MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI

ORDINUL Nr._________________ din______________________ pentru aprobarea reglementării tehnice "Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor",

În conformitate cu art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, având în vedere procesul-verbal de avizare nr. 16/20.12.2006 al Comitetului Tehnic de Coordonare Generală, avizul nr. 20463/12.12.2006 al Asociaţiei de Standardizare din România, precum şi avizele nr. 8837/08.12.2006 şi nr. 9318/21.12.2006 ale Inspectoratului de Stat în Construcţii, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, precum şi al art. 2 pct. 45 şi art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, cu modificările şi completările ulterioare, ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului emite următorul

ORDIN

Art.1. — (1) Se aprobă reglementarea tehnică "Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor", elaborată de Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, în parteneriat cu Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti – UAUIM, Universitatea Tehnică Cluj Napoca, Universitatea Tehnică Gh. Asachi Iaşi, Universitatea Politehnică Timişoara, Universitatea „Transilvania” Braşov şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor-INCERC Bucureşti, denumită în continuare metodologie. (2) Metodologia este structurată pe trei părţi, astfel: a) Partea I – „Anvelopa clădirii”, indicativ Mc 001/1 – 2006, prevăzută în anexa nr. 1 la prezentul ordin; b) Partea a II – a – „Performanţa energetică a instalaţiilor aferente clădirii”, indicativ Mc 001/2 – 2006, prevăzută în anexa nr. 2 la prezentul ordin; c) Partea a III –a – „Auditul şi certificatul de performanţă a clădirii”, indicativ Mc 001/3 – 2006, prevăzută în anexa nr. 3 la prezentul ordin. Art.2. — Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor-INCERC Bucureşti, unitate aflată în coordonarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, va monitoriza implementarea metodologiei şi va propune, ori de câte ori este necesar, revizuirea acesteia, pentru a reflecta progresul tehnic în domeniul eficienţei energetice a clădirilor. Art.3. — Anexele nr. 1-3*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

*)

Anexele nr. 1-3 se publică în Monitorul Oficial al României Partea I bis şi în Buletinul Construcţiilor editat de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia ConstrucţiilorINCERC Bucureşti

Anexa nr. 1 la OMTCT nr. .......... /2006

METODOLOGIE DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR PARTEA I – ANVELOPA CLĂDIRII Indicativ Mc 001 / 1 – 2006

- decembrie 2006 -

CUPRINS
I.1. Obiect I.2. Domeniu de aplicare I.3. Bibliografie I.4. Terminologie şi notaţii I.5. Definirea şi ierarhizarea elementelor componente ale anvelopei clădirilor şi a parametrilor de performanţǎ termo-higro-energeticǎ asociate acestora I.6. Parametri de climat exterior specifici pentru aplicarea motodologiei I.7. Elemente privind concepţia constructiv-arhitecturală, generală şi de detaliu, care influenţeazǎ performanţele clǎdirii sub aspect termic, al ventilării naturale, al însoririi şi al iluminatului natural I.8. Regimuri de utilizare a clǎdirilor şi influenţa acestora asupra performanţei energetice I.9. Stabilirea prin calcul a valorilor parametrilor de performanţă termică, energetică şi de permeabilitate la aer a anvelopei clădirilor I.10. Stabilirea prin calcul a parametrilor de performanţǎ termicǎ a elementelor de anvelopǎ aflate în contact cu solul I.11. Cerinţe de performanţă şi niveluri de performanţă termică, energetică şi de permeabilitate la aer, pentru elementele anvelopei clǎdirilor şi pentru ansamblul acesteia I.12. Evaluarea influenţei sistemelor solare pasive şi a sistemelor de protecţie solarǎ asupra performanţei energetice a clǎdirii. I.13. Condiţii de climat interior şi de iluminat natural pentru asigurarea confortului higrotermic şi vizual I.14. Particularitǎţi de aplicare a metodologiei pentru clǎdirile existente care urmeazǎ a fi modernizate termic şi energetic

ANEXE: A5 (cap.5) – Caracteristicile termotehnice ale materialelor de construcţie A7 (cap.7) - Elemente privind concepţia constructiv-arhitecturală care influenţează performanţele clădirii sub aspect termic, al ventilării naturale, al însoririi şi al iluminatului natural A7.1 Elemente de conducere, trecere şi de control al luminii A7.2 Variaţia luminii naturale A7.3 Raportul dintre aria ferestrelor şi aria pardoselii încăperilor în funcţie de destinaţia acestora/funcţiuni A7.4 Valori informative ale coeficientului de reflexie pentru diverse materiale sau suprafeţe A7.5 Rezolvări volumetrice particulare A7.6 Performanţa termică a anvelopei A7.7 Optimizarea luminării naturală a spaţiilor interioare A7.8 Tipuri de spaţii interioare A7.9 Clasificarea clădirilor în raport cu poziţia în mediul construit A 9.3 (cap.9) Calculul numeric automat – metoda de calcul pentru determinarea rezistenţelor termice corectate – validarea programelor de calcul A 9.4 (cap.9) Performanţa termică a ferestrelor, uşilor şi obloanelor A 9.6 (cap.9) Tabele cu valori ale intensităţii radiaţiei solare A10 (cap.10) Parametri de performanţă termică a elementelor de anvelopă în contact cu solul şi temperaturi ale spaţiilor subzonelor secundare ale clădirilor A11 (cap. 11) Temperatura punctului de rouă pentru diferite temperaturi şi umidităţi relative ale aerului interior. A12 (cap.12) Metodă de calcul pentru evaluarea influenţei sistemelor de protecţie solarǎ asupra performanţei energetice a clǎdirii. A13.1 (cap.13)Valoarea iluminării pentru cerinţe specifice ale funcţiunilor spaţiului interior. A13.2 (cap.13)Înălţimea planului util pentru funcţiuni uzuale A14 (cap.14) Metodă de calcul simplificată pentru determinarea rezistenţelor termice corectate la clădirile existente – Tabele cu valori precalculate pentru coeficienţii de corecţie r.

I.1. Obiect Prezenta reglementare tehnică reprezintă prima parte dintr-un ansamblu de trei reglementări tehnice care sunt în deplin acord între ele: Partea I – Anvelopa clădirii; Partea a II-a – Performanţa energetică a instalaţiilor aferente clădirii; Partea a III-a – Auditul si certificatul de performanţă energetică a clădirii. Acestea au ca obiectiv stabilirea unei metode coerente de evaluare şi certificare a performanţei energetice atât pentru clădirile noi cât şi pentru cele existente, având diverse funcţiuni, (PEC), transpunând în România prevederile Directivei 2002/91/CE a Parlamentului European şi a Consiliului European prin Legea nr. 372/2005. Prezenta reglementare tehnică - Partea I - stabileşte metodolologia de determinare a caracteristicilor higro-termo-energetice ale elementelor care alcătuiesc anvelopa clădirii – subsistem al produsului clădire (elemente de construcţie exterioare, în contact direct cu aerul exterior şi cu solul, sau elemente de construcţie interioare care delimitează spaţiul încălzit faţă de spaţii mai puţin încălzite), în vederea utilizării lor în Partea a II-a, care vizează caracterizarea celorlalte subsisteme ale produsului clădire care sunt instalaţiile şi echipamentele clădirii şi în Partea a III-a care tratează metoda de întocmire a auditului energetic al clădirii şi a certificatului de performanţă energetică a clădirii. Prezenta reglementare este elaborată în conformitate cu cap. III, art. 4 din Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, cu referire la art 4.-(1), 4.-(2) a), f), g) şi 4.-(3) d) şi se referă atât la clădirile noi, cât şi la cele existente care urmează a fi modernizate din punct de vedere termic şi energetic sau pentru care urmează să se elaboreze un certificat de performanţă energetică. În prezenta Partea I a reglementării, la stabilirea performanţei energetice a unei clădiri, se au în vedere următoarele aspecte: - alcătuirea elementelor de construcţie ale anvelopei clădirii; - vechimea clădirii (la clădiri noi, la clădiri existente etc.) - volumetria clădirii (ex: raportul între aria anvelopei clădirii şi volumul de aer încălzit, raportul dintre perimetrul construit şi aria construită, gradul de vitrare etc.), - amplasarea clădirii pe teritoritoriul ţării şi în cadrul unei localităţi: influenţa poziţiei şi orientării clădirilor, inclusiv a parametrilor climatici exteriori, - sistemele solare pasive şi dispozitivele de protecţie solară; - condiţiile de climat interior, - condiţiile de iluminat natural, - destinaţia, funcţiunea şi regimul de utilizare a clădirii. Reglementarea tehnică stabileşte, de asemenea, cerinţele de performanţă şi valorile normate/valori de referinţă ale nivelurilor de performanţă termică ale clădirii şi elementelor de construcţie care alcătuiesc anvelopa clădirii, diferenţiate pentru diversele categorii şi tipuri de clădiri, zone climatice etc. Reglementarea oferă de asemenea şi un instrument pentru: − verificarea realizării unui nivel de confort higro-termic şi a unor condiţii igienico-sanitare corespunzătoare pentru utilizatori, precum şi a unor condiţiile corespunzătoare desfăşurării activităţii şi proceselor tehnologic la clădirile industriale ;
1

− evaluarea gradului de izolare termică a clădirii în raport cu valorile de referinţă stabilite în scopul reducerii consumului de energie termică în exploatare şi a protecţiei mediului prin reducerea emisiilor poluante în atmosferă. I.2. Domeniu de aplicare Prevederile prezentei reglementări se aplică la următoarele categorii de clădiri (noi şi existente): − − − − − − − − − − clădiri de locuit individuale (case unifamiliale, cuplate sau înşiruite, tip duplex, ş.a.); clădiri de locuit cu mai multe apartamente (blocuri); birouri. creşe, grădiniţe, cămine, internate; clădiri de învăţământ; spitale, policlinici; hoteluri şi restaurante; clădiri pentru sport; clădiri pentru servicii de comerţ; alte tipuri de clădiri consumatoare de energie (de exemplu: clădiri industriale cu regim normal de exploatare).

Prevederile prezentei reglementări nu se aplică la următoarele categorii de clădiri: − clădiri şi monumente protejate care, fie fac parte din zone construite protejate conform legii, fie au valoare arhitecturală sau istorică deosebită, cărora dacă li se aplică cerinţele, li s-ar modifica în mod inacceptabil caracterul ori aspectul exterior; − clădiri utilizate ca lăcaşuri de cult sau pentru alte activităţi cu caracter religios; − clădiri provizorii prevăzute a fi utilizate pe perioade de până la 2 ani, din zone industriale, ateliere şi clădiri nerezidenţiale din domeniul agricol care necesită un consum redus de energie: − clădiri nerezidenţiale care sunt destinate a fi utilizate mai puţin de 4 luni pe an; − clădiri independente, cu o suprafaţă utilă mai mică de 50 m2; − clădiri cu regim special de exploatare. Prevederile prezentei reglementări nu se aplică clădirilor şi încăperilor la care se impun cerinţe speciale ale regimului de temperaturi şi de umiditate, cum sunt: spaţiile frigorifice, cele cu mediu agresiv, ş. a. Prevederile prezentei reglementări se utilizează la determinarea parametrilor de calcul stabiliţi în partea a II-a şi în partea a III-a. Între modelele de calcul folosite în cele 3 părţi, trebuie să existe o riguroasă corespondenţă. Metodologia prevăzută în prezenta reglementare tehnică se va utiliza la stabilirea/verificarea performanţei energetice a clădirilor (PEC) noi şi existente în vederea elaborării certificatului de performanţă energetică a clădirii precum şi la analiza termică şi energetică, respectiv întocmirea auditului energetic al clădirilor care urmează a fi modernizate din punct de vedere termic şi energetic.

2

I.3. Bibliografie [1] Metodologie de calcul a performanţei energetice a clădirilor. Partea a II-a. Instalaţiile de încălzire şi apă caldă de consum, inclusiv izolarea acestora, instalaţia de climatizare, ventilaţia şi ventilaţia naturală, instalaţia de iluminat integrată a clădirii, condiţiile de climat interior, sisteme solare active şi alte sisteme de încălzire, inclusiv electrice, bazate pe surse de energie regenerabilă, electricitate produsă prin cogenerare, centrale de încălzire şi de răcire de cartier sau de bloc; Auditul şi certificatul de performanţă energetică ale clădirii; NP 008-97 – Normativ privind igiena compoziţiei aerului în spaţii cu diverse destinaţii, în funcţie de activităţile desfăşurate, în regim de iarnă-vară. SR EN 410:2003 - Sticlă pentru construcţii. Determinarea caracteristicilor luminoase şi solare ale vitrajelor; SR EN 673:2000 - Sticlă pentru construcţii. Determinarea transmitanţei termice U. Metodă de calcul; SR EN 673:2000/A1:2002 - Sticlă pentru construcţii. Determinarea transmitanţei termice U. Metodă de calcul; SR EN 673:2000/A1:2002/A2:2004 - Sticlă pentru construcţii. Determinarea transmitanţei termice U. Metodă de calcul; SR EN ISO 832 :2002 - Performanţa termică a clădirilor. Calculul necesarului de energie pentru încălzire. Clădiri de locuit; SR EN ISO 832 :2002/AC :2002 - Performanţa termică a clădirilor. Calculul necesarului de energie pentru încălzire. Clădiri de locuit; SR EN ISO 832 :2002/AC :2002/AC :2003 - Performanţa termică a clădirilor. Calculul necesarului de energie pentru încălzire. Clădiri de locuit; SR ISO 6240 :1998 – Standarde de performanţă în clădiri. Conţinut şi prezentare; SR ISO 6241:1998 – Standarde de performanţă în clădiri. Principii de elaborare şi factori de luat în considerare; SR EN ISO 6946:1998 – Părţi şi elemente de construcţie. Rezistenţă termică şi transmitanţă termică. Metodă de calcul; SR EN ISO 6946:1998/A1:2004 – Părţi şi elemente de construcţie. Rezistenţă termică şi transmitanţă termică. Metodă de calcul; SR EN ISO 7345:2002 – Izolaţie termică. Mărimi fizice şi definitii; SR ISO 7730:1007 – Ambianţe termice moderate. Determinarea indicilor PMV şi PPD şi specificarea condiţiilor de confort termic; SR EN ISO 9251:2002 – Izolaţie termică. Condiţii de transfer de căldură şi proprietăţi ale materialelor. Vocabular; SR EN ISO 9288:2002 – Izolaţie termică. Transfer de căldură prin radiaţie. Mărimi fizice şi definiţii; SR EN ISO 9346:1998 – Izolaţie termică. Transfer de masă. Mărimi fizice şi definiţii ; SR EN ISO 10077-1 :2002 – Performanţa termică a ferestrelor, uşilor şi obloanelor. Calculul transmitanţei termice. Partea 1 : Metodă simplificată; SR EN ISO 10077-2:2004 – Performanţa termică a ferestrelor, uşilor şi obloanelor. Calculul transmitanţei termice – Partea 2 : Metodă generală; SR EN ISO 10211-1:1998 – Punţi termice în construcţii. Fluxuri termice şi temperaturi superficiale. Partea 1 : Metode generale de calcul; SR EN ISO 10211-1:1998/AC :2003 – Punţi termice în construcţii. Fluxuri termice şi temperaturi superficiale. Partea 1 : Metode generale de calcul; SR EN ISO 10211-2 :2002 – Punţi termice în construcţii. Calculul fluxurilor termice şi temperaturilor superficiale. Partea 2 : Punţi termice liniare; SR EN ISO 10456 – Materiale şi produse pentru construcţii. Proceduri pentru determinarea valorilor termice declarate şi de proiectare ;
3

[2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25]

[26] [27] [28] [29] [30]

[31] [32] [33]

[34] [35] [36]

[37]

[38]

[39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] [46]

SR EN ISO 12524 – Materiale şi produse pentru construcţii. Proprietăţi higrotermice. Valori de proiectare tabelate; SR EN 13363-1:2003 - Dispozitive de protecţie solară aplicată vitrajelor. Calculul factorului de transmisie solară şi luminoasă. Partea 1: Metodă simplificată; SR EN 13363-2:2006 - Dispozitive de protecţie solară aplicate vitrajelor. Calculul factorului de transmisie solară şi luminoasă, Partea 2: Metodă detaliată de calcul; SR EN ISO 13370 :2003 – Performanţa termică a clădirilor. Transferul termic prin sol. Metode de calcul; SR EN 13788:2002 – Performanţa higrotermică a componentelor şi elementelor de construcţie. Temperatură superficială interioară pentru evitarea umidităţii superficilae critice şi condensului interior. Metodă de calcul; SR EN 13789: – Performanţa termică a clădirilor. Coeficient de pierderi de căldură prin transfer. Metodă de calcul; SR EN ISO 13790:2004 – Performanţa termică a clădirilor. Calculul necesarului de energie pentru încălzirea spaţiilor; SR EN ISO 13791:2006 – Performanţa termică a clădirilor. Calculul temperaturii interioare a unei încăperi în timpul verii, fără climatizare. Criterii generale şi proceduri de validare; SR EN ISO 13792:2006 – Performanţa termică a clădirilor. Calculul temperaturii interioare a unei încăperi în timpul verii, fără climatizare. Metode de calcul simplificate; SR EN ISO 14683 :2004 – Punţi termice în clădiri. Transmitanţă termică liniară. Metode simplificate şi valori aproximate. SR EN ISO 15927-1 :2004 – Performanţa higrotermică a clădirilor. Calculul şi prezentarea datelor climatice. Partea 1: Mediile lunare şi anuale ale elementelor meteorologice simple; SR EN ISO 15927-4 :2004 – Performanţa higrotermică a clădirilor. Calculul şi prezentarea datelor climatice. Partea 4: Date orare pentru evaluarea necesarului energetic anual pentru încălzire şi răcire; SR EN ISO 15927-5 :2006 – Performanţa higrotermică a clădirilor. Calculul şi prezentarea datelor climatice. Partea 5: Date pentru sarcina termică de proiectare pentru încălzirea spaţiilor; SR EN 27726:1996 – Ambianţe termice. Aparate şi metode de măsurare a mărimilor fizice; SR 1907-1/1997 – Instalaţii de încălzire. Neceasarul de căldură de calcul. Prescripţii de calcul; SR 1907-2/1997 – Instalaţii de încălzire. Neceasarul de căldură de calcul. Temperaturi interioare de calcul; SR 1907-3/1997 – Instalaţii de încălzire. Neceasarul de căldură de calcul. Determinarea necesarului de căldură de calcul al serelor simplu vitrate; SR 4839/1997 – Instalaţii de încălzire. Numărul anual de grade-zile; STAS 6648/2-82 Instalaţii de ventilare şi climatizare. Parametri climatici exteriori. STAS 6221-1989 – Clădiri civile, industriale şi agrozootehnice. Iluminatul natural al încăperilor – Prescripţii de calcul STAS 4908-1985 – Clădiri civile, industriale şi agrozootehnice. Arii şi volume convenţionale.

La elaborarea metodologiei s-a avut în vedere respectarea prevederilor din următoarele acte legislative: − Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii − Legea privind performanţa energetică a clădirilor nr. 372/2005

4

I.4. Terminologie şi notaţii Reglementarea tehnică utilizează terminologie, simboluri şi concepte armonizate cu cele utilizate în standardele europene de referinţă. I.4.1 Terminologie Termenii utilizaţi în prezenta reglementare tehnică sunt: Clădire: ansamblu de spaţii cu funcţiuni precizate, delimitat de elementele de construcţie care alcătuiesc anvelopa clădirii, inclusiv instalaţiile aferente, în care energia este utilizată pentru asigurarea confortului higrotermic interior. Termenul clădire defineşte atât clădirea în ansamblu, cât şi părţi ale acesteia, care au fost proiectate sau modificate pentru a fi utilizate separat. Anvelopa clădirii: Totalitatea suprafeţelor elementelor de construcţie perimetrale, care delimiteză volumul interior (încălzit) al unei clădiri, de mediul exterior sau de spaţii neîcălzite din exteriorul clădirii. Performanţa energetică a clădirii (PEC) - energia efectiv consumată sau estimată pentru a răspunde necesităţilor legate de utilizarea normală a clădirii, necesităţi care includ în principal: încălzirea, prepararea apei calde de consum, răcirea, ventilarea şi iluminatul. Performanţa energetică a clădirii se determină conform unei metodologii de calcul şi se exprimă prin unul sau mai mulţi indicatori numerici care se calculează luându-se în considerare izolaţia termică, caracteristicile tehnice ale clădirii şi instalaţiilor, proiectarea şi amplasarea clădirii în raport cu factorii climatici exteriori, expunerea la soare şi influenţa clădirilor învecinate, sursele proprii de producere a energiei şi alţi factori, inclusiv climatul interior al clădirii, care influenţează necesarul de energie. Flux termic (Φ) : Cantitatea de căldură transmisă la sau de la un sistem, raportată la timp. Densitatea fluxului termic (q) : Fluxul termic raportat la suprafaţa prin care se face transferul căldurii. Conductivitate termică de calcul (λ) : Valoare a conductivităţii termice a unui material sau produs de construcţie, în condiţii interioare şi exterioare specifice, care poate fi considerată ca fiind caracteristică pentru performanţa acelui material sau produs când este încorporat într-o parte de construcţie. Strat termic omogen: Strat de material izotrop, de grosime constantă, având caracteristici termice care sunt uniforme sau care pot fi considerate ca fiind uniforme. Punte termică: Porţiune din anvelopa unei clădiri, în care valoarea fluxului termic este sensibil modificată ca urmare a faptului că izotermele nu sunt paralele cu suprafeţele elementelor de construcţie. Parte a elementelor de construcţie care alcătuiesc anvelopa clădirii în care fluxul termic este mai intens decât în rest, fiind modificat printr-o : a) penetrare totală sau parţială a anvelopei clădirii de către materiale cu o conductivitate termică diferită şi/sau b) schimbare în grosimea structurii şi/sau c) diferenţă între suprafeţele interioare şi exterioare, cum există la intersecţiile între perete/pardoseala/tavan.

5

Punte termică liniară: punte termică având o secţiune uniformă în lungul uneia din cele trei axe ortogonale. Coeficient de cuplaj termic (L): Fluxul termic în regim staţionar, raportat la diferenţa de temperatură între două medii care sunt legate între ele din punct de vedere termic, printr-un element de construcţie. Rezistenţă termică (R): Valoare a rezistenţei termice a unui produs de construcţie, în condiţii exterioare şi interioare specifice, care pot fi considerate ca fiind caracteristice pentru performanţa acelui produs când este încorporat într-o parte de construcţie. Diferenţa de temperatură raportată la densitatea fluxului termic, în regim staţionar. Coeficient de transfer termic (U): Transmitanţă termică : Fluxul termic în regim staţionar, raportat la suprafaţa şi la diferenţa de temperatură dintre temperaturile mediilor situate de o parte şi de alta a unui sistem. Inversul rezistenţei termice. Transmitanţă termică liniară (ψ): Termen de corecţie care introduce influenţa liniară a unei punţi termice, în calcule 1-D ale coeficientului de cuplaj termic L. Transmitanţă termică punctuală (χ): Termen de corecţie care introduce influenţa punctuală a unei punţi termice, în calcule 1-D ale coeficientului de cuplaj termic L. Calcul unidirecţional (1D) : Model de calcul termotehnic simplificat, în care se consideră că liniile de flux sunt perpendiculare pe elementul de construcţie. Calcul bidimensional (2D): Model de calcul termotehnic, în care se ţine seama de influenţa punţilor termice liniare şi care se bazează pe un calcul plan, bidimensional, al câmpului de temperaturi. Calcul tridimensional (3D): Model de calcul termotehnic, în care se ţine seama de influenţa tuturor punţilor termice - liniare şi punctuale - şi care se bazează pe un calcul spaţial, tridimensional, al câmpului de temperaturi. Lucrări de renovare: lucrări de modernizare efectuate asupra anvelopei clădirii şi/sau a instalaţiilor de încălzire, apă caldă de consum, electrice şi iluminat, gaze naturale, ventilaţie şi climatizare, ale căror costuri depăşesc 25% din valoarea de impozitare a clădirii, sau lucrări de modernizare efectuate la mai mult de 25% din anvelopa clădirii; Regim (termic) staţionar: Ipoteză convenţională de calcul termotehnic, în cadrul căreia se consideră că temperaturile nu variază în timp. Strat omogen : Strat de grosime constantă, având caracteristici termotehnice uniforme sau care pot fi considerate uniforme. Strat cvasiomogen: Strat alcătuit din două sau mai multe materiale, având conductivităţi termice diferite, dar care poate fi considerat ca un strat omogen, cu o conductivitate termică echivalentă. Suprafaţă adiabatică: Suprafaţă prin care nu se produce nici un transfer termic. Izoterme: Curbe care unesc punctele având aceleaşi temperaturi, determinate pe baza unui calcul al câmpului plan, bidimensional de temperaturi.

6

Coeficient de emisie (ε): Fluxul radiant al unui corp în raport cu fluxul radiant al corpului negru în aceleaşi condiţii de temperatură. Temperatura suprafaţei interioare: temperatura suprafeţei interioare a unui element al anvelopei Temperatură medie radiantă: temperatură superficială uniformă a închiderii unei incinte cu care un ocupant ar schimba aceeaşi cantitate de căldură prin radiaţie ca şi în cazul unei incinte reale, caracterizată de temperaturi uniforme diferite ale închiderii. Temperatură operativă: temperatură uniformă a închiderii unei incinte cu care un ocupant ar schimba aceeaşi cantitate de căldură prin radiaţie şi convecţie ca şi în cazul unei incinte reale neuniforme Componenta cerului : raportul dintre acea parte a iluminării într-un punct al unui plan dat care este receptată direct de la cer (sau printr-o sticlă limpede), a cărui repartiţie a luminanţelor este presupusă sau cunoscută, şi iluminarea pe un plan orizontal, provenind fără obstrucţii, de la semisfera cerului Componenta reflectată externă: raportul dintre acea parte a iluminării într-un punct al unui plan dat din interior determinată de primirea directă a luminii de la suprafeţele exterioare iluminate direct sau indirect de către cer, a cărui repartiţie a luminanţelor este presupusă sau cunoscută, şi iluminarea pe un plan orizontal, provenind fără obstrucţii, de la semisfera cerului Componenta reflactată internă: raportul dintre acea parte a iluminării într-un punct al unui plan dat din interior determinată de fluxul reflectat de către suprafeţele interioare iluminate direct sau indirect de către cer, a cărui repartiţie a luminanţelor este presupusă sau cunoscută, şi iluminarea pe un plan orizontal, provenind fără obstrucţii, de la semisfera cerului Factorul de lumină naturală: raportul între iluminarea într-un punct al unui plan dat, datorită luminii incidente directe sau indirecte a cerului, pentru care repartiţia luminanţelor este presupusă sau cunoscută, şi iluminarea pe un plan orizontal când lumina provine de la semisfera cerului fără obturări. La această mărime este exclusă contribuţia solară directă la cele două valori ale iluminărilor considerate. Influenţele geamurilor, petelor etc. sunt incluse. În calculele iluminatului interior, contribuţia luminii solare directe trebuie să fie luată în considerare separat

7

γ h H HT Hv l L .I.860 kcal Tabelul 4.K).860 kcal/h = 1J/s = 1.1 – Mărimi. iluminare factor de temperatură la intersecţia punţilor termice liniare factor de temperatură al unei punţi termice liniare factor de temperatură al unei plăci plane cu rezistenţă termică uniformă acceleraţie gravitaţională factor de transmisie a energiei solare totale (factor solar) factor de ponderare a temperaturii intensitate a radiaţiei solare intensitate luminoasă coeficient de transfer termic superficial. în care : 1W 1 m2 K/W 1W/(m3K) 1Wh = 0.860 kcal/(m3 h oC) = 3600 J = 0. înălţime. simboluri şi unităţi de măsură Simbol a A b c C d D e E 3D f Rsi Mărime difuzivitate termică. J/kg W/K W/K W/K m W/K.K) J/K m m lm/W J. aporturi specifice de căldură (de la surse interioare) arie lăţime (a unui element de construcţie) căldură specifică masică capacitate termică grosime diametru eficacitate luminoasă energie. entalpie coeficient de pierderi termice prin transmisie (al unei clădiri/zone) coeficient de transfer termic coeficient de pierderi termice prin transmisie coeficient de pierderi termice datorate împrospătării aerului / prin ventilare lungime coeficient de cuplaj termic 8 Unitate de măsură m2/s.2. W/m2 m2 m J/(kg. 2D f Rsi 1D f Rsi g gs gθ I I c .4.1 Se foloseşte sistemul internaţional de unităţi de măsuri (SI).2 Notaţii Simbolurile şi unităţile de măsură ale principalilor termeni utilizaţi sunt prezentate în tabelul 4.163 m2 h oC/kcal = 0.1. lx m/s2 W/m2 cd W/(m².2. iar indicii sunt daţi în tabelul 4. m.

K) m/s m3 m3/s s K K K g/kg • V t T Tc ∆T x .Simbol L2D m coeficient de cuplaj termic liniar masă debit masic Mărime Unitate de măsură W/(m.K) kg kg/s h-1 m.K/W m2K/W W/(m2. în zona de câmp a unui element de construcţie) transmitanţă termică corectată / coeficient corectat de transmisie termică prin suprafaţă (a unui element/subansamblu de construcţie) viteză volum debit volumic timp temperatură absolută (termodinamică) temperatura cerului (temperatura bolţii cereşti) diferenţă de temperatură umiditate absolută 9 ∆p ∆T ps pv q Q ζRsi Rj Rs (Rsi . M na P p • număr de schimburi de aer pe oră Perimetru.K) U’ v V W/(m2. putere presiune diferenţă de presiune diferenţă de temperatură presiune de saturaţie a vaporilor de apă presiune parţială a vaporilor de apă densitate de flux termic (flux termic unitar) căldură raport al diferenţelor de temperatură rezistenţă la transmisie termică a unui strat omogen j (din alcătuirea unui element de construcţie) rezistenţă la transfer termic superficial (interior /exterior) rezistenţă termică a unui strat de aer (neventilat) rezistenţă termică totală (de la mediu la mediu. în zona de câmp a unui element de construcţie) rezistenţă termică corectată (a unui element/subansamblu de construcţie) transmitanţă termică unidirecţională / coeficient unidirecţional de transmisie termică prin suprafaţă (de la mediu la mediu.K/W m2. Rse) Ra R R’ U m2.K/W m2. W Pa Pa K Pa Pa W/m2 J m K/W 2.

Simbol cos φ φ Ф η α ε θ θr ρ ψ χ λ factor de putere umiditate relativă flux termic randament Mărime Unitate de măsură % W 0 0 coeficient de absorbţie a radiaţiei solare (al unei suprafeţe) emisivitate a unei suprafeţe (pentru radiaţia termică) temperatură. al unei fereastre coeficient de absorbţie a radiaţiei solare totale.K) W/K W/(m. 10 .K4) s.67×10-8) constantă de timp. coeficient dinamic de viscozitate coeficient de reflecţie a radiaţiei solare directe. al unei fereastre coeficient de transmisie a radiaţiei solare totale. al unui perete C C kg/m3 W/(m. kg/(ms) - Λ σ τ µ ρf τf αf τp NOTĂ: În cadrul relaţiilor de calcul utilizate în prezenta reglementare tehnică s-au păstrat notaţiile utilizate în standardele europene.K) W/(m2⋅K) W/(m2. în grade Celsius temperatură a punctului de rouă densitate (masă volumică) transmitanţă termică liniară / coeficient de transmisie termică liniară (a unei punţi termice liniare) transmitanţă termică punctuală / coeficient de transmisie termică punctuală (a unei punţi termice punctuale) conductivitate termică conductanţă termică constanta Stefan-Bolzman (σ = 5. al unei fereastre coeficient de transmisie a radiaţiei solare directe. -. factor de corecţie a temperaturii exterioare factor al rezistenţei la permeabilitate la vapori.

solar temperatură timp temperatură ramă (toc+cercevea) vitraj fereastră. cât şi J/s. panou opac volum viteza apa calda menajera activ zilnic specific maxim minim Exponenţi 1D se referă la un model geometric uni-dimensional 2D se referă la un model geometric bi-dimensional 3D se referă la un model geometric tri-dimensional NOTĂ: Se foloseşte sistemul internaţional de măsură (SI).2 – Indici i e cd cv r s θ t T f g w p V v ac a zi sp max min interior exterior conducţie convecţie radiaţie suprafaţă. pentru putere. iar pentru diferenţe de temperaturi . se utilizează grade Celsius (oC). primit. se utilizează pe lângă secundă (s) şi ora (h). 11 . tâmplărie perete. – pentru timp. cu următoarele precizări: – pentru temperaturi. presiune.2.Kelvini (K).Tabelul 4. se utilizează atât W.

elemente în contact cu solul. I.5. se calculează cu relaţia: A = ΣAj [m2] (5. inclusiv suprafaţa adiacentă rosturilor deschise).2. pereţii vitraţi şi luminatoarele).5. precum şi de spaţiul rosturilor închise).a).A . ignorând existenţa elementelor de construcţie interioare (pereţii interiori structurali şi nestructurali. Aria anvelopei se determină având în vedere exclusiv suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie perimetrale. cuprinzând atât încăperile încălzite direct (cu 12 .2 Convenţii de stabilire a caracteristicilor dimensionale ale elementelor de anvelopă necesare pentru calculul valorilor parametrilor de performanţǎ termicǎ a acestora.bowindouri.1 Elemente componente ale anvelopei clădirii - clasificare în raport cu poziţia în cadrul sistemului clădire: ▪ ▪ elemente exterioare în contact direct cu aerul exterior (ex: pereţilor exteriori.1) în care : Aj ariile elementelor de construcţie care intră în alcătuirea anvelopei clădirii. I. faţă de mediul exterior . precum şi planşeele intermediare).2 Aria anvelopei clădirii .5. reprezintă volumul încălzit al clădirii.2. de sub poduri.5.I.2. inclusiv suprafaţa adiacentă rosturilor). orizontale – elemente de construcţie care fac un unghi cu planul orizontal mai mic de 60 grade (de exemplu planşeele de peste ultimul nivel. I.05 (de exemplu: componentele transparente şi translucide ale pereţilor exteriori şi acoperişurilor . Definirea şi ierarhizarea elementelor componente ale anvelopei clădirilor şi a parametrilor de performanţǎ termo-higro-energeticǎ asociaţi acestora I. ▪ - clasificare în funcţie de tipul elementelor de construcţie: ▪ ▪ opace (ex: partea opacă a pereţilor exteriori. planşeele care delimitează clădirea la partea inferioară.3 Volumul clădirii – V – reprezintă volumul delimitat de suprafeţele perimetrale care alcătuiesc anvelopa clădirii.reprezentând suma tuturor ariilor elementelor de construcţie perimetrale ale clădirii.2.5. planşeele de peste pivniţe şi subsoluri neîncălzite.tâmplăria exterioară. ganguri de trecere ş.1 Anvelopa unei clădiri este alcătuită dintr-o serie de suprafeţe prin care are loc transfer termic. - clasificare în funcţie de poziţia elementelor de construcţie în cadrul anvelopei clǎdirii: ▪ ▪ verticale – elemente de construcţie care fac un unghi cu planul orizontal mai mare de 60 grade (ex: pereţilor exteriori). prin care are loc transfer termic. elemente vitrate – elemente al căror factor de transmisie luminoasă este egal sau mai mare de 0. I. elemente interioare care delimiteazǎ spaţiile încǎlzite de spaţii adiacente neîncǎlzite sau mai puţin încǎlzite (ex: pereţii şi planşeele care separă volumul clădirii de spaţii adiacente neîncălzite sau mult mai puţin încălzite.5.

înălţimile şi ariile. ca elemente delimitatoare. puţul liftului şi alte spaţii comune. holuri de intrare. În acest sens se consideră ca făcând parte din volumul clădirii: cămări. pereţii exteriori ai acesteia se consideră ca elemente ale anvelopei clădirii. − intersecţia dintre pereţii exteriori şi placa pe sol (în zona soclului). 13 . vestibuluri.verandele. La clădirile cu terasă. în cazul în care casa scării se ridică peste cota generală a planşeului terasei.V . precum şi încăperile de la subsol. rampe. de subsol şi de aerul exterior (pereţi.2) I.este delimitat de aria anvelopei şi este egal cu suma volumelor tuturor încăperilor din clădire: V=ΣVj [m3] (5. în principal. precum şi balcoanele şi logiile. Nu se includ în volumul clădirii: . în situaţiiile în care casa scării continuă peste cota generală a planşeului podului.camerele de pubele. se face cu luarea în consideraţie a acestei denivelări. cât şi încăperile încălzite indirect (fără elemente de încălzire). se consideră pereţii dintre casa scării şi pod şi planşeul sau acoperişul de peste casa scării. în consecinţă ele sunt delimitate la extremităţi de conturul suprafeţelor respective. H=ΣHj. A=ΣAj Volumul clădirii . casa scării. de exemplu la clădirile de locuit . existente în cadrul ariilor A determinate mai sus. − intersecţia dintre pereţii exteriori şi planşeul peste subsolul neîncălzit (în zona soclului). − intersecţia dintre pereţii exteriori şi planşeul de pod (în zona streşinii). se includ în volumul clădirii.elemente de încălzire). podeste). se delimitează de mediile exterioare prin feţele interioare ale elementelor de construcţie. suprafeţele elementelor de construcţie perimetrale care alcătuiesc împreună anvelopa clădirii. La casa scării de la parter. încălzite la temperaturi apropiate de temperatura predominantă a clădirii. precum şi la holurile de intrare în clădire care au planşeul inferior denivelat. pe ansamblul clădirii. Lungimile. Punţile termice liniare care trebuie în mod obligatoriu să fie luate în considerare la determinarea parametrilor “l” şi “ψ ” sunt.încăperile cu temperaturi mult mai mici decât temperatura predominantă a clădirii. x Ca principiu general. La clădirile cu acoperiş înclinat. se determină şi se verifică cu relaţiile: P=Σlj. lipsiţi de o termoizolaţie semificativă. chiar în situaţia în care ele sunt închise cu tâmplărie exterioară. planşee.5.2. dar la care căldura pătrunde prin pereţii adiacenţi.2. Mansardele. spre exterior.4 Lungimile punţilor termice liniare (l) se măsoară în funcţie de lungimile lor reale. următoarele: − intersecţia dintre pereţii exteriori şi planşeul de terasă (în zona aticului sau a cornişei). determinarea volumului şi a suprafeţei anvelopei precum şi a suprafeţelor tuturor elementelor de construcţie care separă aceste spaţii. debarale. − colţurile verticale (ieşinde şi intrânde) formate la intersecţia dintre doi pereţi exteriori ortogonali. .

caracteristicile higrotermice de calcul ale materialelor de construcţie se vor considera astfel: − pentru materialele tradiţionale aflate în regim normal de exploatare şi la care. Conductivitatea termică de calcul se stabileşte pe baza conductivităţii termice declarate.5.3. după un interval de timp de îmbătrânire.1 Caracteristicile higrotermice ale materialelor de construcţie utilizate la evaluarea performanţelor energetice ale clădirilor sunt: ¾ conductivitatea termică. − plăcile continue din beton armat care traversează pereţii exteriori la balcoane şi logii.a). − pentru materialele la care. I. − pentru materialele termoizolante care conţin în pori alte gaze decât aerul. conductivitatea termică de calcul se va stabili astfel: o prin conversia conductivităţii de calcul corespunzătoare regimului normal de exploatare (definit la pct. avându-se în vedere condiţiile reale de exploatare referitoare la temperatura şi umiditatea materialului (document recomandat SR EN ISO 10456).3 Parametri definitorii pentru caracterizarea higro-termică a materialelor I. conductivitatea termică de calcul este conductivitatea termică corespunzătoare umidităţii de echilibru a materialului aflat într-un mediu ambiant cu temperatura de 230C şi umiditatea relativă de 50%.2 Conductivitate termică de calcul este valoarea conductivităţii termice a unui material sau produs de construcţie. în J/(kg⋅K). c.5. conductivitatea termică de calcul este conductivitatea termică a materialului aflat în stare uscată. în urma analizei termice. 14 . ¾ căldura specifică masică.2) la condiţiile reale constatate (document recomandat SR EN ISO 10456). în condiţii specifice. µ.5. s-a constatat creşterea umidităţii peste umiditatea de echilibru. atunci când este încorporat într-un element de construcţie.a. λ.3. ş. I. I. − conturul tâmplăriei exterioare (la buiandrugi. stâlpişori din beton armat monolit protejaţi sau neprotejaţi. solbancuri şi glafuri verticale). în W/(m⋅K). Pentru condiţiile climatice din ţara noastră conductivitatea termică de calcul este definită pentru o temperatură medie de 00C şi o umiditate de exploatare stabilită conform următoarelor convenţii: − pentru materialele nehigroscopice (care nu conţin sau nu păstrează apa de fabricaţie). atunci când se dispune de date privind umiditatea reală a materialului. ¾ factorul de permeabilitate la vapori de apă/rezistenţă la vapori de apă. al unui material este o mărime adimensională care arată de câte ori stratul de material este mai puţin permeabil decât un strat de aer de aceeaşi grosime. pereţii din beton armat adiacenţi logiilor.3.− punţile termice verticale de la intersecţia pereţilor exteriori cu pereţii interiori structurali (de ex. în urma analizei termice.3 Factorul rezistenţei la permeabilitate la vapori. I. 5. − intersecţia pereţilor exteriori cu planşeele intermediare (în zona centurilor şi a consolelor din beton armat monolit.4 La evaluarea performanţelor termice ale clădirilor.3. care poate fi considerată ca fiind caracteristică pentru performanţa acelui material.5. conductivitatea termică de calcul este conductivitatea termică a materialului aflat în stare uscată.3.5. Factorul rezistenţei la permeabilitate la vapori este utilizat la verificarea elementelor de construcţie componente ale anvelopei clădirii la riscul de condens interstiţial. µ . nu s-au constatat degradări: conform datelor din Anexa A5. − pentru materialele higroscopice. ş. specific pentru fiecare tip de material.).

