului său (Trib. cu autorizare prealabilă. când este săvârşită în afara acesteia. 1422/1983. . 246 stabilesc anumite momente procesuale care prezintă o însemnătate deosebită. 1986. dec. violenţă etc.3.. 64). . . 5. Termenul în care trebuie efectuată renunţarea la judecată Conform dispoziţiilor art. civ. 246 alin. sau extrajudiciară. .atunci când renunţarea s-a efectuat după comunicarea cererii de chemare în judecată. 1984. renunţarea În jurisprudenţă s-a decis că procura specială este necesară şi avocatului. vol.manifestarea de voinţă în sensul renunţării trebuie să fie neîndoielnică206 şi neafectată de vicii precum: eroare. proc. I.reclamantul trebuie să aibă deplină capacitate de exerciţiu. civ. (1) C. 207 I. op. iar în cazul minorilor şi persoanelor incapabile renunţarea se efectuează de către reprezentanţii legali ai acestora. sau de mandatarul cu procură specială205. în Revista română de drept. instanţa va obliga pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată (alin.1. Dar dispoziţiile art. nr. p. secţ. 211. dec. Condiţiile renunţării la judecată Renunţarea la judecată fiind un act de dispoziţie implică îndeplinirea anumitor condiţii precum: . cu excepţia situaţiei în care partea. Deleanu.cit. civ..renunţarea nu poate interveni într-un litigiu care are ca obiect un interes de ordine publică207.. 8.1. fiind necesar şi ca actul să fie încuviinţat de către autoritatea tutelară. în Culegere de decizii . p. În aceste sens se prevede că: . 208 Acest moment începe odată cu admiterea probelor. secţ.

Renunţarea la dreptul dedus judecăţii 8. civ. I.2..5. 212. 662. constituie un act juridic unilateral prin care o persoană refuză intenţionat să se mai considere pe 91 . 4). proc. 1980. Reglementarea renunţării la dreptul dedus judecăţii şi definiţia acesteia Această renunţare213 constituie actul procesual prin care soluţionării fondului (Trib. chiar cu împotrivirea pârâtului209. încheierea va putea fi atacată cu recurs. stabilesc că în procesele de divorţ reclamantul poate renunţa la cerere pe toată perioada desfăşurării judecăţii înaintea instanţelor de fond. 8. p. Dacă reclamantul se mai regăseşte în termenul de prescripţie extinctivă. Jud.cit. dispoziţiile art. nr. 210 M.1. Efectele renunţării la judecată Renunţarea la judecată determină producerea de efecte retroactive. 6/1996. în sens general. Deleanu. împotriva aceluiaşi pârât. op. cit. Alte efecte semnificative ale renunţării la judecată sunt: înlăturarea efectului întreruptiv de prescripţie a cererii de chemare în judecată şi rămânerea fără obiect a actelor de procedură şi a măsurilor asiguratorii adoptate de către instanţa de judecată.. Astfel. într-un proces de divorţ. civ. 57). civ. 211 Conform dispoziţiilor art. 8. p.2. 209 Fr. în faţa instanţei de apel. op.1. Tăbârcă. vol. proc. în Dreptul. (1) C. 213 Renunţarea la un drept. el va putea reînvesti instanţa printr-o nouă cerere de chemare în judecată. în Revista română de drept. nr. Din nou despre admisibilitatea renunţării la judecată. 2. 299 C. încheie procesul şi stabileşte repunerea părţilor în situaţia anterioară iniţierii procesului. nr. Acordul pârâtului este însă iarăşi necesar în faţa instanţei de recurs210. 212 I. Se observă că prin excepţie de la această regulă. p. Timiş. 56-58. Gârbaci. 395/1979. instanţa constatând prin încheiere dată fără drept de apel211 intervenirea renunţării la judecată. cerere care trebuie să conţină acelaşi obiect şi să vizeze aceeaşi cauză212. p. I. vol. dec. 618 alin.este condiţionată de acordul pârâtului (alin.

Mureşan. op. op. o nouă cerere care să aibă acelaşi obiect. Fildan. proc.2. p. cu şanse de câştig. cit.3. . acesta trebuie să deţină deplină capacitate de exerciţiu. 589). în Pandectele române. 4/2001.. . 215 Renunţarea la drept se poate efectua numai de către persoana care are calitatea procesuală de reclamant (C.. astfel încât reclamantul nu poate ulterior să introducă ulterior. renunţând la dreptul său subiectiv invocat. 216 I.având în vedere că renunţarea la drept este un act de dispoziţie al reclamantului. Renunţarea la drept trebuie să îmbrace forma înscrisului autentic în situaţia în care partea nu este prezentă la şedinţa de judecată. 8. acesta are nevoie de o procură expresă în acest sens216.în cazul în care renunţarea se efectuează prin mandatar de către reclamant sau prin jurisconsultul unei societăţi comerciale. civ. din această cauză ea nefiind obligatoriu să fie cuprinsă întrun act autentic. vol. p.2. I.reclamantul. 573. S. şi se poate efectua şi fără acordul pârâtului. P. Deleanu. Formele renunţării la judecată Dispoziţiile art. op. Condiţiile renunţării la dreptul invocat în justiţie Condiţiile renunţării la dreptul dedus judecăţii sunt: . Renunţarea la drept în şedinţă este efectuată în faţa instanţei. 247 C. Leş. să stingă procesul214. Kocsis. deoarece renunţarea reclamantului este nu doar în avantajul său. civ. J. M. 92 . A. instituie două forme ale renunţării: renunţarea în şedinţă şi renunţarea prin înscris autentic. 8. 213. irevocabil. putând fi exprimată şi verbal. dec. Bucureşti..2. (3) C. tutorele celui incapabil necesită o autorizare prealabilă. Vasilescu. 247 alin. p. nr. înţelege ca astfel.. proc. secţ. David. 150). părţi şi cauză. 102/2001. p. 214 I. nr. cit.cit. a v-a com.renunţarea reprezintă act unilateral de voinţă din partea reclamantului215. Renunţarea de către reclamant la dreptul invocat în justiţie este reglementată de dispoziţiile art. ci şi irevocabilă. viitor titularul unui drept concret (M.

toate actele de procedură efectuate în proces sunt desfiinţate. se remarcă următoarele218: .. proc. p. nr. 218 217 93 . 214. proc. 247 alin. vol I. 8. p. hotărârea primei instanţa va fi anulată în totul sau în parte. 247 alin.]. în unele situaţii speciale. I. (3) C. Observaţii privind soluţiile ce se pronunţă de către instanţele judecătoreşti în cauzele civile. Termenul în care trebuie efectuată renunţarea la drept Conform celor prevăzute de art. 665..scopul renunţării să nu fie contrar dispoziţiilor legale sau bunelor moravuri. vol. .2. civ. s-a decis că reclamantul poate să renunţa la drept şi în recurs. p. 8.5. iar o nouă cerere a reclamantului să fie respinsă pentru lipsa dreptului subiectiv (I. în Revista română de drept.. op. I. cit. constatând renunţarea la drept va pronunţa o hotărâre219 nesusceptibilă de apel. . renunţarea la drept se poate efectua şi fără acordul celeilalte părţi.dreptul subiectiv dedus judecăţii să nu fie ocrotit de lege prin norme de drept public. I. civ. 6/1981. Atunci când renunţarea la drept se efectuează în apel. la judecata în faţa primei instanţe. op. 219 În doctrină s-a propus de lege ferenda să se pronunţe în această situaţie o încheiere prin care să se dispună închiderea dosarului.2. dar şi în apel.voinţa de a renunţa a reclamantului trebuie exprimată neechivoc şi necondiţionat. . cit. în funcţie M. civ.4. (3) C.instanţa se dezînvesteşte de soluţionarea litigiului. Deleanu. 44-45). Leş.reclamantul nu mai poate introduce o nouă acţiune care să aibă acelaşi obiect. . prin care respinge în fond cererea reclamantului [art. . În situaţia în care renunţarea intervine în faţa instanţei de fond aceasta. 316 C. proc. Efectele renunţării la dreptul dedus judecăţii În ceea ce priveşte efectele renunţării la dreptul dedus judecăţii. În literatura de specialitate217 prin interpretarea dispoziţiilor art. Tăbârcă. aceeaşi cauză sau cu acelaşi fundament juridic.

. tranzacţia a mai fost definită în doctrină ca fiind învoiala sau contractul judiciar al părţilor. 271-273 C. c) este un contract consensual. 9. p. 221 M. Condiţiile tranzacţiei judiciare Printre condiţiile tranzacţiei se remarcă: . Fildan. civ. 94 220 . civ. Bucureşti. 2009. 292.. este solicitată doar pentru dovada contractului. 577.de măsura renunţării. Cluj-Napoca. Minorii pentru a încheia valabil tranzacţia trebuie să fie reprezentaţi I.1.părţile trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu. op. proc. definiţia şi caracterele juridice ale acesteia Tranzacţia este reglementată de art. Deleanu. Contracte speciale. acest avantaj nefiind condiţionat de un eveniment viitor şi incert. nr. I. pe baza unor concesii reciproce. 3. Tranzacţia judiciară este un contract efectuat sub auspiciile justiţiei şi prin care părţile. pentru o altă definiţie complexă a se vedea şi Fr. 2002. deoarece cerinţa formei scrise menţionată de dispoziţiile art. 1705 C. în Dreptul. Tranzacţia judiciară 9. în ceea ce priveşte aspectele sale procedurale. op. Drept civil. p. cit. Editura Actami. Editura Cordial Lex. Deak. 37 apud I. civ. S. vol. p. Definiţia şi efectul declarativ al contractului de tranzacţie. 474. în materia contractelor civile şi de art. Văduva. b) este un contract cu titlu oneros şi comutativ întrucât fiecare parte doreşte să obţină un avantaj patrimonial. 9. convin să pună capăt unui litigiu sau să preîntâmpine declanşarea unui proces civil220. p. Mureşan. 1998. Leş.2. Contracte speciale. 215). p. Caracterele juridice ale acestui contract sunt221: a) este un contract sinalagmatic (datorită reciprocităţii concesiilor efectuate de către părţi). prin care acestea îşi fac concesii reciproce renunţând la anumite drepturi sau stipulând prestaţii noi (D. 2267-2278 C. cit. Tratat de drept civil. Reglementarea tranzacţiei. în scopul de a pune capăt unui proces existent.

în Dreptul. 271 alin. 1705 C. 1. proc. chiar fără a fi fost citate. 99. civ. cit. . p. nr. Baias.sau asistaţi legal şi să aibă încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare (art. 247 alin. iar hotărârea va fi pronunţată de instanţa de judecată în şedinţă. mandatarii părţilor necesită o procură specială [art. 578. civ. civ. p. diferenţiază modul de pronunţare al hotărârii în funcţie de data la care se prezintă părţile pentru judecată. hotărârea se va pronunţa de către instanţă în camera de consiliu. în Revista română de drept. nr. 1989. (3) C. (1) C. p.). (2) şi (3) C. secţ. proc. Perju. 223 Se consideră că tranzacţia părţilor este admisibilă chiar şi după momentul în care hotărârea judecătorească a devenit definitivă sau irevocabilă. 19-20). părţile pot oricând să se înfăţişeze223. În situaţaia în care părţile se prezintă la judecată în altă zi.obiectul şi cauza învoielii trebuie să fie licită şi morală222. 9-12. p. . civ. . op. proc. proc. nr. . 8/1997. Curtea Supremă de Justiţie. Sinteză teoretică a jurisprudenţei Curţii de Apel Suceava în domeniul dreptului procesual civil (semestrul II/1996).3.225 Prevederile art. pentru a solicita să se pronunţe hotărârea care să consfinţească învoiala lor.tranzacţia ca formă trebuie să fie constatată prin act scris (art.).. dacă acesta este cunoscută de către părţi (Fl.consimţământul părţilor trebuie să fie lipsit de vicii. Unele consideraţii referitoare la tranzacţie. 42 C. 9. în Dreptul. 1991. civ. civ. dec. 95 222 . cât şi în faza executării silite.]. nr. Astfel. 552/1990. Leş.. 225 I. cererea pentru pronunţarea hotărârii va putea fi primită chiar de către un singur judecător. 70. dacă părţile se înfăţişează la termenul fixat pentru judecată. 224 A se vedea P.tranzacţia să nu se refere la drepturi care în condiţiile legii sunt indisponibile datorită protejării unor categorii de persoane sau pentru respectarea ordinii publice. În acest context prin noţiunea „oricând” trebuie să se înţeleagă că tranzacţia părţilor se poate efectua atât în căile de atac 224. Termenul în care se poate efectua tranzacţia Conform dispoziţiilor art. 271 alin.

. 219-220. hotărârea de expedient se poate ataca227 cu recurs şi contestaţie în anulare. cit. în Revista română de drept. (1) C. vol.părţile nu-şi pot invoca drepturile stinse prin învoiala lor. 220. p. 219-220. p. V. cit. 6/1996. sentinţa civ. p. a hotărârii de expedient. cit. 1/1987. Posibilitatea revocării unei tranzacţii judiciare pe calea acţiunii pauliene. 100-103). 96 226 . 12-17). În practica judiciară s-a decis că hotărârea care constată înţelegerea dintre părţi „este definitivă. Luncean. I. Fl. Gh. cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare” (Jud. Efectele ataşate hotărârii sunt231: . Se observă că potrivit art. op. Hanes. I. înţelegerea părţilor prezentată în scris va constitui dispozitivul hotărârii. p. p. 231 Ibidem. hotărâre denumită hotărâre de expedient. nr. 886/1996. Baias. Mediaş. se poate exercita şi acţiunea în anulare şi rezoluţiunea (M. vol. I. V. proc. 227 În literatura de specialitate s-a precizat că împotriva convenţiei. op. vol. 230 I. 672 şi notele de subsol de la nr. În doctrină229 efectele tranzacţiei sunt clasificate în efecte care se ataşează convenţiei şi efecte care se ataşează hotărârii. op. . 1121 şi 1122) şi acţiunea pauliană (idem. şi..4. Tăbârcă.prin preluarea în dispozitivul hotărârii. .. p.9. Stoia şi nota (II) critică B. Efectele tranzacţiei judiciare Instanţa de judecată se pronunţă asupra învoielii părţilor printr-o hotărâre dată fără drept de apel226. nr. Deleanu. tranzacţia părţilor dobândeşte valoare autentică. 228 I. Deleanu. civ. Astfel. p.hotărârea de expedient constituie titlu executoriu putând fi utilizată în urmărirea silită. 219. nr. 229 Ibidem. ca atare. 272 alin. Printre efectele care se alătură convenţiei se remarcă230: . cu nota (I) aprobativă O. Diamant.stingerea litigiului ceea ce determină dezînvestirea instanţei. Stoica. Efectele tranzacţiei se produc de la data încheierii convenţiei228. în Dreptul.

definiţia şi domeniul de aplicare al acesteia Perimarea este reglementată de dispoziţiile art. Tăbârcă. un anumit timp (1 an în materie civilă) prevăzut de lege. cit. 645. 248-254 C.10. 234 V. în ceea ce priveşte judecata contencioasă şi în ceea ce priveşte persoanele236. 71/2011. Deleanu. în literatura de specialitate234 perimarea a fost definită ca fiind acea sancţiune procedurală care determină stingerea procesului în faza în care se găseşte. cit. cit. 222 şi urm. orice cerere de chemare în judecată. Se consideră totodată că perimarea poate fi invocată împotriva tuturor persoanelor fizice (chiar şi împotriva incapabililor) şi juridice. op. proc.. 237 Pentru excepţiile de la această regulă idem. cit. p. facându-se distincția între materia civilă și cea comercială. 233 În reglementarea anterioară Legii nr. 222 şi urm. recurs. Boroi. 224-225. această sancţiune operează.1. civ. Leş. I. op. contestaţie. Referitor la delimitarea perimării de alte instituţii. adică: în ceea ce priveşte jurisdicţiile. 369. Având ca premisă aceste dispoziţii. Perimarea232 10. Ciobanu. cât şi de drept public. 311 apud M. p. a se vedea I. p. modificat prin Legea nr. 236 Ibidem.. vol. (1) C. proc. 248 alin. I.. în principiu. M.. din vina părţii. 71/2011. iar aceasta îşi Pentru aspecte privind istoricul perimării a se vedea I. Deleanu. în orice instanţă de judecată237. în situaţia în care a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 1 an233. atât de drept privat. se observă faptul că perimarea reprezintă o cauză de stingere a procesului care se aplică generalizat. Reglementarea perimării. Cu privire la jurisdicţii. Referitor la domeniul de aplicare al perimării 235. civ. 97 232 . 235 Referitor la delimitarea perimării de alte instituţii a se vedea I. p. vol.. revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept. chiar împotriva incapabililor. p. op. termenul necesar pentru a opera perimarea în materie comercială era de 6 luni. Conform art. op. I. cit. apel. datorită rămânerii lui în nelucrare. op. G. vol.. 224. p. p.

240 I. Leş. M.. Tăbârcă. 225. vol. p. civ. 248 C. De asemenea. apel. dar nu şi a recursului în interesul legii240.. proc. op. I. . (1) C. Este evident că în acest text se face referire la cererea iniţială prin care se declanşează activitatea judiciară. p. op..rămânerea cauzei în nelucrare timp de 1 an în materie civilă.. p. proc.1. 371-372. cit.învestirea instanţei cu o cerere care implică desfăşurarea unei activităţi de fond sau de soluţionare a unei căi de atac.produce efectele faţă de toţi participanţii din proces238. proc. 646. Acestea sunt: . cit. p. în literatura de specialitate s-a exprimat opinia că sancţiunea în discuţie este aplicabilă şi acţiunii în anulare împotriva hotărârii arbitrale241. . op. Învestirea instanţei cu o cerere care implică desfăşurarea unei activităţi de fond sau de soluţionare a unei căi de atac Această condiţie decurge din prevederile art.”. La aceste condiţii doctrina239 a adăugat şi condiţia inexistenţei unei cauze de stingere a procesului reglementată de o normă specială. dar şi la cererile care au ca scop controlul judiciar din partea instanţei competente. operează perimarea în situaţia în care 238 239 Ibidem. op. recurs. 248 alin. p. 10. conform cărora „orice cerere de chemare în judecată.2. 646. Tăbârcă. I. civ.. cit. Deleanu.. Se consideră că perimarea poate opera şi cu privire la calea de atac a contestaţiei în anulare. 98 . civ. revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept. Condiţiile perimării Condiţiile perimării reies din dispoziţiile art. 389 alin.2. 241 A se vedea în acest sens M. 10. vol. I. Se observă că în cazul executării silite conform dispoziţiilor art. I.rămânerea cauzei în nelucrare să se datoreze culpei părţii. contestaţie. cit. vol. 230. (1) C.

creditorul a lăsat să treacă o perioadă de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi îndeplinit ulterior alte acte de urmărire. civilă 10.2.2. Rămânerea cauzei în nelucrare timp de 1 an în materie

În literatura de specialitate242 se consideră că prin expresia rămânerea procesului în nelucrare se înţelege lipsa oricărei activităţi procesuale înauntrul termenului prevăzut de lege. Termenul stabilit de dispoziţiile Codului de procedură civilă pentru a interveni sancţiunea perimării este de 1 an în materie civilă şi 6 luni în materie de executare silită. Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă prevede un termen mai scurt. Astfel, în acest act normativ se stabilește că această sancțiune intervine dacă a trecut un termen de 6 luni [art. 410 alin. (1) C. proc. civ.]. În doctrină243 s-a precizat că termenul de perimare începe să curgă de la ultimul de act de procedură îndeplinit în cauză. În Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă se prevede expres că: „Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă” [art. 410 alin. (2) C. proc. civ.]. Din dispoziţiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ.244 că reiese că termenul de perimare se împlineşte în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare. Termenul în discuţie este supus întreruperii şi suspendării în condiţiile stabilite de prevederile Codului de procedură civilă. Întreruperea termenului de perimare intervine conform art. 249 C. proc. civ. Acesta dispune că: „Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.”
242 243

647.

I. Leş, op. cit., p. 373. V. Negru, D. Radu, op. cit., p. 266; M. Tăbârcă, op. cit., vol. I, p.

Dispoziţiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că „Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptamânii corespunzătoare zilei de plecare”. 99

244

Aşadar, actul de procedură pentru a putea determina întreruperea perimării trebuie să fie efectuat în vederea repunerii cauzei pe rol. Dacă în proces există mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi care stau în judecată împreună (coparticipare procesuală activă sau pasivă), cererea de perimare sau actul de procedură întrerupător de perimare efectuat de către unul dintre aceştia foloseşte şi celorlalţi (art. 251 C. proc. civ.). Se consideră că pot justifica un interes pentru soluţionarea în continuare a litigiului, pe lângă reclamant245: pârâtul, în anumite condiţii intervenientul accesoriu, intervenientul principal, cel chemat în garanţie, dar şi cel arătat ca titular al dreptului. Suspendarea termenului de perimare operează în următoarele situaţii reglementate de dispoziţiile art. 50 C. proc. civ.: a) pe durata de timp cât judecata este suspendată facultativ în cazurile prevăzute de art. 244 C. proc. civ., dar şi în alte cazuri menţionate de lege, dacă suspendarea este generată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată; b) în cazurile prevăzute de art. 243 C. proc. civ., cazuri în care se produce suspendarea de drept a judecăţii, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii în condiţiile în care aceste fapte sau petrecut în ultimele 6 luni ale termenului de perimare; c) pe timpul cât partea este împiedicată să stăruie în judecată datorită unor împrejurări mai presus de voinţa sa. Prin sintagma împrejurări mai presus de voinţa părţii în acest context trebuie să se înţeleagă cazurile de forţă majoră246.
M. Tăbârcă, op. cit., vol. I, p. 648. Forţa majoră este o cauză care înlătură răspunderea civilă. Aceasta cuprinde două elemente diferite, dar strâns legate între ele: evenimentul de forţă majoră, împrejurare de fapt imprevizibilă, de neînlăturat şi de origine exterioară, care împiedică în mod obiectiv şi fără nici o vină din partea debitorului, executarea obligaţiei acestuia şi situaţia de forţă majoră, concretizată în imposibilitatea obiectivă, absolută de executare a unei obligaţii, datorată evenimentului de forţă majoră (M. Mureşan, P. Vasilescu, J. Kocsis, M. David, S. Fildan, op. cit., p. 329).
246 245

100

părţii

10.2.3. Rămânerea cauzei în nelucrare să se datoreze culpei

Această condiţie este formulată expres de către legiuitor în dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Partea nu este considerată în culpă conform prevederilor art. 248 în următoarele situaţii: - când actul de procedură trebuia să fie îndeplinit din oficiu; - când, fără vina părţii, cererea nu a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată. 10.2.4. Inexistenţa unei cauze de stingere a procesului reglementată de o normă specială O astfel de normă este reglementată în materia divorţului247, dispoziţiile art. 618 alin. (2) C. proc. civ. statuând că: „Acţiunea de divorţ se va stinge prin împăcarea soţilor în orice fază a procesului, chiar dacă intervine în instanţa de apel sau de recurs, iar apelul ori recursul nu sunt timbrate conform legii”. 10.3. Procedura perimării Din dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. reiese că perimarea operează de drept, reflectându-se astfel caracterul imperativ al normelor care guvernează această sancţiune. Dar, conform prevederilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate. Constatarea perimării se va efectua de către instanţa de judecată care a fost sesizată cu soluţionarea cererii de chemare în judecată sau a căii de atac. Aceasta, în acest scop, din oficiu sau la cererea părţii interesate sau a procurorului va repune pricina pe rol după împlinirea termenului de perimare şi va dispune citarea părţilor.
Dispoziţiile art. 913 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă prevăd, de asemenea, că „Soţii se pot împăca în tot cursul judecăţii, chiar dacă nu au fost plătite taxele de timbru. În acest caz, instanţa va lua act de împăcare şi va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului, precum şi restituirea taxelor de timbru, dacă au fost achitate.” 101
247

O altă modalitate de invocare a perimării este excepţia procesuală. Aceasta se poate invoca în camera de consiliu sau în şedinţă publică în situaţia în care după împlinirea termenului perimării s-a stabilit reluarea cauzei pentru soluţionarea ei în fond. Având în vedere că perimarea este reglementată prin norme imperative, excepţia poate fi ridicată oricând în cursul judecăţii. Astfel, ea se poate invoca în faţa primei instanţe, însă nu pentru prima oară în faţa instanţei de apel [art. 252 alin. (3) C. proc. civ.], dar nici de recurs248. Actul prin care instanţa de judecată se pronunţă asupra perimării diferă în funcţie de soluţia pronunţată. În acest sens se observă că atunci când instanţa constată că nu a operat perimarea, ea va pronunţa o încheiere susceptibilă de atac odată cu fondul litigiului [art. 253 alin. (1) C. proc. civ.]; în situaţia în care instanţa constată că a intervenit perimarea ea va pronunţa o hotărâre care se poate ataca cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare [art. 253 alin. (2) C. proc. civ.]. 10.4. Efectele perimării În literatura de specialitate249 se consideră că există două reguli care guvernează efectele perimării: - perimarea stinge retroactiv procesul civil; - perimarea nu afectează dreptul subiectiv, nici dreptul la acţiune. Efectele perimării sunt grave pentru părţi, ele oglindind caracterul de sancţiune al acesteia. Perimarea determină stingerea retroactivă a procesului civil în stadiul în care acesta se găseşte, repunerea părţilor în situaţia anterioară învestirii instanţei cu soluţionarea cererii, dar şi ineficacitatea actelor de procedură efectuate de către instanţă cu ocazia judecăţii [art. 254 alin. (1) C. proc. civ.]. Stingerea retroactivă a procesului atrage dispariţia retroactivă a efectelor produse de cererea iniţială, efecte precum250: învestirea instanţei cu soluţionarea cauzei,
248 249

C. S. J., secţ. civ., dec. nr. 1940/2003, în Dreptul, nr. 8/2004, p. 271. I. Deleanu, op. cit., vol. I, p. 233; I. Leş, op. cit., p. 382. 250 Idem. 102

întreruperea prescripţiei, obligarea la plata de daune moratorii. Se observă că datorită faptului că perimarea nu afectează dreptul subiectiv, nici dreptul la acţiune, reclamantul, dacă se regăseşte în termenul de prescripţie extinctivă poate efectua o nouă cerere de chemare în judecată, iar părţile pot utiliza dovezile administrate la judecata cererii perimate dacă „noua instanţă socoteşte că nu este de trebuinţă refacerea lor” [art. 254 alin. (2) C. proc. civ.]. 11. Decesul uneia dintre părţi251 În literatura de specialitate252 se consideră că decesul uneia dintre părţi produce stingerea judecăţii în două situaţii: - în cazul acţiunilor strict personale şi a drepturilor netransmisibile; - în cazul în care obiectul litigiului a dispărut ca urmare a decesului părţii. În cazul acţiunilor strict personale şi a drepturilor netransmisibile decesul titularului acţiunii va determina stingerea judecăţii. În ceea ce priveşte stingerea litigiului prin dispariţia obiectului acestuia datorat decesului părţii, o asemenea situaţie ar fi, de exemplu, în cazul în care în cursul procesului de divorţ unul dintre soţi a decedat, situaţie în care instanţa va închide dosarul, căsătoria încetând prin deces. 12. Concilierea părţilor În limbajul comun concilierea are semnificaţia de împăcare. Din punct de vedere juridic concilierea a fost definită ca fiind o procedură prealabilă care vizează soluţionarea pe cale amiabilă a unui litigiu, neîndeplinirea acestei proceduri de către reclamant, în cazurile stabilite de lege fiind sancţionată de către instanţa de judecată prin refuzarea înregistrării cererii de chemare în judecată 253.
I. Deleanu, op. cit., vol. I, p. 236. Idem. 253 M. Mureşan, P. Vasilescu, J. Kocsis, M. David, S. Fildan, op. cit., p. 136.
252 251

103

Apreciez că trebuie să se facă distincţie între concilierea intervenită la iniţiativa părţilor pe parcursul desfăşurării procesului civil şi concilierea în sensul de procedură prealabilă obligatorie în cazurile reglementate de lege [de ex. dintre profesionişti evaluabile în bani şi derivate din raporturi contractuale – art. 7201 alin. (1) C. proc. civ.]. În prima situaţie concilierea prezintă caracter facultativ şi intervine la iniţiativa părţilor, în a doua situaţie concilierea prezintă caracter obligatoriu, ea având ca sursă dispoziţiile legale. Concilierea se poate realiza la iniţiativa părţilor, dar şi la iniţiativa instanţei254. Concilierea la iniţiativa părţilor se poate materializa prin încheierea de către acestea a unei tranzacţii prin care să înceteze litigiul şi să determine stingerea drepturilor asupra cărora părţile şiau făcut concesii reciproce. În ceea ce priveşte concilierea la iniţiativa instanţei se observă că instanţa, pe temeiul rolului său activ are obligaţia de a încerca împăcarea părţilor. În acest sens, conform dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ., în faţa primei instanţe, judecătorii au datoria de a încerca împăcarea părţilor. Pentru aceasta, ei pot solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate. În situaţia în care părţile se împacă, judecătorul va constata condiţiile împăcării în cuprinsul hotărârii pe care o va pronunţa. Concilierea în sensul de procedură prealabilă cu caracter obligatoriu255 în cazurile reglementate de lege se întâlneşte, precum arătam mai sus, în litigiile dintre profesionişti. În acest sens, dispoziţiile art. 7201 alin. (1) C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 71/2011, prevăd că: „În procesele şi cererile între profesionişti evaluabile în bani şi derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte.” Caracterul obligatoriu al procedurii reiese şi din
I. Deleanu, op. cit., vol. I, p. 237. Gh. Buta, Procedura prealabilă de conciliere în materie comercială, în Revista de drept comercial, nr. 5/2002, p. 42; B. Papandopol, Consideraţii critice şi carificări pe marginea procedurii concilierii directe în litigiile comerciale patrimoniale, în Dreptul, nr. 8/2003, p. 105.
255 254

104

Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. (2). Bucureşti. p. dispune ca pe parcursul judecăţii asupra fondului procesului. dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată. cit. Leş. p. Leş. 7201 alin. proc. Tratat de procedură civilă. 930. 122. Deleanu.: „Înscrisul despre rezultatul concilierii ori. civ. Această înţelegere se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie. I. 3/2001. în Juridica. Reiterând obligaţia instanţei de a încerca împăcarea părţilor. 105 256 . p. (5) C. prin înţelegerea părţilor.” În literatura de specialitate se consideră că neefectuarea procedurii de conciliere directe constituie un fine de neprimire a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant256. instanţa să stăruie pentru soluţionarea lui. H. civ. Editura C. vol. proc.. 2007. art. 492. în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. I. în tot sau în parte.prevederile art. I. II. nr. 7207 C. Beck. op.

op. se declanşează activitatea judiciară . Ungureanu. în forma prevăzută I. cit..186. p. 258 I. vol. Deleanu. M. S. I. op. I. Deleanu. Ciobanu. Actele de procedură în procesul civil. cit. 1994. p. cit. 455. Naţional. Conceptul de act de procedură Actele de procedură sunt inerente desfăşurării oricărui proces civil. Termenul act are o dublă accepţiune257:  de manifestare de voinţă efectuată în scopul de a produce efecte juridice. Ungureanu. I. vol. op. O. ca act de procedură. 17.  de înscris necesar pentru validitatea sau pentru probarea acelei situaţii juridice (instrumentum probationis). În literatura de specialitate259 actul de procedură este definit ca fiind manifestarea de voinţă sau operaţia juridică. Bucureşti. Deleanu. 241. pentru definiţii asemănătoare a se vedea: V. Astfel. iar prin hotărârea judecătorească. cit. p. De asemenea.. 259 I. ca act de procedură. prin cererea de chemare în judecată. vol. p. se pune capăt procesului. p. Pentru deosebirile dintre actul juridic civil şi actul de procedură civilă în sensul de negotium a se vedea O.. actele de procedură cuprind manifestări de voinţă ale părţilor efectuate în proces în scopul valorificării drepturilor şi intereselor lor legitime. 106 257 . 240. Deleanu. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă.Capitolul VI Actele de procedură şi termenele procedurale Secţiunea 1 Conceptul de act de procedură şi clasificarea actelor procedurale 1. 18-22... Casa de editură şi presă Şansa. op. sau de a stinge o operaţie juridică (negotium258). de a modifica. adică de a crea. p. Edit.

I.. există: acte efectuate de către instanţă. tranzacţia etc.  acte emise de către instanţa judecătorească sunt: încheieri. 107 260 . Actul de procedură constituie atât o operaţie juridică. părţi. p. efectuată pentru declanşarea procesului civil şi în cadrul acestuia de către instanţa de judecată sau ceilalţi participanţi la proces. raportul de expertiză etc.. achiesarea şi acte care constată o operaţie procedurală. Deleanu. cererea de renunţare la dreptul invocat în justiţie. op. cererea reconvenţională.  acte efectuate de către părţi sunt: cererea de chemare în judecată. fiind utilizat în dispoziţiile Codului de procedură civilă cu ambele semnificaţii. procesul-verbal de sechestru etc. auxiliari ai justiţiei şi alţi participanţi la proces. cererea arătare a titularului dreptului. I. hotărâri judecătoreşti etc. precum: hotărârea judecătorească. cererile de intervenţie voluntară şi forţată. c) în funcţie de modul de efectuare. d) după caracterul lor. 241-242.  acte ale auxiliarilor justiţiei sunt: actele organelor de executare silită. cit. încheierea de şedinţă etc. hotărârea judecătorească etc. b) după conţinutul lor.  acte care provin de la alţi participanţi la proces sunt: depoziţia martorului. cit.. şi acte facultative. 334-335. M. cererea de renunţare la judecată. op. sunt acte orale: depoziţia martorilor. întâmpinarea. cât şi un înscris. procese-verbale. vol.. 2. actele pot fi: obligatorii. vol. ca de exemplu: citaţia. Tăbârcă. p. Clasificarea actelor procedurale260 Varietatea actelor procedurale a determinat clasificarea acestora în funcţie de mai multe criterii. Sunt acte scrise: cererea de chemare în judecată. se apreciază că există: acte care exprimă o manifestare de voinţă.de lege. dovezile de comunicare a actelor de procedură etc. precum: cererea de chemare în judecată. actele pot îmbrăca forma scrisă sau orală. concluziile părţilor etc. a) în funcţie de participanţii la procesul civil de la care provine actul de procedură. I. de pildă: cererea de intervenţie voluntară accesorie.

dar şi din studiile doctrinare. 262 261 108 . op. Anumite categorii de acte. ca de exemplu: cererea de recuzare a judecătorului. 3.. capacitatea de a contracta. Mureşan. un obiect determinat şi licit. 263 Pentru terminologia diferită utilizată în literatura de specialitate cu privire la aceste condiţii. S. Drept civil. 298. 2.1. civ. Această condiţie este prevăzută expres de art.”. pot fi efectuate şi verbal. p.. consimţământul părţilor. Acestea sunt considerate a fi: a) actele de procedură trebuie efectuate în scris. cit. Condiţiile de formă ale actelor de procedură reies din dispoziţiile legale.” Precum se observă. proc. Condiţiile de fond263 ale actului juridic reies din dispoziţiile art.cererea de exercitare a unei căi de atac etc. o cauză licită şi morală. Condiţiile de fond sunt considerate a avea caracter general şi a fi proprii şi actului juridic civil 262..2. aceste dispoziţii se referă la contractul civil.: „Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie făcută în scris. 82 C. Leş. 1179 ale actualului Cod civil: „Condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt: 1. renunţarea la judecată. 3.. 3. Fildan. a se vedea: M. b) actele de procedură trebuie întocmite în limba română I. cit. 4. op. dar se aplică prin analogie şi actului juridic civil şi actului de procedură. p. Condiţiile generale ale actelor de procedură În literatura juridică de specialitate261 se consideră necesară distincţia dintre condiţiile de fond şi cele de formă ale actelor de procedură. 109. Idem. Secţiunea a 2-a Condiţiile generale ale actelor de procedură şi conţinutul acestora 3. Partea generală.

domiciliul sau reşedinţa reprezentantanților lor. 128 alin. domiciliul sau reşedinţa părţilor ori. Obiectul cererii. I. O. 6. proc. p.” c) actul de procedură se poate efectua într-o formă determinată264. p. după caz. (1) din Constituţie. 242. Numele şi prenumele.” În completarea acestor dispoziţii. alineat modificat prin Legea nr. Dezbaterile purtate de părţi în limba maternă se înregistrează. condiţie care nu este prevăzută expres de lege. cit. vol. 304/2004 republicată privind organizarea judiciară prevăd că „Procedura judiciară se desfăşoară în limba română. Conţinutul actelor de procedură Conform dispoziţiilor art. 30. Deleanu. De altfel. Ungureanu. 2... cit.. Datele de identificare a mijloacelor de comunicare utilizate de părţi. Semnătura. alin. Aceste exigenţe sunt necesare pentru toate cererile formulate în justiţie şi întocmite în formă scrisă. Arătarea instanţei căreia i se adresează. (5) şi (6) din acelaşi art. (1) C. 14 alin. 82 alin. 299. consemnându-se în limba română. op. 265 264 109 . Ibidem. precum numărul de telefon. orice cerere adresată instanțelor de judecată trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: 1. p. 5. şi dispoziţiile art. cit. 3.precum dispun art. Se remarcă imposibilitatea de îndeplinire a acestei condiţii în cazul actelor care se realizează în mod verbal de către părţi. (1) din Legea nr. I. 243 nota de subsol de la nr. civ. denumirea şi sediul lor. dacă este cazul. op. op. I. 4. p. 4. Leş. dacă este cazul. 14 precizează: „Cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română. adresa de poştă electronică sau altele asemenea. În literatura de specialitate265 se dezbate şi condiţia referitoare la menţiunea în act că exigenţele legale au fost respectate. 202/2010. Numele şi prenumele. numărul de fax.. 1.

cit. nu şi la cele incidentale266.. p. 82 alin. op. I.C. orice cerere trebuie soluţionată pornindu-se de la conţinutul acesteia şi conform intenţiei părţii. secţ. nr. cit. Referitor la elementele cererilor scrise trebuie remarcat faptul că arătarea instanţei constituie un element necesar doar la cererile introductive de instanţă. civ. p. nulitatea cererii. civ. judecătorul va stabili mai întâi identitatea părţii şi îi va citi acesteia conţinutul cererii (. în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem 1978.. 267 266 110 . Supr. în celelalte cazuri lipsa acestor elemente nu determină. 341. proc. secţ. (1) C. sunt aplicabile tuturor cererilor scrise adresate instanţelor judecătoreşti. Leş.. proc. În doctrină267 se consideră că dispoziţiile art. Trib. iar nu după forme sacramentale sau după denumirea improprie care i se atribuie269. În ceea ce priveşte celelalte trei elemente ale cererii – părţile. Astfel..civ.. obiectul şi semnătura – acestea sunt esenţiale pentru soluţionarea cererii introduse în justiţie. civ. cererea nu poate fi semnată. Leş.]. 133 C. Se apreciază totodată că lipsa semnăturii poate fi împlinită pe tot parcursul judecăţii. 268 I. 269 C. cit. p. proc. op. 2002. dec.. op.D. com. Leş. 269. 1570/2002 în B. Se consideră totuşi că indicarea domiciliului sau reşedinţelor părţilor reprezintă un element necesar doar în cazul cererilor iniţiale. Idem.S. din orice motive. această dispoziţie fiind aplicabilă nu numai cu privire la cererea de chemare în judecată cu referire la care este reglementată. dec. Se apreciază că pornindu-se de la prevederile art.J. 82 alin.484 / 1978. 306.. ea fiind aplicabilă tuturor cererilor. nr. 253 apud I. în principiu. p. care declară nulă cererea de chemare în judecată – datorită inexistenţei menţiunilor precizate –.. deoarece aceste menţiuni se regăsesc în dosarul cauzei268.. 84 C. În acest sens se exprimă și art.)”. p..J. Forma scrisă a cererii este obligatorie [art. (2) care stabilește : „În cazul în care. 306. Absenţa elementelor esenţiale ale unei cereri determină în mod necesar nulitatea acesteia.

solicitând concursul instanţei pentru satisfacerea acestora. În anumite situații reglementate expres de lege reclamantul trebuie să parcurgă o procedură prealabilă anterior sesizării instanţei. (1) şi art. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. 2005. sub sancţiunea decăderii [art.” I. civ. civ. 109 alin. civ. Cererea de chemare judecată este definită în literatura de specialitate270 ca fiind actul procedural prin care reclamantul. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. civ. vol. Cererea trebuie efectuată în scris precum dispun prevederile art. Se observă că neîndeplinirea procedurii prealabile se poate invoca doar de către pârât prin întâmpinare.. Cererea de chemare în judecată 5. 82 alin. (2) C. Definiţia şi reglementarea cererii de chemare în judecată În procesul civil pentru a fi iniţiată procedura judiciară este necesar ca instanţa să fie învestită printr-o cerere.. proc. stabilesc: „ Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente”. îşi formulează pretenţiile faţă de cel chemat în judecată. punând în mişcare acţiunea civilă şi. p. (5) din Legea nr. 14 alin.. 245. 202/2010]. 113 alin. 127 alin. şi în limba română [art. prevederile art. sau cerere principală.Secţiunea a 3-a Cererea de chemare în judecată 5. introductivă de instanţă. (1) C. alineat introdus prin Legea nr. proc. cit. proc. proc. I. dispozițiile art. 109 alin. învestind instanţa cu soluţionarea acesteia. dacă legea prevede în mod expres aceasta. Deleanu. 109 alin. 304/2004 privind organizarea judiciară]. Acest text se referă la cererea de chemare judecată denumită și cerere iniţială. op.1. (1) C. de regulă. totodată. aşa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 271 270 111 . (3) C. Cu privire la această procedură. În acest sens. dispun că: „Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile271. (1)] din Constituţie şi art.

112 pct.. 1 C. proc.5. numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice. proc. 82 alin.. 202/2010. I.. Această menţiune. 112 C. 112 C. după caz.  Prezentarea părţilor cu menţionarea numelui. Conţinutul cererii de chemare în judecată Conţinutul cererii de chemare în judecată este stabilit prin dispoziţiile art. proc. civ. 202/2010]. pentru persoanele juridice. 113 şi 114 C. cererea trebuind să îndeplinească condiţiile generale referitoare la cereri stabilite de art. proc. modificat prin Legea nr. civ. codul fiscal şi contul bancar. 82 alin. civ. 112 C. cit. precum şi. civ. iar în cazul competenţei teritoriale alternative reclamantul prin această menţiune alege instanţa care va soluţiona litigiul. denumirea şi sediul lor. 82 – 84. precum numărul de telefon. potrivit art. civ. Având în vedere exigenţele menţionate anterior.. a locului unde se va efectua comunicarea actelor de procedură 273.. proc. va arăta şi domiciliul ales în România.2. op. dar şi pentru stabilirea calităţii şi capacităţii procesuale a părţilor. p. civ. teza a II-a272. (1) C. 273 M. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate. şi prenumelui. şi datele de identificare a mijloacelor de comunicare utilizate de părţi. civ. fiind la rândul său modificat. civ. adresa de poştă electronică sau altele asemenea. Având în vedere că art. deşi este necesară. modificat prin Legea nr. ea reiese însă din art. Tăbârcă. 112 pct. (1) C. Indicarea instanţei de judecată permite acesteia verificarea propriei competenţe. proc. Art. cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă următoarele elemente:  Arătarea instanţei căreia cererea i-a fost adresată. (1) C. domiciliului sau reşedinţei acestora sau. proc. nu este prevăzută de dispoziţiile art. numărul de fax. 112 272 . proc. 380 şi urm. Precizarea acestor aspecte referitoare la părţi este semnificativă pentru determinarea competenţei instanţei sesizate. dacă este cazul. 202/2010. reiese că cererea va cuprinde. prin Legea nr. 1 face trimitere la aplicarea dispozițiilor de la art. 82 alin. vol. așa cum arătam mai sus. unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul [art.

. Acest element este necesar atunci când partea nu stă personal în judecată. 82 alin. iar motivele de drept reprezintă temeiul juridic al cererii. 2 C. proc. iar în cazul în care imobilul este înscris în cartea funciară trebuie precizat şi numărul de carte funciară şi numărul topografic. (1) C. (3) teza a II-a menţionează în cazul imobilelor şi necesitatea precizării comunei. ci prin reprezentant legal sau convenţional. civ. atunci când această apreciere este posibilă274 [art. cit. adresa de poştă electronică sau altele asemenea [art. p. a numelui şi sediului profesional al acestuia. Motivele de fapt constituie împrejurările de fapt care au generat necesitatea introducerii cererii în justiţie de către reclamant.  Arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea [art. I.]. Obiectul cererii vizează pretenţia concretă a reclamantului. modificat prin Legea nr. iar în cazul reprezentării prin avocat. numărul de fax. Atunci când dovada se efectuează prin înscrisuri. a judeţului. op. 4 C. plus sau ultra petita. 112 pct.. 3 C. proc. vol.]. 202/2010]. 112 pct. 112 alin. iar în absenţa acestora a vecinătăţilor a etajului şi a apartamentului. la cerere trebuie anexate atâtea copii cât pârâţi există. proc. ceea ce înseamnă că cererea va trebui să cuprindă. teza a IIa. În doctrină s-a decis că este suficient ca reclamantul să arate la motivele de drept principiile juridice care justifică cererea275. 248. Se observă aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. Necesitatea evaluării acestuia în cerere decurge din anumite considerente precum: stabileşte competenţa instanţei. a străzii şi a numărului. civ. copiile vor fi certificate de reclamant Dispoziţiile art. şi datele de identificare a mijloacelor de comunicare utilizate de reprezentantul sau avocatul părții. 275 I. precum numărul de telefon.  Precizarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. proc. Indicarea numelui şi a calităţii celui care reprezintă partea în proces. civ. Deleanu. civ. dacă este cazul. permite evaluarea situaţiilor de minus. 112 pct. 113 274 .  Obiectul cererii şi valoarea acestuia după aprecierea reclamantului. determină taxa valoarea taxei de timbru şi a timbrului judiciar. iar o copie de pe fiecare înscris pentru instanţă.

Acest element este util deoarece conferă certitudine manifestării de voinţă a reclamantului. prin interogatoriul pârâtului.ca fiind la fel cu originalul. (1) C. proc. Totuşi în situaţia în care pârâtul invocă absenţa semnăturii. dar de conţinutul acesteia sunt legate consecinţe juridice importante precum operarea prescripţiei extinctive. Dar. 202/2010].  Data cererii de chemare în judecată. prevederile alin. se vor depune traduceri sau copii cu litere latine. 112 pct. 112 C. Menţiunea referitoare la dată. civ. civ. proc. proc. la nevoie. 6 C.. teza a II a sunt aplicabile în mod corespunzător” [art. dispozițiile art. obiectul ei sau semnătura. 5 C. 133 alin. civ. iar când este prezent în instanţă va trebui să semneze în cadrul şedinţei în care a fost invocată nulitatea. 112 pct. modificat prin Legea nr. Dispoziţiile următoare ale art. proc. Dacă înscrisurile sunt scrise în limba străină sau cu litere vechi. civ. Când se va cere dovada cu martori. civ. Neîndeplinirea de către reclamant a condiţiei referitoare la 114 . Din aceste prevederi reiese obligativitatea reclamatului de a proba pretenţiile sale. prevăd aplicarea sancţiunii nulităţii absolute pentru cererea de chemare în judecată în cazul în care aceasta nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului. rămânând ca instanţa să dispună. înfăţişarea înscrisului în întregime. 5 C. reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare. Dispoziţiile art. civ. Când reclamantul voieşte să-şi dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale. va cere înfăţişarea în persoana a acestuia. 112 pct. se va arăta numele şi locuinţa martorilor. aduc anumite completări utile referitoare la dovada celor revendicate prin înscrisuri: „Se va putea depune şi numai o parte dintr-un înscris privitor la pricină. proc.]. 1 C. civ.  Semnătura părţii care întocmeşte cererea [art. certificate de parte. la fel ca şi cea privitoare la instanţa căreia i se adresează cererea nu este precizată expres de dispoziţiile art. 133 C. 82 alin. (2) al art. proc. proc. stabilesc că lipsa semnăturii poate fi acoperită pe tot cursul judecăţii..

(1) şi alin. 114 alin. instanţa putând însă. Efectele cererii de chemare în judecată Cererea de chemare în judecată pentru a ajunge la instanţă fie se depune direct la instanţă. cit. fie se transmite acesteia prin poştă. Sancţiunea nulităţii relative intervine şi în cazul neprecizării motivelor de fapt şi de drept. în cazul pârâtului absenţa acestei calităţi poate determina fie respingerea cererii ca greşit îndreptată. p. dispoziţiile Codului de procedură civilă prevăd că primul termen de judecată va fi astfel stabilit ca de la data primirii citaţiei I. şi dacă îndeplineşte exigenţele prevăzute de art. proc. 387 din 22 septembrie 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. La primirea cererii preşedintele instanţei verifică dacă aceasta este timbrată conform legii. acorda un termen pentru completarea acestor lipsuri. 5.. şi înştiinţarea acestuia despre obligaţia depunerii la dosar a întâmpinării cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. 112 C. De asemenea.].calitatea procesuală determină anularea cererii. În cazul în care cererea reclamantului nu este completă sau anumite elemente sunt imprecise. 251. preşedintele fixează termenul de judecată. Conform dispoziţiilor art. op. proc.3. 138 neindicarea dovezilor în cuprinsul cererii de chemare în judecată implică imposibilitatea invocării lor în cursul desfăşurării procesului. aprobat prin Hotărârea nr. reclamantului i se va da posibilitatea să-şi completeze cererea de îndată sau într-un termen scurt. preşedintele va dispune comunicarea către pârât a citaţiei. fax sau curier277. Cu privire la introducerea cererii iniţiale a se vedea şi Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. (2) C. I. În cazul în care constată îndeplinirea condiţiilor legale referitoare la cererea de chemare în judecată. fie înlocuirea persoanei fără calitate procesuală cu o persoană care deţine această calitate276. prin aplicarea sancţiunii decăderii. vol. a copiilor de pe cerere şi înscrisuri. Deleanu. civ. dându-l în cunoştinţă reclamantului prezent sau reprezentantului acestuia. civ. la cerere şi dacă partea adversă nu se opune. Pentru a-i permite pârâtului să-şi pregătească cât mai bine apărarea. 277 276 115 . respectiv să-şi modifice cererea într-un anumit termen [art.

p. proc. p. Tăbârcă. Actele de procedură. G. transformarea dreptului I. 958 şi urm.]. Comentat şi adnotat.3. I. Deleanu. p. precum: a) părţile dobândesc drepturi şi obligaţii subiective procesuale. 258 şi urm. civ.pârâtul să aibă cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti întâmpinarea.3. I. 279 I. Băicoianu.2. I. (1) C. Efectele substanţiale care se răsfrâng asupra fondului dreptului Introducerea cererii de chemare în judecată produce anumite efecte precum280: întreruperea prescripţiei sau termenului pentru a acţiona281. I. Efecte procedurale279 Aceste efecte vizează părţile şi instanţa:  Cererea de chemare în judecată determină declanşarea procedurii judiciare. vol. 2001. 322 şi urm. Boroi.. op. în Dreptul. 280 Ibidem. vol. 72 – 77.  Cererea de chemare în judecată determină învestirea instanţei cu soluţionarea litigiului. op. Ungureanu. 34 – 35. Deleanu. vol. p. Efectele cererii de chemare în judecată pot fi clasificate în două categorii: efecte procedurale şi efecte substanţiale care vizează fondul dreptului278. 1141 alin.. cit. Probleme privind acţiunea în grăniţuire. Codul de procedură civilă. p. p. obiectul şi cauza litigiului. Perju. op. 422 – 423. Aceste efect generează anumite efecte subsidiare.. Ungureanu. 116 278 . p. Editura All Beck. b) cererea de chemare în judecată stabileşte cadrul procesual în care se va desfăşura judecata. punerea în întârziere a pârâtului. 75. cit. M. cit. Pentru pârâtul care locuieşte în străinătate termenul poate fi mai îndelungat [art. P. Editura All Beck. Hamangiu. 260. Tratat de drept civil român. 6.. I. 2002. Acţiunea în grăniţuire.. nr. 1984. cit. 414-415.. 34 – 35. nr. adică părţile. 8. Bârsan. p. C. Al.. 258 şi urm. Rosetti – Bălănescu. op.1. 281 A se vedea în acest sens: O. p.. nr.. p. 5. 5. O. în Revista română de drept. Bucureşti. C. iar în cauzele urgente cel puţin 5 zile. 1991. vol.

Retractul litigios este definit chiar de către dispoziţiile art. Efectul punerii în întârziere a pârâtului determină anumite consecinţe semnificative. dacă litigiul are ca obiect un lucru frugifer. Întâmpinarea 6. cel căruia i se opune acest drept se poate substitui cumpărătorului dreptului plătindu-i acestuia preţul real al cesiunii. ca de exemplu: în cazul în care cererea reclamantului are ca obiect predarea unui bun individual determinat. îşi poate formula excepţiile şi apărările sale faţă de cererea reclamantului. mai înainte de dezbaterea orală a procesului. precizând totodată şi mijloacele şi dovezile pe care ele se sprijină. Întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune se produce doar în condiţiile în care cererea reclamantului a fost introdusă anterior împlinirii termenului de prescripţie şi dacă această cerere a fost admisă.1. Secţiunea a 4-a Întâmpinarea 6. Transmiterea drepturilor şi acţiunilor exclusiv ataşate persoanei decedatului se referă la ideea că acţiunile care au ca obiect drepturi strict personale nu pot fi declanşate decât de titularul acestor drepturi. reglementarea şi cuprinsul întâmpinării Întâmpinarea este considerată a fi actul procesual prin care pârâtul. 1402 – 1403 C. după cesiunea unui drept litigios. pârâtul va suporta riscul pierii fortuite a bunului. civ. ca fiind actul prin care. Definiţia. dobânda din ziua în care cesionarul a plătit preţul cesiunii şi cheltuielile de judecată. Transformarea dreptului invocat în justiţie într-un drept litigios permite exercitarea retractului litigios. 117 . acesta trebuie predat de posesor cu toate fructele lui. dar în urma decesului acestuia vor putea fi continuate de moştenitorii săi.invocat în justiţie într-un drept litigios şi transmiterea drepturilor şi acţiunilor exclusiv ataşate persoanei decedatului. împreună cu cheltuielile contractului.

118 alin. denumirea şi sediul lor. numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice. dispozițiile art. 115 C. 1141 alin. pentru persoanele juridice. La întâmpinare se vor adăuga copii în funcţie de numărul reclamanţilor. o dată cu citaţia. aplicându-se în mod corespunzător. aceştia. după caz. proc. (1) teza a II-a C. Termenul de depunere al întâmpinării şi sancţiunea nedepunerii acesteia Conform dispoziţiilor art. b) Excepţiile de procedură pe care le invocă pârâtul în raport cu cererea reclamantului. codul fiscal şi contul bancar. proc. modificat prin Legea nr. civ. d) Dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere. cu anumite excepţii prevăzute expres de lege. proc. (1) C. civ. civ. pot formula o singură întâmpinare. 115-118 C. punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare cel mai târziu cu cinci zile înainte de termenul stabilit pentru judecată”. întâmpinarea trebuie să cuprindă următoarele elemente: a) Numele şi prenumele. De exemplu depunerea întâmpinării este facultativă în cauzele referitoare la divorţ. Dispoziţiile art.2. 202/2010. iar în cazul în care în proces sunt mai mulţi pârâţi. domiciliul sau reşedinţa pârâtului sau. 6. dispune art.Întâmpinarea este reglementată de dispoziţiile art. pârâtul va trebui să precizeze şi numele şi domiciliul acestora. Întâmpinarea este obligatorie. (2) C. sau unii dintre ei. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător.. civ. proc. c) Răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii. 82 alin. 82 alin. „Preşedintele va dispune în acelaşi timp să se comunice pârâtului. de la data primirii citaţiei. Termenul de judecată se va stabili astfel încât. Conform dispoziţiilor art. proc. civ. e) Semnătura. iar în cazul în care va solicita dovada cu martori. pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru 118 . precum şi. la acţiunile posesorii etc. copii de pe cerere şi de pe înscrisuri.

283 282 119 . 320-321. 1998. şi de a mai invoca excepţii. 2-4 C. Bucureşti. Editura Ştiinţifică. Beck. I. Barasch. România.. cit. p. (3) C. p. civ. vol. România. (2) C. 284 D. în afara celor care sunt de ordine publică. cel puţin 5 zile [art. Teoria generală a actului juridic civil. 212. Editura All. exceptând cele prevăzute de art. Nulitatea a fost definită în diverse forme în literatura de specialitate. S.]. Astfel. Bucureşti. 1141 alin. Nedepunerea întâmpinării sau nerespectarea termenului fixat de art. Secţiunea a 5-a Nulitatea actului procedural 7. iar în pricinile urgente. civ. Întâmpinarea trebuie comunicată reclamantului282. Partea generală. proc. datorită consecinţelor grave pe care le implică aplicarea acesteia. 239. Bucureşti. E. I. art. Ungureanu. Tăbârcă. Căpăţână. 138 pct. op. Editura Academiei R. p.depunerea întâmpinării. Conceptul de nulitate procedurală şi reglementarea acesteia Dintre sancţiunile procedurale se remarcă nulitatea283. Tratat de drept civil. aceasta a fost apreciată ca fiind „mijlocul tehnic prevăzut de lege pentru a asigura respectarea condiţiilor de validitate a actului juridic”284. civ. a se vedea O. Cosma. vol. Pentu o viziune de ansamblu asupra nulităţilor actelor de procedură. O. Nulităţile procedurale civile. art. 418. 285 A se vedea pentru detalii: T. 1969. I . este sancţionată cu decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe. Tratat de drept civil. S. vol. În literatura de drept civil nulitatea a fost însă definită ca acea sancţiune de drept civil care lipseşte actul juridic de efectele contrarii M. 1141 alin. p. ca acea sancţiune care se poate aplica în cazul nerespectării anumitor dispoziţii legale285. Editura Academiei R. Partea generală. 1989. proc. proc. Ionaşcu. 1967.

op. În doctrină s-a considerat că nu sunt vizate de nulitate acele acte care. 287 286 120 . Deleanu. Stoenescu. 300 – 302. iar cel de nulitate absolută se desemnează prin termenul nulitate. proc. . p.normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă 286. p. 1997. S. 220. op. cit. I. Editura Argonaut. Ungureanu.. 336. Leş. op. Diferenţele dintre definiţiile formulate în doctrină se datorează nedefinirii nulităţii de către reglementările în vigoare. op. 288 şi urm. p.. 105-108 C. Leş. D. op. 8. civ. O definiţie concisă considerăm a fi aceea care precizează că nulitatea este sancţiunea care determină ineficienţa actelor de procedură îndeplinite fără respectarea regulilor de desfăşurare a procesului civil şi care se răsfrânge. 288 I. Căpăţână. civ. cit. O. Beleiu. 26. şi asupra actelor ulterioare288. Cosma. cit. hotărârea judecătorească căreia îi lipseşte dispozitivul).. cit. p. cit. I. cit. efectele actului juridic. 289 O. 278 – 279. 105 C. p. op.. Se observă că în literatura de specialitate conceptul de nulitate relativă este exprimat prin termenul de anulare a actului încheiat contrar dispoziţiilor legale. p. op. cit. în anumite situaţii.. cit. reglementează expres două cazuri de nulitate a actelor de procedură290: 1) Îndeplinirea actului de procedură de către un judecător cu Gh.. proc.. p. Nulitatea actelor de procedură este reglementată expres de dispoziţiile art. Gh. op. p. O. Nulităţile de procedură civilă. potrivnice scopului urmărit de dispoziţiile legale referitoare la condiţiile sale de validitate287. în măsura stabilită prin hotărâre judecătorească. Căpăţână. p. p. Cazurile nulităţii actelor de procedură Dispoziţiile art. 407. În literatura de drept procesual civil se apreciază că nulitatea reprezintă acea sancţiune care suprimă. Zilberstein. cit. 173. nu sunt susceptibile să producă nici un efect juridic – actele inexistente289 (de exemplu.. 173. op. 290 I. 212. Beleiu.

Acest caz înglobează două situaţii diferite: îndeplinirea actului de procedură cu nerespectarea formelor legale.încălcarea normelor de competenţă de ordine publică sau privată 291. . p. 105 alin. 345 şi urm.]. I. 121 291 . În această situaţie intervine clar nulitatea actului. proc.vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.efectuarea actului de procedură cu „neobservarea formelor legale” sau de către un funcţionar necompetent. 290-291.. op. op. 105 alin. În ambele situaţii nulitatea. Actul de procedură întocmit în aceste condi ții va fi declarat nul în condiţiile prevăzute de lege. Actuala exprimare a acestui text este mai riguroasă precizând că indiferent de caracterul normelor de competență nerespectate actul de procedură întocmit în aceste condiții va fi declarat nul.. iar al doilea vizează îndeplinirea actului de procedură de către un funcţionar necompetent. Expresia „neobservarea formelor legale” semnifică nerepectarea regulilor de desfăşurare a procesului civil. civ.]. op. 105 alin. indiferent dacă regulile de competenţă nerespectate au un caracter imperativ sau dispozitiv. 2) Îndeplinirea actului de procedură cu nerespectarea formelor legale sau de către un funcţionar necompetent [art. (1) prevedea îndeplinirea actului de procedură de către un „judecător necompetent”. I. pentru a opera. Nulitatea actului procedural va fi constatată sau declarată de către instanţă doar dacă nu există un alt mijloc procedural prin care să se îndepărteze vătămarea293. fără a preciza dacă această necompetență era determinată de încălcarea unor norme imperative sau dispozitive. Leş. 292 Pentru o prezentare amănunţită asupra acestor condiţii a se vedea: I. cit. Anterioara formulare a art. (2) C. 291. 2) Îndeplinirea actului de procedură cu nerespectarea formelor legale sau de către un funcţionar necompetent. proc. 1) Îndeplinirea actului de procedură de către un judecător cu încălcarea normelor de competenţă de ordine publică sau privată [art. p. civ. vol. Deleanu.vătămarea să fie produsă părţii prin îndeplinirea actului cu nerespectarea formelor legale sau de către un funcţionar necompetent.. vol. cit. cit. I. Deleanu. (1) C. trebuie să întrunească cumulativ trei condiţii292: . p. 293 I. .

Ibidem. civ. 9. Nulitatea proprie afectează numai la actul litigios îndeplinit cu nerespectarea condiţiilor de validitate . 106 alin. cit.. 43 alin.2. M. op. iar cea derivată iradiază de la actul lovit de nulitate la unul sau mai multe acte procedurale subsecvente sau concomitente. 338. neplata taxelor de timbru). În raport de natura condiţiilor a căror nerespectare determină ineficienţa actului procedural. Tăbârcă. actul efectuat de un funcţionar necompetent.9. altele de către doctrină294. Nulităţile pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii unele dintre acestea fiind stabilite de dispoziţiile Codului de procedură civilă. vol.. civ. p. Leş. (2) C. 9.1. nulităţile se divid în: nulităţi exprese sau textuale şi nulităţi implicite sau virtuale. proc. acestea pot fi: nulităţi proprii şi derivate. 9. După modul de exprimare a legiuitorului. civ. 105 alin. Nulităţile exprese sau textuale sunt cele prevăzute expres de lege. 336 şi urm.3. 292 şi urm. Nulitatea este extrinsecă în cazul în care condiţia prevăzută de lege pentru valabilitatea actului este interioară acestuia (de exemplu. proc. cit. precum cele reglementate de art. acte care sunt dependente de actul litigios [art. (1) C.]. În funcţie de întinderea efectelor nulităţilor. p. op. proc. (2) C. Clasificarea nulităţilor procedurale şi regimul juridic al acestora Această clasificare este semnificativă deoarece ea dă posibilitatea cunoaşterii regimului juridic al nulităţilor. 88 alin. (1) C. p.. în situaţia în care acea condiţie este externă actului.. de art. de art. nulitatea este extrinsecă (de exemplu. proc. iar cele virtuale sunt cele care reies din nerespectarea regulilor de drept procesual civil. nulităţile pot fi: intrinseci şi extrinseci. citaţia care nu menţionează termenul de judecată şi instanţa în faţa căreia se va desfăşura judecata).. I. civ.. I. 122 294 .

de către instanţă din oficiu şi de către reprezentantul Ministerului Public. Din punct de vedere al întinderii efectelor distructive ale nulităţilor. 297 I. I. 292. aceştia putând invoca nulitatea conform 295 296 I. Deleanu. Această clasificare are în vedere finalitatea sancţiunii stabilite de către legiuitor296. cit. Ibidem. cit. op. Leş. creditorii părţii. nulitatea este relativă. Nulităţile de fond sunt acelea care nu necesită pentru invocarea lor justificarea unei vătămări procesuale. Divizarea nulităţilor în nulităţi absolute şi nulităţi relative are semnificaţie mai ales sub aspectul regimului juridic aplicabil nulităţilor. de ordine publică.  Persoanele sau organele care pot invoca nulitatea Nulitatea absolută. p. op. deşi nu au avut calitatea de parte în proces. În literatura juridică295 s-a efectuat şi clasificarea sancţiunii în discuţie în: nulităţi de fond şi de formă. acestea pot fi: nulităţi totale şi nulităţi parţiale. p. precum şi posibilitatea de acoperire sau nu a viciilor actului afectat de nulitate. Un alt criteriu în funcţie de care se poate efectua diferenţierea între cele două categorii de nulităţi este natura normei încălcate297: dacă se încalcă o normă imperativă. cele parţiale afectează doar unul sau unele dintre elementele acestuia.. dar şi de alte persoane care pot justifica un interes. chiar şi de către partea care a încălcat norma procesuală. 294. 337. vol. 123 . nulitatea este absolută.. Prin finalitatea sancţiunii se înţelege ocrotirea interesului general sau a acelui particular. Distincţia sub aspectul regimului juridic aplicabil nulităţii absolute în raport cu cea relativă este importantă sub următoarele aspecte care vizează nulitatea: persoanele care o pot invoca. p. Cele totale se răsfrâng asupra întregului act.9. durata în care poate fi invocată. poate fi invocată de oricare dintre părţi. Astfel sunt.4. Dar cea mai importantă clasificare este aceea care diferenţiază categoria nulităţilor absolute de nulităţile relative. dacă norma nerespectată este dispozitivă. Nulităţile de formă impun ca necesară o asemenea justificare. de exemplu.

124 . cit. se consideră că întotdeauna nulitatea trebuie invocată până la prima zi de înfăţişare care a urmat neregularităţii şi înainte de punerea concluziilor în fond [art. I. În cazul în care nulitatea este absolută. op. vol. terţul intervenit voluntar sau forţat în litigiu precum şi. adică la termenul imediat următor celui la care s-a săvârşit neregularitatea. p.  Durata în care poate fi invocată nulitatea Termenul în care trebuie invocată nulitatea actului procesual diferă şi el în funcţie cu natura nulităţii. proc. 297-298. aceasta poate fi invocată în cursul efectuării actului procedural atunci când partea este prezentă. a revizuirii sau a contestaţiei la executare. în condiţiile legii. Deleanu. În ceea ce priveşte nulitatea relativă.]. Dintre acestea se consideră că excepţia nulităţii este cea mai frecvent utilizată cale de 298 I. Nulitatea relativă poate fi invocată numai de către partea în favoarea căreia este prevăzută dispoziţia legală încălcată. Mijloacele prin care poate fi invocată nulitatea şi soluţia instanţei asupra nulităţii Nulitatea actului procedural poate fi invocată fie pe calea excepţiei nulităţii. 108 alin. pe când cele ale actului lezat de nulitatea relativă pot fi acoperite. a contestaţiei în anulare. Prin parte în literatura de specialitate298 se înţelege orice persoană care a dobândit această calitate. civ. 10. civ. reprezentantul legal sau succesorul. de exemplu.. fie pe calea apelului. (2) C.dispoziţiilor art. ea poate fi invocată „în orice stare a pricinii” adică oricând în cursul procesului fie în faţa instanţei de fond. 1247 alin. sau la primul termen de judecată în cazul în care s-a săvârşit o neregularitate. a recursului. Dar.  Posibilitatea de acoperire sau nu a viciilor actului afectat de nulitate Viciile actului care este afectat de nulitate absolută nu se pot remedia. adică de partea care invocă un interes întrucât a suferit un prejudiciu procesual prin întocmirea actului fără respectarea condiţiilor dispuse de lege pentru valabilitatea lui. (3) C. fie în faţa instanţei de control judiciar.

op. 403. p. 300 299 125 . 2009. va hotărî asupra excepţiei nulităţii. după invocarea nulităţii actului procedural. sau în cazul invocării nulităţii actului procedural prin intermediul căilor de atac299. indiferent de caracterul de ordine publică sau privată a normei încălcate301. Se observă că sancţiunea nulităţii îndeplineşte şi funcţia de remediu procesual300. în cazul în care este competentă. civ. Răducan. de exemplu: admiterii excepţiei de necompetenţă. cit. sau printr-o hotărâre. vol. Pe larg despre acest aspect a se vedea I. I.. instanţa va preciza şi întinderea efectelor acestei sancţiuni. sentinţă sau decizie în cazul. Efectele nulităţii actului procedural Constatarea sau pronunţarea nulităţii actului procedural de către instanţa de judecată produce următoarele efecte: . că aceasta se realizează de la momentul îndeplinirii lui. 11. cit. I. 301 G. p. prin constatarea sau declararea lui ca fiind nul. Astfel dispoziţiile art. 300. Sancţiunea operează retroactiv. Editura Hamangiu. Leş.invocare a nulităţii în faţa instanţei de fond. 106 alin.. dar instanţa rămâne competentă să soluţioneze cauza. p. Instanţa se va pronunţa asupra nulităţii printr-o încheiere. (2) C. dacă nulitatea invocată prin excepţie a fost respinsă. Bucureşti. a excepţiei puterii lucrului judecat. op. în literatura de specilitate se apreciază. constatând-o sau pronunţând-o după dezbaterea contradictorie a excepţiei invocate. prevăd că: „Judecătorul va putea să dispună îndreptarea neregularităţilor săvârşite cu privire la actele de procedură”. indiferent de natura nulităţii intervenite.invalidarea actului procedural anulat din momentul declarării nulităţii de către instanţa de judecată şi în consecinţă ştergerea totală şi parţială a efectelor juridice pe care trebuia să le producă actul. 351-352. sau dacă ea a fost admisă. Deodată cu constatarea sau pronunţarea nulităţii. Nulitatea actului juridic civil. Instanţa de judecată. Referitor la lipsirea actului de procedură de efectele sale fireşti. şi nu de la momentul constatării sau declarării acestei nulităţi. Deleanu. proc.

301. cit.. I. (2) C. 1997. proc. p. Excepţii privind instanţa şi procedura de judecată. proc. Aspectele referitoare la citaţii şi la comunicarea actelor de procedură se regăsesc în art. 85-100 C. op. necitarea constituind excepţia.anularea actului de procedură atrage şi nulitatea actelor ulterioare dacă acestea nu pot avea o existenţă independentă prevăd dispoziţiile art. asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor. 106 alin. Remedierea actului procedural se poate realiza prin completarea. vol. 353. . Leş. proc. căci acesta poate genera anumite efecte. cit. Secţiunea a 6-a Comunicarea actelor de procedură 12. op. 85 stabileşte că judecătorul nu poate decide. vol. instanţa poate să transforme actul viciat într-unul valabil fie prin refacerea actului. 118. p. civ. p.. op. T. 301).în temeiul art.Ineficacitatea actului se referă doar la funcţia procedurală 302 a acestuia. Definirea termenilor de comunicare. I. citaţie şi citare Codul de procedură civilă prin dispoziţiile art. Comunicarea este considerată formalitatea care are ca şi scop I.. cit. fie prin remedierea acestuia304. Editura R. civ. Mrejeru. civ. Deleanu. de exemplu: actul autentic nul pentru vicii de formă are valoarea unui înscris sub semnătură privată dacă este semnat de părţi. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. 304 Refacerea este o operaţiune specifică actelor procedurale afectate de nulitate totală şi constă în înlocuirea actului procedural viciat cu un nou act. . având o existenţă independentă de actul fiind viciat a determinat naşterea lui. 106 (1) C. modificarea sau rectificarea actului (I. I.I. În doctrină303 se apreciază că nulitatea se poate extinde şi asupra anumitor acte anterioare sau concomitente actului sancţionat cu nulitatea. Deleanu. Se observă astfel că regula este citarea. Bucureşti. p.A. 303 302 126 .

1993. 307 Orice convenţie contrară acestei regului se consideră nulă. proc.. nr. reclamanţi sau pârâţi. nr. vol. civ. nr. proc. civ.. Idem.. în Dreptul.. p. op. în acest caz. 143/1992. p. (1) C. iar citarea poate fi şi orală prin darea termenului în cunoştinţă [art. 269. a se vedea: Curtea de Apel Galaţi. 153 a fost modificat prin Legea nr. 306 305 127 . 132. Aceste dispoziții se aplică și părții căreia. decizia nr. Tăbârcă. personal sau prin reprezentant legal sau convențional. Maramureş. sub semnătură de primire. 58. caracter care reiese din prevederile art. Citarea reprezintă. în sens extins. 120). partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convențional şi a luat termenul în cunoştinţă. (1)308 C. 107 C. p. 1204/R. cit. 308 Alin. civ. 446. În literatura de specialitate310 şi în dispoziţiile Codului de I. 309 Măsura procedurală de emitere a ordonanţei preşedinţiale fără procedura citării părţilor trebuie aplicată tuturor persoanelor din acel proces. Deleanu. ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care i s-a înmânat citația. în Sinteza practicii judiciare a Curţii de Apel Galaţi. În ceea ce priveşte citaţia. nu va fi citată309 pe tot parcursul judecăţii la acea instanţă. (1) al art. dec. Se consideră306 că cele două noţiuni nu sunt identice. secţ. 1995. i s -a înmânat. citația pentru un termen de judecată. 153 alin. I. aceasta reprezintă actul de procedură prin care instanţa informează părţile în vederea înfăţişării acestora în faţa ei pentru a prezenta lămuririle necesare şi pentru a-şi susţine interesele. 310 M.]. prezumânduse că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare. apreciindu-se că. p. În ceea ce priveşte caracterul imperativ al regulii menţionate. civ.încunoştinţarea destinatarului despre actul de procedură 305. deoarece citaţia este întotdeauna un act scris. proc. tot un act de procedură prin care părţile sunt înştiinţate asupra termenului şi locului de desfăşurare a judecăţii. Conform dispoziţiilor art. cit. 153 alin. 10 – 11. Citarea prezintă caracter imperativ307./1995. în scopul asigurării faţă de aceştia a unui tratament juridic egal (Trib. 202/2010. la fel ca şi partea prezentă ea însăşi la un termen de judecată sau prin reprezentant. op.

menţiunea că. (1) C. Deleanu. vol. citaţia trebuie să cuprindă următoarele elemente: 1. (2) C. domiciliul şi calitatea celui citat. în actuala formulare a acestui text. Aceasta cuprinde două părţi: citaţia propriu-zisă care este înmânată persoanei citate şi dovada de înmânare sau procesul-verbal încheiat de cel care a predat citaţia. op. cit. În doctrină311 se apreciază că citaţia. p. b) În cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu. 51. 153 alin. Citaţia Actul prin care părţile şi ceilalţi participanţi la proces sunt încunoştinţate să participe la judecată este citaţia. 13. proc. 5. ca act scris. este şi un act autentic. c) În cazul când procesul se repune pe rol. Termenul în cunoştinţă nu operează în cazurile menţionate de dispoziţiile art. arătarea instanţei şi sediului ei.procedură civilă se consideră că aceste persoane au luat termenul în cunoştinţă. conform dispozițiilor Legii nr. numele. este un act solemn sau ad validitatem.. arătarea anului. proc. zilei şi orei de înfăţişare. (3) al art. numărul şi data emiterii. din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părți. 153 care prevedea citarea părților la preschimbarea termenului. şi anume: a) În cazul redeschiderii judecăţii după ce aceasta a fost suspendată. numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii. civ. Potrivit prevederilor art. 271.. civ. Se observă că spre deosebire de vechea formulare a alin. 88 alin. 202/2010. prin înmânarea citaţiei. I. sub semnătură de 311 I. dar vor fi citate de îndată pentru noul termen stabilit. dar şi numărul dosarului. 128 . parte care rămâne la rămâne la dosar. 4. 2. Se observă posibilitatea de preschimbare a termenului de judecată doar pentru motive temeinice. lunii. d) În cazul militarilor în termen şi al deţinuţilor. se precizează că părțile nu vor fi citate în această situație. 3.

arătarea instanţei care a emis actul de procedură şi identificarea lui. 3. Punctul 51 al art. 5. sau s-a afişat pe uşa acestei locuinţe. parafa şefului instanţei şi semnătura grefierului. (1) a fost modificat prin dispozițiile Legii nr. civ. adică dacă partea interesată care invocă nulitatea dovedeşte vătămarea şi posibilitatea acesteia de înlăturare doar prin anularea actului. 3. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. civ. dacă cel căruia i s-a făcut comunicarea locuieşte într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel şi dacă actul de procedură a fost înmânat la locuinţa sa. proc. 4. 6. Dispoziţiile alin.. proc. cel citat este prezumat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată312. 6. etajului. 88 C. prenumele şi domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea. 2.primire. 8. 52. numele celui care l-a încheiat. şi 6 din citaţie. 4. semnătura celui care a încheiat procesul verbal. alte menţiuni prevăzute de lege. anul. 88 alin. (2) al art. (2) C. numele. proc. personal sau prin reprezentant legal sau convenţional. 6 vătămarea se prezumă. 3. adică procesul-verbal este obligatoriu să cuprindă menţiunile prevăzute de art. Acestea sunt: 1. Partea a doua a citaţiei. 105 alin. luna şi ziua când a fost încheiat. 2. 129 312 . dacă în absenţa elementelor de la pct. 100 alin. cu precizarea numărului. pentru un termen de judecată. 4. numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea sau locul unde s-a efectuat afişarea. Astfel. civ. (1) C. sancţionează cu nulitatea absolută absenţa elementelor de la punctele 2. 7. apartamentului sau camerei. iar pentru citaţii şi termenul de înfăţişare. lipsa celorlalte elemente din citaţie nu determină nulitatea decât în condiţiile art. funcţia acestuia. indicarea înscrisurilor comunicate.

p. stabilesc că cererile şi toate actele de procedură se comunică din oficiu. 130 313 . 5. proc. prevede că citaţia. Cu excepţia cazurilor grabnice. civ.S. prin agenţii procedurali ai instanţei sau orice alt salariat al acesteia. civ. prin poştă. Sancţiunea este nulitatea relativă. 333 / 1990 . proc. nr 9 – 12. 233 ). termenul poate fi şi mai scurt. 86 alin. 86 alin. în Dreptul. În situația în care nu se poate efectua comunicarea în condițiile prevăzute de art. sau prin alte mijloace care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire. (1) C. secţia civilă. se apreciază că viciul citării trebuie să fi produs părţii o vătămare procesuală. decizia nr. proc. 89 alin. şi 8 sunt esenţiale. după aprobarea instanţei. proc. Pentru invocarea nulităţii datorită nerespectării dispoziţiilor art. stabilesc că nici un act de procedură nu poate fi efectuat în zilele de sărbătoare legală. Referitor la termenul de înmânare al citaţiei art. care. 2... Persoana care efectuează comunicarea trebuie să ateste. deoarece înfăţişarea personal sau prin mandatar în instanţă acoperă orice vicii de procedură. Aspecte privind comunicarea citaţiei şi a celorlalte acte de procedură În ceea ce priveşte organul prin care se efectuează comunicarea actelor menţionate. în aceste condiţii. comunicarea se va efectua prin poștă. trebuie înmânată părţii cu cel puţin cinci zile înainte de termenul fixat de judecată. (1) C. efectuarea comunicării. 1. 14. civ. dispoziţiile art. În pricinile urgente. dispoziţiile art. îşi realizează drepturile contestate în justiţie (C. 1990 . (1) C.Menţiunile de la pct..J. 89 alin. sub sancţiunea nulităţii. absenţa acestora fiind sancţionate cu nulitatea. prin proces-verbal. În cazul în care acţiunea a fost respinsă. dar şi prin agenţii sau salariaţii altor instanţe în ale căror circumscripţii se găseşte persoana care este destinatarul citaţiei. 7. proc. 97 C. imposibil de înlăturat altfel 313 . însăşi soluţia pronunţată de către instanţă îndepărtează prezumţia de prejudiciere a pârâtuluii necitat. civ. 4 . civ. (1) C.

În acest context se impune evidențierea dispozițiilor art. 86 1 și art. 862 C. proc. civ., texte nou introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. Art. 861 C. proc. civ. prevede că atunci când după introducerea cererii de chemare în judecată, părţile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările sau alte acte se pot comunica direct între aceştia. În această situație, persoana care primeşte actul va atesta primirea şi va consemna data primirii pe însuşi exemplarul care se va depune la instanţă, de îndată, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă. Dispozițiile art. 86 2 alin. (1) C. proc. civ. instituie dreptul de acces direct al instanțelor la bazele electronice de date sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice în vederea comunicării actelor de procedură și îndeplinirii atribuțiilor specifice judecății314. Referitor la locul comunicării dispoziţiile art. 90 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc regula potrivit căreia înmânarea citaţiei şi a celorlalte acte de procedură se efectuează, după caz, la domiciliul sau la reşedinţa celui citat. În cazul în care cel citat deţine o aşezare agricolă, comercială, industrială sau profesională în altă parte, înmânarea se poate efectua şi la locul acelei aşezări. Comunicarea trebuie să se facă nemijlocit destinatarului actului procedural. În acest sens se impune examinarea următoarelor situaţii posibile315:  Comunicarea unei persoane fizice domiciliată în România Aceasta se poate efectua fie însăşi persoanei respective sau la domiciliul persoanei, comunicarea la domiciliu fiind o formă subsidiară. Înmânarea citaţiei, precum dispun prevederile art. 92 alin. (1) C. proc. civ., se efectuează personal celui citat, care va semna adeverinţa de primire. Dispoziţiile legale vizează şi câteva împrejurări care fac
Corelativ acestui drept, autorităților şi instituţiilor publice le incumbă obligația de a sprijini realizarea efectivă a accesului de către instanțe la bazele electronice de date şi sistemele de informare pe care le dețin [art. 862 alin. (2) C. proc. civ.]. 315 I. Deleanu, op. cit., vol. I, p. 274. 131
314

imposibilă comunicarea la persoană. În aceste circumstanţe conform art. 92 C. proc. civ. se va realiza comunicarea la domiciliu. Înmânarea citaţiei nu se poate efectua unui minor sub 14 ani împliniţi sau unei persoane lipsite de judecată [art. 92 alin. (5) C. proc. civ.].  Comunicarea unei persoane care nu are domiciliul sau reşedinţa cunoscută Când reclamantul precizează instanţei că, deşi a efectuat tot ce a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 95 C. proc. civ. vizează soluţia citării prin publicitate, adică afişarea citaţiei la uşa instanţei şi atunci când se apreciază a fi necesar, publicarea citaţiei în „Monitorul Oficial” sau într-un ziar mai răspândit. Afişarea, la fel ca şi publicarea citaţiei, se efectuează cu cel puţin 15 zile înaintea termenului fixat pentru judecată. Doar în cazuri urgente preşedintele sau completul de judecată va putea reduce acest termen la 5 zile. Potrivit dispoziţiilor art. 94 C. proc. civ., citarea prin publicitate se face şi atunci când comunicarea actului de procedură nu s-a realizat deoarece s-a dărâmat clădirea, aceasta a devenit de nelocuit sau dintr-un alt motiv asemănător.  Situaţii speciale de citare a unei persoane fizice Conform prevederilor art. 90 C. proc. civ. există alte câteva situaţii de citare a persoanei fizice, precum: - pentru cei aflaţi sub arme citaţia se înmânează comandamentului superior cel mai apropiat; - pentru cei care alcătuiesc echipajul unui vas de comerţ, înmânarea se efectuează, în absenţa unui domiciliu cunoscut, la căpitănia portului unde se găseşte înregistrat vasul; - pentru bolnavii aflaţi în spitale, ospicii sau sanatorii, la direcţia aşezământului; - moştenitorii, până la intervenirea lor în proces, sunt citaţi printr-un curator special desemnat de către instanţă.  Citarea persoanelor morale (juridice) de drept privat Codul de procedură civilă vizează anumite precizări referitoare
132

la citarea persoanelor juridice de drept privat. Dispoziţiile art. 87 pct. 2 din Codul de procedură civilă stabilesc în această privinţă regula conform căreia persoanele juridice de drept privat vor fi citate „prin reprezentanţii lor la sediul principal sau la cel al sucursalei sau, după caz, al reprezentanţei. Persoanele juridice supuse procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului se citează prin administratorul judiciar sau, după caz, prin lichidatorul judiciar, conform prevederilor art. 87 pct. 5 C. proc. civ.  Citarea anumitor persoane juridice de drept public Dispoziţiile art. 87 prevăd persoanele juridice de drept public care se citează. Astfel: - persoanele juridice de drept public se citează, în ceea ce priveşte statul, comuna, şi celelalte astfel de persoane, „în persoana capului autorităţii la contenciosul sediului central al administraţiei respective sau, în lipsă de contencios, la sediul administraţiei” (art. 87 pct. 1 C. proc. civ.). În ceea ce priveşte statul s-a decis ca acesta va fi citat prin Ministerul Finanţelor316, mai exact prin conducătorul acestui minister. - referitor la unităţile administrativ – teritoriale se observă că citarea acestora în procesul civil se efectuează, după caz, prin preşedintele consiliului judeţean sau prin primari317. Soluţia este în concordanţă cu dispoziţiile art. 19 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, conform cărora personalitatea juridică este
Statul participă în raporturile de drept civil prin ministerul Finanţelor (în acest sens a se vedea: M. – Ketty Guiu, Reprezentarea statului în acţiuni având ca obiect bunuri proprietatea acestuia, în Dreptul, 1997, nr. 1 p. 64 – 65). 317 V. M. Ciobanu, op. cit. , vol. II, pct. 322, p. 93; P. Perju, Sinteză teoretică a jurisprudenţei instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Suceava în materie civilă, în Dreptul, nr. 5/1995, p. 44 – 45. A se vedea totodată şi M. Nicolae, Consideraţii asupra calităţii de subiect de drept civil a unităţilor administrativ- teritoriale, în Dreptul, 2002, nr. 5, p. 26 şi urm.; idem, Discuţii privind calitatea şi reprezentarea procesuală a unităţilor administrativ – teritoriale, în Dreptul, 2002, nr. 6, p. 75 şi urm. şi 92 – 95.. 133
316

recunoscută comunelor, oraşelor şi judeţelor318; - Camera Deputaţilor şi Senatul sunt citaţi prin preşedinţii acestora; - Administraţia Prezidenţială este citată prin Preşedinte.

Secţiunea a 7-a Noţiunea de termen procedural. Trăsăturile termenelor procedurale şi clasificarea acestora 15. Noţiunea de termen procedural şi trăsăturile comune termenelor procedurale Acesta reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie îndeplinit un act de procedură sau în care este interzisă efectuarea actului319. Printre trăsăturile comune termenelor se remarcă următoarele320: - acestea vizează perioada în acre trebuie efectuate actele procedurale; - ele se referă la drepturi, obligaţii, interese recunoscute şi garantate juridic; - termenele determină şi sancţionează conduita adoptată de subiectele procesuale pe parcursul desfăşurării procesului. 16. Clasificarea termenelor procedurale Termenele procedurale pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii. Printre acestea se remarcă următoarele321:
A se vedea, pentru amănunte, A. Iorgovan, Noua lege a administraţiei publice locale şi personalitatea de drept public a unităţilor administrativ – teritoriale, în Dreptul , nr. 9/2001, p. 39 – 40. 319 Pentru alte definiţii, mai mult sau mai puţin asemănătoare, a se vedea: I. Deleanu, op. cit., vol. I, p. 304; M. Tăbârcă, op. cit., p. 347. 320 I. Deleanu, op. cit., vol. I, p. 304. 321 Ibidem, p. 306 şi urm. 134
318

- după sursa lor termenele pot fi: termene legale, acestea fiind prevăzute de lege şi fiind rigide, adică neputând fi prelungite sau scurtate de părţi sau de instanţă; termene judecătoreşti, care sunt decise de instanţă sau preşedintele acesteia; termene convenţionale, stabilite de părţi: - în funcţie de caracterul lor sau potrivit cu scopul lor termenele sunt clasificate în: termene imperative, care la rândul lor pot fi: onerative, acestea obligând exercitarea unui drept sau efectuarea unui act înăuntrul lor; şi prohibitive, care impun abţinerea exercitării dreptului sau efectuării actului pe durata lor; şi termene de recomandare, în cadrul cărora este indicată adoptarea unei anumite conduite procesuale; - după efectul pe care îl produc sau după sancţiunea lor există: termene absolute, care fiind obligatorii atrag în caz de nerespectare nevalabilitatea actului de procedură; şi termene relative care, în caz de respectare, nu generează nevalabilitatea actului, ci sancţiuni pecuniare, disciplinare etc.; - în raport de modalitatea de calcul, termenele se divid în: termene de succesiune, acestea calculându-se spre înainte; şi termene de regresiune, care se calculează spre înapoi; - după unitatea de măsură a timpului, termenele se pot determina pe minute, ore, săptămâni, luni, trimestru, semestru sau ani.

Secţiunea a 8-a Calculul termenelor procedurale. Întreruperea şi suspendarea acestora 17. Calculul termenelor procedurale Modul de calcul al termenelor ore, săptămâni, luni, trimestru, semestru sau ani este prevăzut de art. 101 C. proc. civ. Termenul fixat pe ore începe să curgă de la miezul nopţii zilei următoare [art. 101 alin. (2) C. proc. civ.].

135

Termenul pe zile se socotesc pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua de începere a termenului, nici ziua în care acesta s-a împlinit. Termenele stabilite pe ani, luni sau săptămâni se împlinesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare [art. 101 alin. (2) C. proc. civ.]. Termenul care, începe la data de 29, 30 sau 31 ale lunii, dar se sfârşeşte într-o luna care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit in ziua cea din urmă a lunii. De pildă, dacă un termen de o lună a început să curgă la 31 ianuarie 2003 s-a considerat împlinit la 28 februarie 2003. Referitor la termenul care se finalizează într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, dispoziţiile art. 101 alin. (4) prevăd că acesta se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare. Se impune cunoaşterea momentului în care încep să curgă termenele de procedură. În acest sens, legiuitorul a decis că termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, daca legea nu dispune altfel [art. 102 alin. (1) C. proc. civ.]. În literatura de specialitate322, pornindu-se de la prevederile Codului de procedură civilă se discută despre anumite situaţii de echipolenţă sau echivalenţă referitoare la curgerea termenului. Acestea sunt situaţii, expres şi limitativ prevăzute de lege, în care se aplică principiul echipolenţei sau echivalenţei, în sensul că actul procedural de comunicare a hotărârii se înlocuieşte cu altul 323. Din acest punct de vedere se pot sesiza următoarele aspecte: a) potrivit dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. proc. civ., termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărârii s-a efectuat odată cu somaţia de executare324; b) dispoziţiile art. 284 alin. (3) C. proc. civ. menţionează că,
I. Deleanu, op. cit., vol. II, p. 158 şi urm. Toate cazurile de echipolenţă sunt de strictă interpretare, ele neputând fi extinse prin analogie (I.C.C.J., secţ. civ., dec. nr. 7148/2004, nr. 8, p. 209-210). 324 C.S.J., secţ. com., dec. nr. 116/1995, în Culegere de decizii, 1995, p. 270-271.
323 322

136

102 alin. proc. de regulă considerate a face parte din acelaşi termen.. civ. 311. p..]. de exemplu: perimarea. civ. op. civ. . Dar există şi termene care potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă încep să curgă de la alte momente decât comunicarea termenului. Tăbârcă. (1) C. (1) C. civ.. luându-se în calcul şi timpul 325 326 M. de la data când a cerut-o. I. sau de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial al României. 137 .]. de către partea care justifică un interes [art. 351.termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură efectuat în vederea judecării procesului. proc. Suspendarea termenului de procedură desemnează modificarea cursului acestui termen prin oprirea curgerii lui pe perioada anumitor situaţii limitativ prevăzute de lege. ordonanţa preşedinţială dată cu citarea părţilor. Întreruperea şi suspendarea termenelor procedurale Prin întreruperea termenului de procedură326 se înţelege ştergerea perioadei care a curs înainte de apariţia cauzei de întrerupere şi începerea unei noi perioade. după încetarea cauzei de întrerupere. 18. 103 alin. civ. cit.termenul de apel se întrerupe prin moartea părţii care are interes să facă apel [art.atunci când o parte introduce apel înainte de comunicarea hotărârii. aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel.]. proc. op. precum: de la pronunţarea hotărârii.termenul de procedură se întrerupe când partea a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei să îndeplinească actul în termen [art. . (2) C. . proc.termenul de apel se întrerupe şi prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea [art. 285 alin. cit. p. 249 C. la sfârşitul cărora termenul îşi reia cursul. Printre cauzele de întrerupere pot fi reţinute următoarele: . Data de împlinire a termenului este aceea în care se realizează efectul termenului325. termenul de apel începe să curgă şi împotriva părţii care a cerut comunicarea hotărârii către adversar. c) pornind de la dispoziţiile art.]. 286 C. vol. proc. I. Deleanu.

p. etapa procesuală [spre exemplu. de asemenea. civ.). proc. proc. nulitatea relativă trebuie invocată la prima zi de înfăţişare imediat următoare 327 Ibidem. civ. Din această cauză în cele ce urmează voi trata doar anumite aspecte neprezentate anterior. Sancţiunea decăderii intervine în cazul în care nu este respectat termenul imperativ onerativ (de pildă. Decăderea Instituţia decăderii a fost prezentată sumar la tematica referitoare la mijloacele de acţiune ale pârâtului. proc. pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. urmând a reitera doar acele aspecte strict necesare pentru conturarea acestei instituţii.. civ. 108 alin. pe timpul cât partea este impiedicată să stăruie în judecată datorită unor împrejurări mai presus de voinţa sa. Astfel se dispune că este suspendat cursul perimării cât timp durează suspendarea judecăţii. proc. 243 C. strămutarea pe motiv de rudenie sau afinitate trebuie solicitată înainte de începerea oricărei dezbateri conform art. 250 C. proc. 284 şi art. cursul perimarii este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii.consumat anterior suspendării327. 310 C. 313. conform art. 38 alin. civ. (1) C. În cazurile prevăzute de art. civ. 244 C. (3) C.] sau un anumit moment procesual sau ordinea prevăzută de lege pentru îndeplinirea actelor de procedură [astfel. nu se exercită apelul sau recursul în termenul prevăzut de art. proc. dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urma 6 luni ale termenului de perimare. civ. Perimarea se suspendă. Secţiunea a 9-a Decăderea şi repunerea în termen 19. (care reglementează suspendarea facultativă a judecăţii). (care se referă la suspendarea obligatorie a judecăţii). 138 . Sunt considerate cauze de suspendare cele reglementate de art.

cit. op. p. decăderea (forcluziunea) este definită ca fiind sancţiunea care constă în pierderea dreptului de a exercita o cale de atac sau de a îndeplini un act de procedură. În sistemul nostru de drept decăderea nu operează de drept. sau de către oricare dintre părţi. cit. cit. I.producerii neregularităţii şi înainte de a se pune concluzii în fond].. iar termenul a fost prevăzut printr-o normă dispozitivă. În literatura de specialitate328. 103 alin. p. 354. prin recurs. p. I. (1) C. Deleanu. proc. I. op. Deleanu.existenţa unui termen imperativ care să impună exercitarea dreptului înăuntrul său. Leş. În ceea ce priveşte termenul în care trebuie invocată decăderea se observă că şi acesta depinde de natura normei încălcate331: în cazul în care norma nerespectată prezintă caracter 328 329 I.. prin apel dacă s-a pronunţat o hotărâre nedefinitivă asupra pricinii. de procuror instanţa de judecată din oficiu în cazul în care norma care prevede acel termen este imperativă. Persoanele care pot invoca decăderea diferă în funcţie de natura normei încălcate: de către partea interesată. cit.. cu excepţia situaţiei în care legea prevede altfel sau dacă partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. 197. 364-365. adică de partea împotriva căreia se îndreaptă actul efectuat peste termen. . I. iar dacă hotărârea este definitivă. 357 şi urm. pornindu-se de la dispoziţiile art.neexercitarea dreptului înăuntrul termenului stabilit de lege. Tăbârcă. op. deoarece dreptul nu a fost exercitat în durata stabilită de lege. 331 M. vol... p. op. . vol. Decăderea se poate invoca pe cale de excepţie dacă procesul este în curs de judecată.inexistenţa unei derogări exprese de la sancţiunea decăderii. 139 . vol. ea trebuind constatată de către instanţa de judecată după invocarea persoanei sau organului abilitat330. . 330 Ibidem. I. Condiţiile necesare pentru a interveni sancţiunea decăderii 329 sunt : . civ. 316.

V. decăderea se poate invoca oricând pe parcursul procesului. dacă norma încălcată este dispozitivă. iar asupra căii de atac exercitate tardiv instanţa se pronunţă printr-o hotărâre. Actele subsevente celui tardiv sunt afectate de decădere doar dacă se află într-o relaţie de dependenţă cu actul tardiv.. chiar în apel şi în recurs... p. vol. op. 20. . cit. I. dar nu şi a dreptului de a sesiza instanţa de judecată. vol. I. Negru. 140 . Deleanu. 103 C. Leş. I. 321. Repunerea în termen Conform dispoziţiilor art.. Constatând decăderea. proc. op. cit. p. actul de procedură trebuie îndeplinit în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării şi că în acelaşi termen trebuie menţionate şi motivele împiedicării. Deleanu. indiferent de producerea sau nu a unui prejudiciu procesual şi fără posibilitatea refacerii sau remedierii actului. op. 365-366. Se mai precizează că în această din urmă situaţie. cit.anularea actului de procedură îndeplinit după expirarea termenului prevăzut de lege sau stabilit de către judecător. civ.imperativ. op.stingerea drepturilor procedurale subsevente sesizării instanţei de judecată. Efectele sancţiunii decăderii sunt332: . instanţa se pronunţă cu privire la aceasta printr-o încheiere care se poate ataca cu apel sau recurs doar odată cu fondul. Radu. neexercitarea unei căi de atac şi neîndeplinirea unui act de procedură în durata stabilită de lege determină intervenţia decăderii. I.. cit. 316 şi urm. în doctrină333 şi în 332 333 I. Se observă posibilitatea de a se renunţa la invocarea decăderii numai dacă termenul care nu a fost respectat a fost reglementat prin norme dispozitive (pentru restul condiţiilor a se vedea cele precizate la secţiunea Mijloacele de acţiune ale pârâtului). Pornindu-se de la aceste prevederi. sancţiunea în discuţie poate fi invocată numai la primul termen de judecată imediat următor datei la care partea a cunoscut motivul decăderii. D. cu excepţia situaţiei în care legea prevede altfel sau dacă partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. p.

Pentru ca repunerea în termen să fie dispusă de către instanţa competentă să se pronunţe asupra căii de atac neexercitate în termen sau asupra actului de procedură neîndeplinit în durata stabilită de lege cu privire la care a operat decăderea. op. în dcondiţiile art.partea care nu a efectuat actul de procedură în perioada legală trebuie să formuleze o cerere în acest sens în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. Deleanu. p. 335 M. în Revista română de drept... I. M. op. nr. proc. I. p. Repunerea în termen . 222. p. respectiv printr-o hotărâre dacă admite cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac. 9-12. vol. . civ. 19 din Decretul 167-1958. cit. 357 şi urm.jurisprudenţă s-a instituit instituţia repunerii în termen334. cit. vol. la acelaşi termen judecându-se şi fondul sau atunci când respinge cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac. fără ca la acelaşi termen să se şi judece calea de atac. Asupra cererii de repunere în termen instanţa se pronunţă335 printr-o încheiere în caz de admitere a cererii de repunere în termenul de îndeplinire a actului de procedură sau de exercitare a unei căi de atac. trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: . 32 şi urm. a se vedea I. p. şi în acelaşi termen să precizeze şi să dovedească împrejurarea mai presus de voinţa ei care a împiedicat-o să acţioneze.în acelaşi termen de 15 zile partea să îndeplinească actul neefectuat în termen. 334 Pentru comparaţii între reglementarea instituţiei repunerii în termen în Decretul 167/1958 şi în art. 359-360. Tăbârcă. 141 .1989. 103 C. Tăbârcă.

Editura All Beck. Deleanu. I. iar competenţa teritorială îi impune. 332. cit. 2000. în doctrină se utilizează expresia competenţă jurisdicţională338. cit. vol. în alte situaţii. vol. tribunal. curte de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. sau. raportat la prerogativele jurisdicţionale ale autorităţilor judecătoreşti.. M. 338 I. Noţiunea de competenţă336 şi formele acesteia În limbajul comun prin competenţă se înţelege aptitudinea unei autorităţi publice sau a unei persoane de a rezolva o problemă. Leş.. cit.. vol. Competenţa jurisdicţională cuprinde două forme: competenţa materială (denumită în doctrină339 şi competenţă de atribuţiune sau competenţă ratione materiae) şi competenţa teritorială (denumită în doctrină şi competenţă ratione personae). Competenţa instanţelor judecătoreşti în materie civilă. I. îi dă A se vedea monografiile: T. Competenţa instanţelor judecătoreşti în procesul civil. op. 371. Deleanu. În limbajul juridic competenţa desemnează capacitatea unei instanţe judecătoreşti sau a unui organ jurisdicţional de a soluţiona anumite cereri sau litigii337. 2002. 332. op. I. I. p. V. 339 Ibidem. 337. 212. p. p. Lazăr. cit. Arad. op.Capitolul VII Competenţa instanţelor judecătoreşti Secţiunea 1 Aspecte generale referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti 1. 142 336 . 337 Pentru definiţii mai mul sau mai puţin asemănătoare a se vedea I.. I. p. Editura Servo-Sat. p. Bodoaşcă. op. Ciobanu. Competenţa materială permite justiţiabilului să se adreseze uneia dintre instanţele de grad diferit reglementate de dispoziţiile legale în plan vertical: judecătorie. În acest sens.

6. competenţa se clasifică în: competenţa absolută sau competenţa relativă. 5 C. . conform art. la rândul său.competenţa teritorială de drept comun (sau generală) reglementată de dispoziţiile art. Competenţa teritorială. proc. se clasifică în: . adică dacă nu se respectă competența generală . competenţa generală. respectiv atunci când se nesocotește competența materială . 10. instanţa care va soluţiona eventualul litigiu dintre ele. civ. . prin acordul lor. civ. civ. În toate celelalte situații.. între mai multe instanţe de acelaşi grad care să judece cererea sa. Competenţa relativă este reglementată de norme dispozitive şi se referă la pricinile care vizează bunurile. 7 alin. 202/2010.competenţa teritorială alternativă care este instituită prin dispoziţiile art.când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti. . La acestea se adaugă.competenţa teritorială exclusivă sau excepţională care se regăseşte în art..posibilitatea să aleagă. dar separat de clasificarea anterioară. iar cazurile în care se întâlneşte sunt prevăzute de art. (1) C.când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad. civ. şi art. necompetența este de ordine privată [art.. proc. Aceasta diferenţiază prerogativele instanţelor judecătoreşti de cele ale altor autorităţi publice. competenţa materială şi competenţa de atribuţiune. Cu privire la o cauză determinată. (1) C. modificat prin Legea nr. adică dacă se eludează competența teritorială exclusivă . 143 . Prezintă caracter absolut competenţa generală. 159 alin. 7 alin. 12. 11 C. 13-16 C. . 9.competenţa teritorială convenţională sau facultativă care permite părţilor să stabilească. În funcţie de natura normelor referitoare la competenţă. necompetenţa instanţelor de judecată este absolută (de ordine publică): . (2) şi (3). 8. proc.când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. Competenţa absolută este reglementată de norme imperative. civ. proc. proc. .

cit. Acest regim va fi la prezentat in extenso la excepția de necompetență . dar şi competenţa teritorială exclusivă. denumită Incidente cu privire la competență. civ. fără privilegii şi fără discriminări. Regimul juridic al excepției de necompetență este diferit după cum necompetența este de ordine publică sau de ordine privată [art. introdus prin Legea nr. competenţa generală. (2) din Constituţie care consacră egalitatea între cetăţeni. competenţă teritorială alternativă şi competenţă teritorială convenţională sau facultativă prezintă caracter dispozitiv. 21 din Constituţie care prevede egalitatea în drepturi. 340 şi urm.. dar şi de art. competenţa instanţelor este determinată prin lege. aşa cum reiese din cele menţionate anterior. 341 I. 1591 C. 202/2010]. competenţa de atribuţiune. tratată în cadrul Secțiunii a 6-a. fără deosebire de Alin. Justiţia se realizează în mod egal pentru toţi. (2) C. Competenţa instanţelor este aceeaşi pentru toţi Acest principiu decurge din dispoziţiile art. Deleanu. I. 2. Printre acestea se remarcă: competenţa instanţelor este aceeaşi pentru toţi.. vol. a fost adăugat prin dispozițiile Legii nr. (2) al art. conflictele de competenţă se soluţionează în interiorul sistemului instanţelor judecătoreşti. op. civ. proc. Normele de competenţă teritorială de drept comun. p. 2. art. acesta reiterând egalitatea între cetăţeni şi principiul distribuirii în mod egal a justiţiei: “Toate persoanele sunt egale în faţa legii. 7 din Legea nr. judecătorul acţiunii este şi judecătorul excepţiei.1.]340. 144 340 . civ. proc. 202/2010. 304/2004 privind organizarea judiciară. 159 C. Principiile care guvernează competenţa341 Din dispoziţiile legale referitoare la procesul civil reies o serie de principii aplicabile în materie de competenţă. instanţa îşi desfăşoară activitatea procesuală numai în circumscripţia sa teritorială.159 alin. proc. 4 alin. În ceea ce priveşte caracterul normelor referitoare la competenţă se observă că au caracter imperativ.

346. cit. origine etnică. op. excepţia de neconstituţionalitate se soluţionează de către Curtea Constituţională) a cărei soluţie este obligatorie pentru instanţa în faţa căreia s-au invit aceste incidente. ci de competenţa unei alte instanţe (de exemplu.. orientare sexuală. p. p. cât şi apărările de fond. incidentele procedurale şi cererile incidentale. precum343: el se poate aplica doar dacă legea nu prevede altfel. Chestiunile prejudiciale şi excepţia de neconstituţionalitate reprezintă excepţii propriu-zise de la regula în discuţie. I. 2. Instanţa care soluţionează cererea principală nu este competentă să se pronunţe asupra următoarelor incidente: chestiunile prejudiciale. apartenenţa politica. De asemenea. 345.” Principiul analizat se referă la faptul că instanţa judecă toate persoanele care au dobândit calitatea de parte în faţa ei în procesul civil. trebuie să respecte anumite restricţii. Aplicarea principiului în discuţie determinând anumite modificări referitoare la atribuţiile jurisdicţionale ale instanţei. dacă s-ar fi invocat printr-o cerere principală distinctă. Ibidem. naţionalitate. vol. 145 . limba.rasă. sex. Termenul excepţie în acest context înglobează atât excepţiile procesuale. religie. spre exemplu cererea reconvenţională. acest principiu implică ideea imposibilităţii de sustragere a unei persoane de la competenţa legală a instanţei. excepţia să nu constituie o cerere diferită de cererea iniţială. fără a efectua discriminări sau privilegii. nu ar fi fost de competenţa materială sau teritorială a instanţei învestite342. chiar dacă aceste mijloace privesc aspecte care. origine ori condiţie socială sau de orice alte criterii discriminatorii.2. deoarece ele nu sunt de competenţa instanţei sesizate cu judecarea cererii. excepţia de neconstituţionalitate. Deleanu. avere. Judecătorul acţiunii este şi judecătorul excepţiei Acest principiu se referă la faptul că instanţa de judecată sesizată cu cererea de chemare în judecată este competentă să se pronunţe şi asupra mijloacelor de apărare ale pârâtului. 342 343 I. opinie.