Totodată.3. luându-se în considerare condiţiile reale de exploatare. a modificării în timp a grosimii şi a compoziţiei materialelor. − pentru alte materiale.2.1. conductivitatea termică de calcul se va stabili pe baza conductivităţii termice declarate de producător (document recomandat SR EN ISO 10456). conform datelor din tabelul 5. care nu sunt cuprinse în anexa A5 sau în tabelul 5. 15 .1. pentru a ţine seamă de influenţa asupra valorilor declarate a incertitudinii de măsurare. − pentru materialele termoizolante noi. atunci când nu se dispune de date privind umiditatea reală a materialului. pentru materialele termoizolante se recomandă majorarea cu 20% a conductivităţilor termice declarate. a reprezentativităţii eşantioanelor pe care se fac măsurările.o prin utilizarea coeficienţilor de majorare a conductivităţii termice prezentaţi în tabelul 5.3. altele decât cele date în anexa A5.3.

2 1.035 150 150 9≤ ρ < 13 13≤ ρ < 16 16≤ ρ < 20 20≤ ρ < 25 21≤ ρ < 35 35≤ ρ ≤ 50 0.5 9.2 3.5 12.3 1.1 3.042 0.5 3.Tabelul 5.038 0.1 .1.040 0.3 3.6 2 2.1.3.1.1.1 3.4 2.047 0. crt.3.040 60 60 28≤ ρ ≤ 40 25≤ ρ ≤ 40 0.037 0.1 2.037 0.3 3.3.1.1 3.6 2.4 16 .2 3.3 37≤ ρ ≤ 60 37≤ ρ ≤ 60 110≤ ρ ≤ 140 0.1 3.040 Factorul rezistenţei la permeabilitate la vapori µD 4 1 1 1 1 2 2 Produse din vată de sticlă Clasa B1 Clasa B2 Clasa B3 Clasa B4 Clasa B5 Clasa B6 Clasa B7 Materiale plastice celulare Polistiren expandat Clasa P1 Clasa P2 Clasa P3 Clasa P4 Clasa P5 Clasa P6 Polistiren extrudat Plăci fără gaz inclus altul decât aerul Plăci expandate cu hydrofluorocarburi HCFC Produse din spumă rigidă de poliuretan Plăci debitate din blocuri spumate continuu şi expandate cu HCFC Plăci spumate continuu sau debitate din blocuri spumate expandate fără gaz inclus altul decât aerul Plăci spumate continuu injectate între două panouri rigide .038 0.042 0.035 0.038 0.4 1.033 30 30 30 30 60 60 0.2 2.2 Clasa A1 Clasa A2 Clasa A 3 Clasa A4 Clasa A5 Clasa A6 Tip de material Densitate aparentă ρ Conductivitate termică de calcul λ 1 Produse din vată minerală (din rocă) kg/m3 2 18≤ ρ < 25 25≤ ρ < 35 35≤ ρ < 60 60≤ ρ < 100 100≤ ρ < 160 160≤ ρ ≤ 200 7≤ ρ < 9.5≤ ρ < 12.Carcateristici higrotermice ale unor materiale termoizolante Nr.035 0.4 3.033 0.1.046 0.5≤ ρ < 18 18≤ ρ < 25 25≤ ρ < 50 50≤ ρ < 80 80≤ ρ ≤ 120 W/(mK) 3 0.expandate fără gaz inclus altul decât aerul Sticlă celulară 37≤ ρ < 65 15≤ ρ ≤ 30 0.050 60 60 20.036 1 1 1 1 1 1 1 3.2.5 2.046 0.6 3.042 0.5 1.expandate cu HCFC .037 0.1 1.040 0. 0 1 1.7 3 3.039 0.3 2.034 0.000 3.2 3.041 0.2.3.

10 17 .Coeficienţi de majorare a conductivităţii termice a materialelor de construcţie în funcţie de starea şi vechimea lor Material 1 Zidărie din cărămidă sau blocuri ceramice Starea materialului 2 vechime ≥ 30 ani • în stare uscată • afectată de condens • afectată de igrasie vechime ≥ 20 ani • în stare uscată • afectată de condens • afectată de igrasie vechime ≥ 20 ani • în stare uscată • afectată de condens • afectată de igrasie • afectat de condens • afectat de igrasie vechime ≥ 30 ani • în stare uscată • afectat de condens • afectat de igrasie vechime ≥ 20 ani • în stare uscată • afectată de condens • afectată de igrasie vechime ≥ 10 ani • în stare uscată.15 Polistiren extrudat 1.30 1.30 1.10 1. sau betoane uşoare Zidărie din piatră Beton armat Beton cu agregate uşoare Tencuială Pereţi din paiantă sau chirpici Vată minerală în vrac. saltele.20 1.15 1. exfolieri) • afectaţi de igrasie.10 1.10 1.Tabelul 5.03 1.10 1.a.10 1.05 1.03 1.c.30 1.30 1.15 1.30 Polistiren expandat 1.2 .03 1.10 1. condens vechime ≥ 10 ani • în stare uscată • afectată de condens • în stare umedă datorită infiltraţiilor de apă (în special la acoperişuri) vechime ≥ 10 ani • în stare uscată • afectată de condens • în stare umedă datorită infiltraţiilor de apă (în special la acoperişuri) vechime ≥ 10 ani • în stare uscată • afectat de condens • în stare umedă datorită infiltraţiilor de apă (în special la acoperişuri) vechime ≥ 10 ani • în stare uscată • afectat de condens • în stare umedă datorită infiltraţiilor de apă (în special la acoperişuri) Coeficient de majorare 3 1. fără degradări vizibile • în stare uscată.15 1. pâsle Plăci rigide din vată minerală 1.15 1.20 1.03 1.02 1.05 1.10 1.10 1.60 Zidărie din blocuri de b. cu degradări vizibile (fisuri.30 1.20 1.3.05 1.

necesari pentru evaluarea performanţei energetice a clădirilor sunt : rezistenţe termice unidirecţionale (R).15 1. . raportul dintre rezistenţa termică corectată şi rezistenţa termică unidirecţională (r). medie. cu degradări vizibile (fisuri. .15 1.indicele de inerţie termică D.4 Parametri de performanţă caracteristici elementelor de anvelopă necesari la evaluarea performanţei energetice a clǎdirilor Parametrii de performanţă caracteristici elementelor de anvelopă.factorul optic pentru vitraje.25 Elemente din lemn 1.30 1. stabilite în mod convenţional. pe ansamblul clădirii (R’m). defazaj). . rezistenţe termice (R’). pentru fiecare tip de element de construcţie perimetral.cu luarea în considerare a influenţei punţilor termice.30 Plăci din aşchii de lemn liate cu ciment I. • compararea valorilor calculate pentru ansamblul clădirii (R’m). rezistenţe termice corectate.10 1.Material 1 Poliuretan rigid Starea materialului 2 vechime ≥ 10 ani • în stare uscată • afectat de condens • în stare umedă datorită infiltraţiilor de apă (în special la acoperişuri) vechime ≥ 10 ani • în stare uscată • cu degradări vizibile datorită expunerii la radiaţiile UV • în stare umedă datorită infiltraţiilor de apă (în special la acoperişuri) vechime ≥ 10 ani • în stare uscată.25 Spumă de poliuretan aplicată in situ 1. respectiv transmitanţe termice (U’) corectate cu efectul punţilor termice. permiţând : • compararea valorilor calculate pentru fiecare încăpere în parte. microorganisme) • în stare umedă vechime ≥ 10 ani • în stare uscată • afectate de condens • în stare umedă datorită infiltraţiilor de apă (în special la acoperişuri) Coeficient de majorare 3 1.20 1.10 1. normate.coeficientul de absorbtivitate a suprafeţei corelat cu culoarea şi starea suprafeţei. respectiv transmitanţele termice corectate (U’) . respectiv transmitanţă termică corectată. . Alţi parametri utilizaţi sunt: . cu valoarile normate/de referinţă: rezistenţele termice minime. medii.20 1. Se determină următorii parametri: − Rezistenţele termice corectate ale elementelor de construcţie (R’).coeficienţii de inerţie termică (amortizare. medie. . respectiv transmitanţe termice unidirecţionale (U). în scopul 18 .20 1. a anvelopei clădirii (U’clădire).raportul de vitrare etc. minime necesare din considerente igienico-sanitare şi de confort (R’nec). rezistenţă termică corectată.rezistenţa la difuzia vaporilor de apă.10 1. cu valoarile normate/de referinţă: rezistenţele termice.5. a anvelopei clădirii (R’M). fără degradări vizibile • în stare uscată.

este facultativă. în %.6. a anvelopei clădirii (U’clădire). prin asigurarea indicilor globali de confort termic PMV şi PPD.− economisirii energiei în exploatare (R’min). − evaluarea stabilităţii termice a elementelor de construcţie perimetrale şi a încăperilor. cu transmitanţele termice maxime. medie. − temperatura exterioară de proiectare pentru iarnă. prin compararea temperaturilor minime cu temperatura punctului de rouă.1 Definiţii În prezenta parte 1 a metodologiei se utilizează următorii parametri climatici exteriori: − temperatura aerului exterior. în W/m2. se atrage atenţia asupra importanţei efectuării următoarelor verificări : − evaluarea comportării elementelor de construcţie perimetrale la fenomenul de condens superficial.6. − Pentru evitarea riscului de apariţie a unor fenomene legate de confortul interior şi condiţiile minime igienico-sanitare. − viteza vântului de referinţă. Temperaturile pe suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie. în funcţie de temperaturile medii de pe suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie perimetrale. măsurată conform metodologiei stabilite de Organizaţia Mondială de Meteorologie (WMO). stabilite în mod convenţional.conform Metodologiei partea a II-a şi prevederilor din reglementarea tehnică : Auditul şi certificatul de performanţă energetică ale clădirii.1) 19 . la clădirile de locuit existente. în m/s. − evaluarea comportării elementelor de construcţie perimetrale la difuzia vaporilor de apă. Umiditatea relativă a aerului exterior este raportul dintre presiunea vaporilor de apă din aerul umed şi presiunea de saturaţie a vaporilor la aceeaşi temperatură şi se calculează cu relaţia: ϕ= p psat (θ ) (6.1. în 0C. − evaluarea indicilor globali de confort termic PMV şi PPD şi indicatorii disconfortului local determinarea cărora. normate/de referinţă. Rezistenţa termică corectată. − intensitatea radiaţiei solare. Parametri de climat exterior specifici pentru aplicarea motodologiei I. în scopul economisirii energiei în exploatare (U’max). respectiv transmitanţei termice corectate. medii. respectiv compararea valorilor calculate pentru ansamblul clădirii (U’m). în 0C. I. • verficarea condiţiilor de confort interior. a anvelopei clădirii (R’M). permiţând : • verificarea riscului de condens superficial. − umiditatea relativă a aerului exterior. Temperatură exterioară de proiectare pentru iarnă este temperatura aerului exterior cu o anumită perioadă de revenire. utilizată la determinarea sarcinii termice de proiectare a unei clădiri. aceşti parametri se utilizează pentru determinarea consumului anual de energie total şi specific (prin raportare la aria utilă a spaţiilor încălzite) pentru încălzirea spaţiilor la nivelul sursei de energie a clădirii . Temperatura aerului exterior este temperatura aerului dată de termometrul uscat. oportunitatea efectuării acestei verificări se va stabili de la caz la caz.

În funcţie de condiţiile de receptare. difuză. cu excepţia unghiului solid care este utilizat la măsurarea intensităţii radiaţiei solare directe. − valori medii lunare. globală.2 Tipuri de date necesare Datele necesare pentru stabilirea parametrilor de climat exterior utilizaţi în prezenta metodologie sunt: − Temperatura aerului exterior: − valori medii orare în anul climatic reprezentativ. Intensitatea radiaţiei solare difuze este intensitatea radiaţiei solare generată prin receptarea radiaţiei solare disperse dinspre întrega boltă cerească.în care: ϕ . Intensitatea radiaţiei solare globală este intensitatea totală a radiaţiei solare.3) Intensitatea radiaţiei solare este fluxul radiant pe suprafaţă generat prin receptarea radiaţiei solare pe un plan având o înclinare şi orientare oarecare. Intensitatea radiaţiei solare totală este intensitatea radiaţiei solare generată prin receptarea pe un plan oarecare a radiaţiei totale de la întreaga emisferă. reflectată.presiunea vaporilor de apă. − − − Umiditatea relativă a aerului exterior Intensitatea radiaţiei solare Viteza medie a vântului 20 . măsurată pe un plan orizontal. intensitatea radiaţiei solare poate fi: totală.presiunea de saturaţie a vaporilor. în câmp deschis.5 + θ ⎠ (6. 105 ⋅ exp⎜ ⎟ ⎝ 265 . psat(θ) . în %.umiditatea relativă a aerului. fără obstacole în imediata apropriere şi se calculează ca valoarea medie.1. 105 ⋅ exp⎜ ⎟ ⎝ 237 . pentru θ < 0.269 ⋅ θ ⎞ p sat = 6 . directă. Intensitatea radiaţiei solare directe este intensitatea radiaţiei solare generată prin receptarea radiaţiei solare care provine dintr-un unghi solid care înconjoară concentric discul solar aparent. în Pa. (6. I. − valori convenţionale. Intensitatea radiaţiei solare reflectate este intensitatea radiaţiei generată prin receptarea radiaţiei solare globale reflectată în sus de un plan orientat în jos. corespunzătoare temperaturii T.3 + θ ⎠ pentru θ ≥ 0.1. pe o perioadă de la 10 minute până la o oră. calculată cu relaţiile: ⎛ 17 . a valorilor instantanee.2) ⎛ 21.875 ⋅ θ ⎞ psat = 6 .6. p . Viteza vântului de referinţă este definită ca fiind viteza vântului măsurată la o înălţime de 10 m deasupra nivelului solului.

Orientarea în raport cu punctele cardinale şi faţă de vântul dominant. astfel : . în funcţie de zona eoliană). Cerinţele minime de performanţă energetică a clădirilor se stabilesc pentru diferitele categorii de clădiri.1 ƒ ƒ ƒ Clasificarea clădirilor în raport cu poziţia în mediul construit ţine seama de: Amplasament (acces.6.7.a. − STAS 6648/2-82 (temperaturi medii zilnice pentru lunile de vară. În Anexa A7.zona II θe = . generală şi de detaliu. În cazul în care sunt disponibile date.9 se fac o serie de precizări. Cerinţele ţin seama dacă clădirile şi-au păstrat funcţiunea pentru care au fost proiectate sau au suferit refuncţionalizare în cadrul ciclului de viaţă.12oC θe = .3 Metode de prelucrare a datelor climatice Stabilirea valorilor parametrilor necesari pentru calculul performanţei energetice a clădirilor se va face pe baza datelor măsurate conform metodologiei stabilite de Organizaţia Mondială de Meteorologie şi prelucrate în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare (documente recomandate: SR EN 15927/1 şi SR EN 15927/5). intensitatea radiaţiei solare).zona III θe = . cât şi pentru cele existente. atât pentru cele noi. fie că este vorba de o clădire nouă sau de una existentă. conform căreia teritoriul României se împarte în 4 zone climatice. Elemente privind concepţia constructiv .arhitecturală.) La stabilirea performanţei energetice a unei clădiri şi la elaborarea certificatului energetic al acesteia. I. condiţionări impuse de peisajul natural s. însorire/umbrire. al ventilării naturale. vecinătăţi. SR 1907-1/97 cuprinde această hartă. 21 .zona IV I.15oC .Utilizarea acestor tipurilor de valori ale parametrilor climatici prezentaţi mai sus se precizează la locul potrivit în diferitele etape ale calculului performanţei energetice a clădirilor.7.21oC . expunere la vânt. al însoririi şi al iluminatului natural. Temperaturile exterioare convenţionale de calcul se consideră în conformitate cu harta de zonare climatică a teritoriului României.). cu considerarea eventualelor modificări. − SR 1907/1-97 (viteza convenţională a vântului de calcul. care influenţează performanţele clădirii sub aspect termic. se va ţine seama de o serie de date care intervin în faza de proiectare. Poziţia faţă de vecinătăţi (clădiri.18oC . aparţinând principalelor pachete de programe arhitecturale în care se încadrează clădirile rezidenţiale clădirile publice şi cele de producţie. În lipsa unei baze de date climatice complete. pentru perioada de iarnă. aceste valori pot fi extrase din tabele sau hărţi realizate prin prelucrarea datelor meteorologice în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare (document recomandat SR EN 15927-1). se pot utiliza valorile date în următoarele documente recomandate: − SR 4839-1997 (temperaturi medii lunare). I.zona I θe = . obstacole naturale etc.

I. Y etc.9 kWh/m2.7. tipul de etanşeizare al tâmplăriilor şi creşterea performanţelor acestora. • optimizarea izolării termice în vederea reducerii consumului de energie necesar pentru încălzirea sau răcirea spaţiilor interioare clădirii (pierderi sau câştig de căldură prin anvelopa clădirii). care este de 1:1. 98%. iar spre Est este de 42. reducerea pierderilor de căldură şi a câştigului de căldură. după ce a fost depăşit raportul de 1:1.) Au fost făcute următoarele constatări: − Pentru clădirile U.4 dintre laturile dreptunghiului ipotetic ce delimitează suprafaţa construită la sol. geometria ferestrelor.7. Echilibrarea heliotermică (reducerea pierderilor de căldură în sezonul rece şi reducerea câştigului de căldură în sezonul cald prin conformarea volumetriei clădirii şi orientare) reducerea necesarului de energie pentru încălzirea sau răcirea unui spaţiu depinde de compactitatea clădirii şi orientarea faţă de punctele cardinale. In ceea ce priveşte volumetria compactă a clădirii.6) se realizează prin: • controlul mărimii golurilor.(Anexa A7.2 Elemente arhitecturale şi de construcţie care influenţează performanţa energetică a clădirii din punct de vedere termic şi al iluminatului natural.5) Performanţa termică a anvelopei (Anexa A7. utilizarea sistemelor de umbrire (interior şi exterior). în timp ce spre Vest este de 88. în timp ce pentru un spaţiu piramidal este necesar un consum de energie de 112%. L. L. de forma volumetrică a clădirii şi de raportul dintre volum şi suprafaţă .exprimat prin indicele de formă al clădirii pentru o anumită amplasare geografică. selectarea tipurilor de geamuri. rămâne cel prin care se realizează controlul insolării clădirii: umbrire pe timp de vară şi însorire pe timpul iernii. 7. o clădire cilindrică.2. H. Fig.6. decupaje în volumetrie etc. optimizarea luminării naturale şi controlul strălucirii. În raport cu energia consumată în interiorul cubului pentru menţinerea temperaturii de confort considerată 100%.9 kWh/m2. considerând 100% necesarul energiei consumate în menţinerea temperaturii de confort în interiorul unei construcţii de forma unui cub. care afectează tot globul pământesc.2. dar acesta devine eficient numai cu condiţia schimbării de direcţie către Sud – Est a planului. în condiţiile actuale ale schimbării climatice. 22 . − In cazul unei construcţii de formă compactă. cladiri U. pentru optimizarea relaţiei însorire – necesarul de căldură în realizarea confortului interior clădirii există un raport optim între lungimea şi lăţimea în plan a suprafeţei construite. procentul creşte spre 200% odată cu diviziunea întregului în opt cuburi componente şi recompunerea lor în diferite scheme de organizare.1 Rezolvări volumetrice particulare (volumetrii compacte. o construcţie sub formă de semicalotă sferică consumă numai 96%.1 Favorizarea ventilării naturale utilizând răcirea adiabatică a anvelopei pentru care s-a prevăzut paravanul cu sprinklere I. Există un raport limită de 1:2.9 kWh/m2. Obiectivul dezirabil.6 a porţiunii de plan orientate către Sud.1. Y aportul maxim anual de energie solară pe suprafaţă de fereastră orientată Sud – Sud-Est la 18º spre Est faţă de axa Nord-Sud este de 255.

2. străbătând nivelurile şi pot fi asociate unor spaţii care necesită ventilare forţată (clădirile rezolvate pe plan adânc. spaţii anexa. pe timpul verii ele pot asigura buna ventilare în sistem pasiv sau pot funcţiona în sistem mixt pasiv / activ. casa scării.2. Nord-Est şi Nord-Vest sunt spaţii care în mod obişnuit îndeplinesc această funcţiune: windfang. coridoare. garaje etc. a energiei radiante solare. dar şi alte tipuri de spaţii destinate activităţilor care reclamă lumină zenitală (săli de laborator. pe fiecare nivel.) sau spaţii funcţionale polivalente. diferite alte obiecte sau dotări interioare). spaţii versatile sau convertibile (sere. spaţii tranzitorii (porticuri. pereţi interiori. Spaţiile tampon orientate spre Nord.2) punctează volumetria. care să permită recepţionarea directă. planşee sau anvelopa clădirii. Acestea se află într-o stare continuă de schimb de radiaţii reciproce (radiaţie directă sau difuză ce pătrunde prin intermediul ferestrei. Caracterul lor versatil şi anume acela de a se constitui pe timpul iernii în masă structurală de stocaj poate fi speculat prin asocierea cu spaţii anexă şi prin poziţionarea în cadrul configurării spaţiale. Acest tip de asigurare a ventilării devine necesară în anumite regiuni caracterizate de un grad ridicat de poluare sau în zone susceptibile de a prezenta poluarea aerului în condiţii meteorologice nefavorabile (vânt dinspre direcţia unor zone ce prezintă un grad ridicat de poluare industrială. birourile peisagere etc. de exemplu). I. Sunt folosite oglinzile de apă (ajutate şi ele în procesul de răcire adiabatică de fântâni arteziene sau alte instalaţii) sau sunt create special suprafeţe inundate imediat lângă construcţie. Fig.2. lumina artificială. ocupanţii.2 Concept de ventilare şi luminare naturală Turnurile termice (fig. De fapt fiecare spaţiu ce adăposteşte o funcţiune.7. Stocajul termic în masa construcţiei este un concept important al proiectării ecologice integrate. unele dintre ele vor fi concepute ca prize de aer şi prevăzute cu tehnologie integrată de purificarea aerului.pasaje. în acest din urmă caz. prispe). vestibul. 7.1. pardoseli). spre exterior. de asemenea.).1) clădirilor în sistem pasiv. caz în care se apelează la tehnologii cu ajutorul cărora se produce dispersia fină a apei sau utilizarea apei ca agent de răcire a spaţiilor interioare şi se asociază altor tipuri de tehnologii integrate în elementele constructive (planşee. atriumuri). Procesul de evaporare poate fi exploatat cu succes în răcirea adiabatică a anvelopei (fig.• • utilizarea calităţii de masă termică a anvelopei clădirii. băi şi grupuri sanitare. spaţii tampon (circulaţii.2 Tipuri de spaţii interioare: spaţii funcţionale principale ale programului arhitectural. poduri).1. 7. asigurarea integrităţii anvelopei clădirii astfel încât să se asigure confortul termic şi să se prevină condensul (utilizarea corectă a barierei de vapori şi evitarea punţilor termice). 23 .1. spaţii care cer luminare zenitală). 7. spaţii care comunică (spaţii publice . facilitează prin convecţie (prin intermediul aerului interior) schimbul termic către suprafeţele ce-l delimitează. ateliere de pictură etc.2.

poduri etc. Terasele acoperite şi închise pe timp de iarnă. terase deschise şi acoperite. alei dalaje.3 Spaţiu de tranziţie – terasa acoperită umbrită. În aceiaşi categorie se înscriu podurile / mansardele. atriumuri. va cuceri de multe ori prin extensie. balcoanelor sau a copertinelor şi dimensiunea golurilor implicit înălţimea parapetului ferestrelor. balconului sau a copertinei şi cu H înălţimea cunoscută a golului atunci putem afla dimensiunea L utilizând următoarea formulă de calcul: 24 .2. Fiecare spaţiu care corespunde unei anumite activităţi din cadrul temei programului arhitectural va fi gândit. portice etc. Logiile. bănci etc. sedii administrative.zenitală prin luminatorul central . oglinzi de apă etc. Microclimatul poate fi ameliorat prin prevederea spaţiilor de tranziţie exterior . în interiorul spaţiului construit orientat spre Sud.). aceasta va fi concepută astfel încât să se asigure o bună luminare . fie că inserează construcţiei spaţii complementare acesteia. Fig. plantaţii . orientate spre Sud. amplasată spre Sud I. Din punct de vedere al valorii ecologice materiale. din punct de vedere tehnic. terenuri de sport. Spaţiul care comunică este mai mult decât un simbol şi implicit este încărcat de valoare ecologică non-materială. este necesar să apreciem adâncimea logiilor. cornişe. buna ventilare pe timpul sezonului cald sau prezervarea unui microclimat propice pe timpul sezonului rece. fie că este vorba de curţi interioare prin intermediul cărora se asigură funcţie de poziţionarea în cadrul planului. şi calificativul de atrium (în cazul altor programe publice – clădiri de birouri.grădină. cunoscute ca sere sunt considerate spaţii versatile sau convertibile şi prezintă valenţe ecologice materiale apreciate mai ales pentru suplimentarea suprafeţei anvelopei care poate primi tehnologie proactivă. a căror învelitoare este concepută cu un sistem de protecţie termică eficient şi de asemenea spaţiile tranzitorii interior – exterior. Strada interioară care corespunde coridorului de distribuţie spre spaţiile propriu-zise ale programului (clădirea şcolii poate fi socotită reprezentativă în acest caz).2. foişoare.). prispele şi foişoarele închise cu materiale transparente pot fi considerate de asemenea spaţii versatile.să se realizeze temperatura de confort interior printr-o optimă cooperare cu masa structurală interioară şi o bună ventilare prin judicioasa amplasare a turnurilor termice. pergole) şi al spaţiilor exterioare din imediata vecinătate a construcţiei . fie că este vorba de pergole.3 Intrânduri.7. Dacă notăm cu L adâncimea logiei. balcoane.8): sere.Spaţiile versatile sau convertibile (Anexa A7. în perioadele de caniculă. pasaje.interior (prispe. funcţie de dimensiuni. dar deschise pe timpul verii. înafara rolului funcţional şi rolul de capcane solare.amenajări exterioare peisagere sau arhitecturale (terase. îndeplinesc în acelaşi timp. 7. fie că adăpostesc funcţiuni specifice programului. în colaborarea cu mediul climatic. Acelaşi lucru trebuie urmărit pentru prevenirea impactului razelor Soarelui asupra faţadelor orientate Sud. ancadramente Pentru a putea profita pe timpul iernii de aportul caloric al razelor Soarelui. ieşinduri.

atât din punct de vedere cantitativ.7.2. I. grupuri sanitare. Tehnologiile brise-soleil-urilor orizontale sau verticale se bazează pe această formulă. Construcţia grafică care combină unghiul de umbrire orizontal cu unghiul de umbrire vertical poartă numele de masca umbririi. I. Pentru cazurile nefavorabile întâlnite mai ales în arhitectura care trebuie să răspundă constrângerilor impuse de contextul locului. o rezolvare optimă prezentând numeroase beneficii.2 care sunt specifice în controlul pasiv al unei clădiri. ƒ materiale nepoluante. Din studii a reieşit că utilizarea jaluzelelor şi obloanelor salvează 10% din energie necesară realizării confortului interior. Aceast aspect trebuie gândit în strânsă legătură cu repartizarea tuturor elementelor descrise la pct 7. în condiţii de orientare Vest şi de supraîncălzire a faţadei sunt insuficiente şi nerecomandate elemente de umbrire orizontale sau verticale. Este necesară combinarea acestor două elemente concomitent cu înclinarea lor în plan orizontal sau vertical. care pune în evidenţă cele două coordonate importante ale Soarelui: altitudinea şi azimutul specifice unor latitudini într-un ecart de 5°. Se recomandă consultarea unei hărţi a însoririi. încălzire şi răcire.7. Tendinţa actuală este de integrare a luminii naturale şi a luminii artificiale. În cazul turnurilor termice şi al partiurilor cu adâncimi mari. Un spaţiu cu iluminat natural corespunzător şi cu un sistem de control al iluminatului artificial poate să conducă la obţinerea unei economii de energie electrică în cadrul iluminatului clădirii de 30 – 70%. unde β este chiar latitudinea locului.4 Structură şi flexibilitate funcţională Modulul repetabil al structurii definit de axele clădirii. pentru fiecare lună a anului şi pentru fiecare oră a zilei.2.Tehnologiile de umbrire fixe reprezintă un compromis şi sunt indicate cele reglabile mecanic pentru a realiza o umbrire eficientă. ƒ materiale rezistente în timp cu un ciclu de viaţă de cel puţin 50 de ani. I. având permanent în vedere obţinerea unui mediu luminos confortabil. ƒ materiale din surse regenerabile. O integrare optimă a celor două componente echivalează cu performanţe tehnologice. Se recomandă utilizarea următoarelor materiale şi produse fabricate pe plan local datorită faptului că se conservă energia înglobată şi se reduce consumul de resurse naturale: ƒ materiale recuperate şi fabricate din deşeuri.L = H tg β.3 Recomandări privind utilizarea resurselor locale la realizarea clădirilor. ƒ produse şi materiale reciclabile.4 Factorii care determină iluminarea naturală a încăperilor din punct de vedere arhitectural Performanţa energetică a unei clădiri include aspecte privind iluminatul natural. reciclabile sau sunt biodegradabile. împreună cu asocierea punctelor umede (băi. inclusiv o economie considerabilă de energie prin reducerea necesarului de iluminat artificial (electric). ƒ materiale care pot fi reutilizate. bucătărie etc.7.) pot conduce la flexibilitate funcţională – element definitoriu în cazul reabilitărilor cu refuncţionalizare a clădirilor. proiectarea structurii de rezistenţă trebuie să răspundă flexibilităţii funcţionale. cât şi calitativ. prin care 25 . Proiectarea faţadelor umbrite se poate realiza şi cu ajutorul unor programe de calculator specializate.

poziţia şi caracteristicile ferestrelor În funcţie poziţia suprafeţei vitrate.7.7. ƒ efectele de reflexie (în legătură cu amenajarile peisagere exterioare – de exemplu peluza sau pavaj ăi cu finisajele clădirilor învecinate). datorită unghiurilor variate ale soarelui I. grupat. în sens pozitiv sau negativ. fie prin sistemele de protecţie solară. ecrane rigide.caracteristicile luminii naturale în funcţie de amplasament .). nu şi termică − est şi vest – protecţie solară mai greu de realizat. liniar. curte de lumină. celular. tavan).7. Din punct de vedere al strategiei iluminatului natural. ƒ mărimea. nucleu central.orice variaţie a luminii naturale este corectată automat. ƒ raportul dintre aria ferestrelor şi aria pardoselii încăperilor în funcţie de destinaţia acestora/funcţiuni. orientarea optimă trebuie gândită pentru fiecare funcţiune în parte. Principalii factori arhitecturali care determină iluminarea naturală a încăperilor şi care intră în ecuaţiile de calcul pentru iluminatul natural al unui spaţiu interior (document recomandat STAS 6221-89) sunt. sere). atrium.vecinătăţile construite şi neconstruite (vegetaţie. orientare indicată pentru sistemele solare pasive − nord – aport de radiaţie luminoasă. dar trebuie realizate studii speciale în ceea ce priveşte dimensiunile suprafeţelor vitrate. elemente obturante).elemente de transmisie (ferestre. relief)) . sere).4. „open space” etc.1 Orientarea clădirii faţă de punctele cardinale Lumina naturală poate fi accesibilă pentru orice orientare. luminatoare.4.2 Concepţia spaţial – volumetrică Volumetria arhitecturală de ansamblu şi rezolvările de detaliu determină rolul elementelor constructive în relaţie cu lumina naturală (Anexa A7. pardoseală. I.elemente de conducere (galerie. protecţia solară optimă pentru fiecare punct cardinal în parte.suprafaţa vitrată se află la partea superioară (orizontală) a unui spaţiu interior ƒ iluminat global – suprafeţe complexe.1): ƒ iluminat lateral . filtre solare. ƒ finisajul suprafeţelor interioare (pereţi. protecţia solară este cel mai uşor de realizat. portic. I. iluminatul natural se clasifică în (Anexa A7.3 Mărimea. ţinând cont de caracteristicile fiecărui punct cardinal: − sud – aport de radiaţie luminoasă şi termică. ƒ distribuţia luminii – controlată prin planul urbanistic (regimul de înălţime al clădirii stabilit în funcţie de unghiul de cer şi lăţimea străzii) sau prin dimensionarea ferestrelor (pentru evitarea contrastului şi a fenomenului de orbire). fie prin iluminatul artificial. tipul de sticlă folosit. . Strategia de iluminat natural are în vedere: . prin elemente orizontale.elemente de control (suprafeţe separatoare. de tip seră 26 .4. ƒ orientarea clădirii faţă de punctele cardinale.suprafaţa vitrată este inclusă în faţadă (verticală) ƒ iluminat zenital . curte interioară. .1): . ecrane flexibile. poziţia şi caracteristicile ferestrelor.tipul clădirii (atrium.

va trebui ca valorile rezultate să satisfacă şi condiţiile din Anexa A7.3 .Există o variaţie semnificativă a nivelului de iluminare naturală în funcţie de dispunerea ferestrelor: lateral pe o parte. diferite soluţii de iluminat zenital (fig. pentru evitarea contrastului şi fenomenului de orbire (document recomandat: STAS 6221.4. pe baza raportului dintre aria ferestrelor încăperilor şi aria pardoselii acesteia. Pentru încăperile la care iluminarea este legată de producţia şi destinaţia încăperii şi care a fost stabilită prin calcul. − La dimensionarea ferestrelor se va avea în vedere asigurarea uniformitǎţii luminii în încǎpere.3. 1 .2). dalaje. De asemenea. elemente reflectante (panouri sticlă.4.Anexa A7. 2 .vegetaţie. lateral pe două părţi. − La stabilirea înǎlţimii clǎdirilor.Anexa A7. se recomandǎ ca în planurile de sistematizare sǎ se ţinǎ seama de lǎţimea strǎzii. dimensiunile ferestrelor I. placaje metalice etc.2). astfel ca unghiul de cer sǎ nu depǎşeascǎ limitele de la 27º la 45º pentru lǎţimea de stradǎ de 6m la 20m. pastelate). conform datelor din tabelul din Anexa A7.5 Efectele de reflexie Efectele de reflexie ce pot influenţa aportul de lumină naturală într-un spaţiu provin din trei mari categorii : • • • mediul exterior neconstruit . în funcţie de un minim de ore de lumină necesar pentru vecinătatea cea mai defavorabilă (ţinând cont de funcţiunea pe care aceasta o are). realizarea condiţiilor de iluminare se verifică.finisajul faţadelor învecinate (reflectanţă mare pentru culori deschise. pentru aceeaşi dimensiune de fereastră.89) 27 . la încǎperile la care se apreciază că iluminarea nu este riguros legată de producţia şi destinaţia încăperii. trotuarul de gardă al construcţiei.6 Distribuţia luminii – controlată prin planul urbanistic În cazul în care se analizează performanţa energetică a unei clădiri se ţine seama de o serie de caracteristici avute în vedere la proiectare (asupra cărora se poate interveni prin corectare sau amplificarea efectului): − Regimul de înălţime al clădirii este stabilit prin studii de însorire.7.elemente constructive de protecţie solară dispuse la exterior.4. I. fântâni arteziene faţadele construcţiilor învecinate .7. care se vor considera minimale.7. suprafeţe de apă. există variaţii ale nivelului luminii naturale în funcţie de poziţionarea pe verticală a golului respectiv (de menţionat că înălţimea parapetului trebuie corelată cu cerinţele de siguranţă în exploatare pentru fiecare caz în parte) (fig. în mod aproximativ.4 Raportul dintre aria ferestrelor şi aria pardoselii încăperilor în funcţie de destinaţia acestora/funcţiuni La construcţiile civile. I.) elemente ale clădirii studiate .

în intervalul “ora 0 – ora 7” cu mai mult de 70C sub valoarea normală de exploatare.8. în afară de zugrăveala pereţilor şi tavanului.7. Aspecte legate de tipurile de funcţionare ale instalaţiilor de încălzire sunt tratate în partea a II-a a metodologiei. care realizează controlul energiei solare.1 Clasificarea clădirilor în funcţie de regimul lor de ocupare În funcţie de regimul de ocupare. transmit lumina naturală printr-un sistem de suprafeţe reflectante şi o distribuie uniform printr-un difuzor microprismatic în spaţiile interioare care nu beneficiază de suprafeţe vitrate sistem de captare cu heliostat cu oglindă . din care 5 ore în intervalul “ora 0 – ora 7”. valoarea factorului mediului global de sporire prin reflexie se poate stabili prin calcul.8. Regimuri de utilizare a clǎdirilor şi influenţa acestora asupra performanţei energetice I. 28 . utilizabile în faza iniţială a proiectelor pentru dimensionarea optimă a ferestrelor. astfel încât să se obţină o performanţă energetică şi ambientală superioară I. pardoselilor şi mobilierul sau alte elemente de amenajare interioară devin suprafeţe reflectante.7. au condus la noi tehnologii de captare şi introducere a luminii naturale în zone ale clădirilor.8 Tehnologii contemporane Preocupările contemporane de integrare a luminii naturale cu iluminatul artificial.4). contribuind la iluminatul natural al încăperilor în funcţie de culoare şi textură (Anexa A7. geamuri electrocromice cu transmisie variabilă a luminii sisteme de control al luminii naturale. − încălzire intermitentă.4.4. I.2 Clasificarea tipurilor de funcţionare ale instalaţiilor de încǎlzire Tipurile de funcţionare ale instalaţiilor de încălzire sunt: − încălzire continuă.8. clădirile se împart în două categorii: − clădiri cu ocupare continuă – în care intră clădirile a căror funcţionalitate impune ca temperatura mediului interior să nu scadă.sistem de reflexii pentru transmiterea luminii în zonele de interes elemente optice holografice . − clădiri cu ocupare discontinuă – în care intră clădirile a căror funcţionalitate permite ca abaterea de la temperatura normală de exploatare să fie mai mare de 70C pe o perioadă de 10 ore pe zi. precum şi numeroase tehnologii integrate anvelopei (în special suprafeţelor vitrate) pentru controlul iluminatului natural: • • • • • • tuburile de lumină – dispozitive care captează.elemente incluse în anvelopa clădirii. I.7 Finisajul suprafeţelor interioare Finisajele interioare ale pereţilor.I. prin redirecţionarea radiaţiei solare directe şi indirecte ferestre inteligente cu peliculă de cristale de polimeri pentru controlul reflectanţei geamului prin intermediul unui dispozitiv de monitorizare şi autoreglare integrat în panoul de sticlă. necesar datorită caracterului variabil al acesteia şi un sistem de control al luminii artificiale suplimentare necesare în fiecare moment instrumente de proiectare asistata a iluminatului natural. În cazul cînd în încăperi reflexia se datorează şi altor suprafeţe.

în kg/m2. în m2. − clădiri de categoria 2.3. 29 . Aj . calculul raportului dat de relaţia (8. considerată reprezentativă pentru clădirea sau partea de clădire analizată. Tabelul 8. − inerţie termică medie − inerţie termică mare.1.1) se va face pe o porţiune mai restrânsă.3.3.1) se va face pe întreaga clădire. determinată pe baza dimensiunilor interioare ale acestuia.1 – Clase de inerţie termică ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ ∑ j Raportul ⎞ m j ⋅ Aj ⎟ ⎟ ⎠ Ad Inerţia termică mică medie mare până la 149 kg/m2 de la 150 până la 399 kg/m2 peste 400 kg/m2 La determinarea clasei de inerţie se va avea în vedere următoarele: − dacă aria desfăşurată a spaţiului încălzit aferent clădirii analizate este mai mică sau egală cu 200 m2. clădirile se împart în trei clase: − inerţie termică mică.3. Ad .8. în m2.1) în care: mj .I. în funcţie de valoarea raportului: ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ ∑m j j ⎞ ⋅ Aj ⎟ ⎟ ⎠ Ad (8. care intervine în inerţia termică a acestuia. clădirile de împart în două categorii: − clădiri de categoria 1.4 Corelaţii între regimul de ocupare al clădirii şi inerţia termică a acesteia În funcţie de categoria de ocupare şi de clasa de inerţie.aria utilă a fiecărui element de construcţie j. − dacă aria desfăşurată a spaţiului încălzit aferent clădirii analizate este mai mare de 200 m2. în care intră clădirile cu “ocupare continuă” şi clădirile cu “ocupare discontinuă” de clasă de inerţie termică mare. I.3 Clasificarea clădirilor funcţie de inerţia termicǎ inclusiv modul de stabilire a valorii acesteia În funcţie de inerţia termică. calculul raportului dat de relaţia (8.3.aria desfăşurată a clădirii sau părţii de clădire analizate. Încadrarea clădirilor în una din clasele de inerţie se face conform tabelului 8.masa unitară a fiecărui element de construcţie component j.8. în care intră clădirile cu “ocupare discontinuă” şi clasă de inerţie medie sau mică.

1) în care: Aj aria încăperii j având temperatura interioară θij . Pentru determinarea temperaturii convenţionale de calcul dintr-un spaţiu neîncălzit de tip cămară sau debara. energetică şi de permeabilitate la aer a anvelopei clădirilor I. temperaturile mediilor adiacente: aer exterior (θe ) sau încăpere încălzită (θi ).9. temperatura interioară convenţională de calcul se poate considera temperatura medie ponderată a tuturor încăperilor încălzite: θi = ∑θ ⋅ A ∑A ij j j [oC] ( 9.1 Temperaturi I. În calcule se va ţine seama în mod obligatoriu şi de numărul de schimburi de aer în spaţiului neîncălzit. Dacă nu există o temperatură predominantă. Dacă într-o clădire încăperile au temperaturi de calcul diferite.1. numărul de schimburi de aer datorită permeabilităţii la aer a elementului j.2) j în care : Lj θj V nj coeficienţii de cuplaj termic aferenţi tuturor elementelor de construcţie orizontale şi verticale care delimiteza spaţiul neîncălzit de mediile adiacente: aer exterior sau încăperi încălzite. 30 . podurile şi etajele tehnice. în funcţie de temperaturile de calcul ale încăperilor adiacente. la clădirile de locuit se consideră θi = +20oC. volumul interior al spaţiului neîncălzit [m3]. Temperaturile interioare ale spaţiilor neîncălzite (θu) Temperaturile interioare ale spaţiilor şi încăperilor neîncălzite se determină exclusiv pe bază de bilanţ termic.1. în [W/K]. de ariile elementelor de construcţie care delimitează spaţiul neîncălzit. în calcule se consideră această temperatură. Tot pe bază de bilanţ termic se vor determina temperaturile θu din rosturile închise.9.9. dar există o temperatură predominantă. se face un calcul de bilanţ termic.1. în [h-1]. de exemplu.1 Precizarea valorilor de calcul a parametrilor date de intrare I.I. precum şi cele din balcoanele şi logiile închise cu tâmplărie exterioară. utilizându-se relaţia generală : θu = ∑ (θ ⋅ L ) + 0 . se consideră conform reglementărilor tehnice în vigoare (document recomandate SR 1907-2/97).34 ⋅V ⋅ ∑ (n ∑ L + 0 . precum şi de rezistenţele termice ale acestor elemente.1 Temperaturi interioare convenţionale de calcul Temperaturile interioare ale încăperilor încălzite (θi) Temperaturile interioare convenţionale de calcul ale încăperilor încălzite.9. în [oC]. Stabilirea prin calcul a valorilor parametrilor de performanţă termică.1.34 ⋅V ⋅ ∑ n j j j j ⋅θ j ) [oC] ( 9.1.

valoarea rezistenţei la transfer termic superficial interior Rsi.1. se consideră diferenţiat (documente recomandate: SR EN ISO 10211-1:1998 şi SR EN ISO 10211-1/AC:2003).3 Rezistenţe la transfer termic superficial Rsi şi Rse. Pentru calculul câmpului de temperaturi în vederea verificării temperaturilor superficiale. I.1. conform pct.2 Temperaturi exterioare Temperaturile exterioare utilizate la calculul performanţelor termice ale elementelor de construcţie perimetrale care alcătuiesc anvelopa clădirii sunt temperaturile exterioare de calcul stabilite în funcţie de zona climatică de calcul pentru perioada de iarnă.2 Caracteristici higrotermice ale materialelor de construcţie Caracteristicile higrotermice ale materialelor de construcţie din alcǎtuirea elementelor de anvelopǎ se determină conform pct 5.9. 31 .3.I. Rsi =1/hi şi Rse =1/he. 6.9.1.1. în cîmpul curent al elementului şi pentru îmbinări 2-D sau 3-D în anvelopă.9. I. Rezistenţele la transfer termic superficial (Rsi şi Rse) se consideră în calcule în funcţie de direcţia şi sensul fluxului termic.

u *) Pentru condiţii de vară : he = 12 W/(m2K). valorile din tabel au fost determinate pentru o temperatură interioară evaluată la + 20 oC.042 8 0.167 12 0.125 24 0.1 sunt valabile pentru suprafeţele interioare obişnuite. Rse = 0. netratate (cu un coeficient de emisie ε = 0.Coeficienţi de transfer termic superficial hi şi he [W/(m2K)] şi rezistenţe termice superficiale Rsi şi Rse [m2K/W] Elemente de construcţie în contact cu: • exteriorul • pasaje deschise (ganguri) Elemente de construcţie în contact cu spaţii ventilate neîncălzite: • subsoluri şi pivniţe • poduri • balcoane şi logii închise • rosturi închise • alte încăperi neîncălzite hi/Rsi he/Rse DIRECŢIA ŞI SENSUL FLUXULUI TERMIC hi/Rsi he/Rse *) i e.Tabelul 9. u 8 0. . Valoarea rezistenţei termice superficiale exterioare din tabelul 9.1.1.125 12 0.125 12 0. u 8 0.084 e.125 24 0.167 24 0.9 .viteza vântului adiacent suprafeţei exterioare v = 4 m/s 32 .1.084 i i 6 0.9).suprafaţa exterioară netratată.1 corespunde următoarelor condiţii: . cu un coeficient de emisie ε = 0.temperatura exterioară θe = 0 oC .1 .042 *) 8 0.084 e.042 *) 6 0.084 m2K/W Valorile rezistenţelor termice superficiale interioare din tabelul 9.

aferente suprafeţelor care se calculează .2. Pentru modul în care se pot considera în calculele termotehnice straturile de aer în care există un oarecare grad de ventilare al spaţiului de aer. a elementelor de construcţie neomogene (cu punţi termice). se poate consulta documentul recomandat este SR EN ISO 6946. fără punţi termice. suprafeţele izoterme se consideră că sunt paralele cu suprafaţa elementului de construcţie. cu excepţia elementelor de construcţie vitrate.1) Relaţia (9. Transmitanţa termică/coeficientul unidirecţional de transmisie termică prin suprafaţă se determină cu relaţia : U= 1 R [W/(m2K)] (9.2 Calculul rezistenţei termice şi a transmitanţei termice totale.04 0.4 Rezistenţe termice ale straturilor de aer neventilat Rezistenţele termice ale straturilor de aer neventilat (Ra) se consideră. dispuse perpendicular pe direcţia fluxului termic.1. se calculează cu relaţia : R = Rsi + ΣRj + ΣRa + Rse [m2K/W] (9. rezistenţele termice se pot determina pe baza grosimilor medii ale acestor straturi.03 0. în funcţie de direcţia şi sensul fluxului termic şi de grosimea stratului de aer (document recomandat SR EN ISO 6946). 33 .9.06 0. La elementele de construcţie cu straturi de grosime variabilă (de exemplu la planşeele de la terase). pentru toate elementele de construcţie.05 0. inclusiv din eventuale straturi de aer neventilat.9. I.08 0.1) se utilizează şi pentru determinarea rezistenţei termice în câmp curent.Pentru alte viteze ale vântului rezistenţa termică superficială exterioară se poate considera orientativ astfel: v Rse [m/s] 1 2 3 4 5 7 10 [m K/W] 0. În calculul unidirecţional. ele pot fi rotunjite la 3 cifre semnificative (2 zecimale).02 2 I. deci o comunicare cu mediul exterior.04 0. Rezistenţa termică totală.2.2) Dacă valorile R şi U reprezintă rezultate finale ale calculelor termotehnice. unidirecţională a unui element de construcţie alcătuit din unul sau mai multe straturi din materiale omogene. unidirecţionale a elementelor de construcţie opace Calculul ţine seama de prevederile din actele normative în vigoare (document recomandat: SR EN ISO 6946).2.

θe) [W] (9. în [W/K]. Φ. având ca temperaturi θi şi θe. în [W/K]. Clădirile pot avea punţi termice semnificative. este coeficientul de cuplaj termic prin sol. − SR EN ISO 10211-2: « Punţi termice în construcţii – Calculul fluxurilor termice şi temperaturilor superficiale – Partea 2 : Punţi termice liniare » . . EN ISO 10211-2 pentru flux termic bidimensional). Coeficient de pierderi de căldură prin transfer. Documente recomandate: − SR EN ISO 10211-1: « Punţi termice în construcţii – Fluxuri termice şi temperaturi superficiale – Partea 1 : Metode generale de calcul ». în [W/K]. este transmitanţa termică a părţii j de anvelopă a clădirii. În acest caz. după cum urmează: L= ΣUjAj + Σψklk + Σχj [W/K] (9.9. în [W/(mK)].3. − SR EN ISO 14683: « Punţi termice în construcţii – Transmitanţe termice liniare – metodă simplificată şi valori precalculate ».1) Coeficientul de pierderi termice prin transmisie HT.3 Calculul rezistenţei termice şi a transmitanţei termice .I. Punţile termice la clădiri determină o modificare a fluxurilor termice şi a temperaturilor superficiale în comparaţie cu cele corespunzătoare unei structuri fără punţi termice. este transmitanţa termică liniară a punţii termice liniare k. Metodă de calcul». definit prin relaţia (9. 34 . Pentru punţile termice liniare este mai operativ să se utilizeze metode simplificate pentru estimarea transmitanţelor termice liniare/coeficienţilor de transmisie termică liniară (document recomandat: SR EN ISO 14683). unul dintre efecte fiind cel de creştere a fluxurilor termice disipate prin anvelopa clădirilor. Aceste fluxuri termice şi temperaturi pot fi determinate cu un grad suficient de exactitate prin calcule numerice (documente recomandate: EN ISO 10211-1 pentru flux termic tridimensional. în [W/(m2K)]. − SR EN 13789: « Performanţa termică a clădirilor. pentru a se obţine un coeficient de cuplaj termic corect. a elementelor de construcţie opace – descrierea metodelor de calcul. Fluxul termic disipat prin anvelopa clădirii.corectate cu efectul punţilor termice. poate fi calculat cu relaţia: Φ = HT (θi . este aria pentru care se calculează Uj. (document recomandat: SR EN ISO 13370) şi care se admite a fi calculat în regim staţionar (document recomandat: SR EN ISO 13789).2) unde: L Ls Hu este coeficientul de cuplaj termic prin anvelopa clădirii. este necesară adăugarea unor termeni de corecţie prin transmitanţele termice liniare şi punctuale.3).3.3) unde: L Uj Aj ψk este coeficientul de cuplaj termic. coeficientul de pierderi termice prin spaţii neîncălzite (document recomandat: SR EN ISO 13789). se calculează cu relaţia: HT = L + L s + Hu [W/K] (9.3. în [m2]. în [W/K].3. între mediile interior şi exterior.

Rezistenţa termică corectată R‘ şi respectiv transmitanţa termică corectată/coeficientul corectat de transmisie termică prin suprafaţă U' se calculează cu relaţia generală : U' = 1 R ' = 1 + R ∑ (Ψ ⋅ l ) + ∑ χ A A [W/(m2K)] (9. se calculează cu relaţia: ψ j= unde: L2D Uj lj 1 2D (L . − dimensiuni interioare totale. există posibilitarea optării pentru trei sisteme de dimensiuni ale clădirii pe care se bazează calculul (document recomandat: SR EN ISO 13789): − dimensiuni interioare. respectiv în zona cu alcătuirea predominantă. − dimensiuni exterioare. în m. în metri. măsurate între feţele interioare finisate ale elementelor exterioare ale unei clădiri.3. măsurate între feţele interioare finisate ale elementelor exterioare ale unei clădiri (incluzând şi grosimea elementelor despărţitoare interioare). în [W/K]. este transmitanţa termică punctuală a punţii termice punctuale j. Rezistenţa termică corectată se mai poate exprima prin relaţia : R’ = r . l lungimea punţilor liniare de acelaşi fel. măsurate între feţele interioare finisate ale fiecărei încăperi ale unei clădiri (excluzând grosimea elementelor despărţitoare interioare). este lungimea din modelul geometric bidimensional pe care se aplică valoarea Uj. efectuat pentru fluxurile unidimensionale.5) în care : R rezistenţa termică totală.3.3.ΣUjAj) lj [W/(mK)] (9. Valorile transmitanţelor termice liniare depind de sistemul de dimensiuni ale clădirii utilizat în calculul ariilor. R [m2K/W] (9.4) este coeficientul liniar de cuplaj termic obţinut printr-un calcul bidimensional al componentei care separă cele două medii considerate. Pentru toate calculele transmitanţelor termice liniare ψ. aferentă ariei A. unidirecţionale : r = 1+ R⋅ [∑ (Ψ ⋅ l ) + ∑ χ ] A 1 [-] (9. Metoda aleasă în reglementările româneşti este cea cu dimensiuni interioare totale. ea ţine seama de influenţa punţilor termice asupra valorii rezistenţei termice determinate pe baza unui calcul unidirecţional în câmp curent.lk χj este lungimea pe care se aplică ψk. Transmitanţa termică liniară. în [W/K] .7) 35 . ψ. este transmitanţa termică prin suprafaţa componentei unidimensionale j care separă cele două medii considerate. din cadrul suprafeţei A. Rezistenţa termică corectată se determină la elementele de construcţie cu alcătuire neomogenă. măsurate între feţele exterioare finisate ale elementelor exterioare ale unei clădiri. unidirecţională.3. în [W/(m2K)].6) în care r reprezintă coeficientul de reducere a rezistenţei termice totale.

ψp este transmitanţa termică liniară pentru panoul opac (dacă este cazul). I. Punţile termice punctuale rezultate la intersecţia unor punţi termice liniare. ţinând seama atât de prezenţa punţilor termice constructive. uşilor şi obloanelor.4. Ag este aria vitrajului. Partea 2 .Metodă simplificată”). distanţierului şi ramei (pentru vitraj simplu Ψg=0). fie utilizând metoda simplificată (document recomandat EN ISO 10077-1 “Performanţa termică a ferestrelor. în W/(m2K). respectiv tridimensională.4 Calculul transmitanţei termice a elementelor vitrate I. în m2. pe baza indicaţiilor din anexa A9. în m2. în W/(mK). lp ψg este transmitanţa termică liniară datorată efectelor termice combinate ale vitrajului. în zonele de neomogenitate a elementelor de construcţie. de regulă. Pentru detalii uzuale se pot folosi valorile precalculate din tabelele cuprinse în Cataloage cu valori precalculate ale transmitanţelor termice liniare şi punctuale. este aria ramei. Up este transmitanta termică a panoului opac (dacă este cazul) . a fluxului termic. Calculul transmitanţei termice. ele se determină pe baza calculului numeric automat al câmpurilor de temperaturi. cât şi de comportarea reală.3. 36 . uşilor şi obloanelor. Uf este transmitanţa termică a ramei.4. bidimensională.1 Transmitanţa termică a elementelor vitrate (ferestre şi uşi) Transmitanţa termică a elementelor vitrate se va calcula. este perimetrul vitrajului. lg este perimetrul panoului opac (dacă este cazul). fie metoda numerică bidimensională (document recomandat SR EN ISO 10077-2 “Performanţa termică a ferestrelor. în W/(m2K). uşă cu sau fără panou opac – figura 9. în W/(mK) (ψp ≠ 0 dacă panoul opac are la margine o punte termică datorită unui distanţier mai puţin izolat.Transmitanţele termice liniare ψ şi punctuale χ aduc o corecţie a calcului unidirecţional. în W/(m2K). altfel (ψp = 0). în m. Transmitanţele termice liniare ψ şi punctuale χ nu diferă în funcţie de zonele climatice. Af Ap este aria panoului opac (dacă este cazul. în m2. în m.1) în care: Ug este transmitanţa termică a vitrajului. Partea 1 . se neglijează în calcule.9.Metodă generală”) Transmitanţa termică a unui element vitrat simplu (fereastră.9. Calculul transmitanţei termice.4.1 ) se calculează cu relaţia: Uw = Ag ⋅ U g + Af ⋅ U f + Ap ⋅ U p + l g ⋅Ψ g + l p ⋅Ψ p Ag + Af + Ap [W/(m2K)] (9.

2) se calculează cu relaţia: U= 1 / U w1 1 − R si + R s − R se + 1 / U w 2 [W/(m2K)] (9.4. este rezistenţa la transfer termic superficial exterior. este rezistenţa termică a spaţiului dintre vitrajul celor două elemente.4. în W/(m2K). este rezistenţa la transfer termic superficial exterior. în m2K/W.4.3) în care: Ug1 Ug2 Rsi Rse Rs este transmitanţa termică a vitrajului exterior.Figura 9.4. în m2K/W. 37 .1 – Fereastră simplă Legenda 1 – toc 2 – cercevea 3 – vitraj (simplu sau multiplu) Trasmitanţa termică a unui element constituit din două elemente vitrate separate (ferestre duble – figura 9. în m2K/W.3) se calculează cu relaţia 9.2) în care: Uw1 Uw2 Rsi Rse Rs este transmitanţa termică a elementului vitrat exterior. în W/(m2K).1 unde Ug se calculează cu relaţia: Ug = 1 1 / U g1 − R si + R s − R se + 1 / U g 2 [W/(m2K)] (9. este transmitanţa termică a vitrajului interior. în W/(m2K). în m2K/W. este rezistenţa la transfer termic superficial interior. este transmitanţa termică a elementului vitrat interior.4.4.4. în m2K/W. Figura 9.2 – Fereastră dublă Legenda 1 – toc 2 – cercevea 3 – vitraj (simplu sau multiplu) a – interior b – exterior Trasmitanţa termică a unui element constituit din două elemente vitrate cuplate (o ramă şi două cercevele separate – figura 9. în m2K/W. este rezistenţa la transfer termic superficial interior. în W/(m2K). este rezistenţa termică a spaţiului dintre vitrajul celor două elemente.

2 W/(m2K) – pentru profile cu 2 camere.3 – Fereastră cuplată Legenda 1 – vitraj (simplu sau multiplu) a – interior b – exterior I.Figura 9.4) în care: 38 . în funcţie de grosimea ramei şi tipul de lemn.4. Pentru rame din lemn.9.4.4. iar pentru cele cu întreruperea punţii termice Uf se poate calcula cu relaţia: Uf = 1 R si ⋅ Af .8 W/(m2K) – pentru profile cu 4 camere. • Uf = 1. Uf. Uf.e (9. pot fi utilizate valorile orientative date în cele ce urmează. • Uf = 1.i / Ad . transmitanţa termică. În lipsa unor date mai precise.4.4. în W/(mK) 1 – lemn tare 2 – lemn moale Pentru rame din metal fără întreruperea punţii termice transmitanţa termică este Uf = 5.0 W/(m2K) – pentru profile cu 3 camere. Uf. df. poate fi extrasă din figura 9.2 Transmitanţa termică a ramei Transmitanţa termică a ramei elementului vitrat. Figura 9.4 – Transmitanţa termică pentru rame din lemn Legenda X – grosimea ramei.7 W/(m2K) – pentru profile cu 6 camere. • Uf = 2. Pentru rame din profile de PVC cu rigidizare metalică: • Uf = 2.9 W/(m2K). se determină prin calcul numeric sau prin măsurări.e / Ad .i + R f + R se ⋅ Af .4 de mai jos. în mm Y – transmitanţa termică a ramei.

39 . în m2K/W.i Af.1 de mai jos.447 0.186 0.336 0.316 0. este aria feţei interioare a ramei aflată în contact cu aerul.190 0.2 0. este rezistenţa termică a secţiunii ramei. I.9. d.4 0. este rezistenţa la transfer termic superficial exterior. dintre secţiunile de metal opuse. în m2.162 0.364 0.1 – Rezistenţa termică a spaţiilor de aer neventilat.Rsi Rse Rf Af.1 0.132 0.276 0.211 0.4. Rezistenţa termică a secţiunii ramei se poate lua din figura 9. în m2K/W. Rs. este aria proiectată a feţei interioare a ramei. verticale Grosimea stratului de aer mm 6 9 12 15 50 O faţă acoperită cu o emisivitate normală de: 0.di Af. rezistenţa termică a spaţiului dintre vitrajul celor două elemente. Rs. în mm.189 Ambele feţe neacoperite 0.173 0. este aria proiectată a feţei exterioare a ramei.259 0.4. a secţiunii ramei.9.4.179 I.3 Rezistenţa termică a spaţiului dintre două elemente vitrate La elementele vitrate duble sau cuplate.299 0. poate fi considerată conform tabelului 9. linia 2.4.2 de mai jos. este aria feţei exterioare a ramei aflată în contact cu aerul. în m2K/W. Dacă nu sunt disponibile date mai precise. în m2K/W. în m2K/W.377 0. Figura 9. pot fi utilizate valorile orientative date în tabelul 9.4. Y este rezistenţa termică. în m2.4 Transmitanţa termică liniară Transmitanţa termică liniară a joncţiunii ramă/vitraj poate fi determinată prin calcul numeric. Tabelul 9.154 0.5 – Rezistenţa termică Rf a secţiunii ramei din metal cu întreruperea punţii termice Legenda X este cea mai mică distanţă. Rf.211 0.5.4.e Af.197 0.247 0.260 0.127 0. pentru ferestre cuplate sau duble.406 0. în m2.de este rezistenţa la transfer termic superficial interior. în m2.8 0.163 0.182 0.4.

se calculează (document recomandat SR EN 673 “Sticlă pentru construcţii. în m2K/W.j este rezistenţa la transfer termic superficial interior. dj este conductivitatea termică a sticlei sau a stratului de material j.2 – Transmitanţe termice liniare. este grosimea panoului de sticlă sau a stratului de materil j. Ug.4. în m2K/W.Tabelul 9.4. pentru distanţieri de aluminiu şi metal Material pentru ramă Vitraj dublu sau triplu.06 0. Ug. spaţiu umplut cu aer sau gaz W/(m⋅K) 0.04 ψ ψ Ramă de lemn şi ramă de PVC Ramă de metal cu întreruperea punţii termice Ramă de metal fără întreruperea punţii termice I. Dacă nu sunt disponibile alte date mai precise.01 Vitraj dublu cu emisivitate joasă.4. ψ. antiefracţie. Rsi este rezistenţa la transfer termic superficial exterior.3 de mai jos. spaţiu umplut cu aer sau gaz W/(m⋅K) 0. în W/(mK). 40 . pentru vitrajele duble sau triple umplute cu aer sau alte gaze pot fi utilizate valori orientative ale transmitanţei termice. Metodă de calcul”) cu relaţia: Ug = R si + 1 ∑λ ∑ + j j j dj [W/(m2K)] R s . în m2K/W. în m2K/W.9. este conductivitatea termică a sticlei sau a stratului de material j.05 0. este rezistenţa termică a spaţiului de aer.5)în care: Ug = dj R si + ∑ + R se j λj este rezistenţa la transfer termic superficial interior. în m. în m. Determinarea transmitanţei termice U. Ug. în m2K/W. date în tabelul 9. antiglonţ ) se calculează cu relaţia: 1 [W/(m2K)] (9. este rezistenţa la transfer termic superficial exterior. în W/(mK).4.06 0. Rse este grosimea panoului de sticlă sau a stratului de material j. sticlă neacoperită. vitraj triplu cu două acoperiri cu emisivitate joasă. (de exemplu geam de siguranţă.08 0.6) în care: Rsi Rse dj λj Rs. j +R se (9.4.5 Transmitanţa termică a vitrajului Transmitanţa termică a vitrajului simplu sau a vitrajului stratificat. λj Transmitanţa termică a vitrajului multiplu.

7 0.8 1.2 1. pentru vitraj dublu sau triplu umplut cu aer sau alt gaz Vitraj Tip Sticlă Emisivitate normală Dimensiuni mm 4-6-4 4-9-4 4-12-4 4-15-4 4-20-4 4-6-4 4-9-4 4-12-4 4-15-4 4-20-4 4-6-4 4-9-4 4-12-4 4-15-4 4-20-4 4-6-4 4-9-4 4-12-4 4-15-4 4-20-4 4-6-4 4-9-4 4-12-4 4-15-4 4-20-4 4-6-4-6-4 4-9-4-9-4 4-12-4-12-4 4-6-4-6-4 4-9-4-9-4 4-12-4-12-4 4-6-4-6-4 4-9-4-9-4 4-12-4-12-4 4-6-4-6-4 4-9-4-9-4 4-12-4-12-4 4-6-4-6-4 4-9-4-9-4 4-12-4-12-4 Tip de gaz (concentraţia gazului ≥ 90% Aer Argon Kripton 3.1 O foaie de sticlă acoperită Sticlă neacoperită (sticlă normală) ≤ 0.2 2.2 O foaie de sticlă acoperită ≤ 0.3 1.6 2.8 1.0 2.4.9 2.7 2.5 1.1 1.3 1.5 1.9.1 1.4 2.7) 41 .7 1.9 1.9 0.9 2.2 ≤ 0.6 2.6 0.6 1.0 1.3 0.6 2.5 1.9 0.9 1.6 1.0 0.3 3.1 1.1 2.8 2.8 0.2 1.6 2.1 1.1 0.4 ≤ 0.6 2.3 1.4.1 1.7 2.7 1.1 ≤ 0.3 1.7 1.8 2.4 1.8 1. în W/(m2K).3 1.7 2.7 1.6 2.0 2. Transmitanţa termică a ferestrei/uşii cu oblon se calculează cu relaţia: Uws = 1 1 / U w + ∆R [W/(m2K)] (9.0 3.6 1.6 1.0 2.05 2 foi de sticlă acoperită 2 foi de sticlă acoperită 2 foi de sticlă acoperită 2 foi de sticlă acoperită Vitraj triplu I.5 1. Ug.0 1.0 2.2 1.05 0.6 1.5 1.0 0.5 2.Tabelul 9.7 1.5 1.5 2.7 2. acestea introduc o rezistenţă termică suplimentară rezultată din rezistenţa termică a stratului de aer închis între oblon şi fereastră/uşă şi rezistenţa termică a oblonului însuşi.3 – Transmitanţa termică.2 1.3 1.6 2.5 1.9 1.5 1.3 2.5 1.6 2.2 1.4 1.6 2.2 1.8 1.3 2.2 1.4.3 1.89 O foaie de sticlă acoperită Vitraj dublu O foaie de sticlă acoperită ≤ 0.8 1.6 2.0 1.7 1.9 1.3 1.6 1.0 2.2 2.8 1.5 Sticlă neacoperită (sticlă normală) 0.9 0.2 2.0 2.0 1.0 1.6 2.8 2.0 2.7 1.4 1.6 Transmitanţa termică a ferestrelor/uşilor cu obloane În cazul în care fereastrele/uşile sunt prevăzute cu obloane.4 ≤ 0.3 1.8 2.9 2.7 1.3 1.4 2.1 1.89 ≤ 0.1 1.3 2.2 2.0 1.

6 ). superioară şi laterală dinspre oblon (conform fig. Sunt definite 5 categorii de permeabilităţi la aer ale obloanelor în funcţie de rostul total dintre oblon şi mediul înconjurător. în W/(m2K).8) unde b1. bsh. conform tabelului 9.6 – Definirea dimensiunii rostului din jurul oblonului Legenda 1 . este rezistenţa termică suplimentară datorită stratului de aer închis între oblon şi fereastră/uşă şi a oblonului închis însuşi. este transmitanţa termică a ferestrei/uşii.4.b2 şi b3 sunt dimensiunile medii ale rosturilor de la partea inferioară. b3 se consideră numai pentru una din laturi. deoarece rosturile laterale influenţează permeabilitatea mai puţin decât rosturile de la partea superioară şi inferioară. 9. Lungimea rostului total . în W/(m2K). Rezistenţa termică suplimentară dată de prezenţa unui oblon închis depinde de permeabilitatea la aer a acestuia. bsh se calculează cu relaţia: (9.oblon a – interior b – exterior 42 . bsh = b1 + b2 + b3 Figura 9.4.4.4 de mai jos.unde: Uws Uw ∆R este transmitanţa termică a ferestrei/uşii cu oblon.4.

4.11) obloane cu permeabilitate scăzută la aer: ∆R=0. obloane veneţiene din lemn cu voleţi suprapuşi masivi.Relaţii între permeabilitate şi rostul total dintre oblon şi mediul înconjurător Clasă Permeabilitatea oblonului bsh (mm) 1 Permeabilitate foarte mare bsh > 35 2 Permeabilitate la aer mare 15 ≤ bsh < 35 3 Permeabilitate la aer medie 8 ≤ bsh < 15 4 Permeabilitate la aer scăzută bsh ≤ 8 5 Impermeabilă bsh ≤ 3 şi b1 + b3 = 0 sau b2+ b3 = 0 NOTA 1 .4.08 m2K/W obloane cu permeabilitate mare la aer: ∆R=0.4. pot fi utilizate valorile orientative date în tabelul 9.13) unde Rsh este rezistenţa termică a oblonului însuşi.17 m2K/W • • (9. Rezistenţele termice suplimentare date de prezenţa unui oblon închis pot fi calculate. nu trebuie să existe deschideri în interiorul oblonului însuşi. în funcţie de clasa de permeabilitate la aer a oblonului.Pentru clasele de permeabilitate 2 şi mai mari.11 m2K/W (9.55 Rsh+0.95 Rsh+0.4 .4.5.4. cu relaţiile: • • • obloane cu permeabilitate foarte mare la aer: ∆R=0. obloane rulante din lemn.12) (9. material plastic sau metal.4. NOTA 2 . cu voleţi legaţi): ∆R=0.09 m2K/W (9.4. Pentru storurile exterioare sau interioare se utilizează relaţiile de mai sus cu Rsh = 0. Dacă nu sunt disponibile valori măsurate sau calculate pentru Rsh.25 Rsh+0.3 m2⋅K/W.9) (9. Rostul superior este considerat egal cu 0.14 m2K/W obloane etanşe ∆R=0.Tabelul 9. 43 .80 Rsh+0. Relaţiile de mai sus sunt valabile pentru Rsh < 0. b) Alte obloane Existenţa efectivă a garniturilor sub formă de bandă pe trei părţi şi pe a patra parte rostul mai mic de 3 mm. dacă accesul la cutia oblonului rulant este prevăzut cu garnituri de etanşare tip bordură sau tip perie pe ambele feţe ale perdelei sau dacă capătul perdelei este presat cu un dispozitiv (arc) pe un material de etanşare la suprafaţa interioară a feţei exterioare a cutiei oblonului rulant.10) obloane cu permeabilitate medie la aer (de exemplu obloane mobile masive.Obloanele sunt de clasă de permeabilitate 5 dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii : a) Obloane rulante Rosturile laterale şi inferioare sunt considerate egale cu 0 dacă garniturile sub formă de bandă acoperă dispozitivele de ghidare şi respectiv rigla finală.

simplă..7 Valori orientative pentru rezistenţa termică şi transmitanţa termică a unor elemente de construcţie vitrate Pentru elementele vitrate tradiţionale.94 5..70 5.56 3.44 0.88 3.09 0.15 0.vitrine cu rame metalice.23 5.14 0.6 – Rezistenţe termice pentru elemente de construcţie vitrate ELEMENTUL DE CONSTRUCŢIE VITRAT TAMPLĂRIE EXTERIOARĂ DIN LEMN .10 0.dublă.12 0.03 3.51 0.31 0.plăci PAS.70 3.12 cm .cuplată.13 0.56 44 .22 0.33 5.9..45 3. cu un geam termoizolant ..4.22 0.96 2.4. ∆R.22 3.29 0. rezistenţa termică a tâmplăriei exterioare (ferestre şi uşi vitrate) din lemn.69 0.18 0.20 Rezistenţe termice suplimentare în funcţie de permeabilitatea la aer a obloanelor1) ∆R 2 m ⋅K/W Permeabilitate la Permeabilitate Permeabilitate aer ridicată la aer medie la aer scăzută 0.cu o foaie de geam . montate simplu .4 cm .55 0.simplă.56 1..4cm . montat dublu . a luminatoarelor şi a pereţilor exteriori vitraţi poate fi considerată conform tabelului 9.26 3.34 0.dublă.26 0.15 0. cu o foaie de geam şi un geam termoizolant la distanţă de 2.19 0.geam profilit tip U..18 Uw W/ (m2K) 5.23 2.12 0.27 2.cu două foi de geam la distanţă de 1 … 3 cm .carămizi presate din sticlă cu goluri..27 0.cuplată.geam profilit tip U.45 5.33 0.geam profilit tubular . cu două foi de geam la distanţă de 2. cu o foaie de geam . Tabelul 9.18 0.82 1. cu o foaie de geam şi un geam termoizolant la distanţă de 2.5 .4cm .31 0.55 2.simplă.56 2.plăci presate din sticlă. cu o foaie de geam R' m2K/W 0.. m2⋅K/W 0.22 0.triplă.42 0.6. cu două foi de geam şi un geam termoizolant LUMINATOARE .4 cm . cu două foi de geam la distanţă de 8.Rezistenţa termică suplimentară.Tabelul 9.16 0.56 4.simplă.cu un geam termoizolant . montat simplu ..33 1.30 0.19 0.12cm .01 0.triplă.43 0.27 0.75 1.4. tip S (Nevada): ⋅ pereţi simpli ⋅ pereţi dubli ..18 0. cu trei foi de geam . cu două foi de geam la distanţă de 2. de 80 mm grosime .din plăci PAS ⋅ simple ⋅ duble PEREŢI EXTERIORI VITRAŢI . cu o foaie de geam şi un geam termoizolant la distanţă de 8.17 0.39 0.4. pentru ferestre/uşi cu obloane închise Tip de oblon Rezistenţa termică caracteristică a oblonului Rsh.30 Obloane rulante din aluminiu Obloane rulante din lemn şi material plastic fără umplutură spumată Obloane rulante de material plastic cu umplutură spumată Obloane din lemn cu grosimi de la 25 mm până la 30 mm I.57 0..

1 2.7 1.2 2.8 1.1 2.2 1. pentru tâmplăria cu un geam termoizolant.1 2.2 1.8 2.6 1.0 1. Pentru ferestre moderne.9 2.7 2.4 2.7 3.2 2.0 2.7 1.9 0.9 2.9 1.9 2.4 4.0 1.9 1.2 3.4 2.6 1.0 2.7 2.4 1.3 2.8 2.4 2.3 2.4 2.6 3.6 2.Pentru tâmplăriile metalice simple.7 1.3 1.5 1.6 1.1 2.3 1.4 1.4 2.8 2.3 2.4 1.1 3.5 1.2 2.1 2.0 1.7 1.6 4.5 2.6 2.0.2 1.0 2.0 2.7 1.5 1.7 7.6 3.3 3.4 2.5 1.1 2.4 3.8 1.4.5 2.7 3.8 1.8 4.1 1.8 1.5 2.0 3.2 2.4 2.1 2.6 1.7 1.8 2.3 3.1 0.9 1.6 2.4 Simplu Dublu Triplu 5.3 3. realizate din profile din oţel se pot considera următoarele rezistenţe termice : .6 2.3 2.3 2.7 şi 9.1 2.0 1.7 1. în funcţie de procentul de arie a ramei.1 3. Tabelul 9.6 1.8 1.1 3.2 2.9 1.1 2.9 1.1 4.7 2.0 Uf W/(m2⋅K) aria ramei 30% 2.3 2.9 1.3 4.7 2.8 de mai jos.3 1.9 3.6 2. pot fi utilizate valorile orientative date în tabelele 9.4 2.9 3.6 1.0 2.6 1.3 2.9 1.0 1.3 3.1 0.5 2.8 2.7 2.4.5 1.9 2.0 1.1 2.0.3 3.7 1.5 3.2 3.2 3.5 2.9 2.9 3.4.3 2.4 2.5 1.8 2.0 1.7 1.8 5.3 1. transmitanţa termică a vitrajului şi a ramei.1 2.0 3.5 2.4 4.9 1.2 2.28 m2K/W.2 2.8 2.5 1.8 3.3 1.3 2.2 2.7 2.6 2.3 1.4 2.9 2.6 3.8 4.5 3.6 1.6 3.1 2.7 – Transmitanţe termice pentru ferestre.9 2.7 0.1 1.5 1.4 5.2 2.0 4.7 1.3 2.7 1.0 4.2 1.9 2.2 3.1 1.3 1.5 2.7 1.1 1.1 2.5 2.1 2.9 0.1 0.5 2.7 2.8 1.9 2.4 2.17 m2K/W pentru tâmplăria cu o foaie de geam simplu .4 1.7 2.5 3.2 2.0 1.1 4.4 2.0 6.6 1.6 1.4 2.5 2.3 2.5 45 .3 2.6 2.8 1.5 3.2 2. de tipul de vitraj.2 1.9 2.2 3.0 1.8 3.9 3.4 2. cu procentul de arie a ramei de 30% din întreaga arie a ferestrei Uw [W/(m2K)] Tip de vitraj Ug W/(m2⋅K) 1.5 2.7 2. Uw [W/(m2K)].1 3.9 2.9 2.8 2.0 3.1 2.6 2.8 2.6 3.1 1.