146 344 . În reglementarea anterioară intervenției Legii nr. dimpotrivă. şi în cazul în care el se iveşte între instanţe judecătoreşti şi alte organe cu activitate jurisdicţională. 20 C. proc. proc. chiar şi în cazul în care una dintre părţile conflictului este un organ cu activitate jurisdicţională. dezlegarea cauzei depinde în totul sau parte de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţii. civ. Se observă că potrivit art. Conflictele de competenţă se soluţionează în interiorul sistemului instanţelor judecătoreşti Din dispoziţiile art. două sau mai multe instanţe344 s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi pricină (conflict negativ de competenţă). De pildă: acţiunea civilă în despăgubiri depinde de soluţia definitivă care se va pronunţa în cauza penală. 2 C. judecătorul acţiunii este şi judecătorul procedurilor desfăşurate în faţa sa. Incidentele procedurale şi cererile incidentale sunt excepţii aparente de la principiul menţionat întrucât ele se soluţionează de către instanţa învestită cu cererea de chemare în judecată. (4) C. reiese că prin conflict de competenţă se înţelege acel incident referitor la competenţa instanţei determinat de faptul că două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece aceeaşi cauză (conflict pozitiv de competenţă) sau. precum.3. de exemplu.Chestiunile prejudiciale sunt de natură diferită. Acest conflict se soluţionează ca regulă generală de către instanţa ierarhic superioară celor aflate în conflict. civ. civ. 202/2010 art. dar pe temeiul altor principii. 22 alin. proc. 2. 20 pct. există conflict de competenţă. prevedea că era necesar ca instanțele să-și declare necompetența de a judeca aceeași pricină prin hotărâri irevocabile. în cazul incidentelor procedurale.

.. curţile de apel. Conform dispoziţiilor art. tribunalele specializate. cit. 2 alin. p. instanţele judecătoreşti prin care se înfăptuieşte justiţia în România sunt: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. în literatura de specialitate345 se discută următoarele situaţii: competenţa în materia controlului de constituţionalitate. tribunalele. În cazul în care doresc să-şi valorifice drepturile sau interesele nerespectate sau încălcate. op. 223 şi urm.Secţiunea a 2-a Competenţa generală 3. În cele ce urmează voi prezenta cele pe care le consider semnificative. instanţele militare şi judecătoriile. 126 alin. Expresia de competenţă generală Prin competenţă generală se înţelege delimitarea atribuţiilor instanţelor judecătoreşti de cele ale altor autorităţi publice. op. vol. 304/2004 republicată privind organizarea judiciară. competenţa în materia contenciosului administrativ. Tăbârcă. iar potrivit prevederilor art. Leş. M. competenţa în materia protecţiei copilului etc. p. cit. competenţa în materia exercitării drepturilor şi îndatoririlor părinteşti. I. competenţa în materie succesorală. Se observă că pentru ca o autoritate să aibă competenţa de a soluţiona o cauză civilă trebuie să existe o dispoziţie expresă a legii care să-i confere aceste atribuţii. I. 345 urm. titularii acestora recurg la justiţie. (2) din Legea nr. (1) din Constituţie „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”. 214 şi 147 . În acest sens. competenţa în cazul conflictelor de muncă. Materiile în care se întâlneşte competenţa generală Există anumite litigii de natură diferită care se soluţionează de către alte organe decât instanţele judecătoreşti. competenţa în materie de arbitraj. 4.

1 alin. Murgu. Acest control are în vedere legile înainte de promulgare. 148 346 . 228-230. M. Conform art. Competenţa în materia controlului de constituţionalitate În ţara noastră controlul de constituţionalitate al actelor normative este realizat de către Curtea Constituţională 346. p. 142-147 din legea fundamentală. a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau cel puţin 25 de senatori. din oficiu. Cluj-Napoca. Stoicu.1. asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei. regulamentele Parlamentului. 1997. a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau cel puţin 25 de senatori. Muraru. tratatele sau alte acorduri internaţionale.soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele. . 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. dar şi de Legea nr. Prerogativele Curţii Constituţionale se diferenţiază de cele ale Pentru o privire de ansamblu asupra instanţei constituţionale. p. . dar şi . M. Drept constituţional şi instituţii politice. Constantinescu. legile şi ordonanţele în vigoare şi partidele politice. Bucureşti. Curtea Constituţională a României. 348 Ibidem. Printre atribuţiile de control exercitate de către Curtea Constituţională se remarcă: . 2008.4. (2) din această lege.verificarea constituţionalităţii legilor anterior promulgării acestora347. iniţiativele de revizuire a Constituţiei. a unuia dintre preşedinţii celor două camere. „Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România”. a se vedea I. 231-233. a Guvernului. la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere. ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti 348 sau de arbitraj comercial. ediţia a 3-a revizuită şi adăugită. 347 S. a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Organizarea. la sesizarea Preşedintelui României.controlul constituţionalităţii tratatelor sau a altor acorduri internaţionale. Editura Cordial Lex. funcţionarea şi competenţa instanţei în discuţie sunt reglementate de art. N. Editura Albatros.

de exemplu: .B. 1/2000. cit. şi de decanii barourilor. nu pot fi verificate de instanţele judecătoreşti de drept comun. în contestaţie. dacă în faţa lor s-ar invoca excepţia de constituţionalitate. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat]. în complet de 3 membri.B.Consiliul Superior al Magistraturii exercită atribuţiile instanţei de judecată cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor. Astfel. 4. p. Tăbârcă. constituit că instanţă disciplinară în plenul său în afară de persoana implicată în cauză [art. Împotriva deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplină se poate declara recurs. de asemenea. abaterile săvârşite de membrii Consiliului U. A se vedea M. în complet de 5 membri. Dar. 40 din Legea nr.R. ele trebuind să suspende judecarea cauzei. 1-3.2. neputând să se pronunţe asupra constituţionalităţii actelor normative. potrivit prevederilor statutului profesiei. 36/1995 privind notarii publici şi a activitatea notarială]. nr. 88 din Legea nr. spre deosebire de hotărârile instanţelor judecătoreşti.instanţelor judecătoreşti prin câteva aspecte semnificative precum 349: instanţa constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. în Juridica. Soluţionarea conflictelor de muncă. .N. deciziile Curţii Constituţionale. I. . 350 349 149 .în cadrul U. acesta fiind de competenţa Consiliului U.B.Consiliul de disciplină judecă abaterile săvârşite de notarii publici printr-o hotărâre care se poate ataca cu contestaţie la Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici [art. . este organizată şi funcţionează Comisia centrală de disciplină a baroului care judecă ca instanţă de fond. în timp ce instanţele judecătoreşti au îndatorirea de a se pronunţa asupra unui litigiu care vizează drepturi şi obligaţii ce reies dintr-un raport juridic. în anumite materii sunt reglementate anumite organe speciale de jurisdicţie disciplinară. Leş. Competenţa în cazul conflictelor de muncă Toate conflictele de muncă şi litigiile de muncă sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti350. 214-215.R.R.. p. op.N.N.

H. în termen de 15 zile de la comunicare.457. persoanele sancţionate au dreptul de a contesta. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Familia. în condiţiile Legii privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. 272/2004 a se vedea I. o măsură de protecţie specială. decizia respectivă. Se remarcă existenţa şi în această materie a unor organe care exercită atribuţii complementare instanţei de judecată. 2007. pentru anumite sancţiuni prevăzute expres de lege şi la colegiul central de onoare al Ministerului Învăţământului pentru alte sancţiuni aplicate [art. (1) din Legea nr. Editura Lumina Lex. p. plasamentul copilului în regim de urgenţă şi supravegherea specializată. Bucureşti. 272/2004. la colegiul de disciplină de pe lângă inspectoratul şcolar şi la colegiul central de disciplina al Ministerului Învăţământului. după caz: a) la A se vedea în acest sens şi E. 39 alin..3. 134 şi urm. Aceasta reglementează. Competenţa în materia protecţiei copilului În această materie se aplică dispoziţiile Legii nr. decizia respectivă după caz. Beck.În învăţământul preuniversitar. 4. spre exemplu. elemente de stare civilă. p. Tratat de dreptul familiei. conform dispoziţiilor art. mijloace de ocrotire de care poate beneficia. (1) din legea menţionată. 352 Pentru observaţii critice cu privire la instituţia plasamentului şi practica administrativă şi judecătorească potrivit Legii nr. temporar sau definitiv. precum351: plasamentul copilului. Se impune prezentarea concisă a următoarelor aspecte: . pentru protejarea intereselor sale. orice copil care este. Imbrescu. 58 alin. potrivit dispoziţiilor art. la colegiul de onoare al instituţiei. 451. Protecţia drepturilor copilului. Editura C. şi măsuri de protecţie alternativă. În învăţământul superior. lipsit de ocrotirea părinţilor săi sau care. având caracter temporar. aptitudinea de a adopta măsurile de protecţie menţionate. 122 alin. Florian. protecţia copilului. în termen de 15 zile de la comunicare. 2006. persoanele sancţionate au dreptul de a contesta. 150 351 . nu poate fi lăsat în grija acestora.Plasamentul copilului352 reprezintă. având. 128/1997 privind Statutul personalului didactic]. Bucureşti. ediţia a 2-a. care poate fi dispusă. (2) şi (3) din Legea nr.

. 65 din Legea nr. la cererea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în anumite situaţii prevăzute de art. (2) din Legea nr. măsura supravegherii specializate se dispune de către comisia pentru protecţia copilului.Plasamentul copilului în regim de urgenţă constituie conform art. în lipsa acestui acord. 67 alin. (3) din Legea nr. iar. Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se găseşte copilul găsit sau cel abandonat de către mamă în unităţi sanitare. având caracter temporar. 56 lit. (1) din Legea nr. în situaţia în care nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice. utilizarea unor servicii de îngrijire de zi.o persoană sau familie. în situaţia în care există acordul părinţilor pentru situaţiile prevăzute la art. 94 alin. 61 din Legea nr. 272/2004 [art. 272/2004]. b) la un asistent maternal sau c) la un serviciu de tip rezidenţial. 272/2004]. Supravegherea specializată conform prevederilor art. b) şi e) din Legea nr. precum şi în situaţia copilului găsit sau copilul abandonat de mamă în unităţi sanitare. 151 . de către instanţa judecătorească [art. (2) din legea menţionată [art. urmarea unor tratamente medicale. În cazul în care există acordul părinţilor sau al reprezentantului legal. licenţiat în condiţiile legii. Această măsură se poate lua faţă de copilul care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal. precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv. 272/2004 reprezintă menţinerea copilului în familia sa. interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane. Măsura plasamentului se adoptă de către comisia pentru protecţia copilului. măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către instanţa judecătorească în condiţiile art. ori copilul abuzat sau neglijat. 272/2004 sau de către instanţa judecătorească. consiliere sau psihoterapie. 81 alin. 272/2004. În alte situaţii. sub condiţia respectării de către acesta a unor obligaţii precum: frecventarea cursurilor şcolare. 64 din Legea nr. 61 alin. care poate fi stabilită pentru copilul abuzat sau neglijat. o măsură de protecţie specială.

4 C. civ. competenţa curţii de apel de art. 1 pct. În acest sens. 1 C. 1 C.. Sediul legal al competenţei materiale se regăseşte în chiar primele articole ale Codului de procedură civilă. între instanţele judecătoreşti de grade diferite353. aceste criterii trebuie avute în vedere pentru stabilirea instanţei competente material de către persoanele care recurg la justiţie în scopul valorificării drepturilor şi/sau intereselor lor. cit. competenţa judecătoriei este reglementată de art. proc.. caracter imperativ.. I. Astfel. iar competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de art. proc. de art. 3 C.. Deleanu. judecătoriile judecă în primă instanţă. 223. 5. Leş.. op. Sintagma de competenţă materială Competenţa materială (de atribuţiune) semnifică acea formă a competenţei prin care se delimitează atribuţiile instanţelor judecătoreşti pe verticală. civ.1. 1 C.272/2004]. precum menţionam anterior. Potrivit art. valoarea litigiului. competenţa tribunalului de art. p. precum precizam anterior. 152 . iar pe temeiul ei sunt determinate atribuţiile judecătoreşti după natura. civ. 5.. 368. Normele referitoare la competenţa materială prezintă. „toate procesele şi cererile în afară de cele date 353 354 I. Competenţa materială a judecătoriilor Competenţa judecătoriei este reglementată. 2 C. vol. proc. op. cit.1. Competenţa de atribuţiune este numită şi ratione materiae. civ. calitatea părţilor şi urgenţa soluţionării cauzei354. civ. Secţiunea a 3-a Competenţa materială (de atribuţiune) 5.1. civ. proc. proc. p. proc. I.

op. 1 s-a introdus punctul 11 care extinde competența judecătoriei în primă și ultimă instanță asupra proceselor și cererilor „privind creanțe având ca Conform dispozițiilor art. d) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă. 92 pct.. 153 355 . Reiese că prin această dispoziţie este consacrat principiul plenitudinii de jurisdicţie a judecătoriilor356. h) cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire. 225. precum şi cererile de înapoiere a copilului minor de la persoanele care îl deţin fără niciun drept.prin lege în competenţa altor instanţe”355. Leş. toate celelalte instanţe au o jurisdicţie de excepţie. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor la art. profesionişti sau neprofesionişti. după caz.000 lei inclusiv. g) cererile referitoare la servituţile privind zidurile şi şanţurile comune. i) cererile posesorii. l) orice cereri evaluabile în bani în valoare de până la 100. Prin dispozițiile Legii nr. apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite. din Legea nr. indiferent de valoare. sunt date în competenţa altor instanţe. judecătoriile judecă în primă instanță următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau. e) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje. dreptul de trecere. f) cererile de evacuare. p. 134/2010. b) cererile privind încredinţarea copilului minor sau încuviinţarea părintelui de a avea legături personale cu acesta. în sensul că ele pot soluţiona cauze civile numai în baza unor dispoziţii normative care le atribuie în mod expres o atare competenţă. proc. precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice. cit. precum şi la alte servituţi ori îngrădiri ale dreptului de proprietate prevăzute de lege. j) cererile privind obligaţiile de a face. în afara acelora care.” 356 I. neevaluabil în bani: „a) cererile privitoare la nulitatea. c) cererile privind obligaţia legală de întreţinere. prin excepţie. distanţa construcţiilor şi plantaţiilor. Drept consecinţă. neevaluabile în bani. indiferent de calitatea părţilor. după caz. civ. deoarece acestea pot soluţiona toate procesele şi cererile. potrivit legii. k) cererile de împărţeală judiciară. anularea sau desfacerea căsătoriei. 1 C. stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească.

281 C. 299 C. soluţionarea litigiului cu care judecătoria a fost învestită strămutarea pricinii etc. 1 pct. 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă. atunci când legea prevede astfel (de ex. Prin termenul „plângere” şi termenul „hotărâre” se înţelege orice cale de atac şi faţă de orice decizie prin care se tranşează un litigiu de către alte organe de jurisdicţie decât instanţele judecătoreşti358. hotărârile pronunţate de judecătorii sunt hotărâri „în ultimă instanţă”359. în cazurile prevăzute de lege”. În Codul de procedură civilă se prevede competenţa judecătoriei cu privire la următoarele cereri: cererile pentru asigurarea dovezilor (art. Legea nr. cererile de îndreptare a erorilor materiale strecurate în propriile hotărâri (art.). Aceste hotărâri sunt definitive. proc. civ. civ..). Prin legi speciale precum: Legea nr. civ. 134/2010 în locul termenului „plângeri” apare sintagma de „căi de atac împotriva hotărârilor. din Legea nr. op. civ. proc. proc. proc. civ. Sunt însă susceptibile de recurs.. vol.. civ. 378. În asemenea situaţii. 235-236 C. 2812 C. 1 pct. revizuirea (art. aşa cum precizează art. 357 154 . cit. 3 C. 2 C. judecătoriile sunt competente să soluţioneze şi „plângerile357 împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate. Conform prevederilor art.). p. 359 Judecătoria poate însă pronunţa o hotărâre „în primă şi în ultimă instanţă”. Potrivit art.”. Deleanu. I.art.). de apel. contestaţia în anulare ( art. proc. 358 I. cererile pentru completarea hotărârii pronunţate (art. proc. 322-323 C. 317 şi art.000 lei inclusivˮ . civ. civ. 67/2004 privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale...). hotărârea dată în caz de renunţare la însuşi dreptul pretins .). În art.obiect plata unei sume de bani de până la 2. proc. judecătoriile judecă şi „în orice alte materii date prin lege în competenţa lor”. 92 pct. nesusceptibile deci. 2 C. Prin acest text se face referire la anumite cereri expres consacrate în legea generală de procedură şi în legi speciale care atrag competenţa judecătoriilor conform textului menţionat. proc. 247 C. 319 C. proc. proc. civ. civ.

precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani. 71/2005 se consacra ideea că tribunalele sunt instanţe de drept comun sau cu plenitudine de competenţă în materie comercială. cit. a).. 2 pct. instalaţiilor de încărcare. în prezent abrogate prin legea menționată. ca urmare a abordajelor coliziunilor sau altor accidente de navigaţie. Secţiile maritime şi fluviale ale judecătoriilor Constanţa şi Galaţi judecă în ultimă instanţă plângerile îndreptate împotriva proceselor-verbale de contravenţie privind poluarea apelor mării de către navele maritime360.2. civ. Conform art.2. dispozițiile art. p. 134/2010. precum şi repartizarea acesteia între salvatori. Conform dispozițiilor art. op. indiferent de calitatea părţilor. mai judecă litigiile privind retribuţia pentru asistenţă de salvare.1. 2 pct. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.000 lei. descărcare şi manipulare a mărfurilor în port. 5. Competenţa materială a tribunalului Această instanţă poate soluţiona litigiile ca instanţă de fond. din Legea nr. Astfel. 93 pct. Leş. prevedeau că tribunalul judecă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard de lei vechi. 361 360 155 . îi este conferită aptitudinea de a soluţiona anumite litigii. profesionişti sau neprofesionişti. ca instanţă de control judiciar (apel şi recurs) şi ca instanţă competentă să soluţioneze cereri în diverse materii prevăzute de dispoziţiile Codului de procedură civilă sau de legi speciale. proc. 1 lit. precum şi pentru orice prejudicii cauzate prin alte forme ilicite în legătură cu activitatea marinei civile. 1 C. 228. 5. tribunalele judecă în primă instanță: „a) cererile evaluabile în bani în valoare mai mare de 100.Legea nr. În reglementarea anterioară Legii nr. Judecătoriile Constanţa şi Galaţi au competenţă materială exclusivă în materie maritimă şi fluvială. b) cererile privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi. 1 tribunalele judecă în primă instanţă361: I. Aceste judecătorii judecă următoarele litigii: litigiile privind despăgubirile pentru avarii cauzate navelor şi instalaţiilor destinate navigaţiei.

2 pct. „b) procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500. i) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. în materie civilă. b) şi ţinând cont de dispoziţia înscrisă în art.. cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe. potrivit legii. cererile care au un obiect de până la 5 miliarde lei. (1) face trimitere la competenţa instanţelor prevăzută de Codul de procedură civilă. afară de cazul în care. cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe” Codul muncii prin dispoziţiile art. proc. inclusiv. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil. formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar” Din redactarea clară a art. g) cererile în materie de expropriere. printr-o normă specială. 1 pct. după caz. f) cererile în materie de asigurări sociale. a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar. j) orice alte cereri care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe. astfel că jurisdicţia muncii aparţine în esenţă tribunalului. emise în altă ţară. 1 C. suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau. d) cererile în materie de proprietate intelectuală. 284 alin. după caz. civ.a) abrogat prin Legea nr.” 156 . „c) conflictele de muncă. a cererilor în materia succesorală. arată că jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea. cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară. în afară de cele date în competenţa curţilor de apel. executarea. s-ar stabili în mod expres competenţa în favoarea unei alte instanţe. Dispoziţiile art. precum şi cele neevaluabile pecuniar. posesorii. 281 din Codul muncii.000 de lei. petitorii sau. inclusiv cele de drept comun. sunt de competenţa judecătoriei. 1 lit. modificarea. colective de muncă prevăzute c) cererile în materie de contencios administrativ. e) conflictele de muncă. h) cererile pentru recunoaşterea. precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite. după caz. a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii pronunţate ori. se desprinde concluzia potrivit căreia.

nulitatea sau desfacerea adopţiei” Instanţa competentă în materia încuviinţării adopţiei este Legea nr. nr. Dar.de codul muncii. deoarece legiuitorul menţionează litigiile care nu intră în competenţa lor. 21 din Legea nr. 37 alin. municipiile sau oraşele şi comunele. 129/1992). publicată în „Monitorul Oficial al României”. a mărcilor şi indicaţiilor geografice ( Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică362 soluţionarea cererilor de expropriere este de competenţa tribunalului sau a Tribunalului Bucureşti în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere. proc. în afară de cele date în competenţa curţilor de apel” În materia contenciosului administrativ. „e) procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială” Prin aceste dispoziţii tribunalul este abilitat să judece cererile formulate în materia drepturilor de autor şi a drepturilor conexe (Legea nr. 84/1998). Calitate procesuală are. tribunalele sunt instanţe de drept comun în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă. tribunalele de drept comun vor mai judeca în această materie numai până la acea dată. a invenţiilor (Legea nr. (3) C. 139 din 2 iunie 1994. 157 362 . civ. precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali potrivit prevederilor Codului muncii. „f) tribunalele mai judecă în primă instanţă şi procesele şi cererile în materie de expropriere” În temeiul art. pornind de la dispoziţiile art. statul sau judeţele. 33 din 27 mai 1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. 8/1996). Partea I. care prevăd că tribunalele specializate vor prelua cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care se înfiinţează. 64/1991). după caz. „g) cererile pentru încuviinţarea. „d) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ. a desenelor şi modelelor industriale ( Legea nr.

Cererile referitoare la adopţie se soluţionează de complete specializate ale instanţei judecătoreşti. dispoziţiile Legii nr. 273/2004. date conform legii în competenţa de primă instanţă a acestuia. 54 alin. 52 alin. iar în situaţia în care nu se poate determina instanţa competentă să judece anumite cauze. precum subliniam şi anterior. (1) din Legea nr. Referitor la competenţa instanţelor judecătoreşti române. iar 158 . (1) din Legea nr. tribunalului în a cărui raza teritorială se află domiciliul adoptatului. respectiv Tribunalului Bucureşti în cazul în care nu se poate stabili instanţa competentă să judece anumite cauze. încredinţarea în vederea adopţiei şi încuviinţarea adopţiei în situaţia în care cel ce urmează a fi adoptat are domiciliul în România şi este cetăţean roman sau străin fără cetăţenie. Se observă totodată că prevederile aceleiaşi legi dispun competenţa exclusivă a instanţelor române în ceea ce priveşte judecarea proceselor referitoare la încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne. 37 alin. 273/2004 tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. 304/2004. acestea se judecă de Tribunalul Bucureşti. menţionează dispoziţiile art. proc. „în complet format dintr-un judecător”. Completele specializate ale tribunalului soluţionează cauzele care vizează adopţia. Având însă ca reper dispoziţiile art. civ. tribunalele de drept comun vor mai judeca în această materie numai până la acea dată. „h) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale” Conform dispoziţiilor art. Din textul constituţional menţionat reiese că este vorba de repararea atât a prejudiciilor materiale cât şi a celor morale. (3) din Constituţie statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. (3) C. precum dispun prevederile art. (3) din Legea nr. 61 alin. 63 alin. care prevăd că tribunalele specializate vor prelua cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care se înfiinţează. Competenţa aparţine.conform dispoziţiilor art. 273/2004 precizează că acestea au competenţa de a judeca cererile prevăzute de această lege dacă cel puţin una dintre părţi are domiciliul în România.

competenţa tribunalului de a soluţiona aceste apeluri este prevăzută şi de art. civ. ca instanţe de recurs. proc. De altfel.2.. tribunalele judecă. asupra încheierii de renunţare la judecată. „i) Cererile pentru recunoaşterea. „recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii. 5. tribunalul va judeca recursul exercitat împotriva: încheierii de suspendare a judecăţii. stabilindu-se că tribunalele. 2 C. 159 363 . 5. Tribunalul este competent să judece şi apelurile date în competenţa sa prin legi speciale. civ. judecă în cazurile anume prevăzute de lege (art. asupra hotărârii prin care În reglementarea Codului de procedură civilă prin Legea nr. proc. notariatelor sau oricăror autorităţi competente dintr-un alt stat. nu doar de către instanţă. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat. 282 alin. tribunalele soluţionează „apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă. proc. 3 C. nu sunt supuse apelului. 3).eroarea poate fi săvârşită de orice organ judiciar. atât în privinţa recunoaşterii. 2 pct. în temeiul art. potrivit legii. precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite a hotărârilor date în ţări străine” Potrivit art. 165 din Legea nr. Ca instanţe de recurs363. 93 pct.2. 134/2010 se modifică această formulare.” Dacă sunt pronunţate de judecătorie.2. care. civ. Conform art.” Din aceste dispoziţii reiese că tribunalul este instanţă de drept comun în cazul apelurilor exercitate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de către judecătorie. (1) C.3. expresia „hotărâri străine” vizează actele de jurisdicţie ale instanţelor judecătoreşti. cât şi în privinţa executării silite. ca instanţe de apel. Instanţa română nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii străine şi nici la modificarea ei. Hotărârea străină se bucură deci de intangibilitate. 2 pct..

5. altele decât cele prevăzute la art.” Materiile date în competenţa de atribuţiune a tribunalelor prin legea de procedură civilă. Conform art. încheierii de învestire cu formulă executorie a cambiei. soluţionarea cererilor de îndreptare. civ. judecarea cererii de recuzare formulate la o judecătorie din circumscripţia sa teritorială. 323 alin. 22 alin. (1) C.]. 319 alin. în cazurile prevăzute de lege (art. tribunalul este competent sa judece şi soluţionarea contestaţiei în anulare.s-a respins cererea ca efect al renunţării la dreptul subiectiv. pe motiv de rudenie sau afinitate [art. popririi asigurătorii şi sechestrului judiciar. competenţa revine tribunalului în a cărui 160 . În competenţa tribunalului ca instanţă de recurs intră şi judecarea recursului împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie asupra plângerilor formulate împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate. proc. (1) C. proc. (2) C. civ.]. precum şi soluţionarea cererii de revizuire. tribunalele judecă „în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.] etc. de lămurire şi de completare a propriilor hotărâri. judecarea cererii de strămutare de la o judecătorie la alta din raza sa districtuală.] sau dintre judecătoriile din circumscripţia sa şi alte organe cu activitate jurisdicţională [art. sunt: rezolvarea conflictelor de competenţă între două judecătorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal [art. (1) C. 2 pct. (1) C. proc. 4 C. proc. civ. proc. 124 din Legea nr. civ. cecului sau biletului la ordin etc. Potrivit art. 39 alin. 30 alin. atunci când aceasta priveşte propria sa hotărâre. civ. proc.4.). 2 C. atunci când din cauza acesteia nu se poate alcătui completul de judecată [art.. 22 alin. asupra hotărârii de expedient. (4) C. C. cauzele prevăzute de această lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. civ.. civ. potrivit art.2. 1 pct. Competenţa tribunalului se regăseşte şi în legi speciale. iar dacă domiciliul copilului nu este cunoscut. proc.]. în condiţiile prevăzute de art. proc. proc. dacă hotărârea a cărei revizuire se cere a fost dată de acel tribunal [art. De exemplu. 281 şi urm. 1. 2 pct. civ. încheierii asupra sechestrului asigurător. civ.

dacă prin lege organică nu se prevede altfel. civ. 3 pct. ca instanţe de recurs364. conform art.circumscripţie teritorială a fost găsit copilul. cauzele se judecă de Tribunalul Bucureşti. civ. curţile de apel judecă „recursurile declarate 364 În reglementarea Codului de procedură civilă prin Legea nr. Competenţa materială a curţilor de apel Din prevederile art. precum şi cele care privesc taxe şi impozite.3. 5. ca instanţe de apel. proc.000 lei se soluţionează în fond de către secţiile de contencois administrativ şi fiscal ale curţilor de apel. „procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.1.. potrivit căruia hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.3. Această competenţă este reglementată şi de art. (1) din Legea nr. contribuţii. În conformitate cu art. 3 C. dacă au o valoarea mai mare de 500. 1 C. 282 alin. 554/2004 privind contenciosul administrativ. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei. proc. 3 pct. 3 C. potrivit cărora curtea de apel soluţionează şi litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale. 5. ele se pot înfăţişa ca instanţe de recurs. ca prime instanţe. 5. (3) din Legea nr.3. curţile de apel judecă „apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă”. după caz. 2 C. proc. 161 .. proc. conform art. iar dacă nu se poate determina instanţa competentă. rezultă că instanţele numite curţi de apel se pot prezenta.2. Conform art. Curţile de apel judecă în primă instanţă. datorii vamale şi accesorii ale acestora. 3 pct. 1 C.3. proc. apoi ca instanţe de apel. civ. civ. civ.3. De asemenea. de asemenea. întruna din următoarele ipostaze: primul rând. cererile prevăzute de această lege sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului..” Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale art 10 alin. 61 alin. 5.

care.. 39 alin. proc. 94 pct. 30 alin. precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege”. (1) 134/2010 se modifică această formulare. de exemplu. de la un tribunal la altul din circumscripţia sa teritorială [art. În sensul art. . (1) din Legea nr. proc. pe motiv de rudenie sau afinitate. 3 pct.împotriva hotărârii tribunalului de poate declara recurs la curtea de apel competentă [art. din cauza recuzării. 4 C.].]. civ. civ.4. : . 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale].sindic conform art. judecă în cazurile anume prevăzute de lege (art.strămutarea pricinilor. ca instanţe de recurs. de asemenea. proc.3. civ. curtea de apel judecă. . nu sunt supuse apelului. 162 . la tribunal nu se poate constitui completul de judecată [art. 85/2006 privind procedura insolvenţei]. . curţile de apel judecă „în orice alte materii date prin lege în competenţa sa”. stabilindu-se că aceste instanțe.cererile de recuzare sau de abţinere a judecătorilor de la curtea de apel [art.cererile de recuzare dacă. 11 din lege [art.referitor la hotărârile pronunţate de către judecătorul. 3).22 C.]. proc. . (2) C.conflictul de competenţă ivit între două judecătorii care nu sunt cuprinse în circumscripţia aceluiaşi tribunal sau dacă conflictul s-a ivit între o judecătorie şi un tribunal ori între două tribunale aflate în spaţiul de jurisdicţie al curţii de apel [art.în termen de 15 zile de la comunicare hotărârile tribunalului Bucureşti pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti etc. civ. . 8 alin. potrivit legii. Conform dispoziţiilor legii de procedură civilă reiese că. În ceea ce priveşte expresia „alte cazuri” se observă competenţa curţii de apel ca instanţă de recurs şi în următoarele situaţii: . 5. (1) C. 30 alin. 131 din Legea nr.împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţa de tribunale.

Secţia a II-a civilă. 5. 4 din Codul de procedură civilă.recursurile declarate împotriva încheierilor şi hotărârilor pronunţate de curţile de apel în primă instanţă.recursurile prevăzute prin legi speciale. 281-2812 C. Competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa supremă conform dispoziţiilor din Legea nr. . Aceasta poate soluţiona recursul. 3 C. art. ea poate soluţiona: . 5. Secţia I civilă. .” Astfel. recursul în interesul legii şi cererile formulate în alte materii date prin lege în competenţa sa365.1. proc.îndreptarea erorilor materiale. La aceste atribuții. din Legea nr. civ. proc. . Competenţa acestei instanţe este cuprinsă în art. proc. (1) C. în cazurile prevăzute de lege (art.contestaţia în anulare şi revizuirea formulate împotriva propriilor hotărâri [art.] etc. civ. . lămurirea şi completarea propriilor hotărâri [art. civ.]. 21 a fost modificat prin Legea nr.].C. 1 din această dispoziţie. şi 323 alin. instanţa supremă judecă „recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri în cazurile anume prevăzute de lege. 304/2004. 319 alin. Conform pct. 95 pct.recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în apel. civ. 71/2001. 134/2010 adaugă aceea de soluționare a cererilor în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept 366 Art. 163 365 . civ.4. Secţia penală şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri.4. (1) C. 304/2004). proc. proc. 21366 din Legea nr.

39 alin. (1) C.3. proc. proc. şi este judecat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Secţii Unite. (2) C.]. 281 şi urm. civ. dispune competenţa instanţei supreme şi în alte materii date prin lege în competenţa sa. 5. 329 C. 22 alin. civ. Conform pct. conflictul de competenţă ivit între o curte de apel şi un alt organ cu activitate jurisdicţională [art. nu se poate constitui completul.5.în temeiul art. instanţa supremă este competentă să soluţioneze: .]. civ. . (2) C.cererile de îndreptare.4. Acest recurs este reglementat de art. proc. proc. 4 C.]. civ. sau când conflictul există între două curţi de apel. civ. 4 C.conflictele de competenţă între două curţi de apel. proc. Expresia de competenţă teritorială Prin competenţă teritorială se înţelege acea formă de competenţă care delimitează atribuţiile instanţelor judecătoreşti pe 164 . care nu se află în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel. civ. instanţa supremă judecă „recursurile în interesul legii”. alin. .. . proc. 30.4. . proc. Secţiunea a 4-a Competenţa teritorială 6. (1) C. 4 C. civ. precum şi între două tribunale sau un tribunal şi o judecătorie ori două judecătorii. 319 alin. proc. civ.contestaţiile în anulare şi revizuirile îndreptate împotriva propriilor hotărâri [art. C. proc. etc. Potrivit acestui text. Art. şi 323 alin. C.2.cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică [art. civ. de lămurire sau de completare a propriilor hotărâri. din cauza recuzării. pct. proc. soluţionează cererile de recuzare a judecătorilor de la o curte de apel când. în condiţiile prevăzute în art. civ. 2 al art.

proc. 165 . Pentru persoanele juridice de drept privat dispoziţiile art.1. 7 alin. 12. civ. Tăbârcă. Această regulă367 este reglementată de dispoziţiile art. Prin termenul domiciliu se înţelege în acest context atât locuinţa principală sau statornică a părţii. instituie prin norme cu caracter dispozitiv obligaţia reclamantului de a se adresa instanţei în a cărei rază teritorială se află sediul principal al acesteia. 13-16 C. se clasifică în: .. op. Aşa cum precizam anterior. proc.competenţa teritorială alternativă care este instituită prin dispoziţiile art. 5 teza I C. între instanţele de judecată de acelaşi grad. (1) C. . Competenţa teritorială de drept comun Expresia competenţă teritorială de drept comun se referă la acea formă a competenţei teritoriale care vizează regula conform căreia cererea de chemare în judecată se adresează instanţei de la domiciliul pârâtului. proc. M. competenţa teritorială. 6. 6-11 C. p. cererea se introduce la instanţa reşedinţei sale din ţară. instanţa care va soluţiona eventualul litigiu dintre ele.competenţa teritorială exclusivă sau excepţională care se regăseşte în art. 367 368 Exprimată în dreptul roman prin expresia actor sequitur forum rei. iar în situaţia în care nici aceasta nu este cunoscută. la instanţa de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului [art..].competenţa teritorială de drept comun (sau generală) reglementată de dispoziţiile art. . civ. cit. la rândul său. civ. prin norme dispozitive. iar cazurile în care se întâlneşte sunt prevăzute de art.. Dar în cazul în care acest domiciliu al pârâtului se află în străinătate sau este necunoscut. 5 teza I C.competenţa teritorială convenţională sau facultativă care permite părţilor să stabilească. proc.. proc. prin acordul lor. civ. proc.plan orizontal. cât şi locul în care pârâtul locuieşte efectiv368. . civ. 282. vol. 5 C. I. civ.

iar. proc. la judecătoria sectorului 4 166 .. civ. 9. civ. regiilor publice.2. 7 alin. proc. acesta neputând reveni ulterior asupra acestei alegeri. . şi sunt următoarele: . Această formă de competenţă este reglementată prin norme dispozitive. 7 alin. cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanţa. în lipsa unei asemenea persoane.art. civ. 8. prevede că cererea împotriva unei asociaţii sau societăţi fără personalitate juridică se face la instanţa domiciliului persoanei căreia. (1) se introduc la judecătoria din localitatea de reşedinţă a judeţului. proc. Atunci când mai multe judecătorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal sunt deopotrivă competente. îndeplineşte în mod statornic o îndeletnicire profesională sau are una sau mai multe aşezări agricole. potrivit înţelegerii dintre asociaţi. la instanţa domiciliului oricăruia dintre asociaţi. pentru obligaţiile care urmează să fie executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta. iar în Capitala. . (2) C. pentru obligaţiile patrimoniale şi care sunt născute sau urmează să se execute în acel loc. caselor autonome si administraţiilor comerciale. (2) şi (3). 12 C. cererile în care figurează persoanele arătate la alin. proc. (3) C. direcţiilor generale.cererile îndreptate împotriva statului. art.. Competenţa teritorială alternativă Prin sintagma competenţă teritorială alternativă se înţelege acea formă de competenţă teritorială care dă posibilitatea reclamantului să aleagă între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente. cererea se poate efectua şi la instanţa locului acelor aşezări sau îndeletniciri. civ.6. când pârâtul. pe lângă domiciliul său. În toate situaţiile de competenţă alternativă. civ. alegerea instanţei aparţine reclamantului potrivit art. 7 alin. i s-a încredinţat preşedinţia sau direcţia asociaţiei ori societăţii.conform art. 10. 11 C. comerciale sau industriale. 6 C. se pot face la instanţele din capitala ţării sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul.potrivit. proc. . Cazurile de competenţă teritorială alternativă se regăsesc în art. 6.

în cererile având ca obiect executarea. instanţa locului unde se află imobilul. 3. 10 C. a obligaţiei. rezoluţiunea. civ. în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere. instanţa locului prevăzut în contract Cazurile de competență teritorială alternativă sunt legiferate diferit de dispozițiile Codului de procedură civilă reglementat de Legea nr. instanţa domiciliului consumatorului. civ. cec. inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii. nulitatea. proc. în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei. conform art. în cazul cererilor privind executarea. 8 C.. anularea. pentru cererile în prestaţie tabulară. instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.. fie chiar în parte.” 167 369 . instanţa locului de plată. rezilierea sau denunţarea unilaterală a unui contract.(alin. în cererile privitoare la executarea. (1) din această reglementare: „În afară de instanţele prevăzute la art. anularea. instanţa locului de plecare sau de sosire.). în justificare tabulară sau în rectificare tabulară. bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare. 7. instanţa locului unde se află imobilul. rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.cererea îndreptată împotriva mai multor pârâţi poate fi făcută la instanţa competentă pentru oricare dintre ei. 134/2010. 111 alin. anularea. 4. civ.). rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un întreprinzător ori alt profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor. mai sunt competente: 1. proc. 6. instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant.pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului. 105-110. Conform art. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea. instanţa domiciliului reclamantului. în cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o cambie. proc. 8. pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă. pentru cererile ce izvorăsc dintrun contract de transport. pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului. 5. 9 C. 9. 2. . constatarea nulităţii absolute. rezoluţiunea. cererea se face la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali (alin. în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesorii. mai sunt competente următoarele instanţe 369: 1. .

în cererile care izvorăsc dintr-un fapt ilicit. în cererile efectuate de ascendenţi sau descendenţi pentru pensie de întreţinere.în materie de asigurare. 249. abrogat370 prin Legea nr. prevede că cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în raza teritorială a căreia se află: 1. Leş. 7. instanţa locului de plata.pentru executarea. 8. op. în cererile care izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a unui imobil. 2. fie chiar în parte. 3. instanţa locului unde se află imobilul. bunurile asigurate. 3. proc. 13-16 C. Alegerea competenţei prin convenţie este nulă dacă a fost făcută înainte de naşterea dreptului la despăgubire. domiciliul asiguratului. instanţa domiciliului reclamantului. cit. a obligaţiunii. instanţa locului de plecare sau de sosire.. Aceasta este reglementată prin norme imperative de art. 2.cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele. în cererile care izvorăsc dintr-un contract de transport. 4 al art. 11 C. 168 370 . Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor La pct.3. 4. 10 se prevedea că pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului. în acţiunile în justificare sau în prestaţie tabulară. 71/2011. instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt. locul unde s-a produs accidentul. civ. civ. în următoarele cazuri: . în cererile care izvorăsc dintr-o cambie. cec sau bilet la ordin. 6. abrogat. 5. 371 I. p. art. Competenţa teritorială exclusivă sau excepţională Competenţa teritorială exclusivă sau excepţională este acea formă de competenţă care determină capacitatea unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona în exclusivitate anumite cauze civile371. în cererile privitoare la obligaţii comerciale mai este competentă și instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii. 6. proc. .

instanţa care va soluţiona eventualul litigiu dintre ele. cererile privitoare la moştenire.determinarea expresă a instanţei competente. 19 se interzice operarea competenţei teritoriale convenţionale în cazurile reglementate de art.). civ. civ... 13-16 C. 3. 15 C. civ. 6. civ. 2. precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia. cit. civ.cererile în materie de societate.4. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare. .acordul dintre părţi referitor alegerea de competenţă să îmbrace forma scrisă. conform art. sunt de competenţa instanţei ultimului domiciliu al defunctului: 1.). 13 C. proc.în materie de moştenire. Alegerea de competenţă este posibilă numai dacă sunt întrunite următoarele condiţii372: . prin acelaşi art. 19 C. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia din moştenitori sau împotriva executorului testamentar. sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal (art. p.cererile în materia reorganizării judiciare şi a falimentului sunt de competenţa exclusivă a tribunalului in circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului (art.. . dacă acestea se află în vreuna din aceste circumscripţii. civ.). proc. proc. proc. . 14 C. prin acordul lor. 16 C. proc. Această formă de competenţă teritorială reiese din art. proc. . Competenţa teritorială convenţională Competenţa teritorială convenţională permite părţilor să stabilească. la oricare din instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul (art.instanţa aleasă de părţi să nu fie necompetentă în mod absolut. cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului.instanţe. 255. Leş. până la sfârşitul lichidării în fapt. iar în caz contrar. . op. 372 I. 169 .

dacă s-ar fi invocat printr-o cerere principală distinctă. 7. judecătorul acţiunii este şi judecătorul incidentelor procedurale. Aşadar. vol. nu ar fi fost de competenţa materială sau teritorială a instanţei învestite373. Excepţiile procesuale se împart în excepţii procedurale (de exemplu: cele care vizează necompetenţa instanţei. Acest principiu se referă la faptul că instanţa de judecată sesizată cu cererea de chemare în judecată este competentă să se pronunţe şi asupra mijloacelor de apărare ale pârâtului. I. Din această perspectivă se discută în literatura de specialitate despre aplicarea în procesul civil (aşadar determinând competenţa instanţei care soluţionează cererea iniţială) a următoarelor principii: judecătorul acţiunii este şi judecătorul excepţiei.. cele ce urmează se vor rezuma la sesizarea anumitor aspecte netratate anterior. Deleanu.1. compunerea completului de judecată) şi excepţii de fond (de exemplu: 373 I. chiar dacă aceste mijloace privesc aspecte care. cit. cât şi apărările de fond. Judecătorul acţiunii este şi judecătorul excepţiei Acest principiu este prezentat şi în cadrul principiilor care guvernează competenţa.Secţiunea a 5-a Aspecte privind cuprinderea şi extinderea competenţei instanţei 7. 345. Cuprinderea competenţei instanţei Expresia cuprinderea competenţei instanţei se referă la aspectele procesuale asupra cărora instanţa se mai poate pronunţa în plus faţă de cererea de chemare în judecată. 170 . Termenul excepţie în acest context înglobează atât excepţiile procesuale. chestiunile prejudiciale. op. p. judecătorul acţiunii este şi judecătorul cererilor incidentale.

dezlegarea cauzei depinde în totul sau parte de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţii. 171 . Judecătorul acţiunii este şi judecătorul cererilor incidentale Acestea sunt de competenţa instanţei învestite cu cererea de chemare în judecată. Prin apărările în fond pârâtul doreşte respingerea cererii reclamantului (a se vedea şi cele prezentate în legătură cu aceste apărări la mijloacele de acţiune ale pârâtului). Judecătorul acţiunii este şi judecătorul incidentelor procedurale Acestea se soluţionează de către instanţa învestită cu cererea de chemare în judecată.4. 7. Cererea incidentală este considerată orice cerere care intervine după introducerea cererii de chemare în judecată şi are legătură cu aceasta.2. ci de competenţa unei alte instanţe (de exemplu. întreruperea sau stingerea acesteia. 7. pe temeiul principiului judecătorul acţiunii este şi judecătorul procedurilor desfăşurate în faţa sa. De pildă: acţiunea civilă în despăgubiri depinde de soluţia definitivă care se va pronunţa în cauza penală. referitoare la nulitatea actelor de procedură. prescripţia extinctivă). Incidentele procedurale sunt diverse: referitoare la judecată: suspendarea. Chestiunile prejudiciale Acest principiu l-am prezentat şi în cadrul principiilor care guvernează competenţa. excepţia de neconstituţionalitate se soluţionează de către Curtea Constituţională) a cărei soluţie este obligatorie pentru instanţa în faţa căreia s-au invit aceste incidente. chestiunile prejudiciale nu sunt de competenţa instanţei sesizate cu judecarea cererii. referitoare la alcătuirea instanţei etc.prematuritatea cererii. 7.3. lipsa de interes. Chestiunile prejudiciale sunt de natură diferită. Aşa cum precizam anterior.

civ. în situaţiile şi în condiţiile expres prevăzute printr-o prevedere legală. c) cererile de intervenţie voluntară sunt cererile incidentale prin care terţele persoane intervin într-un proces deja declanşat.voluntară sau facultativă. proc. chemarea în garanţie (art. pentru a-şi valorifica un drept propriu sau pentru a sprijini apărarea uneia dintre părţile originare. fără a se ţine cont de voinţa acesteia sau chiar împotriva voinţei sale. acestea se clasifică în: chemarea în judecată a altor persoane (art. care reiese din lege. 64-66 C. proc. civ. care reiese din convenţia părţilor. care vizează extinderea competenţei 374 375 I. civ. I. 8. După sursa ei se consideră că prorogarea poate fi: . 60-63 C. op. p. Ea poate interveni de exemplu în cazul pluralităţii de pârâţi când cererea se poate introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre ei. aceasta putând îmbrăca forma scrisă sau orală. 441. la rândul lor. aceste cereri pot fi. Deleanu. vol. cereri de intervenţie în interes propriu sau principale şi cereri de intervenţie în interesul uneia dintre părţi sau accesorii. 172 . conform art.).).judecătorească. b) cererile reconvenţionale sunt acele cereri incidentale prin care pârâtul nu doar se apără împotriva pretenţiilor reclamantului. proc. ci formulează propriile sale pretenţii faţă de acesta. 57-59 C. Ibidem.. Extinderea competenţei instanţei Prin extinderea competenţei instanţei se înţelege prorogarea acestei competenţei acesteia şi asupra unor cereri care în mod normal nu ar fi de competenţa sa375. .) sau arătarea titularului dreptului (art. 151. p. civ. cit.legală. proc.Cererile incidentale pot fi clasificate în374: a) cererile adiţionale (sau modificatoare) reprezintă cererile prin care se modifică sau se completează cererea iniţială sau se propun dovezi noi.. . d) cererile de intervenţie forţată reprezintă acele categorii de cereri incidentale prin care părţile din cererea principală solicită aducerea unei terţe persoane în proces. 9 C.

Regimul juridic al acestei excepţii este în prezent reglementat în mod explicit de art. considerând că instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei este necompetentă. proc. Competenţa de a soluţiona excepţia revine instanţei care judecă cererea principală. având caracter relativ. excepţia. excepţia de necompetență. Excepţia de necompetenţă Aceasta este considerată mijlocul procedural prin care partea. competența materială sau teritorială de ordine publică. pot fi evidențiate următoarele aspecte: a) dacă se nesocotesc normele care stabilesc competența generală. având caracter absolut. în acest context se impune 173 . cel mai târziu la prima zi de înfăţişare. și el diferă în raport de forma de competenţă încălcată. 202/2010. poate fi invocată de părți sau de instanţă în orice fază a judecăţii. poate solicita acesteia să se desesizeze şi să trimită cauza spre judecată la instanţa sau organul cu atribuţii jurisdicţionale competent. 1591 C. civ. introdus prin dispozițiile Legii nr.. b) în situația în care se eludează normele de competență materială sau teritorială de ordine publică (adică cele care vizează competența teritorială exclusivă sau excepțională) .instanţei printr-o hotărâre judecătorească. chiar în apel şi recurs. când aceasta nu este obligatorie. Astfel. Secţiunea a 6-a Incidente cu privire la competenţă 9. De altfel. dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului. necompetența fiind de ordine privată. se poate invoca doar de către pârât prin întâmpinare sau. c) atunci când se încalcă alte norme decât cele referitoare la competența generală. excepţia de necompetență poate fi formulată de părți sau de judecător la prima zi de înfățișare în f ața primei instanțe.

împotriva hotărârii de declinare a competenței se putea exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. 378 Pentru alte soluții posibile în situația declarării necompetenței instanței.. În situaţia respingerii excepţiei. (4) C. 158 alin. (3) C. organului jurisdicţional competent378. civ. Dispozițiile art. În caz de admitere a excepţiei. 159 1 alin. 2005. 377 Art. proc.precizarea că dispozițiile art. chiar dacă judecătorul își verifică din oficiu competența. I. Instanţa se pronunţă asupra excepţiei printr-o sentinţă sau decizie dacă admite excepţia. Consider oportună această modificare legislativă deoarece scurtează termenul în care dosarul ajunge la instanţa competentă sau. civ. Hotărârea instanței prin care își declară necompetența nu este susceptibilă de nici o cale de atac [art. organul jurisdicţional competent. dispoziții care prevedeau că în cazul declarării necompetenței de către instanța de judecată. civ. civ. material și teritorial să judece cauza. după caz. putându-se proceda la trimiterea dosarului către instanţa competentă sau. proc. (4) C. și să consemneze în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate376. este în prezent abrogat prin Legea nr. respectiv printr-o încheiere când respinge excepţia. 158 alin. Deleanu. aceasta va trimite de îndată dosarul instanţei competente sau. 158 alin. organul jurisdicţional competent numai după rămânerea irevocabilă a hotărârii de declinare a competenței. vol. sau a necompetența de ordine privată. existente anterior Legii nr. după caz. 202/2010. în conformitate cu exigențele principiului celerității. op. teritorială de ordine publică.]. a se vedea I. cit. m aterială. 202/2010. proc. după caz. instituie în mod explicit obligația judecătorului ca din oficiu să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general. (5) C. proc. p. civ. 455. proc. adică atunci când instanța se declară necompetentă377. contribuind astfel la soluționarea mai rapidă a acestuia. instanţa va proceda la judecarea cauzei. Se observă aici modificarea dispozițiilor art. prevăd posibilitatea invocării excepțiilor de necompetență generală. (3) C. 1591 alin. 174 376 .