1 2.4 2.0 2.6 1.9 1.8 1.0 1.8 2.8 2.6 2.0 2.6 1.9 0.2 2.1 1.2 Simplu Dublu Triplu 5.0 1.8 1.5 2.5 2.0 1.4 3.7 2.8 2.7 1.8 1. Relaţia (9.8 1.5 1.6 2.5 2.0 5.3 2.8 2.8 – Transmitanţe termice pentru ferestre.3 1.2 2.9 Uf W/(m2⋅K) aria ramei 20% 2.1 1.2 2.5 2.4 2.9 1.2 3.7 0.7 1.0 0.3 2.7 1.8 I.1 2.1 1.3 1.8 2.6 2.1 2.6 3.1a) U'm Σ (Aj .9 1.8 2.4 1.6 2.5 1.2 2.9 3.7 1.2 2.3 2.3 2.3 1.1 2.9 2.0 2. cu procentul de arie a ramei de 20% din întreaga arie a ferestrei Uw [W/(m2K)] Tip de vitraj Ug W/(m2⋅K) 1.4 2.3 2.2 1.7 5.0 2.0 1.0 1.4 1.2 2.9 4.1 1.1 1.7 1.9 2.3 7.1) este valabilă şi pentru determinarea rezistenţelor termice medii ale unor elemente de construcţie alcătuite din două sau din mai multe zone cu alcătuire omogenă.3 1.5 1.5 2.9 1.2 3.1 Rezistenţa termică /transmitanţa termică medie a anvelopei clǎdirii Rezistenţa termică corectată medie (R'm) a unui element de construcţie al anvelopei clădirii/ transmitanţa termică corectată medie a unui element de construcţie al anvelopei clădirii. Uw [W/(m2K)]. se calculează cu relaţia : 1 ΣAj R'm = ----.6 1.0 1.9 1.4 1.8 2.0 5.6 1.5.0 1.8 3.5 Calculul indicatorilor globali: I.5 1.4 3.2 2.1 3.6 1.5 1.4.6 3.8 1.4 1.2 2.0 2.8 3. U'j) în care : U'j transmitanţe termice corectate [W/(m2K)] aferente suprafeţelor Aj .7 2.3 3.3 2.9 2.9 1.9 2.8 4.3 2.8 1.2 2.9 3.8 2.6 1.8 1.1 3.8 1.2 2.7 2.5 2.3 2.5 1.1 2.0 0.7 1.0 2.3 2.5 2.= --------------[ m2K/W] (9.4 3.3 1.7 2.2 3.5 1.1 0.5 2.1 5.4 2.5.2 2.7 1.0 2.7 2.6 2.3 3.1 2.9 1.0 0.7 1.4 3.9.3 1.6 2.2 3.1 1.9 2.4 2.5 1.9 1. obţinându-se rezistenţa termică medie Rm = 1/Um.0 1. 46 .1 2.4 1.6 2.3 2.4 1.1 2.5 1.1 2.6 2. în această situaţie în relaţia (9.6 2.5 2.4 2.2 1.8 1.9 1.1 3.9 2.3 3.5.3 2.4 1.5.3 3.4 1.9 0.4 5.2 3.7 2.9 1.1 2.8 5.0 3.6 2.0 2.0 4.9 2.2 2.8 2.1 1.4 1.Tabelul 9.1) în loc de U'j se introduce transmitanţa termică unidirecţională Uj .2 1.0 1.0 1.2 2.3 2.4 2.0 3.6 2.5 1.7 2.8 1.0 5.7 3.4 2.6 1.6 1.4 4.7 1.9 2.2 3.8 1.1 1.7 2.3 3.3 3.0 3.9.7 1.5 3.0 1.5 3.4 2.2 2.2 1.7 2.

se ţine seama de efectele de umbrire date de vecinătăţile naturale şi construite etc.= --------------U'clădire Σ (Ak . ∆θ [W] ( 9. se calculează cu relaţia : 1 ΣAk = ----.3) În cazul elementelor de construcţie care separa spaţiul interior încălzit de un spaţiu neîncălzit. (9. I.9.6. U'j = -----[W/K] (9. I. an] A ij u în care: Qs cantitatea de căldură datorată radiaţiei solare. cu considerarea condiţiilor de amplasament al clǎdirilor. Nu se ţine seama de aportul de căldură al radiaţiei solare prin suprafeţele opace.5. recepţionată de o clădire. Pentru ansamblul mai multor elemente de construcţie.40 .θu) în care θu reprezintă temperatura din spaţiul neîncălzit. determinată pe baza unui calcul de bilanţ termic. Pentru ansamblul mai multor elemente de construcţie.1) [kWh/m2. la o încăpere.6. an].1 Metodă simplificată de evaluare a aporturilor solare Aportul de căldură al radiaţiei solare (Qs) se consideră că se realizează numai prin suprafeţele vitrate (ferestre şi uşi exterioare. la un nivel sau la ansamblul clădirii. pe un m3 volum încălzit.1b) Coeficientul de cuplaj termic (L). prevăzute cu geamuri).6 Evaluarea aporturilor solare datorate elementelor de construcţie vitrate Pentru evaluarea aporturilor solare datorate elementelor de construcţie vitrate se ia în considerare influenţa elementelor arhitecturale cu care se realizează sisteme solare pasive şi sistemele de protecţie solară. conform prevederilor din capitolul 7. valorile L se pot însuma. în locul valorii ∆ θ = θi .Rezistenţa termică corectată medie a anvelopei clădirii (R'M) / transmitanţa termică medie a anvelopei clǎdirii (U'clădire).2 ) R'j în care indicele j se poate referi la o suprafaţă a elementului de construcţie. Trebuie avute în vedere şi prevederile din capitolul 12. IGj radiaţia solară corespunzătoare unei orientări cardinale “j” [kWh/m2. 47 . De asemenea. Fluxul termic Φ aferent unui element de construcţie se calculează cu relaţia generală : Φ = L j . U'k) [ m2K/W] R'M (9. pe durata sezonului de încălzire. valorile Φ se pot însuma. aferent unui element de construcţie se calculează cu relaţia generală : Aj Lj = Aj .θe se utilizează diferenţa de temperatură (θi .9. ∑ I Gj ⋅ g i .5.5. Aportul de căldură utilă specific al radiaţiei solare se calculează cu relaţia: AFij Qs = 0. precum şi cele din Partea a II-a a Metodologiei.

S.6. sau un geam termoizolant dublu) g = 0. aria tâmplăriei exterioare prevăzută cu geamuri clare de tipul “i” şi dispusă după orientarea cardinală “j” [m2].gi AFij Au factor de transmisie a energiei solare totale prin geamurile “i” ale tâmplăriei exterioare.45 geam termoizolant triplu. valorile medii ale intensităţii radiaţiei solare totale (ITj). în calcule se vor consideră ariile lor nominale. având 2 suprafeţe tratate cu straturi reflectante ale razelor infraroşii……………………………………….suprafeţe orizontale. având o suprafaţă tratată cu un strat reflectant al razelor infraroşii………………………… g = 0. SV. iar cele cu o inclinare mai mică de 30o .40 La tâmplăriile cu suprafeţele înclinate. direcţiile cardinale N. E. cu o abatere de ± 22. în cadrul sectoarelor care delimitează. sau un geam simplu + un geam termoizolant dublu. Duratele convenţionale ale perioadei de încălzire D12. precum şi pe un plan orizontal se vor considera utilizând valorile prevăzute în reglementările tehnice în vigoare. se va limita la valoarea: 48 .6.3) AF = 1. având o suprafaţă tratată cu un strat reflectant al razelor infraroşii …………………………………. încălzite – direct sau îndirect – a clădirii. aria acesteia se va consideră în calcule: [m2] (9. La tâmplăriile exterioare la care aria liberă a geamurilor (Ag) este mai mică decât 60 % din aria tâmplăriei respective (AF). Factorul de transmisie a energiei solare totale (gi) prin geamurile clare ale tâmplăriei exterioare se va considera astfel: geamuri duble (2 geamuri simple.6. NE. V şi NV..75 geamuri triple (3 geamuri simple.65 geam termoizolant dublu. cu valori în funcţie de orientarea cardinală “j” şi ITj de localitatea în care este amplasată clădirea [W/m2].5o. Orientarea “j” este definită de direcţia pe care o are o dreaptă perpendiculară pe suprafaţa geamului. precum şi tabelelor din Anexa 9. aria suprafeţei utile.5 Ag Dacă aria tâmplăriei exterioare (AFj) este mai mare decât dublul ariei părţii opace (APj) a respectivului perete. corespunzătoare temperaturii D12 exterioare care marchează începerea si oprirea încălzirii θeo=+12°C [zile].50 geamuri triple (un geam simplu + un geam termoizolant dublu sau un geam termoizolant triplu). se va considera valoarea cea mai mică dintre cele 2 valori ITj adiacente. g = 0. Radiaţia solară disponbilă se determină cu relaţia: 24 IGj = (9. În poziţiile limită dintre sectoare. Suprafeţele având o înclinare faţă de orizontală. g = 0. pe un plan vertical cu orientarea “j”. egală sau mai mare de 30o vor fi considerate suprafeţe verticale. valorile intensităţilor radiatiei solare totale IGj se pot determina prin medierea valorilor corespunzătoare pentru cele mai apropiate 3 localităţi. intensitatea radiaţiei solare totale.2) [kWh/(m2. măsurate în planul lor.an)] D12 ⋅ I Tj 1000 în care: durata convenţională a perioadei de încălzire. aria tâmplăriei exterioare care se va considera în calcule. SE. [m2]. Pentru clădiri amplasate în localităţi care nu sunt cuprinse în tabele. sau un geam termoizolant triplu) …………… g = 0.

7.4) Aportul de căldură solară Qs nu se va considera în calcule la determinarea necesarului anual de căldură la clădirile industriale de producţie încălzite la o temperatură interioară medie mai mică de 18oC (θi < 18oC).0 0. calculat cu relaţia: & Hv = ρa ⋅ ca ⋅ V (9.a. ρa ⋅ ca este capacitatea termică volumică.5 0.5 0.5 1.34 Wh/(m3K). cămine.a. Pentru a se ţine seama de prevederea unor dispozitive de protecţie solară se vor avea în vedere prevederile de la 9.5 Încadrarea clădirilor în clasele de adăpostire se face conform tabelului 9. − clasa de permeabilitate la aer a clădirii. − clasa de adăpostire a clădirii.9 0. în m3.7 Evaluarea pierderilor termice cauzate de permeabilitatea la aer a anvelopei clǎdirii Pierderile termice cauzate de permeabilitatea la aer a anvelopei clădirii (document recomandat SR EN ISO 13790:2004) sunt exprimate prin coeficientul de pierderi termice datorate împrospătării aerului/prin ventilare. V este volumul încălzit.5 0. în m3/s sau m3/h.9. utilizând datele din tabelul 9.5 0. & V este debitul mediu volunic de aer proaspăt.7.8 0.6 0. ş.6. ρa ⋅ ca = 1200 J/(m3K) sau ρa ⋅ ca = 0.) Clădiri cu mai multe apartamente.2) în care: ρa ⋅ ca este capacitatea termică volumică. 49 .7 0.5 1. I. dublă expunere simplă expunere Clasa de adăpostire neadăpostite moderat adăpostite adăpostite neadăpostite moderat adăpostite adăpostite neadăpostite moderat adăpostite adăpostite Clasa de permeabilitate la aer ridicată medie scăzută 1. internate.6 0.5 0.5 0.1 0.4.5 0.7.7.6 0. Tabelul 9. în W/K. în h-1. ρa ⋅ ca = 1200 J/(m3K) sau ρa ⋅ ca = 0.5 0. Pentru clădirile de locuit şi asimitate acestora. na.AFj = 2 (AFj + APj) 3 [m2] (9. na este numărul mediu de schimburi de aer pe oră. cuplate sau însiruite ş.7 0. pentru clădiri de locuit şi asimilate acestora Categoria clădirii Clădiri individuale (case unifamiliale.2 0. sau cu relaţia: Hv = ρa ⋅ ca ⋅ na ⋅ V (9.1) în care: Hv este coeficientul de pierderi termice datorate împrospătării aerului/prin ventilare.1.1 – Numărul de schimburi de aer.34 Wh/(m3K).5 0.2.5 0.5 0.6 0.7. numărul mediu de schimburi de aer pe oră poate fi evaluat.7 0.5 1. în funcţie de: − categoria de clădire.

5 (h ) na2 = 0 .4) (9.60 ⋅ L (h-1) (h-1) (h-1) (9. În acest caz pot fi utilizate următoarele valori pentru coeficientul de infiltraţie prin rosturi: i1 = 0.3 .04 – pentru ferestre şi uşi în stare bună.7.7. clădiri în păduri Încadrarea clădirilor în clasele de permeabilitate la aer se face conform tabelului 9.83 (h ) 50 . L este volumul încălzit. cu etanşare specială. De exemplu: Dacă V = 50 m3 şi L = 16 m.5) na3 în care: este lungimea rosturilor.2 – Încadrarea clădirilor în clasa de adăpostire Clasa de adăpostire neadăpostite moderat adăpostite adăpostite Tip de clădire clădiri foarte înalte.7. cu minim 3 clădiri în apropiere. din calcule. se va considera un număr de 0.58 (h-1) -1 na1 = 0 .3) (9. clădiri la periferia oraşelor şi în pieţe. 17 (h ) – se va considera na1 = 0 . i2 = 0. rezultă: -1 -1 na1 = 0 . clădiri la şes protejate de arbori clădiri din centrul oraşelor.14 – pentru ferestre şi uşi în stare bună dar fără etanşare specială. clădiri la şes clădiri în interiorul oraşelor.7. i3 =0.52 ⋅ na2 V L V = 1. V Dacă.Tabelul 9.7.20 – pentru ferestre şi uşi în stare deterioarătă (neetanşe). rezultând următoarele relaţii pentru calculul numărului de schimburi de aer: na1 = 0 .7.82 ⋅ L V = 2 . în m.Încadrarea clădirilor în clasele de permeabilitate la aer Clasa de permeabilitate la aer ridicată medie scăzută Tip de clădire clădiri cu tâmplărie exterioară fără măsuri de etanşare clădiri cu tâmplărie exterioară cu garnituri de etanşare clădiri cu ventilare controlată şi cu tâmplărie exterioară cu măsuri speciale de etanşare Numărul de schimburi de aer poate fi determinat şi în funcţie de tipul şi starea ferestrelor/uşilor şi lungimea rosturilor ferestrelor şi uşilor exterioare (document recomandat STAS 1907-1/97).5 h-1. va rezulta o valoare na ≤ 0. în m3.5 schimburi de aer pe oră.3 Tabelului 9.

C ex C max – concentraţia maximă de noxe din spaţiu ocupat. (documente recomandate: SR EN 13788: “Performanţa higrotermică a componentelor şi elementelor de construcţie – Temperatură superficială interioară pentru evitarea umidităţii superficiale critice şi condensului interior – Metodă de calcul “ .7) În cazul unor activităţi organizate care se desfăşoară în timp finit este necesar ca la momentul t f (de încheiere a activităţilor) şi să se respecte inegalitatea din relaţia (9. rata de ventilare minimă admisă se determină cu relaţia: na = (C L − Cex ) ⋅ Va ⋅ ρ a N pers ⋅ g [s-1] (9. • 15.7. ρa [ ] C max ∠C L (9.7.450 mg/m3 în regim de iarnă. pentru fiecare soluţie selectată. 0.7.05%) pentru CO2. pentru conţinutul de vapori de apă în aer. g Va – volumul de aer din incintă. iar t f este reprezentat de durata orei de curs. respectiv 9. CL – concentraţia de noxe maxim admisă în spaţiul ocupat.8) I. N pers – numărul de persoane din incintă.9. na – rata de ventilare.9 Verificarea riscului de condens superficial şi din interiorul elementelor opace de anvelopă Verificarea elementelor de construcţie componente ale anvelopei clădirii la riscul de condens superficial şi interstiţial este obligatorie în etapa de audit energetic în care se face analiza soluţiilor de îmbunătăţire a performanţei termo-energetice a clădirii. C0 – concentraţia de noxe caracteristică mediului exterior natural. În cazul ventilării spaţiului cu un debit constant de aer proaspăt. Verificarea valorii ratei de ventilare necesară.400 mg/m3. în s-1. tf – densitatea aerului. – timpul la care se încheie activitatea din spaţiul ocupat.I. în m3. în kg/m2. exprimată prin numărul necesar de schimburi de aer între interior şi exterior se face cu relaţiile: N pers ⋅ g (9.9.atunci când sunt disponibile date climatice medii lunare (temperaturi şi umidităţi relative)). cu condiţia de menţinere a confortului fiziologic Condiţia de menţinere a confortului fiziologic este ca valorile concentraţiilor apaţinând CO2 şi vaporilor de apă să nu depăşească valorile (document recomandat NP 008-97): • 1600 mg/m3 (cca.7.8 Determinarea ratei de ventilare a unui spaţiu ocupat. 51 . – debitul de noxe degajat de o persoană. în regim de vară.6) C ex + C 0 ⋅ exp(− n a t f ) + 1 − exp(− n a ⋅ t f ) = C max n a ⋅ Va ⋅ ρ a în care: – concentraţia de noxe minimă ca urmare a ventilării naturale a incintei. în s. Este cazul în special al spaţiilor în care se desfăşoară activităţi didactice. la finele intervalului de timp t f . document recomandat NP 008-97.7).

Pentru calculul numeric se pot utiliza prevederile din Anexa 9. Influenţa unor spaţii aflate în apropiere. Pentru realizarea unui calcul considerând regimul termic nestaţionar se ţine seama de prevederile de la 10.3 Combinaţii între starea soclului şi pardoselii din punct de vedere al dotării cu izolaţie termică. precum şi de pardoseală neizolată termic. în cazul incintelor subterane.1 Parametri de performanţă termică a elementelor de anvelopă în contact cu solul şi temperaturi ale spaţiilor subzonelor secundare ale clădirilor Spaţiile ocupate şi spaţiile neocupate ale căror elemente de construcţie perimetrale sunt amplasate sub CTS sunt caracterizate de flux termic disipat către mediul natural exterior sau de flux termic recepţionat dinspre mediul natural exterior prin intermediul solului şi al straturilor de material care constituie elementele perimetrale amplasate sub CTS. caracterizate de temperaturi diferite de cele ale mediului exterior natural poate fi neglijată. Relaţiile pentru determinarea fluxului termic la nivelul elementelor de construcţie perimetrale menţionate. 3. 2.1. Clădire plasată pe un soclu cu înălţimea hsc deasupra CTS. pentru elementele de construcţie în contact cu solul. acceptă. I. cu subcazurile: 4.1) 52 . În toate cazurile se determină fluxurile termice generate de transferul de căldură dintre spaţiile construite ocupate sau neocupate şi aerul exterior. caracterizat de pereţi verticali neizolaţi termic adiacenţi solului cu înălţimea hs sub CTS (cota terenului sistematizat). precum şi fluxurile termice generate de prezenţa pânzei de apă freatică din sol. Capacitatea termică semnificativă a solului asociată variaţiei aleatoare a principalilor parametri climatici cu pondere importantă în bilanţul termic al spaţiilor ocupate şi neocupate din clădiri. Combinaţii între situaţiile specifice cazurilor 1 şi 2 cu referire la starea pereţilor verticali şi a pardoselii din punct de vedere al dotării cu izolaţie termică. Relaţiile de bilanţ termic utilizează temperaturi exterioare modificate care includ efectele defazajului şi amortizării undelor termice caracteristice elementelor de construcţie cu masivitate foarte ridicată. Se au în vedere următoarele cazuri: 1. 4.10 Stabilirea prin calcul a parametrilor de performanţǎ termicǎ a elementelor de anvelopǎ aflate în contact cu solul.3.10. 4. ipoteza utilizării condiţiilor de calcul în regim termic staţionar. Document recomandat: SR EN ISO 13370: “Performanţa termică a clădirilor – Transferul termic prin sol – Metode de calcul.I. Caz similar cu cel anterior cu deosebirea faptului că atât pereţii verticali cât şi pardoseala sunt termoizolaţi.1 Soclul fără termoizolare şi parsoseala clădirii neizolată termic. (în cazul de faţă solul este asimilat unui material de construcţie).2 Soclul şi pardoseala izolate termic. sunt: 2 2 Qvek = Alat a1hs + a2 hs + a3 ⋅ θ s + b1k hs + b2k hs + b3k [( ) ] (10. Spaţiu (ocupat sau neocupat) caracterizat de temperatura θs (constantă sau variabilă în funcţie de bilanţul termic al spaţiului). 4.” Documentul recomandat SR EN ISO 13789. determină caracterul puternic nestaţionar al transferului de căldură care generează atât fluxurile termice cât şi nivelul de temperatură din spaţiile construite.

în W.6) determină: Qve k Qpard . .element fără izolaţie termică .f sc .a şi A. Relaţiile pentru determinarea fluxului termic la nivelul soclului clădirilor amplasate la înălţimea hsc faţă de CTS şi a fluxului termic la nivelul pardoselii. b3k.2.suprafaţa pardoselii.2δ iz + f2 = 0 .1) iar coeficienţii b1k. d3k şi d4k se prezintă în tabelele A.a şi A.10.indice cu semnificaţia de “soclu” 53 .temperatura interioară constantă sau variabilă a spaţiului ocupat sau neocupat. egală cu temperatura exterioară medie anuală a localităţii în care este amplasată clădirea.element dotat cu izolaţie termică δ iz = 0 .5) (10. în 0C.adâncimea la care se află amplasată pardoseala. . în m2. . . în W. sunt următoarele: 2 2 Qsck = Alatsc a1 hsc + a2 hsc + a3 ⋅ θ s + b1k hsc + b2 k hsc + b3 k [( ( ) ] ] (10. a3.b (Anexa A.adâncimea pânzei de apă freatică.sc . sub CTS.4) (10.ek Qf k Qsc k Qpard .temperatura pânzei de apă freatică.f = Apard θs − θa f1 Relaţiile (10.b (Anexa A. în luna k. c3 se prezintă în tabelele A.2 3 2 Q pard .3) Qfk = Alat θs − θa f 2 hs ⎛ ⎞ θs − θa f2 ⋅ ln⎜ ⎜1 + f hs ⎟ ⎟ + Apard f1 1 ⎝ ⎠ în care: θs θa hs ha Alat Apard .1. d1k.10.fluxul termic disipat către pânza de apă freatică. a2.sc + 4hsc ⋅ c1 hsc + c 2 hsc + c 3 ⋅ θ s + d1k hsc + d 2 k hsc + d 3 k hsc + b4 k ) [( ) Q pard . δ iz = 1 . c2. în W.fluxul termic mediu disipat/pătruns către/dinspre mediul exterior natural prin pereţi verticali subterani. .fluxul termic mediu disipat/pătruns către/dinspre mediul exterior natural prin pardoseala incintei. în W/(mK). b2k. Coeficienţii a1. d2k. în 0C. în m2. .1.ek = Apard c1 hs + c 2 hs + c 3 ⋅ θ s + d1k hs + d 2 k hs + d 3 k hs + b4 k [( ) ] (10. 17 + 2 .fluxul termic mediu disipat/pătruns către/dinspre mediul exterior prin soclul clădirii. ha − hs f1 = 0 .simbolul Weierstass-Kronecker. în m. în luna k.1.fluxul termic disipat către pânza de apă freatică.suprafaţa laterală a elementelor de construcţie verticale amplasate sub CTS. . c1.6) 2 2 3 2 Q pard .1. în W.2) (10.1.1.conductivitatea termică a solului (considerat mediu izotrop).10.sc .2.ek = Apard − Alat . în W.10. sub CTS . în luna k.sc .10. .1) … (10.10. .1) cu valori distincte pentru fiecare lună a anului caracterizată de indicativul (k).50 λs [m2K/W] [m2K/W] π λs δ iz . în m. .

15) Relaţiile pentru determinarea fluxurilor termice.6) se determină parametrii termodinamici şi mărimile geometrice şi termice care intră în bilanţul termic global al spaţiilor subterane.Pe baza relaţiilor (10.12) (10.16) Q fk = (θ s − θ a ) (10. Rezultă: Re = Alat + Apard Alat Apard + Rve R pde Apard Alat θ ev k + θ pdk R ve R pde Alat + Apard Re (10.14) R pdf = f1 (10.8) în care: Rve = a1hs2 + a 2 hs + a3 2 R pde = c1hs + c2 hs + c3 ( ) −1 (10. în cazul incintelor subterane devin: Qek = Alat + Apard Re Alat + Apard Rf (θ s − θ eR ) k (10.17) În cazul clădirii amplasate pe un soclu de pământ. rezultă: R esc = 2 Apard + 4hsc 2 Apard − Alat + 4hsc Alat + R esc R pdsc (10.9) (10.13) 3 2 θ pdk = −R pde d1k hs + d 2 k hs + d 3 k hs + d 4 k ( Rf = Alat + Apard Alat Apard + Rvf R pdf în care: R vf = f2 h s ⎞ ⎛ f2 ln ⎜ ⎟ ⎜1 + f h s ⎟ 1 ⎠ ⎝ (10.18) 54 .7) θ eRk = (10.10) ( ) −1 2 θ evk = −Rve b1k hs + b2 k hs + b3 k ( ) ) (10.11) (10.1) … (10.

25) Qfsck = (θ s − θ a ) (10. în funcţie de tipul de incintă sau variază în funcţie de bilanţul termic al spaţiilor. Celelalte notaţii au următoarea semnificaţie: 55 .24) 3 2 θ pdsck = −R pdsc d1k hsc + d 2 k hsc + d 3 k hsc + d 4 k ( R psc = f1 Fluxurile termice se determină cu relaţiile: Qsce = 2 Apard + 4hsc R esc Apard R fsc (θ s − θ esc ) k (10.27) în care fluxurile termice Qe k şi Qf k se explicitează sub forma relaţiilor (10. Se disting următoarele cazuri: 1.20) (10. document recomandat: SR 1907/2.θ esck = 2 Apard − Alat + 4hsc Alat θ esck + θ pdsck R esc R pdsc 2 Apard − Alat + 4hsc Alat + R esc R pdsc (10. Subsolul neîncălzit ocupă în totalitate spaţiul de sub planşeul spaţiilor ocupate.22) (10.17).19) în care: 2 Resc = a1hsc + a2 hsc + a3 ( ) −1 (10. Temperaturile spaţiilor θs pot fi cunoscute din condiţiile de confort termic şi fiziologic.23) (10. θ i 0 . este următoarea: A APL θ i − θ sk + 2πAδ a θ apa − θ sk − Qek − Qfk − 0 .21) 2 R pdsc = c1hsc + c2 hsc + c3 ( ) −1 2 θ esck = −R esc b1k hsc + b2 k hsc + b3 k ( ) ) (10. caz în care: θs = θi0 .33 nasbVsb θ sk − θ ek − Pesb θ sk − θ ek = 0 R PL o R Pesb ( ) ( ) ( ) ( ) (10.26) În relaţiile de calcul specifice incintelor subterane. Ecuaţia de bilanţ termic care este o ecuaţie algebrică liniară având ca necunoscută temperatura θ s k .temperatura interioară convenţională de calcul.16) şi (10. caz în care: θs = θsk Temperaturile spaţiilor neocupate variază în funcţie de variaţia parametrilor climatici exteriori şi în funcţie de fluxurile termice caracteristice echipamentelor precum şi elementelor de construcţie adiacente spaţiilor neocupate. Alat se referă la pereţi verticali aflaţi în imediata apropiere a mediului exterior natural.8 m. Valoarea hs ≤ 2.

în m.subsol cu instalaţii termice δ a = 0 .rezistenţa termică a planşeului. în m2. .diametrul conductei “j” netermoizolată. . Tabelul 10. în m2.coeficient de transfer de căldură caracteristic echipamentelor termice din subsol determinat cu relaţia: A= ∑ j Lj ⎛ δ iz ln⎜1 + 2 j ⎜ λiz dc j ⎝ 1 ⎞ 0 .67 51. conform tabelului 10.suprafaţa de transfer de căldură prin elementele de construcţie supraterane ale subsolului.grosimea termoizolaţiei aferentă tronsonului “j”.lungimea tronsoanelor “j”.934 -0.APL APesb RPL RPesb δa .1.simbolul Weierstrass-Kronecker δ a = 1 . în m. .33 49. . . în m.subsol fără instalaţii termice A .1 – Valorile coeficienţilor “m” şi “n” Zona climatică I II II IV m -1.temperatura apei vehiculată prin instalaţiile termice din subsol. în m. .33 49.50 (45 + m ⋅ θ e + n ) δ iz j λiz θ apa Coeficienţii “m” şi “n” se determină în funcţie de zona climatică de iarnă în care se află localitatea.diametrul exterior al tronsonului “j” (inclusiv termoizolaţia). în m2K/W.33 ⎟+ ⎟ de j ⎠ Lj de j dc j .rezistenţa termică a elementelor de construcţie supraterane ale subsolului. în W/(mK). determinată în funcţie de temperatura exterioară medie lunară specifică localităţii în care se află clădirea: θ apa = 0 .conductivitatea termică a izolaţiei. în m2K/W. . .suprafaţa de transfer de căldură a planşeului adiacent spaţiilor ocupate sau neocupate adiacente.067 -1. .33 56 .934 n 52.034 -0.

în m2K/W.rezistenţa termică a elementelor de construcţie care sunt adiacente atât subsolului cât şi spaţiului 1.Figura 10. Se face menţiunea că în toate cazurile: Q > 0 semnifică flux termic disipat Q < 0 semnifică flux termic pătruns. Transferul de căldură prin pardoseala acestui spaţiu către subsolul neocupat se neglijează.28) care se rezolvă în raport cu temperatura θ s k . Subsolul este încălzit la temperatura θ i 0 . Fluxurile termice disipate dinspre spaţiul ocupat al unei clădiri amplasate pe sol la cota hsc deasupra CTS se determină cu relaţiile (10. .17) în care θ s = θ i 0 .26). În acest caz fluxurile termice disipate către mediul exterior natural se determină cu relaţiile (10.1 Dimensiunile unei conducte din instalaţiile termice care traversează subsolul tehnic 2. Valoarea hsc ≥ 0 . 57 . Rezultă ecuaţia: As APL θ io − θ sk + 1 E1θ io + (E 2 − 1)θ sk + E 3 + 2πAδ a θ apa − θ sk − Qek − Qfk − 0 .16) şi (10.suprafaţa de transfer de căldură dintre spaţiul neocupat 1 şi spaţiul subsolului neocupat. Se utilizează ecuaţia (10.27) în care se modifică APL prin adăugarea suprafeţei adiacentă unui spaţiu ocupat parţial amplasat sub cota CTS.33 nasbVsb ⋅ R PL R s1 ( ) [ ] ( ) ⋅ θ sk − θ ek ( ) A − Pesb θ sk − θ ek = 0 R Pesb ( ) (10. în m2. În cazul în care subsolul neocupat se învecinează cu un spaţiu a cărui temperatură este necunoscută.27) care include un termen suplimentar datorat transferului de căldură dintre subsol şi spaţiul neocupat adiacent subsolului şi spaţiilor ocupate. O soluţie simplificată este prezentată pentru cazul a trei clase de spaţii neocupate (de exemplu subsol. determinarea temperaturilor ambelor spaţii se face prin rezolvarea sistemului de ecuaţii de bilanţ termic liniare caracteristice fiecărui spaţiu în parte. Subsolul neîncălzit ocupă parţial spaţiul de sub planşeul parterului. 3.25) şi (10. casa scărilor şi pod). 1. S-a notat: As1 Rs1 . Ecuaţia de bilanţ termic a subsolului este ecuaţia (10.

pentru fiecare tip de element de construcţie. pentru elementele anvelopei clǎdirilor şi pentru ansamblul acesteia Se prevăd valori.11 Cerinţe de performanţă şi niveluri de performanţă termică.10. − debite minime de aer proaspăt etc.1 Rezistenţa termică.din condiţii de economie de energie.θsi m [K] (11.29) 3. diferenţiate pe de o parte pentru diferite tipuri de clǎdiri.10.3 se prezintă succesiunea etapelor de calcul privind transferul de căldură prin sol şi cel caracteristic spaţiilor neocupate învecinate cu solul. 2.11.pe considerente de confort higrotermic.din condiţii de igienă şi confort termic în spaţiile locuite/ocupate. în mod indirect. în mod direct. prin stabilirea unor valori minime R'min ale rezistenţelor termice corectate. medie.2. Temperatura spaţiului 1 neocupat se determină cu relaţia: θ1k = E1θ i o + E2θ s k + E3 (10. cu relaţia: ∆θ R'nec = -------------αi • ∆ θ i max [m2K/W] (11. pentru următoarele cerinţe de performanţă (condiţii tehnice de performanţă): − rezistenţe termice corectate minime admisibile / normate / de referinţă .2. necesară din considerente de confort higrotermic. medii pe clădire. I.din condiţii de economie de energie.10 m echivalent polistiren expandat. Pentru calcule economice aferente realizării auditului energetic al clădirilor existente se va considera grosimea izolaţiei termice aferente subsolului (pereţi/pardoseală) de 0. Temperatura celui de al doilea spaţiu neocupat. energetică şi de permeabilitate la aer. transmitanţe termice corectate maxime admisibile / normate / de referinţă . − temperaturi superficiale minime pentru evitarea riscului de condens pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţie care alcătuiesc anvelopa clădirilor. − rezistenţe termice corectate minime admisibile / normate / de referinţă . se determină cu relaţia: θ 2 k = B2θ i o + B3θ s k + B4 (10. prin limitarea diferenţelor de temperaturi între temperatura aerului interior şi temperatura superficială interioară.din condiţii de igienă şi confort termic în spaţiile locuite/ocupate . sunt normate astfel: .2) 58 . În Anexa A. transmitanţe termice corectate maxime admisibile / normate / de referinţă . pentru clădirile noi. pe de altă parte pentru clădiri noi şi pentru cele existente care se reabilitează/modernizează.pe considerente termoenergetice. I. aferentă fiecărei încăperi în parte şi fiecarui tip de element de construcţie: ∆θimax=θi .1) .30) Coeficienţii B şi E sunt conţinuţi în Anexa A. Rezistenţele termice. se calculează.

50 m2K/W 2 pentru 50 kg/m R’nec = 2.suprafaţa interioară a elementului de construcţie este supusă unui flux radiant permanent sau este spălată de aer uscat şi cald. prin care se urmăreşte a se compensa inerţia (exprimată prin greutate) redusă.3) Condiţia (11.3) se aplică şi la elementele de construcţie adiacente rosturilor închise. necesară din considerente igienico-sanitare: U’nec = 1 R ' nec [W/( m2K)] (11. în loc de valoarea ∆ θ. valoarea ∆ θ i max nu se normează.1 se măresc cu 1 K.densitatea fluxului termic degajat este de cel putin 23 W/m2 de element de construcţie .2) se introduce diferenţa de temperatură (θ i . La elementele de construcţie care separă încăperea considerată de un spaţiu mai puţin încălzit. Pentru încăperile clădirilor de producţie cu degajări importante de căldură. Rezistenţele termice corectate R’ ale tuturor elementelor de construcţie ale clădirilor. .2. Pentru elementele de constructie uşoare . în loc de valoarea ∆ θ = θ i .2) se introduce diferenţa dintre cele două temperaturi interioare convenţionale de calcul. admisă între temperatura interioară şi temperatura medie a suprafeţei interioare ∆ θ i max = θ i . determinată pe baza unui calcul de bilanţ termic.degajările de căldură depăşesc cu cel putin 50 % necesarul de căldură de calcul . dacă este îndeplinită una din următoarele condiţii : . calculate pentru fiecare încăpere în parte. trebuie să fie mai mari decât rezistenţele termice necesare : R' ≥ R'nec [m2K/W] (11.sunt valabile valorile R’nec de mai jos.1.) valorile ∆ θ i max din tabelul 11.θ e . în care θ u reprezintă temperatura în spaţiul neîncălzit. în relaţia (11. precum şi la clădirile încălzite cu sobe. la verificarea termotehnică a elementelor de construcţie interioare.2) nu se aplică la suprafeţele vitrate.80 m2K/W pentru 100 kg/m pentru 150 kg/m2 R’nec = 1. în relaţia (11. Relaţia (11.00 m2K/W 2 R’nec = 1.θsim Valorile ∆ θ i max se dau în tabelul 11. în funcţie de destinaţia clădirii şi de tipul elementului de construcţie. La elementele de construcţie ale încăperilor în care staţionarea oamenilor este de scurtă durată (de exemplu casa scării. Rezistenţele termice ale elementelor de construcţie vitrate trebuie să fie mai mari decât valorile R’nec din tabelul 11.cu excepţia suprafeţelor vitrate .4) 59 . . spre încăperile neîncălzite sau mai puţin încălzite. La elementele de construcţie care separă încăperea considerată de un spaţiu neîncălzit. holurile de intrare în clădirile de locuit. ş.60 m2K/W Transmitanţa termică corectată din considerente igienico-sanitare reprezintă inversul rezistenţei termice.în care : ∆ θ i max diferenţa maximă de temperatură.a.θ u). izolate faţă de mediul exterior. prin rezistenţe termice sporite : pentru 20 kg/m2 R’nec = 2.

11. internate Spitale.0 3.6) Valorile R'min . admisibilă (normată/de referinţă).22 m2K/W I.Trebuie respectată condiţia : U’ ≤ U'nec [W/( m2K)] (11.26 de circulaţie. Trebuie să fie îndeplinită condiţia : [m2K/W] R’m ≥ R’min (11.32 0.8 • ∆ θ r 3.5 2. cămine.6.0 II III 50 4.5) Tabelul 11. cu regim normal de umiditate Clădiri sociale cu regim ridicat de umiditate Clădiri de producţie cu regim normal de umiditate Clădiri de producţie cu regim ridicat de umiditate *) ϕi (%) Pereţi 4.23 clădirii. se dau în tabelul 11.0 ∆ θ i max Tavane [K] Pardoseli 2. admisibilă. ş. valorile au caracter de recomandare şi se utilizează pentru calculul parametrilor clădirii de referinţă conform părţii a 3-a a metodologiei : Auditul şi certificatul de performanţă energetică ale clădirii.a.7) U’max = [W/(m2K)] R' min 60 . Alte clădiri social .4….5 *) ∆ θ r = θ i .23 indiferent de grupa Pereţi exteriori vitraţi 0.29 0.5 0.5 3.11. policlinici.32 0.2 Rezistenţe termice necesare pentru elementele de construcţie vitrate Grupa clădirii I II III IV Tâmplăria exterioară 0. pentru clădirile noi. Creşe.0 ∆ θr 4.1 Valori normate ∆ θ i max Grupa clădirii I Destinaţia clădirii • • • • • • • IV • Clădiri de locuit. R'nec [m2K/W] Luminatoare 0. stabilită pentru clădirile noi.θ r Tabelul 11. Transmitanţa termică corectată maximă.32 0. ş.culturale. pe criterii de economie de energie în exploatarea clǎdirilor.29 0. grădinţe Şcoli.39 0. a. La clădirile existente care urmează a fi reabilitate şi modernizate.26 m2K/W 2) La vitrine se admite R'nec = 0.2 Rezistenţa termică corectată minimă.5 60 ≤75 6.29 0.26 0.26 0. licee.0 60 3. se admite OBSERVAŢII: 1) La casa scării şi la alte spaţii R'nec = 0. stabilită pe criterii de economie de energie în exploatarea clǎdirilor reprezintă inversul rezistenţei termice corectate minime: 1 (11.

50 E Pereţi exteriori de terasă 1.42* 1.3 Valorile normate şi valorile limită apreciate.46 1.71 1. valorile exacte se determină pe baza unor factori de corecţie determinaţi printr-un calcul de bilanţ termic.65 4.30 4.00 3.00 1.46* 2.20* 1.53 R’min Cladiri Cladiri noi exist.00 0.40 VALORI LIMITĂ APRECIATE IV 1.00 5.39 1.33 1.30 1.50 3.33 0. 61 .utilizarea materialelor termoizolante în condiţii de eficienţă economică (pe baza unor calcule de optimizare). medii pe ansamblul clădirii.71* 2.00 0.13 T Planşee S P F Plăci pe sol Tâmplărie exterioară de pod peste subsolul neîncălzit * valori orientative.00 3.28 1.55 1.31* 1. aferente fiecărui element de construcţie.posibilităţile tehnice actuale şi pentru viitorul apropiat.Trebuie îndeplinită condiţia: [W/(m2K)] U’m ≤ U’max (11.50 0.19 1.50 3. valorile apreciate ca valori limita (minime şi maxime) pentru rezistenţele termice corectate. .50 0.58 1.50 0. pentru clădirile de locuit.58* 2.54* 1.09 1.50 0.**) m2K/W 1.65 3. .00 5.73 minR’ 2 maxR’ m K/W 0.00 1. La stabilirea valorilor limită maxime s-au avut în vedere: .00 5.practica actuală şi tendinţele din alte ţări.00 1. ale rezistenţelor termice la clădirile de locuit noi SIMBOLUL R’nec ELEMENTUL DE CONSTRUCŢIE I Zona climatică II III m2K/W 1.33* 2.50 1.8) Tabelul 11.40 3. ** valori orientative pentru clădiri existente care se reabilitează (clădire de referinţă) În Tabelul 11.3 se dau.

71 2.22 0.42 0. crt.65 1. de exterior (la bowindouri.10 0.) Plăci pe sol (peste CTS) Plăci la partea inferioară a demisolurilor sau a subsolurilor încălzite (sub CTS) Pereţi exteriori.00 1.80 3.00 0.65 1.20 0. sub terase sau poduri Planşee peste subsoluri neîncălzite şi pivniţe Pereţi adiacenţi rosturilor închise Planşee care delimitează clădirea la partea inferioară.50 0. inclusiv pereţii adiacenţi rosturilor deschise) Tâmplărie exterioară Planşee peste ultimul nivel.00 3.80 0. la demisoluri sau la subsoluri încălzite 1.50 4. sub CTS.00 4.29 0.60 0.Tabelul 11.a.50 4.50 *) valori pentru clădirea de referinţă 62 . ELEMENTUL DE CONSTRUCŢlE CLADIRI DE LOCUIT EXISTENTE CARE NOI SE REABILITEAZĂ*) U' max [W/(m2K)] CLADIRI DE LOCUIT NOI EXISTENTE CARE SE REABILITEAZĂ*) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Pereţi exteriori (exclusiv suprafeţele vitrate.33 0.90 4. ş.90 0.40 0.4 Rezistenţe termice minime R'min ale elementelor de construcţie.33 0. ganguri de trecere.67 1.50 0.10 1.33 0. pe ansamblul clădirii – la clădirile de locuit R' min [m2K/W] Nr.22 0.55 3.24 2.60 0.50 1.40 2.40 3.20 0.

43 0.10 1.90 3.10 1.5 .10 3.05 1.10 1.00 1.40 b [m2K/W] 1.80 2.80 a [m2K/W] 2.90 3.00 3.10 1.10 1.10 1.39 e Spitale.Pentru clădiri cu altă destinaţie decât locuirea se dau.50 1.20 1.80 2.05 1.10 1.43 0.10 1.20 2.35 1.32 0.00 3.15 1.43 0.10 1.15 c [W/(mK)] 1.10 1.10 1.15 1.20 3.25 1. pentru clădirea de referinţă. clădiri comerciale şi hotelierex) II III IV I Alte clădiri (industriale cu regim normal de exploatare) II III IV 63 .70 1.25 1.10 1.43 0.43 0.20 1.80 1.43 0.60 1.10 1.60 1.pentru clădiri de categoria 1 Tipul de clădire Zona climatică I [m2K/W] 1.43 0.10 1.43 0.40 1.30 3.80 2.00 2.65 0.00 3.05 1.10 2.00 1.30 0.35 1.00 1.10 d [m2K/W] 0.50 1. următoarele valori: Tabelul 11.39 0.10 1.43 0.75 0.30 1.30 1.10 1.50 1.70 0. creşe şi policlinici II III IV I Clădiri de învăţământ şi pentru sport II III IV I Birouri.43 0.39 0.10 1.39 0.32 0.10 1.

30 1.90 2.70 2.70 2.90 3.80 2. Din această categorie fac parte: şcolile.60 0.85 0.90 3.30 1.43 0.20 1.10 3.20 1.20 1.20 1.70 1.00 2.70 2.00 2. din care cel puţin 5 ore în intervalul “ora 0 .60 1.43 0.55 0.40 1. În clădiri de categoria 2 intră clădirile cu “ocupare discontinuă”.40 1.25 1.6 .10 2.43 0.8 ca fiind acele clădiri a căror funcţionalitate impune ca temperatura mediului interior să nu scadă (în intervalul “ora 0 .20 1.40 1.80 2.20 1.50 1.20 1. clădirile 64 • .43 0.40 1.40 1.ora 7”) cu mai mult de 70C sub valoarea normală de exploatare.20 1.32 Spitale.30 1.20 1.65 0.20 1. sălile de spectacole..43 0.20 3.ora 7”.20 1.Tabelul 11.43 0.32 0.15 1.10 1.30 1. restaurantele.43 0.5 şi 11.00 0. Din această categorie fac parte: creşele.60 0.20 1.43 0.50 1.90 0.pentru clădiri de categoria 2 Tipul de clădire Zona climatică I a [m K/W] 2 b [m K/W] 2 c [m K/W] 2 d [W/(mK)] 1.20 1.29 0.39 0.25 0.90 3.95 1.6 semnificaţia notaţiilor este următoarea: • În clădiri de categoria 1 intră clădirile cu “ocupare continuă” şi clădirile cu “ocupare discontinuă” de clasă de inerţie mare.29 0.20 1.50 1. amfiteatrele. internatele.39 0.43 0.20 1. definită conform cap.43 0.50 1. spitalele.20 1. clădiri comerciale şi hotelierex) II III IV I Alte clădiri (industriale cu regim normal de exploatare) x) II III IV Pentru partea de cazare se aplică prevederile pentru locuinţe În tabelele 11.15 1.20 e [m K/W] 2 1. clădirile administrative.20 1.30 1.20 1.10 1. etc. creşe şi policlinici II III IV I Clădiri de învăţământ şi pentru sport II III IV I Birouri. cu excepţia celor din clasa de inerţie mare. Clădirile cu “ocupare discontinuă” sunt acele clădiri a căror funcţionalitate permite ca abaterea de la temperatura normală de exploatare să fie mai mare de 70C pe o perioadă de 10 ore pe zi.60 1.

d . R'min. Valorile temperaturilor superficiale medii pe încăpere (θsi min) se limitează indirect prin normarea indicatorilor globali de confort termic PMV şi PPD.min ≥ θr.pentru clădirile noi . normate . a planşeelor de la ultimul nivel (orizontale sau care fac cu planul orizontal un unghi mai mic de 600. exprimată în m2K/W.3.compararea cu valorile rezistenţelor termice necesare (R’nec). în condiţiile unei temperaturi interioare de calcul θi = +20 °C şi a unei θr = umidităţi relative a aerului umed interior φ = 60%. R'min. temperatura punctului de rouă este 12°C. de clasă de inerţie medie şi mică (definite în cap. normate din considerete igienico-sanitare.compararea cu valorile apreciate ca valori limită. b . a planşeelor inferioare aflate în contact cu exteriorul sau cu un spaţiu neîncălzit. exprimată în m2K/W.compararea cu valorile rezistenţelor termice minime (R’min). precum şi a indicatorilor specifici disconfortului local: 65 .rezistenţa termică minimă..rezistenţa termică minimă. Compararea cu valorile normate R’nec şi R’min se face determinând procentul de realizare a acestor valori.10) I. a pereţilor transparenţi sau translucizi aflaţi în contact cu exteriorul sau cu un spaţiu neîncălzit. R'min.11. c . în ceea ce priveşte rezistenţele termice medii (R’m) se face prin: . (11. . cu relaţiile: R' p1 = m 100 [%] (11. [oC] în care θr. a componentelor opace ale pereţilor verticali care fac cu planul orizontal un unghi mai mare de 600. este temperatura punctului de rouă. aflaţi în contact cu exteriorul sau cu un spaţiu neîncălzit. a .11. exprimată în m2K/W .1 Verificări generale Temperaturile superficiale se limitează inferior astfel încât să nu apară fenomenul de condens pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţie: θsi. 8).3 Temperaturi superficiale normate I. calculată luând în considerare dimensiunile nominale ale golului din perete. .industriale cu unul sau două schimburi.rezistenţa termică minimă.11) Pentru clădiri de locuit. e .rezistenţa termică minimă. aflate în contact cu exteriorul sau cu un spaţiu neîncălzit. la nivelul soclului.din considerente de economie de energie.transmitanţa termică liniară maximă pe perimetrul clădirii. minime şi maxime. exprimată în W/(mK). R'min. etc. Aprecierea performanţelor realizate de elementele de construcţie perimetrale existente.9) R 'nec p2 = R 'm R 'min 100 [%] (11. exprimată în m2K/W.

14) La elementele de construcţie adiacente spaţiilor neîncălzite în locul valorii ∆θ = θi .13).14).( Ti . Temperaturile de pe suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie. Pentru alte valori θi şi ϕi decât cele din anexa A11. temperatura punctului de rouă poate fi determinată. temperatura punctului de rouă se calculează astfel: − se determină presiunea parţială a vaporilor de apă la interior. Pentru cazurile şi detaliile curente. această valoare a temperaturii este temperatura punctului de rouă θr . pentru determinarea temperaturilor minime θsi min este suficient a se face calculul câmpului plan. se introduce diferenţa de temperatură (θi .θ ’e θ ’si min = θ ’i ----------. În mod curent. − se determină temperatura pentru care presiunea parţială a vaporilor de apă.12) Temperatura punctului de rouă θr se poate determina din anexa A11.15) θi . . calculată cu relaţia (11. cât şi în dreptul tuturor punţilor termice.temperatura suprafeţei pardoselii.13) 100 în care : ps presiunea de saturaţie corespunzătoare temperaturii aerului interior. temperaturile superficiale minime θsi min se dau în tabelele cuprinse în cataloage de valori precalculate pentru punţi termice uzuale.θe în care : θi = + 20 0C θe = .θu). prin interpolare liniară. bidimensional.Tsi min) [oC] (11. în procente.. în pascali. R [oC] (11. Mai exact. trebuie să fie mai mari decât temperatura punctului de rouă θr : θsi (θsi min . Pentru alte condiţii de temperatură (θ’e şi θ’i ).θe . cu relaţia : ps • ϕi pvi = ----------[Pa] (11.Te = 35 K 66 . temperaturile θsi se determină printr-un calcul automat al câmpului de temperaturi. în funcţie de temperatura interioară convenţională de calcul θi şi de umiditatea relativă a aerului interior ϕi .15 0C θi .asimetria temperaturii radiante. Valorile din tabele sunt valabile pentru zona II climatică şi pentru o temperatură interioară θi = +20o C. Temperatura pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţie fără punţi termice (sau în câmpul curent al elementelor de construcţie cu punţi termice) se determină cu relaţia : ∆θ θsi = θi . θsi colţ ) ≥ θr [oC] (11. temperatura minima (θ’si min ) se poate determina cu relaţia : θ ’i . de temperaturi.variaţia pe verticală a temperaturii aerului. În zona punţilor termice. devine presiune de saturaţie. . atât în câmp curent. aproximativ. în relaţia de calcul (11.-------------hi . ϕi umiditatea relativă a aerului umed interior.

se poate determina valoarea medie a raportului ecartului de temperatură superficială. fie ansamblului clădirii.18) fRsi2D = si min unde: ζRsi (x. Pe baza temperaturii superficiale minime θsi min.θsi min ζmax = -------------∆θ sau [-] (11.y) este raportul diferenţelor de temperatură pentru suprafaţa interioară. temperatura minimă se poate determina numai pe baza unui calcul automat al câmpului spaţial. Temperatura superficială medie.3 θi [oC] (11.18) sau (11. după necesităţi. este factorul de temperatură pentru suprafaţa interioară.3 θsi min . aferentă. La elementele de construcţie adiacente spaţiilor neîncălzite. se poate considera valoarea : θsi colţ = 1.La colţurile ieşinde de la intersecţia a doi pereţi exteriori cu un planşeu (la tavan sau la pardoseală). Dacă intervin numai două medii.= -------∆θ R' [-] (11.19) fRsi (x. aferentă unui element de construcţie. se poate determina cu relaţia: ∆θ θsi m = θi . folosind relaţia : θi .19): θi .θu). într-un anumit Pe baza temperaturii superficiale medii θsi m . În cazul în care nu se face un astfel de calcul.----------[oC] (11. sau factorul de temperatură al unei punţi termice liniare fRsi2D (document recomandat SR EN ISO 10211-2). de temperaturi.16) în care : θsi min temperatura superficială minimă. Utilizând calculul numeric se poate determina limita inferioară a temperaturilor superficiale minime.19).20) Raportul diferenţelor de temperatură sau factorul de temperatură trebuie să fie calculat cu o eroare mai mică de 0.0. R’ în care : R’ rezistenţa termică specifică corectată. determinată pe baza câmpului plan de temperaturi. 67 .005. (11. într-un anumit punct. se poate calcula valoarea maximă a raportului ecartului de temperatură superficială ζmax.θsi m Rsi ζm = ----------------.18).17) hi . se introduce diferenţa de temperatură (θi . (11. temperaturile superficiale pot fi exprimate sub formă adimensională printr-una din relaţiile (11.y) θ − θe ∆θ [-] (11. tridimensional. fie unei încăperi. în locul valorii ∆θ din relaţiile (11.17).

este mai mic acoperişul).3.y) + g2 (x.y) = 1 (11.y) = g1 (x. Se calculează temperatura superficială interioară θsi în punctul considerat. Factorul de temperatură calculat este utilizat pentru evaluarea riscului de condens superficial şi de dezvoltare a mucegaiului (document recomandat SR EN ISO 10211-1). să se calculeze temperatura întrun punct oarecare al suprafeţei interioare cu coordonate (x. Aceşti factori permit. Acest punct se poate deplasa dacă temperaturile la limită se schimbă. 2D În consecinţă. considerate izolat (a se vedea figura 11. factorii de temperatură f Rsi . La intersecţia a două punţi termice liniare (de exemplu intersecţia unui stâlp cu o centură de planşeu) sau la intersecţia a trei punţi termice liniare (de exemplu îmbinarea a doi pereţi exteriori cu 3D .y)θ3 cu: (11.Dacă intervin trei temperaturi la limită.21) g1 (x.y) + g3 (x. calculat cu un model geometric 3-D. nu furnizează valori sigure pentru estimarea fenomenului de condens superficial într-o încăpere.1– Exemplu de intersecţie a două punţi termice liniare cu indicarea poziţiei factorului minim de temperatură 68 . În mod normal punctul de interes este cel având temperatura superficială interioară cea mai joasă.y)θ2 + g3 (x. g2 şi g3 şi valorile efective ale temperaturilor la limită θ1. pentru toate valorile temperaturilor la limită. înlocuind în relaţia (11.22) Calculul factorilor de ponderare a temperaturii g în punctul considerat se poate efectua utilizând prevederile cuprinse în anexa A din documentul recomandat SR EN ISO 10211-2.y). factorul minim de temperatură f Rsi decât oricare dintre punţile termice liniare. θ2 şi θ3 .3.1). calculaţi cu modelul geometric 2-D. Figura 11. trebuie utilizaţi factorii de ponderare a temperaturii g. Temperatura în punctul de coordonate (x.21) valorile calculate pentru g1.y)θ1+ g2 (x. ca funcţie liniară de aceste temperaturi la limită.y) se determină cu relaţia: θsi (x. oricare ar fi ele.

b) dacă mai mult de două punţi termice liniare fac parte din acelaşi plan. sunt luate în considerare 2D numai cele două punţi termice care au valorile cele mai scăzute pentru f Rsi (a se vedea figura 11.2). atunci când nu sunt disponibile rezultate ale unui calcul 3-D.1). Se iau în considerare numai cele două punţi termice liniare având factorii de temperatură cei mai mici Figura 11.11. Această metodă simplificată cuprinde relaţii pentru calculul celei mai mici valori limită la aceste intersecţii. Dacă aceste valori limită indică un risc de condens superficial sau nu satisfac valorile limită prescrise. pentru o estimare preliminară.3.3. se poate obţine un rezultat mai exact printr-un calcul 3-D (document recomandat SR EN ISO 10211-1). limita inferioară pentru f Rsi se determină cu: 69 . în următoarele condiţii: a) puntea termică 3-D este rezultatul a două sau trei punţi termice liniare care se intersectează (a se vedea figura 11.3. Aceste cazuri pot fi calculate utilizând alte metode (document recomandat SR EN ISO 10211-1).5.2 Metodă simplificată de calcul pentru intersecţia de punţi termice liniare Pentru a se obţine valori sigure ale factorului minim de temperatură la intersecţia a două sau trei punţi termice liniare. se utilizează o metodă simplificată de calcul. valoarea calculată f Rsi indicativă. 3D Valoarea limită inferioară pentru f Rsi poate fi calculată pornind de la factorii minimi de 2D temperatură f Rsi ai punţilor termice liniare care se intersectează.3. c) raportul dintre valorile maxime şi minime ale coeficientului de transfer termic al oricărei părţi a anvelopei adiacente punţilor termice liniare considerate să nu depăşească 1. Metoda de calcul simplificat nu poate fi utilizată pentru calculul factorului de temperatură la punţi termice punctuale izolate. 3D poate totuşi să fie utilizată ca valoare Dacă nu este satisfăcută condiţia c).I.2 – Exemplu a patru punţi termice liniare într-un plan (planşeul) 3D La intersecţia a trei punţi termice liniare.

x f Rsi + 1 2 D . rebuie prezentate următoarele rezultate.12.” Se va ţine cont de condiţiile de amplasament ale clǎdirilor conform specificaţiilor din cap.z f Rsi − 2 1D f Rsi (11. 70 . Partea 1: Metodă simplificată” ƒ SR EN 410: “Sticlă pentru construcţii. Metodă de calcul.23) devine: 3D = f Rsi 1 2 D . Dacă se intersectează numai două punţi termice liniare.x f Rsi + 1 1 2 D . I. este media aritmetică a factorilor de temperatură ai părţilor de anvelopă omogene termic. dacă sunt utilizate trei temperaturi la limită.3D = f Rsi 1 1 2 D .factorii de temperatură fRsi sau raporturile diferenţelor de temperatură ζRsi pentru punctele cu temperaturile superficiale cele mai scăzute din fiecare încăpere considerată (inclusiv amplasamentul acestor puncte).coeficientul de cuplaj termic L între mediul interior şi cel exterior. este temperatura minimă calculată cu ajutorul relaţiei (11. Evaluarea influenţei sistemelor solare pasive şi a sistemelor de protecţie solarǎ asupra performanţei energetice a clǎdirii Documente recomandate: ƒ SR EN 13363-1: “Dispozitive de protecţie solară aplicată vitrajelor. Determinarea caracteristicilor luminoase şi solare ale vitrajelor” ƒ SR EN 673: “Sticlă pentru construcţii.y f Rsi + 1 2 D . Calculul factorului de transmisie solară şi luminoasă. ecuaţia (11. calculată cu aceeaşi valoare Rsi (la fel pentru axa y şi axa z).19). ca valori care sunt independente de temperaturile la limite: . este factorul minim de temperatură al punţilor termice liniare orientate în direcţia axei x.coeficientul de transfer termic liniar ψ al punţii termice liniare. .24) Factorii de temperatură ai părţilor de anvelopă omogenă termic se determină cu: 1D = f Rsi Rt + Rse Rt + Rse + R si (11. Temperatura superficială interioară cea mai scăzută din fiecare încăpere care face parte din mediul interior. Determinarea transmitanţei termice U.y f Rsi − 1 1D f Rsi (11. .25) În final. trebuie specificaţi factorii de ponderare a temperaturii. adiacente punţilor termice liniare.7.23) unde: 3D f Rsi 2D f Rsi 1D f Rsi este valoarea limită inferioară a factorului minim de temperatură al punţii termice 3-D. calculată cu valoarea Rsi utilizată.

88 71 . la exteriorul acesteia. Jaluzelele sau storurile trebuie să poată fi reglate astfel încât să nu existe transmisie solară directă. Se presupune că pentru dispozitivele de protecţie solară montate la exterior şi dispozitivele de protecţie solară integrate. Performanţa energetică a spaţiului solar (zona climatică II) pentru spaţiu solar fără vehicularea aerului între spaţiul solar şi spaţiile ocupate se determină din graficul din fig. iar pentru dispozitivele de protecţie solară montate la interior acest spaţiu este ventilat. spaţiul dintre dispozitivele de protecţie solară şi vitraj nu este ventilat. confecţionat din beton masiv cu grosime de 0.1 reprezintă cantitatea de energie netă caracteristică sistemului de tip spaţiu solar. x Eficienţa utilizării sistemului pasiv de captare a radiaţiei solare este determinată de caracteristicile constructive şi funcţionale ale sistemului. Exterior peretelui de beton se amplasează un vitraj (simplu sau dublu) cu proprietăţi selective sau neselective.81 CSV = 0. element de acumulare a căldurii.85.Elemente de calcul a eficienţei energetice şi economice a sistemelor arhitectural constructive de control solar pasiv. raportată la suprafaţa de captare a radiaţiei solare cu orientare Sud. amplasarea fantelor de circulaţie a aerului şi debitele recomandate de aer proaspăt introdus în spaţiul ocupat adiacent) sunt făcute în capitolul 7.40 m2K/W). Pentru orientările SE. de asemenea. Se are în vedere sistemul format dintr-un perete captator vertical acoperit la exterior cu vopsea absorbantă în spectrul radiaţiilor scurte (αabs =0.20 m. cât şi pe factorul de transmisie luminoasă şi pe factorul de reflexie al dispozitivului de protecţie solară. la exterior. Prezenţa spaţiului solar contribuie la reducerea consumului de căldură al clădirii. aplicat peste structura termoizolantă a clădirii (Rc ≥ 1.79 Valorile din graficul din figura 12. U pentru care se prezintă. a sistemelor pasive de captare a radiaţiei solare de tipul Spaţiu Solar ventilat/neventilat sunt prezentate în Partea a II-a a metodologiei În Anexa 12 se prezinta o metodă simplificată pentru estimarea transmisiei totale a energiei solare a unui dispozitiv de protecţie solară aplicat unui vitraj.15 şi 0. Se face referire la valoarea transmitanţei termice a elementelor transparente. Recomandări privind utilizarea eficientă a diferitelor tipuri de protecţii solare (de la plantaţii până la cele mai noi sisteme tehnologice precum şi prezentarea caracteristicilor constructive şi criteriilor de performanţă termică a elementelor componente (vitraj. rezistenţa termică minimă a elementului de acumulare a căldurii. Pentru celelalte zone climatice (mediul urban) se utilizează următorii coeficienţi de corecţie: Zonă climatică de iarnă I III IV Coeficient de corecţie 1. jaluzele şi transperante. care se bazează atât pe coeficientul de transfer termic şi pe cel de transmisie a energiei solare totale a vitrajului.08 0. Dispozitivele de protecţie solară sunt montate în paralel cu vitrajul.91 0. la interior sau integrate şi pot fi : storuri.90). SV se introduc coeficienţii de corecţie: CSE = 0. metoda de determinare. 12. Metoda este aplicabilă atunci când factorul de transmisie a energiei solare totale a vitrajului este cuprins între 0.1. Pentru evaluarea efectului energetic al spaţiului solar se utilizează metoda directă. Fantele practicate la partea superioară şi inferioară a peretelui captator precum şi la părtile superioară şi inferioară a vitrajului. permit orientarea aerului cald către spaţiul interior (în sezonul rece) sau către exterior (în sezonul cald).

(sel. 25 20 Q [kWh/mp.) În cazul vehiculării aerului preluat din exterior şi introdus ca aer preîncălzit în spaţiul locuit/ocupat.energ.energ.) XII I Luna II III IV Perf.Performanţa energetică medie a sistemului spaţiu solar amenajare perete SUD (gc=0 W/mp.energ.] 10 8 6 4 2 0 X XI Perf.2.energ.2 .(n-sel.16 14 12 Q [kWh/mp.Performanţa energetică medie a sistemului spaţiu solar amenajare perete SUD (gc=1W/mp.) 72 .] 15 10 5 0 X XI Perf.) Figura 12.1.) XII I Luna II III IV Perf.(n-sel.(sel.) Figura 12. pentru capacitatea termică de 1 W/m2. Performanţa Energetică este prezentată în graficul din figura 12.

7 m pentru poziţia în picioare • la nivelul abdomenului: ¾ 0. I.1 m. Aparate şi metode de măsurare a mărimilor fizice” ) şi care influenţează confortul uman din punct de vedere higrotermic sunt: • temperatura aerului.4 Temperatura interioară Temperatura interioară este media aritmetică a temperaturii aerului şi a temperaturii medii de radiaţie considerate în centrul încăperii (sau a zonei ocupate).3 Asimetria temperaturii de radiaţie Asimetria temperaturii de radiaţie se defineşte prin diferenţa dintre temperatura de radiaţie plană de pe două feţe opuse ale unui mic element (temperatura de radiaţie plană fiind temperatura uniformă a unei incinte pentru care radiaţia pe una din feţele unui mic element plan este aceeaşi ca în mediul real neuniform). măsurată la o anumită înălţime.1 m pentru poziţia în picioare • la nivelul gleznelor: 0. • viteza aerului. în funcţie de destinaţia încăperii: • la nivelul capului: ¾ 1. Această înălţime poate să difere. I.13.1.13. Determinarea indicilor PMV şi PPD şi specificarea condiţiilor de confort termic” şi SR EN 27726 “Ambianţe termice. • temperatura medie de radiaţie. pentru poziţia aşezat. pentru poziţia aşezat. I. ¾ 1.2 Temperatura medie de radiaţie Temperatura medie de radiaţie este temperatura pereţilor unei incinte virtuale pentru care temperatura pereţilor este uniformă şi schimburile de radiaţie între această incintă şi om sunt egale cu schimburile de căldură prin radiaţie în incinta reală.6 m.13.1.13 Condiţii de climat interior şi de iluminat natural pentru asigurarea confortului higrotermic şi vizual I.1.1. pentru poziţia aşezat şi în picioare.1 Temperatura aerului Temperatura aerului este temperatura dată de termometrul uscat. 73 . • temperatura interioară. Temperatura de radiaţie poate fi stabilită pe baza temperaturii măsurate cu termometrul globului negru şi a temperaturii şi vitezei aerului din jurul termometrului cu glob negru.1 m. I.1.Coeficienţii de corecţie sunt cei menţionaţi anterior. pe baza datelor privind temperaturile pereţilor înconjurători.13. • temperatura convenţională. ¾ 1.13. • asimetria temperaturii de radiaţie. forma acestor pereţi şi poziţila lor în raport cu omul. Ea poate fi calculată .13. • umiditatea absolută/umiditatea relativă. I. I.5 Temperatura interioară convenţională Temperatura interioară convenţională este temperatura interioară stabilită printr-un sistem de reglare în regim normal de încălzire.1 Parametri de climat interior Principalii parametri definitorii pentru aerul interior (documente recomandate: SR ISO 7730 “Ambianţe termice moderate.

Umiditatea relativă a aerului este catitatea de vapori de apă din aer în raport cu cantitatea maximă pe care el o poate conţine la o anumită temperatură şi se calculează cu relaţia: ϕ= pa pa . Senzaţia termică a omului este o mărime subiectivă şi se defineşte prin indicele PMV (votul mediu previzibil) sau indicele PPD (procentul previzibil de nemulţumiţi). Pentru mediul interior mărimea ce trebuie avută în vedere este modulul vectorului viteză.1) în care: Wg pa p este raportul de umiditate. este presiunea parţială a vaporilor de de apă.1. în funcţie de destinaţia diferitelor spaţii.61298 pa p − pa (13. Indicele PMV reprezintă opinia medie a unui grup important de persoane care îşi exprimă votul privind senzaţia termică în raport cu mediul termic înconjurător. este presiunea parţială a vaporilor de apă. I. este presiunea de saturaţie a vaporilor de apă. în Pa.2) în care: ϕ pa pa. este presiunea atmosferică totală. Umiditatea relativă poate fi exprimată şi în procente I 13. umiditatea şi viteza aerului) ci şi de îmbrăcăminte şi de activitatea pe care o desfăşoară în mediul termic respectiv.sat este umiditatea relativă a aerului. I. pe o scară cu 7 niveluri caracterizate astfel: 74 . în ansamblu. Relaţia dintre cele două mărimi este: W g = 0 .2 Parametri de confort termic Senzaţia termică resimţită de om este reprezentată de senzaţia termică a corpului său. în Pa. Ea este utilizată la evaluarea confortului termic şi a disconfortului local produs de curenţii de aer. (document recomandat: SR 1907/2).13.13.7 Viteza aerului Viteza aerului se defineşte prin modul şi direcţie. exprimată în mod curent prin presiunea parţială a vaporilor de apă (presiunea parţială a vaporilor de apă dintr-un amestec de aer umed fiind presiunea pe care ar exercita-o vaporii de apă conţinuţi în acest amestec dacă ei ar ocupa singuri volumul pe care îl ocupă aerul umed la aceeaşi temperatură) şi prin raportul de umiditate (raportul dintre masa vaporilor de apă a unui eşantion de aer umed şi masa aerului uscat din acelaşi eşantion). Acestă senzaţie este influenţată nu numai de parametrii de mediu (temperatura aerului.sat (13. temperatura medie de radiaţie. în Pa. în Pa.Temperatura interioară convenţională se va considera.1.6 Umiditatea absolută şi umiditatea relativă Umiditatea absolută a aerului este cantitatea de vapori de apă conţinuţi în aer.

este un factor de corecţie. viteza relativă a aerului şi temperatura operativă (document recomandat: SR ISO 7730) Indicele PPD reprezintă procentul de persoane susceptibile de a avea senzaţia de prea rece sau prea cald în raport cu mediul ambiant şi furnizează informaţii privind disconfortul termic. pe baza datelor privind parametrii de mediu (temperatura aerului.0 0.3) în care: θo este temperatura operativă.6 0. în 0C.2 0.2 m/s sau dacă diferenţa dintre temperatura aerului şi temperatura medie de radiaţie este mai mică de 40C.6 de la 0. Se poate considera ca acceptabil pentru confortul uman o ambianţă caracterizată de un indice PPD mai mic de 10%.0. este temperatura medie de radiaţie. generală şi de detaliu. al însoririi şi al iluminatului natural. 75 .Nivel +3 +2 +1 0 -1 -2 -3 Senzaţie resimţită foarte cald cald călduţ neutru răcoros rece foarte rece Indicele PMV se determină prin calcul din ecuaţia de bilanţ termic al corpului uman. 13.5 I.13. care influenţeazǎ performanţele clǎdirii sub aspect termic.4). Calitatea aerului interior depinde de calitatea aerului care pătrunde din exterior şi de factorii de contaminare ai aerului din interiorul încăperilor.3 Elemente privind concepţia constructiv-arhitecturală. dat în funcţie de viteza aerului. temperatura operativă se poate considera ca fiind media dintre temperatura aerului şi temperatura medie de radiaţie (în acerst caz temperatura operativă este identică cu temperatura interioară. rezistenţa termică a îmbrăcăminţii. al ventilării naturale. temperatura medie de radiaţie.2 până la 0.5 de la 0. presiunea parţială a vaporilor de apă). în 0C. ceea ce corespunde unui indice PMV cuprins în domeniul: . θa θr este temperatura aerului. pct.5 <PMV< + 0. viteza relativă a aerului. în 0C. astfel: < 0.7 A va. în m/s A Pentru medii în care viteza aerului este mai mică de 0. activitatea (producţia de energie metabolică) şi rezistenţa termică a îmbrăcăminţii sau utilizînd valori tabelate în funcţie de nivelul de activitate.1. Temperatura operativă se poate calcula cu relaţia: θ o = A ⋅ θ a + (1 − A)θ r (13. Temperatura operativă este temperatura uniformă a unei incinte radiante negre.7 până la 1. în care un ocupant schimbă aceeaşi cantitate de căldură prin radiaţie şi prin convecţie ca într-o ambiantă neuniformă reală.

pentru apartamentele de 2 camere şi pentru cel puţin 2 camere pentru apartamentele de 3 sau 4 camere. acestea se raportează la numărul de indivizi utilizatori în acelaşi moment ai spaţiului respectiv. aspectele cantitative. el trebuie să fie asigurat pe suprafaţa de referinţă . Confortul vizual este o stare subiectivă. oglindă) sau înclinată (pupitru.însorirea minimă de 1 ½ ore la 21 decembrie pentru cel puţin o cameră. Pentru încǎperile de învǎţǎmânt. lipsa de concentrare.planul util . Asigurarea normelor de igienă pentru locuinţele colective prevăd: . Nivelul de iluminare trebuie să fie în concordanţă cu specificul activităţii desfăşurate în încăpere. I. Oboseala. punerii acestora în lucru sau diferitelor mirosuri.care poate fi orizontală (masă. unde. Se recomandǎ pentru clǎdiri de locuit. birouri).1. factorul de uniformitate va fi de 1/2. In funcţie de specificul încăperilor.4 Definirea parametrilor de iluminat natural şi niveluri de performanţǎ pentru asigurarea confortului vizual. Pentru celelalte clǎdiri. ambii parametri fiind dependenţi de cerinţele funcţionale ale spaţiului studiat. în funcţie de felul cum se desfǎşoarǎ activitatea: pentru munci cu caracter static.pentru muncǎ în mişcare. Factorul de lumină naturală În calculele de iluminat natural. . tocmai datorită variaţiilor sale foarte mari (aceasta face obiectul studiilor de însorire). sunt incluse şi nivelurile de lumină realizate natural. auditorii. laboratoare. drept igienice.în cadrul ansamblului urbanistic se admit maxim 5% apartamente neînsorite. reumatismul. clase. Respectarea normelor de igienă în cazurile de mai sus este foarte importantă datorită diferenţei ce apare între durata teoretică şi cea reală de însorire. se ia în considerare lumina difuză a zilei. verticală (raft... Uniformitatea în planul util.Atunci când niciunul dintre aceşti factori nu influenţează în vre-un fel luarea unei decizii.. lumina fiind necesar sǎ fie primitǎ în general dintr-o singurǎ direcţie. putem considera limitele normative de ventilare naturală. ateliere. toate acestea cunoscute ca simptom SBS (Sick Building Syndrome) sunt tributare nerespectării normelor de confort ale spaţiilor interioare. nu şi lumina directă a soarelui. la volumul de aer şi la poluanţii prezenţi în interior datoraţi diferitelor produse industriale sau materiale de construcţie. lumina fiind necesar sǎ fie primitǎ din mai multe direcţii. se recomandǎ factorul de uniformitate de 1/3. Principalii parametrii ai iluminatului natural sunt nivelul de iluminare şi uniformitatea în planul util. frisoanele. realizarea unei iluminǎri avînd un factor de uniformitate de minimum 1/10. dar şi de la o activitate la alta.1/6. specifice pentru fiecare funcţiune.2) şi iluminarea minimǎ simultanǎ din încǎperea respectivǎ.. factorul de uniformitate va fi de1/4.13. trebuie corelate cu aspectele calitative ale mediului luminos. pentru comparaţie. . planşetă). care diferă de la om la om. Factorul de uniformitate este determinat de raportul dintre nivelul de iluminare recomandat în planul util specific fiecărei funcţiuni (Anexa A13. se recomandă realizarea nivelurilor de iluminare prezentate în ANEXA 13. iritarea mucoasei nazale şi lăcrămarea. Pentru obţinerea confortului vizual.1/3. 76 . dificultatea în respiraţie.

nivelul iluminării naturale în spaţiul interior se obţine prin multiplicarea acestuia cu iluminarea exterioară disponibilă la un moment dat. odihnitor. acest model nu se schimbă în timp. proprietăţile sticlei).Cantitatea de lumină naturală a unui spaţiu interior este determinată de internsitatea luminii naturale la un moment dat. interiorul este luminos. iluminatul artificial va fi conceput pentru a suplimenta lumina naturală • pentru DF mai mic de 2%. de eventualele protecţii solare sau obstacole exterioare (construcţii. Concluziile determinărilor făcute pe baza metodei: • pentru încăperi cu DF mai mare de 5 %.iluminarea punctului interior EHext . lumina artificială va funcţiona pe toată perioada de lucru Metoda descrisă mai sus este un instrument de lucru deosebit de simplu şi eficace. Factorul de lumină naturală DF (Daylight Factor) este elementul determinant de evaluare a luminii naturale disponibile în interiorul clădirilor (document recomandat metoda CIE). Cunoscând distribuţia factorului de lumină naturală. dar metoda de calcul ia în considerare condiţii de cer acoperit. fiind independent de momentul zilei sau anotimp şi se exprimă prin formula: DF = (EHint / EHext)x100 unde EHint . În faza de proiectare a unei construcţii noi. vegetaţie). poziţionare. medie şi maximă ale condiţiilor de lumină naturală în încăperea respectivă sau în spaţii interioare similare. cu iluminat natural generos • pentru DF cuprins între 2 – 5%. exprimată ca procent din aria pardoselii: DF = 1 / 10 (Af /Ad)x100 unde Af – suprafaţa ferestrelor Ad – suprafaţa pardoselii) Avantajul metodei constă în faptul că modelul distribuţiei luminii naturale în încăpere poate fi calculat o singură dată. iluminatul artificial nu este necesar pe întreaga perioadă a programului de lucru. se poate optimiza consumul energetic pentru utilităţi – iluminat 77 .iluminarea punctului fără obturări Factorul de lumină naturală are trei componente. de nori şi de componenta directă a razelor de soare. Factorul de lumină naturală este asociat unui punct din spaţiul interior. de caracteristicile suprafeţelor vitrate (dimensiuni. corespunzătoare celor trei căi prin care lumina naturală ajunge în spaţiul interior: ƒ componenta cerului ƒ componenta reflectată extern㠃 componenta reflactată internă Fiecare din aceste componente se calculează prin metode specifice. O formulă de calcul foarte simplă consideră că valoarea minimă a factorului de lumină naturală întro încăpere este egală cu o zecime din aria ferestrelor. Dezavantajul metodei este faptul că permite calculul doar pentru cer acoperit uniform şi nu poate analiza diferitele situaţii variabile determinate de mişcarea soarelui. Se determină astfel valorile minimă. El depinde de condiţiile meteo.

relaţia de calcul a rezistenţelor termice unidirecţionale pentru toate elementele de construcţie cu excepţia plăcii pe sol şi a tâmplăriei exterioare.determinări de laborator ale unor probe extrase “in situ”. igrasie sau infiltraţii de apă. de regulă. . ventilaţie – prin corelarea aportului de lumină naturală cu dimensiunile suprafeţelor vitrate (având în vedere şi alte aspecte. − La determinarea rezistenţelor termice unidirecţionale ale plăcilor pe sol. se pot întocmi calcule economice de optimizare a consumului de energie prin corelarea programului de lucru cu iluminatul natural disponibil.0 m sub CTS se va considera λp1 = 2. valorile normate ale acestora vor fi corectate prin multiplicarea cu coeficienţii de majorare ”a”. igrasie. cu utilizarea unor valori precalculate şi întabelate.5 W/(mK) în loc de 2. infiltraţii). Factorul de lumină naturală este un element care intervine în ecuaţia pentru determinarea consumului de energie electrică necesar pentru iluminatul artificial (v. sortul şi caracteristicile termotehnice ale materialului termoizolant prevăzut în proiectul iniţial. încălzire. .examinarea stării în care se află materialul (în stare uscată.felul. K)] (14. în special schimburile termice). Conductivitatea termică de calcul a materialului termoizolant se stabileşte în funcţie de: . Particularitǎţi de aplicare a metodologiei pentru clǎdirile existente care urmeazǎ a fi modernizate termic şi energetic Pentru clădirile existente rezistenţele termice unidirecţionale ale elementelor de construcţie perimetrale. I. îmbătrânirii şi deteriorării în timp a materialelor care intră în alcătuirea elementelor de construcţie şi. Pentru o clădire existentă. în special. Metodologie.0 W/(mK). Partea a 2-a – capitolul Iluminat artificial). în cazul când pământul şi umplutura de peste CTS sunt nisipuri şi pietrişuri cu umiditate ridicată.orientativ – la pct 5.identificarea materialului prin sondaje şi/sau decopertări locale. afectat de condens. . asupra conductivităţii termice.14.deteriorarea caracteristicilor termoizolante ale materialului. cu aceleaşi metode ca şi pentru clădirile noi.2) λ 78 . se detemină. .examinarea proiectului iniţial. produsă în timp. λnormat [W/(m . climatizare. se poate scrie sub forma: − d R = R+ [m2K/W] (14. ca urmare a diferiţilor factori.1) Coeficientul de majorare aferent unui material de construcţii se obţine prin multiplicarea coeficientului care depinde de vechimea materialului cu cel mai mare din coeficienţii care depind de starea materialului (condens. etc.electric. − Pentru calcule simplificate. conductivitatea termică de calcul a pământului pe adâncimea de 3.) Pentru a ţine seama de efectul negativ al umezirii. a materialelor termoizolante. Conductivitatea termică se stabileşte concret prin: . care se dau . cu suprafeţele vitrate cunoscute.3: λ = a . dar în principal ca urmare a umezirii materialului prin infiltraţii şi/sau condens interior.