Litispendenţa şi conexitatea Litispendenţa reiese din dispoziţiile art. așa cum acesta a fost modificat prin Legea nr. prin conflict de competenţă se înţelege acel incident referitor la competenţa instanţei determinat de faptul că două sau mai multe instanţe s-au declarat deopotrivă competente să judece aceeaşi cauză (conflict pozitiv de competenţă) sau. În situaţia în care respinge excepţia. instanța va reţine cauza spre judecată. 20 C. respectiv conexe la conexitate. . dar conform doctrinei379 şi cea de conexitate. Conflictele de competenţă Având în vedere dispoziţiile art. proc. Daca excepţia este admisă. dimpotrivă. Condiţiile necesare pentru existenţa litispendenţei şi conexităţii sunt: . proc. s-au declarat necompetente să judece aceeaşi pricină (conflict negativ de competenţă)380.. Conflictul negativ de competență este legiferat diferit de dispozițiile 175 . se va putea ridica de părţi sau de judecător în orice stare a pricinii in faţa instanţelor de fond. 163 alin. obiect şi cauză. op. proc.. (2) C. 202/2010. dosarul se va trimite instanţei care a fost mai întâi învestită. civ. excepţia de litispendenţă. civ. Conexitatea există în situaţia în care două sau mai multe instanţe deopotrivă competente au fost învestite cu judecarea unor litigii diferite. şi este situaţia care rezultă din sesizarea mai multor instanţe cu judecarea aceleaşi cauze. vol. I. 11. la instanţa cu grad mai înalt.10.litigiile să fie în curs de soluţionare. . p. conform art. 163 C. Ambele incidente se pot invoca pe cale de excepţie. civ. Deleanu. cit.existenţa a două litigii identice la litispendenţă. iar în cazul când pricinile se află la judecata în faţa unor instanţe de grade deosebite. dar conform doctrinei numai până la prima zi de înfăţişare. două sau mai multe instanţe. 463.litigiile să se afle în faţa instanţelor deopotrivă competente. dar între care există o strânsă legătură de părţi. 379 380 I.

proc. Instanţa competentă să soluționeze conflictul urmează să hotărască în camera de consiliu fără citarea părților. conform acestui text legal. civ. (2) C. (5) C. proc. de către instanța ierarhic superioară celei aflate în conflict. în cazul în care una dintre părţile conflictului este un organ cu activitate jurisdicţională. există conflict de competenţă. art. dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente. şi în cazul în care el se iveşte între instanţe judecătoreşti şi alte organe cu activitate jurisdicţională. 128 alin. 134/2010. hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra conflictului de competență este irevocabilă [art. Această instanţă se pronunţă printr-o hotărâre denumită regulator de competenţă.Se observă că potrivit art.]. Astfel. 22 alin. (4) C. reglementat de Legea nr. civ. civ. proc. Prin excepție. conflictul ngativ de competență există „când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau. Acest conflict se soluţionează ca regulă generală de către instanţa ierarhic superioară instanțelor aflate în conflict.” 176 . în cazul declinărilor succesive. 22 alin. respectiv. hotărâre împotriva căreia se poate exercita recursul în termen de 5 zile de la comunicare.

experţi sau avocaţi. 2005. în desfăşurarea activităţii de judecată privitoare la soluţionarea litigiilor de drept comun. tribunalele. procurorul. (2) din Legea nr. prin măsuri de administraţie judiciară. precum: organul de executare. La această semnificaţie se referă prevederile art. Participanţii la procesul civil. sau aleatorii. 2 alin. Secţiunea 1 Instanţa judecătorească 1. aceştia din urmă putând lipsi de la proces. În sens restrâns. iar alţii sunt aleatorii. soluţionarea unui Pentru o privire de ansamblu asupra acestor participanţi. instanţele militare şi judecătoriile. precum avocatul. dar şi la anumiţi participanţi principali. curţile de apel.Capitolul VIII Participanţii la judecată381 Unii dintre aceşti participanţi precum: instanţa şi părţile sunt participanţi necesari care nu pot lipsi de la nici un proces. Bucureşti. 304/2004 care menţionează că instanţele judecătoreşti sunt: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 177 381 . alţii sunt principali. Oprina. Sintagma de instanţă judecătorească În sens larg. termenul instanţă desemnează o structură internă a organului judecătoresc căreia i se atribuie. prin expresia instanţă judecătorească se înţelege o anumită autoritate publică (autoritatea judecătorească) chemată să înfăptuiască justiţia. precum procurorul. Editura Rosetti. precum: martori. a se vedea E. tribunalele specializate. În cele ce urmează ne vom referi la participanţii necesari.

p. (2) Legii 304/2004 prevăd că la judecata în apel completul trebuie format din 2 judecători. 178 . Incidente cu privire la compunerea sau constituirea instanţei Referitor la compunerea sau constituirea instanţei au fost reglementate anumite incidente pentru a înlătura orice suspiciune cu privire la parţialitatea a instanţei. (1) din Legea nr. Principiul de compunere şi de funcţionare a instanţei de judecată este colegialitatea instanţei. 1. abţinerea şi strămutarea pricinii. La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie completul de judecată este alcătuit dintr-un număr de 3 judecători ai aceleiaşi secţii [art. 31 alin. greşita compunere a instanţei. 54 alin. 30 şi 31 C. I. . 143. cit. în acest sens regăsindu-se de exemplu în art.. op. 304/2004]. civ. Pe parcursul judecării cauzei în faţa primei instanţe. recuzarea. care fac referire la „instanţa care decide asupra recuzării”. Deleanu. Greşita compunere a instanţei Acest incident se referă la alcătuirea instanţei întrun număr mai mic sau mai mare de judecători decât cel prevăzut de lege.1. M.. vol. Tăbârcă. 304/2004 privind organizarea judiciară. exceptând situaţiile în care dispoziţiile legale prevăd altfel. 485. incompatibilitatea. op. Aceasta este o excepţie de procedură care are un 382 383 I. Aceste posibile incidente în procesul civil sunt: greşita compunere a instanţei. 304/2004 se va invoca pe cale de excepţie. În înţelesul cel mai restrâns noţiunea de instanţă desemnează completul de judecată383. Instanţele judecătoreşti îşi desfăşoară activitatea în baza Legii nr. În acest sens în ceea ce priveşte apelurile şi recursurile dispoziţiile art.1. datorită unui număr mai mic sau mai mare de judecători decât cel prevăzut de Legea nr. iar la judecata în recurs completul trebuie să fie alcătuit din 3 judecători. vol. p.litigiu determinat382. I.1. proc. 1. cit.

p. 2. 24 C. 24 C. Ciobanu.) când un judecător nu poate lua parte la soluţionarea acelui proces387.. M.1. nr. p. civ. 309). Perju. Piperea. 102-103 din Legea nr. 385 Trib. a pronunţat deja o hotărâre în fond. (2) din Constituţie. 46. concomitent. cu privire la un proces determinat. 1. De asemenea.: Dacă . 212. 303/2004 şi prevederile art. civ. secţ. şi alte funcţii sau servicii.. 161/2003: „Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată. în Culegere de decizii ¸ 1981. Supr.caracter absolut384. Incompatibilitatea judecătorului În sens general prin incompatibilitatea judecătorului se înţelege imposibilitatea acestuia de a mai îndeplini. în Dreptul. nr. magistratului îi este interzis să desfăşoare activităţile private sau politice prevăzute de art. 6 şi urm. proc. p. 102-103 din Cartea I a Legii nr. potrivit dispoziţiilor art. p. 202. 161/2003. încălcarea normelor cu privire la compunerea instanţei poate fi invocată prin apel. în compunerea ei greşită. art. din Legea nr. În situaţia în care instanţa. 124 alin. se admite excepţia. instanţă sau procuror atunci când participă la dezbateri. 2004. op.. în acest sens. 5. civ. (V. cit. vol. în Dreptul. 386 A se vedea şi P. I. Cazurile de incompatibilitate sunt cele menţionate de art. incompatibilitatea reprezintă situaţia expres prevăzută de lege (art. nr. În sens restrâns. se va lua act prin încheiere. 1996. Excepţia se poate invoca în orice stadiu al pricinii deoarece normele referitoare la compunerea instanţei prezintă caracter imperativ385. iar transferul de la un complet la altul se va face de către preşedintele instanţei. ca atare ea poate fi invocată de părţi. dec. 344/1981. Probleme de drept civil şi drept procesual civil din practica secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. iar dacă hotărârea este definitivă prin recurs386. Consideraţii privind natura juridică a incompatibilităţii. proc. la instanţa de fond. cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior”. 387 Gh.2. 179 384 .

vol. reguli menţionate de dispoziţiile art. 798/1985. cit. Rămureanu. 24 şi urm. 17 din Legea nr. op. în urma controlului judiciar.. Răchită Burzo. Consideraţii în legătură cu înţelesul art.. 6. b) judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în cazul în care. 184-185. proc. instanţă sau procuror. secţ. Regimul procedural al incompatibilităţii se remarcă prin anumite consecinţe care reies din caracterul imperativ al normelor cu privire la incompatibilitate390.. expert sau arbitru în aceeaşi pricină388. civ. p. M. 278-280. 51/1991 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. civ. p. 1980. p. Bucureşti. p. vol. 1976. N. Ştiinţifică. Papadopol. astfel ea putând fi aşadar invocată de părţi. p. Asupra excepţiei având ca obiect incompatibilitatea instanţa se pronunţă prin încheiere. 391 Trib. sunt de natură imperativă.a) judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în apel sau în recurs. În practica judiciară s-a decis că regulile referitoare la incompatibilitate. 1996. I. Ciobanu. Bucureşti. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 24 C. ea poate fi invocată în orice stare a pricinii.. nr. civ.. op. dec. 255. Cazurile de incompatibilitate sunt de strictă interpretare. Popovici. 313. I. Bucureşti. 389 V. dec. 595/1976. în Revista română de drept. M. M. M. 227). s-a dispus casarea cu trimitere şi rejudecarea cauzei. după caz.. Ciobanu. ignorarea acestora atrăgând nulitatea absolută a hotărârii pronunţate (Trib. 2. în acest sens. pe calea excepţiei a apelului sau a recursului. Giurgiu. 390 A se vedea şi V. Supr. nr. 1986. notă. Ed. c) totodată. nu poate participa ca judecător la soluţionarea unei pricini cel care a fost martor. Cauzele de nulitate în procesul penal. cit. nr. incompatibilitatea are regimul juridic al nulităţilor absolute. V. 1972. E. 180 388 . A se vedea. 312. 1982. ele neputând fi extinse prin analogie389. în Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 19761980. secţ. Competenţa penală a organelor judiciare. Supr. p. nr. V. în Culegere de decizii. p. în Dreptul. p. dar nu şi pe calea contestaţiei în anulare391. 71..

conform prevederilor legale. soţii sau rudele acestora până la gradul al III-lea inclusiv. 496. Ibidem. au vreun interes în judecarea pricinii (art.dacă între judecători. . . Bucureşti. II. I. ura sau vrăjmăşia. Aceste cazuri sunt considerate a fi393: afecţiunea. deoarece are suspiciuni cu privire la parţialitatea acestora392. iar recuzarea poate fi solicitată şi sub acest motiv. 27-36 C. 495. cit. 161/2003).3. orgoliul profesional poate determina parţialitate. până la al IV-lea grad inclusiv şi una dintre părţi a fost o judecată penală. vol. 393 392 181 . b) interesul care poate fi de ordin material sau de ordin moral. cu vreuna dintre părţi.judecătorul este tutore sau curator al uneia dintre părţi. soţul său. proc. Didactică şi Pedagogică.judecătorul. Dispoziţiile legale menţionează expres şi limitativ cazurile în care se poate recuza. 394 T. vol. cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau el este căsătorit cu fratele sau sora soţului unuia dintre aceste persoane. Dreptul familiei. p. conform dispoziţiilor legale. Deleanu. op. tratat. Ed. d) amorul propriu.1. şi una din părţi. până la al IV-lea grad inclusiv. până la al IV-lea grad inclusiv. . I.judecătorul este soţ. rudă sau afin în linie directă sau în linie colaterală. c) ura sau vrăjmăşia poate fi dedusă. p. soţul sau rudele lor. 20. reiese din situaţii precum: . ascendenţii sau descendenţii lor.1. 1965. rudă sau afin394 până la gradul al IVlea. p. în timp de 5 ani înaintea recuzării.judecătorul este soţ. din anumite situaţii precum: . Acest incident este prevăzut de art. Popescu. R.dacă este vrăjmăşie între el. din următoarele împrejurări: . a) afecţiunea judecătorului ar reieşi. 105 Legea nr. soţul sau una din rudele sale. amorul propriu. interesul personal.. civ. Recuzarea Aceasta este incidentul privitor la alcătuirea instanţei care conferă părţii posibilitatea de a solicita îndepărtarea din completul de judecată a unuia sau mai multor judecători. inclusiv.

. Dacă propunerea de recuzare este admisă. 25 alin. 1. cealaltă parte poate solicita strămutarea pricinii la o altă instanţă de acelaşi gard. magistraţii-asistenţi şi grefierii. numai dacă se găseşte necesar. însă înainte de începerea oricărei dezbateri. civ.deoarece.. precum precizează dispoziţiile art. judecătorul care are cunoştinţă despre existenţa unui motiv de recuzare cu privire la persoana sa are obligaţia de a-l informa pe şeful lui şi de a se abţine de la judecarea pricinii. civ. Competentă să soluţioneze cererea de recuzare este instanţa sesizată cu judecarea cererii principale. Abţinerea se propune de judecător şi se judecă potrivit normelor prevăzute de art. Instanţa de judecată se pronunţă asupra cererii de recuzare printr-o încheiere şi prin ascultarea judecătorului a cărei recuzare s-a solicitat. ci şi procurorii. Propunerea de recuzare poate proveni de la oricare dintre părţile procesului. judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii. 1. printre magistraţii instanţei. „judecătorul şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă”. Strămutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică”. Propunerea de recuzare trebuie motivată. Pot fi recuzaţi de către părţi nu doar judecătorii. civ. proc. proc. Asupra abţinerii instanţa se pronunţă printr-o încheiere. Aşadar abţinerea reprezintă o autorecuzare. 27 pct. proc. până la gradul al IV-lea inclusiv. în alcătuirea căreia nu poate intra cel recuzat. proc. Strămutarea pricinii Conform dispoziţiilor art. civ. 37 C. iar în încheierea de admitere se va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecătorul recuzat urmează să fie păstrate. (1) C. Recuzarea trebuie efectuată în scris sau verbal. 7 C.4. 30-32 C. Abţinerea În temeiul dispoziţiilor art. atunci „Când una dintre părţi are două rude sau afini.5.1. 182 .1.

402 alin. pentru același motiv. proc. vol. proc. Nerespectarea dispozițiilor prevăzute de alin. până la gradul al IV-lea inclusiv printre magistraţii instanţei. articol nou introdus de Legea nr. se observă că strămutarea pentru motiv de rudenie sau afinitate poate fi solicitată de partea adversă.]. Strămutarea cauzei poate fi solicitată dacă una dintre părţi are două rude sau afini. 504. de dispoziţiile art. civ. civ. 37 alin. pe 395 396 I. 502. Deleanu. reclamant sau pârât. competentă potrivit regulilor obişnuite de competenţă. determină respingerea cererii de strămutare ca inadmisibilă [art. printre magistraţii instanţei. În acest context se impune precizarea că. strămutarea pricinii nu poate fi solicitată din nou. (2) C. 37-40 C. Cauzele strămutării sunt: . etc. dar trebuie ca ele să fie de natură a conduce la o tulburare publică (situaţii sociale sau publice agitate. Împrejurările de natură să pună în pericol siguranţa publică pot fi diverse. „vrăjmăşiilor locale”. (2) C. Bănuiala legitimă este reglementată. Aceasta este reglementată de dispoziţiile art.. „calităţii părţilor”. cit.. proc. va fi desesizată de un litigiu.Prima cauză este rudenia sau afinitatea. cu excepția situației în care noua cerere se fundamentează pe împrejurări necunoscute la data soluționării cererii anterioare sau ivite după soluționarea acesteia.) sau numai la tulburarea liberului curs al justiţiei396. până la gradul al IV-lea sau inclusiv. op. Referitor la autorul strămutării. Bănuiala este considerată „legitimă” dacă se poate presupune că imparţialitatea judecătorilor ar putea fi influenţată: „datorită împrejurărilor pricinii”. proc. civ. 202/2010.civ. în profitul unei alte instanţe de acelaşi grad395. I. proc. care pot determina strămutarea pricinii: bănuiala legitimă şi siguranţa publică. (1) al art. Strămutarea pricinii poate fi considerată aşadar acea instituţie procesuală prin care o instanţă. .Alte două cauze. ca motiv de strămutare. civ. 402 C. 402 alin. aceleia care are două rude sau afini. p. p. 183 . potrivit art. Expresia „siguranţă publică” nu este definită legal. Ibidem. (1) C.

Reiese că instanţa competentă se pronunţă asupra incidentului în discuţie printr-o hotărâre. iar cea justificată pe considerente de bănuială legitimă sau de siguranţă publică se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi se soluţionează de către aceasta. civ. 2. pe când aceea justificată de bănuiala legitimă sau siguranţă publică poate fi cerută în orice stare a pricinii [art. fie Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. „nu este supusă nici unei căi de atac”. Competenţa de a soluţiona cererea de strămutare revine. aceea pentru motiv de rudenie sau afinitate trebuie solicitată mai înainte de începerea oricărei dezbateri. Drepturile şi obligaţiile procesuale ale părţilor Pe parcursul desfăşurării procesului civil părţile dobândesc diferite drepturi şi obligaţii. Anumite drepturi şi obligaţii sunt comune părţilor. Drepturile procesuale comune părţilor Printre cele mai semnificative sunt următoarele: dreptul la 184 . dar şi procurorul. (1) C. Secţiunea a 2-a Părţile în procesul civil 2. stabilesc că hotărârea asupra strămutării. (4) C. În ceea ce priveşte momentul până la care poate fi solicitată strămutarea. după caz.când strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă o poate cere oricare dintre părţi. 38 alin. 40 alin.]. proc.1. Dispoziţiile art. proc. altele aparţin doar uneia dintre ele. fie instanţei imediat superioare. iar cea pentru siguranţă publică se poate solicita numai de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. civ. În acest sens se remarcă că cererea de strămutare întemeiată pe motive de rudenie sau afinitate se depune la instanţa ierarhic superioară. urmând a fi soluţionată de aceasta.

de exemplu. civ. reclamantul poate. după caz. conform dispoziţiilor art. procurorilor.apărare. civ. 24 din Constituţie. dar şi căile extraordinare de atac: recursul. Obligaţiile procesuale comune părţilor Printre cele mai semnificative. să renunţe la însuşi dreptul dedus judecăţii etc. se remarcă: îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile. probarea pretenţiilor şi a apărărilor. „precum şi pentru a propune noi dovezi”. proc. în ordinea şi în temenele stabilite de lege sau de judecător şi exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor procedurale. 246 alin.3. 129 alin. părţile au dreptul de a fi reprezentate sau asistate de un apărător. 36 C.2.. magistraţilor-asistenţi ori a grefierilor.. 2. în tot cursul procesului. precum menţionează şi art. Dreptul părţilor de a dispune de soarta procesului se concretizează prin anumite mijloace precum tranzacţia. Referitor la dreptul părţilor de a exercita căile de atac se observă ele pot exercita căile de atac ordinare precum apelul. 185 . dreptul de a dispune de soarta procesului. renunţarea la dreptul dedus judecăţii. Dreptul la apărare este reglementat ca drept fundamental de dispoziţiile art. proc. conform dispoziţiilor menţionate. Drepturile procesuale ale reclamantului Dintre cele mai importante sunt: dreptul reclamantului de a sesiza instanţa. civ. aceste este un drept recunoscut acestora prin dispoziţiile art. dreptul de a exercita căile de atac. reclamantul poate să renunţe oricând la judecată în condiţiile art. În sens restrâns. proc. (1) C. ales sau numit din oficiu. 2. 247 C.. potrivit legii În ceea ce priveşte dreptul părţilor de a solicita recuzarea judecătorilor. (1) C. 13 din Legea nr. dreptul la apărare exprimă posibilitatea de a beneficia de serviciile unui avocat. un termen pentru „întregirea sau modificarea cererii”. excepţiile procesuale sau forme. dreptul reclamantului de a solicita. civ. contestaţia în anulare şi revizuirea de atac împotriva hotărârii pronunţate. renunţarea la judecată. dreptul de a solicita recuzarea. Prevederile art. 304/2004 menţionează de asemenea că. la prima zi de înfăţişare. proc.

civ. în condiţiile art. op. I. vol.. dar şi de pe înscrisurile cu care se face dovada. 2. în cazul în care s-a intrat deja în dezbaterea fondului.2. 186 . proc. Drepturile procesuale ale pârâtului Acestea reies din anumite forme de manifestare ale sale în procesul civil. Deleanu. 3. observându-se următoarele: pârâtul are dreptul. civ. adică odată cu întâmpinarea sau.în acelaşi proces. p. o copie de pe cererea sa de chemare în judecată. Obligaţiile procesuale ale pârâtului În acest sens pot fi remarcate: obligaţia pârâtului de a depune întâmpinarea în condiţiile art. poate să se opună renunţării. 246 alin. dar şi obligaţia. Obligaţiile procesuale ale reclamantului Printre acestea se remarcă: îndatorirea reclamantului de a indica domiciliul pârâtului. 397 I.5.activă sau pasivă ori mixtă . proc. cit. cel mai târziu.. el poate depune cerere reconvenţională etc. și obligația acestuia de a depune cererea reconvenţională în termenul stabilit de lege. 2. civ.6. ultim C. pârâtul. proc. 113 alin. (1) C. de a asigura pârâtului în condiţiile art. dacă pârâtul are pretenţii proprii faţă de cele ale reclamantului. a mai multor persoane care acţionează sau împotriva cărora se acţionează în aceeaşi calitate”. la prima zi de înfăţişare. 118 C..4. de a depune întâmpinare la cererea de chemare în judecată. 517. Această situaţie procesuală se numeşte litisconsorţiu sau coparticipare procesuală. de la începutul sau în cursul lui. În doctrină397 litisconsorţiul este considerat ca fiind „o reunire . Litisconsorţiul (coparticiparea procesuală) În anumite procese există mai mulţi reclamanţi şi pârâţi. cel care introduce cererea de chemare în judecată are şi obligaţia de a arăta în cererea de chemare în judecată şi dovezile pe care se sprijină pretenţiile sale. vis-a-vis de renunţarea reclamantului la judecată.

litisconsorţiu mixt (când mai mulţi reclamanţi cheamă în judecată mai mulţi pârâţi). proc. S.: „Actele de procedură. de dispoziţiile art. vol. civ. nici păgubi celorlalţi”. Ibidem. 399 398 187 . semnificative au fost considerate litisconsorţiul simplu şi litisconsorţiul necesar. proc.principiul relativităţii cererii.principiul relativităţii actelor de procedură. Din aceste dispoziţii reies două principii: . proc. Litisconsorţiul este reglementat.materială sau formală -. 48 alin. 300. În acest sens a se vedea I. p. principiu menţionat de dispoziţiile art. Ca forme ale litisconsorţiului. Litisconsorţiul simplu este facultativ. litisconsorţiu pasiv (când un singur reclamant acţionează împotriva mai multor pârâţi).. dispoziţii care precizează că: „Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţiune comună sau dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauza”.reclamante sau pârâte . op. 47 C. V. p. în literatura de specialitate 398.civ. (1) C. Zilberstein. Ciobanu. Litisconsorţiul necesar există în situaţia în care coparticipanţii sunt într-o legătură . 518. I.. p. acesta reieşind din reunirea voluntară a mai multor persoane având aceeaşi calitate procesuală . op.şi sprijinindu-se pe un titlu juridic comun sau pe titluri analoage ori pe fapte total sau parţial identice. Coparticiparea procesuală se regăseşte în art.. în ceea ce priveşte condiţiile sale. M. cit. . pentru a acţiona sau a se apăra în comun. cit. În literatura de specialitate399 s-au menţionat şi forme ale litisconsorţiului precum: litisconsorţiu activ (atunci când mai mulţi reclamanţi acţionează împreună împotriva unui singur pârât). 47-48 C. unitară în privinţa tuturor. civ. Referitor la regulile funcţionale ale coparticipării se remarcă principiul divizibilităţii judecăţii în privinţa fiecăreia dintre persoanele aflate în litisconsorţiu. Stoenescu. apărările şi concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu pot folosi. care reclamă soluţionarea litigiului printr-o hotărâre uniformă. 112-113.

reclamanţii sau pârâţii care nu s-au înfăţişat sau nu au îndeplinit un act de procedură în termen vor continua totuşi să fie citaţi. (2) C. imparţialităţii şi controlului ierarhic. (2) şi (3) din acest act normativ „Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii. nici nu pot dăuna celorlalţi. 1 188 400 .parte în procesul civil Atribuţiile procurorului reies din Titlul III Capitolul I din Legea nr. Procurorul – parte în procesul civil. proc. în condiţiile art.” Participarea procurorului400 la procesul civil este reglementată Pentru apariţia şi dezvoltarea instituţiei procuraturii a se vedea E. sunt următoarele: . 2003. Principiul relativităţii actelor de procedură implică ideea că acestea nici nu pot crea beneficii. actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviinţate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură. Secţiunea a 3-a Procurorul în procesul civil 4. . 62 alin. în condiţiile legii. se ţine seama de actele mai favorabile..Principiul relativităţii cererii se referă la ideea că orice cerere în justiţie efectuată de către una dintre părţi nu profită decât acesteia şi nici nu produce prejudicii decât pentru ea. p.în cazul în care prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor sau pârâţilor. pot „profita” şi celorlalţi. Editura All Beck. Procurorii îşi exercita funcţiile în conformitate cu legea. Conform art. în situaţia în care actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor efectuate de ceilalţi. civ. sub autoritatea ministrului justiţiei. 48 alin. Poenaru. Procurorul . 304/2004 privind organizarea judiciară. Principiul divizibilităţii judecăţii prezintă anumite excepţii care. respectă şi protejează demnitatea umană şi apăra drepturile persoanei.

cât şi de dispoziţiile unor legi speciale. nu se răsfrâng asupra acestuia. Din acest punct de vedere de exemplu. ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor”. c) exercitarea. 246 C. Pantea. cit. în condiţiile legii. a căilor de atac. (1) C. nr. iar efectele hotărârii obţinute. civ. proc. se regăsesc sub titlul I al procedurii contencioase. 33. a) exercitarea acţiunii civile de către procuror este dispusă de către dispoziţiile art. 49 şi urm. în Dreptul. p. Participarea procurorului în procesul civil.1. el nu poate fi parte în orice proces civil. a se vedea: P. 45 alin. Dar acesta nu este parte asemenea celorlalte părţi din procesul civil. el se transformă din parte principală în parte alăturată. op. 45 alin. În acest sens se observă că dispoziţiile art. 189 . Astfel. titularul dreptului la care se referă acţiunea va fi introdus în proces. civ. proc. el având în procesul civil un statut distinct. 45 alin. că după exercitarea acţiunii de către procuror. civ. p. E. proc. 45 C. 2. proc. care prevăd că: „Ministerul Public poate porni acţiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor. Poenaru. 1995. 4. în procesul la care procurorul a participat. formele de participare a procurorului în procesul civil sunt: a) pornirea acţiunii civile. se remarcă. să şi urm. civ.. Totodată. precizează că în cazul în care procurorul a pornit acţiunea. Procurorul în procesul civil este considerat a fi parte401.de dispoziţiile art. 45 alin. civ. Art. proc. proc. (2) C. civ. civ. Formele participării procurorului în procesul civil Conform dispoziţiilor art. care menţionează formele de participare a procurorului în procesul civil. acesta va putea: să renunţe la judecată în condiţiile menţionate de art. intitulat Părţile. (1) C.. proc. b) participarea la judecarea procesului civil. (1) C.. 45 C.. 401 Asupra poziţiei procurorului în procesul civil. d) solicitarea punerii în executare a hotărârilor pronunţate în favoarea persoanelor menţionate de dispoziţiile art..

civ. civ. p. proc. op. 45 alin. (1) C. civ. I. cit. 45 C. a cauzelor prevăzute de art. proc. adopţie [art. procurorul trebuie să participe în procesele care au ca obiect: soluţionarea cererii de expropriere. Procurorul poate exercita căile de atac şi împotriva hotărârilor pronunţate asupra unor cereri cu caracter strict personal. să încheie cu cealaltă parte o tranzacţie în baza art. a căilor de atac Căile de atac vor putea fi exercitate de către procuror. 45 alin. proc. în baza art. indiferent dacă acesta a participat sau nu la judecarea cauzei în care s-a pronunţat hotărârea care face obiectul căii de atac. civ. în condiţiile legii. vol. republicată în 2012]. în orice fază a acestuia atunci când apreciază a fi necesar pentru apărarea ordinii de drept.402 d) solicitarea punerii în executare a hotărârilor pronunţate în favoarea persoanelor menţionate de dispoziţiile art.renunţe la însuşi dreptul pretins pe temeiul art. civ.. Din această dispoziţie reiese că procurorul poate solicita executarea silită numai în cazurile în care poate şi declanşa procesul civil. (1) C. 247 C. conform legii. proc. proc. 272/2004. proc. civ. şi doar dacă hotărârea este în favoarea persoanelor prevăzute de art. chiar dacă nu este vorba de drepturile şi interesele persoanelor menţionate în primul alineat al art. 402 M. (3) C. (1) din Legea 273/2004 privind adopţia. 124 din aceeaşi lege. 45 alin. b) participarea la judecarea procesului civil În temeiul dispoziţiilor art. 76 alin. 219. 125 alin. (1) din Legea nr. Tăbârcă. În cazurile anume prevăzute de lege participarea şi punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii. 271 C. procurorul poate pune concluzii în orice proces civil. De pildă. 190 .. a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. soluţionarea. c) exercitarea.

Asistenţa şi reprezentarea părţilor este desfăşurată în condiţiile legii de procedură şi ale Legii nr. 138 şi urm. nr. p. 191 403 . Leş. civ. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. vol. În procesul civil participarea avocatului se manifestă în special prin asistenţă şi reprezentare. I. a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor. vol. de urmărire penală a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale. Republicată în “Monitorul Oficial al României”. op. (1) C. 1997. Profesia de avocat se exercită numai de membrii barourilor. Principiile care stau la baza organizării şi exercitării profesiei de avocat404 sunt astfel reglementate încât avocatul să-şi poată desfăşura activitatea de promovare şi apărare a drepturilor şi libertăţilor omului. asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti.1. cit. p.. a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti. Ciobanu. cit. I.. Ed. privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. p. M. a avocaturii şi a activităţii notariale. activitatea avocatului se realizează prin consultaţii şi cereri cu caracter juridic. 5. Aspecte referitoare la asistenţă şi reprezentare Precum dispun prevederile din Legea nr. iar baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti. Lumina Lex.. proc. 81 şi urm.. Partea I.Secţiunea a 4-a Consideraţii cu privire la participarea avocatului în procesul civil 5. V. în condiţiile legii. precum şi a altor persoane juridice. Participarea avocatului în procesul civil Principiul fundamental al reprezentării judiciare convenţionale reiese din dispoziţiile art. 67 alin. 404 I. Deleanu. 98 din 7 februarie 2011. 564. op. 51/1995 republicate403. Organizarea sistemului judiciar. I. conform căruia părţile pot exercita drepturile procedurale personal sau prin mandatar.

apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile cu autorităţile publice, instituţiile şi cu orice persoană română sau străină; redactarea de acte juridice, cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor; activităţi de mediere etc. Asistenţa şi reprezentarea405 sunt reglementate de dispoziţiile Codului de procedură civilă, ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Astfel, dispoziţiile art. 68 C. proc. civ. fac referiri la „asistenţă” şi „reprezentare”. Distincţia dintre cele două concepte este efectuată şi de dispoziţiile Legii nr. 304/2004, acestea precizând că în tot cursul procesului, părţile au dreptul de a fi „reprezentate” sau „asistate” de un apărător. Dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 51/1995 precizează că în activitatea avocatului intră şi „asistenţa şi reprezentarea juridică”. Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 precizează, de asemenea, că avocatul înscris în tabloul baroului „are dreptul să asiste şi să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă...”. Iar conform alin. (2) al aceluiaşi art. 29: „Avocatul, precum şi clientul au dreptul să renunţe la contractul de asistenţă juridică sau să îl modifice de comun acord, în condiţiile prevăzute de statutul profesiei...” Limitele puterii de reprezentare exercitate de către avocat pentru cel pe care îl reprezintă depind de puterile ce i-ai fost conferite prin actul încheiat cu cel reprezentat. În ceea ce privește „asistenţa judiciară”, se observă că unele dintre prevederile art. 74 şi urm. C. proc. civ. care o reglementau anterior abrogării prin O.U.G. nr. 51/2008, au fost reiterate de Secțiunea a 5-a din Capitolul II al Legii nr. 134/2010 privind viitorul Cod de procedură civilă. Conform art. 90 alin. (1) C. proc. civ., persoana care nu poate să facă faţă cheltuielilor necesare pentru
În doctrină s-a făcut diferenţă între cele 3 concepte de: „asistenţă juridică”, „asistenţă judiciară” şi „reprezentare” (I. Deleanu, op. cit., vol. I, p. 568). 192
405

declanşarea şi susţinerea unui proces civil, fără a periclita propria sa întreţinere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenţă judiciară406, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public judiciar. Se observă că mandatarul nu poate efectua acte de dispoziţie, precum: renunţări la drept, încheierea unei tranzacţii în numele părţii, decât în condiţiile în care deţine o procură specială în acest scop [art. 69 alin. (1) C. proc. civ.]. 5.2. Exercitarea în România a profesiei de către avocaţii care au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European Dispoziţiile Capitolului VIII din Legea nr. 51/1995 republicată consacră posibilitatea exercitării în România a profesiei de către avocaţii care au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European. Aceste dispoziţii se aplică dacă avocaţii aflaţi în situaţia menţionată îşi exercită profesia în România: a) în mod independent sau în asociere; b) ca avocaţi salariaţi în România; c) prin prestare de servicii. Ele operează, de asemenea, şi cu privire la avocaţii care şi-au obţinut calificarea profesională în Confederaţia Elveţiană şi care îşi exercită profesia pe teritoriul României în oricare dintre modalităţile menţionate mai sus. În temeiul prevederilor art. 98 avocaţii care profesează în România sub titlul profesional din statul membru de origine pot desfăşura aceleaşi activităţi profesionale ca şi avocaţii care
Conform art. 90 alin. (2) C. proc. civ. din Legea nr. 134/2010, asistenţa judiciară cuprinde: a) acordarea de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare prevăzute de lege; b) apărarea şi asistenţa gratuită printr-un avocat desemnat de barou; c) orice alte modalităţi prevăzute de lege. 193
406

profesează sub titlul profesional obţinut în România, pot acorda asistenţă juridică şi pot reprezenta persoane fizice sau persoane juridice în faţa instanţelor române, în ceea ce priveşte dreptul statului membru de origine, dreptul comunitar, dreptul internaţional, precum şi dreptul românesc, cu respectarea regulilor de procedură aplicabile în faţa instanţelor române. Avocaţii care au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European şi care îşi exercită în mod permanent activitatea pe teritoriul României pot dobândi titlul profesional din România fie în condiţiile prevăzute la art. 100, fie potrivit art. 109. Art. 100 prevede posibilitatea avocaţilor care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine de a solicita recunoaşterea diplomelor pentru admiterea în profesia de avocat şi practicarea acesteia sub titlul profesional din România. În scopul recunoaşterii diplomelor solicitantul va trebui să susţină, la alegere, un examen de verificare a cunoştinţelor sau să efectueze un stagiu de 3 ani în domeniul dreptului românesc. Conform art. 109 avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine şi care îşi desfăşoară activitatea efectiv şi cu regularitate, pe o perioadă de cel puţin 3 ani în România, în domeniul dreptului românesc sau al dreptului comunitar sunt admişi în profesia de avocat în România, fără a fi necesară îndeplinirea condiţiilor menţionate de art. 100. Prin excepţie, avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine şi care au desfăşurat în mod efectiv şi cu regularitate o activitate profesională în România pe o perioadă de cel puţin 3 ani, dar pe o perioadă mai scurtă în domeniul dreptului românesc, pot obţine admiterea în profesia de avocat şi dreptul de a o practica sub titlul profesional din România, fără a fi necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 100, dacă obţin înscrierea automată în barou, prin decizia autorităţii române competente, decizie adoptată avându-se în vedere: - desfăşurarea efectivă şi cu regularitate a activităţii în perioada de cel puţin 3 ani; - cunoştinţele şi experienţa profesională dobândite în România; - şi orice participare la prelegeri şi seminarii despre dreptul
194

românesc sau deontologia profesiei de avocat. În condiţiile Secţiunii a 3-a din Capitolul VIII, avocaţii provenind din statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European pot desfăşura în România şi activităţi profesionale care pot fi exercitate ocazional sub forma prestării de servicii. Activitatea de prestare de servicii de către aceştia se exercită în România prin reprezentarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice în justiţie sau în faţa autorităţilor publice, în condiţiile prevăzute pentru avocaţii stabiliţi în acest stat, nefiind necesară înscrierea în barou [art. 110 alin. (2) din Legea nr. 51/1995].

195

LEGE nr. 161 din 19 aprilie 2003 (*actualizată*)
privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei (aplicabilă cu data de 25 noiembrie 2007*) - EXTRAS CARTEA I Reglementări generale pentru prevenirea şi combaterea corupţiei TITLUL IV Conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în exercitarea demnităților publice şi funcţiilor publice CAP. 5 Reglementări privind magistraţii ART. 101 Funcţia de judecător şi procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. ART. 102 Magistraţilor le este interzis: a) să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură; b) să aibă calitatea de asociat, membru în organele de conducere, administrare său control la societăţi civile, societăţi comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare sau financiare, companii naţionale, societăţi naţionale ori regii autonome; c) să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse; d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic. ART. 103 (1) Magistraţii nu se subordonează scopurilor şi doctrinelor politice. (2) Magistraţii nu pot să facă parte din partide politice ori să desfăşoare activităţi cu caracter politic. (3) Magistraţii au obligaţia că, în exercitarea atribuţiilor, să se abţină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice. 196

ART. 104 Magistraţilor le este interzisă orice manifestare contrara demnităţii funcţiei pe care o ocupa ori de natură să afecteze imparţialitatea sau prestigiul acesteia. ART. 105 (1) Magistraţilor le este interzis să participe la judecarea unei cauze, în calitate de judecător sau procuror: a) dacă sunt soţi sau rude până la gradul IV inclusiv între ei; b) dacă ei, soţii sau rudele lor până la gradul IV inclusiv au vreun interes în cauză. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi magistratului care participa, în calitate de judecător sau procuror, la judecarea unei cauze în căile de atac, atunci când soţul sau rudă până la gradul IV inclusiv a magistratului a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea în fond a acelei cauze. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se completează cu prevederile Codului de procedura civilă şi ale Codului de procedura penala referitoare la Incompatibilităţi, abţinere şi recuzare. ART. 106 (1) Judecătorul care devine avocat nu poate pune concluzii la instanţa unde a funcţionat, timp de 2 ani de la încetarea calităţii de judecător. (2) Procurorul care devine avocat nu poate acorda asistenţă juridica la organele de urmărire penală din localitatea unde a funcţionat, timp de 2 ani de la încetarea calităţii de procuror. ART. 107 Magistraţii au obligaţia de a aduce de îndată la cunoştinţa preşedintelui instanţei sau, după caz, a procurorului general în subordinea căruia funcţionează orice ingerinţa în actul de justiţie, de natură politică sau economică, din partea unei persoane fizice sau juridice ori a unui grup de persoane. ART. 108 (1) Încălcarea dispoziţiilor art. 101-105 şi 107 constituie abateri disciplinare şi se sancţionează, în raport cu gravitatea abaterilor, cu: a) suspendarea din funcţie pe timp de maximum 6 luni; b) îndepărtarea din magistratura. (2) Sancţiunile disciplinare se aplică de către Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit procedurii stabilite în Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (în prezent este în vigoare Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară s.n.). (3) Judecătorul sau procurorul sancţionat cu îndepărtarea din magistratură nu poate ocupa nici o funcţie de specialitate juridică timp de 3 197

CAP. 198 . a unor documente interne sau internaţionale. grupurilor de interes economic. deţinute în cadrul partidelor politice. instituţii de credit. pe propria răspundere. administrare şi control ale societăților comerciale. 110 Dispoziţiile art. 107 şi 109 se aplică în mod corespunzător şi judecătorilor Curţii Constituţionale. (2) Funcţiile şi activităţile care se includ în declaraţia de interese sunt: a) calitatea de asociat sau acţionar la societăţi comerciale. ART. fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale. 112 Abrogat. instituţiilor de credit. (3) Persoanele prevăzute la alin. cu excepţia celor cu caracter politic. cu privire la funcţiile şi activităţile pe care le desfăşoară. precum şi membru în asociaţii.ani. b) funcţia de membru în organele de conducere. (1). 6 Dispoziţii comune ART. (2) Magistraţii pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de elaborare a unor proiecte de acte normative. companii lor/societăţilor naţionale. retribuite sau neretribuite. ART. d) calitatea de membru în organele de conducere. ART. cu excepţia celor legate de mandatul său funcţia publică pe care o exercită. 111 (1) Persoanele care exercita demnităţile publice şi funcţiile publice prevăzute în prezentul titlu vor depune o declaraţie de interese. administrare şi control. depun o declaraţie în acest sens. 101-104. care nu îndeplinesc alte funcţii sau nu desfăşoară alte activităţi decât cele legate de mandatul său funcţia pe care o exercită. a unor lucrări literare ori ştiinţifice sau la emisiuni audiovizuale. funcţia deţinută şi denumirea partidului politic. 109 (1) Magistraţii pot participa la elaborarea de publicaţii sau studii de specialitate. asociaţiilor sau fundaţiilor ori al altor organizaţii neguvernamentale. regiilor autonome. grupuri de interes economic. c) calitatea de membru în cadrul asociaţiilor profesionale şi/sau sindicale. companii/societăți naţionale.

*** 199 . (4) Se interzice persoanelor care exercita o demnitate publică sau o funcţie publică dintre cele prevăzute în prezentul titlu folosirea sau exploatarea directă sau indirectă a informaţiilor care nu sunt publice. 114 (1) Se interzice folosirea de către o persoană care exercita o demnitate publică sau o funcţie publică dintre cele prevăzute în prezentul titlu. obţinute în legătura cu exercitarea atribuţiilor. ART. naţional sau străin. în scopul obţinerii de avantaje pentru ei sau pentru alţii. vocea sau semnătura persoanei care exercită demnităţile publice şi funcţiile publice prevăzute în prezentul titlu pentru orice formă de publicitate privitoare la o activitate care aduce profit. a simbolurilor care au legătură cu exerciţiul demnităţii sau funcţiei sale. 113 Abrogat. cu excepţia publicităţii gratuite pentru scopuri caritabile. precum şi a vreunui produs comercial. (2) Se interzice folosirea sau permisiunea de a folosi numele însoţit de calitatea persoanei care exercită demnităţile publice şi funcţiile publice prevăzute în prezentul titlu în orice formă de publicitate a unui agent economic român sau străin. (3) Se interzice folosirea sau permisiunea de a folosi imaginea publică. în interes privat.ART. numele.

4 (1) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi că. prin întreaga lor activitate. 303 din 28 iunie 2004 (**republicată**)(*actualizată*) privind statutul judecătorilor şi procurorilor (actualizată până la data de 26 iunie 2009*) . delegare. organizaţie. 2 (1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili. (2) Judecătorii inamovibili pot fi mutaţi prin transfer. suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute de prezenţa lege. (4) Orice persoană. 1 Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii. precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. numai cu acordul lor. precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare. şi pot fi suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute de prezenţa lege. numai cu acordul lor. ART. Ei pot fi delegaţi. în condiţiile prezentei legi. (3) Judecătorii sunt independenţi. se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali. (2) Procurorii care se bucura de stabilitate pot fi mutaţi prin transfer.LEGE nr. a ordinii de drept. ART. să asigure supremaţia legii. 200 . autoritate sau instituţie este datoare să respecte independenţa judecătorilor. să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor. detaşare sau promovare. I Noţiuni şi principii ART. ART. 3 (1) Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucura de stabilitate şi sunt independenţi. detaşare sau promovare.EXTRAS – TITLUL I Dispoziţii generale CAP. în condiţiile legii.

să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi să participe la formarea profesională continua. 6 (1) Judecătorii. privind apartenenţa sau ne apartenenţa ca agent sau colaborator al organelor de securitate. magistraţii-asistenţi. precum şi a celor de instruire din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri. colegiului de conducere al instanţei sau conducătorului parchetului şi s-a considerat ca existenţa conflictului de interese nu afectează îndeplinirea imparţiala a atribuţiilor de serviciu. 5 (1) Funcţiile de judecător. magistraţii-asistenţi şi personalul auxiliar de specialitate sunt obligaţi să dea. II Incompatibilităţi şi interdicţii ART. o declaraţie pe propria răspundere în care să menţioneze dacă soţul. în condiţiile legii. cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.indiferent de calitatea acestora. (1). procurorii. (2) Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifica declaraţiile prevăzute la alin. (2) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să se abţină de la orice activitate legată de actul de justiţie în cazuri care presupun existenţa unui conflict între interesele lor şi interesul public de înfăptuire a justiţiei sau de apărare a intereselor generale ale societăţii. pe propria răspundere potrivit legii penale. 201 . procuror. ART. rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv exercita o funcţie sau desfăşoară o activitate juridică ori activităţi de investigare sau cercetare penală. magistrat-asistent şi asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private. este neclară sau incompletă. în scris. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii că poliţie politică se aplică în mod corespunzător. anual. cu excepţia cazurilor în care conflictul de interese a fost adus la cunoştinţa. personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor şi personalul auxiliar de specialitate sunt obligaţi să facă o declaraţie autentică. (2) Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv ca legea nu prevede. ca poliţie politica. (3) Judecătorii. Declaraţiile se înregistrează şi se depun la dosarul profesional. (3) Dispoziţiile Legii nr. precum şi locul de muncă al acestora. CAP. procurorii. Rezultatele verificărilor se ataşează la dosarul profesional.

8 (1) Judecătorilor şi procurorilor le este interzis: a) să desfăşoare activităţi comerciale. realitatea declaraţiilor prevăzute la alin. c) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere. (1) completează. (2) Judecătorii şi procurorii nu pot să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase. magistraţii-asistenţi. a convingerilor lor politice. societăţi naţionale sau regii autonome. inclusiv bănci sau alte instituţii de credit. chiar dacă procesele respective sunt pe rolul 202 . b) să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile. (1) lit. (3) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării verifica. ART. (4) Încălcarea dispoziţiilor alin. în orice mod. personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu pot fi lucrători operativi. (1) conduce la eliberarea din funcţia deţinută. inclusiv acoperiţi. judecătorii şi procurorii pot fi acţionari sau asociaţi ca urmare a legii privind privatizarea în masă. 9 (1) Judecătorii şi procurorii nu pot să facă parte din partide sau formaţiuni politice şi nici să desfăşoare sau să participe la activităţi cu caracter politic. o declaraţie autentică. informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii. c). inclusiv acoperiţi. ART. (2). din oficiu sau la sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii ori a ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti*). (2) Prin derogare de la prevederile alin. administrare său control la societăţi civile. 10 (1) Judecătorii şi procurorii nu îşi pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul. 7 (1) Judecătorii. (2) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor să se abţină de la exprimarea sau manifestarea. informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.ART. companii naţionale. anual. direct sau prin persoane interpuse. din care să rezulte că nu sunt lucrători operativi. comerciale sau de altă natură. societăţi comerciale. (2) Persoanele prevăzute la alin. ART. pe propria răspundere potrivit legii penale. inclusiv cea de judecător sau procuror. societăţi de asigurare ori financiare. d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic. procurorii.

exclusiv pe bază de concurs. precum şi ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. a unor documente interne sau internaţionale. ale ascendenţilor şi descendenţilor. studii de specialitate. în condiţiile prevăzute de lege. a aptitudinilor şi a bunei reputaţii. se realizează de avocat. 11 (1) Judecătorii şi procurorii pot participa la elaborarea de publicaţii. 13 Admiterea în magistratură şi formarea profesională iniţială în vederea ocupării funcţiei de judecător şi procuror se realizează prin Institutul Naţional al Magistraturii. cu excepţia celor cu caracter politic. pe baza competentei profesionale. precum şi ai oricăror persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial. potrivit legii. ale soţilor. pot elabora articole. 12 Admiterea în magistratură a judecătorilor şi procurorilor se face prin concurs. TITLUL II Cariera judecătorilor şi procurorilor CAP. (3) Judecătorilor şi procurorilor le este permis să pledeze. 14 (1) Admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii se face cu respectarea principiilor transparenţei şi egalităţii. (2) La concursul pentru admiterea la Institutul Naţional al 203 . ART. (3) Judecătorii şi procurorii pot fi membri ai societăţilor ştiinţifice sau academice. numai în cauzele lor personale. ART. I Admiterea în magistratură şi formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor ART. Chiar şi în asemenea situaţii însă judecătorilor şi procurorilor nu le este îngăduit să se folosească de calitatea pe care o au pentru a influenţa soluţia instanţei de judecată sau a parchetului şi trebuie să evite a se crea aparenta că ar putea influenţa în orice fel soluţia. ART.altor instanţe sau parchete decât acelea în cadrul cărora îşi exercita funcţia şi nu pot îndeplini orice altă activitate care. lucrări literare ori ştiinţifice şi pot participa la emisiuni audiovizuale. (2) Judecătorii şi procurorii pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de întocmire a proiectelor de acte normative.

domiciliul în România şi capacitate deplina de exerciţiu. (1) se aduc la cunoştinţa şi printr-un comunicat care se publică în trei cotidiene centrale. cu aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii. în funcţie de posturile de judecători şi procurori vacanţe.Magistraturii se poate înscrie persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) are cetăţenia romana. Aceasta le va soluţiona în termen de 3 zile. (6) fiind 204 . Dată. precum şi de cele care vor fi înfiinţate. c) nu are antecedente penale sau cazier fiscal. (2) Datele prevăzute la alin. Comisia medicală se numeşte prin ordin comun al ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti şi al ministrului sănătăţii. 15 (1) Concursul de admitere se organizează anual la data şi locul stabilite de Institutul Naţional al Magistraturii. (6) Rezultatele concursului se afişează la sediul Institutului Naţional al Magistraturii şi se publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii. comisia de elaborare a subiectelor şi comisia de soluţionare a contestaţiilor sunt numite prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. modul de desfăşurare a concursului de admitere şi numărul de locuri scoase la concurs se publică în Monitorul Oficial al României. (2) se realizează de comisia de admitere. dispoziţiile alin. din punct de vedere medical şi psihologic. Partea a III-a. (3) Pentru înscrierea la concursul prevăzut la alin. d) cunoaşte limba romană. locul. la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. (7) Candidaţii nemulţumiţi de rezultatele concursului pot formula contestaţii în termen de 3 zile de la afişare la comisia de soluţionare a contestaţiilor. Taxele examenului medical pentru candidaţii declaraţi admişi se suportă din bugetul Institutului Naţional al Magistraturii. b) este licenţiata în drept. (4) Consiliul Superior al Magistraturii stabileşte în fiecare an numărul de cursanţi. în funcţie de cheltuielile necesare pentru organizarea concursului. pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii. e) este aptă. Verificarea dosarelor candidaţilor şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 14 alin. ART. (1). cu cel puţin 60 de zile înainte de data stabilită pentru concurs. (5) Comisia de admitere. pentru exercitarea funcţiei. Decizia comisiei de soluţionare a contestaţiilor este irevocabilă. candidatul plăteşte o taxă al cărei cuantum se stabileşte prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.

auditorii de justiţie optează. (4) Auditorii de justiţie beneficiază de drepturile prevăzute de art. (1)-(3) şi (5) se aplică şi auditorilor de justiţie proveniţi din alte ţări. (6) Prevederile alin. pentru a cunoaşte în mod direct activităţile pe care le desfăşoară judecătorii. pentru funcţia de judecător sau procuror. (2) Bursa auditorilor de justiţie prevăzută la alin. (3) Indemnizaţiile auditorilor de justiţie se plătesc din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat al Consiliului Superior al Magistraturii. (1) are natura şi regimul juridic al unui drept salarial şi se stabileşte pe baza indemnizaţiei brute prevăzute de lege pentru judecătorii şi procurorii stagiari. (4) În perioada cursurilor. 79 alin. la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. 205 . (2) Formarea profesională iniţială în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii consta în pregătirea teoretică şi practică a auditorilor de justiţie pentru a deveni judecători sau procurori. (3) Durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiţie este de 2 ani. (4) şi (5). în ordinea mediilor şi în raport cu numărul posturilor. Auditorii de justiţie beneficiază de indemnizaţie şi în perioada vacantelor. la care se vor calcula reţinerile pentru obţinerea indemnizaţiei nete. precum şi obligaţia angajatorului şi a asiguraţilor privind contribuţia la asigurările sociale de sănătate.aplicabile în mod corespunzător. (5) Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiţie. urmând a se vira obligaţia angajatorului şi a asiguraţilor la asigurările sociale de stat. 16 (1) Cursanţii Institutului Naţional al Magistraturii au calitatea de auditori de justiţie. care se aplică în mod corespunzător. dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii. După primul an de cursuri. constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror. (5) Programul de formare profesională a auditorilor de justiţie se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii. asista la şedinţele de judecată şi la activitatea de urmărire penală. 17 (1) Auditorii de justiţie beneficiază de o bursă având caracterul unei indemnizaţii lunare corespunzătoare funcţiei de judecător stagiar şi procuror stagiar. pe baza înţelegerilor încheiate cu ministerele de justiţie din ţările respective. ART. procurorii şi personalul auxiliar de specialitate. în raport cu vechimea pe care o au ca auditori. ART. auditorii de justiţie efectuează stagii de practică în cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor.