72 + 0. egale cu rezistenţele termice corectate (R’).5 h + (14. ψj [W/(mK)]. cu luarea în consideraţie atât a tasării iniţiale. cu excepţia stratului termoizolant.4) R’ = ⋅ ( l ) ψ ∑ j j (1 − ∑ p ) i + ∑ (p ⋅ U ) + i i R A în care: R rezistenţa termică unidirecţională din câmp curent [m2K/W]. se consideră grosimea medie. din cadrul suprafeţei A lj [m]. se determină pe baza relaţiilor de calcul: 1 [m2K/W] (14. − Pentru elementele de construcţie vitrate (tâmplărie exterioară şi pereţi exteriori vitraţi). cu stratul termoizolant de grosime variabilă. A suprafaţa pentru care se face calculul [m2]. rezistenţele termice unidirecţionale (R). Dacă starea tâmplăriei de lemn nu este corespunzătoare (tocul şi/sau cercevelele sunt umezite. transmitanţele termice liniare aferente punţilor termice de acelaşi fel (j).3) λ în care: R1 rezistenţa termică unidirecţională a tuturor straturilor cuprinse între cota ±0. existentă la data analizei termice şi energetice. Grosimea “d” se poate stabili fie pe baza datelor existente în proiect. fisurate. La terasele fără beton de pantă. se consideră .cu valorile considerate pentru clădirile noi.00 şi cota stratului invariabil (CSI). cu excepţia plăcilor pe sol. 79 . în funcţie de amploarea şi natura defectelor.în care: R rezistenţa termică a tuturor straturilor. confirmate prin 1-2 sondaje. relaţia de calcul a rezistenţelor termice unidirecţionale pentru plăcile pe sol poate fi scrisă sub forma: d [m2K/W] R1 = 2. − Rezistenţele termice corectate (R’) ale elementelor de construcţie neomogene şi cu punţi termice. suport al stratului termoizolant sau al şapei [m] d grosimea de calcul a stratului termoizolant [m] λ conductivitatea termică de calcul a stratului termoizolant [W/(mK)] − Grosimea stratului termoizolant este cea efectivă.de regulă . degradate) rezistenţele termice se vor reduce cu până la 15 %. cât şi a celei produse în timp. lungimile punţilor termice liniare de acelaşi fel (j). ponderată cu suprafeţele. la care se adaugă rezistenţele la transfer termic superficial interior şi exterior [m2K/ W]: − dj R = Rsi + Rse + ∑ ( ) λj d grosimea de calcul a stratului termoizolant [m] λ conductivitatea termică de calcul a materialului termoizolant [W/(mK)] − − Pentru calcule simplificate. putrezite. fie exclusiv pe baza câtorva sondaje sau/şi decopertări locale. la care se adaugă rezistenţa la transfer termic superficial interior [m2K/W] h înălţimea măsurată între nivelul pământului din exteriorul clădirii (CTS) şi faţa superioară a plăcii din beton slab armat. cu utilizarea unor valori precalculate şi întabelate.

diferenţa dintre temperatura interioară şi temperatura exterioară convenţională de calcul [K]: ∆θ= θi . caracterizată prin aceiaşi rezistenţă termică unidirecţională [m2]. se determină pe baza relaţiei: R’ = 1 Σ(ψ ⋅ l ) ⎡ (1 − Σp ) ⎤ j j i + Σ(p ⋅ U )⎥ ⋅ ∆θ p + ⎢ i i A ⎢ ⎥ ⎣ R1 ⎦ ∆θ [(m2K/W] (14. cu excepţia plăcilor pe sol. Coeficienţii de reducere a rezistenţelor termice unidirecţionale “r” ale tuturor elementelor de construcţie. ψj. la care se adaugă rezistenţa la transfer termic superficial interior Rsi. Ui .θp ∆θ . pi. se pot determina cu relaţia: r= R' = R1 3. Rezistenţele termice corectate ale plăcilor pe sol. 80 . A. în ipoteza acceptării calculului în regim staţionar. transmitanţele termice prin suprafaţă.5 − l (1 − p) + U⋅ p ⋅ R 1 + 3.rezistenţa termică unidirecţională din câmp curent [(m2K/W]. a tuturor straturilor cuprinse între cota ±0. aferentă ariei totale a zonelor neizolate sau mai puţin izolate termic [W/(m2K)]. din câmp curent.6) în care: p ponderea însumată a tuturor zonelor neizolate sau mai puţin izolate termic [-]. medie. aferente zonelor (i) [W/(m2K)].5) în care: ∆θp .diferenţa dintre temperatura interioară şi temperatura pământului la cota stratului invariabil (CSI) [K]: ∆θp = θi . − ψ − transmitanţa termică liniară.θe R1 .pi Ui ponderea zonelor neizolate sau mai puţin izolate termic decât zona de câmp curent [-]. unidirecţionale. ponderată. ponderată. se pot determina cu relaţia: r= R' = R 1 l (1 − p) + U⋅ p ⋅ R + R ⋅ψ ⋅ ( ) A − − [-] (14.7) în care: R1 rezistenţa termică unidirecţională.5 ⋅R 1 ⋅ Ψ⋅ ( ) S − [-] (14.cu aceleaşi semnificaţii ca mai sus. [m2K/W]. A aria totală a elementului de construcţie. Coeficientul de reducere a rezistenţei termice unidirecţionale “r” ale plăcilor pe sol. aferentă lungimii însumate a tuturor punţilor termice liniare [W/(mK)]. lj. medie. U transmitanţa termică unidirecţională.00 şi CSI. l lungimea însumată a tuturor punţilor termice liniare [m].

cu excepţia suprafeţelor vitrate. Ψ şi U au aceleaşi semnificaţii ca mai sus. R = r1 ⋅ r2 ⋅ R [m2K/ W] (14.8) în care: r1 coeficientul de reducere a rezistenţelor termice unidirecţionale din câmp curent. cu suficientă exactitate. în loc de R se consideră rezistenţa termică R1.p. în cadrul ariei elementului de construcţie perimetral. lj lungimile corespunzătoare valorilor ψi. cu relaţia: R’ = r . A . A. a unor zone neizolate sau mai puţin izolate termic [-]. dar mai operativ. Ψ . mediu.5 ⋅ R 1 ⋅ψ ⋅ ( ) A 1 ≤ 1. cu excepţia plăcilor pe sol: 1 r1 = [-] − l 1 + R ⋅ψ ⋅ ( ) A r2 = 1 (1 − p) + U⋅ p ⋅ R − (14. l.95 ≤ r2 = − (1 − p) + U⋅ p ⋅ R 1 în care p. se calculează cu relaţia: − Σ(ψ j ⋅ l j ) ψ = [W/(mK)] (14. r2 coeficientul de reducere a rezistenţelor termice unidirecţionale din câmp curent.cu aceleaşi semnificaţii ca mai sus Determinarea simplificată a rezistenţelor termice corectate.12) − Coeficientul liniar de transfer termic.K)]. se calculează cu relaţia: A' ΣA'i = p = Σpi = [-] (14. l.5 − [-] (14.11) [-] (14. care ţine seama de prezenţa. − r1 = 3.10) - la plăcile pe sol: l 1 + 3. Coeficienţii de reducere “r1” şi “r2” se determină cu următoarele relaţii: la toate elementele de construcţie. l lungimea însumată a tuturor punţilor termice liniare [m]: l = Σlj Ponderea însumată a tuturor zonelor neizolate sau mai puţin izolate termic.13) l în care: ψj transmitanţele termice liniare aferente diferitelor detalii caracteristice din cadrul ariei A [W/(m. U . care ţine seama de influenţa punţilor termice liniare [-]. La placa pe sol.14) A A 81 .9) [-] (14. se pot determina în mod simplificat. ponderat. existente în cadrul ariei elementului de construcţie considerat. cu ajutorul coeficienţilor de reducere − − Rezistenţele termice corectate ale tuturor elementelor de construcţie. definite mai sus [m].10 0.

în situaţia în care stratul termoizolant este amplasat sub pardoseală: suprafeţele din dreptul pereţilor structurali şi nestructurali (care întrerup continuitatea stratului termoizolant). . se Ui = 1 Ri în care: Ri rezistenţele termice unidirecţionale ale zonelor “i”. în principal. Coeficienţii liniari de transfer termic ψj se pot lua din cataloagele special întocmite cu valori precalculate. . ventilaţii..la planşeul peste subsolul neîncălzit şi la placa pe sol. următoarele: . 82 O serie de valori aproximative U i se dau în Tabelul 14. A’ aria însumată a tuturor zonelor neizolate termic şi a celor mai puţin termoizolate [m2].la planşeele de terasă şi de pod: chepenguri. coeficienţii ψj se pot determina pe baza unui calcul numeric automat al câmpului de temperaturi. zona casei scării.a. recipienţi de scurgere ş. Transmitanţele termice unidirecţionale U i aferente zonelor neizolate sau mai puţin termoizolate. ş.la planşeul peste subsolul neîncălzit şi la placa pe sol. Pentru detalii importante care nu se găsesc în aceste acte normative. a holului de intrare în clădire ş. existente în cadrul ariei totale a elementului de construcţie [m2]. ponderat.16) calculează cu relaţia: − Zonele neizolate termic care se iau în considerare la determinarea parametrilor “p” şi “ U ” sunt. mediu.1.15) A' p în care: − U i coeficienţii de transfer termic aferenţi diferitelor zone neizolate sau mai puţin izolate termic [W/(m2 K)].). aferent ariei A’.a. precum şi toate zonele la care nu s-a prevăzut strat termoizolant (de ex. neizolate sau mai puţin termoizolate [(m2K/W] [W/(m2 K)] (14. precum şi toate zonele la care nu s-a prevăzut strat termoizolant.în care: Ai’ ariile zonelor neizolate termic sau mai puţin termoizolate. în situaţia în care stratul termoizolant este amplasat sub placă: suprafeţele din dreptul pereţilor structurali şi a grinzilor din beton armat (care întrerup continuitatea stratului termoizolant).a. . A’ = Σ A ' i ponderile ariilor A ' din totalul ariei A [-] : i A' p’i = i A Coeficientul de transfer termic unidirecţional. străpungeri de instalaţii. coşuri de fum. se determină cu relaţia: pi − Σ( U i ⋅ A' ) Σ(U ⋅ p i ) i = i U= [W/(m2 K)] (14.

la determinarea parametrilor − “p” şi “ U ” sunt.2.punţile termice verticale de la intersecţia pereţilor exteriori cu pereţii interiori structurali (de ex.) . bulbi. zonele de punţi termice nestrăpunse ale pereţilor exteriori.a.intersecţia dintre pereţii exteriori şi planşeul de pod (în zona streşinii). ş. Zonele mai puţin izolate termic care se iau în considerare. bulbi.plăcile continue din beton armat care traversează pereţii exteriori la balcoane şi logii. . toate protejate la exterior cu un strat termoizolant subţire.intersecţia pereţilor exteriori cu planşeele intermediare (în zona centurilor şi a consolelor din beton armat monolit. .intersecţia dintre pereţii exteriori şi placa pe sol (în zona soclului). pereţii din beton armat adiacenţi logiilor. ş.conturul tâmplăriei exterioare (la buiandrugi. în principal. . pentru care nu se introduc în calcule coeficienţi ψi: stâlpi. tălpi şi grinzi din beton armat monolit.colţurile verticale (ieşinde şi intrânde) formate la intersecţia dintre doi pereţi exteriori ortogonali. de regulă.intersecţia dintre pereţii exteriori şi planşeul peste subsolul neîncălzit (în zona soclului). existente în cadrul ariilor A.a). următoarele: .- la pereţii exteriori: zonele de punţi termice străpunse. ş. solbancuri şi glafuri verticale). . Ariile elementelor de construcţie perimetrale (A) se măsoară în conformitate cu prevederile de la pct 5. .intersecţia dintre pereţii exteriori şi planşeul de terasă (în zona aticului sau a cornişei). stâlpişori din beton armat monolit protejaţi sau neprotejaţi. în principal. . tălpi şi grinzi din beton armat monolit etc. 83 . de lăţime relativ mare.a. pentru care nu se introduc în calcule coeficienţi liniari de transfer termic: stâlpi. Punţile termice liniare care trebuie în mod obligatoriu să fie luate în considerare la determinarea parametrilor “l” şi “ψ ” sunt. . Lungimile punţilor termice liniare (l) se măsoară în funcţie de lungimile lor reale.

10 1.15 1.25 PLANŞEE PESTE SUBSOL NEÎNCĂLZIT 2.10 2.30 3.75 2.90 1. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 Zidării şi soluţii monolit Zone de punţi termice străpunse din beton armat PEREŢI EXTERIORI Zone de punţi termice din beton armat.00 2.55 1. protejate cu zidărie din cărămizi pline 125 mm Zone de punţi termice din beton armat.90 0. crt.TABELUL 14.20 2.50 1.00 1.40 2.55 2.60 1.10 2.75 1. protejate cu plăci sau fâşii BCA GBN 35 cu grosimea în mm de: 100 125 150 84 . protejate cu polistiren celular 25 mm+ zidărie din cărămizi pline 125 mm Zidării şi soluţii monolit 75 Zone de punţi termice din beton armat.35 Panouri mari prefabricate 220 270 320 150 200 250 300 350 400 450 500 325 375 425 475 525 575 350 400 450 500 550 600 200 250 300 350 250 300 350 250 300 350 250 300 350 3.55 1.85 3.15 1.20 1.95 0.70 1.00 0.00 2.35 1.75 PLĂCI PE SOL 0.95 0.85 1.95 1.30 1.25 1.65 1.1 TRANSMITANŢELE TERMICE (Ui) CARACTERISTICE ZONELOR NEIZOLATE TERMIC SAU MAI PUŢIN TERMOIZOLATE Ui Grosimea zone neizolate zone mai puţin peretelui ELEMENTUL DE CONSTRUCŢIE termic termoizolate mm W/(m2K) PLANŞEE SUB TERASĂ 2.05 1.05 Nr.40 1.40 3.25 PLANŞEE SUB POD NEÎNCĂLZIT 3.

l/A şi ψ .25 W/(m2K) . în situaţia în care.pentru alte valori R(R1). iar în Tabelele A14.valorile − coeficienţilor de reducere “r2”. A14. coeficienţii de transfer termic ψ şi U nu mai trebuie să fie ponderaţi.la pereţii exteriori...75 W/(m2K) . măsurat pe conturul feţei interioare a pereţilor exteriori de la ultimul nivel (la planşeele de terasă şi de pod).pentru planşeele de terasă − U = 3. în general. şi anume zona neizolată termic. p şi U . − − - 85 . pe lângă coeficienţii “r2” aferenţi diferitelor valori U ..5 ..pentru planşeele de pod − U = 2..1 se dau valorile coeficienţilor de reducere “r1”. ψ şi U decât cele din tabelele A14. de regulă.35 W/(m2K) . în funcţie de lăţimea zonei.5.25 W/(m2K) . A14.8.Elementele de construcţie orizontale (planşeele de terasă şi de pod. acoperitor. În Tabelele A14. p. în aceste cazuri valorile “ U ” aferente acestor zone vor fi majorate cu 10. nu există valori precalculate pentru coeficienţii “ψ ”. majorarea fiind cu atât mai mare cu cât lăţimea punţii termice este mai mică.8 . − − În aceste condiţii. intersecţia suprafeţelor orizontale cu pereţii exteriori ai clădirii. de regulă.1. i care sunt: − U = 2. . având în vedere că. neglijată în calcule. iar în locul lungimii totale “l” se consideră perimetrul “P”. . de departe. punţile termice respective vor putea fi − considerate “zone neizolate sau mai puţin termoizolate”. valorile coeficienţilor “r1” şi “r2” se pot determina prin interpolare. perimetrul “P”.pentru planşeele peste subsolul neîncălzit − U = 0. − calculat şi coeficienţii “r2” corespunzători transmitanţelor termice U ale zonelor neizolate termic.1.există.A14. se vor avea în vedere următoarele: − − . colţurile intrânde ale pereţilor exteriori au valori negative. − s-au În Tabelele A14. respectiv de la parter (la planşeul peste subsolul neîncălzit şi la placa pe sol). planşeul peste subsolul neîncălzit şi placa pe sol) prezintă următoarele particularităţi: .7.3.. cu excepţia punţilor termice geometrice (de la colţuri şi de pe conturul tâmplăriei exterioare).A14..30%. l/A. determinate în funcţie de parametrii R (R1). influenţa acestor punţi termice poate fi.cea mai semnificativă punte termică liniară este.4 din Anexa A14. Aria elementului de construcţie orizontal (A) este aria suprafeţei mărginită pe contur de perimetrul (P) definit mai sus.1.A14. pentru unele punţi termice. determinate în funcţie de parametrii R (R1)..6 şi A14. În Tabelele A14.pentru placa pe sol La determinarea rezistenţelor termice corectate R’ cu ajutorul coeficienţilor de reducere “r1” şi “r2”.2 şi A14. un unic tip de zonă diferită (în ceea ce priveşte alcătuirea şi gradul de izolare termică) de zona de câmp. în locul lungimii “l” se consideră.

se poate aprecia un coeficient global de reducere “r”. . . coeficienţii ψ sunt cu atât mai mari cu cât punţile termice au o lăţime mai mare şi sunt mai puţin protejate (de exemplu punţi termice străpunse). 86 .17) U'm Σ (Aj . coeficienţii U sunt cu atât mai mari cu cât zonele respective se caracterizează prin rezistenţe termice mai mici (de ex. În această situaţie. . Dacă la o clădire există două sau mai multe alcătuiri diferite la acelaşi element de construcţie (de exemplu o zonă cu pereţi exteriori nestructurali şi altă zonă cu pereţi structurali din beton armat monolit cu strat termoizolant la exterior).= --------------.aria zonelor neizolate sau mai puţin termoizolate. Valorile coeficienţilor globali de reducere a rezistenţelor termice unidirecţionale “r” sunt cu atât mai mici. determinând valorile R.zonele neizolate termic). .lungimea punţilor termice raportată la aria elementului de construcţie considerat (l/A. alese astfel încât produsul “p⋅ U ”. raportată la aria elementului de construcţie considerat (p). r1.valorile transmitanţelor termice aferente zonelor neizolate sau mai puţin termoizolate (U). separat pentru fiecare alcătuire în parte. P/A). l/A. U'j) în care : U'j transmitanţele termice corectate [W/(m2K)] aferente suprafeţelor Aj .8). Pentru calcule aproximative la fazele preliminare de proiectare. rezistenţa termică medie a elementului de construcţie se detemină în final cu relaţia : 1 ΣAj R'm = ----. calculele se vor face. în Tabelele din Anexa A14 nu se găsesc valorile necesare pentru − − parametrii p. cu cât următorii parametri sunt mai mari: . în locul produsului “r1⋅r2” din relaţia (14. respectiv “ψ ⋅ (l/S)” să fie egal cu cel al parametrilor căutaţi. U şi ψ .- în situaţia în care.rezistenţa termică unidirecţională din câmp curent (R). coeficienţii “r1” şi “r2” pot fi determinaţi pe baza altor valori − − ai acestor parametri. r2 şi R’ distincte. de regulă.valorile coeficienţilor liniari de transfer termic (ψ).[ m2K/W] (14.

ANEXA A5 (la cap. 5) 87 .

88 .

89 .

90 .

91 .

92 .

TRECERE ŞI DE CONTROL AL LUMINII 93 .1 ELEMENTE DE CONDUCERE.ANEXA A7 (la cap. AL VENTILĂRII NATURALE. AL ÎNSORIRII ŞI AL ILUMINATULUI NATURAL ANEXA A7. 7) ELEMENTE PRIVIND CONCEPŢIA CONSTRUCTIV-ARHITECTURALĂ CARE INFLUENŢEAZĂ PERFORMANŢELE CLĂDIRII SUB ASPECT TERMIC.

Neufert) 94 . Graficul de variaţie a luminii naturale în funcţie de dispunerea pe verticală a aceleiaşi ferestre (cf. 2 VARIAŢIA LUMINII NATURALE Fig. Neufert) Fig. Variaţia luminii naturale în funcţie de dispunerea ferestrelor: lateral pe o parte. 2. lateral pe două părţi sau în diferite soluţii de iluminat zenital (cf.ANEXA A7. 1.

.. camere personal.laboratoare de preparare Încăperi la hoteluri: .coridoare Încăperi de creşe.....ANEXA A7.3 RAPORTUL DINTRE ARIA FERESTRELOR ŞI ARIA PARDOSELII ÎNCĂPERILOR ÎN FUNCŢIE DE DESTINAŢIA ACESTORA/FUNCŢIUNI (document recomandat STAS 6221-89) Destinaţia încăperilor Încăperi la locuinţe: .birou.. cămine: . scrimă...de locuit . săli comune Raportul dintre aria ferestrelor şi aria pardoselii încăperii 1/6.alte încăperi afară de sălile de operaţii cu anexele lor Încăperi la clădiri administrative Biblioteci – săli de lectură Săli de sport: . săli de desen sau lucru manual.1/7 1/3...vestiare... saloane copii bolnavi . grădiniţe.. bibliotecă..1/6 1/4..scări Încăperi de lucru: .săli de haltere. coridor .1/6 1/6.1/4 1/3.. cantine: .la laboratoare de cercetări şi control Încăperi de învăţămînt: .....1/14 1/5. cameră duş.1/12 1/5.. laborator.săli de gimnastică şi sport . camere de aşteptate.săli de mese . vestiar...1/10 1/3.1/6 1/4.camere... duşuri ..1/10 1/10.1/5 1/7..... atelier.1/9 1/6.săli de joc la grădiniţe ....spălător.celelalte încăperi .1/4 1/8.săli de clasă... camere de zi. cabinet medical .săli de naştere. laboratoare .1/8 95 ..1/10 1/10..saloane bolnavi... box.1/7 1/5.1/8 1/4. ping-pong .. săli de tratament .1/7 1/6.1/8 1/8.1/4 1/8..1/10 1/5.1/12 1/6.. laboratoare – farmacii .1/6 1/5.saloane bolnavi TBC.magazii de efecte..1/5 1/10. depozit combustibil Încăperi de spitale şi instituţii medicale: . intervenţii şi pansamente...cabinet medical Încăperi de restaurante. WC.

.42 0..05 0.50.30.0.72.0.25... crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 Materialul sau suprafaţa Zugrăveală albă (nouă) Zugrăveală albă (veche) Zugrăveală cenuşie Zugrăveală crem Zugrăveală verde deschis Zugrăveală verde închis Zugrăveală albastră deschis Zugrăveală roz Zugrăveală roşie Zugrăveală brună Vopsitorie lac alb lucios Vopsitorie lac de aluminiu Plăci marmură albă cu luciu Plăci marmură mată Sticlă de geam transparent Sticlă de geam mătuită cu nisip Sticlă opacă Sticlă stratificată pentru difuziune Plăci de oţel Hîrtie desen albă Hîrtie galbenă.54 0.30.0.08.0.80 0.0..70 0.70 0.10 0..80 0.05.70 0...80 0.008 0.28 0.17 .0.40.80....35 0..57 0.60 0...002 0.0.0...28 0.75 0...0.0.45 0.001.0..0..20 0..80 0.0..0...80 0.10.03.21 0.05.50 0.ANEXA A7..44 0..0.01.15.30 0.0.25 0.30 0.05 0..0.25 0...0.35..45 0...0.80 0..0.16 0.10 0.60.10 0.0.0....0.11.002...70.03 0.16 0..30..18 0.50 0.....10..45 0.4 VALORI INFORMATIVE ALE COEFICIENTULUI DE REFLEXIE PENTRU DIVERSE MATERIALE SAU SUPRAFEŢE (document recomandat STAS 6221-89) Nr.20 0.03. verde sau albastră deschis Hîrtie albastră mediu Hîrtie albastră închis Hîrtie cenuşie închis Hîrtie neagră Ecran de pînză albă Tencuială de ipsos Tencuială obişnuită Ţiglă nouă Ţiglă veche Lemn de arţar Lemn de stejar Lemn de nuc Lemn băiţuit Granit Nisip obişnuit Pămînt Pomi vara Suprafeţe verzi în natură Strat de nori Zăpadă curată Stofă neagră Catifea neagră Îmbrăcăminte de culoare deschisă 96 Coeficientul de reflexie 0.0...10 0.85 0.40..

4 dintre laturile dreptunghiului ipotetic ce delimitează aria construită devine eficient prin schimbarea de direcţie S – E 133% 100% 142% 98% 200% Fig. 7.ANEXA A7.6 1:2.5 REZOLVĂRI VOLUMETRICE PARTICULARE N V E E S 1:1 1:1. 7.2 97 .5.4 Fig.5.1 Raportul limită de 1: 2.

în funcţie de orientarea cardinală 98 . 7.Fig.5.3 Graficul pune în evidenţă exprimat în procente pierderea şi câştigul de căldură pentru o clădire a cărei formă în plan este dreptunghiulară sau pătrată.

ANEXA A7.2 Sistemul de câştig de căldură izolat.6. 7. 7.6 PERFORMANŢA TERMICĂ A ANVELOPEI ZIUA NOAPTEA Fig.6.1 Suprafaţă de fereastră orientată spre Sud şi masa termică care stochează căldura pe timpul zilei şi o cedează spaţiului funcţional pe timpul nopţii ziua perete – masa termica noaptea fante închise Fig. Spaţiu solar (seră). Operare pe timp de zi şi în timpul nopţii 99 .

7.soare perete masa termica sticla ziua fante inchise noaptea Fig.6.3 Modul de operare al unui perete – masă termică sau perete Trombe pe timpul zilei şi pe timpul nopţii 100 .

7 OPTIMIZAREA LUMINĂRII NATURALĂ A SPAŢIILOR INTERIOARE Fig.7.1 Tip de atrium spinal Spaţii care comunică aflate sub un luminator central 101 .ANEXA A7.8.8 TIPURI DE SPAŢII INTERIOARE Fig. 7. 7.1 Dispozitive de umbrire pe faţada orientată spre Vest ANEXA A7.

fie in cadrul aşezărilor rurale. în timp. Orientarea spaţiilor interioare funcţionale ale clădirii şi a spaţiilor deschise exterioare faţă de punctele cardinale trebuie realizată astfel încât: • să se asigure optima luminare naturală a încăperilor şi câştigul de căldură necesar. fie în zone în care predominante sunt caracteristicile geosistemului natural. Clădirea se poate afla sau poate fi construită pe un amplasament care prezintă următoarele caracteristici : − în zonă preponderent antropizată – structură urbană istoric constituită. reducerea mortalităţii plantelor şi cost de întreţinere redus şi pentru selectarea acelor copaci care plantaţi lângă clădire să nu aducă. a formele de relief sau a vecinătăţilor construite). In general.1 Amplasamentul Proiectul clădirii şi proiectul de amenajare peisageră sunt un răspuns la microclimatul local şi la problemele de mediu specifice amplasamentului. fie ale dezvoltării urbane locale (ţesut urban nou constituit sau în curs de structurare – suburbii). prin creşterea rădăcinilor sau prin creşterea coroanei. La apariţia unei noi funcţiuni pe un amplasament trebuie păstrat specificul amplasamentului. locuri de odihnă şi să fie utilizate materiale şi culori reflectante cel puţin pe o suprafaţă de 30%. 102 . • se se poată asigura ventilarea naturală. O asemenea strategie aplicată la nivel urban poate conduce la 50% reducere din necesarul de căldură al unei construcţii care în condiţii vitrege de microclimat beneficiază de măsurile de izolare higrotermică optimă. • să se beneficieze de un câştig maxim de energie solară captată în sistem pasiv şi să poată fi controlată însorirea nedorită (şi datorită vegetaţiei. mari daune fundaţiilor sau acoperişurilor.1. – să se limiteze suprafeţele din amplasament ocupate de parcaje şi de drumurile de acces. Clădirea trebuie să fie astfel situată pe amplasament şi configurată spaţial . puţin alterat de acţiunea de antropizare. Este necesar să se întocmească proiectul de arhitectură peisageră pentru utilizarea vegetaţiei native care are ca avantaje directe: conservarea apei. Trebuie să se propună prin proiectul de amenajare peisageră umbrirea pe cel puţin 30% a suprafeţelor amenajate pentru parcaje. • să se poată reduce pierderile de căldură datorate infiltraţiilor de aer (controlul direcţiei vântului).volumetric încât: – să fie utilizate toate oportunităţile solar pasive pentru încălzirea. pietonale. răcirea şi luminare naturală a spaţiilor interioare. copacii şi iarba contribuie la creşterea umidităţii şi reduc impactul pe care ploile torenţiale îl pot produce în imediata vecinătate a clădirii.9 CLASIFICAREA CLĂDIRILOR ÎN RAPORT CU POZIŢIA ÎN MEDIUL CONSTRUIT 7. Alegerea amplasamentului trebuie să se facă pe bază criterială. − în zone antropizate în care se pot evidenţia aspecte şi criterii ecologice. reducerea cantităţii de pesticide.ANEXA 7. – să se adopte strategia proiectării solare pasive atât pentru amenajarea peisageră cât şi pentru clădire.

1) aflată în zona temperat continentală. care se deschide spre peisaj. 7. este aceea în care axul lung al clădirii este orientat Est–Vest.continentală) zona 3 (aridă) zona 4 (tropicală) Fig. pe faţada lungă orientată spre Sud-Est. 7. contrazice orientarea cardinală favorabilă.1. Se recomandă decupajul volumetric controlat pentru adoptarea unor soluţii specifice proiectării solar – pasive.1 Orientarea clădirii în raport cu punctele cardinale 1 2 3 Formă Orientare Amplasarea spaţiilor tampon Cea mai favorabilă orientare a unei clădiri multietajate (Fig.2. Faţadele scurte vor fi orientate spre Nord-Est şi SudVest şi este de preferat ca o faţadă orientată Vest să nu prezinte ferestre.2 Orientarea clădirii în raport cu punctele cardinale şi faţă de vântul dominant zona 1(rece) zona 2 (temperat . cu preocuparea pentru asigurarea umbririi.1.2 Soluţii utilizate în optimizarea luminării naturale a spaţiilor interioare 103 .1.7. indiferent că este vorba de clădiri rezidenţiale sau publice. pe timp de vară. Insorirea spaţiilor funcţionale este foarte importantă din punct de vedere igienico-sanitar mai ales în cazul locuinţelor şi a programelor arhitecturale pentru învăţământ. în aşa fel încât axul transversal perpendicular pe acesta să facă un unghi de 18° spre Est faţă de axul Nord-Sud.2. Fig. 7.2. Excepţie fac clădirile situate în siturile urbane aglomerate în care nu s-a ţinut cont de climat sau în siturile în care vederea spectaculoasă.1.

Optimizarea luminării naturală a spaţiilor interioare se poate realiza prin: • configurarea spaţial – volumetrică şi strategia de proiectare privind controlul luminii care pătrunde în interiorul spaţiilor (luminatoare. curţi interioare). atelierele artiştilor plastici etc. clasa pe plan pătrat necesită luminarea pe două laturi fie adiacente (golul pe a doua latură. brize – zi / noapte. viteza şi direcţia sa se modifică mult în timp şi funcţie de caracteristicile spaţiale. Profilul vertical dat de viteza constantă a vântului este diferit in oraş faţă de zonele verzi din proximitatea lui. a clădirilor ale căror faţade prezintă deschideri de mari dimensiuni. în condiţiile în care acest spaţiu este utilizat mai ales dupăamiezele. brize – munte / vale etc. fie opuse. cu ajutorul configurării spaţiale a ferestrei. • utilizarea sistemelor. funcţie de orele zilei sau ale nopţii. în interiorul spaţiilor. Este importantă proiectarea unor clădiri cu înaltă capacitate de stocaj. Se recomandă testarea clădirilor de dimensiuni mari.). experienţa în domeniu arată că sunt preferate şi construcţiile cu posibilităţi de stocaj mediu. fie suplimentarea pe o latură a suprafeţei vitrate. funcţie de orientarea cardinală a formelor de relief. utilizarea lamelelor verticale reglabile spre Est şi Vest (Anexa 7. în timpul zilei. In proiectul pentru o nouă aşezare schemele de analiză a direcţiei vântului şi a brizelor au devenite operaţionale prin studiile sistemului de vânturi şi brize: vânturi cauzate de inversiuni termice. Pentru unele încăperi cu destinaţie specială cum sunt laboratoarele. • alte strategii şi tehnologii utilizate în sporirea luminării naturale a spaţiilor interioare. Interacţiunea dintre curenţii de aer şi suprafeţele clădirilor este un fenomen foarte complex şi greu de calculat.7) şi / sau utilizarea vegetaţiei care permite luminii naturale să pătrundă în interiorul spaţiilor având şi efect în reducerea strălucirii şi a supraîncălzirii. sisteme de redirecţionare a luminii. atelierele de meşteşugărit este important ca ele să fie orientate şi să primească lumină dinspre Nord. care necesită luminare zenitală. au faţade curbe sau primesc pe faţade alte tipuri de tehnologii fie ele de umbrire. Elementele din peisaj şi felul în care acestea se succed sau se combină. • selectarea geamurilor în funcţie de factorul de transmisie luminoasă. indiferent că este vorba despre relief. fie integrate anvelopei. cea opusă catedrei trebuie să reprezinte ca suprafaţă 1/3 din suprafaţa peretelui). prin testarea machetelor în tunelul de vânt. Controlul luminării naturale este necesară şi în spaţiile muzeale. In cazul clădirilor de birouri luminarea naturală s-a dovedit foarte importantă sub aspect psihologic şi aceasta a condus la găsirea unor rezolvări particulare prin introducerea atriumurilor în cazul clădirilor compacte rezolvate pe plan în adâncime (cunoscut ca spaţiu al biroului peisager sau spaţiu deschis etc. oraş sau alte tipuri de aşezări influenţează sistemul complex de impact al vântului în foarte multe feluri. de deflectare a luminii / tavane reflectorizante – în scopul de a permite luminii naturale să pătrundă în adâncimea spaţiului încăperii (însoţită de un studiul necesar pentru evitarea strălucirii sau contrastului excesiv). însă. Sistemul vânturilor locale este în mare parte generat de diferenţele de temperatură ale aerului deasupra pământului sau deasupra apei. fără alte măsuri adiţionale de ventilare. Vântul este perceput la nivelul solului sau la înălţimea omului ca rafală de vânt. geometria ferestrelor. Distribuţia verticală a temperaturii aerului în atmosferă este un alt factor important. Controlul luminării naturale este necesar în cazul unor programe arhitecturale cum sunt şcolile. • utilizarea dispozitivelor de umbrire cum sunt copertinele amplasate pe faţada orientată spre Sud. Pentru alte încăperi cum sunt bucătăriile din locuinţe trebuie evitată orientarea spre Vest. în văi sau pe pantele delurilor sau munţilor. Testele trebuie făcute inainte ca peisajul urban să sufere alterări majore. dar cu posibilităţi de ventilare ziua şi mai ales noaptea în sezonul cald. diferite tipuri de atrium. • utilizarea senzorilor pentru controlul iluminatului electric în funcţie de starea vremii. Mai puţin importante sunt aceste probleme în cazul spaţiilor din cadrul programelor arhitecturale de cazare – tranzit sau temporare. integrate tâmplăriei sau montate pe tavanul încăperii. Poate fi predictibilă. 104 . deci în funcţie de cantitatea de lumină care pătrunde.

efectul de piramidă.2. care prezintă zonele exterioare dintre ele amenajate mai ales acolo unde se vor amplasa fântâni. suprafeţe de apă cu rol ecologic etc.7. efectul de canal etc. Aceşti copaci.Efecte de umbrire şi de însorire Fig.3. Plantele în general şi copacii în mod special produc răcirea prin evaporare pe timpul verii. perioadă în care îşi pierd frunzele.Deasemenea se recomandă testarea pe machetă în tunelul de vânt a unui grup de clădiri. dar efectul psihologic poate fi socotit mult mai important decât influenţa asupra temperaturii exterioare şi implicit din interiorul clădirii. Tehnologia computerizată avansată este un instrument pentru simularea mişcărilor aerului în interiorul spaţiului construit în funcţie de condiţiile exterioare privind: viteza vântului. plantaţi în imediata vecinătate a clădirii.. ajută eficient în realizarea controlului pasiv al umbririi.1. paravane spălate de apă.1. Fig.2. Utilizarea corectă a vântului şi a presiunii exercitate asupra anvelopei pot conduce la ventilarea naturală chiar şi în cazul clădirilor foarte înalte sau foarte joase. efectul Venturi. geometria clădirii. Copacii cu coroană bogată au efect de umbrire pe timpul verii şi lasă razele Soarelui să însorească clădirea pe timpul iernii. 7. Plantaţiile . tipul şi gradul de permeabilitate al anvelopei. mediul construit înconjurător. efectul de incintă. temperaturile interioare şi exterioare.4 Controlul secţiunii clădirilor în zonele aglomerate urbane caracterizate prin densitatea construcţiilor 105 . Pentru zonele urbane au fost evidenţiate prin studii efectele locale nefavorabile pentru construcţii şi spaţiile dintre ele: efectul Wise.

a. Calcul la condens unidirecţional (1-D) b. Calcul unidirecţional (1-D) .2. bidimensional (2-D) c. c.ANEXA A 9.1. Calcul la condens spaţial. tridimensional (3-D). REGIMUL TERMIC STAŢIONAR 1. bidimensional (2-D). Calcul plan.2. Calcul spaţial.1. în vederea evaluării performanţei energetice a clădirilor Programe de calcul elaborate în România şi utilizate în practica curentă de cercetare şi proiectare începând cu anul 1978 1. tridimensional (3-D). Calcul plan.2. 106 . PRINCIPALELE CATEGORII DE PROGRAME DE CALCUL AUTOMAT pentru determinarea câmpului de temperaturi. Calcul plan. 1. CÂMPUL DE TEMPERATURĂ a. Calcul spaţial. c. 1. Calcul unidirecţional (1-D). Calcul spaţial.1. b. Calcul plan. bidimensional (2-D).1. Calcul unidirecţional (1-D). Calcul la condens plan. c. CALCULUL NELINIAR AL CÂMPULUI DE TEMPERATURĂ ŞI AL CÂMPULUI DE DIFUZIE A VAPORILOR DE APĂ-variaţia conductibilităţii termice cu temperatura şi umiditatea. bidimensional (2-D). Calcul spaţial. 1.1. CALCULUL NELINIAR AL CÂMPULUI DE TEMPERATURĂ ŞI A CÂMPULUI DE DIFUZIE A VAPORILOR DE APĂ-variaţia conductibilităţii termice cu temperatura şi umiditatea. a. c.2.3. REGIMUL TERMIC NESTAŢIONAR 1. CÂMPUL DE TEMPERATURĂ a. b. b.1. b. tridimensional (3-D) DE DIFUZIE A 1. CÂMPUL DE TEMPERATURĂ ŞI CÂMPUL VAPORILOR DE APĂ a.2.3 CALCULUL NUMERIC AUTOMAT – METODA DE CALCUL PENTRU DETERMINAREA REZISTENŢELOR TERMICE CORECTATE – VALIDAREA PROGRAMELOR DE CALCUL PROGRAME GENERALE ŞI PROGRAME DE TIP EXPERT PENTRU EVALUAREA AUTOMATĂ A PERFORMANŢEI TERMOENERGETICE A CLADIRILOR SAU A UNOR PARŢI DIN ACESTEA 1. a câmpului de presiuni a vaporilor de apă. Calcul unidirecţional (1-D). a fluxurilor de căldură şi a celorlate mărimi termotehnice derivate din acestea. bidimensional (2-D). tridimensional (3-D). tridimensional (3-D) .

2. Utilizarea acestor metode numerice presupune o subdivizare a clădirii analizate.1. formând reţeaua ortogonală de calcul a câmpului de temperaturi. metoda bilanţului termic. diferiţi pe fiecare direcţie a sistemului cartezian de discretizare. b. Se prevăd. capitolul 5. Evaluarea prin metode aproximative a transmitanţei termice a ferestrelor şi uşilor.1. Subdiviziunile modelului geometric Modelul geometric. pe suprafeţele elementului.…). b. 2. planuri de secţionare între materiale cu caracteristici termotehnice diferite. 107 . Etc. Paşii reţelei de calcul NrPaşi.2. punctul 3 şi SR EN ISO 10211/1-98. Aexa J. STRUCTURA GENERALĂ A PROGRAMELOR DE CALCUL AUTOMAT 2. modelul geometric pentru calculul câmpului de temperaturi sau a câmpului de difuzie a vaporilor de apă se obţine prin decuparea din elementul real a zonelor care prezintă interes pentru calcul. metoda difereţelor finite.4. PROGRAME DE CALCUL CARE AUTOMATIZEAZĂ METODELE DE CALCUL MANUALE SAU METODELE APROXIMATIVE DE CALCUL ( programe utilitare de calcul) a. în mod obligatoriu. 1. se împarte cu ajutorul unor planuri de secţionare (planuri secundare). Calculul coeficientilor globali de izolare termică G şi G1. pe baza unui set de reguli.3. în axul geometric al punţilor termice liniare sau punctuale. În urma rezolvării sistemului de ecuaţii se obţin temperaturi în nodurile reţelei de calcul şi temperaturi în orice punct al elementului (prin interpolare). Optimizare termoenergetică. se efectuează în conformitate cu prevederile din documentele recomandate C 107-2005/ Partea a 3-a. Pe baza câpului de temperaturi. precum şi în zonele în care se modifică condiţiile de contur...1. e.. în urma căreia se formează o reţea de calcul în nodurile căreia se scriu ecuaţiile numerice adecvate. capitolul 5. Trasarea izotermelor de referinţa pe faţadă clădirilor. c. Modelul geometric În sistemul cartezian de coordonate. Elaborarea şi editarea certificatului energetic al clădirilor. precum şi necesitatea modificării acestora (îndesirea reţelei de calcul). Generalităţi Metodele de calcul de mare exactitate sunt cunoscute ca metode numerice (metoda elementelor finite. cuprins între planurile de decupaj. din distribuţia temperaturilor se poate determina fluxul de căldură şi celelate mărimi termotehnice derivate din acestea necesare evaluării performanţei energetice a clădirilor 2. Etc. metoda elementelor de frontieră. d. Evaluarea prin metode aproximative a rezistenţa termice a elementelor anvelopei clădirii.. Alegerea planurilor de decupaj (principale de separare) şi a dimensiunilor de calcul unde se poziţionează acestea sau simplificarea modelul geometric se face cu respectarea regulilor de modelare prevăzute în documentele recomandate: C 107-2005/ Partea a 3-a şi SR EN ISO 10211-1/1998. PROGRAME DE CALCUL TERMOTEHNIC AUTOMAT CU CARACTER GENERAL. c. metoda fâşiilor finite. a. 2.

Presiunea atmosferica. Umidităţile relative de calcul ale aerului interior şi exterior vor fi utilizate cele prevăzute în documentele recomandate: C 107-2005/ Partea a 3-a.000. rezultat în urma experienţei acumulate în practica curentă de cercetare si proiectare.3.2.2.000. Viteza de circulaţie a aerului exterior stabilită la nivel naţional. d) Programe de calcul pentru pentru o secţiune orizontala prin întreaga clădire sau pentru o secţiune verticală prin clădire (inclusiv prin sol) NrPaşi.tot =NrPaşiX*NrpaşiY>= 80.tot : 2.2. c) Programe de calcul pentru pentru o faţadă a clădiri (secţiune orizontală) NrPaşi.1 mm . care influenţează parametrii de calcul la condens. amplasarea reţelei se face manual. programul de calcul trebuie să permită utilizarea paşilor de discretizare de ordinul 1.tot =NrPaşiX*NrpaşiY*NrpaşiZ >= 20. Descrierea modelului geometric şi amplasarea reţelei de discretizare ( de calcul): - pentru detalii care conţin în componenţa lor şi elemente metalice. Calcul spaţial. Variaţia orară a temperaturii aerului exterior stabilită la nivel naţional. .2. c) Programe de calcul pentru pentru o faţadă a clădiri (inclusiv prin sol) NrPaşi . Calcul plan.tot =NrPaşiX*NrpaşiY*NrpaşiZ >= 2. b) Programe de calcul pentru elemente decupate din anvelopa clădirii. Amplitudinea de variaţie sinusoidală a temperaturii aerului exterior stabilită la nivel naţional.2.1.tot =NrPaşiX*NrpaşiY*NrpaşiZ >= 200. de laţimea sau înălţimea unei încăperi NrPaşi.000.3.tot =NrPaşiX*NrpaşiY>= 15.tot =NrPaşiX*NrpaşiY>= 200. stabilită la nivel naţional. 2.3 din SR EN ISO 10211/1-98. şi SR EN ISO 13788. 6.000. bidimensional (2-D) a) Programe de calcul pentru detalii constructive NrPaşi. tridimensional (3-D) a) Programe de calcul pentru detalii constructive NrPaşi . 2. Variaţia orară a intensitaţii radiaţiei solare directe şi difuze stabilită la nivel naţional. amplasarea reţelei se realizează in mod grafic (Programe de categoria B) amplasarea reţelei se realizează automat de către program (Programe de categoria C).3. d) Programe de calcul pentru pentru întreaga clădire (inclusiv prin sol) NrPaşi .000.000.temperatura în interiorul spaţiilor neîncălzite va fi egală cu temperatura Tu rezultată dintr-un calcul de bilanţ termic. cap.tot =NrPaşiX*NrpaşiY>= 4.6.000.000. cu următoarele precizări : . pentru diverse categorii de programe de calcul automat.0 mm sau 0.planurile orizontale şi verticale de decupaj sunt adiabatice (flux termic nul pentru sistem) cu excepţia din cap. 2. 108 . fişiere text (Programe de categoria A).2.1. Parametrii climatici de calcul Calculul câmpului de temperaturi se va face pe baza temperaturilor la limită prevăzute in documente recomandate: C 107-2005/ Partea a 3-a. NrPaşi.2.4. cap. b) Programe de calcul pentru un element decupat din anvelopa NrPaşi . 5 şi SR EN ISO 10211/1-98.tot =NrPaşiX*NrpaşiY*NrpaşiZ >= 500.400. Numărul minin total de paşii de calcul ai reţelei de discretizare.

anexa A. 2.abaterea maximă de la valoarea 0 a echilibrului energetic în nodurile reţelei.introducere grafică (Programe de categoria B şi C) 2. densitatea aparentă si căldura specifică.diferenţa maxima a temperaturii în nodurile reţelei între două iteraţii succesive. în mod automat. a datelor necesare rezolvării sistemului de ecuaţii şi a datelor cu rezultatele obţinute. 2. rezultatele de calcul sunt prezentate tabelar şi grafic sub formă de: o suprafeţe izoterme o curbe izoterme o suprafeţe izoflux 109 .9. Conductivităţile termice variabile cu temperatura şi umiditatea se vor lua în considerare cele din agrementele tehnice pentru materiale.6. Pentru rezovarea sistemului de ecuaţii se pot utiliza metode directe de rezolvare sau metode iterative de rezolvare. salvarea şi stocarea imaginilor grafice cu rezultate. cataloage de prezentare a produselor sau din literatura de specialitate. Alocarea memoriei de calcul Programul de calcul trebuie să permită alocarea dinamică a memoriei calculatorului pentru stocarea datelor de intrare. pe baza caracteristicilor reţelei de discretizare şi pe baza caracteristicilor termotehnice ale materialelor amplasate in jurul nodurilor reţelei. C 107-2005/ Partea a 3-a şi SR EN ISO 10211-1/1998. fişiere text (Programe de categoria A) . . Caracteristicile termotehnice de calcul Conductivităţile termice de calcul ale materialelor de construcţie.5. Raportul cu rezultate - Programe de categoria A.7. prin scrierea ecuaţiilor de echilibru energetic în nodurile reţelei de calcul. 2.introducere manuală. Programe de categoria B şi C. a straturilor de aer şi a condiţiilor pentru luarea în consideraţie a materialelor cvasiomogene din componenţa structurii elementului de construcţie. Întroducerea datelor de intrare: . In cazul metodelor iterative de rezolvare a sistemului de ecuaţii se vor preciza criteriile de convergenţa a rezultatelor şi precizia cu care programul efectuează calculele εmax : . Rezistenţa termică superficială interioară Rsi şi exterioară Rse sunt cele precizate în normativele amintite mai sus.2. Ecuaţiile de echilibru energetic Sistemul de ecuaţii va fi generat de către programul de calcul. rezultatele de calcul sunt prezentate tabelar. pentru ficare caz în parte. Conductivităţile termice de calcul ale terenului din sol se vor lua în conformitate cu prevederile din documentele recomandate: C 107-2005/ Partea a 3-a şi SR EN ISO 13370-2003. se vor lua în calcul în conformitate cu prevederile din documentele recomandate: SR EN ISO 10456.8.

ΣΦj=0.. b. • localizarea punctelor cu temperatură minimă Өsi.rezistenţa termică specifice corectate R’. .coeficienţii de schimb superficial de căldură pe faţa exterioră he.max.. • valorile câmpului de temperatură în oricare punct al elementului (inerpolare bidimensională sau tridimensională). ..coeficientul punctual de transfer de caldură χ. • raportul diferenţelor de temperatură ζRsi . he sau Rsi.coeficientul de cuplaj termic L3D. .1. Rmed. medii si maxime Rmin. . • fluxul de căldură Φ. . .densitate de flux q.temperatura de calcul a aerului interior Өi. amplasarea punţilor termice . Өsi. . Rse. Regimul termic staţionar a.med. aflat in interiorul elementului sau pe suprafaţa acestuia. Date de intrare pentru program : • condiţii geometrice (formă şi dimensiuni. cu valori constante în timp : .3. • caracteristicile termotehnice de calcul ale materialelor. Өsi. . .umiditatea relativă a aerului φi. medii si maxime pe suprafeţele elementului Өsi. • condiţii de contur. • echilibrul energetic al fluxurilor termice de pe faţa interioară cu cele de pe faţa exterioară a elementului Φsi=Φse. • factorul de temperatură pe suprafaţa interioară fRsi . .. .. Date de ieşire pentru program (rezultate): • câmpul de temperatură în nodurile reţelei de calcul. CARACTERISTICI TEHNICE MINIMALE PENTRU PRINCIPALELELE CATEGORII DE PROGRAME DE CALCUL HIGROTERMIC 3.rezistenţele termice superficiale interiore Rsi.rezistenţe termice minime. Rmax. .alte marimi fizice derivate . cu valori constante in timp şi care nu depind de temperatură şi umiditate.coeficientul de cuplaj termic L2D. sau .min.coeficientul liniar de transfer de caldură Ψ . .temperatura de calcul a aerului exterior Өe. Conditii de convergenţa pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii • echilibrul energetic al fluxurilor termice în fiecare nod j al reţelei de calcul. • temperaturile minime.suprafeţele pe care se aplică valorile pentru: hi. .rezistenţele termice superficiale exteriore Rse.min. • caracteristicile termotehnice de calcul ale pământului din sol (daca este cazul). 110 .coeficienţii de schimb superficial de căldură pe faţa interioră hi.temperaturile de calcul la limita aplicate (în număr nelimitat) Өu.coeficientul de cuplaj termic L.). c. . . .

. Өa.rata orară a ventilării : pentru împrospătarea aerului.c şi radiative ΦI.temperaturile orare de calcul aplicate la limita (în număr nelimitat) Өu. o factorul de aport solar pentru aer fsa .intensitatea orară de calcul a radiaţiei solare. Date de intrare pentru program : • condiţii geometrice (formă şi dimensiuni.med. Өa. . hre. curbele de încălzire răcire ale unei încaperi sau clădiri Өa sau Өop. • caracteristicile termotehnice de calcul ale materialelor. • temperatura interioara pe timp de iarnă sau pe timp de vară în încăperi sau clădiri neclimatizate.. Өop. • amortizarea şi defazajul amplitudinii de variaţie sinusoidală a temperaturii aerului exterior AӨe. sau . • fluxul de căldură variabil pierdut prin elementul de construcţie Φ. • localizarea punctelor cu temperatură minimă Өsi. ej şi ρj. datorită infiltraţiilor şi a ventilării mecanice Φv. . . naturale datorită infiltraţiilor şi a ventilării mecanice h-1. pe orientari cardinale.2.. amplasarea punţilor termice . . .umiditatea relativă a aerului φi şi φe. cu valori constante in timp şi care nu depind de temperatură şi umiditate.Regimul termic nestaţionar a. .)..amplitudinea de variaţie sinusoidala a temperaturii aerului exterior AӨe.min. Өop.temperatura aerul care se întroduce în încapere în cazul ventilării mecanice Өav. . cu valori variabile în timp : . . o factorul de repartiţie solară pentru suprfeţele interioare fd: o absorbanţa solară a suprafeţelor exterioare verticale şi orizontale αsr . • condiţii de contur.max. • temperaturile minime. 111 .proprietaţile emisive ale straturilor de finisaj interior şi exterior : ei şi ee.intensitatea orară de calcul a aporturilor interne de caldură convective ΦI.min.max. directe ID şi difuze Id.parametrii solari : o factorul de însorire fs . • fluxul de căldură variabil din radiaţie solară intrat în încăpere prin suprafeţele vitrate Φs.min. Өsi.coeficienţii de schimb superficial de căldură pe faţa exterioră hce. o factorul de reflectare solară a încaperii fsl . Өa.med.coeficienţii de schimb superficial de căldură pe faţele interioare hci. medii si maxime pe suprafeţele elementului Өsi.med. • valorile câmpului de temperatură în oricare punct al elementului (inerpolare). pentru perioade de minimum un an de zile. Өop.temperatura orară de calcul a aerului exterior Өe. • fluxul de căldură variabil consumat pentru împrospătarea aerului. • caracteristicile termotehnice de calcul ale pământului din sol (daca este cazul).min. hri.proprietaţile straturilor care compun vitrajul : τj.3. b.r. .max. • valorile variabile ale temperaturii aerului interior Өa. Өsi. • valorile variabile ale temperaturii operative Өop. Date de ieşire pentru program (rezultate): • câmpul de temperatură variabil în nodurile reţelei de calcul pentru fiecare pas de timp de calcul. .

• gradul de umezire suplimentară a straturilor de material termoizolant. b. se utilizează date din agrementele tehnice şi din literatura de specialitate. 4. a necesarului de energie pentru încălzire şi ventilaţie şi a celorlate mărimi termotehnice derivate din acestea. Condiţii de convergenţa pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii • incrementul de timp de calcul ∆t = ∆tmin din codiţii de convergenţa a soluţiei în fiecare nod al reţelei de calcul. presiunile de saturatie ale vaporilor de apă şi umidităţile relative de calcul ale aerului interior şi ale aerului exterior se vor utiliza cele prevăzute în documentele recomandate: C 107-2005/ Partea a 3-a şi SR EN ISO 13788. VALIDAREA REZULTATELOR OBŢINUTE CU AJUTORUL PROGRAMELOR DE CALCUL AUTOMAT Programele de calcul şi alte produse informatice existente în utilizare curentă. Calculul neliniar în regim termic staţionar sau nestaţionar a. Programe de calcul pentru determinarea temperaturii interioare pentru evitarea umiditaţii superficiale critice şi condensului interior a. a fluxurilor de căldură. a câmpului de presiuni a vaporilor de apă. nou achiziţionate sau a noilor programelor de calcul concepute pentru determinarea câmpului de temperaturi. Date de ieşire suplimentare pentru program (rezultate): • valorile variabile ale caracteristicilor termotehnice de calcul ale materialelor. δt 3. nod aflat in interiorul elementului sau pe suprafaţa acestuia. • cantitatea de apa evaporată din element pe perioada caldă a anului.• • necesarul variabil de energie pentru încălzirea încăperii sau clădirii pe timp de iarnă Qi şi necesarul anual de energie Qian necesarul variabil de energie pentru ventilarea încăperii sau clădirii pe timp de vară Qv şi necesarul anual de energie Qvan d. 3. δt • echilibrul energetic al fluxurilor termice de pe faţa interioară şi cele de pe faţa exterioară a elementului cu cantitatea de căldura acumulată în masa elementului de construcţie Φsiδθ Φse:= c ∗ ρ ∗ . în vederea evaluării performanţei 112 . • cantitatea de apa condensată în element pe perioada rece a anului. b. Date de ieşire pentru program (rezultate): • câmpul de temperatură în nodurile reţelei de calcul. cu cantitatea de căldura acumulată în δθ nod ΣΦj= c ∗ ρ ∗ . • câmpul de difuzie a vaporilor de apă în nodurile reţelei de calcul.3. Date suplimentare specifice de intrare pentru program : • Permeabilitaţile la vapori ale materialelor. cu valori variabile in timp şi care depind de temperatură şi umiditate. • echilibrul energetic al fluxurilor termice în fiecare nod j al reţelei de calcul. pentru diverşi paşi ai timpului de calcul şi la sfârşitul duratei de calcul. Date suplimentare de intrare pentru program : • caracteristicile termotehnice de calcul ale materialelor.4.

cu neglijarea punţilor termice şi a stocajului termic în acestea. - - DATE MINIMALE CONŢINUTE DE DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ DE PREZENTAREA A PROGRAMELOR DE CALCUL AUTOMAT SUPUSE COMISIEI DE VALIDARE 1. care analizează secţiuni complexe prin anvelopa ce depăşesc dimensiunile unei încăperi sau care analizează clădirea în ansablul ei. 4. şi A. se validează pentru utilizare pe teritoriului României pe baza metodologiei naţionale de validare şi agrementare a produselor informatice pentru calcule termotehnice.energetice a clădirilor.8. Descrierea modelului fizic de simulare a fenomenului fizic real analizat. Programe de calcul in regim staţionar pentru detalii constructive sau pentru elemente decupate din anvelopa clădirii. etapele şi procedura de validare a programelor de calcul automat. cu precizarea că unele dintre acestea au un caracter aplicativ limitat : . fără climatizare: testele de validare (informativă) cuprinse în SR EN ISO 13791:2006. Programe de calcul in regim staţionar. pe baza testelor naţionale specifice de validare a diverselor categorii de programe de calcul. (2-D) şi (3-D) o pe baza testelor de validare din Anexa A. o pe baza testelor de validare din Anexa D. Metodologia naţională de validare şi agrementare precizează condiţiile. cap A. cu un montaj in schema electrică spaţială : o Calculul temperaturii interioare a unei încăperi în timpul verii. stadiul actual de rezolvare pe plan naţional şi internaţional. 113 . şi criterii de validare cap. Până la definitivarea metodologiei naţionale de validare şi agrementare a programelor de calcul automat enumerăm câteva teste de validare. 3. WI_17_PrEN 15265:2005 (normativă). pentru calcule (1-D). o Calculul energiei pentru încălzirea şi ventilarea spaţiilor : testele de validare cap. Programe de calcul in regim nestaţionar. existente sau a programelor nou concepute pentru evaluarea performanţei termoenergetice a clădirilor sau a unor părţi din acestea. Prezentarea detaliată a structurii datelor de intrare referitor la: Caracteristicile termotehnice ale materialelor componente • conductivitaţi termice de calcul • densitaţi • caldura specifică • factorul rezistenţei la permeabilitate la vapori de apă • variaţia conductivitaţii termice cu temperatura şi umiditatea • emisivitaţi • etc. Prezentarea modelul matematic care îmbracă modelul fizic adoptat (ecuaţiile analitice diferenţiale aferente) . in regim nestaţionar. (2-D) şi (3-D).2. existente in normativele de specialitate disponibile.9. vor fi omologate pe baza testelor naţionale de validare a programelor de calcul. din EN ISO 10077/2-2003 (normativă).. Prezentarea fenomenului fizic real pe care îl abordează programul de calcul automat.Programe de calcul in regim staţionar pentru calcule (1-D): o Calculul factorilor de transmisie solară si luminoasă : testele de validare Anexa C din EN 13363-2:2005 (informativă). 2.1. de calcul la condens sau cele de calcul neliniar. cu luarea în considerarea a suprafeţelor care limitează încăperea ca suprafeţe izoterme. din SR EN ISO 10211/1-98 (normativă).

precizia de calcul pentru temperaturi.precizia de calcul pentru fluxuri termice: . necesare pentru utilizarea programului de calcul automat.3 Condiţii geometrice pentru alegerea : • planurilor de decupaj (adiabatice. care să cuprindă: • recomandări. 7.4 Descrierea detaliata a algoritmului de calcul • metoda numerică care îmbracă modelul matematic. • prezentarea modului de abordare şi rezolvare a testelor normative de validare a programelor de calcul. . . cu datele de intrare şi rezultatele obţinute prezentate detaliat şi în mod expicit. 6. concluzii desprinse. • alte date utile comisiei de validare şi viitorilor utilizatori. 5. Manual de utilizare a programului de calcul automat. simetrie sau de continuitate) • planurilor auxiliare • reţelei de calcul .condiţii de indesire a reţelei de calcul 4.Codiţii de contur • temperaturi de calcul • umiditaţi de calcul • rezistenţe superficiale • intensitatea radiaţiei directe şi difuze • viteza vântului • presiunea atmosferică • orientarea cardinala a elementului de construcţie (clădirii) • etc. • modul de întroducere sau de generare a datelor de intrare • modul de generare a sistemului de ecuaţi • resursele. . • exemple numerice de calcul. Prezentarea reclamei comerciale. Conţinutul raportului cu rezultatele obţinute şi modul de prezentare a acestora.in nodurile de pe feţele elementului. • condiţii de convergenţă a soluţiei sistemului.pe ansamblul elementului studiat.numărul minim de paşi de discretizare . 4. programului de calcul automat şi a datelor de identificare a autorilor şi a firmei/persoanelor de contact (maxim A4 pe ambele feţe). limite si condiţi de utilizare a programului de calcul. • metoda de rezolvare a modelului matematic.in nodurile interioare. soft şi hard. .. 114 . etapele şi procedura de validare a programelor de calcul automat a performanţei termoenergetice a clădirilor sau a unor părţi din acestea este în curs de elaborare. eventual a siglei.. NOTĂ Metodologia care prevede condiţiile.

uşilor şi obloanelor. Fluxul de radiatie solară şi căldura sunt considerate că se transferă unidimensional. Pentru spaţiile ventilate. uşilor şi obloanelor.EN 13363 pentru determinarea fluxurilor de căldură şi a caracteristicilor solare şi luminoase ale vitrajului şi ale dispozitivelor de protecţie solară.Metodă simplificată”). este recomandată utilizarea un proces iterativ de calcul. spaţiul n reprezintă mediul interior iar spţiul 0 mediul exterior extérieur. se utilizează metodele şi documentele recomandate : .ANEXA A 9. 115 . Deteminarea fluxurilor de căldură şi a caracteristicilor solare şi luminoase ale vitrajului şi ale dispozitivelor de protecţie solară 1.in faza de auditare a a fondului de clădiri . Pentru rezolvarea sistemului dinamic neliniar de ecuaţii rezultat. . Modelul fizic nu limitează numărul de straturi. Datele conţinute în tabelele care pot fi întocmite sunt utile şi indispensabile pentru determinarea performanţei termice a vitrajelor pentru activităţi de : . expresiile convecţiei bidimensionale convertite în formule unidimensionale.SR EN ISO 10077-2 metode numerice bidimensionale (2-D) pentru performanţa termică a ferestrelor. ipoteza care se depărtează mult de caracterul neliniar şi dinamic de interacţiune între temperatură şi transferul radiativ şi convectiv al căldurii prin sisteme vitrate.proiectare a noilor clădiri . in condiţii climatice medii multianuale: θe = 5 oC . Pot fi întocmite tabele cu rezultate determinate în condiţii statice pentru proprietaţile fizice ale gazelor. transmitanţa termică a elementelor vitrate se calculează prin metode simplificate (document de referinţă SR EN ISO 10077-1 “Performanţa termică a ferestrelor. Prezentare generală Suprafeţele vitrate reprezinţa o pondere însemnată din suprafaţa anvelopei clădirii. Straturile de de material sunt considerare omogene şi cu conductivitaţi termice care nu variază cu temperatura.la proiectarea reabilitării termice a clădirilor Au fost determinate valori ale transmitantei termice a vitrajelor duble si triple. umplute cu diferite gaze. Formulele de bază indcate pentru radiaţia solară şi pentru transferul de căldua exprimă bilanţul energetic pentru fiecare strat.in faza de expertizare a fondului de clădiri . Pentru determinarea performanţei termice a vitrajelor se recomandă utilizarea metodelor numerice bidimensionale (document de referinţă SR EN ISO 10077-2 “Performanţa termică a ferestrelor. Calculul transmitanţei termice. Pentru întocmirea tabelelor cu performanţa termică a vitrajelor duble şi triple. Partea 2 . uşilor şi obloanelor.Metodă generală”). Suprafeţele vitrate reprezintă zone cu permeabilităţi termice ridicate prin care se disipează în atmosferă un procent insemnat din energia termică consumată pentru încălzirea clădirilor (15 %-45%). Principiile de calcul Ansamblul vitrajului şi dispzitivele de protecţie solară sunt compuse dintr-o succesiune de straturi de material separate de spaţii umplute cu de gaz. Straturile de material şi spaţiile sunt numerotate cu indicele j de 1 la n. Partea 1 . Calculul transmitanţei termice.4 PERFORMANŢA TERMICĂ A FERESTRELOR UŞILOR ŞI OBLOANELOR A. In mod operativ curent. θi = 20oC.

Caracteristicile optice şi solare ale vitrajelor Pentru fiecare lungime de undă λ şi pentru fiecare strat al vitrajului j. 2. factorul de transmisie spectrală a feţei orientate spre interior . asupra fluxul radiativ spectral normalizat Ij si I’j se pot scrie următoarele ecuaţii de echilibru (Figura 2) : Ij(λ) = τ j(λ) · Ij-1(λ) + ρ’j(λ) · I’j(λ) I’j(λ) = ρj(λ) · Ij-1(λ) + τ’j(λ) · I’j(λ) (1) unde: τ j(λ) τ’j(λ) ρj(λ) factorul de transmisie spectrală a feţei orientate spre exterior .Fig. schema unui sistem constituit din straturi de material spaţii Legenda Te Temperatura aerului exterior Tre Temperatura radiantă exterioară ve Viteza vântului exterior Ti Temperatura aerului interior Tri Temperatura radiantă interioară 1 Exterior 8 Radiaţie solară 2 Stratul 1 9 Factor de transmisie solară şi 3 Spaţiul 1 luminoasă directă 4 Stratul j 10 Factor de reflexie solară şi 5 Spaţiul j luminoasă directă 11 Transfer termic radiativ şi 6 Stratul n 7 Interior convectiv (direct şi indirect) NOTĂ Ambianţa interioară şi exterioară sunt caracterizate de temperatura aierului şi de temperatura radiantă . ρ’j(λ) factorul de reflexie spectrală a feţei orientate spre interior . Ij(λ) fluxul radiativ spectral normalizat spre interior . 1 . I’j(λ) fluxul radiativ spectral normalizat spre exterior . 116 . factorul de reflexie spectrală a feţei orientate spre exterior . mediul exterior este caracterizat şi de viteză vântului.

3. vitraj sau strat de protecţie solară : Tj temperatura absolută . (2) După rezolvarea sistemului de ecuaţii şi după ce se cunosc. Factorul de transmisie luminoasă directă τv şi factorul de reflexie luminoasă directă ρv se calculează în acelaşi mod.factorul de absorbţie spectrală : (5) αj(λ) = (1 .factorul de transmisie spectrală : τ j(λ) = In(λ).ρj(λ) . Schema cu datele caracteristice stratului j şi fluxurile spectrale aferente Ecuaţia (1) se scrie pentru fiecare strat j al vitrajului rezultând un sistem cu n ecuaţii având ca necunoscute valorile lui Ij(λ) şi I’j(λ). qth.j densitatea de flux radiativ către interior . 117 . pentru fiecare faţă a straturilor care compun sistemul. q’th. τth.1 Radiaţia termică Fluxul de caldură prin radiaţie depinde de temperatura sistemului cuplat cu alte fluxuri de căldură care apar în sistem. (3) . εj emisivitatea efectivă a feţei orientate spre exterior .Figura 2. Sistemul de ecuaţii se rezolvă punând condiţiile la limită : I0(λ) = 1 şi In(λ) = 0.τ j(λ) ) · Ij-1(λ) + (1 . pentru fiecare strat j. factorul de absorbţie spectrală αej se calculează pe baza datelor spectrale (document recomandat SR EN 410:1998).ρ’j(λ) – τ’ j(λ) ) · I’j(λ) Pentru fiecare strat j. factorul de transmisie solară directă τe.j densitatea de flux radiativ către exterior. (4) . ε’j emisivitatea efectivă a feţei orientate spre interior .factorul de reflexie spectrală : ρj(λ) = I’0(λ). Transferul de căldură 3. valorile fluxului radiativ spectral Ij(λ) şi I’j(λ) se obţine: .j factorul de transmisie solară directă . factorul de reflexie solară directă ρe. Pentru radiaţia termică se utilizează schema din figura 3 unde sunt prezentate.

0 = σ · Tre4 .j + (εj + ε’j) · σ · T j4 (10) 3.ε’j – τth.din radiaţie termică.j) · qth.respectiv Tr. determină cu ajutorul unui spectofotometru in infraroş u.j) · q’th.j · q’th. unde temperaturile sunt scrise la puterea a patra : qth.n = σ · Tri4 (7) După rezolvarea sistemului de ecuatii şi determinarea temperaturilor Tj. se pot calcula : .j-1 – ε’j · q’th.j + εj · σ · T j4 (6) Condiţiile la limită sunt date de temperaturile radiante exterioare si interioare.εj – τth.j · qth. în stratul j qth.e şi Tr.Figura 3. Prezentarea schematică a datelor caracteristice ale unui spaţiu închis şi densitatea fluxului de caldură prin conducţie et convecţie 118 .2 Transferul de căldură prin conducţie şi convecţie în spaţii închise cu suprafeţe vitrate Figura 4.n (9) .j-1 + (1 .fluxul radiativ net spre interior qi = q’ th.j-1 = (1 . Pentru fiecare strat j al sistemului vitrajului se scriu ecuaţii de echilibru energetic radiativ rezultând un sistem de ecuaţii complex.fluxul radiativ net spre exterior qe = q’th. care se corectează după procedura descrisă in SR EN 673 anexa A.0 (8) .2.j = τth.j-1 + τth.i : qth.0 −q th.j-1 + ε’j · σ · Tj-14 q’th. Datele caracteristice ale stratului j si densitaţile de flux radiativ aferente Emisivitatea efectivă ε este este dedusă din emisivitatea normală εn. qth.flux termic net .aj = εj · qth.n −q th.

aj = 0 (17) în care I este intensitatea totală a radiaţiei solare . închis intre suprafeţe vitrate(Figura 4).j · ( Tj+1 − Tj ) (14) densitatea de flux de căldură prin convecţie spre ambiaţa exterioară est dată de relţia : qc. se pot calcula : caldura netă rezultata în stratul j (prin conducţie şi convecţie) est dată de : qc. λ conductivitatea termică a gazului la temperatura Tm.j -1 · ( Tj-1 − Tj ) + hg.0 =hg.0 ·(T1 −Te ) (15) densitatea de flux de căldură prin convecţie dinspre ambiaţa interioară est dată de relţia : qc.0 = hc.j Densitatea fluxului de caldural prin conductie şi convecţie de la stratul j la stratul j + 1 Conductivatea termică a gazului intr-un spaţiu limitat j.pentru la temperatura aerului : Tn+1 = Ti .e = qc. este dată de către relaţia : hg. Condiţii la limită Condiţiile la limită pentru exterior sunt : .a. .j = Nuj · λj / sj (11) medie unde λj este conductivatea termică a gazului din spaţiul închis j sj grosimea stratului de gaz.Legenda 1 Stratul j 2 Spatiu de gaz j 3 Stratul j+ 1 λj Conductivatea termică a gazului intr-un spaţiu j la temperatura Tm = (Tj + Tj+1)/2 sj Grosimea stratului de gaz din stratul j hg.n = hc.i = qc.a.pentru la temperatura aerului : T0 = Te . (13) După rezolvarea sistemului de ecuatii şi determinarea temperaturilor Tj.aj + qc. α ej este factorul de absorbtie solară a stratului j .pentru coeficientul de transfer termic prin convecţie : hg.aj este căldura rezultantă prin conducţie şi convecţie.j Conductanta termică a gazului din spaţiul j qc.pentru coeficientul de transfer termic prin convecţie : hg. Nu numărul adimensional Nusselt. document de referinţă SR EN ISO 673:2000.aj este radiaţia termică absorbită .e .j = (Tj + Tj+1)/2 . în fiecare nod al reţelei de calcul. . qc. (12) Condiţile la limită pentru interior sunt : . qth.i .n · (Ti −Tn) (16) 4. Bilanţul energetic în regim termic staţionar Prin scrierea bilanţului energetic în fiecare nod j al reţelei de calcul rezultă un sistem agebric neliniar de ecuaţii : α ej · I + qth. la temperatura Tm.aj = hg.n = hg. 119 .

ecuaţia de bilanţ energetic pentru nodul j al reţelei de calcul devine : I · [(1 . datorită caracterului neliniar şi dinamic de interacţiune între temperatură şi transferul radiativ şi convectiv al caldurii.j-1 – ε’j · q’th.În formulare completă. datorită modificării coeficienţilor sistemului de ecuaţii. rezultă un sistem de ecuaţii algebric neliniar .τ j(λ) ) · Ij-1(λ) + (1 . 120 .j -1 · ( Tj-1 − Tj ) + hg. pentru fiecare pas al calculului iterativ.ρj(λ) . Pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii rezultat.j + (εj + ε’j) · σ · T j4 + hg. în fiecare nod al reţelei de calcul.ρ’j(λ) – τ’ j(λ) ) · I’j(λ)] +εj · qth. Caracterul dinamic impune rescrierea sistemului de ecuaţii. se recomanda utilizarea unui proces iterativ.j · ( Tj+1 − Tj ) = 0 (18) După scrierea ecuaţiei de bilanţ energetic.

5 207.2 27.2 74.6 16. Id – Vert.6 58.8 88.3 254.8 51.6 109.7 100.8 55.4 33.4 55.4 28.1 64.6 233.8 88.9 79.9 23.5 60.6 94.2 13.8 96.6 Intensitatea radiaţiei solare totale (IT) şi difuze (Id) pe plan vertical şi orizontal .3 14.2 86.9 88.8 90.3 11.5 76.4 85.2 82.2 77.9 28.2 20.4 115.1 76.4 64.7 60.4 162.3 36.6 94.6 27.0 69.2 35.7 71.8 121.8 52.2 91.1 15.5 51.8 43.8 51.8 101.5 107.2 67.7 74.4 26.0 89.0 122.1 68.6 77.2 51.8 23.9 66.7 33.2 82.9 89.7 92.5 19.3 57.1 101.2 20.9 93.2 54.8 12.7 25. Id – Oriz.5 152.1 100.3 224.9 168.1 25.2 71. Id – Vert.1 52.9 72.1 11.8 101.5 43.0 10.8 73.5 25.7 176.1 92.2 229.2 71.7 90.7 BACĂU LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.8 98.7 92.9 116.3 102.ANEXA A.3 38.0 14.8 64.7 37.8 28.8 88.1 48.2 26.1 12.8 79.8 41.7 105.0 46.8 101.6 30.6 100.1 122.0 78.6 48.8 239.7 36.2 77.8 207.8 95.1 87.4 60.8 73.0 73.1 39.8 13.9 119.0 50.5 78.1 90.1 28.4 13.2 197.0 67.7 64.9 13.0 120.4 38.5 86.4 69.7 84.9.7 53.3 50.9 75.5 31.9 38.7 53.8 54.valori medii zilnice [W/m²] ALEXANDRIA LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.5 47.7 111.9 76.1 87.7 23.1 101.2 64.3 64.6 47.9 112.5 86.6 38.9 77.4 76.6 58.5 85.0 11.3 27.5 16. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 74.1 34.8 75.9 59.0 48.3 72.7 111.3 78.0 37.5 48.8 39.5 53.9 30.8 46. Id – Oriz.8 57.2 43.3 64.9 43. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 66.8 85.7 79.3 50.6 109.6 77.9 13.6 33.9 124.4 10.3 121 .5 92.0 28.0 25.3 57.9 124.0 19.1 48.4 79.0 120.9 77.4 29.5 107.0 73.8 95.2 94.2 46.1 79.5 10.5 68.8 48.1 85.3 88.7 15.1 22.8 37.9 97.1 11.4 73.6 51.5 70.4 33.4 61.4 80.6 14.3 10.1 26.4 22.5 121.8 76.4 14.8 33.8 95.3 60.4 138.3 100.1 76.8 13.2 41.3 45.7 78.5 23.7 67.6 84.7 28.2 85.7 29.1 138.5 82.4 70.8 101.7 78.2 19.9 76.8 53.4 50.5 80.