(5) pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ şi fiscal competentă. d) exmatricularea din Institutul Naţional al Magistraturii. (3) Auditorii de justiţie care nu promovează examenul de absolvire 206 . b) diminuarea bursei cu până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni. (7) În cazul exmatriculării din Institutul Naţional al Magistraturii. personalul de instruire şi de conducere al Institutului Naţional al Magistraturii. ART. de regulă. de directorul Institutului Naţional al Magistraturii şi poate fi contestat la consiliul ştiinţific al institutului. (2) Constituie abateri disciplinare: a) desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor ce le revin. auditorii de justiţie susţin un examen de absolvire. (1) vor fi numiţi. dacă acestea depăşesc 8 ore într-o lună. (4) Avertismentul se aplică. (5) Sancţiunile prevăzute la alin. 18 (1) Abaterile disciplinare ale auditorilor de justiţie de la îndatoririle ce le revin potrivit legii sau Regulamentului Institutului Naţional al Magistraturii se sancţionează disciplinar. (6) Hotărârile consiliului ştiinţific prevăzute la alin. c) absentele nemotivate de la cursuri. c) diminuarea bursei proporţional cu numărul absentelor nemotivate.ART. dacă acestea depăşesc 8 ore într-o lună. b). c) şi d) se apica de Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii. în scris. în funcţiile pentru care au optat după primul an de cursuri în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii. cel sancţionat este obligat să restituie indemnizaţia şi cheltuielile de şcolarizare. (3) lit. precum şi fata de persoanele cu care intra în contact în perioada efectuării stagiului. (2) Auditorii de justiţie care au promovat examenul prevăzut la alin. 19 (1) După încheierea cursurilor în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii. prin care se verifica însuşirea cunoştinţelor necesare exercitării funcţiei de judecător sau de procuror. (3) Sancţiunile disciplinare aplicabile auditorilor de justiţie sunt: a) avertismentul. potrivit legii. b) atitudinile ireverenţioase fata de colegi. constând în probe teoretice şi practice. (8) Procedura de constatare a abaterilor şi de aplicare a sancţiunilor disciplinare se stabileşte prin Regulamentul Institutului Naţional al Magistraturii.

după caz. el nu poate fi numit ca judecător sau procuror şi este obligat să restituie bursă şi cheltuielile de şcolarizare. pe baza mediei generale. absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii care au promovat examenul de absolvire primesc indemnizaţia lunară corespunzătoare funcţiei de auditor de justiţie. în mod nejustificat. constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror. (1^1) Perioada cuprinsă între promovarea examenului de absolvire şi numirea de către Consiliul Superior al Magistraturii în funcţia de judecător sau procuror stagiar. II Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari ART.se pot prezenta încă o dată pentru susţinerea acestuia la următoarea sesiune organizată de Institutul Naţional al Magistraturii. precum şi perioada în care o persoană a avut calitatea de judecător sau procuror stagiar. dacă a promovat examenul de capacitate prevăzut de art. el este obligat să restituie bursa de auditor de justiţie şi cheltuielile de şcolarizare efectuate cu formarea să. la parchetele de pe lângă acestea. ART. CAP. Drepturile salariate se suportă din bugetul Institutului Naţional al Magistraturii. ART. (1). proporţional cu timpul rămas până la împlinirea termenului prevăzut la alin. 25. (2) În cazul în care un absolvent al Institutului Naţional al Magistraturii este eliberat din funcţie înainte de expirarea perioadei de 6 ani. (2) Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari pot fi numiţi în funcţie numai la judecătorii sau. (3) Judecătorii stagiari se bucura de stabilitate. 20 (1) Absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii sunt obligaţi să îndeplinească timp de 6 ani funcţia de judecător sau de procuror. 21 (1) Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari sunt numiţi în funcţie de către Consiliul Superior al Magistraturii. 207 . la examen sau nu promovează examenul în a doua sesiune. În cazul în care auditorul de justiţie nu se prezintă. (3) În perioada dintre dată promovării examenului de absolvire şi data numirii în funcţia de judecător sau procuror stagiar. din iniţiativă să ori din motive care îi sunt imputabile. obţinută prin însumarea celor trei medii de la sfârşitul fiecărui an de studiu şi de la examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii. 22 (1) Durata stagiului este de 1 an.

b) litigiile patrimoniale având ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun. f) constatarea intervenţiei amnistiei ori graţierii. în cazul în care valoarea obiectului litigiului nu depăşeşte 100 milioane lei (10 mii lei RON). 279 alin. el este obligat să se prezinte la sesiunea următoare. e) reabilitarea. a procurorilor stagiari întocmeşte trimestrial un referat de evaluare individuală privind însuşirea cunoştinţelor practice specifice activităţii de judecător sau de procuror. ART. judecătorii şi procurorii stagiari sunt obligaţi să se prezinte la examenul de capacitate. de prim-procurorul parchetului de pe lângă această instanţă. investirea cu formula executorie şi luarea unor măsuri asiguratorii. d) somaţia de plată. (2) În vederea prezentării la examenul de capacitate. cererile privind înregistrările şi rectificările în registrele de stare civilă. 2 lit. 23 (1) Judecătorii stagiari judeca: a) cererile privind pensiile de întreţinere. (2) Procurorii stagiari au dreptul să pună concluzii în instanţă. 25 (1) După încheierea perioadei de stagiu. ultimul referat de evaluare individuală cuprinde avizul consultativ al preşedintelui curţii de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă această. (3) Conducerea instanţelor şi a parchetelor este obligată să asigure toate condiţiile pentru bună desfăşurare a stagiului. după caz. (2) Lipsa nejustificată de la examenul de capacitate sau respingerea 208 . sub coordonarea unui procuror care se bucura de stabilitate. c) plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale. să efectueze şi să semneze acte procedurale. a) din Codul de procedura penală. g) infracţiunile prevăzute la art. 24 (1) Judecătorul sau procurorul care răspunde de coordonarea judecătorilor stagiari sau. ART. În cazul în care judecătorul stagiar sau procurorul stagiar este respins la examenul de capacitate. cererile privind popririle. încuviinţarea executării silite. (3) Soluţiile procurorilor stagiari sunt contrasemnate de procurorii care îi coordonează. după caz.(2) În perioada stagiului. judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să continue formarea profesională. ART. sub coordonarea unui judecător sau procuror anume desemnat de preşedintele judecătoriei sau.

Partea a III-a. În această situaţie. precum şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. însoţite de referatele de evaluare şi de celelalte acte necesare potrivit Regulamentului privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari şi al procurorilor stagiari. ART. prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii. judecători de la curţile de apel şi formatori din Institutul Naţional al Magistraturii. (3) sunt obligate să efectueze din nou stagiul. 27 (1) Comisia pentru examenul de capacitate al judecătorilor şi comisia pentru soluţionarea contestaţiilor sunt alcătuite din judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. din motive justificate. persoanele prevăzute la alin. potrivit legii. (1) participă judecătorii stagiari şi procurorii stagiari. 209 . (3) Cererile de înscriere la examenul de capacitate. locul şi modul de desfăşurare a examenului de capacitate se publică în Monitorul Oficial al României. ART. cu cel puţin 90 de zile înainte de data stabilită pentru examenul de capacitate. Ministerului Public şi al Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti*) (2) Dată. (2) se aplică în mod corespunzător. procurori de la parchetele de pe lângă curţile de apel şi formatori din Institutul Naţional al Magistraturii. se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 60 de zile de la publicarea datei examenului. nu s-a prezentat la examenul de capacitate poate susţine acest examen dacă de la încheierea stagiului până la data fixată pentru examen nu au trecut mai mult de 2 ani. (4) După trecerea termenului de 2 ani. Institutului Naţional al Magistraturii. la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. judecătorul sau procurorul stagiar este obligat să restituie bursa de auditor de justiţie şi cheltuielile de şcolarizare efectuate pentru formarea sa profesională. 26 (1) Examenul de capacitate al judecătorilor stagiari şi al procurorilor stagiari se organizează anual de Consiliul Superior al Magistraturii. (2) Comisia pentru examenul de capacitate al procurorilor şi comisia pentru soluţionarea contestaţiilor sunt alcătuite din procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. precum şi pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii şi se comunica instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea. (1^1) La examenul de capacitate prevăzut la alin.candidatului la două sesiuni atrage pierderea calităţii de judecător stagiar sau de procuror stagiar. numiţi prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. Dispoziţiile alin. (3) Persoana care.

curţile de apel sau parchetele de pe lângă acestea. lista tuturor posturilor vacante de la judecătorii şi parchetele de pe lângă aceste instanţe se publică de îndată. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător. la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. instituţiile de bază ale dreptului. 28 (1) Examenul de capacitate consta în verificarea cunoştinţelor teoretice şi practice prin probe scrise şi orale. în termen de 15 zile libere de la publicarea acestora în Monitorul Oficial al României. examenul de capacitate în cazurile în care constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege sau de regulament privind organizarea examenului sau că există dovada săvârşirii unor fraude. în tot sau în parte. Contestaţiile se soluţionează în termen de 3 zile. (3) Notarea la probele orale este definitivă. ART. 29 (1) Rezultatele examenului de capacitate se înscriu în tabelul de clasificare a candidaţilor. ART. (4) După întocmirea tabelului de clasificare a candidaţilor. (3) Probele cu caracter practic constau în soluţionarea de spete şi întocmirea de acte judiciare. care se afişează la sediul Institutului Naţional al Magistraturii şi se publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii. distincte pentru judecători şi procurori. (5) Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida. Decizia comisiei de soluţionare a contestaţiilor este irevocabilă. (2) Probele cu caracter teoretic au ca obiect fundamentele constituţionale ale statului de drept. ART. în Monitorul Oficial al României. şi se afişează la sediile instanţelor şi parchetelor. separat pentru judecători şi procurori. 27. organizarea judiciară şi Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor. în ordinea mediilor. Partea a III-a. Consiliul Superior al Magistraturii validează examenul de capacitate. dispoziţiile alin. de către candidaţi.numiţi prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. în termen de 72 de ore de la afişarea rezultatelor. în prima şedinţa care urmează afişării rezultatelor. 210 . în funcţie de specificul activităţii acestora. (2) Contestaţiile pentru examenul de capacitate cu privire la probele scrise se trimit la Institutul Naţional al Magistraturii. La susţinerea probelor orale participa cel puţin 3 membri ai comisiilor prevăzute la art. 30 (1) După validarea examenului de capacitate. Partea a III-a. (2) Candidaţii declaraţi admişi la examenul de capacitate au dreptul. să-şi aleagă posturile. prin grija Consiliului Superior al Magistraturii.

CAP. cu 211 . (5) În perioada dintre dată validării examenului de capacitate şi data intrării în vigoare a actului de numire de către Preşedintele României. (6) În circumscripţiile instanţelor şi parchetelor unde o minoritate naţionala are o pondere de cel puţin 50% din numărul locuitorilor. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. la medii egale. după dobândirea calităţii de ofiţer activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Refuzul de a accepta propunerea este considerat demisie. (2) Verificările pentru chemarea în cadrele active ale armatei. în următoarea ordine. al instanţelor şi al parchetelor. (2) Propunerile de numire se fac în cel mult 30 de zile de la data validării examenului de capacitate. (4) La medii egale are prioritate la alegerea postului. III Numirea judecătorilor şi procurorilor ART. Refuzul motivat se comunica de îndată Consiliului Superior al Magistraturii. din oficiu. au prioritate candidaţii cunoscători ai limbii acelei minorităţi. are obligaţia să motiveze opţiunea şi să o comunice de îndată Preşedintelui României.(3) Candidatului care nu şi-a exercitat dreptul de alegere a postului în termenul prevăzut la alin. (5) Repartizarea pe posturi se afişează la sediul Consiliului Superior al Magistraturii. (2) i se propune. (4) În situaţia în care Consiliul Superior al Magistraturii susţine propunerea iniţială. (1). ART. un post de către Consiliul Superior al Magistraturii. (3) Preşedintele României poate refuza o singură dată numirea judecătorilor şi procurorilor prevăzuţi la alin. 31 (1) Judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiţi de Preşedintele României. candidatul care funcţionează la instanţă sau parchetul pentru care a optat ori cel care are o vechime mai mare în magistratură. se comunica persoanelor interesate şi se publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii. judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate primesc salariul corespunzător funcţiei imediat superioare celei de judecător sau procuror stagiar. 32 (1) Poate fi numită judecător sau procuror militar persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru intrarea în magistratură.

pe o perioadă de 6 luni. (3) În termen de cel mult 30 de zile de la data validării concursului prevăzut la alin. (13) După numirea în funcţia de judecător sau procuror. (5).(10) ale art.privire la persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi numită judecător sau procuror militar. (1). (6) se aplică în mod corespunzător. care va cuprinde în mod obligatoriu elemente de drept comunitar. persoanele prevăzute la alin. din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi Institutul Român pentru Drepturile Omului. (11) Preşedintele României poate refuza o singură dată numirea judecătorilor şi procurorilor prevăzuţi la alin. asistenţii judiciari. dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. consilierii juridici. (1). Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţia de judecător sau. se fac de structura abilitată din Ministerul Apărării Naţionale*). cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani. de Consiliul Superior al Magistraturii. (1) sunt obligate să urmeze. notarii. (1) se organizează anual sau ori de câte ori este necesar. Curţii Constituţionale. persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului. foştii judecători şi procurori care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile. avocaţii. personalul de specialitate juridică prevăzut la art. (12) În situaţia în care Consiliul Superior al Magistraturii susţine propunerea iniţială. personalul de probaţiune cu studii superioare juridice. (2) Concursul prevăzut la alin. pentru ocuparea posturilor vacante de la judecătorii şi parchetele de pe lângă acestea. are obligaţia să motiveze opţiunea şi să o comunice de îndată Preşedintelui României. (4) Dispoziţiile art. 33 (1) Pot fi numiţi în magistratură. un curs de formare profesională în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii. 14 alin. grefierii cu studii superioare juridice. ofiţerii de poliţie judiciară cu studii superioare juridice. 87 alin. (1). cadrele didactice din învăţământul juridic superior acreditat. care asigură managementul funcţiilor militare la nivelul instanţelor şi parchetelor militare. (14) Persoanele numite în condiţiile prezentului articol nu pot fi delegate. Avocatului Poporului. Administraţiei Prezidenţiale. de procuror a candidaţilor admişi. 33 au fost abrogate. ART. detaşate. Alin. Refuzul motivat se comunica de îndată Consiliului Superior al Magistraturii. după caz. transferate şi nu pot promova la alte instanţe sau parchete 212 . 30 alin. (2). pe bază de concurs. Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ. prin Institutul Naţional al Magistraturii. Guvernului. precum şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

anual sau ori de câte ori este necesar. V Promovarea judecătorilor şi procurorilor şi numirea în funcţiile de conducere SECŢIUNEA 1 Promovarea la tribunale. (2) Concursul pentru promovarea judecătorilor şi procurorilor se organizează. care se semnează de conducătorul instanţei sau. 34 (1) Înainte de a începe să-şi exercite funcţia. nulitatea numirii în funcţie. să-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare. prin Institutul Naţional al Magistraturii. (5) Depunerea jurământului nu este necesară în cazul transferului său al promovării judecătorului ori procurorului în altă funcţie. în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau. după citirea actului de numire. să revină la postul deţinut anterior. la încetarea mandatului.timp de cel puţin 3 ani de la numirea în funcţie. după caz. judecătorii şi procurorii depun următorul jurământ: "Jur să respect Constituţia şi legile ţării. (3) Jurământul se depune în şedinţa solemnă. după caz. de Consiliul Superior al Magistraturii. Aşa să-mi ajute Dumnezeu " Referirea la divinitate din formula jurământului se schimba potrivit credinţei religioase a judecătorilor şi procurorilor şi este facultativă. 43 (1) Promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional. la data numirii. *** CAP. după caz. în fata judecătorilor instanţei sau. curţi de apel şi la parchete ART. (2) Refuzul depunerii jurământului atrage. la parchete. ART. aveau funcţia de judecător sau de procuror au dreptul. (15) Judecătorii Curţii Constituţionale care. conştiinţa şi fără părtinire. (4) Depunerea jurământului se consemnează într-un proces-verbal. a procurorilor parchetului la care a fost numit judecătorul sau procurorul. (3) Comisia pentru promovarea judecătorilor este alcătuită din 213 . al parchetului şi de 2 dintre judecătorii sau procurorii prezenţi. precum şi de cel care a depus jurământul. de drept. să apar drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei.

modul de desfăşurare a concursului şi posturile vacante pentru care se organizează concurs se comunica tuturor judecătorilor şi procurorilor. la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. a Institutului Naţional al Magistraturii. numiţi prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. pentru promovarea în funcţiile de judecător de curte de apel şi procuror la parchetul de pe lângă această. nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc următoarele condiţii minime de vechime: a) 5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror. pentru promovarea în funcţiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat şi procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat. 44 pot participa la concurs. ART. c) 8 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror. şi se publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii. (3) Consiliul Superior al Magistraturii verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în trei cotidiene centrale. locul. numiţi prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii. prin curţile de apel şi parchete. 44 (1) Pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare. în vederea promovării pe loc. ART. (5) Dată.judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (1) se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat*). procurori de la parchetele de pe lângă curţile de apel şi formatori din Institutul Naţional al Magistraturii. 214 . (1). cu cel puţin 60 de zile înainte de data stabilită pentru concurs. (2) La calcularea vechimii prevăzute la alin. la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. (4) Comisia pentru promovarea procurorilor este alcătuită din procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. judecători de la curţile de apel şi formatori din Institutul Naţional al Magistraturii. 45 Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. b) 6 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror.

(4) Concursul sau examenul consta în prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere şi în probe scrise privind managementul. drept internaţional privat. drept administrativ. drept comercial. 46 (1) Concursul de promovare consta în probe scrise. tribunalelor. curţilor de apel şi parchetelor corespunzătoare ART. de Consiliul Superior al Magistraturii. prin Institutul Naţional al Magistraturii. tribunale specializate şi curţi de apel se face numai prin concurs sau examen organizat. (3) Judecătorii îşi depun candidaturile însoţite de orice alte acte considerate relevante. dreptul familiei. SECŢIUNEA a 2-a Numirea în funcţiile de conducere din cadrul judecătoriilor. una dintre următoarele materii: drept civil. (2) Probele constau în: a) în funcţie de specializare. dreptul muncii. cu caracter teoretic şi practic. 30 alin. capacitatea 215 . nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute de lege. la Institutul Naţional al Magistraturii. tribunale. ori de câte ori este necesar. c) jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene. în termen de 20 de zile de la publicarea datei concursului sau examenului.ART. ART. (3) Procedura de desfăşurare a concursului. (2) Pot participa la concurs sau examen judecătorii care au calificativul "foarte bine" la ultima evaluare. Consiliul Superior al Magistraturii dispune. 48 (1) Numirea în funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte la judecătorii. b) jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale. drept penal. prin hotărâre. 47 În termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor. inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor este prevăzută în Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor. promovarea judecătorilor şi procurorilor declaraţi admişi. comunicarea. resursele umane. drept financiar şi fiscal. (6) se aplică în mod corespunzător. (4) Dispoziţiile art. d) procedura civilă sau procedura penală. în funcţie de specializarea judecătorului sau procurorului.

(11) Judecătorii care participa la concurs sau examen. la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. cu posibilitatea reinvestirii. în termen de 15 zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii. ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege. Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti*). (10) Nu pot fi numiţi în funcţii de conducere judecătorii care au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea ori judecătorii care au un interes personal. (5) Comisia de examinare este numită de Consiliul Superior al Magistraturii. şi este formată din 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (6) Dată. rezistenta la stres şi un test psihologic. (9) Numirea judecătorilor în celelalte funcţii de conducere se face pe o perioadă de 3 ani. în condiţiile prevăzute la alin. (12) Înainte de numirea în funcţiile de conducere. precum şi o declaraţie de interese care se actualizează anual sau în termen de 15 zile de la apariţia unei schimbări sau de la data la care judecătorul a luat cunoştinţa despre aceasta. Consiliului Superior al Magistraturii şi la sediile instanţelor judecătoreşti. Dispoziţiile art. precum şi Regulamentul de organizare a concursului sau examenului elaborat de Institutul Naţional al Magistraturii se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii şi se afişează pe pagina de Internet a Institutului Naţional al Magistraturii. La constituirea comisiilor vor fi avuţi în vedere. la propunerea preşedintelui instanţei. (7) Consiliul Superior al Magistraturii validează rezultatul concursului sau examenului şi numeşte judecătorii în funcţiile de conducere în termen de 15 zile de la data afişării rezultatelor finale. cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării acestuia. după caz. locul. cu posibilitatea reinvestirii o singură dată. judecătorii care au urmat cursuri de management. (8) Numirea judecătorilor care au obţinut rezultatul cel mai bun la concurs sau. au fost declaraţi admişi la examen în funcţiile pentru care au candidat se face pe o perioadă de 3 ani. o singură dată.candidatului de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifica şi comunica. (1). (6) se aplică în mod corespunzător. 30 alin. dacă judecătorul a făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau a colaborat cu 216 . de Consiliul Superior al Magistraturii. 2 judecători de la curţile de apel şi 3 specialişti în management şi organizare instituţională. precum şi cei propuşi pentru o funcţie de conducere sunt obligaţi să dea o declaraţie pe proprie răspundere din care să rezulte că nu au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 şi nici nu au colaborat cu acestea. în principal.

30 217 . prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal. (7) Consiliul Superior al Magistraturii validează rezultatul concursului sau examenului şi numeşte procurorii în funcţiile de conducere în termen de 15 zile de la data afişării rezultatelor finale. (4) Dispoziţiile art. (14) Numirea în funcţii de conducere potrivit prezentului articol se face în termen de cel mult 6 luni de la data la care acestea devin vacante. Dispoziţiile art. nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute de lege. Institutului Naţional al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti*). prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi familie sau prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie şi de adjuncţi ai acestora se face numai prin concurs sau examen organizat. prin Institutul Naţional al Magistraturii. (13) Evidenta posturilor vacante de conducere de la instanţele judecătoreşti este publica şi disponibilă permanent pe paginile de Internet ale Consiliului Superior al Magistraturii. a Institutului Naţional al Magistraturii. în termen de 20 de zile de la publicarea datei concursului sau examenului. 48 alin. (6) Dată. procurorii care au urmat cursuri de management. şi este formată din 2 procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (4) se aplică în mod corespunzător. 49 (1) Numirea în funcţiile de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel. a Consiliului Superior al Magistraturii. (3) Procurorii îşi depun candidaturile însoţite de orice alte acte considerate relevante. precum şi Regulamentul de organizare a concursului sau examenului elaborat de Institutul Naţional al Magistraturii se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii şi se afişează pe pagina de Internet a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (5) Comisia de examinare este numită de Consiliul Superior al Magistraturii. în principal. 2 procurori de la parchetele de pe lângă curţile de apel şi 3 specialişti în management şi organizare instituţională. cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării acestuia. (2) Pot participa la concurs sau examen procurorii care au calificativul "foarte bine" la ultima evaluare. a Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti*) şi la sediile parchetelor. ART. de Consiliul Superior al Magistraturii. locul. la Institutul Naţional al Magistraturii. precum şi prin afişare la sediile instanţelor judecătoreşti. la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. ori de câte ori este necesar.acestea. La constituirea comisiilor vor fi avuţi în vedere.

48 alin. la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. parchetul la care urmează să fie numit în funcţia de conducere. precum şi prin afişare la sediile parchetelor. (10)-(12) şi (14) se aplică în mod corespunzător şi în cazul numirii procurorilor în funcţiile de conducere. sunt necesare următoarele condiţii minime de vechime: a) pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte de judecătorie. b) pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte de tribunal sau tribunal specializat. (9) Numirea în celelalte funcţii de conducere la parchete se face pe o perioadă de 3 ani. în condiţiile prevăzute la alin. de Consiliul Superior al Magistraturii. (11) Dispoziţiile art. procuror şef secţie al parchetului de pe lângă curtea de apel. o vechime de 6 ani în funcţia de judecător sau procuror. preşedinte de secţie la curtea de apel. (1) se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat. Consiliului Superior al Magistraturii. judecătorul şi procurorul trebuie să aibă dreptul să funcţioneze la instanţă sau. (12) Evidenta posturilor vacante de conducere de la parchete este publica şi disponibilă permanent pe paginile de Internet ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. o vechime de 5 ani în funcţia de judecător sau procuror. procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel şi adjunct al acestuia. prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi familie. 50 (1) Pentru numirea în funcţii de conducere. 218 . cu posibilitatea reinvestirii. ART. (10) Pentru numirea în funcţiile de conducere prevăzute la alin. c) pentru funcţia de preşedinte. vicepreşedinte. Institutului Naţional al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti*). (8) Numirea procurorilor care au obţinut rezultatul cel mai bun la concurs sau. adjunct al acestuia şi procuror şef secţie al parchetului de pe lângă tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi familie. după caz. au fost declaraţi admişi la examen în funcţiile pentru care au candidat se face pe o perioadă de 3 ani. (3) Pentru numirea în funcţii de conducere. cu posibilitatea reinvestirii o singură dată. o singură dată. (9) este necesară recomandarea conducătorului parchetului unde urmează să fie numit procurorul. (1). (2) La calcularea vechimii prevăzute la alin. prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie şi adjunct al acestuia. o vechime de 8 ani în funcţia de judecător sau procuror. după caz.alin. (6) se aplică în mod corespunzător. precum şi preşedinte de secţie la tribunal.

din oficiu sau la propunerea adunării generale ori a conducătorului parchetului. mass-media. asigurarea accesului la informaţiile de interes public din cadrul instanţei sau parchetului şi transparenta actului de conducere. pentru următoarele motive: a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în funcţia de conducere. capacitatea rapidă de decizie. previziune. 49 şi 50. gestionarea situaţiilor de criză. personalul auxiliar. alte instituţii.rezultate obţinute. procurorii. (5) La verificarea asumării responsabilităţii vor fi avute în vedere. implementarea strategiilor naţionale şi secvenţiale în domeniul justiţiei şi respectarea principiului distribuirii aleatorii sau. în principal. b) în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficienta. iniţiativa şi capacitatea de adaptare rapidă. persoanele implicate în actul de justiţie. gestionarea informaţiilor. o funcţie de conducere la aceeaşi instanţă sau la acelaşi parchet ori la alta instanţă sau parchet ori revin la instanţele sau parchetele de unde provin sau la o instanţă sau parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii. (4) La verificarea comportamentului şi comunicării vor fi avute în vedere. în condiţiile prevăzute de art. după caz. îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege şi regulamente.ART. capacitatea de organizare. mediu şi lung. în principal. comportamentul şi comunicarea cu judecătorii. organizarea pregătirii şi perfecţionării profesionale şi repartizarea sarcinilor în cadrul instanţelor sau parchetelor. capacitatea de analiza. (2) care se aplică în mod corespunzător. asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale. pentru motivele prevăzute la alin. strategie şi planificare pe termen scurt. 48. 51 (1) La încetarea mandatului funcţiei de conducere judecătorii sau procurorii pot ocupa. autoperfecţionarea. comportamentul şi comunicarea. evaluarea necesităţilor. (7) Revocarea din funcţia de conducere a procurorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii. în principal. în principal. c) în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare. (2) Revocarea din funcţia de conducere a judecătorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii. (3) La verificarea organizării eficiente a activităţii vor fi avute în vedere. sinteză. al repartizării pe criterii obiective a cauzelor. următoarele criterii: folosirea adecvată a resurselor umane şi materiale. rezistenta la stres. din oficiu sau la propunerea adunării generale ori a preşedintelui instanţei. 219 . raportul resurse investite . (6) La verificarea aptitudinilor manageriale vor fi avute în vedere. justiţiabilii.

la solicitarea preşedintelui curţii de apel în circumscripţia căreia se cere delegarea şi cu avizul preşedintelui curţii de apel unde aceştia funcţionează. la propunerea preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. un tribunal sau un tribunal specializat nu poate funcţiona normal din cauza absenţei temporare a unor judecători. (6) Delegarea judecătorilor se poate face pe o perioadă de cel mult 6 luni şi poate fi prelungită. VI Delegarea. (8) Delegarea procurorilor poate fi prelungită. cu acordul scris al acestora. poate delega judecători de la alte instanţe din circumscripţia menţionată. până la ocuparea funcţiei prin numire în condiţiile prezentei legi. cel mult încă 6 luni. procurorii pot fi delegaţi. (7) În interesul serviciului.*** CAP. preşedintele curţii de apel. la solicitarea preşedintelui curţii de apel. la parchetele din cadrul Ministerului Public pe o perioadă de cel mult 6 luni. tribunale şi tribunale specializate în circumscripţia altei curţi de apel se dispune. tribunale. (4) Delegarea în funcţii de conducere a judecătorilor de la curţile de apel. (5) Delegarea în funcţiile de conducere de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a judecătorilor de la această instanţă se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii. de Consiliul Superior al Magistraturii. inclusiv în funcţii de conducere. de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. cu acordul scris al acestora. la propunerea preşedintelui respectivei instanţe din circumscripţia acelei curţi de apel. (9) Pe perioada delegării judecătorii şi procurorii beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţia în care sunt delegaţi. de Consiliul Superior al Magistraturii. acesta îşi păstrează 220 . cu acordul scris al acestora. existenţei unor posturi vacante sau altor asemenea cauze. de Consiliul Superior al Magistraturii. cu acordul scris al acestora. cu acordul scris al acestora. cu acordul scris al acestora. cel mult încă 6 luni. (3) Delegarea judecătorilor curţilor de apel se dispune. cu acordul scris al acestora. Când salariul şi celelalte drepturi băneşti prevăzute pentru funcţia în care este delegat judecătorul sau procurorul sunt inferioare. (2) Delegarea judecătorilor de la judecătorii. detaşarea şi transferul ART. 57 (1) În cazul în care o judecătorie. cu acordul scris al acestora. tribunale specializate şi judecătorii se dispune.

la care se adaugă sporurile cu caracter permanent prevăzute de lege pentru funcţia deţinută anterior detaşării. al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti*) sau la unităţile subordonate acestuia ori la alte autorităţi publice. (1). detaşaţi în străinătate pentru acţiuni în interesul serviciului. în cuantumul prevăzut de lege pentru deplasarea în străinătate a secretarilor de stat. 58 (1) Consiliul Superior al Magistraturii dispune detaşarea judecătorilor şi procurorilor. procurorii şi personalul asimilat acestora. al preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.indemnizaţia de încadrare lunară şi celelalte drepturi băneşti. la Consiliul Superior al Magistraturii. c) decontarea chiriei. (3) În perioada detaşării. d) diurnă. prin ordin comun al ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti*). Când salariul şi celelalte drepturi băneşti prevăzute pentru funcţia în care este detaşat judecătorul sau procurorul sunt inferioare. prin legea bugetului de stat. beneficiază de drepturi şi au obligaţiile stabilite prin normele speciale ale instituţiei la care sunt detaşaţi. în limita plafonului stabilit anual. (3^1). (3^2) În lipsa normelor speciale prevăzute la alin. Institutul Naţional al Magistraturii. la începutul şi la sfârşitul perioadei de detaşare. ART. (3^3) Personalul detaşat în străinătate nu poate beneficia în ţară de aceleaşi drepturi acordate de instituţia unde este detaşat. personalul detaşat în străinătate beneficiază de următoarele drepturi: a) indemnizaţia de încadrare lunară. 221 . potrivit limitei bugetului alocat în acest scop. al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. b) decontarea costului transportului între locul de domiciliu şi locul detaşării. la alte instanţe sau parchete. cu acordul scris al acestora. pentru o durată de până la 3 ani. precum şi pentru efectuarea concediului de odihnă în ţară. judecătorii şi procurorii îşi păstrează calitatea de judecător sau procuror şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detaşat. în condiţiile prevăzute la alin. inclusiv cele de demnitate publica numite. (2) Durata detaşării este cuprinsă între 6 luni şi 3 ani. Detaşarea se prelungeşte o singură dată. în orice funcţii. la solicitarea acestor instituţii. acesta îşi păstrează indemnizaţia de încadrare lunară şi celelalte drepturi băneşti. precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale. (3^1) Judecătorii.

(3) În perioada suspendării din funcţie. respectiv. b) când suferă de o boală psihică. (5) După încetarea detaşării. VII Suspendarea din funcţie şi încetarea funcţiei de judecător şi procuror ART. (1). 60 Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la alta instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publica se aprobă. judecătorul sau procurorul revine în funcţia deţinută anterior. (1) decât motivat. judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror. 62 (1) Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcţie în următoarele cazuri: a) când a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa prin ordonanţa sau rechizitoriu. judecătorului şi procurorului nu i se plătesc drepturile salariale. prin decret al Preşedintelui României. iar procurorii. (3) Preşedintele României nu poate refuza numirea în funcţiile prevăzute la alin. a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul judecătorilor care solicita numirea ca procuror. CAP. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Această perioadă nu constituie vechime în magistratură. candidaţii vor susţine un interviu în faţa secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul procurorilor care solicita numirea ca judecători şi. ART. care îl împiedica să-şi exercite funcţia în mod corespunzător. ART. în funcţia de judecător. (2) Pentru numirea în funcţiile prevăzute la alin. aducând la cunoştinţa Consiliului Superior al Magistraturii motivele refuzului. 59 Detaşarea nu se poate face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze potrivit legii. de Consiliul Superior al Magistraturii. 61 (1) La cererea motivată.(4) Perioada detaşării constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror. cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenţa lege. (2) Suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii. 222 . ART. la cererea celor în cauză.

c) şi e). 65 (1) Judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie în următoarele cazuri: a) demisie. în condiţiile legii. potrivit legii. iar suspendarea din funcţie se dispune pe perioada recomandată de comisia medicală de specialitate. i se plătesc drepturile băneşti de care a fost lipsit pe perioada suspendării din funcţie şi i se recunoaşte vechimea în magistratură pentru această perioadă. propune eliberarea din funcţie potrivit legii. ART. la sesizarea preşedintelui instanţei sau a conducătorului parchetului ori a colegiilor de conducere. Consiliul Superior al Magistraturii. (1) lit. f) condamnarea definitivă a judecătorului sau procurorului pentru o infracţiune. a). 14 alin. (1) lit. 62 alin. 7. b). potrivit legii. (14). 5 şi 8. (1). 14 alin. 64 (1) În cazul prevăzut la art. 62 alin. achitarea sau încetarea procesului penal fata de judecător sau procuror. dacă boala este ireversibilă. e). 33 alin. b) pensionare. i) neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. numită în condiţiile art. judecătorului sau procurorului i se plătesc drepturile de asigurări sociale de sănătate. încetarea urmăririi penale. iar acesta este repus în situaţia anterioară. suspendarea din funcţie încetează. a). h) nepromovarea examenului prevăzut la art. pe baza unei noi expertize. 63 (1) În cazul prevăzut la art. g) încălcarea dispoziţiilor art. boala psihică se constată printr-o expertiza de specialitate. (2) Dacă se dispune scoaterea de sub urmărire penală. prelungirea acesteia sau.(4) În perioada suspendării din funcţie. Consiliul Superior al Magistraturii comunica de îndată judecătorului sau procurorului şi conducerii instanţei sau parchetului unde acesta funcţionează hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din funcţie. poate hotărî încetarea suspendării şi repunerea în funcţie a judecătorului sau procurorului. (3) În perioada suspendării. (2) lit. (2) După expirarea perioadei prevăzute la alin. judecătorului sau procurorului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute la art. ART. 223 . c) transfer într-o altă funcţie. d) incapacitate profesională. (2) lit. ART. e) ca sancţiune disciplinară.

În caz de pensionare sau de transfer. (3) Trecerea în rezerva sau în retragere a judecătorilor şi procurorilor militari se face în condiţiile legii. ART. magistraţii-asistenţi şefi şi magistraţiiasistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se bucura de stabilitate. precum şi răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor se aplică în mod corespunzător şi magistraţilor-asistenţi. (5) În cazul în care judecătorul sau procurorul cere eliberarea din funcţie prin demisie. după eliberarea din funcţie de către Preşedintele României. (4) Dispoziţiile prezentei legi privind incompatibilităţile şi interdicţiile. în retragere. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. (4) Eliberarea din funcţie a judecătorilor stagiari şi a procurorilor stagiari se face de Consiliul Superior al Magistraturii. 64 alin. Consiliul Superior al Magistraturii poate stabili un termen de cel mult 30 de zile de la care demisia să devină efectivă. dacă prezenţa judecătorului sau procurorului este necesară. Alin. 65^1 abrogat (2) In cazul in care. 66 (1) Prim-magistratul-asistent. impotriva hotărârii de eliberare din funcţie a judecătorului sau procurorului se exercita calea de atac a recursului. drepturile şi îndatoririle. 63 alin. eliberarea din funcţie se face după trecerea în rezerva sau. (3) se aplica in mod corespunzător. (2) Magistraţii-asistenţi sunt numiţi şi promovaţi în funcţie de Consiliul Superior al Magistraturii. VIII Magistraţii-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ART. (2) si ale art. (1) al art. (3) Dispoziţiile art. pe bază de concurs.(2) Eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune prin decret al Preşedintelui României. (3) Condiţiile generale de numire a magistraţilor-asistenţi sunt cele prevăzute pentru funcţia de judecător şi procuror. după caz. CAP. 67 (1) Prim-magistratul-asistent este promovat dintre magistraţii224 . (6) Judecătorul sau procurorul eliberat din funcţie din motive neimputabile îşi păstrează gradul profesional dobândit în ierarhia instanţelor sau a parchetelor. acesta va fi suspendat din funcţie pana la soluţionarea irevocabilă a cauzei de către instanta competenta. formarea profesională continuă şi evaluarea periodică.

ca instanţă disciplinară.asistenţi şefi cu o vechime de cel puţin 4 ani în această funcţie. b) ia parte la şedinţele Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale Completului de 9 judecători. (1). prin concurs. ART. 69 Magistraţii-asistenţi şefi au următoarele atribuţii: a) participa la şedinţele de judecată ale secţiilor şi ale Completului de 9 judecători. După o perioadă de 3 ani în această funcţie. (3) Magistraţii-asistenţi gradul III sunt numiţi fără concurs dintre judecătorii sau procurorii cu o vechime în magistratură de cel puţin 4 ani. (2) Prim-magistratul-asistent are şi alte atribuţii stabilite prin Regulamentul privind organizarea administrativă şi funcţionarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. b) repartizează magistraţii-asistenţi care participa la şedinţele de judecată. ART. 71 Magistraţii-asistenţi care participa la şedinţele de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie redactează încheierile. cu o vechime de cel puţin 5 ani. notari. şi dintre avocaţi. c) asigura ţinerea în bune condiţii a evidentelor secţiilor şi realizarea la timp a tuturor lucrărilor. 70 Magistraţii-asistenţi participă la şedinţele de judecată ale secţiilor. participa cu vot consultativ la deliberări şi redactează hotărâri. ART. 68 (1) Prim-magistratul-asistent are următoarele atribuţii: a) coordonează activitatea magistraţilor-asistenţi din secţii şi a funcţionarilor din Cancelaria Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. conform repartizării făcute de preşedinte pentru toţi membrii completului de judecată. (2) Magistraţii-asistenţi şefi gradul III sunt promovaţi dintre magistraţii-asistenţi cu cel puţin 3 ani vechime în această funcţie. ART. personal de specialitate juridică prevăzut la art. ART. 225 . de vicepreşedinte sau de preşedintele secţiei. iar după alţi 3 ani în gradul (4) Magistraţii-asistenţi gradul III pot fi numiţi. magistraţii-asistenţi pot fi trecuţi în gradul II. precum şi dintre grefieri cu studii superioare juridice de la curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. După o perioadă de 2 ani ca magistraţi-asistenţi şefi pot fi trecuţi în gradul II şi după alţi 5 ani în gradul I. 87 alin. 72 Magistraţii-asistenţi aduc la îndeplinire orice alte sarcini încredinţate de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

respectiv. cu funcţia deţinută. ART. Salarizarea judecătorilor şi procurorilor se stabileşte prin lege specială. 74 (1) Pentru activitatea desfăşurată.TITLUL III Drepturile şi îndatoririle judecătorilor şi procurorilor ART. de interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de lege pentru aceste funcţii şi urmăreşte garantarea independenţei şi imparţialităţii acestora. 11 alin. (6) Acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari se fac potrivit normelor aplicabile cadrelor permanente din Ministerul Apărării Naţionale. de răspunderea şi complexitatea funcţiei de judecător şi procuror. pentru a dispune măsurile necesare. în scopul apărării intereselor lor profesionale. (2) Drepturile salariale ale judecătorilor şi procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenţa lege. precum şi la cele prevăzute de art. conform legii. 75 (1) Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaţia de a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea. 73 Stabilirea drepturilor judecătorilor şi procurorilor se face ţinându-se seama de locul şi rolul justiţiei în statul de drept. 226 . (3). (2) Judecătorii sau procurorii care consideră că independenţa şi imparţialitatea le sunt afectate în orice mod prin acte de imixtiune în activitatea profesională se pot adresa Consiliului Superior al Magistraturii. judecătorii şi procurorii au dreptul la o remuneraţie stabilită în raport cu nivelul instanţei sau al parchetului. ART. de salariat civil al acestui minister. ART. cu vechimea în magistratură şi cu alte criterii prevăzute de lege. 76 Judecătorii şi procurorii sunt liberi să organizeze sau să adere la organizaţii profesionale locale. (5) Salarizarea şi celelalte drepturi cuvenite judecătorilor şi procurorilor militari se asigura de Ministerul Apărării Naţionale. în concordanţă cu prevederile legislaţiei privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti şi cu reglementările referitoare la drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de militar activ şi. naţionale sau internaţionale. (4) Judecătorii şi procurorii militari sunt militari activi şi au toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate.

precum şi la concedii fără plată. (2) Despăgubirile prevăzute la alin. 80 227 . pentru pregătirea şi susţinerea examenului de capacitate şi de doctorat. sănătatea ori bunurile le sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea. 78 (1) Judecătorii şi procurorii beneficiază de despăgubiri acordate din fondurile bugetare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Ministerului Public sau. (1) se acordă în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului. în cazul judecătorilor şi procurorilor militari. ART. soţul ori soţia acestuia îşi păstrează drepturile locative pe tot parcursul vieţii. (6) şi. după caz. ART. (4) şi (5) al art. Alin. precum şi cele aflate în proprietatea sau în administrarea Ministerului Public nu pot fi cumpărate de judecători. (6) Judecătorii şi procurorii au dreptul la închirierea locuinţelor de serviciu.ART. Locuinţele de serviciu aflate în proprietatea sau administrarea Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti*) şi unităţilor subordonate. familiile sau bunurile lor. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. 77 (1) Judecătorii şi procurorii în funcţie sau pensionari au dreptul de a li se asigura măsuri speciale de protecţie împotriva ameninţărilor. procurori sau orice alţi salariaţi ai acestor instituţii. (3) Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii medicale şi la alte concedii. titularul contractului de închiriere prevăzut la alin. în cazul în care viaţa. 79 a fost abrogate. condiţiile şi modul de realizare a acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. la propunerea Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti*) şi a Ministerului Administraţiei şi Internelor. violenţelor sau a oricăror fapte care îi pun în pericol pe ei. 79 (1) Judecătorii şi procurorii beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 de zile lucrătoare. ART. ale Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti*). (2) Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii de studii de specialitate plătite pentru participarea la cursuri sau alte forme de specializare organizate în ţara sau în străinătate. (2) Măsurile speciale de protecţie. în conformitate cu legislaţia în vigoare. din fondurile Ministerului Apărării Naţionale*). (7) În cazul pensionării pentru limita de vârsta. potrivit Regulamentului privind concediile judecătorilor şi procurorilor.

în cazul în care deplasarea se efectuează cu autoturismul. la împlinirea vârstei de 60 de ani. magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor. (4) Prevederile alin. magistrat-asistent său personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor. la data pensionării sau a eliberării din funcţie pentru alte motive neimputabile. auto. magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. magistratasistent său personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor. precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi. de indemnizaţie beneficiază soţul/soţia şi copiii care se afla în întreţinerea acestuia la data decesului. (3) Modul de calcul al vechimii continue în magistratură se stabileşte prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul. la transportul pe calea ferată clasa I. ART. procurorii. procuror. şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (1) se acordă o singură dată în decursul carierei de judecător sau procuror şi se înregistrează. procurorii. dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător. 82*) (1) Judecătorii. cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror. gratuite. în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar. precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia. procurorul. precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani şi beneficiază de pensia prevăzută la alin.Judecătorii şi procurorii beneficiază anual de 6 călătorii în ţara dusîntors. (2) Judecătorii. (1) se aplică şi în cazul decesului judecătorului sau procurorului aflat în activitate. magistratul228 .5 litri combustibil la sută de kilometri pentru 6 călătorii în ţara dus-întors. (1). ART. după caz. personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor. care se impozitează potrivit legii. În acest caz. potrivit legii. de o indemnizaţie egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute. (2) Indemnizaţia prevăzută la alin. 81 (1) Judecătorii şi procurorii cu vechime continua în magistratură de 20 de ani beneficiază. naval şi aerian sau de decontarea a 7. de pensie de serviciu.

(1).asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor. În acest caz. magistrat-asistent său personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor. procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de avocat. în procent. avute la data eliberării din funcţie. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcţie din motive neimputabile. după caz. şi judecătorii şi procurorii cu o vechime în magistratură între 20 şi 25 de ani. Judecătorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu şi pensia militară de serviciu. (5) Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute la alin. vechime şi grad al instanţei sau parchetului. (7) Judecătorii şi procurorii pot opta între pensia de serviciu şi pensia din sistemul public. avute la data eliberării din funcţie ori. pensia de serviciu se stabileşte dintr-o bază de calcul egală cu indemnizaţia de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate. (4) Pentru fiecare an care depăşeşte vechimea în magistratură prevăzută la alin. vechime şi nivel al instanţei sau parchetului unde a funcţionat înaintea eliberării din funcţia de judecător sau procuror. (8) Pensia prevăzută de prezentul articol are regimul juridic al unei 229 . (6) De prevederile alin. şi sporurile. cu salariul de bază brut lunar şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. în condiţii identice de funcţie. (1) şi (3) în funcţia de judecător. de pensie de serviciu. În acest caz. (1) şi (2) la cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (3) şi (4) pot beneficia şi judecătorii şi procurorii pensionaţi anterior intrării în vigoare a prezenţei legi. în condiţii identice de funcţie. (1) beneficiază. fără a o putea depăşi. (1). la împlinirea vârstei de 60 de ani. (1). la împlinirea vârstei de 60 de ani. şi sporurile. în procent. chiar dacă la data pensionării au o altă ocupaţie. procuror. care beneficiază de pensie în sistemul public şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenţa lege pentru acordarea pensiei de serviciu. precum şi judecătorul. pensia se stabileşte dintr-o bază de calcul egală cu indemnizaţia de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate. consilier juridic sau jurisconsult. personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat. în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona şi pot beneficia. pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală în magistratură. (3) De pensia de serviciu prevăzută la alin.

(1) şi (4). până la vârsta de 60 de ani. pentru menţinerea în activitate este necesar avizul anul al Consiliului Superior al Magistraturii. (4) Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte potrivit prevederilor art. cu reducerea vârstei de pensionare prevăzute de prezenţa lege cu până la 5 ani. ART. actualizată. la parchetele de pe lângă acestea în cadrul cărora au funcţionat până la data pensionării. (2) Judecătorii şi procurorii care au fost eliberaţi din funcţie prin pensionare pot cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională. procurorii. ART. 82 alin. precum şi personalul de specialitate juridică prevăzut la art. indiferent de nivelul veniturilor respective. calculată din pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la data decesului susţinătorul. magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (1) cu cel puţin 5 ani. 83 (1) Judecătorii. la instanţele sau. după caz. 84 (1) Soţul supravieţuitor al judecătorului sau procurorului are dreptul. numirea în funcţia de magistrat-asistent se face de Consiliul Superior al Magistraturii. până la vârsta de 70 de ani. magistratul poate opta să rămână în funcţie. la pensia de urmaş în condiţiile prevăzute de Legea nr. (1) are regimul unei pensii anticipate de serviciu. 230 . indiferent de nivelul veniturilor respective. 82 alin. În acest caz. Până la vârsta de 65 de ani. Cei care îndeplinesc atât condiţiile pentru acordarea pensiei în condiţiile prezentului articol. iar numirea în funcţia de judecător sau procuror se face de Preşedintele României. (1) pot fi menţinuţi în funcţie după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege. după caz. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. (2) pot opta între cele două pensii. (3) Beneficiarii pensiei de serviciu prevăzute la alin. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. cu modificările şi completările ulterioare.pensii pentru limită de vârstă. în cazul în care depăşesc vechimea în magistratură prevăzută la art. procuror ori magistratasistent se face fără concurs şi cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. cât şi pe cele prevăzute la art. (3) Reîncadrarea în funcţia de judecător. la împlinirea vârstei de 60 de ani. 87 alin. (2) Pensia prevăzută la alin. însă după împlinirea acestei vârste. 82 alin. ART. 83^1 (1) Judecătorii şi procurorii pot fi pensionaţi anticipat. (1) nu pot cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională.

(2) Copiii minori ai judecătorului sau procurorului decedat. actualizată. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate. (2) Pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor. 82 alin. după caz. procuror. 85 (1) Partea din pensia de serviciu care depăşeşte nivelul pensiei din sistemul public. 19/2000. a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu. ART. (2). în funcţie de numărul de urmaşi. personalul de specialitate juridică prevăzut la art. se suportă din bugetul de stat. precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art. în condiţii identice de funcţie. dar nu mai mult de 26 de ani. copiii minori. în condiţiile prevăzute de Legea nr. auditor de justiţie. 19/2000. precum şi copiii majori până la terminarea studiilor. precum şi a sporului de vechime. 87 alin. cu luarea în considerare. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcţiile de judecător. ART. precum şi copiii majori până la terminarea studiilor. 86 Constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul. au dreptul la o pensie de urmaş în cuantum de 75% din indemnizaţia de încadrare brută lunară avută de susţinătorul decedat în ultima lună de activitate. vechime şi grad al instanţei sau parchetului. art. (3) În cazul în care la data decesului procurorul sau judecătorul nu îndeplineşte condiţiile de acordare a pensiei de serviciu. de la data publicării în Monitorul Oficial al României. au dreptul la pensia de urmaş. judecător financiar. magistrat-asistent. şi în procentele prevăzute de această lege. Partea I. a decretului Preşedintelui României de eliberare din funcţie. în condiţiile Legii nr. procurorul. judecător financiar inspector. pensia prevăzută de art. cu modificările şi completările ulterioare. judecătorul sau procurorul îşi poate păstra pensia aflată în plată. în cazul lipsei unei astfel de date. cu modificările şi completările ulterioare. calculată din pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la data decesului susţinătorul decedat. cu modificările şi completările ulterioare. personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică. 19/2000. Plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Preşedintelui României ca fiind cea a eliberării din funcţie sau. dar nu mai mult de 26 de ani. procuror 231 . (3). în procent. 84 alin. 83^1 şi şi art. precum şi pensia de serviciu acordată celor care nu îndeplinesc condiţia de limită de vârstă prevăzută de Legea nr. (3) Cererile de pensionare formulate de judecătorii şi procurorii în activitate pentru acordarea pensiei de serviciu prevăzute de prezenţa lege se depun la casa teritorială de pensii competentă.

şi să respecte secretul profesional. Avocatului Poporului. ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice. Guvernului. (2) Diploma Meritul judiciar se acordă de Preşedintele României. susţinerea examenului de capacitate şi de promovare. 89 Modelul diplomei şi modul de confecţionare a acesteia se stabilesc. judecătorii şi procurorii pot fi distinşi cu Diploma Meritul judiciar. ART. 91 (1) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să rezolve lucrările în termenele stabilite şi să soluţioneze cauzele în termen rezonabil. ART. consilier juridic. de către ministrul justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti*). în funcţie de complexitatea acestora. ART. personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti*). grefier cu studii superioare juridice său personal de specialitate juridică prevăzut la art. în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administraţiei Prezidenţiale. (2) Judecătorul este obligat să păstreze secretul deliberărilor şi al 232 . ART. personal de probaţiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcţii de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române. cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii. (2) Relaţiile judecătorilor şi procurorilor la locul de muncă şi în societate se bazează pe respect şi buna-credinţă. Consiliului Legislativ. precum şi perioada în care a fost avocat. consilier şi consilier de conturi în secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. şi la propunerea ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti*). Consiliul Superior al Magistraturii. procuror financiar inspector. Curţii Constituţionale. 88 (1) Pentru merite deosebite în activitate. dispoziţiile prezentei legi aplicându-se în mod corespunzător. ART. Institutul Naţional de Criminologie. pentru judecători. notar. expert criminalist cu studii superioare juridice. Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din Institutul Naţional al Magistraturii este asimilat judecătorilor şi procurorilor în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle. Curţii de Conturi. cadru didactic în învăţământul juridic superior acreditat. inclusiv susţinerea examenului de admitere. autorizat potrivit legii. evaluarea activităţii profesionale. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Institutul Român pentru Drepturile Omului. (1). asistent judiciar. Ministerul Public. jurisconsult. 90 (1) Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie şi în societate. pentru procurori. 87 alin. 87 (1) Pe durata îndeplinirii funcţiei.financiar.

94 Judecătorii şi procurorii răspund civil. (3) Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procese penale sunt stabilite de Codul de procedura penală. în timpul şedinţelor de judecată. ţinuta vestimentara corespunzătoare instanţei la care funcţionează. (4) Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit. (2) Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătura răspunderea judecătorilor şi procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţa sau gravă neglijenţa. în prealabil. reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii. Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndată de organul care a dispus reţinerea sau percheziţia. a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecaţii 233 . răspunderea penală sau disciplinară. procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei potrivit legii. 96 (1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. printr-o hotărâre definitivă. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. 93 Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să prezinte. declaraţia de avere şi declaraţia de interese. ART. (2) Ţinuta vestimentara se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. (2) În caz de infracţiune flagrantă. în condiţiile legii. disciplinar şi penal. 92 (1) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să aibă. inclusiv după încetarea exercitării funcţiei.voturilor la care a participat. după caz. procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi. judecătorii. în condiţiile şi la termenele prevăzute de lege. I Dispoziţii generale ART. ART. 95 (1) Judecătorii. şi se asigura în mod gratuit. ART. ART. TITLUL IV Răspunderea judecătorilor şi procurorilor CAP.

cu rea-credinţa sau gravă neglijenţa. statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti. ART. ART. II Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor ART. (7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii. direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor. (6) Pentru repararea prejudiciului. 98 (1) Judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu. pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale 234 . încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare. care sunt supuse căilor legale de atac. 97 (1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii. precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei. în cursul procesului. persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului. 99 Constituie abateri disciplinare: a) încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţiile de avere. (6). (5) Nu este îndreptăţită la repararea pagubei persoana care. (2) Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor militari poate fi angajata numai potrivit dispoziţiilor prezentei legi. declaraţiile de interese. (2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin.procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară. CAP. (8) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an. incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii. b) intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri. în legătura cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor. a contribuit în orice mod la săvârşirea erorii judiciare de către judecător sau procuror.

jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenta fondurilor în condiţiile legii. ART. cu rea-credinţa sau din gravă neglijenţa. c) desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu. f) refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile. d) excluderea din magistratura. b) diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni. concluziile. i) efectuarea cu întârziere a lucrărilor. m) nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor. n) participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal. e) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor. proporţional cu gravitatea abaterilor. precum şi imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror. k) atitudinea nedemna în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu fata de colegi. în mod repetat. memoriile sau actele depuse de părţile din proces. avocaţi. *** 235 . ART. inclusiv nerespectarea normelor de procedura. dacă fapta nu constituie infracţiune. d) nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter. experţi. 100 Sancţiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor şi procurorilor. c) mutarea disciplinară pentru o perioadă de la o lună la 3 luni la o instanţă sau la un parchet. din motive imputabile. g) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu. h) exercitarea funcţiei.altor persoane. situate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel ori în circumscripţia aceluiaşi parchet de pe lângă această. în condiţiile legii sale organice. 100 se aplică de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii. altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii. 101 Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. l) neîndeplinirea obligaţiei privind transferarea normei de baza la instanţă sau parchetul la care funcţionează. sunt: a) avertismentul. j) absentele nemotivate de la serviciu. martori sau justiţiabili.

c) tribunale. (3) Ministerul Public îşi exercita atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete. b) curţi de apel. e) instanţe militare. 2 (1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.LEGE nr. este unică. 4 (1) În activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apăra ordinea de drept. precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. în 236 . ART. ART. I Principiile organizării judiciare ART. în condiţiile legii. (2) Justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. ART.EXTRAS – TITLUL I Dispoziţii generale CAP. conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare. d) tribunale specializate. 3 Competenţa organelor judiciare şi procedura judiciară sunt stabilite de lege. f) judecătorii. (2) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei. (2) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată. 304 din 28 iunie 2004 (**republicată**)(*actualizată*) privind organizarea judiciară (actualizată până la data de 4 iunie 2009*) . imparţiala şi egală pentru toţi. 1 (1) Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

de tratatele internaţionale la care România este parte sau. pe bază de reciprocitate. 8 Asistenta judiciară internaţionala se solicita sau se acordă în condiţiile prevăzute de lege. 11 Activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii. fără privilegii şi fără discriminări. religie. ART. constituită potrivit legii. cu excepţia celor date în materie disciplinară CAP. (2) Justiţia se realizează în mod egal pentru toţi. 9 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează că instanţa de judecată pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de judecători şi procurori împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii. avere. III Dispoziţii generale privind procedura judiciară ART. cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecata din motive obiective. II Accesul la justiţie ART. apartenenţa politica. 237 . fără deosebire de rasă. ART. naţionalitate. 7 (1) Toate persoanele sunt egale în faţa legii. 6 (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor. origine etnică. sex. opinie. (2) Accesul la justiţie nu poate fi îngrădit. orientare sexuală. CAP. ART. a libertăţilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului sau la un proces echitabil. ART.condiţiile legii. de către o instanţa imparţiala şi independentă. după caz. 10 Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. limba. 5 Ministerul Justiţiei asigura bună organizare şi administrare a justiţiei ca serviciu public. ART. origine ori condiţie socială sau de orice alte criterii discriminatorii.

ART. ART. ART. (4) În situaţia în care toate părţile solicita sau sunt de acord să se exprime în limba maternă. folosirea unui interpret sau traducător autorizat. 14 (1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba romană. atunci când acestea au fost redactate sau consemnarea s-a făcut în baza traducerii sale. după caz. 15 Dreptul la apărare este garantat. în afară de cazurile prevăzute de lege. Înregistrările sau stenogramele se transcriu de îndată. (2) Grefierul sau specialistul în stenografie consemnează toate afirmaţiile. consemnându-se în încheierea de şedinţa. inclusiv ale preşedintelui completului de judecată. consemnându-se în limba romană. pentru conformitate. (2) Cetăţenii romani aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă. cu respectarea principiilor contradictorialităţii. Obiecţiunile formulate de cei interesaţi cu privire la traduceri şi consemnarea acestora se rezolvă de instanţa de judecată până la încheierea dezbaterilor din acel dosar. oralităţii şi publicităţii. potrivit legii. instanţa de judecată trebuie să asigure. 12 Şedinţele de judecată sunt publice. asistate de un apărător. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. 13*) (1) Şedinţele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio ori se consemnează prin stenografiere. Pronunţarea hotărârilor se face în şedinţa publică. părţile au dreptul să fie reprezentate sau. (5) Cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba romană. în mod gratuit. părţile pot primi o copie a transcrierii înregistrărilor. stenogramelor sau notelor grefierului. ales sau numit din oficiu. ART. precum şi bună administrare a justiţiei. 16 Hotărârile judecătoreşti trebuie respectate şi aduse la îndeplinire în 238 . (3) În cazul în care una sau mai multe părţi solicita să se exprime în limba maternă. În tot cursul procesului. instanţa de judecată trebuie să asigure exercitarea acestui drept. în fata instanţelor de judecată. întrebările şi susţinerile celor prezenţi. (7) Interpretul sau traducătorul va semna pe toate actele întocmite. (6) Dezbaterile purtate de părţi în limba maternă se înregistrează. în condiţiile prezentei legi. (3) La cerere.ART.

cu personalitate juridică şi cu sediul în capitala ţării. ART. Completul de 9 judecători şi Secţiile Unite. I Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie SECŢIUNEA 1 Organizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ART. 4 preşedinţi de secţii şi judecători. servicii şi birouri. TITLUL II Instanţele judecătoreşti CAP. potrivit competenţei sale. 19 a fost modificat prin Legea nr. 18 (1) În România funcţionează o singură instanţa supremă. (3) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are calitatea de ordonator principal de credite. direcţii. 71/2011. (2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cuprinde în structura Cancelaria. 19 (1) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se compune din: preşedinte. denumită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.condiţiile legii. ART. un vicepreşedinte. Secţia comercială. fiecare având competenţa proprie407. cu personalul stabilit prin statul de funcţii. Secţia penală. Secţia de contencios administrativ şi fiscal -. stabiliţi prin statul de funcţii. (2) al art. (2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. 407 Alin. 20 (1) În cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie funcţionează magistraţi-asistenţi. ART. 17 Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale. (2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii Secţia civilă şi de proprietate intelectuală. (4) Cheltuielile necesare funcţionarii se finanţează din bugetul de stat. 239 .

ART. b) recursurile. ART. Secţia penală. precum şi că instanţa disciplinară. ART.SECŢIUNEA a 2-a Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ART. în condiţiile prevăzute de lege. Secţia comercială şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri. soluţionează: a) cererile de strămutare. în condiţiile prezentei legi. c) orice alte cereri prevăzute de lege. (2) Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţionează şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti. b) conflictele de competentă. 23 (1) Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 25 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se constituie în Secţii Unite pentru: a) judecarea recursurilor în interesul legii. 22 Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judeca: a) în prima instanţa. de orice natură. procesele şi cererile date prin lege în competenţa de prima instanţa a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 24 (1) Completul de 9 judecători soluţionează recursurile şi cererile în cauzele judecate în prima instanţa de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. a sesizărilor privind schimbarea jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 21 Secţia civilă şi de proprietate intelectuală. pentru motivele prevăzute în codurile de procedura. în cazurile prevăzute de lege. 26 Dacă o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie considera că este 240 . care nu pot fi atacate pe nici o altă cale. b) soluţionarea. (2) Completul de 9 judecători judeca şi alte cauze date în competenţa sa prin lege. ART. c) sesizarea Curţii Constituţionale pentru controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare. ART. iar cursul judecaţii a fost întrerupt în fata curţilor de apel. în raport cu competenţă fiecăreia. în cazurile prevăzute de lege.

cu reprezentarea fiecărei secţii. care judecă cu citarea părţilor din dosarul a cărui judecată a fost întreruptă. şi să constate situaţii care justifică propuneri de îmbunătăţire a legislaţiei. După ce Secţiile Unite s-au pronunţat asupra sesizării privind schimbarea jurisprudenţei. 28 (1) Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se exercita de preşedinte. vicepreşedintele şi 9 judecători. (3) Preşedintele. (2) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poate încuviinţa că judecătorii să se informeze la sediul instanţelor asupra aspectelor privind aplicarea corectă şi unitară a legii. La şedinţele colegiilor de conducere pot participa şi preşedinţii de secţii. ART. b) propune Consiliului Superior al Magistraturii judecătorii care vor face parte din comisiile de concurs pentru promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. transferul.necesar să revină asupra propriei jurisprudenţe. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. promovarea. vicepreşedinte şi colegiul de conducere. făcând cunoscută jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. stabileşte cazurile în care este necesară îmbunătăţirea legislaţiei şi le comunica ministrului justiţiei. constituie Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. ART. judecata continua. aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor. c) propune Consiliului Superior al Magistraturii numirea. 27 (1) La sfârşitul fiecărui an. precum şi statele de funcţii şi de personal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. întrerupe judecata şi sesizează Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. SECŢIUNEA a 3-a Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ART. 29 (1) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are următoarele atribuţii: a) aprobă Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă. care are vot consultativ. (2) Preşedintele reprezintă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în relaţiile interne şi internaţionale. la şedinţele colegiului de conducere participa managerul economic al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. în Secţii Unite. suspendarea şi încetarea din funcţie a magistraţilor241 . Când se dezbat probleme politico-financiare şi administrative.

d) organizează şi supraveghează rezolvarea petiţiilor. iar în lipsa acestuia. care se dă publicităţii. (2) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este prezidat de către preşedinte. (2) Dacă numărul de judecători necesar formării completului de judecată nu se poate asigura. (2) Completul de 9 judecători se constituie. 30 Adunarea generală a judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se întruneşte pentru: a) aprobarea raportului anual de activitate. (3) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este necesar. de către vicepreşedinte. completul poate fi prezidat de un preşedinte de secţie sau de un judecător desemnat în acest scop de preşedintele ori vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 32 (1) Completul de 9 judecători este prezidat de preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. de regulă. acesta se constituie cu judecători de la celelalte secţii. ART. ART. din judecători 242 . În lipsa acestora. la convocarea preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau la solicitarea a cel puţin 3 dintre membrii săi. în condiţiile legii. desemnaţi de către preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.asistenţi. e) propune proiectul de buget al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 31 (1) Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii. cu avizul consultativ al Ministerului Finanţelor Publice. (4) Hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se adopta cu votul majorităţii membrilor săi. f) exercita alte atribuţii prevăzute în Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. SECŢIUNEA a 4-a Completele de judecată ART. c) alegerea celor 2 membri pentru Consiliul Superior al Magistraturii. b) aprobarea bugetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. în condiţiile legii.

1 care face parte integrantă din prezenţa lege. în circumscripţia cărora funcţionează mai multe tribunale şi tribunale specializate. complete specializate pentru cauze civile. după caz. după caz. tribunalele. de regulă. tribunalele specializate şi judecătoriile SECŢIUNEA 1 Organizarea curţilor de apel. (2) În circumscripţia fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din judeţ sau. cauze cu minori şi de familie. organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti.specializaţi. cauze penale. II Curţile de apel. cauze penale. 36 (1) Tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică. la judecata trebuie să ia parte cel puţin două treimi din numărul judecătorilor în funcţie. (2) În cadrul curţilor de apel funcţionează secţii sau. 33 (1) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prezidează Secţiile Unite. a tribunalelor specializate şi a judecătoriilor ART. cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. potrivit anexei nr. a tribunalelor. complete specializate pentru cauze civile. iar în cadrul secţiilor orice complet. ART. sediul în municipiul reşedinţa de judeţ. (3) În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau. cauze comerciale. Decizia poate fi luată numai cu majoritatea voturilor celor prezenţi. în funcţie de natura cauzei. 35 (1) Curţile de apel sunt instanţe cu personalitate juridică. Completul de 9 judecători. când participă la judecată. secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii. cauze cu 243 . CAP. şi au. iar ceilalţi judecători prezidează prin rotaţie. ART. în raport cu natura şi numărul cauzelor. (3) Preşedinţii de secţii pot prezida orice complet de judecata din cadrul secţiei. cauze de contencios administrativ şi fiscal. cauze comerciale. precum şi. ART. şedinţele la care acesta trebuie să ia parte sunt prezidate de vicepreşedintele instanţei sau de un preşedinte de secţie. după caz. 34 În cazul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judeca în Secţii Unite. (2) În lipsa preşedintelui. din municipiul Bucureşti.

în cadrul judecătoriilor se pot înfiinţa secţii sau complete specializate. ART.minori şi de familie. ART. prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. 41 (1) Secţiile şi completele specializate ale curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează. ART. secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. precum şi. unii minori şi alţii majori. 36 alin. sediul în municipiul reşedinţa de judeţ. (2) În cadrul judecătoriilor se vor organiza secţii sau complete specializate pentru minori şi familie. (2) Tribunalele specializate sunt instanţe fără personalitate juridică. (3) se pot înfiinţa tribunale specializate. potrivit anexei nr. la propunerea colegiilor de conducere ale fiecărei instanţe. ţinându-se seama de specializarea judecătorului. (3) Dispoziţiile Codului de procedura penală se aplică în mod corespunzător. 38 (1) Judecătoriile sunt instanţe fără personalitate juridică. (2) Localităţile care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din fiecare judeţ se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. 40 (1) Completele şi secţiile specializate pentru minori şi familie. organizate în judeţe şi în sectoarele municipiului Bucureşti. care pot funcţiona la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti şi au. la propunerea ministrului justiţiei. (2) Componenta secţiilor şi completelor specializate se stabileşte de colegiul de conducere al instanţei. 1. în raport cu natura şi numărul cauzelor. 244 . precum şi tribunalele specializate pentru minori şi familie judeca atât infracţiunile săvârşite de minori. în raport cu volumul de activitate. cauze de contencios administrativ şi fiscal. (2) Când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi. ART. ART. de regulă. cât şi infracţiunile săvârşite asupra minorilor. cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. 39 (1) În raport cu natura şi numărul cauzelor. competenţa aparţine tribunalului specializat pentru minori şi familie. (3) Tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care se înfiinţează. 37 (1) În domeniile prevăzute de art. şi nu este posibilă disjungerea.

iar preşedinţii tribunalelor au calitatea de ordonator terţiar de credite. după caz. ART. 45 (1) În funcţie de volumul de activitate şi de complexitatea cauzelor. ART. colegiul de conducere al instanţei poate dispune participarea unor judecători de la alte secţii. atribuţii de coordonare şi control ale administrării instanţei unde funcţionează. la curţile de apel. precum şi ale instanţelor din circumscripţie. 44 (1) Preşedinţii curţilor de apel au calitatea de ordonator secundar de credite. SECŢIUNEA a 2-a Conducerea instanţelor judecătoreşti ART. în situaţia în care în cadrul unei secţii nu se poate constitui un complet de judecată.(3) În mod excepţional. 43 (1) Fiecare instanţa judecătorească este condusă de un preşedinte care exercita atribuţiile manageriale în scopul organizării eficiente a activităţii acesteia. pentru curţile de apel. cu natura şi complexitatea cauzelor deduse judecaţii. (2) La Curtea de Apel Bucureşti şi la Tribunalul Bucureşti. 46 (1) Preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti iau măsuri pentru organizarea şi buna funcţionare a instanţelor pe care le conduc şi. preşedintele poate fi ajutat de 1-2 vicepreşedinţi. a instanţelor din circumscripţiile acestora. ART. tribunale şi judecătorii se pot înfiinţa sedii secundare cu activitate permanentă în alte localităţi din judeţ sau în municipiul Bucureşti. (2) Pentru instanţele militare. asigura şi verifică respectarea obligaţiilor statutare şi a regulamentelor de către judecători şi personalul auxiliar de specialitate. de asemenea. preşedintele poate fi ajutat de un vicepreşedinte. tribunale şi tribunale specializate. (3) Preşedinţii judecătoriilor şi ai tribunalelor specializate exercita şi atribuţii de administrare a instanţei. ART. Direcţia instanţelor militare din cadrul Ministerului Apărării este ordonator terţiar de credite. iar la judecătorii. 42 În raport cu volumul de activitate. (2) Preşedinţii curţilor de apel şi ai tribunalelor exercita. (2) Verificările efectuate personal de preşedinţi sau vicepreşedinţi 245 . preşedintele poate fi ajutat de 1-3 vicepreşedinţi.

potrivit legii. aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor. care hotărăşte cu privire la problemele generale de conducere ale instanţei şi îndeplineşte atribuţiile prevăzute la art. (6) În funcţie de problemele supuse dezbaterii. ale tribunalelor şi tribunalelor specializate pot fi invitaţi şi judecători de la alte instanţe. ART. aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor. 48 Secţiile instanţelor judecătoreşti sunt conduse de câte un preşedinte de secţie. ART. (2^1) În cazul în care la judecătorii şi tribunale specializate numărul judecătorilor este mai mic de 3. b) la tribunale specializate şi judecătorii: preşedintele şi 2 sau 4 judecători. cu vot consultativ. (3) Atribuţiile date prin lege sau prin regulament în competenţa preşedinţilor sau a vicepreşedinţilor de instanţe nu pot fi delegate colegiilor de conducere. precum şi autoritatea de lucru judecat. 41. (4) La şedinţele colegiilor de conducere pot participa şi preşedinţii de secţii. când colegiul de conducere dezbate probleme economico-financiare sau administrative. la şedinţele acestuia participa şi managerul economic al instanţei. 47 Preşedinţii instanţelor desemnează judecătorii care urmează să îndeplinească. (7) Membrii aleşi ai colegiilor de conducere pot fi revocaţi de adunările generale în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor prevăzute de lege. 50 (1) La instanţele judecătoreşti se organizează. (5) La curţile de apel şi tribunale. ART. la şedinţele colegiilor de conducere ale curţilor de apel. şi alte atribuţii decât cele privind activitatea de judecată. (2) Colegiile de conducere sunt formate dintr-un număr impar de membri şi au următoarea componenta: a) la curţile de apel şi tribunale: preşedintele şi 6 judecători.ori prin judecători anume desemnaţi trebuie să respecte principiile independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii. 49 (1) În cadrul fiecărei instanţe judecătoreşti funcţionează un colegiu de conducere. (3) Hotărârile colegiului de conducere se adopta cu votul majorităţii membrilor săi. atribuţiile colegiului de conducere se exercita de preşedinte. ART. anual sau ori de câte 246 . care nu au drept de vot.

d) analizează proiecte de acte normative. pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti. (2) Adunările generale ale judecătorilor se convoacă după cum urmează: a) adunarea generală a curţii de apel şi adunarea generală a judecătorilor din circumscripţia acesteia .de preşedintele tribunalului. e) formulează puncte de vedere la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii. 247 . urmărind asigurarea continuităţii completului. ART. c) adunarea generală a tribunalului specializat . prevăzute la art.de preşedintele curţii de apel.de preşedintele acestuia. SECŢIUNEA a 3-a Completele de judecată ART. adunări generale ale judecătorilor. (3) Adunările generale ale judecătorilor se convoacă şi la solicitarea unei treimi din numărul judecătorilor care fac parte din această. d) adunarea generală a judecătorilor . 317/2004*) privind Consiliul Superior al Magistraturii. în condiţiile prevăzute de Legea nr. (4) Adunările generale ale judecătorilor se pot convoca şi de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii sau colegiul de conducere al instanţei. membrii Consiliului Superior al Magistraturii. g) iniţiază procedura de revocare a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.de preşedintele judecătoriei.ori este necesar. 50 alin. (1). f) aleg şi revocă membrii colegiilor de conducere. au următoarele atribuţii: a) dezbat activitatea anuală desfăşurată de instanţe. la solicitarea ministrului justiţiei sau a Consiliului Superior al Magistraturii. 52 (1) Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului. în condiţiile legii. h) îndeplinesc alte atribuţii prevăzute de lege sau regulamente. 51 Adunările generale ale judecătorilor. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional. c) dezbat probleme de drept. b) aleg. b) adunarea generală a tribunalului şi adunarea generală a judecătorilor din circumscripţia acestuia .

potrivit legii. c) Curtea Militară de Apel Bucureşti. în sistem informatizat. iar opinia separată se motivează. ART. b) Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti. (4) Completul de divergenţă se constituie prin includerea. procesul se judecă din nou în complet de divergenţă. prin rotaţie. ART.(2) Completul de judecată este prezidat. (2) Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători. ART. procesul se judecă din nou în complet de divergenţă. cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel. 53 (1) Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu. în condiţiile legii. (3) În cazul completului format din 2 judecători. a preşedintelui sau a vicepreşedintelui instanţei. (2) Asistenţii judiciari participa la deliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. dacă aceştia nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa. (2) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condiţiile prevăzute de lege. (3) şi (4) fiind aplicabile. CAP. în competenţa de prima instanţa a judecătoriei. a preşedintelui de secţie ori a judecătorului din planificarea de permanentă. 248 . (3) În cazul în care judecătorii care intra în compunerea completului de judecată nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa. în complet format din 3 judecători. Opinia acestora se consemnează în hotărâre. 56 (1) Instanţele militare sunt: a) tribunalele militare. tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintrun judecător. prevederile art. III Instanţele militare ART. în completul de judecată. 55 (1) Completul pentru soluţionarea în prima instanţa a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari. 54 alin. iar recursurile. 54 (1) Cauzele date. de unul dintre membrii acestuia. cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

ART. Cluj-Napoca. pe teritoriul statului primitor poate fi exercitată jurisdicţia romană. numit de conducătorul parchetului la care este înregistrată cauza. (2) Instanţele militare pot judeca şi pe teritoriul altor state. (3) Tribunalul militar este condus de un preşedinte ajutat de un vicepreşedinte. 61 (1) Curtea Militară de Apel funcţionează în municipiul Bucureşti. 49-51 se aplică în mod corespunzător. membri ai unei forţe multinaţionale. 57 (1) Instanţele militare judeca la sediul acestora. militari romani. 49-51 se aplică în mod corespunzător. colegiile de conducere fiind formate din preşedinte şi doi judecători. Dispoziţiile art. colegiul de conducere fiind format din preşedinte şi doi 249 . preşedintele completului de judecată. 49-51 se aplică în mod corespunzător. (2) Tribunalele militare judeca procesele şi cererile date prin lege în competenţa lor. 60 (1) În municipiul Bucureşti funcţionează Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti. statut de unitate militară. acesta va fi asistat de un alt procuror cu grad din categoria corespunzătoare. (3) Când gradul procurorului nu face parte din aceeaşi categorie cu gradul învinuitului sau inculpatului.(2) Circumscripţiile instanţelor militare sunt prevăzute în anexa nr. fiecare. ART. 59 (1) În municipiile Bucureşti. precum şi procurorul care participa la judecarea cauzei trebuie să facă parte cel puţin din aceeaşi categorie de grade. Iaşi şi Timişoara funcţionează tribunale militare. ART. Pentru motive temeinice. potrivit unei convenţii internaţionale. ART. Dispoziţiile art. instanţa poate dispune că judecata să se desfăşoare în alt loc. colegiul de conducere fiind format din preşedinte şi doi judecători. 2 care face parte integrantă din prezenţa lege. că instanţa unică. Dispoziţiile art. 58 (1) La şedinţele de judecată. cu personalitate juridică. (2) Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti este condus de un preşedinte ajutat de un vicepreşedinte. (2) Când inculpatul este militar activ. (3) Instanţele militare au. ART. cu indicativ propriu. în condiţiile în care. judecătorii şi procurorii militari sunt obligaţi să poarte uniforma militară. fiind condusă de un preşedinte ajutat de un vicepreşedinte.

(4) Parchetele sunt independente în relaţiile cu instanţele judecătoreşti. precum şi cu celelalte autorităţi publice. c) sesizează instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale. în condiţiile legii. potrivit legii. următoarele atribuţii: a) efectuează urmărirea penală în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege şi participa. în condiţiile legii. în condiţiile prevăzute de lege. TITLUL III Ministerul Public CAP. (2) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii. f) exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. e) participa. sub autoritatea ministrului justiţiei.judecători. sub coordonarea ministrului justiţiei. (3) Procurorii îşi exercita funcţiile în conformitate cu legea. g) apăra drepturile şi interesele legitime ale minorilor. ale persoanelor puse sub interdicţie. ale dispăruţilor şi ale altor persoane. 63 Ministerul Public exercita. 62 (1) Ministerul Public îşi exercita atribuţiile în temeiul legii şi este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. conduce şi controlează activitatea altor organe de cercetare penală. la soluţionarea conflictelor prin mijloace alternative. i) studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea. h) acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii. d) exercita acţiunea civilă. b) conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare. în cazurile prevăzute de lege. elaborează şi prezintă ministrului justiţiei propuneri în vederea eliminării 250 . prin procurori. imparţialităţii şi controlului ierarhic. I Atribuţiile Ministerului Public ART. ART. respecta şi protejează demnitatea umană şi apăra drepturile persoanei. la şedinţele de judecată. potrivit legii. pentru realizarea unitară a politicii penale a statului. în condiţiile legii.

64 (1) Dispoziţiile procurorului ierarhic superior. (2) Serviciile şi organele specializate în culegerea. la sediul acestuia. măsura dispusă. Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii. 251 . c) lăsarea cauzei în nelucrare în mod nejustificat mai mult de 30 de zile. intervenţia procurorului ierarhic superior. deţinute în legătura cu săvârşirea infracţiunilor. k) exercita orice alte atribuţii prevăzute de lege. b) în absenţa sa. în mod nemijlocit. date în scris şi în conformitate cu legea. sunt obligatorii pentru procurorii din subordine. (4).acestora. sub conducerea şi supravegherea procurorului. ART. neprelucrate. în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei. j) verifica respectarea legii la locurile de deţinere preventivă. în condiţiile prevăzute de lege. când sunt apreciate ca fiind nelegale. (2) Conducătorul unui parchet este subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din aceeaşi circumscripţie. potrivit legii. (3) Controlul exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. dacă exista cauze obiective care justifică urgentă şi care împiedica rechemarea să. de îndată. fiind obligate să aducă la îndeplinire dispoziţiile acestuia. (3) Soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior. (5) Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii. ART. 65 (1) Procurorii din fiecare parchet sunt subordonaţi conducătorului parchetului respectiv. prelucrarea şi arhivarea informaţiilor au obligaţia de a pune. (2) În soluţiile dispuse. la dispoziţia parchetului competent. potrivit alin. 66 (1) Organele de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea de cercetare penală. în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor. precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei în domeniu. (4) Lucrările repartizate unui procuror pot fi trecute altui procuror în următoarele situaţii: a) suspendarea sau încetarea calităţii de procuror. ART. procurorul este independent. toate datele şi toate informaţiile. de procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel asupra procurorilor din subordine se poate realiza direct sau prin procurori anume desemnaţi. în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor. în orice formă. de procurorul ierarhic superior.

ţinând seama de probele administrate în cauză. Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii intervenţia procurorului ierarhic superior. prin procurori anume desemnaţi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau. pentru influenţarea în orice formă a concluziilor. în condiţiile legii. ART. la şedinţa de judecată. procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie informări asupra activităţii parchetelor şi să dea îndrumări scrise cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea şi combaterea eficientă a criminalităţii. căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pe care le considera netemeinice şi nelegale. după caz. (1) şi (2) atrage răspunderea juridică potrivit legii. 67 (1) Procurorul participa la şedinţele de judecată. potrivit legii. şi are rol activ în aflarea adevărului. ori de ministrul justiţiei. (2) Procurorul este liber să prezinte în instanţa concluziile pe care le considera întemeiate. de procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. 69 (1) Ministrul justiţiei. din proprie iniţiativa sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii. 252 . a modului în care procurorii îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu şi în care se desfăşoară raporturile de serviciu cu justiţiabilii şi cu celelalte persoane implicate în lucrările de competenţa parchetelor. 68 Procurorul exercita. în condiţiile legii. (2) Controlul consta în verificarea eficientei manageriale. Controlul nu poate viza măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi penale şi soluţiile adoptate. ART. (3) În procesele penale. după caz. (3) Ministrul justiţiei poate să ceară procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau.(3) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la alin. ART. exercita controlul asupra procurorilor. poate participa procurorul care a efectuat urmărirea penală sau alt procuror desemnat de conducătorul parchetului. când considera necesar.

(2) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 71 Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reprezintă Ministerul Public în relaţiile cu celelalte autorităţi publice şi cu orice persoane juridice sau fizice. În 253 . controlul asupra tuturor parchetelor. direct sau prin procurori anume desemnaţi. (2) În cazul imposibilităţii de participare. îndeplineşte atribuţiile prevăzute de lege. 74 Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie desemnează. 75 (1) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în structura secţii conduse de procurori şefi. pe procurorii care participa la şedinţele Curţii Constituţionale. precum şi la orice complet al acesteia. care pot fi ajutaţi de adjuncţi. din ţara sau din străinătate. ART. dintre procurorii acestui parchet. ajutat de un prim-adjunct şi un adjunct. procurorul general deleagă pe prim-adjunctul sau pe adjunctul său ori pe un alt procuror pentru a participa. 73 (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie participa la şedinţele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Secţii Unite. ART. are personalitate juridică şi gestionează bugetul Ministerului Public. ART. în locul său. (3) În activitatea sa.CAP. (1). procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este ajutat de 3 consilieri. în cazurile prevăzute de lege. (4) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este ordonator principal de credite. ART. la şedinţele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prevăzute la alin. ART. 72 Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie exercita. când considera necesar. II Organizarea Ministerului Public SECŢIUNEA 1 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ART. 70 (1) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie coordonează activitatea parchetelor din subordine.

(5) La interviu poate participa orice procuror care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. Din comisie pot face parte şi specialişti în psihologie. (4) este numită prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. rezultatele obţinute de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. a capacităţii de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea. anual. în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare. (9) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie evaluează. (8) Comisia prevăzută la alin. (2) În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. (10) Procurorii numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pot fi revocaţi prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. aprobat potrivit legii. cunoaşterea unei limbi străine şi cunoştinţele de operare pe calculator.cadrul secţiilor pot funcţiona servicii şi birouri conduse de procurori şefi. rezistenţei la stres. (7) La evaluarea candidaţilor. (3) Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se încadrează cu procurori numiţi prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (11) La data încetării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism procurorul revine la 254 . în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii. (4) Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională. resurse umane şi alte domenii. vor fi avute în vedere şi activitatea desfăşurată de procurori. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. o vechime de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma interviului organizat de comisia constituită în acest scop. o conduită morală ireproşabila. ca structura specializată în combaterea criminalităţii organizate şi terorismului. (4). şi este formată din 3 procurori din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. (6) Interviul consta în verificarea pregătirii profesionale. precum şi altor calităţi specifice.

303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt stabilite prin lege specială. 49 alin. structură. ART. (10) şi (11) din Legea nr. (11^1) De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii. republicată*). procurorii care au activat în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării. în condiţiile legii. (3)-(7) se aplică în mod corespunzător. ART. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 79 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie elaborează anual un raport privind activitatea desfăşurată. (12) Atribuţiile. procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie emite ordine cu caracter intern. competentă. în timpul desfăşurării activităţii în cadrul acestei direcţiei. (2) Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este constituit din procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. şi 5 procurori aleşi în adunarea generală a procurorilor. ART. (3) Dispoziţiile art. 76 În exercitarea atribuţiilor ce-i revin. 78 (1) Adunarea generală a procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se convoacă de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 255 . ART. 48 alin. (2) Dispoziţiile art. prim-adjunctul. care hotărăşte asupra problemelor generale de conducere ale Ministerului Public. se aplică în mod corespunzător. pe care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrului justiţiei. 77 (1) În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează colegiul de conducere. (13) Dispoziţiile art. anual sau ori de câte ori este necesar.parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii. 51 se aplică în mod corespunzător. nu mai târziu de luna februarie a anului următor.

asimilaţi consilierilor procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (3) Direcţia Naţională Anticorupţie are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti. 49 alin. (4) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie se asigura de la bugetul de stat. 81 (1) Direcţia Naţională Anticorupţie îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii. 80 (1) Direcţia Naţională Anticorupţie este specializată în combaterea infracţiunilor de corupţie. care hotărăşte asupra problemelor generale de conducere ale acestui parchet. (2) Direcţia Naţională Anticorupţie se organizează ca structura autonomă în cadrul Ministerului Public şi este coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. ART. precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice. unul dintre adjuncţii acestuia şi 5 procurori aleşi în adunarea generală a procurorilor. ART. (2) Colegiul de conducere al Direcţiei Naţionale Anticorupţie este constituit din procurorul-şef.SECŢIUNEA a 2-a Direcţia Naţională Anticorupţie ART. (3) Procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie este ordonator principal de credite. (2) În activitatea sa. ajutat de 2 adjuncţi. 256 . exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru asigurarea respectării acesteia. al imparţialităţii şi al controlului ierarhic. asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (3)-(7) se aplică în mod corespunzător. procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie este ajutat de 2 consilieri. ART. (2) Direcţia Naţională Anticorupţie este independentă în raport cu instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă acestea. îşi exercita atribuţiile pe întreg teritoriul României şi funcţionează pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. asimilaţi adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (3) Dispoziţiile art. 83 (1) În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie funcţionează colegiul de conducere. potrivit legii. 82 (1) Direcţia Naţională Anticorupţie este condusă de un procuror-şef.

(2) Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. rezultatele obţinute de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie. în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii. procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie emite ordine cu caracter intern. vor fi avute în vedere şi activitatea desfăşurată de procurori. procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională. o conduită morală ireproşabila. anual. ART. 87 (1) Direcţia Naţională Anticorupţie se încadrează cu procurori numiţi prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. (3) La interviu poate participa orice procuror care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. în localităţile în care îşi au sediul parchetele de pe lângă curţile de apel şi în raport cu circumscripţiile acestora. de regulă. precum şi altor calităţi specifice. (6) Comisia prevăzută la alin. Din comisie pot face parte şi specialişti în psihologie. anual sau ori de câte ori este necesar. 51 se aplică în mod corespunzător. a rezistenţei la stres. (5) La evaluarea candidaţilor. cunoaşterea unei limbi străine şi cunoştinţele de operare pe calculator. ART. (4) Interviul consta în verificarea pregătirii profesionale. 84 (1) Adunarea generală a procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie se convoacă de către procurorul-şef al acestui parchet. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. 86 (1) În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se pot înfiinţa servicii teritoriale. (2) Dispoziţiile art. (2) Sediul serviciilor teritoriale şi circumscripţia acestora se stabilesc de procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. servicii. (8) Procurorii numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie pot 257 . (7) Procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie evaluează. aprobat potrivit legii.ART. a capacităţii de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea. (2) este numită prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi este formată din 3 procurori de la Direcţia Naţională Anticorupţie. o vechime de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma unui interviu organizat de comisia constituită în acest scop. birouri şi alte compartimente de activitate. ART. resurse umane şi alte domenii. (2). 85 În exercitarea atribuţiilor ce-i revin. prin ordin al procurorului-şef al acestui parchet.

ART. 303/2004. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Parchetele de pe lângă curţile de apel au în structură şi câte o secţie pentru minori şi familie. tribunale. (2) Parchetele au sediul în localităţile în care îşi au sediul instanţele pe lângă care funcţionează şi au aceeaşi circumscripţie cu acestea. 48 alin. (3) Parchetele de pe lângă curţile de apel şi parchetele de pe lângă tribunale au personalitate juridică. procurorii care au activat în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării. tribunal pentru minori şi familie şi judecătorie funcţionează un parchet. 88 Direcţia Naţională Anticorupţie elaborează anual un raport privind activitatea desfăşurată. pe care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrului justiţiei. SECŢIUNEA a 3-a Parchetele de pe lângă curţile de apel.fi revocaţi prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. în timpul desfăşurării activităţii în cadrul direcţiei. republicată. tribunal. în cadrul cărora pot funcţiona servicii şi birouri. procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii. (10) Atribuţiile. 90 (1) Parchetele de pe lângă curţile de apel şi tribunale au în structura secţii. (10) şi (11) din Legea nr. structură. Parchetele de pe lângă tribunalele pentru minori şi familie şi parchetele de pe lângă judecătorii nu au personalitate juridică. competentă. se aplică în mod corespunzător. 89 (1) Pe lângă fiecare curte de apel. (9) La data încetării activităţii în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. (11) Dispoziţiile art. tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii ART. (9^1) De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcţioneze. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. organizarea şi funcţionarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt stabilite prin lege specială. 258 . în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare. potrivit legii. nu mai târziu de luna februarie a anului următor. ART. în condiţiile legii.

ART. cu activitate permanenta. ART. 94 (1) În funcţie de volumul de activitate. (4) Prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunalele pentru minori şi prim-procurorii parchetelor de pe lângă judecătorii exercita şi atribuţii de administrare a parchetului. având aceeaşi circumscripţie cu sediile secundare ale instanţelor pe lângă care funcţionează. prim-procurorul poate fi ajutat de 1-3 adjuncţi. (3) se aplică în mod corespunzător. iar la parchetele de pe lângă tribunalele pentru minori şi familie şi judecătorii. (3) Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel şi prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunale exercita şi atribuţii de coordonare şi control al administrării parchetului unde funcţionează. tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii sunt conduse de prim-procurori. în funcţie de pregătirea.(2) În raport cu natura şi numărul cauzelor. 92 (1) Parchetele de pe lângă curţile de apel sunt conduse de procurori generali. cu avizul ministrului justiţiei. serviciile ori alte compartimente de specialitate din cadrul parchetelor se stabilesc de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. procurorul general sau. 95 (1) Secţiile. (2) Conducătorul fiecărui parchet repartizează procurorii pe secţii. (3) Birourile. serviciile şi birourile parchetelor de pe lângă instanţe sunt conduse de procurori şefi. 91 În localităţile unde funcţionează sediile secundare ale tribunalelor şi judecătoriilor se înfiinţează sedii secundare ale parchetelor. procurorul general sau. servicii şi birouri. după caz. specializarea şi aptitudinile 259 . după caz. la parchetele de pe lângă curţile de apel şi tribunale. primprocurorul poate fi ajutat de 1-2 adjuncţi. ART. ART. 46 alin. ART. (2) Parchetele de pe lângă tribunale. iar prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunale au calitatea de ordonatori terţiari de credite. în cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii pot funcţiona secţii maritime şi fluviale. 93 Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel au calitatea de ordonatori secundari de credite. precum şi al parchetelor din circumscripţie. (5) Dispoziţiile art. prim-procurorul poate fi ajutat de un adjunct. (2) La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

cu indicativ propriu. 49 alin. (1) au. statut de unitate militară. care avizează problemele generale de conducere ale parchetelor. ajutat de un procuror general militar adjunct. tribunale. (2) Circumscripţiile parchetelor militare sunt prevăzute în anexa nr. 97 Dispoziţiile art. ART. (2) Colegiile de conducere ale parchetelor de pe lângă curţi de apel. SECŢIUNEA a 4-a Organizarea parchetelor militare ART. (3) Conducătorul fiecărui parchet repartizează dosarele procurorilor. Pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti funcţionează Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. 96 (1) În cadrul parchetelor funcţionează colegii de conducere. 98 (1) Pe lângă fiecare instanţa militară funcţionează un parchet militar. tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii au în componenţa procurori care deţin funcţii de nivelul celor prevăzute la art. 50 şi 51 se aplică în mod corespunzător şi pentru organizarea şi desfăşurarea adunărilor generale ale procurorilor. (2) pentru colegiile de conducere ale instanţelor.acestora. ţinând cont de specializarea acestora. fiecare. 100 (1) Parchetele militare exercita prin procurorii militari atribuţiile prevăzute la art. 63. 49 alin. potrivit unei 260 . (2) Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este condus de un procuror general militar. ART. 2 care face parte integrantă din prezenţa lege. pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti funcţionează Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti. (2) Parchetele militare efectuează urmărirea penală în cauzele privind fapte penale comise de militari romani dislocaţi pe teritoriul altor state. 99 (1) Parchetele militare sunt conduse de un prim-procuror militar ajutat de un prim-procuror militar adjunct. în cadrul unor forţe multinaţionale. (3) Dispoziţiile art. ART. care se aplică în mod corespunzător. în condiţiile în care. iar pe lângă tribunalele militare funcţionează parchetele de pe lângă tribunalele militare. ART. (3) Parchetele militare prevăzute la alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.

numit de conducătorul parchetului la care este înregistrată cauza. (3) Parchetele militare dispun de organe de cercetare specială puse în serviciul lor şi fata de care exercita atribuţiile prevăzute la art. secţiile sau serviciile din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie organizează şi desfăşoară activităţi comune ale procurorilor militari cu organele de control din cadrul Ministerului Apărării Naţionale. precum şi din cadrul altor structuri militare. care realizează formarea iniţială a judecătorilor şi procurorilor. 103 (1) Institutul Naţional al Magistraturii este instituţia publica cu personalitate juridică. procurorul militar care efectuează urmărirea penală trebuie să facă parte cel puţin din aceeaşi categorie de grade. ART. 63 lit. Ministerului Administraţiei şi Internelor.convenţii internaţionale. 101 (1) Când inculpatul este militar activ. acesta va fi asistat de un alt procuror cu grad din categoria corespunzătoare. aflată în coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii. statut de unitate militară. în condiţiile legii. (2) Institutul Naţional al Magistraturii nu face parte din sistemul naţional de învăţământ şi educaţie şi nu este supus dispoziţiilor legale în vigoare cu privire la acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor. b). 96 şi 97 se aplică în mod corespunzător. ART. 102 (1) În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie funcţionează secţii sau servicii de combatere a infracţiunilor săvârşite de militari care au. precum şi pentru stabilirea cauzelor care generează sau favorizează criminalitatea în rândul militarilor. (4) Dispoziţiile art. (2) Pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii. precum şi formarea formatorilor. 261 . fiecare. 57. pe teritoriul statului primitor poate fi exercitată jurisdicţia romană. Procurorii militari participa la şedinţele de judecată ce se desfăşoară potrivit art. cu indicativ propriu. formarea profesională continua a judecătorilor şi procurorilor în funcţie. (2) Când gradul procurorului nu face parte din aceeaşi categorie cu gradul învinuitului sau inculpatului. TITLUL IV Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al Magistraturii ART. pe bază de protocoale.

prin bugetul Consiliului Superior al Magistraturii. (4) Calitatea de membru al consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii este incompatibilă cu calitatea de membru al unui partid politic. 105 Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii propune proiectul de buget şi hotărăşte asupra problemelor care privesc organizarea şi funcţionarea Institutului. un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. (3) Durata mandatului membrilor consiliului ştiinţific este de 3 ani şi poate fi reînnoit. un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 3 reprezentanţi aleşi ai personalului de instruire din cadrul Institutului. un reprezentant al auditorilor de justiţie. un reprezentant al asociaţiilor profesionale legal constituite ale judecătorilor şi procurorilor. 3 profesori universitari. un judecător al Curţii de Apel Bucureşti. desemnaţi de Consiliul Superior al Magistraturii.(3) Institutul Naţional al Magistraturii are sediul în municipiul Bucureşti. Numirea directorului Institutului Naţional al Magistraturii şi a celor doi adjuncţi ai acestuia se face din rândul personalului de instruire de specialitate juridică al Institutului. care face parte de drept din consiliu şi îl prezidează. 104 (1) Institutul Naţional al Magistraturii este condus de un consiliu ştiinţific format din 13 membri: un judecător al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. al judecătorilor şi procurorilor sau al cadrelor didactice din învăţământul superior juridic acreditat potrivit legii. în condiţiile legii. (2) Structura organizatorică. 106 (1) Institutul Naţional al Magistraturii este finanţat de la bugetul de stat. cu excepţia mandatului reprezentantului auditorilor de justiţie. la propunerea directorului acestei instituţii. (2) Directorul Institutului Naţional al Magistraturii este ordonator secundar de credite. statele de funcţii şi statele de personal 262 . ART. (2) Directorul Institutului Naţional al Magistraturii şi cei doi adjuncţi ai acestuia sunt numiţi şi revocaţi de Consiliul Superior al Magistraturii. ART. 107 (1) Numărul maxim de posturi pentru Institutul Naţional al Magistraturii se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. recomandaţi de Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti. ART. ART. precum şi directorul Institutului Naţional al Magistraturii. Facultatea de Drept a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi şi Facultatea de Drept a Universităţii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca. care este ales pe un an.

din rândul judecătorilor şi procurorilor în funcţie. dintre persoanele cu o vechime în funcţii juridice de cel puţin 5 ani şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) au cetăţenia română. în cadrul Institutului. 80 alin. nu au cazier fiscal şi se bucura de o bună reputaţie. cu modificările şi completările ulterioare. (3) Salarizarea personalului de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii la plată cu ora se face în funcţie de numărul de ore de seminar său curs susţinute. pentru desfăşurarea procesului de formare profesională. e) sunt apte. cu acordul lor. (2) Institutul Naţional al Magistraturii poate folosi. cu avizul consiliului ştiinţific al Institutului.ale Institutului Naţional al Magistraturii se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii. în condiţiile legii. (2) din Legea nr. din punct de vedere medical şi psihologic. precum şi personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. 108 (1) Personalul de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii este asigurat. pe o perioadă de 5 ani. republicată. 110 Asistenţii judiciari sunt numiţi de ministrul justiţiei. 109 Prin hotărâre a Guvernului se pot înfiinţa. care pot fi detaşaţi în condiţiile prezentei legi. şi cadre didactice din învăţământul juridic superior acreditat potrivit legii. pentru exercitarea funcţiei. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. d) cunosc limba română. de indemnizaţia bruta lunară a funcţiei de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de normă didactica stabilită conform art. ART. c) nu au antecedente penale. 263 . domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu. în subordinea Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Public. centre regionale de formare profesională continua a grefierilor şi a altor categorii de personal de specialitate. ART. TITLUL V Asistenţii judiciari ART. de regulă. la propunerea Consiliului Economic şi Social. 303/2004. alţi specialişti romani şi străini. b) sunt licenţiate în drept şi dovedesc o pregătire teoretică corespunzătoare. (1) din Legea nr.

se aplică şi asistenţilor judiciari. ART. (5) Numărul total al posturilor de asistenţi judiciari şi repartizarea posturilor pe instanţe. precum şi motivele de eliberare din funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi procurori. 55 alin. (4) Asistenţii judiciari pot fi eliberaţi din funcţie şi ca urmare a reducerii numărului de posturi. 112 Asistenţii judiciari exercita atribuţiile prevăzute la art. (5) Sancţiunile aplicate asistenţilor judiciari şi eliberarea din funcţie a acestora se comunica Consiliului Economic şi Social de ministrul justiţiei. 114 Prin hotărâre a Guvernului. se stabilesc: a) condiţiile. interdicţiile şi incompatibilităţile judecătorilor şi procurorilor se aplică şi asistenţilor judiciari. în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii. 115 Magistraţii consultanţi în funcţie la data de intrării în vigoare a 264 . în raport cu volumul de activitate al instanţei. (2) Dispoziţiile legale privind obligaţiile. asistenta medicală gratuită şi gratuitatea transportului. detaşare şi transfer al asistenţilor judiciari. (2) se poate face contestaţie. ART. pentru a fi numiţi ca asistenţi judiciari de către ministrul justiţiei.ART. în raport cu volumul de activitate. ART. precum şi alte atribuţii prevăzute în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. 113 (1) Asistenţilor judiciari li se aplică dispoziţiile legale privind abaterile şi sancţiunile disciplinare. (2). ART. (4) Asistenţii judiciari depun jurământul în condiţiile prevăzute de lege pentru judecători şi procurori. la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în circumscripţia căreia funcţionează cel sancţionat. prevăzute de lege pentru judecători şi procurori. 111 (1) Asistenţii judiciari se bucură de stabilitate pe durata mandatului şi se supun numai legii. procedura de selecţie şi de propunere de către Consiliul Economic şi Social a candidaţilor. b) condiţiile de delegare. (3) Dispoziţiile referitoare la concediul de odihnă. (3) Împotriva sancţiunilor aplicate potrivit alin. se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei. (2) Sancţiunile disciplinare se aplică de către ministrul justiţiei. Hotărârea curţii de apel este definitivă. la propunerea Consiliului Economic şi Social şi a Ministerului Justiţiei.

consiliile judeţene şi consiliile locale. *** TITLUL IX Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. a Ministerului Justiţiei. secţiei sau serviciului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi secţiei sau serviciului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se asigura de Ministerul Apărării Naţionale. după caz. următoarele structuri: a) serviciile de reintegrare socială şi supraveghere. pun la dispoziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.prezenţei legi sunt numiţi de drept în funcţiile de asistenţi judiciari şi îşi continua activitatea în cadrul tribunalelor de muncă şi asigurări sociale sau. a tribunalelor. necesare funcţionarii instanţelor şi parchetelor militare. 265 . (3) Drepturile materiale şi băneşti ale personalului instanţelor şi parchetelor militare şi mijloacele materiale. cu sprijinul prefecturilor. a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Direcţiei Naţionale Anticorupţie sediile necesare bunei funcţionari a instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor. b) modul şi criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată. 137 Pe lângă instanţele judecătoreşti funcţionează. în vederea asigurării respectării principiilor distribuţiei aleatorii şi continuităţii. 138 (1) Statul este obligat să asigure sediile şi celelalte mijloace materiale şi financiare necesare pentru buna funcţionare a activităţii instanţelor şi parchetelor. Consiliul General al Municipiului Bucureşti. inclusiv cele auto. a tribunalelor specializate şi a judecătoriilor. în condiţiile legii. (2) Guvernul. al secţiilor sau completelor specializate. ART. b) oficiile registrului comerţului. 139 (1) Prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti se stabilesc: a) organizarea administrativă a curţilor de apel. ART. c) alte structuri înfiinţate prin lege specială.

d) ierarhia funcţiilor administrative din cadrul Ministerului Public. ART. tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii. f) modul de organizare. la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau. a parchetelor de pe lângă curţile de apel. (1) se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei. ART. prim-procurorilor şi ale adjuncţilor acestora. funcţionarea şi atribuţiile compartimentelor auxiliare de specialitate ale parchetelor. funcţionarea şi atribuţiile departamentului economico-financiar şi administrativ din cadrul parchetelor. e) vacanţa judecătorească. e) modul de organizare. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. 140 (1) Prin Regulamentul de ordine interioară al parchetelor se stabilesc: a) organizarea administrativă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. ale procurorilor inspectori. precum şi ale celorlalte categorii de personal. vicepreşedinţilor. a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.c) atribuţiile preşedinţilor. după caz. ale procurorilor şefi şi ale procurorilor. g) modul de organizare. a Direcţiei Naţionale Anticorupţie. tribunale. preşedinţilor de secţii. ale judecătorilor şi ale celorlalte categorii de personal. Partea I. (2) Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti se elaborează de Consiliul Superior al Magistraturii şi de Ministerul Justiţiei şi se aprobă prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. f) modul de organizare. funcţionarea şi atribuţiile departamentului economico-financiar şi administrativ. d) organizarea şi modul de desfăşurare a activităţii colegiilor de conducere ale instanţelor judecătoreşti şi a adunărilor generale ale judecătorilor. b) atribuţiile procurorilor generali. judecătorilor inspectori. funcţionarea şi atribuţiile compartimentelor auxiliare de specialitate. care se publică în Monitorul Oficial al României. (2) Regulamentul de ordine interioară prevăzut la alin. c) organizarea şi modul de desfăşurare a activităţii colegiilor de conducere ale parchetelor şi a adunărilor generale ale procurorilor. 266 . 141 Referirile la Curtea Supremă de Justiţie cuprinse în actele normative în vigoare se consideră a fi făcute la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

respectiv. art. republicată în Monitorul Oficial al României. 92/1992. 135 din Legea nr. (3) Funcţia de manager economic se echivalează cu funcţia de director executiv. art. 143 (1) Dispoziţiile art. art. nr. 132. acţiunea încheindu-se până în anul 2007. Partea I. art. 1.ART. 4-9. 133 alin. republicată în Monitorul Oficial al României. ART. (2) Dispoziţiile prezentei legi privind managerii economici ai instanţelor şi ai parchetelor se aplică începând cu 1 iulie 2005. 1. 69^1 -69^5. (2) Dispoziţiile art. 27-35. 17-26. art. cu modificările şi completările ulterioare. art. art. (2) Până în anul 2007 repartizarea cauzelor la instanţele care nu dispun de sistem informatizat se face în mod aleatoriu. cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii. în mod eşalonat. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. 1 şi 3. 44-54. art. b) dispoziţiile art. 134 şi art. 56 şi 57 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. ART. de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti. (4) Până la începerea funcţionarii Tribunalului Ilfov şi a parchetului de pe lângă această instanţa. cauzele de competenţa acestora se soluţionează de Tribunalul Bucureşti şi. 2 alin. 53 alin. 10-16. art. art. prin ordin al ministrului justiţiei. 7-11. 144 (1) Pe data intrării în vigoare a prezenţei legi. 1-5. 3-5. art. 259 din 30 septembrie 1997. în condiţiile stabilite prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. cu modificările şi completările ulterioare. cu modificările şi completările ulterioare. art. republicată. (1) privind repartizarea cauzelor în sistem informatizat se aplică treptat. art. 26-41. 17 alin. art. 1^1 -1^3 şi alin. Partea I. 267 . 18-25. nr. 56/1993. art. 56 din 8 februarie 1999. art. 70-85. se abroga: a) dispoziţiile art. 3 şi 4. referitoare la directorii economici se abroga de la data de 1 iulie 2005. 136-160 din Legea nr. 142 (1) Datele la care vor începe să funcţioneze tribunalele specializate şi localităţile în care îşi vor desfăşura activitatea se stabilesc.

denumită în continuare U. ART. a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti. ART. (2) Avocatul promovează şi apără drepturile. precum şi a altor persoane juridice. 3 (1) Activitatea avocatului se realizează prin: a) consultaţii şi cereri cu caracter juridic. (4) Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul. (5) În exercitarea dreptului de apărare avocatul are dreptul şi obligaţia de a stărui pentru realizarea liberului acces la justiţie. în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei. a organelor de urmărire penală. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. pentru un proces echitabil şi într-un termen rezonabil.N. b) asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti. în condiţiile legii. (3) Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.B. precum şi în faţa altor persoane fizice sau juridice.N. a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale. sunt interzise. 268 .B.LEGE nr.R. 1 (1) Profesia de avocat este liberă şi independentă. cu organizare şi funcţionare autonome. care au obligaţia să permită şi să asigure avocatului desfăşurarea nestingherită a activităţii sale. (2) Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte. I Dispoziţii generale ART. (3) Avocatul are dreptul să asiste şi să reprezinte persoanele fizice şi juridice în faţa instanţelor autorităţii judecătoreşti şi a altor organe de jurisdicţie. a autorităţilor şi instituţiilor publice. în condiţiile legii. a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor. 51 din 7 iunie 1995 (**republicată**)(*actualizată*) pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (actualizată până la data de 27 ianuarie 2012*) CAP.R. barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România. statutului profesiei şi codului deontologic. 2 (1) În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se supune numai legii. libertăţile şi interesele legitime ale omului. a organelor de urmărire penală.

a părţilor sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate. g) şi h) se pot desfăşura în temeiul unui nou contract de asistenţă juridică. atestarea identităţii părţilor. cabinete asociate. i) activităţile prevăzute la lit. dacă legea nu prevede altfel. (5) Societatea civilă profesională se constituie din 2 sau mai mulţi avocaţi definitivi. (2) Activităţile prevăzute la alin. cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină. a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare. a conţinutului şi a datei actelor încheiate. 4 În exercitarea profesiei şi în legătura cu aceasta avocatul este protejat de lege. În mod corespunzător cabinetele individuale se pot asocia şi cu societăţile civile profesionale. Societatea civilă profesională şi avocaţii care profesează în cadrul ei nu pot acorda asistenţă juridică 269 . (4) Cabinetele individuale se pot grupa pentru a-şi crea facilităţi tehnico-economice în vederea exercitării profesiei şi îşi păstrează individualitatea în relaţiile cu clienţii. h) stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului şi înregistrarea acestora. j) orice mijloace şi căi proprii exercitării dreptului de apărare. societăţi civile profesionale sau societăţi profesionale cu răspundere limitată. e) apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice. În societatea civilă profesională îşi pot exercita profesia şi avocaţi colaboratori sau avocaţi salarizaţi. d) asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor autorităţi publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor. ART. (1) Formele de exercitare a profesiei de avocat sunt: cabinete individuale. f) activităţi de mediere.c) redactarea de acte juridice. a părţilor de interes. în condiţiile legii. drepturile şi obligaţiile avocaţilor titulari ai unor cabinete asociate îşi păstrează caracterul personal şi nu pot fi cedate. în numele şi pe seama clientului. (3) Cabinetele individuale se pot asocia în scopul exercitării în comun a profesiei. singur sau împreună cu alţi avocaţi colaboratori. (2) În cabinetul individual îşi poate exercita profesia un avocat definitiv. (1) se exercită numai de avocat. g) activităţi fiduciare desfăşurate în condiţiile Codului civil.

în acelaşi timp. în condiţiile prevăzute de statut. (5) În situaţia în care societatea profesională cu răspundere limitată se constituie din avocaţi care fac parte din alte forme de exercitare a profesiei. constituită. (3) Societatea profesională cu răspundere limitată deţine un patrimoniu de afectaţiune. avocaţii titulari ai acesteia au calitatea de asociat în societatea profesională cu răspundere limitată. parchete. îşi încetează activitatea profesională desfăşurată în nume propriu pe perioada în care avocatul titular sau. organe de cercetare penală sau alte autorităţi. cabinetele asociate. prin asocierea a cel puţin 2 avocaţi definitivi. acestea din urmă pot să nu fie supuse lichidării. în Tabloul avocaţilor se menţionează corespunzător situaţia privind încetarea activităţii. cu respectarea regimului investiţiilor reglementat prin prezenta lege. Pe perioada în care forma de exercitare a profesiei îşi încetează activitatea din această cauză. (8) Avocatul nu îşi poate exercita profesia. cu înştiinţarea baroului din care face parte. în mai multe forme de exercitare a acesteia. (6) Formă de exercitare a profesiei din care provine asociatul. ART. aflaţi în exerciţiul profesiei. în condiţiile prevăzute de prezenţa lege şi de Statutul profesiei de avocat. după caz. 6 (1) Societatea profesională cu răspundere limitată este o societate civilă cu personalitate juridică. Asociaţii răspund personal numai în limita aportului social al fiecăruia. dacă este cazul. dacă asociaţii convin astfel. (9) Formele de exercitare a profesiei pot fi înstrăinate prin acte între vii numai între avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei sau pot fi lichidate la încetarea calităţii. societăţile civile profesionale şi societăţile profesionale cu răspundere limitată pot avea şi proprietate comună. (2) Dobândirea personalităţii juridice a societăţii civile profesionale cu răspundere limitată are loc la data înregistrării la barou a deciziei emise de către consiliul baroului în a cărui rază teritorială se află sediul ei principal. (6) Cabinetele grupate. indiferent dacă deţin sau nu ori dacă aparţin sau nu unei alte forme de exercitare a profesiei. (7) Avocatul poate schimba oricând formă de exercitare a profesiei. societatea profesională cu răspundere limitată are obligaţia de 270 . (4) Obligaţiile şi răspunderea societăţii profesionale cu răspundere limitată sunt garantate cu patrimoniul de afectaţiune. (7) În cazul prestaţiilor profesionale constând în asistenţă şi reprezentare juridică la instanţe.persoanelor cu interese contrare.

neacordarea dreptului de substituire. în condiţiile legii. al tuturor moştenitorilor celui decedat. după caz. după caz. cu respectarea condiţiilor de fond prevăzute de lege şi de statutul profesiei. ART. precum şi convenţiile prevăzute la art. d) în cazul cabinetelor grupate . indiferent de formă de exercitare a profesiei. exprimat în formă autentică. (2) Consiliul baroului sesizat verifică îndeplinirea condiţiilor legale 271 . urmat de sintagma cabinet de avocat. Plata impozitului pe venit se face de către fiecare asociat. pentru venitul său propriu. 7 Orice avocat. (2) Denumirea formei de exercitare a profesiei. 8 (1) Formele de exercitare a profesiei de avocat şi cabinetele grupate vor fi individualizate prin denumire. actele de constituire a societăţilor civile profesionale de avocaţi şi a societăţilor profesionale cu răspundere limitată. 9 (1) Convenţiile de grupare şi de asociere a cabinetelor.a menţiona în contractul încheiat cu clientul numele avocatului ales sau acceptat de client să asigure serviciul profesional. ART. poate să încheie convenţii de colaborare cu experţi sau cu alţi specialişti. (1) vor figura pe firmele cabinetelor sau societăţilor.numele fiecărui titular de cabinet. cu acordul acestuia. (1).numele avocatului titular. Societăţile civile profesionale şi societăţile profesionale cu răspundere limitată pot încheia astfel de convenţii numai cu acordul tuturor asociaţilor. individualizată potrivit alin. ART. 7 se încheie în formă scrisă. c) în cazul societăţilor civile profesionale şi al societăţilor profesionale cu răspundere limitată numele a cel puţin unuia dintre asociaţi. urmat de sintagma societate civilă de avocaţi sau. poate fi păstrată şi după decesul sau plecarea unuia dintre asociaţi. sau.numele tuturor titularilor. în condiţiile stabilite de statutul profesiei. după caz. după cum urmează: a) în cazul cabinetului individual . în condiţiile prezentului articol. urmate de sintagma cabinete de avocat asociate. urmat de sintagma cabinete de avocat grupate. precum şi acordarea sau. b) în cazul cabinetelor asociate . (4) În cazul tuturor formelor de exercitare a profesiei de către avocaţii străini se pot utiliza denumirea şi numele formei de exercitare a profesiei din ţară sau din străinătate. (3) Denumirile prevăzute la alin. societate de avocaţi cu răspundere limitată. (8) Societatea profesională cu răspundere limitată conduce contabilitatea în partidă simplă şi este supusă regimului transparenţei fiscale.

cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege. (4) Barourile ţin evidenţa separată a avocaţilor pentru fiecare formă de exercitare a profesiei. (2) În fiecare judeţ există şi funcţionează un singur barou membru al U.N. 10 (1) Barourile şi U. c) nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenţa lege.R. 12 (1) Poate fi membru al unui barou din România cel care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are exerciţiul drepturilor civile şi politice. asigură exercitarea calificată a dreptului de apărare. (2) Îndeplinirea condiţiei prevăzute la lit.B. 11 Avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată. dispune înregistrarea convenţiei în termen de o lună de la înregistrarea cererii. în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei.B. 272 .. d) a alin. (3) Fiecare barou organizează şi asigură funcţionarea a câte unui serviciu de asistenţă judiciară pe lângă fiecare judecătorie. II Dobândirea calităţii de avocat SECŢIUNEA 1 Condiţiile de înscriere în avocatură ART. CAP. cu sediul în localitatea de reşedinţă a judeţului. (1) trebuie dovedită cu certificat medical de sănătate. d) este apt. b) este licenţiat al unei facultăţi de drept cu durata stabilită de lege. pentru exercitarea profesiei. Consiliul baroului răspunde de organizarea şi funcţionarea acestui serviciu.N. eliberat pe baza constatărilor făcute de o comisie medicală constituită în condiţiile prevăzute în statutul profesiei. ART. constatând îndeplinirea lor. competenţa şi disciplina profesională.R. (3) Împotriva deciziei consiliului baroului orice persoană care se consideră vătămată într-un drept său interes legitim al său poate formula plângere la organele de jurisdicţie profesională. protecţia demnităţii şi onoarei avocaţilor membri. din punct de vedere medical. ART.şi.

ART. ART. sau a săvârşit abuzuri împotriva profesiei de avocat. (5) Onorariile cuvenite avocatului străin se vor înregistra şi se vor plăti integral în România. b) activităţi şi funcţii didactice în învăţământul juridic superior. consilier în consiliile locale sau judeţene. d) falitul fraudulos. avocatul străin are obligaţia de a susţine un examen de verificare a cunoştinţelor de drept românesc şi de limbă română. în cadrul uneia dintre formele de organizare prevăzute la art. la alegere. 15 Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu: a) activitatea salarizata în cadrul altor profesii decât cea de avocat. 14 Este nedemn de a fi avocat: a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsă cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate. pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară. organizat de U. (2) Pentru a acorda consultanţă juridică privind dreptul românesc. în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenţa lege. 13 (1) Membrul unui barou dintr-o altă ţară poate exercita profesia de avocat în România. chiar reabilitat. de natură să aducă atingere prestigiului profesiei. c) cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia. ale statutului profesiei şi codului deontologic. b) cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.N. (3) Avocatul străin poate exercita profesia de avocat în România. 16 Exercitarea profesiei de avocat este compatibilă cu: a) calitatea de deputat sau senator. cu excepţia celor de arbitraj internaţional. 273 . (4) Avocatul străin nu poate pune concluzii orale sau scrise în faţa instanţelor judecătoreşti şi a celorlalte organe jurisdicţionale şi judiciare. 5. stabilite prin hotărâre judecătorească.ART. stabilite prin procedura prevăzută în Statutul profesiei de avocat. b) ocupaţiile care lezează demnitatea şi independentă profesiei de avocat sau bunele moravuri.R.B. ART. (6) Avocatul străin care exercită profesia în România este obligat să se înscrie în tabloul special ţinut de fiecare barou şi se supune prevederilor prezentei legi. c) exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ. c) activitatea literară şi publicistica.

R. în centrele teritoriale ale acestuia. mediator. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. (2) Condiţiile efectuării stagiului.R. cu modificările şi completările ulterioare. (5) Dispozitiile art. (3) Stagiul se suspendă în caz de lipsă motivată din profesie ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa avocatului stagiar. (4) După efectuarea stagiului avocatul stagiar va susţine examenul de definitivare. 274 . având la bază o metodologie elaborată şi aprobată de Consiliul U. traducător autorizat. 17 (1) Primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen cel puţin anual şi la nivel naţional organizat de U. care sunt luate în considerare la aprecierea formării profesionale iniţiale în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.B. Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a U. în condiţiile legii. precum şi ale baroului faţă de aceştia sunt reglementate prin statutul profesiei.. 18 (1) La începutul exercitării profesiei avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani. la propunerea barourilor. precum şi judecătorilor de la instanţele internaţionale. timp în care are calitatea de avocat stagiar. cu acordul avocatului îndrumător..N.B.N. republicată. Perioada de stagiu anterior efectuată se socoteşte pentru îndeplinirea stagiului. ART. (5) Avocatul stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie.B. 102 alin. consilier fiscal. (2) Examenul pentru primirea în profesia de avocat se susţine în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor şi se desfăşoară în mod unitar.R.N. ART. care au minimum 10 ani vechime în profesia de avocat.B. (3) Tematica examenului este unică la nivelul U. ale avocatului îndrumător.N. (2^1) În perioada stagiului. consilier în proprietate intelectuală. conciliator sau negociator.R. (4) Comisia naţională de examen este formată cu precădere din avocaţi cadre didactice universitare. potrivit prezentei legi şi Statutului profesiei de avocat. avocaţii stagiari pot urma cursuri de masterat. administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare şi lichidare judiciară.d) calitatea de arbitru. drepturile şi obligaţiile avocatului stagiar. se aplică în mod corespunzător. consilier în proprietate industrială. iar selectarea subiectelor se face de comisia naţională de examen.

notar public.. la propunerea barourilor.R.N. (2) Examenul de definitivare se susţine în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea si Perfecţionarea Avocaţilor si se desfăşoară în mod unitar. Administraţiei Prezidenţiale. (4) Comisia naţională de examen este formată. (5) Cel care a promovat examenul de primire în profesia de avocat şi care până la data susţinerii examenului de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător. anual şi la nivel naţional. în condiţiile prevăzute de Statutului profesiei de avocat. iar selectarea subiectelor se face de comisia naţională de examen. iar foştii procurori şi cadre de poliţie nu pot acorda asistenţă juridică la unitatea de urmărire penală la care şi-au desfăşurat activitatea. cu precădere. (3) Tematica examenului de definitivare este unică la nivelul U. procuror. fără susţinerea examenului de definitivare prevăzut la alin. preşedinte de consiliu judeţean sau vicepreşedinte de consiliu judeţean. (8) Avocaţii . (5) se aplică şi persoanelor care au promovat examenul de intrare în profesia de avocat şi care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului.N.B. (1). consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani. precum şi 275 . 21 (1) Profesia de avocat nu poate fi exercitată la instanţele.N. timp de 2 ani de la încetarea funcţiei respective. având la bază o metodologie elaborată şi aprobată de Consiliul U. ART. primar.. ART. dobândeşte calitatea de avocat definitiv. 20 (1) Calitatea de avocat definitiv se dobândeşte în baza unui examen.B. viceprimar. pe centre teritoriale.R. Curţii Constituţionale. dobândeşte la cerere calitatea de avocat definitiv. potrivit prezentei legi şi Statutului profesiei de avocat sau prin promovarea examenului de absolvire a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor.N. Curţii de Conturi si Consiliului Legislativ timp de 5 ani neîntrerupţi. Desemnarea acesteia se face de Comisia permanenta a U.R. (7) Avocatul stagiar care a exercitat cel putin un mandat de parlamentar. Avocatului Poporului. organizat de U. cu condiţia promovării examenului de definitivat în profesia din care provine.R. din avocaţi cadre didactice universitare.B. care au minimum 10 ani vechime în profesie.B.foşti judecători nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat. (6) Dispoziţiile alin.ART. 19 Activitatea unui avocat stagiar poate fi îndrumată numai de avocaţi definitivi cu o vechime de cel puţin 6 ani în această calitate şi care se bucură de o reputaţie profesională neştirbită. Guvernului.

prin Decizia nr. (1) şi (2). 23 (1) Avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorie şi poate asista ori reprezenta partea la organele şi instituţiile prevăzute la art. societăţii civile sau societăţii profesionale cu răspundere limitată în care este asociat ori angajat cel căruia i se aplică interdicţia menţionată la alin. 21 alin. Institutul Naţional 276 . unde va putea pune concluzii dacă are o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 5 ani de la definitivare. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” (2) Jurământul poate fi depus şi fără formula religioasă. (3) Dispoziţiile alin. (3) Avocatul definitiv are dreptul să pună concluzii la toate instanţele. 51/1995 sunt neconstituţionale. 22 (1) La înscrierea în barou avocatul depune în faţa consiliului baroului.la parchetele de pe lângă acestea. În acest caz. (2) Avocaţii stagiari. direcţia. (4) Dispoziţiile alin. care se foloseşte de forma de organizare profesională ori de raporturile de conlucrare profesională stabilite în condiţiile legii în scopul eludării acestor interdicţii. următorul jurământ: „Jur să respect şi să apăr Constituţia şi legile ţării. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. a constatat că dispoziţiile art. cu excepţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale. după înscrierea în barou. 1519/2011. unde soţul avocatului său rudă ori afinul său până la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător sau procuror. avocatului colaborator sau salarizat în cadrul profesiei. jurământul va începe cu formula: „Jur pe onoare şi conştiinţă!” ART. (2) Dispoziţiile alin. avocatului asociat. 3. indiferent de secţia. (1) şi (2) se aplică şi avocatului titular. în perioada de stagiu. rudă ori afin până la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător la Curtea Constituţională ori funcţia de judecător financiar. (4) Avocatul definitiv este obligat să frecventeze formele de pregătire profesională continuă organizate de barou. (1) se aplică în mod corespunzător şi avocatului al cărui soţ. au obligaţia să urmeze cursurile Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor. (1) din Legea nr. drepturile şi libertăţile omului şi să exercit profesia de avocat cu cinste şi demnitate. ART. *) Curtea Constituţională. consilier de conturi sau procuror financiar la instanţele Curţii de Conturi. (1) nu se aplică cabinetului asociat. în cadru solemn. serviciul său biroul în care îşi desfăşoară activitatea. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. inclusiv la Direcţia Naţională Anticorupţie.

tabloul anual al avocaţilor şi modificările intervenite sunt comunicate la începutul fiecărui an instanţelor judecătoreşti. ART. (3) Prin grija baroului. iar reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere.B. ART. la cerere sau din oficiu. decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate. formei de exercitare a profesiei şi a instanţelor la care au dreptul să pună concluzii. 24 (1) Baroul are obligaţia să întocmească anual tabloul avocaţilor definitivi şi stagiari în ordine alfabetică. (2) În cazurile în care există incompatibilitate. titlului ştiinţific. 26 (1) Exercitarea oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat şi prevăzută la art.pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor sau de formele de exercitare a profesiei. cu indicarea sediului şi a avocaţilor care le compun. (3) Actele specifice profesiei de avocat. sediului profesional. în 277 . 25 (1) Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili.B. (4) Înscrierea avocaţilor în tablou se face pe baza licenţei de exerciţiu al profesiei. ART. (2) A doua parte a tabloului va cuprinde cabinetele asociate.R. sunt nule dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi remediată în alt mod.N. în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat. organelor de urmărire penală şi autorităţilor administrative ale judeţului sau municipiului Bucureşti. după încetarea stării de incompatibilitate. datei înscrierii în barou. (2) Instanţele sunt obligate să verifice şi să se pronunţe asupra calităţii de reprezentant al unei persoane care se prezintă ca avocat. precum şi U. exercitând acte specifice acestei profesii şi folosind însemnele profesiei de avocat.R.N. prenumelui. societăţile civile profesionale şi societăţile profesionale cu răspundere limitată. confirmată din 3 în 3 ani pe baza dovezii frecventării formelor de pregătire profesională continuă organizate de barouri şi U. care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei. 3 de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou şi pe tabloul avocaţilor acelui barou constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale. efectuate în mod public de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile prezentei legi. cu menţionarea numelui.

către U. pe durata existenţei acestei stări. (3) vor fi cuprinse în bugetele barourilor şi vor fi folosite în mod exclusiv pentru organizarea activităţii de pregătire profesională a avocaţilor. III Drepturile şi îndatoririle avocatului SECŢIUNEA 1 Drepturile avocaţilor ART. în temeiul unui contract 278 . d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat.afară de cazul în care modul de îndeplinire a acestora a fost de natură să producă o eroare comună cu privire la calitatea celui care le-a săvârşit. 29 (1) Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste şi să reprezinte orice persoană fizică sau juridică. c) dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancţiune disciplinară. b) pe perioada interdicţiei de a profesa.B. d) la cererea scrisă a avocatului. SECŢIUNEA a 2-a Încetarea şi suspendarea calităţii de avocat ART. 27 Calitatea de avocat încetează: a) prin renunţarea scrisă la exerciţiul profesiei. 28 Calitatea de avocat este suspendată: a) în caz de incompatibilitate. în condiţiile legii. ART. baroul are dreptul la acţiune în despăgubiri împotriva persoanei fizice sau juridice care exercită fără drept profesia de avocat. dispusă prin hotărâre judecătorească sau disciplinară. timp de 3 luni de la scadenţa acestora şi până la lichidarea integrală a datoriilor. (4) În cazurile prevăzute de prezentul articol.R. CAP. (5) Sumele obţinute cu titlu de despăgubiri potrivit alin. conform legii. b) prin deces. c) în caz de neplată totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor profesionale către barou.N. şi către sistemul propriu de asigurări sociale.

a cărui hotărâre este definitivă. precum şi pe alte surse prevăzute de lege ori de Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor. ART. ART. (2) În acest scop. a îndeplinit funcţii de 279 . 34 Constituie vechime în profesia de avocat perioada în care avocatul a exercitat funcţia de judecător. 30 Avocatul are dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere ale profesiei. procuror. Învestirea cu formulă executorie este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al avocatului. va fi stabilit prin convenţia dintre avocat şi client.încheiat în forma scrisă. în condiţiile prevăzute în prezenţa lege şi în statut. care dobândeşte data certa prin înregistrarea în registrul oficial de evidentă. pentru serviciile avocaţiale prestate. în condiţiile prevăzute de statutul profesiei. ART. în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat. pentru cheltuieli procesuale în interesul său. (4) Avocatul are dreptul la recuperarea capacităţii de muncă. în condiţiile prevăzute de statutul profesiei. ART. (2) Sistemul de asigurări sociale al avocaţilor este reglementat prin lege şi se bazează pe contribuţia acestora. 31 (1) Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său. precum şi clientul au dreptul să renunţe la contractul de asistenţă juridică sau să îl modifice de comun acord. Restanţele din onorarii şi alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul procesual al clientului său se recuperează potrivit dispoziţiilor statutului profesiei. Modul de administrare a sumelor predate de client avocatului. 33 (1) Avocaţii au propriul sistem de asigurări sociale. este titlu executoriu. (3) Timpul servit în avocatură este considerat vechime în muncă. 32 Contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de decanul baroului. notar. ART. Decizia decanului poate fi atacată la consiliul baroului. (3) Contractul de asistenţă juridică. precum şi pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual al clientului. legal încheiat. (2) Avocatul. Renunţarea unilaterală a clientului nu constituie cauză de exonerare pentru plata onorariului cuvenit. avocatul poate să îşi deschidă un cont bancar pentru încasarea onorariilor şi altul pentru depunerea sumelor primite de la client pentru cheltuieli procesuale în interesul acestuia.

şi din oficiu. (1). direct sau indirect. administraţia locului de arest ori detenţie are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru respectarea drepturilor prevăzute la alin. Curţii de Conturi şi Consiliului Legislativ. Curţii Constituţionale. (3) Lovirea sau alte acte de violenta săvârşite împotriva avocatului în condiţiile alin. 35 (1) Pentru asigurarea secretului profesional. de nici un organ al statului. (3). (2) Ameninţarea săvârşită nemijlocit împotriva avocatului în timpul exercitării profesiei şi în legătură cu aceasta se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Administraţiei Prezidenţiale. (2) se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. ART. actele şi lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului său în cabinetul său sunt inviolabile. (4) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate. societatea civilă profesională şi societatea profesională cu răspundere limitată au dreptul la sediu profesional în circumscripţia baroului în care sunt înscrişi şi la sedii secundare în alt barou din ţară sau din străinătate unde sunt luaţi în evidenţă. 37 Avocatul care profesează individual. Percheziţionarea avocatului. (2) În cazul în care clientul se află în stare de arest sau detenţie. ART. Retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătura răspunderea 280 . a domiciliului ori a cabinetului său sau ridicarea de înscrisuri şi bunuri nu poate fi făcută decât de procuror. decât în condiţiile şi cu procedura prevăzute de lege. cabinetele asociate. precum şi perioada în care acesta a fost suspendat din profesie în vederea exercitării unei funcţii de demnitate publică sau a unei funcţii asimilate cu funcţia de demnitate publică. fără a putea fi asimilaţi funcţionarului public sau altui salariat. ART. cu nici un fel de mijloace tehnice. în baza unui mandat emis în condiţiile legii. 39 (1) În exercitarea profesiei avocaţii sunt ocrotiţi de lege. 36 (1) Contactul dintre avocat şi clientul sau nu poate fi stânjenit sau controlat. 38 Ministerul Justiţiei este obligat să asigure spaţiile necesare în vederea desfăşurării activităţii avocaţilor în sediul instanţelor judecătoreşti. (2) Nu vor putea fi ascultate şi înregistrate.specialitate juridică în aparatul Parlamentului. convorbirile telefonice ale avocatului şi nici nu va putea fi interceptată şi înregistrată corespondenţa sa cu caracter profesional. ART. Avocatului Poporului. ART. iar pentru faptele prevăzute la alin. Guvernului.

ART. a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicţie şi numai dacă aceste susţineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză şi sunt necesare stabilirii adevărului. angajate sau din oficiu. să manifeste conştiinciozitate şi probitate profesională. săvârşite împotriva soţului său a unei rude apropiate a avocatului în scop de intimidare ori de răzbunare în legătură cu exercitarea de către avocat a profesiei. (6) şi (7) constituie abatere disciplinară gravă. conform mandatului încredinţat. SECŢIUNEA a 2-a Îndatoririle avocaţilor ART. să nu folosească cuvinte sau expresii de natură a aduce atingere autorităţii. să depună concluzii scrise sau note de şedinţă ori de câte ori natură sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanţa de judecată dispune în acest sens. limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege se majorează cu jumătate. Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea juridică penală sau civilă. în faţa instanţelor de judecată. 41 Avocatul este obligat să acorde asistenţa juridică în cauzele în care a fost desemnat din oficiu sau gratuit de către barou. (8) *** Abrogat OUG 10/2011. (7) Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris. 43 Avocatul este obligat să participe la toate şedinţele convocate de 281 . (2) şi (3). în formă adecvată şi cu respectarea prevederilor alin. să se prezinte la fiecare termen la instanţele de judecată sau la organele de urmărire penală ori la alte instituţii. să pledeze cu demnitate faţă de judecători şi de părţile din proces. după caz. în condiţiile stabilite prin statutul profesiei. (6) Avocatul este obligat să respecte solemnitatea şedinţei de judecată. ART. (5). procurorului. (9) Nerespectarea de către avocat a prevederilor alin. 40 Avocatul este dator să studieze temeinic cauzele care i-au fost încredinţate. ART. (5) În cazul infracţiunilor prevăzute la alin.penală. Nerespectarea imputabilă a acestor îndatoriri profesionale constituie abatere disciplinară. 42 Avocatul este obligat să se asigure pentru răspunderea profesională. celorlalţi avocaţi şi părţilor ori reprezentanţilor acestora din proces. demnităţii şi onoarei completului de judecată.

R. 45 Avocatul este obligat să restituie actele ce i s-au încredinţat persoanei de la care le-a primit. 47 (1) Avocatul este obligat să poarte robă în faţa instanţelor judecătoreşti. ART. decât dacă are dezlegarea prealabilă. ART. (3) Calitatea de martor are întâietate fata de calitatea de avocat cu privire la faptele şi împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al vreunei părţi în cauză.N. (5) Avocatul nu poate îndeplini funcţia de expert sau de traducător în cauză în care este angajat apărător.B. avocatul nu mai poate desfăşura nici o activitate profesională în acea cauza. ART. 282 . la activităţile profesionale şi la şedinţele organelor de conducere din care face parte.consiliul baroului. 46 (1) Avocatul nu poate asista sau reprezenta părţi cu interese contrare în aceeaşi cauză sau în cauze conexe şi nu poate pleda împotriva părţii care l-a consultat mai înainte în legătura cu aspectele litigioase concrete ale pricinii. cu excepţia cazurilor în care avocatul este delegat de către organele profesiei să reprezinte baroul sau U.R. (2) Caracteristicile robei sunt cele stabilite prin statutul profesiei. într-o ocazie care impune această ţinută.B. (3) Purtarea robei în afara incintei instanţei judecătoreşti este interzisă.N. Absentarea repetată şi în mod nejustificat constituie abatere disciplinară. (2) Actele întocmite de avocat pentru ţinerea evidenţelor profesionale cerute de lege. precum şi pentru legitimarea faţă de terţi a calităţii de reprezentant sunt acte autentice. 44 (1) Avocatul este obligat să ţină evidenţele cerute de lege şi de statut cu privire la cauzele în care s-a angajat şi să achite cu regularitate şi la timp taxele şi contribuţiile stabilite pentru formarea bugetului baroului şi a fondurilor Casei de Asigurări a Avocaţilor din România şi ale filialelor. stabilite conform legii şi statutului profesiei. este format din contribuţiile barourilor. Bugetul U. expresă şi scrisă din partea tuturor clienţilor săi interesaţi în cauză. ART. (2) Avocatul nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate furniza relaţii nici unei autorităţi sau persoane cu privire la cauza care i-a fost încredinţată. (4) Dacă a fost ascultat ca martor.

Sediul baroului este în oraşul de reşedinţa al judeţului. (2) De asemenea. c) decanul. respectiv în municipiul Bucureşti. (2) În cadrul baroului îşi desfăşoară activitatea comisia de cenzori şi comisia de disciplină. ART. (3) Organele de conducere colegiale iau hotărâri numai prin vot deschis. (3) Contribuţia avocaţilor la realizarea bugetului este stabilită de consiliul baroului. să folosească procedee incompatibile cu demnitatea profesiei în scopul dobândirii clientelei. Organizarea. 283 . b) consiliul. în mod nemijlocit sau prin persoane interpuse. Statutul stabileşte cazurile şi măsura în care avocatul poate informa publicul cu privire la exercitarea profesiei sale. funcţionarea. (2) Baroul are personalitate juridică. patrimoniu şi buget propriu.ART. este interzis avocatului să folosească mijloace de reclama sau de publicitate în acelaşi scop. (4) Patrimoniul baroului poate fi folosit în activităţi producătoare de venituri. 51 (1) Organele de conducere ale baroului sunt: a) adunarea generală. 50 (1) Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti. (2) Alegerea organelor de conducere ale profesiei de avocat se face numai prin vot secret. ART. 49 (1) Profesia de avocat este organizată şi funcţionează în baza principiului autonomiei. 48 (1) Este interzis avocatului că. CAP. precum şi atribuţiile acestora sunt reglementate potrivit Statutului profesiei de avocat. în limitele competenţelor prevăzute în prezenţa lege. IV Organizarea profesiei de avocat SECŢIUNEA 1 Baroul ART. în condiţiile legii. Deliberările şi votul constituie secret profesional.

membrii comisiei de cenzori şi pe cei ai comisiei de disciplină. 52 (1) Adunarea generală este formată din toţi avocaţii înscrişi în tabloul baroului cu drept de exercitare a profesiei. stabileşte o nouă adunare generală în termen de cel mult 15 zile de la data primei convocări. membrii consiliului. de faţă cu cei prezenţi. c) alege delegaţii baroului la Congresul avocaţilor.ART. iar pe ordinea de zi a şedinţei nu este inclusă alegerea organelor de conducere a baroului. (2) este legal constituită cu participarea a cel puţin unei treimi din numărul total al 284 . b) alege şi revocă decanul. dintre care unul va fi desemnat secretar. (3) Adunarea generală extraordinară poate fi convocată de consiliul sau de comisia de cenzori ale baroului. în acelaşi barou. Decanul se alege dintre avocaţii cu o vechime de minimum 12 ani în profesie. în primul trimestru. (3) Adunarea generală convocată în condiţiile alin. În caz de alegere sau de revocare a decanului ori a membrilor consiliului nici unul dintre aceştia nu va face parte din prezidiu. ART. 54 (1) Adunarea generală este legal constituită cu participarea majorităţii membrilor săi. prezidiul adunării generale. iar şedinţa va fi condusă de cel mai în vârsta membru prezent. (2) În cazul în care numărul legal nu este întrunit. (2) Adunarea generală are următoarele competenţe: a) stabileşte măsuri pentru exercitarea profesiei în baroul respectiv. d) aprobă proiectul de buget al baroului şi dă descărcare consiliului cu privire la activitatea şi gestiunea sa. Consiliul baroului are obligaţia să îndeplinească procedura convocării cu cel puţin 7 zile înainte de data fixată. (4) La cererea a peste o treime din totalul membrilor baroului consiliul este obligat să convoace adunarea generală extraordinară în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii. la sediul serviciilor de asistenţă din judeţ şi prin publicare într-un ziar local cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită. în limitele legii şi ale statutului. la convocarea consiliului baroului. ART. (5) Şedinţa adunării generale este condusă de decan împreună cu 5 membri aleşi prin vot deschis de cei prezenţi. În acest caz procedura convocării va fi efectuată cu cel puţin 7 zile înainte de data stabilită. (2) Convocarea se face prin afişare la sediul baroului. 53 (1) Adunarea generală ordinară se întruneşte anual. Decanul este ales pentru un mandat de 4 ani şi poate fi reales o singură dată.

modificarea şi schimbarea formelor de exercitare a profesiei. modifică şi dă publicităţii tabloul anual al avocaţilor. Avocatul membru al baroului nu poate delega exercitarea dreptului său de vot unui alt avocat. la prima convocare. j) organizează conferinţele de stagiu. aleşi pe o perioadă de 4 ani şi care au o vechime continuă în profesie de minimum 8 ani.membrilor săi. în condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei. f) hotărăşte asupra stării de incompatibilitate şi asupra încetării acesteia. în afară de cazurile în care legea prevede alt cvorum de şedinţă şi de vot. b) duce la îndeplinire hotărârile Consiliului U. şi ale adunării generale a baroului. (2) şi (3). membri ai baroului. Decanul şi prodecanul se includ în acest număr.R. 56 (1) Consiliul baroului este format din 5 până la 15 membri. şi îl comunică celor în drept. (4) Hotărârile adunării generale se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi. pentru soluţionarea sesizărilor şi reclamaţiilor. dispoziţiile art. (2) Consiliul baroului are următoarele atribuţii: a) adoptă hotărâri pentru aplicarea şi respectarea prevederilor prezentei legi şi ale statutului profesiei. i) coordonează activitatea filialelor sau sucursalelor Casei de Asigurări a Avocaţilor din raza de competenţă.B. în cazul barourilor care au în evidenţă mai mult de 500 de avocaţi cu drept de exercitare a profesiei.N. d) adoptă măsuri pentru organizarea controlului profesional. în mod corespunzător. g) soluţionează cererile de transfer în conformitate cu prevederile legii şi ale statutului profesiei. disciplinar şi deontologic. (3) Participarea la adunarea generală de alegere a organelor de conducere a baroului se face personal. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. ART. (1). 54 alin. cercurile de studii şi editează 285 . 55 (1) Adunările generale de alegere a organelor de conducere a baroului sunt legal constituite numai cu participarea majorităţii membrilor adunării generale a baroului. în cazul în care. organizează şi ţine evidenţa acestora. precum şi convenţiile de grupare sau de conlucrare profesională îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei. numărul legal de participanţi nu este întrunit sunt aplicabile. ART. c) întocmeşte. h) verifică şi constată dacă actele privind constituirea.

B. e) ordonanţează cheltuielile baroului. m) suspendă din exercitarea profesiei. ART. spre aprobare. f) ia măsuri privind conducerea baroului care nu sunt de competenţa adunării generale sau a consiliului baroului. 58 (1) Decanul baroului are următoarele competenţe: a) reprezintă baroul în raporturile acestuia cu persoanele fizice şi juridice din ţara şi din străinătate. de gestiune curentă şi de gestionare a patrimoniului baroului. l) sesizează comisia de disciplină cu judecarea abaterilor disciplinare ale avocaţilor.R. q) aprobă statul de funcţii şi angajează personalul baroului. c) aproba cererile de asistenta juridică gratuită. t) alege prodecanul baroului.publicaţiile baroului. g) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau hotărâte de 286 . ART. pe durata neplăţii taxelor.N. 57 Consiliul baroului lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi şi ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi. dacă a fost avertizat despre neplată şi nu s-a conformat obligaţiei. k) organizează şi îndrumă activitatea serviciilor de asistenţă juridică din judeţ. u) soluţionează plângerile şi contestaţiile împotriva deciziilor decanului baroului. b) convoacă şi prezidează şedinţele consiliului baroului. d) exercita căile de atac împotriva hotărârilor comisiei de disciplină şi împotriva deciziilor consiliului baroului pentru care sunt prevăzute căi de atac. avocatul care nu achită taxele şi contribuţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei timp de 3 luni de la scadenţa acestora. raportul de activitate a consiliului şi a decanului. s) prezintă anual adunării generale. pe care îl supune adunării generale şi administrează patrimoniul baroului.B.N. ori de biroul executiv al U. o) stabileşte cota de contribuţie a avocaţilor la bugetul baroului. p) acceptă donaţiile şi legatele făcute baroului.R. potrivit legii şi statutului profesiei. v) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau hotărâte de Consiliul U. n) soluţionează contestaţiile împotriva deciziei decanului privind onorariile. r) întocmeşte proiectul de buget anual.

(2) Prodecanul îl înlocuieşte pe decan la cererea sau în absenţa acestuia. consiliul baroului poate delega un consilier pentru a îndeplini. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. dacă drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale ar fi prejudiciate prin întârziere. 59 Avocatul nemulţumit de decizia decanului o poate ataca la consiliul baroului. în tot sau în parte. 71 (1) În cazurile prevăzute de lege.R. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. decanul baroului poate aproba acordarea cu titlu gratuit a asistenţei de specialitate juridică. (3) Dacă decanul şi prodecanul sunt în imposibilitate temporară de a-şi exercita funcţiile. 72 (1) În cazul în care. ca modalitate de acordare a ajutorului public judiciar. barourile asigură asistenţa judiciară în următoarele forme: a) în cauzele penale. V Asistenţa judiciară SECŢIUNEA 1 Cazurile şi condiţiile de acordare a asistenţei judiciare ART. ART. în condiţiile legii. a fost încuviinţată cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenţei prin avocat. ART. potrivit art. b) în orice alte cauze decât cele penale. *** CAP. atribuţiile decanului.B. cererea împreună cu încheierea de încuviinţare se trimit de îndată decanului baroului din circumscripţia acelei instanţe.organele de conducere ale U. 11-19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. acordată la solicitarea organelor administraţiei publice locale. la cerere sau în absenţa sa. Decanul este înlocuit. (2) În cazuri de excepţie. consiliul baroului alege 2 prodecani. şi date în competenţa sa. (4) La Baroul Bucureşti. c) asistenţa judiciară prin avocat. de către prodecanul pe care îl desemnează în scris. 193/2008.N. 287 . în care apărarea este obligatorie potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.

pe baza unei cereri al cărei model se aprobă de Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare. căruia îi transmite.(2) Decanul baroului sau avocatul căruia decanul i-a delegat această atribuţie va desemna. după caz. în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar. cu consimţământul acestuia. (2) Dovada stării materiale a solicitantului se face. 68^1 alin. 74 (1) Asistenţa extrajudiciară prevăzută la art. (2) Refuzul nejustificat de a prelua cazul său de a continua executarea constituie abatere disciplinară. încheierea prevăzută la alin. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. în condiţiile legii. 73 (1) Avocatul desemnat potrivit art. care va cuprinde menţiuni privind obiectul şi natura solicitării de asistenţă. un avocat înscris în Registrul de asistenţă judiciară. din care să rezulte veniturile profesionale ale solicitantului şi ale celorlalţi membri ai familiei supuse. Beneficiarul ajutorului public judiciar poate solicita el însuşi desemnarea unui anumit avocat. (3) Refuzul nejustificat al beneficiarului sau renunţarea unilaterală şi nejustificată a acestuia la asistenţa acordată de avocatul desemnat duce la încetarea ajutorului public sub forma asistenţei prin avocat. după caz. 193/2008. încasate pe aceeaşi perioadă. identitatea. cu următoarele documente: a) adeverinţă eliberată de autorităţile competente sau de către angajator. precum şi cuantumul acestui ajutor. în ce formă. 51/2008. (1). impozitului pe venit realizate în perioada prevăzută de legislaţia privind ajutorul public judiciar sau sumele încasate cu titlu de pensie. Decanul baroului are obligaţia de a comunica şi beneficiarului ajutorului public judiciar numele avocatului desemnat. pentru ce cauză. ataşându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia şi ale familiei sale. în condiţiile legii. se acordă de Serviciul de asistenţă judiciară constituit la nivelul fiecărui barou. odată cu înştiinţarea desemnării. potrivit legii. domiciliul şi starea materială ale solicitantului şi ale familiei sale. ART. în principal. Cererea va fi însoţită şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului. (2) să acorde ajutorul public judiciar nu poate refuza această sarcină profesională decât în caz de conflict de interese sau pentru alte motive justificate. b) livretul de familie şi. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. indemnizaţie de şomaj sau asigurări sociale şi altele asemenea. în termen de 3 zile. certificatele de naştere ale 288 . codul numeric personal. precum şi dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată. ART.

(7) Decizia prevăzută la alin. potrivit legii. f) declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul şi/sau celălalt părinte natural ori adoptiv sau. (8) Decizia de respingere a cererii de acordare a asistenţei 289 . (4) În cazul admiterii cererii de acordare a asistenţei extrajudiciare. (5) În temeiul deciziei de acordare a asistenţei extrajudiciare. c) certificatul de persoană cu handicap al solicitantului sau al copilului.copiilor. g) dovada eliberată de autorităţile competente privind situaţia bunurilor impozabile ale solicitantului sau. h) alte acte necesare stabilirii dreptului la acordarea de asistenţă judiciară. f) data eliberării. decizia privind acordarea de asistenţă judiciară va cuprinde următoarele: a) denumirea actului. e) tipul său forma asistenţei extrajudiciare acordate. b) denumirea organului emitent. c) temeiul legal şi de fapt pentru emiterea deciziei. prin decizie de admitere ori de respingere. decanul baroului competent desemnează un avocat din Registrul de asistenţă judiciară al baroului. după caz. după caz. (3) se comunică solicitantului în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei. d) declaraţie pe propria răspundere din care să reiasă că solicitantul şi ceilalţi membri ai familiei nu beneficiază de alte venituri suplimentare. o altă persoană căreia i s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă ori a fost numită tutore se ocupă de creşterea şi îngrijirea copilului şi că acesta nu este încredinţat sau dat în plasament niciunui organism privat autorizat său serviciu public autorizat ori unei persoane juridice. după caz. (6) După posibilităţi. e) declaraţie pe propria răspundere privind situaţia patrimonială a solicitantului şi a familiei sale. d) persoana căreia i se acordă asistenţa extrajudiciară. decanul baroului poate aproba acordarea asistenţei extrajudiciare de către un avocat ales de persoana căreia i se acordă asistenţa judiciară. funcţia şi semnătura persoanei care a eliberat actul respectiv. (3) Cererea de acordare a asistenţei extrajudiciare se depune la serviciul de asistenţă judiciară şi se soluţionează în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data înregistrării. după caz. ale celorlalţi membri ai familiei.

R.R. ART. 77 Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare exercită. următoarele atribuţii: a) desfăşoară conducerea metodologică a activităţii de acordare a asistenţei judiciare.N. în condiţiile şi cu procedura prevăzute de Statutul profesiei de avocat. (9) Contestaţiile formulate împotriva deciziei de respingere se soluţionează de consiliul baroului. 75 Avocatul care acordă asistenţă judiciară potrivit prezentului capitol nu are dreptul să primească de la client sau de la cel apărat nici un fel de remuneraţie sau de alte mijloace de recompensă. ţine 290 .R. h) stabileşte. indicii statistici. d) organizează Registrul naţional de asistenţă judiciară pe baza registrelor întocmite de barouri. SECŢIUNEA a 2-a Organizarea activităţii de acordare a asistenţei judiciare ART. nici chiar cu titlu de acoperire a cheltuielilor.B.B. pe care le propune Ministerului Justiţiei în vederea promovării. împreună cu Ministerul Justiţiei. 76 (1) În cadrul U. coordonat de un vicepreşedinte al U. (2) Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare emite decizii şi norme metodologice în limitele atribuţiilor conferite prin prezenta lege.B. în principal.extrajudiciare poate fi contestată la consiliul baroului. în termen de 5 zile de la data înregistrării contestaţiei. proiecte de protocoale ce se încheie cu autorităţile publice competente în scopul obţinerii mijloacelor financiare necesare pentru organizarea serviciilor de asistenţă judiciară. e) organizează şi coordonează metodologia de plată a onorariilor pentru asistenţa judiciară acordată. b) elaborează proiectul de Regulament-cadru pentru organizarea serviciilor de asistenţă judiciară. ART. f) efectuează controlul asupra asistenţei judiciare acordate. după caz.N. organ cu activitate permanentă. Structura organizatorică a acestui departament se stabileşte prin decizie a Comisiei permanente a U. c) propune sau.N. g) elaborează proiecte de acte normative în domeniul asistenţei judiciare. se organizează Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare. avizează. în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia.

în condiţiile legii sau ale Statutului profesiei de avocat. l) reprezintă U. în condiţiile legii. numit de consiliul baroului. a sistemului de asistenţă judiciară.N. ţinând cont de experienţa profesională şi de calificarea avocatului.B. d) efectuează controlul asupra acordării asistenţei judiciare de către avocaţii din cadrul baroului. în spaţii destinate exclusiv desfăşurării acestei activităţi. de celelalte desemnări ale acestuia în virtutea prezentei legi şi de gradul de angajare al acestuia. 79 (1) Baroul organizează serviciile de asistenţă judiciară la sediile tuturor instanţelor judecătoreşti din judeţ. 78 În vederea organizării activităţii de asistenţă judiciară. (2) Serviciile de asistenţă prevăzute la alin. în cadrul colaborării internaţionale în materie.R. ART. b) organizează şi actualizează Registrul de asistenţă judiciară al fiecărui barou pe baza cererilor avocaţilor. e) organizează şi execută programe de popularizare a sistemului de asistenţă judiciară.evidenţa statistică a sistemului de asistenţă judiciară şi analizează informaţiile necesare pentru planificarea şi coordonarea corectă a sistemului de asistenţă judiciară. (1) sunt conduse de un avocat definitiv. în baza Regulamentului-cadru pentru organizarea serviciilor de 291 . inclusiv din punct de vedere bugetar. ART. cât şi la sediul fiecărei instanţe judecătoreşti. şi sunt coordonate de un membru al consiliului. care se pun la dispoziţie cu titlu gratuit de Ministerul Justiţiei sau. aprobate de consiliul baroului. de autorităţile administraţiei publice locale. în domeniul asistenţei judiciare. j) popularizează sistemul de asistenţă judiciară. k) stabileşte formularistica utilizată de barouri pentru organizarea activităţii de asistenţă judiciară şi extrajudiciară. c) desemnează avocaţii înscrişi în Registrul de asistenţă judiciară pentru acordarea asistenţei judiciare. funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de asistenţă judiciară se realizează potrivit regulamentului aprobat de consiliul baroului. i) colaborează cu Ministerul Justiţiei pentru buna funcţionare şi planificarea. f) îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege sau de Regulamentul pentru organizarea serviciilor de asistenţă judiciară. Organizarea. după caz. precum şi de natură şi complexitatea cazului. barourilor îndeplinesc următoarele atribuţii: a) organizează serviciile de asistenţă judiciară atât la nivelul fiecărui barou.

(1) se completează conform formularului aprobat de Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare din cadrul U. se păstrează pe suport hârtie şi în format electronic şi se publică pe pagina de Internet a fiecărui barou.asistenţă judiciară aprobat de Consiliul U. (4) Consiliul baroului poate.N.B. (5) Radierea din registru poate fi dispusă pentru o perioadă de un an. potrivit procedurii prevăzute pentru înscrierea în registru.B. b) dacă avocatul este învinuit pentru săvârşirea unei infracţiuni de drept comun. (6) Registrul naţional de asistenţă judiciară se publică pe pagina de Internet a U. (7) Decizia de radiere din registru se aduce la cunoştinţă publicului 292 . motivat. VI «Răspunderea disciplinară». (3) Înscrierea avocatului în Registrul de asistenţă judiciară se efectuează în baza deciziei consiliului baroului. (2) Registrul este public. organizează Registrul naţional de asistenţă judiciară.R.N. c) dacă s-a constatat încălcarea repetată a dispoziţiilor prezentei legi sau calitatea inferioară a asistenţei judiciare acordate.R. avocatul depune o cerere la baroul din care face parte. radierea se poate dispune pentru o perioadă de până la 3 ani.R. în Registrul de asistenţă judiciară pot fi operate modificări şi în cursul anului.N. (3) Actualizarea Registrului de asistenţă judiciară pentru următorul an calendaristic se efectuează până la sfârşitul lunii septembrie a anului calendaristic precedent. (2) Cererea prevăzută la alin. precum şi măsura radierii unui avocat din registru pot fi contestate potrivit procedurii prevăzute la cap.R. 80 (1) Fiecare barou organizează Registrul de asistenţă judiciară în care sunt înscrişi avocaţii ce pot fi desemnaţi pentru acordarea asistenţei judiciare şi a asistenţei extrajudiciare.N. constituit din registrele de asistenţă judiciară ale tuturor barourilor. ART. şi se actualizează în mod automat odată cu actualizarea datelor din registrul fiecărui barou.B.B. Art. 81 (1) Pentru înscrierea în Registrul de asistenţă judiciară. (6) Refuzul baroului de înscriere a avocatului solicitant în registru. (4) În cazurile excepţionale. să refuze înscrierea în registru sau să radieze din registru un avocat în următoarele cazuri: a) dacă avocatului solicitant i s-a aplicat o sancţiune disciplinară. (5) U. iar dacă se constată săvârşirea consecutivă a 3 sau a mai multor abateri de la obligaţiile prevăzute de prezenţa lege.

B. Referatul este supus confirmării organului judiciar. (3) se înaintează baroului.B. (2). 83 (1) Plata onorariului pentru asistenţa judiciară acordată se face lunar prin virament bancar. (3) După acordarea asistenţei judiciare. 82 (1) Pentru asistenţa judiciară acordată. avocatul desemnat are dreptul la un onorariu stabilit de organul judiciar. pe baza documentelor pentru decontare prevăzute la art. conform formularului aprobat de Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare din cadrul U. 68^11 alin. Evidenţa şi controlul utilizării.R.prin afişare pe pagina de Internet a baroului.B.R. (4) Referatul confirmat potrivit alin. organul judiciar stabileşte şi valoarea provizorie a onorariului avocatului. 85 (1) Onorariile pentru asistenţa judiciară acordată în oricare dintre formele prevăzute de prezentul capitol se stabilesc prin protocolul încheiat 293 . instanţele judecătoreşti. care. în vederea efectuării formalităţilor prevăzute de lege pentru plata onorariilor.R. după caz.B.B. în condiţiile legii.N. avocatul nu va primi onorariul pentru cazul concret ori pentru activitatea desfăşurată. precum şi cu parchetele de pe lângă acestea. a remuneraţiilor pentru asistenţa judiciară se virează. 84 U. şi Ministerul Justiţiei.N.N. în condiţiile stabilite de Statutul profesiei de avocat. ART. Respectarea de către barouri a destinaţiei fondurilor astfel virate poate face şi obiect al controlului U. Consiliul Superior al Magistraturii. ART.R. ART. a sumelor virate se realizează potrivit reglementărilor în materia gestiunii fondurilor provenind de la bugetul de stat. precum şi pe pagina de Internet a U. poate dispune menţinerea sau majorarea onorariului stabilit iniţial.R.N.N. în limitele sumelor stabilite prin protocolul încheiat între U. tipul şi particularităţile cauzei. avocatul întocmeşte un referat scris cu privire la prestaţia avocaţială efectivă. 70 alin. deschis de fiecare barou. şi barourile conlucrează cu Ministerul Justiţiei. (2) Sumele necesare pentru plata onorariilor sau. precum şi în raport cu durată. (5) În cazul în care avocatul este sancţionat disciplinar. în funcţie de volumul şi complexitatea activităţii desfăşurate de avocat.. potrivit art. (2) Prin actul de încuviinţare a asistenţei judiciare. în scopurile prevăzute de prezenţa lege. în vederea desfăşurării în bune condiţii a activităţii de acordare a asistenţei judiciare prevăzute de prezentul capitol. avizate de consiliul baroului. potrivit naturii şi volumului activităţii desfăşurate. (1). ART. întrun cont distinct.

(1) lit.B. (2) Avocatul care conduce asistenta judiciară de pe lângă fiecare instanţa este obligat să sesizeze în scris consiliului baroului faptele comise de orice avocat. aprobate şi efectiv vărsate. ART. Reţinerea procentului de 1% se face la achitarea efectivă a onorariului către avocatul îndreptăţit. VI Răspunderea disciplinară ART. 87 (1) Anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare sunt de competenţa consiliului baroului.R. sunt de competenţa Consiliului U. Persoana anchetată sau trimisă în judecată disciplinară nu participă la luarea hotărârii. 294 . (3) Pentru cheltuielile curente necesare funcţionării serviciilor de asistenţă judiciară din cadrul barourilor. (3) Instanţele judecătoreşti şi parchetele Ministerului Public sunt obligate să înainteze consiliului baroului orice plângere făcuta împotriva unui avocat şi să îl înştiinţeze despre orice acţiune de urmărire penală sau de judecată pornită împotriva unui avocat.R. (1). (2) Fondurile necesare pentru plata onorariilor prevăzute la alin. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. cu modificările şi completările ulterioare. CAP.R. se acordă din fondurile acestor organe.N. 26 alin. pentru Nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii. În lipsa protocolului. şi Ministerul Justiţiei. (1). în condiţiile legii. a) din Legea nr.între U. la solicitarea organelor administraţiei publice locale.B. în limitele sumelor stabilite prin protocol încheiat de fiecare barou cu acestea. (2) Anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare privind decanii barourilor şi membrii Consiliului U. precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătura cu profesia sau în afară acesteia. (1) se asigură potrivit art. 82 alin.N. care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei. în condiţiile prevederilor alin.N. sunt aplicabile limitele stabilite prin protocolul prevăzut la art. (4) Onorariile pentru asistenţa judiciară acordată în oricare dintre formele prevăzute de prezentul capitol. din sumele virate lunar pentru plata onorariilor cuvenite pentru asistenţa judiciară. fiecare barou îşi constituie un fond prin reţinerea a 1% din valoarea acestor sume.B. 86 (1) Avocatul răspunde disciplinar pentru Nerespectarea prevederilor prezentei legi sau ale statutului.

potrivit prevederilor statutului profesiei. ART. în afară de persoana implicată în cauză. abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii din acel barou. nu poate face uz de calitatea de avocat şi nu poate participa la activitatea organelor profesiei.. în funcţie de raţă inflaţiei.R. b) avertismentul. în complet de 5 membri. partea interesată poate declara recurs la secţia de contencios a Curţii de Apel Bucureşti.B.N.B.R. este organizată şi funcţionează Comisia centrală de disciplină.N. Limitele amenzii disciplinare se actualizează periodic de către Consiliul U.N. care judecă: a) ca instanţă de fond.N. 88 (1) În cadrul fiecărui barou se organizează şi funcţionează o comisie de disciplină care judecă. că instanţă de fond. în complet de 3 membri.(3) Membrii comisiei permanente care sunt anchetaţi nu pot participa la dezbaterile privind luarea deciziei de exercitare a acţiunii disciplinare. (2) În perioada interdicţiei avocatul nu poate presta sub nici o formă asistenţa juridică. e) excluderea din profesie. care se face venit la bugetul baroului. abaterile săvârşite de membrii Consiliului U. 89 (1) Sancţiunile disciplinare sunt: a) mustrarea. constituit că instanţă disciplinară în plenul său. (2) şi (3). Plata amenzii se va face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. b) în contestaţie. este judecat de Consiliul U. (2) În cadrul U.R. d) interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de la o lună la un an. a cărei hotărâre este definitivă şi irevocabilă.R. 295 . până la achitarea sumei.B. c) amendă de la 50 la la 500 lei. ART. în prima instanţa şi în complet de 3 membri. (5) Procedura judecării abaterilor disciplinare este stabilită în statutul profesiei şi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. şi de decanii barourilor. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei. (4) În toate cazurile acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii. (4) Împotriva hotărârilor pronunţate potrivit alin. (3) Recursul declarat împotriva deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplină.B.

ART. decanul baroului şi preşedintele uniunii. 296 . VIII Exercitarea în România a profesiei de către avocaţii care au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale ART. care îşi exercită profesia pe teritoriul României: a) în mod independent sau în asociere. în termen de 15 zile de la comunicare. care este autorizată să-şi desfăşoare activităţile profesionale sub titlul profesional corespunzător obţinut într-un stat membru. (1). (2) Dispoziţiile prezentului capitol sunt aplicabile şi avocaţilor care şi-au obţinut calificarea profesională în Confederaţia Elveţiană. c) prin prestare de servicii. instanţa disciplinară poate lua măsura suspendării avocatului din exerciţiul profesiei până la judecarea definitivă a cauzei. 96 (1) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică avocaţilor care şi-au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European. (2) Împotriva încheierii prin care s-a luat această măsura se poate declara recurs în termen de 5 zile de la comunicare. 97 În sensul prezentului capitol: a) avocat reprezintă orice persoană provenind dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European. ART. b) ca avocaţi salariaţi în România. (3) Recursul este suspensiv de executare şi va fi soluţionat de urgenţă. care îşi exercită profesia pe teritoriul României în oricare dintre modalităţile prevăzute la alin. *** CAP. 90 (1) În caz de abatere evidentă şi gravă.(3) Împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs persoana interesată.

N.B. cu respectarea regulilor de procedură aplicabile în faţa instanţelor române. 99 (1) Avocaţii care profesează în România sub titlul profesional din statul membru de origine vor folosi denumirea sub care îşi desfăşoară profesia în statul membru de origine. alături de forma juridică de exercitare a profesiei în România. pot acorda asistenţă juridică şi pot reprezenta persoane fizice sau persoane juridice în faţa instanţelor române. înainte de a practica profesia de avocat în România. a). (2) Pe lângă denumirea prevăzută la alin. organizată potrivit legislaţiei unui stat membru.b) stat membru de origine reprezintă statul membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European.. exprimat în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine. precum şi dreptul românesc. şi forma juridică a grupării din statul membru de origine. în cadrul căreia avocaţii îşi desfăşoară activităţile profesionale împreună. (3) Autoritatea română competentă poate cere unui avocat care profesează sub titlul profesional obţinut în statul membru de origine să indice gruparea profesională din care face parte în statul membru de origine sau autoritatea judiciară în cadrul căreia este admis să-şi exercite profesia. în denumire se va menţiona. 297 . 98 Avocaţii care profesează în România sub titlul profesional din statul membru de origine pot desfăşura aceleaşi activităţi profesionale ca şi avocaţii care profesează sub titlul profesional obţinut în România. e) titlu profesional din România reprezintă titlul profesional sub care un avocat este înscris în Tabloul avocaţilor din România. potrivit legii din statul membru de origine. dreptul internaţional. alături de titlul profesional corespunzător profesiei de avocat din România. c) titlu profesional din statul membru de origine reprezintă titlul profesional utilizat în statul membru unde un avocat a obţinut dreptul de a folosi acest titlu. desemnată potrivit statutului. ART. (1). sub nume comun. ART. exprimată în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine respectiv. în care un avocat a obţinut dreptul de a utiliza unul dintre titlurile profesionale prevăzute la lit. f) autoritatea română competentă este structura din cadrul U. d) grupare reprezintă orice entitate. (4) Avocatul care obţine admiterea în profesia de avocat în România în condiţiile art.R. 100 sau 109 are dreptul să folosească titlul profesional din statul membru de origine. înainte de a practica profesia de avocat în România. cu sau fără personalitate juridică. dreptul comunitar. referitor la dreptul statului membru de origine.

un examen de verificare a cunoştinţelor sau să efectueze un stagiu de 3 ani în domeniul dreptului românesc. în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. precum şi conţinutul şi modul de desfăşurare ale examenului sau ale stagiului.R. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România. 100 (1) Indiferent de forma de exercitare a activităţii pe teritoriul României. în vederea exceptării parţiale sau totale de la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. în vederea admiterii în profesia de avocat şi a practicării acesteia sub titlul profesional din România. în vederea determinării conţinutului şi modului de desfăşurare ale examenului sau ale perioadei de stagiu. (3) U. (5) Prevederile prezentului articol se completează cu dispoziţiile legislaţiei-cadru privind recunoaşterea reciprocă a calificărilor profesionale. după caz. Colaborarea se poate realiza şi prin intermediul sistemului de informare în cadrul pieţei interne. (2) Autoritatea competentă din statul membru de origine poate formula observaţii în cadrul procedurilor disciplinare care se desfăşoară împotriva unui avocat care profesează sub titlul profesional din acel stat. la alegere. solicitantul va trebui să susţină. 298 .B. 68/2010. (2) În vederea recunoaşterii diplomelor în România. informaţiile care se obţin în cadrul acestor colaborări fiind confidenţiale.N. 101 (1) Autoritatea competentă română şi autorităţile competente din statele membre de origine colaborează în vederea aplicării corespunzătoare a dispoziţiilor prezentei legi. ART. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. va stabili componenţa comisiei de evaluare.ART. (4) La depunerea cererii de recunoaştere a diplomei. avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine pot solicita oricând recunoaşterea diplomelor. (2). comisia de evaluare va verifica în prealabil dacă experienţa profesională dobândită de solicitant este de natură să acopere în tot sau în parte diferenţele existente între dreptul românesc şi cel al statului membru de origine în care a fost obţinută diploma.

98. dacă fac 299 . VII. cu caracter permanent şi sub titlul profesional din statul membru de origine. autoritatea română competentă va publica şi numele avocaţilor înscrişi potrivit prezentei secţiuni. (3) Certificatul prevăzut la alin. ART. 13 alin. ale art. (2). 102 (1) În condiţiile prezentei secţiuni. activităţile prevăzute la art. (3) Avocaţii pot fi scutiţi de obligaţiile prevăzute la alin. potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi ale statutului profesiei. 103 (1) Avocatul care doreşte să profeseze în România sub titlul profesional din statul membru în care şi-a obţinut calificarea profesională se înscrie în tabloul special ţinut de barourile române. în condiţiile prevăzute la cap. 109. ART. (4) La publicarea numelor avocaţilor înscrişi în România. (2) Autoritatea română competentă înscrie avocatul solicitant pe baza prezentării unui certificat care atestă înregistrarea lui la autoritatea competentă din statul membru de origine. (2) trebuie să fie eliberat cu cel mult 3 luni înainte de formularea cererii de înscriere în Tabloul avocaţilor din România. a) poate desfăşura pe teritoriul României. oricare dintre avocaţii prevăzuţi la art.SECŢIUNEA a 2-a Exercitarea cu caracter permanent a profesiei în România de către avocaţii care au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European ART. 104 (1) Avocaţilor care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine li se asigură reprezentarea corespunzătoare în asociaţiile profesionale ale avocaţilor din România. (2) Avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine sunt obligaţi fie să se asigure pentru răspundere profesională. ei au cel puţin dreptul de a participa la alegerea organelor de conducere ale acestor asociaţii. 100. (6) şi ale statutului profesiei. 97 lit. (2) Avocaţii care îşi exercită în mod permanent activitatea pe teritoriul României pot dobândi titlul profesional din România fie în condiţiile prevăzute la art. fie potrivit art. Autoritatea română competentă informează autoritatea competentă din statul membru de origine despre înscriere. în condiţiile stabilite prin statutul profesiei. în condiţiile prezentului articol. fie să devină membri ai Casei de Asigurări a Avocaţilor.

astfel: a) mai mulţi avocaţi din diferite state membre. ART. VI. Dacă acoperirea este doar parţială. ART. potrivit prevederilor cap. (2) Profesia de avocat se poate exercita şi în cadrul formelor asociate prevăzute de legea română.dovada unei asigurări plătite sau a unei alte garanţii date în condiţiile legii statului membru de origine. care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine. ART. 108 (1) Unul sau mai mulţi avocaţi din aceeaşi grupare ori din acelaşi stat membru. permise pentru avocaţii care profesează sub titlul profesional obţinut în România. 106 Avocaţii care profesează în România sub titlul profesional din statul membru de origine se supun aceloraşi reguli de conduită profesională prevăzute în prezenta lege şi în statutul profesiei ca şi avocaţii care profesează sub titlul profesional obţinut în România. în măsura în care asigurarea sau garanţia este echivalentă din punctul de vedere al condiţiilor şi al acoperirii. avocaţii trebuie să încheie o asigurare suplimentară pentru a acoperi aspectele care nu se regăsesc în asigurarea sau în garanţia dată potrivit reglementărilor din statul membru de origine. organizat în orice formă de exercitare a profesiei de avocat prevăzută de legea română. (3) Autoritatea română competentă cooperează cu autoritatea competentă din statul membru de origine pe tot parcursul desfăşurării procedurilor disciplinare. pentru activităţile desfăşurate pe teritoriul ţării. (4) Retragerea permanentă sau temporară de către autoritatea competentă din statul membru de origine a autorizaţiei de exercitare a profesiei are ca efect obligatoriu interdicţia temporară sau permanentă ca avocatul în cauză să profeseze în România sub titlul profesional din statul membru de origine. autoritatea română competentă informează în cel mai scurt timp autoritatea competentă din statul membru de origine. care profesează sub 300 . 107 (1) Avocaţii prevăzuţi în prezentul capitol răspund disciplinar pentru nerespectarea prezentei legi sau a statutului. pot profesa în România prin înfiinţarea unui sediu secundar al grupării respective. furnizând orice informaţii utile în cauză. ART. 105 Avocaţii înscrişi în România sub titlul profesional din statul membru de origine pot profesa ca salariaţi în oricare dintre formele de organizare a profesiei. (2) Înainte de iniţierea procedurilor disciplinare împotriva unui avocat care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine.

în domeniul dreptului românesc sau al dreptului comunitar sunt admişi în profesia de avocat în România. potrivit dispoziţiilor art. ART. b) unul sau mai mulţi avocaţi dintre cei prevăzuţi la lit. a) şi unul sau mai mulţi avocaţi din România. 100. (3) Avocatul care intenţionează să profeseze sub titlul profesional din statul membru de origine informează autoritatea română competentă despre faptul că este membru al unei forme de exercitare a profesiei în statul membru de origine şi furnizează toate detaliile relevante despre acea grupare. (4) Avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine şi care au desfăşurat în mod efectiv şi cu regularitate o activitate profesională în România pe o perioadă de cel puţin 3 ani. pot obţine admiterea în profesia de avocat şi dreptul de a o practica sub titlul profesional din România. fără a fi necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. cu respectarea prevederilor prezentei legi referitoare la exerciţiul drepturilor civile şi politice şi la cazurile de nedemnitate şi incompatibilitate. dacă este necesar. în vederea obţinerii admiterii în profesia de avocat în România şi a exercitării acesteia sub titlul profesional astfel obţinut. dar pe o perioadă mai scurtă în domeniul dreptului românesc. după următoarea procedură: 301 . 109 (1) Avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine şi care îşi desfăşoară activitatea efectiv şi cu regularitate. (3) Avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine în România pot oricând să ceară ca diplomele să le fie recunoscute. (2) În faţa autorităţii române competente solicitanţii trebuie să facă dovada desfăşurării cu regularitate a activităţii în România pe o perioadă de cel puţin 3 ani în domeniul dreptului românesc sau comunitar. cu respectarea prevederilor prezentei legi referitoare la exerciţiul drepturilor civile şi politice şi la cazurile de nedemnitate şi incompatibilitate. fără a fi necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. cu privire la informaţiile şi documentele prevăzute la lit.titlurile profesionale din statele membre de origine. b) autoritatea română competentă poate să verifice caracterul efectiv şi regularitatea activităţii desfăşurate şi poate cere avocatului. 100. 100. a). pe o perioadă de cel puţin 3 ani în România. în scris sau verbal. precum şi cu privire la natura acestora. să ofere clarificări. În acest scop: a) avocaţii trebuie să prezinte toate informaţiile şi documentele relevante cu privire la numărul de cauze în care au acordat asistenţă juridică.

100. (8) Reprezentanţii U. (6) Desfăşurarea efectivă şi cu regularitate a activităţii avocatului în România şi capacitatea sa de a o continua sunt evaluate pe baza unui interviu susţinut cu comisia de evaluare prevăzută la art. să refuze avocatului solicitant acordarea titlului profesional de avocat în România. (7) Autoritatea română competentă poate.a) autoritatea română competentă ia în considerare desfăşurarea efectivă şi cu regularitate a activităţii în perioada de cel puţin 3 ani. 110 (1) În condiţiile prezentei secţiuni. comunicată solicitantului şi baroului şi supusă căilor de atac prevăzute de statutul profesiei. SECŢIUNEA a 3-a Exercitarea în România. prin prestarea de servicii. ca urmare a unor abateri disciplinare. avocaţii provenind din statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European pot desfăşura în România activităţi profesionale care pot fi exercitate ocazional sub forma prestării de servicii. sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea informaţiilor primite cu ocazia examinării cererii de acordare a titlului profesional în România.B. (5) Decizia autorităţii române competente de a nu acorda înscrierea automată în cazul în care nu s-a prezentat dovada că cerinţele prevăzute la alin. 302 . fără a fi necesară înscrierea în barou. b) solicitantul pune la dispoziţia baroului român orice informaţie şi documentaţie relevantă. (1) se exercită în România prin reprezentarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice în justiţie sau în faţa autorităţilor publice. dacă se consideră că aceasta ar aduce atingere ordinii publice. a unor plângeri şi incidente de orice fel.R. cunoştinţele şi experienţa profesională dobândite în România. printr-o decizie motivată şi supusă căilor de atac prevăzute de statutul profesiei. a profesiei de către avocaţii provenind din statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European ART. (2) Activitatea de prestare de servicii prevăzută la alin.N. precum şi orice participare la prelegeri şi seminarii despre dreptul românesc sau deontologia profesiei de avocat. (1) sau (4) au fost îndeplinite va fi motivată. în special despre cauzele în care a acordat asistenţă juridică. în condiţiile prevăzute pentru avocaţii stabiliţi în acest stat.

(2). ART. (2) În cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute la art. la interdicţia ca acelaşi avocat să reprezinte două părţi având interese contrarii.(3) Pentru exercitarea altor activităţi decât cele menţionate la alin. Un avocat care nu este stabilit în România este ţinut de respectarea acestor reguli numai în măsura în care respectarea lor este justificată obiectiv pentru asigurarea exercitării corecte a activităţilor de avocat. (3) La verificarea cazului de nerespectare a obligaţiilor prevăzute la art. 110. a demnităţii profesiei şi a respectării regulilor privind incompatibilitatea. autoritatea română competentă poate solicita orice informaţii profesionale utile cu privire la persoana care prestează servicii. precum şi legislaţia română privind profesia. la relaţiile dintre avocaţi. la secretul profesional. *** 303 . în special cu privire la incompatibilităţi. autoritatea română competentă stabileşte prin statut consecinţele acestei nerespectări. 111 (1) Autoritatea română competentă cere avocatului care prestează servicii dovedirea calităţii sale de avocat. precum şi la publicitate. (4) Autoritatea română competentă va informa autoritatea competentă din statul membru de origine despre orice decizie luată. Comunicările prevăzute de prezentul alineat au caracter confidenţial. avocatul respectă condiţiile şi regulile de conduită profesională ale statului membru de origine. 110.

competenţa teritorială convenţională. Incompatibilităţile sunt acele măsuri de protecţie a judecătorului. b) judecătorului îi este permis să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigiile civile. norme procedurale propriuzise. în funcţie de obiectul lor. dinamice a procesului civil. indiferent de natura acestuia şi de modul în care s-ar dobândi 304 . operative. Normele de procedură civilă.TEST 1 1. norme de competenţă şi norme de executare silită. 3. competenţa teritorială de drept comun. b) norme de organizare judecătorească. c) judecătorului îi este permis să exercite un mandat politic. referitoare la faptul că: a) funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată. c) obligaţia instanţei de a cerceta direct toate elementele care interesează dezlegarea pricinii. 2. comerciale sau de altă natură. a) b) c) d) Prezintă caracter imperativ normele referitoare la: competenţa teritorială alternativă. d) posibilitatea conferită de lege părţilor de a dispune de obiectul litigiului şi de mijloacele de apărare. se clasifică în: a) norme imperative şi norme dispozitive. b) posibilitatea acordată părţilor de a discuta şi argumenta orice chestiune de drept şi de fapt care apare în cursul procesului civil. cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior şi a celor de instruire din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri. competenţa teritorială exclusivă sau excepţională. 4. Principiul celerităţii vizează: a) cerinţa desfăşurării ritmice. c) norme generale şi norme speciale.

.... suspendaţi...................................................................................................................................... 9............................ mărturisire simplă................................................................................................................................................... .......................... ........................ Principiul disponibilităţii desemnează .................................... mărturisire calificată şi mărturisire complexă...... 5..... 305 ...................................... sancţionaţi sau promovaţi decât în condiţiile prevăzute de lege.............................................................................................. ............................................... 8............. .................................................................................................................................... ....................................................................................................... Procesul civil poate fi definit ca fiind .................................. 7............................................. ................................................. d) judecătorii învestiţi în funcţie nu mai pot fi revocaţi. transferaţi...... mărturisirea poate fi: mărturisire judiciară şi mărturisire extrajudiciară.................................. ........................... Curţile de Apel judecă în primă instanţă: a) .................. mărturisire expresă şi mărturisire implicită........................................................................................................................................................ Cererea reconvenţională reprezintă ...................................... 10............ ............................... ........................................ a) b) c) În funcţie de conţinutul ei............................................................................ ................................................... Întâmpinarea este ................................................ . ................................................................................................................................................................................................................................ ....... .... ............................... .............................................................................................. 6......................................................................................................................................................................................mandatul........................................................... .............................................................................

.................................................................... .................................................................................... b) ...................................................................... ............... 306 .................................................................................................................. ......................................................................................................................................................................

Regulile care guvernează concursul dintre normele generale şi normele speciale sunt: a) normele speciale sunt de strictă interpretare şi aplicare. 3. se pot clasifica în: a) acţiuni patrimoniale şi acţiuni extrapatrimoniale. b) normele generale se completează. b) procesele şi cererile în materie de expropriere. acţiuni petitorii şi acţiuni posesorii. d) acţiuni în constatarea existenţei sau inexistenţei dreptului. 4. c) cererile referitoare la încuviinţarea şi nulitatea adopţiei. Tribunalele judecă în primă instanţă: a) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale. c) acţiuni în realizarea dreptului. acţiuni mobiliare şi acţiuni imobiliare. c) normele speciale se completează. în funcţie de natura şi obiectul dreptului exercitat.TEST 2 1. 307 . b) acţiuni personale şi acţiuni reale. în măsura necesară cu normele speciale. a) b) c) d) Formele achiesării sunt: achiesarea simplă. achiesarea la pretenţiile părţii adverse. d) cererea de suspendare a grevei. 2. achiesarea calificată. în măsura necesară cu normele generale. achiesarea la hotărârea instanţei. Acţiunile civile. d) normele generale au prioritate în aplicare faţă de normele speciale. ele nefiind susceptibile de extrapolare.

.................................. ............................................................................................ ........................................................................................................................... obişnuit................................... Principiul disponibilităţii vizează faptul că .... ..................................... ........................................................................................................................................................................... Renunţarea la însuşi dreptul dedus judecăţii este ....................................................................... Fazele procesului civil sunt .......................................... ... c) situaţia referitoare la faptul că două sau mai multe instanţe competente au fost sesizate cu soluţionarea aceluiaşi litigiu........................................... cu soluţionarea cererii de către reclamant de a rezolva şi cereri care..................................................... ................................................................................................................................... ............................ ........................................................................ ................................................................................................... Conexitatea există atunci când ............. 8............................5...................... ........................................................................ 9....................................................................................................... b) situaţia procesuală care rezultă din faptul încălcării normelor de competenţă a instanţelor judecătoreşti................................................................. 7....................................................................................... Prin prorogarea competenţei instanţei se înţelege: a) extinderea competenţei unui organ de jurisdicţie........................................................................................................................................................ 10................................................ 6.............. ..... adică capacitatea instanţei învestite................... ....................................... ................. ............. ........................................... Conflictul de competenţă între instanţe există în situaţia în care................................................................................ .................... 308 ............................. nu aparţin competenţei sale.................................................................................................................................................................................. ..................................................................

..................................................................................... 309 ................................................................................................................ ......................

c) actul instanţei conferă tranzacţiei valoare autentică. c) posibilitatea părţilor de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept care intervine în cursul procesului civil. Efectele tranzacţiei ataşate hotărârii sunt: a) prin tranzacţie litigiul este stins. se pot clasifica în: a) acţiuni în realizarea dreptului. Acţiunile civile. 2. Curţile de apel judecă în primă instanţă: a) procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială. 4. d) actul instanţei prezintă forţă executorie. b) desfăşurarea ritmică. operativă şi dinamică a procesului civil. b) conflictele de muncă. d) caracterul public al şedinţelor de judecată. Principiul nemijlocirii vizează: a) obligaţia instanţei de a cerceta direct toate elementele care interesează dezlegarea pricinii. Soluţionarea conflictului de competenţă dintre două instanţe de acelaşi grad se efectuează de către: 310 . iar instanţa se dezînvesteşte. 5.TEST 3 1. b) acţiuni patrimoniale şi acţiuni extrapatrimoniale. cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe. c) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale. în funcţie de scopul urmărit de reclamant şi natura soluţiei instanţei. 3. b) prin tranzacţie părţile renunţă la orice acţiune viitoare având obiect şi cauză identice cu cele ale convenţiei. c) acţiuni mobiliare şi acţiuni imobiliare. d) acţiuni petitorii şi acţiuni posesorii. acţiuni în constatare şi acţiuni în constituire sau de transformare.

........ .......... 9........................................................ se pot înființa în următoarele domenii:........................................................................................................................................................................ 8....................................... .......... .......................................................................................................................... ...................................................... 7.................................................................................................................. oricare dintre instanţele aflate în conflict.................................................................................................. instanţa desemnată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie........................................................ conform Legii nr................................................................................ .......................................................................................................................................... Renunţarea la judecată înseamnă .... ............................................................................................................................................................................................................................ .... 311 ...................................................... 10................................................................................a) b) c) d) instanţa ierarhic superioară celor aflate în conflict................ o altă instanţă de acelaşi grad cu instanţele aflate în conflict...................................... Normele imperative sunt .......................................... Litispendenţa există atunci când ........................................................................................................ ....................................................... Cererea de chemare în judecată este............................................................... ........... ............................................................................................. ............... 304/2004............................................................................................................................................................................................................................... ...... Tribunalele specializate.......................................... .................................................................................................................................................................................................................... ........................... ........... ......................................................... ... .................................................................. ................ 6............. ...............................................

norme de competenţă. tranzacţia. a) b) c) d) În funcţie de modul de exprimare a legiuitorului. Sunt circumstanţe care pot să împiedice finalizarea acţiunii civile: a) renunţarea la judecată. civ. b) competenţei teritoriale de drept comun. b) mărturisirea. c) norme de organizare judecătorească. 5 C. 2. 312 . perimarea. Normele de procedură civilă se clasifică. d) competenţei teritoriale convenţionale. nulităţi totale şi parţiale. d) norme de procedură propriu-zise şi norme de executare silită. conform căreia: „cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului” se aplică: a) competenţei teritoriale alternative. nulităţile pot fi: nulităţi proprii şi nulităţi derivate. 5. 4.TEST 4 1. Regula prevăzută de art. c) competenţei teritoriale exclusive sau excepţionale. proc. nulităţi relative şi nulităţi absolute. c) excepţiile procesuale. în: a) norme generale şi norme speciale. b) altă curte de apel decât aceea de care aparţin cele două tribunale. d) apărările în fond. Conflictul de competenţă dintre două tribunale se soluţionează de către: a) curtea de apel de care aparţin cele două tribunale. 3. din punct de vedere al sferei lor de aplicare. renunţarea la dreptul dedus judecăţii. b) norme imperative şi norme dispozitive. achiesarea. cererea reconvenţională. nulităţi exprese şi nulităţi implicite.

........................................................................................ ............................................................................................................................................................................ 6.......................................................................... .... Acţiunea civilă reprezintă ........................ b) ........ c) ........................................................................................................................................................................................................ 313 ................................................................................................ ........... 7......................................... Tranzacţia este ............................................................................................................... ...................................... ..... c) ........................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................. .................................................................................................................................................................................... d) ............................. .......................................................................................................................................... Cererile incidentale se pot prezenta sub următoarele forme: a) ............................................................. 9........................................................................................................................................................................................... ............ b) ............................ Criteriile în funcţie de care se determină competenţa de atribuţiune a instanţelor judecătoreşti sunt: a) ................ ................................... 10..................................................................................... d) ............. 8.....c) tribunalul administrativ-fiscal în a cărui rază teritorială se află tribunalele în conflict........................................................... ........................ d) Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie.......... Normele dispozitive sunt cele care ........................................................................................................................................................................

.. c) acţiuni reale şi acţiuni personale........... ......... renunţarea la dreptul dedus judecăţii................ 4................................................ norme de competenţă şi norme de executare silită......... Normele de procedură civilă................ b) concilierea părţilor... Principiul disponibilităţii se referă la ....................... în funcţie de scopul urmărit de reclamant şi natura soluţiei instanţei. 314 ........................ 2..... perimarea.............................................. 5............................... acţiuni în constatarea existenţei sau inexistenţei dreptului şi acţiuni în constituire sau de transformare....................................... d) acţiuni în realizarea dreptului... ................................ .......... ... c) excepţiile procesuale..... în funcţie de obiectul lor..... Sunt mijloace de acţiune ale pârâtului în procesul civil: a) renunţarea la judecată......... d) mărturisirea........ b) norme generale şi norme speciale.................................... achiesarea..................................................................................... tranzacţia......................................................................... norme procedurale propriuzise........... se pot clasifica în: a) acţiuni mobiliare şi acţiuni imobiliare..................................... Cererea de chemare în judecată este . 3.................. ................................................TEST 5 1............................. Acţiunile civile............... c) norme de organizare judecătorească..... ................ cererea reconvenţională. b) acţiuni patrimoniale şi acţiuni extrapatrimoniale......... se clasifică în: a) norme imperative şi norme dispozitive.............................

a) b) c) d) După caracterul lor sau potrivit cu scopul lor.... tribunal............... Autorul excepţiei de litispendenţă poate fi: numai reclamantul. Procesele şi cererile în materie de expropriere se judecă de către: judecătorie...... 9......... 315 ... Litisconsorţiul este activ: a) când un singur reclamant acţionează împotriva mai multor pârâţi.. c) instanţei ierarhic superioare celei învestite cu judecarea cererii principale.................................... instanţa...... Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie...... c) când mai mulţi reclamanţi cheamă în judecată mai mulţi pârâţi................... dacă instanţa învestită cu judecarea cererii principale este judecătoria. a) b) c) 7. curtea de apel............................ a) b) c) d) 8.. d) instanţei învestite cu judecarea cererii principale........ termenele pot fi: termene de succesiune şi termene de regresiune..... Competenţa de a soluţiona cererea de strămutare pentru motive de rudenie sau afinitate revine: a) Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie........... termene imperative şi termene de recomandare..................... b) Curţii de apel în a cărei rază teritorială se află instanţa învestită cu judecarea cererii principale... oricare dintre părţi. b) când mai mulţi reclamanţi acţionează împreună împotriva unui singur pârât...................... numai pârâtul......... 10..... 6....... termene absolute şi termene relative........... ..

... ele nefiind susceptibile de extrapolare................... d) norme de procedură propriu-zise şi norme de executare silită.... .............................................. în măsura necesară....... cu normele generale................ norme de competenţă.................... .......... b) norme generale şi norme speciale...... c) normele speciale se completează....... Acţiunile civile. cu normele speciale........................ c) norme de organizare judecătorească... .............................. 316 ......... acţiuni petitorii şi acţiuni posesorii..... b) acţiuni personale şi acţiuni reale............................. ... în funcţie de natura şi obiectul dreptului exercitat........................ Procesul civil poate fi definit ca fiind ...................................................... acţiuni mobiliare şi acţiuni imobiliare........................... Regulile care guvernează concursul dintre normele generale şi normele speciale sunt: a) normele speciale sunt de strictă interpretare şi aplicare...TEST 6 1.. d) acţiuni în constatarea existenţei sau inexistenţei dreptului................ 2............. c) acţiuni în realizarea dreptului................... în: a) norme imperative şi norme dispozitive..... 4.... d) normele generale au prioritate în aplicare faţă de normele speciale.................................... b) normele generale se completează...... din punct de vedere al caracterului lor......................... 3.................... se pot clasifica în: a) acţiuni patrimoniale şi acţiuni extrapatrimoniale. în măsura necesară........... Normele de procedură civilă se clasifică.

... Cererile în materia reorganizării judiciare şi a falimentului sunt de competenţa: a) instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal......................... d) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.................. b) excepţii de procedură şi excepţii de fond... termene imperative şi termene de recomandare............................... ..... . termene absolute şi termene relative.... c) procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500...................... excepţii peremptorii sau dirimante şi excepţii declinatorii... c) excepţii absolute şi excepţii relative...................5................ După efectul imediat produs excepţiile pot fi: a) excepţii dilatorii...................................................... 9................................ b) plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională........ Tribunalele judecă în primă instanţă: a) cererile în materie de împărţeală judiciară........... ................................. 7..................... Elementele acţiunii civile sunt: ......... 10............. Competenţa de a soluţiona cererea de strămutare pentru motive de bănuială legitimă şi siguranţă publică revine: 317 ................000 de lei........................... 6.................... b) instanţei în circumscripţia căreia se află sediul principal al debitorului. 8. a) b) c) După modul de calcul termenele pot fi: termene de succesiune şi termene de regresiune..... c) instanţa locului unde societatea îşi are reprezentanţa.

a) instanţei ierarhic superioare celei învestite cu judecarea cererii principale. c) instanţei învestite cu judecarea cererii principale. b) Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 318 .

.................... 2...... civ................................................................................................................................................. Întâmpinarea.......................................................................................... .........TEST 7 1............. proc............................................................................................ ................ ................................................................ d) executarea silită............... b) competenţa teritorială excepțională sau exclusivă.............................................................................. 159 C.................................................................................................................................................................................. ... Prezintă caracter dispozitiv normele referitoare la: a) organizarea judiciară......... 3............................................................................................. .... ..... civ...................... conform art.... Conform art..... ................... 115 C........................................................................ proc.......... 4........................................................................................................ ................................................ ........................... ........................................................................................................ c) competenţa teritorială alternativă........................................................................................................................ .................................. ....................................................................... .......... necompetența este de ordine publică:................................................. ............................................................................................................ .............................................................................. 5..................... Secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt:.............................................. ... trebuie să cuprindă:.................... Necompetența de ordine privată poate fi invocată de către: 319 ..............................................

. 11 C.................000 lei inclusiv...................................................................... proc.................................................... b) tribunalului............................... b) alt tribunal........... Litisconsorțiul (coparticiparea procesuală) poate fi definit ca fiind ...................... c) curții de apel.... Conform art............................ ........... Conflictul de competență între un tribunal și un organ cu activitate jurisdicțională se soluționează de către: a) tribunalul aflat în conflict........... 6.............. d) Înalta Curte de Casație și Justiție............................. pentru același motiv............................ Strămutarea cauzei nu poate fi cerută din nou. 7.. sunt de competența: a) judecătoriei........................................................................ .......................... c) curtea de apel............................................................................................. ............... .................................................... d) Înaltei Curți de Casație și Justiție ....... 320 .................... 10...... în primă și ultimă instanță procesele și cererile privind creanțe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2................ civ................. ................................ cu excepția cazului în care........... ........................................................... formele de participare a procurorului în procesul civil sunt: .................................................... 8..................... . proc.................. d) instanța de judecată............................................................. 45 C.a) pârât sau reclamant....... civ...................................................... c) reclamant............................ b) pârât.......................................................... ........................... 1 pct.. ..................... Conform dispoziţiilor art.............................. 9...............................................................

....................... Principiul contradictorialităţii se referă la .. ............................................................................................................ b) până la prima zi de înfăţişare...............TEST 8 1...... .......... Acţiunea civilă este............... ............................................................................................................................................................................................................................... ............... Dispoziţiile art................................................................................................................................................................................................................................................................................. ....................................................................... proc................................................... 4........................................................................... ................................ 1 C................................................................................................................. civ................................... ..................................... 2................... fapte printre care se remarcă:........................ ................ 1081 alin...................................................... ....................................................................................................................... 321 ................................................................. ..................... c) oricând...... ......................................................... ........................................... În situaţia în care reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată.. ........................................................................................................ ..................................................................................................................................... (1) pct........ prevăd posibilitatea sancţionării cu amendă judiciară de către instanţă a unor fapte săvârşite cu rea-credinţă în legătură cu procesul........................ cererea reconvenţională trebuie introdusă cel mai târziu: a) până la termenul încuviinţat de către instanţa de judecată pârâtului.................................. ............. ................................ 3.................................. .................................................................................... dacă dispoziţiile legale nu prevăd altfel...............................

. Efectele tranzacţiei sunt......... Excepţiile procesuale pot fi definite ca fiind................................................................................... ................................ ..... ...................................... ................................................................... dar şi cele pentru încuviinţarea executării silite a hotărârilor date în ţări străine.............................. 8............................................................................5....................... 322 ................................................ c) curţii de apel................................ ..... b) tribunalului.................... d) Înaltei Curți de Casație și Justiție............................................................................................................................................. Cererile neevaluabile în bani sunt de competenţa: a) judecătoriei...................... sunt de competenţa: a) judecătoriei............. ......................................................................... ................................................................................................................................................ 6................................................................................................................................................................ d) Înaltei Curți de Casație și Justiție.................. ............................................................................................................................................................................................................................... ....................... ...................................................................... ....................................... 7................................ ............................................................... Cererile pentru recunoaşterea..................................................................................................................... ......... c) curţii de apel.. 9....................................... ................................................................................................................................ .......................... Curţile de apel judecă ca instanţe de recurs:.................................................................................................................................................. .................... b) tribunalului......................................................... ...........

Instanţa de judecată se pronunţă asupra cererii de recuzare prin: a) încheiere. c) decizie.10. 323 . b) hotărâre.

I. Editura Academiei R. Editura Naţional. Cluj-Napoca. ediţia a III-a. România. Petrică Truşcă. Editura Dacia. 1993 3. ediţia a 6-a. Ciobanu. 2005 15. Bacaci. Beck. Excepţiile de procedură în procesul civil. Bucureşti. H. G. Fr. Tratat de procedură civilă. Cornea. Arad. vol. G. 2003 12. V. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă.Bibliografie 1. vol. Bârsan. Tratat de drept civil. Anghelescu. vol. C. I. 2007 324 . 1988 14. Bucureşti. I. Boroi. I. Nicolae. Convenţia europeană a drepturilor omului. Editura C. Deak. M. 2005 4. Bucureşti. Editura Hamangiu. Tratat de procedură civilă. Drept civil român. Al. Teoria generală. Ciobanu. Editura All Beck. Contracte speciale. C. Bucureşti. Bucureşti. Ştiinţifică. Deleanu. I. Competenţa instanţelor judecătoreşti în materie civilă. Bodoaşcă.Editura Gutenberg Univers. 2002 6. T. S. O. Beleiu. Editura All Beck. D. Căpăţână. Deleanu.R. Subiectele dreptului civil. 1989 8. Drepturi şi libertăţi. Bucureşti. Instituţii de drept procesual civil – note de curs . 1996 9.L. Teste grilă. 1983 2. Comentariu pe articole. Gh. 2011 7. Cosma. Drepturile subiective şi abuzul de drept. A. G. Editura Dacia. 1999 5. Introducere în dreptul civil. Boroi. Editura All Beck. 1998 13. 1969 11. Editura All Beck. Edit. Cotuţiu. Cluj-Napoca. Al. revăzută şi adăugită de M. Drept procesual civil. Deleanu. Partea generală. I. Tratat de drept civil. V. 2005 10. vol. Curs de drept civil. Cluj-Napoca. I. Excepţiile de procedură în procesul civil. Bucureşti. Editura Dacia. M. Teoria generală a actului juridic civil. Bucureşti. Partea generală. Casa de editură şi presă „Şansa” S. Editura Actami. Curs selectiv. vol. I. Bacaci. A. V.

Bucureşti. I. Tratat de drept civil român. Părinţi şi copii în dreptul procesual civil. Rosetti – Bălănescu. elemente de stare civilă. C. Tratat de drept civil. Editura Lumina Lex. Arad. Academiei. P. Bucureşti 32. 2000 27. Studii de drept judiciar privat. Editura C. Drepturile fundamentale ale părţilor în procesul civil. Bucureşti. S. Fildan. Iacovescu. 2008 18. a avocaturii şi a activităţii notariale. Adagii şi locuţiuni latine în dreptul românesc . Calmuschi. I. Editura Universul juridic. 1967 26. A. I. Normele de procedură civilă. O. Bucureşti. T. T. M.H. vol. Florian. Florian. Tratat de drept procesual civil. Drept civil. Leş. Editura Lumina Lex. Editura All. Deleanu. Puterea lucrului judecat în materie civilă. Editura Academiei R. Lazăr. 1997 28. E. 2004 31. ediţia a 2-a. ClujNapoca. ediţia a 2-a. 325 . C. Editura Universul Juridic. S. I. Bucureşti. Bucureşti. Al. I. Mrejeru. E. Băicoianu. Ionaşcu. Editura Universul Juridic. Editura R. Deleanu. Leş. E. 2008 29.A. Filipescu. S. 1985 24. Contracte speciale. norme convenţionale şi norme comunitare. Familia. Leş. coordonatori I. Norme naţionale. Raporturile juridice dintre părinţi şi copii.I. H. Organizarea sistemului judiciar. 2006 25.ediţia a 4-a. Tratat de dreptul familiei. Bucureşti.16. Herovanu. Măgureanu. Editura All Beck. Imbrescu. Bucureşti. Editura Dacia. Beck. Editura Servo-Sat. Deleanu. în vol. Editura C. 1932 23. Editura All Beck. Mureşan. Hamangiu. Partea generală. 2000 17. I. Protecţia drepturilor copilului. Dinu. E. F. Drept procesual civil. 2012 30. Bucureşti. Principiile procedurii judiciare. 1997 20. Excepţii privind instanţa şi procedura de judecată. Mică enciclopedie a dreptului. protecţia copilului. C. I. Bucureşti. Competenţa instanţelor judecătoreşti în procesul civil. Beck. România. Barasch. Bucureşti. Bucureşti. 2009 19. I. 2002 22. Edit. 2007 21.

Editura Cordial Lex. Cluj-Napoca. Curs de Drept procesual civil. tratat. 2009 34. E. G. Bucureşti. 1977 46. Bucureşti. Excepţiile procesuale în procesul civil. Drept procesual civil. Fildan. 2003 39. O. Curtea Constituţională a României. Poenaru. 1997 35. 2008 49. S. M.Editura Cordial Lex. Teoria generală. Editura Cordial Lex. Negru. 1998 44. Partea generală. vol. Popescu. Bucureşti. Procurorul – parte în procesul civil. Judecata la prima instanţă. S. Rămureanu. Editura All Beck. 1972 37. 1965 41. M. Editura Lumina Lex. vol. Drept constituţional şi instituţii politice. 2009 42. Stoicu. Bucureşti. Oprina. Editura Rosetti. M. Stoenescu. Drept procesual civil. Zilberstein. Scrieciu. Bucureşti. Editura Albatros. Editura Didactică şi pedagogică. Constantinescu. I. Dreptul familiei. 2007 40. M. Zilberstein. Cluj-Napoca. Actele de procedură în procesul civil. Editura Universul Juridic. F. I. Stoenescu. Bucureşti. 2005 38. Ed. litografiat. Tăbârcă. ClujNapoca. 1955 45. I. Bucureşti. T. Participanţii la procesul civil. D. Casa de editură şi presă Şansa. Pop. Drept procesual civil. Editura Didactică şi pedagogică. Tăbârcă. 1994 326 . Editura Rosetti. Hotărârea. Tratat privind profesia de magistrat în România. Nulitatea actului juridic civil. Bucureşti. V. ediţia a 3-a revizuită şi adăugită. Bucureşti. Ungureanu. R. Stoenescu. I. I. Tratat de drept procesual civil. Bucureşti. Radu. Bucureşti. S. Bucureşti. 1983 47. 2009 33. V. S. 2002 48. M. Răducan. Editura Didactică şi pedagogică. Competenţa penală a organelor judiciare. Muraru. Editura Universul Juridic. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Murgu. 2008 36. 1980 43. E. Editura Hamangiu. Mureşan. I. II. Acţiunile posesorii. N. Bucureşti. Drept civil.

Editura All Beck. Porumb. Editura Universul Juridic. Drepturile reale. O. Academia Română. Bucureşti. 2007 60. J. Ungureanu. O. ediţia a III-a. Drept civil. Actele de procedură în procesul civil. Fildan. Cluj-Napoca. Codul de procedură civilă. S. 1997 52. Editura All Beck. Bucureşti. O. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. 1998 53. comentat şi adnotat. LexisNexis Litec 61. vingtdeuxième édition. Editura Press Mihaela. Nulităţile de procedură civilă. 1998 62. Chainais. Loïc Cadiet. 2009 56. Bucureşti. Dicţionar de drept civil. ediţia a 2-a. Tăbârcă. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. jurisprudenţă şi doctrină. Editura Argonaut. Ungureanu. Bucureşti. S. C. Code de procédure civile 2009. O. Ferrand. G. Mureşan. Editura Rosetti. Drept civil. Leş. M. M. F. Editura Ştiinţifică. M. 2005 58. Rădescu. revăzută şi adăugită. Buta. Guinchard. Ungureanu. Gh. 1997 51. P. ediţia a VII-a. O. Editura All Beck. Editura Rosetti. Ungureanu. 2003 54. Editura Univers Enciclopedic. D. Bucureşti. Nulităţile procedurale civile. Bucureşti. 2005 55. 2009 327 . I. Gr. Bucureşti. Ungureanu. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat cu legislaţie. Comentariu pe articole. Editura Cordial Lex. Vasilescu. 1994 57.50. Dicţionarul explicativ al limbii române. 1960 59. Kocsis. David. Introducere. Codul de procedură civilă. Éditions Dalloz. Procédure civile. Boroi.

.. Compunerea instanţei ...... 9 Secţiunea a 2-a Aplicarea în timp a normelor de procedură civilă................ 7 Capitolul I Normele de procedură civilă..Cuprins Preliminarii ............................................................... 17 1............... 46 5.......................................... 38 Secţiunea 1 Aspecte generale privind organizarea instanţelor judecătoreşti ........................................................................ Definiţia procesului civil......................................... 46 4................................... obiectului şi izvoarelor dreptului procesual civil ............................................ 49 1... Inamovibilitatea judecătorilor şi stabilitatea procurorilor ....46 Secţiunea a 2-a Incompatibilităţi....................................................................................................... Interdicţii.......................... Timpul şi normele de procedură civilă......... Incapacităţi.............................................................. Independenţa magistraţilor........................ 18 Capitolul III Instanţele judecătoreşti ......................... 18 Secţiunea a 2-a Principiile care guvernează procesul civil .............................. Categorii de instanţe ... Conceptul de acţiune civilă ........................... 5 Consideraţii generale asupra conceptului.......48 Capitolul V Acţiunea civilă ................... interdicţii şi incapacităţi ........................................................... Principiile aplicabile în procesul civil ............................... 9 Secţiunea 1 Clasificarea normelor de procedură civilă ............................ 42 2.................................................... 17 2............................... Inamovibilitatea judecătorilor..... 42 3....... 44 1................... 17 Secţiunea 1 Definiţia şi structura procesului civil ........ 49 Secţiunea 1 Conceptul de acţiune civilă şi trăsăturile acesteia............45 3......................... 39 Secţiunea a 2-a Compunerea şi constituirea instanţei...... Constituirea instanţei.................................................................................................43 Capitolul IV Statutul magistratului ...47 6................................................................................................. Structura procesului civil . Categorii de norme procedurale ........... 44 Secţiunea 1 Independenţa magistraţilor........................................... 44 2.......................................................................................................... 18 3.............. 9 1........................................................................................ 49 328 ......... 15 Capitolul II Aspecte referitoare la procesul civil şi principiile care guvernează acest proces ...................................... Incompatibilităţi ............ Stabilitatea procurorilor.............................................................................................................................................................. 38 1.............................................................................................................. 15 2.......

................................... Definirea termenilor de comunicare......... 88 8.......... 119 7............................................... 111 Secţiunea a 4-a Întâmpinarea............................. Clasificarea actelor procedurale...... Tranzacţia judiciară.................................. 103 Capitolul VI Actele de procedură şi termenele procedurale............................................ 109 Secţiunea a 3-a Cererea de chemare în judecată ........................... Decesul uneia dintre părţi ....................................................................... 50 Secţiunea a 3-a Elementele acţiunii civile ..... Subiectele........................................ 117 6..... 55 4............................... Perimarea ...................... 94 10....... 106 2. Condiţiile de exercitare a acţiunii civile ............................ 57 5................. Desistarea............................................... 97 11.... 124 11......................................... citaţie şi citare.. Cererea de chemare în judecată................................................................................................................................................................................................ Conceptul de act de procedură ............................ 107 Secţiunea a 2-a Condiţiile generale ale actelor de procedură şi conţinutul acestora ................................ 59 Secţiunea a 5-a Mijloacele de acţiune ale pârâtului. 111 5........... 57 6..... Clasificarea nulităţilor procedurale şi regimul juridic al acestora .................. Conţinutul actelor de procedură ... Condiţiile generale ale actelor de procedură.......................... 126 329 ....................................................................................... Trăsăturile acţiunii civile ................................................................................... Modalităţi de manifestare ale pârâtului în procesul civil ... 108 4..............2........... 120 9............................................................................................................... Întâmpinarea ...... 122 10........................................................................ Mijloacele prin care poate fi invocată nulitatea şi soluţia instanţei asupra nulităţii ............................. Conceptul de nulitate procedurală şi reglementarea acesteia............................... 88 9................................................................................. obiectul şi cauza acţiunii civile..... Cazurile nulităţii actelor de procedură............................................................................... 119 8... 117 Secţiunea a 5-a Nulitatea actului procedural ........ 106 1................................. 106 Secţiunea 1 Conceptul de act de procedură şi clasificarea actelor procedurale................................... 103 12................................................. 49 Secţiunea a 2-a Clasificarea acţiunilor civile.............. 126 12...... Categorii de acţiuni civile ................................................................................... 108 3........................ Efectele nulităţii actului procedural......................... 55 Secţiunea a 4-a Exercitarea acţiunii civile ......... 71 7......................... 125 Secţiunea a 6-a Comunicarea actelor de procedură ......... Accesul la justiţie şi sesizarea instanţei ........................ Concilierea părţilor ....... 71 Secţiunea a 6-a Stăruinţa părţilor în judecată – condiţie de finalizare a acţiunii civile ........... 50 3................

.................. 177 Secţiunea 1 Instanţa judecătorească................... 134 Secţiunea a 8-a Calculul termenelor procedurale......................... 142 Secţiunea 1 Aspecte generale referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti...................................... Aspecte privind comunicarea citaţiei şi a celorlalte acte de procedură........... 135 18........... 137 Secţiunea a 9-a Decăderea şi repunerea în termen ............................................................ 147 Secţiunea a 3-a Competenţa materială (de atribuţiune) .......................... 142 1..................... Repunerea în termen ............... 177 Secţiunea a 2-a Părţile în procesul civil .......... 184 3........ Expresia de competenţă generală .............. 170 8............................... Trăsăturile termenelor procedurale şi clasificarea acestora ............. 134 15....... Litisconsorţiul (coparticiparea procesuală) ............................................ 138 20................................... 184 2.................................................... Principiile care guvernează competenţa .............................. Drepturile şi obligaţiile procesuale ale părţilor..... 172 Secţiunea a 6-a Incidente cu privire la competenţă ........ Expresia de competenţă teritorială.......................... 170 7............................... 140 Capitolul VII Competenţa instanţelor judecătoreşti................................ 173 10............ 177 1............................. Calculul termenelor procedurale ....................................... Conflictele de competenţă. 164 6.................... 130 Secţiunea a 7-a Noţiunea de termen procedural.................................................... Excepţia de necompetenţă.................... Citaţia................... Sintagma de competenţă materială .................................................... Întreruperea şi suspendarea acestora .. 152 Secţiunea a 4-a Competenţa teritorială .................... 12828 14.............................................. 138 19.............................. 134 16....................... 175 Capitolul VIII Participanţii la judecată ........... Întreruperea şi suspendarea termenelor procedurale ......................................... 142 2.......................................................... 135 17................................................................................ Noţiunea de competenţă şi formele acesteia .............................................................. 164 Secţiunea a 5-a Aspecte privind cuprinderea şi extinderea competenţei instanţei...... Sintagma de instanţă judecătorească ................................ 144 Secţiunea a 2-a Competenţa generală ............................................................................ 147 4............................. Litispendenţa şi conexitatea............. Clasificarea termenelor procedurale ............................. Materiile în care se întâlneşte competenţa generală................................................... Noţiunea de termen procedural şi trăsăturile comune termenelor procedurale ................................13...................... 173 9............................. 152 5.. Decăderea ................................................................. 175 11......................................... 147 3........ Cuprinderea competenţei instanţei ............................ 186 330 ............ Extinderea competenţei instanţei ............

................. 316 TEST 7 ...................... 307 TEST 3 . 314 TEST 6 .................................................................................................................................................................parte în procesul civil................................................................................................................................................................... 268 TEST 1 ..................................................................................................................... 191 LEGE nr.............................................. 191 5. 200 LEGE nr................................................................................. 328 331 ............. 304 din 28 iunie 2004 (**republicată**)(*actualizată*)......................... 161 din 19 aprilie 2003 (*actualizată*) ............................... 316 Bibliografie .......................... 236 LEGE nr.............................Secţiunea a 3-a Procurorul în procesul civil.............................................................. 316 TEST 8 ...................................................................... 196 LEGE nr............................................................................................................................................................... 188 4.......................... 312 TEST 5 ... 310 TEST 4 ... 188 Secţiunea a 4-a Consideraţii cu privire la participarea avocatului în procesul civil ........... 304 TEST 2 ................................................................................ 303 din 28 iunie 2004 (**republicată**)(*actualizată*)............ 51 din 7 iunie 1995 (**republicată**)(*actualizată*).............. 331 Cuprins......................................................................... Participarea avocatului în procesul civil ....................... Procurorul ....................................................

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful

Master Your Semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master Your Semester with a Special Offer from Scribd & The New York Times

Cancel anytime.