1 14.2 47.6 29.0 215.7 51.8 87.7 23.6 93.3 79.1 85.4 65.2 28.5 15.5 59.1 223.9 10.4 49.4 56.3 28.2 36.3 77.9 110.0 73.6 64.5 32.3 101. Id – Vert.2 81.8 13. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 73.2 13.6 92.9 123.2 71.4 152.4 80.6 76.1 28.9 75.1 215.3 99.4 45.7 BOTOŞANI LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.0 27.2 77.1 75.1 84.3 11.0 90.1 73.4 28.0 78.8 45.2 20.8 68.5 28.9 86.1 104.0 119.5 89.0 60.1 78.3 16.9 65.1 121.3 46.2 111.4 93.4 54.9 70.4 77.3 76.9 64.9 18.8 47.0 39.1 53.7 18. Id – Vert. Id – Oriz.3 24. Id – Oriz.1 69.7 12.4 74.4 37.8 119.7 49.0 44.6 112.4 73.5 73.6 100.2 13.4 99.9 30.2 28.4 90.0 67.3 53.2 74.8 79.6 62.7 162.8 99.0 41.2 37.4 92.2 15.2 64.0 14.6 59.3 25.0 105.4 38.6 68.8 63.5 33.3 69.0 38.6 71.8 47.4 72.4 95.3 12.9 77.2 108.3 53.1 13.9 44.1 49.7 23.2 71.8 23.6 101.6 86.2 20.6 48.7 89.4 11.9 85.4 94.8 14.2 66.0 16.8 90.1 87.3 48.3 238.1 72.5 114.1 88.7 13.0 20.6 46.6 57.1 114.6 94.2 77.1 53.9 100.6 48.7 47.8 73.9 78.6 14.9 28.2 10.4 46.4 63.9 14.4 22.9 59.1 22.3 101.2 78.2 76.5 93.0 26.2 48.4 116.8 34.7 28.7 88.1 71.0 84.6 101.8 91.3 24.7 Municipiul BUCUREŞTI LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.8 77.0 124.1 81. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 70.4 171.8 73.2 76.6 198.9 34.6 80.4 50.9 53.5 28.7 76.1 136.2 12.0 73.3 45.2 50.4 73.6 43.1 9.6 127.6 79.3 51.6 34.9 38.9 88.1 13.8 125.8 78.2 46.5 96.8 92.4 33.1 69.2 56.0 105.3 68.1 38.8 68.8 167.6 78.0 124.4 203.8 97.4 75.8 100. Id – Vert.8 233.4 63.4 102.0 25.1 58.BÂRLAD LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.1 79.8 119.7 39.1 107.5 23.9 55.0 52.9 69.2 96.4 71.9 70.5 42.0 81.2 175.7 69.1 77.0 79.2 54.7 10.7 92.8 29.6 77.6 88.7 46.8 37. Id – Oriz.9 91.4 65.8 32.7 41.9 123.7 28.0 11.2 10.3 88.1 35.9 13.5 50.1 25.5 65.0 53.8 83.0 79.3 13.0 57.1 91.6 13.9 87.6 233.1 51.3 102.7 106.1 64.6 27.4 30.2 60.1 203.8 94.7 19.3 27.4 9.8 49.3 19.6 91.9 138.7 122 .3 36.1 39.5 12.6 37.6 52.3 30.1 72.5 34.0 36.7 44.4 33.7 19.8 75.1 66.7 81.7 13.0 90.0 96.6 53.9 59.2 79.0 74.5 35.2 108.3 98.3 50.7 85.3 91.1 25.4 94.1 114.1 122.3 57.5 120.5 160.3 14.2 44.9 86.7 10.3 49.1 72.2 54.0 28.1 48.1 104.0 75.7 23.1 107.3 11.4 28.9 22.8 94.3 73.9 74.9 103.2 77.3 66.4 95.2 45.2 205.5 240.8 53.5 200.0 91.7 83.8 39.6 22.1 38.4 68.9 23.7 75.7 56.2 86.6 55.8 99.2 105.6 72.7 78.8 73. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 76.4 97.6 24.2 90.1 70.2 10.9 50.8 76.8 57.3 30.8 27.6 66.6 63.9 30.6 60.5 85.

2 80.1 52.6 111.0 39.3 50.4 82.4 109.2 27.2 89.4 73.3 100.3 69.7 137.9 85.4 55.0 95.4 34.5 52.1 68.8 17.1 61.9 46.3 121. Id – Vert.7 15.2 68.8 88.2 37.4 28.2 251.9 122.8 73.9 38.2 165.6 13.0 25.1 91.2 50. Id – Vert.6 60.4 58.7 13.9 69.1 47.1 75.0 48.4 118.5 28.9 61.4 189.4 36.6 73.3 50.4 29.6 92.9 30.2 27.4 94.4 65.4 53.7 25.2 50. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 98.2 45.6 20.8 99.9 12.1 59.4 CĂLĂRAŞI LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.9 169.0 34.7 72.5 29.5 31. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 78.4 77.2 170.4 50.1 205.6 114.7 12.7 77.2 84.4 91.2 94.0 60.0 70.6 75.7 74.8 79.2 11.4 113.5 90.9 74.0 117.7 105.7 100.9 57.2 50.1 38.2 16.9 91.8 41.5 114.9 75.0 77.7 60.5 81.0 13.4 61.7 50.6 15.9 83.0 103.9 116.7 122.4 24. Id – Vert.6 107.5 64.4 93.1 29.1 27.6 21.1 115.3 99.0 31.5 38.9 65.2 12.1 73.6 123.3 85.8 21.5 89.0 159.7 37.3 125.9 38.7 84.7 66.8 15.0 35.4 118.9 73.4 109.4 92.4 91.1 55.4 75.4 79.1 26.5 93.9 81.2 12.7 73.3 110.8 77.8 73.5 16.0 58.2 70.4 81.6 75.4 55.0 76.2 69.8 60.4 88.4 84.0 51.5 69.8 76.3 99.0 129.0 50.1 58.4 74.0 88. Id – Oriz.1 90.9 83.2 11.5 74.4 93.7 58.7 69.9 20.6 31.1 219.5 60.1 11.7 77.2 75.2 34.4 51.1 55.6 12.9 27.2 15.1 64.3 54.1 39.2 69.1 90.9 39.6 85.0 28.9 77.6 109.9 61.2 52.0 78.9 116.3 94.6 73.6 23.7 86.4 88.9 100.2 31.8 97.8 80.0 234.3 64.0 123 .1 98.6 79.0 64.2 25.7 23.0 74.4 75.6 85.4 78.3 CÂMPINA LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.6 91.0 42.0 38.5 90.6 123.4 39.7 23.8 79.5 90.6 100.7 12.1 29.1 11.4 70.0 15.3 133.6 111.8 28.1 110.7 46.0 252.3 100.2 66.7 27.4 15.4 39.0 37.4 48.6 65.7 37.2 11.0 100.5 79.4 32.9 11.7 65.6 50.8 108.3 26.2 13.7 78.4 28.8 218.8 76.0 59.6 97.6 89.9 59.1 83.6 107.0 70.1 88.5 89.6 82.2 39.5 72.0 203.0 24.3 74.3 90.0 90.1 85.6 15.6 202.4 15.8 50.9 84.8 35.4 20.1 37.1 74.8 48.7 100.4 72.8 82.3 38.6 54.9 15.2 28.7 34.3 15.1 117.0 86.5 100.0 68.6 30.3 75.8 27. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 78.6 74.4 43.4 32.8 50.8 56.2 211.1 95.0 93.1 86.3 25.5 52.8 31.8 88.0 87.1 83.2 17.3 70.0 13.9 94.7 15.7 31.2 30.8 87.8 84.1 132.3 58.2 44.3 58.4 74.5 15.8 41.1 66.1 110.4 34.2 77.4 13. Id – Oriz.4 37.8 20.5 66.4 87.6 55.1 115.0 61.2 63.CALAFAT LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.4 232.3 39.9 238.0 89.5 50.7 92.0 16.4 52.3 95.3 110.6 52.5 69.2 40.6 114.6 65.8 93.9 66.9 131. Id – Oriz.0 161.2 43.1 16.1 55.8 50.4 70.6 55.5 75.1 163.3 36.8 27.1 93.1 74.7 84.2 56.0 57.

2 9.7 94.3 36.8 63.3 68.9 74.0 85.2 84.5 76.2 28.2 36.9 69.6 176.7 83.9 61.3 49.9 31.0 90.8 92.7 67.8 97.9 63.2 101.9 76.3 102.3 120.3 86.3 175.0 20.8 30.2 28.1 119.1 227.5 70.2 10.9 28.9 19.7 54.7 28. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 72.3 56.7 49.9 23.4 77.6 83.8 24.9 43.9 45.4 72.0 84.2 15.5 50.1 38.3 24.8 68.4 18.1 81.9 63.9 12.6 78.5 65.9 69.4 28.3 56.8 100.2 46.6 71.2 50.6 102.5 90.3 120.7 66.7 80.1 35.3 16.8 56.2 53.5 35.9 102.4 191.6 53.6 40.7 108.9 84.4 12.0 46.3 101.0 CLUJ-NAPOCA LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.4 74.8 37.9 202.8 77.4 68.6 25.9 36.1 73.4 52.8 70.3 77.8 108.7 102.8 79.7 64.0 47.9 50.0 71.1 85.1 29. Id – Vert.5 77.1 24.8 70.4 9.2 25.0 38.3 42.2 11.1 67.8 26.3 85.6 123.5 20.5 25.2 65.8 77.4 23.8 93.6 227.6 46. Id – Oriz.3 28.1 31.9 120.7 70.1 76.4 78.8 10.9 97.9 107.4 134.2 82.9 97.0 100. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 71.5 68.2 36.7 57. Id – Vert.5 29.9 122.5 32.2 108.0 80.3 75.8 84.0 38.2 11.9 19.2 108.3 82.0 255.1 34.5 73.3 129.1 78.0 124.4 23.5 74.7 11.8 16.5 118.0 49.5 60.2 38.7 68.9 41.5 15.5 49. Id – Vert.8 96.1 26.8 95.CARANSEBEŞ LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.7 38.8 90.6 39.4 79.2 54.0 108.7 153.8 95.2 70.7 37.2 78.1 120.2 52.6 CONSTANŢA LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.8 17.7 161.4 109.8 35.3 101.5 27.7 87.9 80.2 15.2 60.3 78.7 69.4 40.2 116.3 36.7 219.2 91.8 93.0 108.1 54.9 73.0 204.2 61.4 63.6 47.3 54.5 67.8 30.2 9.1 248.5 100.3 232.3 74.9 75.1 81.9 46.1 120.0 63.3 13.4 44.1 50.1 85.9 12.6 80.6 54.4 77.7 112.2 48.5 99.8 78.9 77.2 32.5 66.9 91.8 9.7 83.9 71.9 54.2 50. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 92.9 28.3 14.0 75.5 28.0 63.9 70.9 73.5 94.7 31.1 51.7 96.6 88.0 97.9 57.5 14.4 101.4 48.5 38.9 38.7 21.5 77.2 69.3 39.2 117.1 99.8 77.0 54.0 31.9 50.9 19.5 55.0 35.3 15.2 25.1 215.3 15.8 89.2 85.5 84.3 60.9 68.5 77.9 56.9 48.9 17.1 19.1 24.8 83.6 108.5 64.1 152.3 81.6 76.3 113.1 13.4 72.5 118.4 91.4 95.9 90.6 34.3 47.4 79.2 50.3 29.8 20.0 12.7 124 .9 99.1 120.2 35.6 14.3 14.6 34.1 93. Id – Oriz.1 20.1 51.9 33.7 112.3 136.1 69.3 100.9 89.3 57.7 236.5 39.5 95.1 84.4 76.4 35.5 57.7 14.8 14.2 79.9 84.8 54.6 108.2 15.7 72.4 14.1 12.6 165.6 35.7 79.2 24.0 67.1 28.7 90.8 48.3 102.3 48.5 102.8 70. Id – Oriz.0 60.3 76.1 58.3 12.8 25.8 80.4 97.4 55.3 27.9 56.5 65.8 43.9 204.8 82.2 77.2 99.0 75.3 110.4 84.1 63.5 77.0 14.7 102.4 88.9 28.0 80.4 89.5 46.9 102.6 108.5 94.5 11.7 68.8 52.

2 15.0 49.1 66. Id – Oriz.9 101.7 76.3 34.9 14.3 36.9 74.3 13.2 88.4 192.7 100.0 59.9 12.6 74.8 61.9 101.9 75.3 74.2 48.9 101.8 73.2 25.6 37.7 116.0 80.7 10.3 22.4 11.2 71.9 41.8 23.6 35.7 61.8 120.0 87.9 50.7 69.5 85.4 93.0 46. Id – Vert.2 22.0 78.5 71.0 92.7 29.5 49.4 40.9 87.1 160.7 85.2 36.0 124.3 57.7 38.9 9.4 85.3 12.0 88.4 20.3 166.4 75.7 72.3 80.2 34.4 49.5 15.1 151.1 33.1 61.0 117.9 84.6 59.3 37.8 23.6 15.2 50.5 112.8 64.3 52.0 84.5 33.1 76.2 73.7 45.2 91.7 27.8 20.6 80.9 41.9 29.8 87.4 154.7 79.2 86.9 79.1 92.9 63.3 44.0 57.8 85.7 12.8 121.2 70.8 35.8 34.8 67.9 67.0 38.1 45.2 166.3 69.0 71.7 113.0 83.4 57.6 45. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 76.4 65.6 77.2 63.2 81.6 99.1 70.5 84.3 27.2 67.6 27.0 16.5 217.9 65.5 30.8 56.3 97.7 74.8 104.9 136.3 77.3 85.6 75.0 74.2 65.3 88.2 73.2 74.5 11.9 50.1 20.9 28.1 49. Id – Vert.8 87.0 75.3 125 .8 174.3 49.3 64.4 27.7 19.9 93.9 101.2 57.2 235.7 13.4 91.0 36.1 98.6 15.9 74.3 33.0 13.7 116.6 39.9 100.4 65.4 67.0 124.1 50.8 72.6 65.2 71.1 46.7 32.4 56.3 11.2 96.6 56.0 45.3 11.6 52.2 67.1 65.4 102.0 90.8 72.0 58.1 73.2 92.2 64.6 34.1 75.5 79.4 28.5 108.4 115.5 108.1 84.5 69.7 15.9 99.3 12.8 87.CRAIOVA LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.1 27.6 12.4 74.9 82.8 63.8 29.3 22.1 59.3 42.0 31.5 50.1 91.8 55.3 30.9 27. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 90.5 82.3 16.2 76.4 102.4 31.1 18.6 92.7 90.3 195.8 104.3 24.8 70.5 52.2 45.9 89.6 39.3 30.2 50.4 45.6 28.7 63.8 80.0 27.9 14.3 11.2 135.5 77.9 24.0 74.1 32.8 15.5 50.2 112.7 68.6 51.7 38.4 110.8 88.5 34.6 24.8 69.4 82.6 112.7 44.3 94.0 72.0 61.9 51. Id – Vert.2 65.3 58.9 51.9 23.5 82.7 76.8 12.8 12.7 72.9 48.8 193.1 38.8 52.1 61.8 76.9 59.9 75.5 15.0 117.8 56.6 18.3 58.6 97.6 30.3 45.1 85.0 79.8 59.6 49.6 38.4 130.3 54.9 87.4 73.8 74.1 9.1 25.5 102.9 28.8 80.5 102.0 15.5 245.1 23.5 77.4 53.4 221.5 80.3 20.6 34.5 56.0 12.0 DOROHOI LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.0 80.4 73.4 87.5 129.2 112.4 100.2 54.5 93.8 73. Id – Oriz.3 85.7 71.6 99.4 210.9 48.1 91.9 25.2 29.1 203.8 16.7 CURTEA DE ARGEŞ LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.0 24. Id – Oriz.0 61.7 61.6 80.9 53.0 27.2 59.7 45.3 16.5 235.3 121.2 109.9 118. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 66.9 113.0 96.4 93.8 38.3 96.3 78.3 10.4 36.2 81.0 83.3 69.5 42.5 26.0 77.8 99.6 67.3 121.6 91.8 13.8 36.0 93.5 115.6 87.2 71.5 11.9 118.0 35.8 72.1 90.7 88.4 218.8 229.7 88.2 46.5 102.5 26.

2 81.2 76.4 84.1 58.5 76.9 96.0 11.1 91.4 134.3 75.4 96. Id – Vert.1 64.8 62.5 10.7 55.1 46.9 74.9 66.5 59.3 78.1 63.9 46.3 58.8 172.7 121.4 113.8 11.8 93.4 114.8 100.4 51.6 38.2 39.3 69.0 12.4 60.2 66.5 67.1 75.2 48.8 59.2 33.2 73.2 14.2 69.1 29.9 116.1 44.2 36.5 92.9 52.7 46.4 34.8 29.4 56.6 135.8 31.3 90.7 28.1 93.2 77.7 91.1 53.0 78.5 60.4 88.5 103.1 44.1 69. Id – Oriz.6 43.8 233.2 36.0 23.7 GALAŢI LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.2 33.6 74.7 12.3 110.4 30.1 119.3 52.7 76.4 63.4 37.3 83.2 105.7 43.4 50.4 100.5 53.5 34.9 104.1 231.3 20.6 12.3 51.0 171.8 97.8 77.6 90.3 207.2 79.9 73.4 76.9 233.6 26.2 38.4 100.0 88.1 28.2 95.7 50.2 73.2 46.8 54.5 120.1 48.4 58.8 12.5 22.2 29.1 9.6 83.1 90.8 64.2 88.9 49.7 102.9 74.9 78.2 38.6 123.7 44.9 65. Id – Vert.5 92.4 13.1 20.8 107.5 29.2 59.2 71.1 76.2 26. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 88.9 69.6 84.1 15.2 14.2 44.7 69.5 18.4 72.8 74.3 87.2 74.6 59.5 61.5 28.2 71.5 82.7 29.1 162.8 51.4 92. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 66.4 74.8 50.7 15.0 51.2 77.3 70.7 199.6 13. Id – Oriz.3 35.5 31. Id – Vert.9 34.7 228.5 92.4 69.2 74.7 66.5 44.3 79.2 64.7 88.2 126.2 66.6 11.5 91.4 56.9 39.4 116.4 16.5 76.2 65.5 74.2 163.4 51.8 83.6 89.1 86.7 50.8 38.3 134.8 69.3 38.7 33.9 85.6 29.7 15.DRĂGĂŞANI LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.6 203.9 71.8 27.9 104.3 77.9 90.5 228.8 19.5 114.3 13.6 90.7 39.3 78.3 28.8 14.8 51.8 19. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 80.7 92.9 116.8 51.6 15.5 35.8 97.2 39.5 61.8 93.7 23.8 114.9 27. Id – Oriz.4 89.8 41.7 102.9 51.5 92.8 133.2 48.3 49.6 94.2 105.9 126.4 69.4 116.5 120.4 67.8 12.7 93.5 50.7 79.8 26.4 88.0 64.1 14.3 69.5 43.4 13.8 11.2 79.4 15.5 43.2 24.8 89.6 83.9 135.3 200.4 35.2 59.1 11.2 67.7 72.7 83.6 122.7 121.6 74.9 54.5 34.2 89.9 73.6 102.5 126 .5 244.8 77.2 70.9 90.3 12.4 IAŞI LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.8 10.3 27.9 29.3 52.1 58.2 24.1 73.2 22.9 51.2 83.9 97.7 58.6 71.4 76.0 13.1 26.8 155.7 24.9 24.9 24.5 78.8 93.8 26.6 29.5 120.0 104.6 78.4 24.7 164.3 74.1 34.6 31.5 119.9 78.8 230.1 81.0 14.3 19.8 100.8 79.6 102.8 59.3 31.8 290.5 13.2 23.5 56.3 83.8 82.3 100.6 108.3 85.0 104.6 46.0 78.6 55.1 54.6 78.8 107.3 83.9 89.3 71.2 76.1 38.7 121.3 46.9 126.9 15.5 65.8 99.0 73.3 110.0 24.4 37.4 16.6 92.2 22.0 92.7 26.6 94.5 67.5 127.2 9.8 88.8 39.0 102.9 36.2 29.2 50.6 80.1 18.5 14.3 40.6 78.4 81.6 89.7 34.3 92.4 48.2 59.4 79.2 11.5 69.

1 52.1 48.6 12.4 46. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 91.6 34.2 82.3 58.9 13.9 24.9 103.0 119.0 76.2 39.0 27.1 79.2 44.8 116.9 27.1 10.6 76.2 15.5 164.0 114.2 60.4 20.5 105.6 75.7 226.8 37.1 230.8 33.0 117.7 42.8 82.5 22.6 113.8 38.1 39.4 64.7 68.6 115.7 93.0 119.9 90.2 86.5 76.2 60.8 65.0 54.0 37.0 95.8 15.5 68.9 11. Id – Vert.9 103.7 84.5 127 .5 38.7 167.6 15.4 96.3 94.7 66.8 202.2 162.3 73.9 230.2 14.2 36.9 125.7 50.0 66.6 45.6 27.1 108.3 33.9 90.9 36.3 35.5 111.7 RÂMNICU SĂRAT LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.1 89.9 74.9 124.9 58.2 14.8 77.9 68.4 48.2 36.7 23.9 97.1 144.3 99.2 43.1 28.9 28.1 66.1 116.3 46.6 109.3 97.5 23.1 90.8 28.5 109.7 69.1 105.1 30.2 26.4 65.8 57.7 46.5 23.9 13.7 75.7 68.5 24.6 99.1 19.7 12.8 116.4 34.3 66.2 27.5 11.9 59.0 70. Id – Oriz. Id – Oriz.2 94.0 109.6 73.6 85.2 79.9 76.0 69.2 99.0 71.2 88.2 84.0 29.2 48.2 31.8 78.2 84.1 205.2 11.9 61.5 31. Id – Vert. Id – Oriz.6 109.7 18.8 28.4 34.1 84.8 74.2 14.1 114.1 78.2 53.9 84.4 55.4 57.0 132.9 82.3 35.8 45.4 100.7 38.1 68.1 52.7 69.1 78.3 71.4 34.1 90.7 53.6 51.0 79.8 42.7 23.3 46.7 12.6 81.1 108.0 52.2 16.3 28.3 14.3 49.8 92.7 78. Id – Vert.8 27.4 74.9 13.7 60.5 51.1 32.2 91.9 64.0 172.7 66. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 82.4 15.9 69.6 15.9 44.3 63.5 20.0 63.7 81.4 72.3 49.3 73.6 193.6 59.5 70.2 44.3 11.ORADEA LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.8 25.9 39.5 55.6 48.4 56.6 94.2 33.7 64.4 86.2 72.9 51.7 67.7 107.2 18.2 68.0 48.3 60.3 70.7 102.1 11.8 37.5 50.6 195.5 78.9 35.8 120.6 81.3 36.4 73.4 24.3 48.0 56.4 90. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 69.1 74.9 71.6 83.3 54.9 25.9 82.9 53.7 75.9 100.1 78.8 103.2 76.1 78.7 32.5 134.1 16.9 204.7 43.2 100.6 76.3 55.2 40.2 61.6 10.1 85.0 24.2 165.2 93.5 90.9 50.4 78.7 102.3 77.5 11.7 73.0 226.7 13.7 28.4 34.2 81.1 69.8 103.0 109.2 29.5 116.5 29.7 107.6 70.9 73.6 60.0 15.3 35.4 119.5 36.8 64.0 15.2 56.5 108.3 95.5 49.1 84.6 77.9 36.1 95.2 79.3 13.6 73.5 15.6 56.9 23.5 76.2 63.6 59.9 85.3 29.1 59.3 91.6 71.2 78.7 57.7 93.4 90.6 90.5 97.2 77.1 203.7 29.2 126.6 63.3 28.1 93.9 81.1 78.4 PREDEAL LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.0 66.5 151.6 10.4 68.2 75.9 71.7 59.6 16.6 79.6 68.7 49.8 67.7 65.7 133.1 20.2 28.0 60.0 34.5 12.1 93.4 48.8 86.9 91.5 10.2 91.2 100.4 38.8 99.6 68.0 82.1 51.9 27.6 19.3 56.4 75.3 69.0 35.5 59.1 78.4 69.9 57.8 74.9 53.5 89.2 77.0 73.1 52.9 23.0 13.5 78.0 242.0 16.3 66.

5 74.1 199.9 67.4 122.3 11.6 75.6 65.1 31.8 50.7 50.8 99.1 14.7 88.3 68.9 68.7 40.9 77.4 34.4 47.0 63.7 98.8 55.1 50.4 79.9 68.8 73.5 51.0 93.1 36.8 83.3 81.4 88.5 71.7 14.3 104.3 69.3 36.8 22.3 125.0 SIBIU LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.3 SATU MARE LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.8 82. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 69.7 89.9 62.3 100.3 25.1 56.5 22.4 25.0 90.4 74.7 109.5 61.2 74.5 90.6 100.4 76. Id – Oriz.1 76.3 65.3 10.7 115.8 11.0 77.0 121.2 28.1 98.7 33.4 38.2 13.2 118.5 79.3 59.1 77.1 72.5 110.8 37.4 164.5 57.5 73.9 54.9 43.5 79.5 103.7 46.5 72.7 15.9 19.2 9.9 205.9 33.5 78.0 109.1 54.6 75.5 30.7 44.2 82. Id – Oriz.1 93.5 90.9 28.7 12.6 98.5 29.9 52.6 78.9 19.0 52.6 38.1 75.4 26.9 38.8 70.9 91.3 29.1 58.ROŞIORI DE VEDE LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.5 89.6 114.2 58.9 12.1 25.5 52.9 29.7 49.3 79.8 45.6 107. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 71.1 45.3 106.8 86.1 36.6 78.3 66.7 10.9 57.3 58.3 45.2 28.7 46.1 32.1 49.3 75.9 98.3 74.3 88.6 12.2 67.5 13.3 74.3 13.8 63.5 54.8 88.8 161.1 89.0 195.9 9.4 93.9 97.2 47.9 38.6 34.4 123.2 16.8 78.9 81.6 82.0 105.5 25.7 34.2 89.0 19.1 35.7 13. Id – Oriz.1 14.8 39.8 51.8 83.1 68.9 50.3 24.7 33.8 72.9 220.4 74.2 15.0 85.8 78.3 75.2 79.3 61.0 90.1 46.0 31.0 28.4 18.7 85.9 69.3 100.9 11.7 12.9 51.7 23.9 80.9 59.3 10.3 73.2 48.9 216.6 43.7 15.6 64.2 86.1 228.1 87.3 21.1 75.3 54.1 63. Id – Vert.0 64.1 26.5 103.2 68.4 85.2 27.8 29.1 100.1 49.5 110.9 91.7 19.7 61.2 170.9 77.7 92.2 36.3 70.1 114.0 82.4 66.9 54.7 75.5 90.7 196.4 93.4 110. Id – Vert.0 45.2 23.1 101.0 41.4 12.1 80.7 73.4 76.0 37.8 48.7 87.4 106.2 116.9 55.3 58.1 125.1 101.1 13.3 86.8 33.8 100.8 38.2 50.2 81.9 78.4 66.6 74.9 29.1 28.9 233.3 40.3 62.4 123.2 11.4 95.9 63.1 132.3 100.0 57.0 33.7 28.4 51.5 38.1 120.8 165.6 69.0 48.9 118.5 16.3 119.9 21.0 75.8 33.6 117.9 67.0 109.8 95.3 78.0 12.3 104.2 34.0 77.8 54.6 76.7 28.9 10.4 26.3 82.1 162.0 105.6 39.9 100.8 74.3 40.3 77.2 250.9 63.0 241.0 13.3 84.7 58.5 45.5 25.7 70.6 23.7 27.5 64.1 21.6 122.2 58.7 115.7 226.2 50.7 36.8 97.5 88.2 38.0 50.0 69.9 24.6 55.5 33.0 97.9 9.3 27.0 72.5 138.2 78.6 75.8 27.4 110.7 16.3 21.3 128 . I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 79.6 100.8 101.5 50.3 67.9 75.5 52.3 84.2 71.0 49.8 51.1 18.5 77.0 63.3 74.3 92.0 61.6 77.0 82.8 89.7 23.8 154.7 15.9 87.8 16. Id – Vert.0 28.7 27.6 47.8 92.6 49.8 90.9 99.2 76.3 9.1 54.6 94.0 14.9 207.

9 32.1 9.8 90.9 105.0 11.7 49.9 76.1 36.5 77.3 60.0 78.9 59.8 64.3 25.2 81.5 173.6 100.1 66.7 97.2 69.4 110.2 64.8 28.3 87.4 228.8 25.6 56.5 22.7 85.3 58.4 71.0 31.6 103.7 55.9 78.6 34.3 53.1 78.4 57.8 34.2 238.5 36.1 15.2 13.0 48.8 120.1 73.0 98.7 34.3 14.0 37.0 46.0 68.5 46.9 70.4 93. Id – Vert.4 31.8 72.8 29.6 129 .0 81.2 100.6 93.4 117.7 48.0 18.5 45.8 26.2 77.7 80.5 64.6 53.2 74.4 27.8 72.6 50.7 23.9 87.0 28.9 39.6 91.4 114.3 98.1 74.3 105.3 24.2 38.2 112.0 130.8 63.2 53.2 56.2 78.3 68.5 95.4 68.6 47.3 97.7 112. Id – Oriz.2 94.2 64.7 60.6 18.1 105.3 14.6 53.5 TÂRGU MUREŞ LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.9 30.3 78.7 29.8 89.9 221.5 69.8 56.8 77.4 71.8 52.2 167.2 74.2 64.2 38.2 14.5 20.7 13.2 TÂRGU JIU LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.2 37.2 10.7 13.4 86.6 69.2 23.6 80.5 79.3 13.8 44.2 72.3 76.2 46.4 80.2 32.4 38.2 24.9 14.2 93. Id – Vert.5 76.5 53.8 49.2 85.1 105.2 76.2 52.2 150.3 35.7 29.6 49.8 66.6 31.2 76.1 98.7 19.2 112.9 14.7 97.1 105.7 78.8 80.1 66.4 41.6 43.7 29.9 112.0 197.1 35.4 117.3 55.0 11.2 69.0 28.7 57.8 72.2 100.7 114.8 74.6 35.1 82.8 72.3 97.0 63.7 78.2 57.1 216.0 87.8 96.8 76.1 77.8 92.4 73.9 20.6 33.7 31.9 50.8 25. Id – Oriz.3 105.2 98.4 28.9 15.8 234.2 20.9 31.0 78.4 76.9 69.5 24.7 52.6 87.2 49.1 14.2 93.0 91.4 9.1 92.3 49.8 157.0 37.7 23.7 48.2 76.2 108.5 129. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 73.8 45.5 88.6 85.2 73.4 11.4 98.3 77.3 101.0 62.5 95.2 112.5 88.8 69.3 88.5 117.8 29.4 40.7 81.5 47.4 79.1 76.0 11.2 207.1 20.9 13.5 69.1 105.8 80.6 76.9 91.4 77.2 238.6 87.0 27.7 122.6 84.3 26.SIGHET LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.4 26.2 92.5 100.2 33.0 9.9 13.1 37.0 196.4 122.6 19.0 24.6 93.8 65.2 58.6 79.6 74.0 18.7 65.6 74.7 88.0 120. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 65.8 64.1 37.5 12.2 121.8 43.0 64.3 73.7 15.4 9.6 55.6 24.9 105.5 12.4 25. Id – Oriz.7 15.5 48.6 95.1 92.6 100.3 37.3 88.0 52.0 9.7 104.7 13.3 12.1 75.2 76.2 75.8 70.1 56.4 42.9 27.5 68.6 65.5 53.8 79. Id – Vert.5 222.1 111.4 13.7 56.2 109.2 109.6 28.8 50.0 37.3 49.4 68.5 97.3 48.4 75.6 92.8 98.9 91.4 20.5 84.5 28.4 82.5 50.2 33.9 99.6 9.1 34.3 169.6 15.9 76.8 15.6 103.8 29.0 88.6 52.7 63.1 72.4 20.6 57.7 10.2 37.4 39.1 47.9 62.0 55.3 81.4 67.3 52.4 12.1 46.8 76.7 39.1 168.8 74.2 200.2 78.3 101.2 79.6 127.2 90.6 119.6 100.7 39.6 49.5 52.6 80.6 63.3 36.2 203.5 35. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 78.5 69.1 59.8 19.

4 88.7 79.3 15.6 79.2 45.5 90.5 87.9 16.TÂRGU SECUIESC LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.9 93.6 13.5 37.8 30.9 78.1 73.7 83.5 86.9 104.6 22.4 43.7 124.0 96.3 45.6 90.3 74.4 25.6 111.2 74.4 65.3 28.7 70.8 88.3 85.1 58.6 78.6 21.1 58.2 78.6 93.7 28.8 99.3 110.7 21.8 28.9 26.8 12.7 90.4 81.5 69.7 75.0 73. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 79.3 76.1 111.6 13.7 66.3 65.9 36.9 39.9 69.4 69.6 50.8 58.3 110.7 63.8 79.1 73.6 89.3 115.4 30.6 119.7 99.4 16.4 65.9 74.7 85.0 233.4 84.4 14.5 86.2 75.1 111.9 71.1 19.5 69.6 49.3 79.6 31.4 52.4 106.6 73.7 21.9 97.1 42.6 100.1 24.5 79.3 103.2 79.6 40.8 91.4 48.8 68.9 65.6 25.3 103.2 26.6 10.6 114.1 92.7 124.7 38.5 103.1 89.9 70.3 78.5 36.9 13.9 38.8 49.3 15.8 53.1 63.1 30.3 83.9 TIMIŞOARA LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz. Id – Vert.4 84.7 118.4 30.3 46.7 107.2 52.6 50.2 19.7 73.4 76.9 97.0 10.2 29.5 50.4 61.5 30.1 82.7 90.1 79.4 50.4 35.7 35.4 106.8 50.1 24.3 63.3 101.7 81.9 58.4 102.3 45. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 76.9 88.6 34.1 77.0 23.7 26.3 29.1 66.9 59.4 165.2 10.6 39.0 156.2 82.9 73.7 89.4 12.0 24.9 46.7 72.0 36.2 12.6 45.6 34.4 200.1 28.6 11.5 119.3 47.7 74.3 128.5 79.5 50.4 14.0 13.7 12.0 34.2 200.9 79.0 64.7 121.6 80.8 51.5 54.7 236.3 107.4 101.1 90.1 13.3 62.2 19.2 49.6 78.9 75.6 228.5 78.1 64.9 47.8 53.7 61. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 68.1 70. Id – Oriz.8 36.1 131.2 52.6 TURNU MĂGURELE LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.9 51.5 80.3 84.9 91.7 67.7 15.3 84.9 83.6 52.6 41.4 58.3 62.1 31.1 76.6 72.5 86.3 101.5 100.6 11.0 92.9 104.9 101.0 10.0 246.7 24.0 43.3 69.4 16.0 58.3 29.9 39.1 37.6 85.5 58.3 86.6 130 .7 13.9 57.0 63.8 54.9 104.6 81.8 69.3 11.6 39.2 110.6 75.0 82.6 32.7 39.3 91.3 107.7 86. Id – Oriz.8 204.0 10.6 124.4 35.6 73.6 22.9 15.1 166.0 73.0 14.8 122.3 68.7 55.4 29.1 10.8 65.1 111.0 94.9 49.6 58.7 93.1 124.9 104.0 234.2 20.5 84.7 27.2 14.3 28.0 23.5 100.6 26.5 118.2 49.8 51.6 26.0 77.1 87.5 66. Id – Vert.3 74.1 49.6 25.7 52.9 56.8 121.2 26.5 66.9 39.6 65.6 26.2 11.1 100.8 32.4 68.0 85.7 23.3 75.0 50.6 15.1 48.5 77.2 90.4 113.7 57.6 111.9 139.3 29.7 55. Id – Vert.9 75.8 88.3 70.4 36.1 39.4 15.5 81.9 79.0 165.1 205.1 79.9 52.9 19.2 98.0 16.5 38. Id – Oriz.3 254.4 36.1 15.3 213.7 69.1 41.5 70.5 162.0 53.2 209.1 97.7 91.9 38.6 93.0 64.0 51.6 114.2 90.9 110.3 49.5 54.6 84.3 79.2 39.8 127.8 169.4 30.6 36.3 81.5 48.2 78.7 71.8 15.4 97.8 29.5 56.0 98.4 50.0 64.8 76.

2 58.4 85.5 81.0 248.5 84.8 74.5 62.9 29.8 12.8 94.8 35.7 56.0 14.8 27.1 24.5 43.9 85.1 51.9 44.4 80.8 62.0 203.1 82.8 116.0 95.8 16.9 20.6 117.2 55.1 98.8 73.8 39.5 73.3 14. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 86.7 131 .0 90.3 132.5 118.4 29.7 50.1 74.5 29.8 50.0 117.6 95.8 62.1 33.5 93.0 79.2 123.5 73.6 85.3 13.8 56.8 35.4 88.3 13.6 66.1 115.0 52.TURNU SEVERIN LUNA IT S IT S-V IT V IT N-V IT N IT N-E IT E IT S-E IT Oriz.1 62.8 70. Id – Oriz.6 20.7 108.4 11.8 15.6 96.4 37.5 80.0 73.1 239.6 94.4 69.1 70.7 12.8 49.2 46.6 75.5 39.6 58.0 170.7 82.8 84.4 28.4 58.3 58.2 123.5 28.1 115.2 85.6 35.9 58.0 28.8 55.8 23.6 97.8 65.2 24.0 99.6 82.1 53.6 109.0 31.6 15.5 77.0 31.7 41.0 88.9 89.2 137.3 50.0 82.0 232. Id – Vert.1 78.7 28.4 78.5 90.3 75.6 100.0 11.2 69.4 37.0 77.8 91.3 161.4 51.8 79.3 33.3 97.6 109.5 66.9 16.

0354 -0.2.05 -27.1596 -0.15 5.3537 1.ANEXA A 10 PARAMETRI DE PERFORMANŢĂ TERMICĂ A ELEMENTELOR DE ANVELOPĂ ÎN CONTACT CU SOLUL ŞI TEMPERATURI ALE SPAŢIILOR SUBZONELOR SECUNDARE ALE CLĂDIRILOR ANEXA A.757 1. b3k) Tabelul A. a3) Tabelul A.3415 • Pardoseală (c1.5411 -2.10.0124 Perete izolat b2k -0.b Coeficienţi c1 c2 c3 Perete neizolat 0.1806 -0.0746 0.8227 0.10.0080 -0.1868 -0.100 -1.a Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII b1k 0.0187 -0.0632 0.4832 Perete izolat 4.1453 -0.1) .609 1.3516 b3k 0.1400 -0.1.690 4.0308 -0.0800 -0.00 -14.910 -3.139 -3. (10.593 -1.065 -1.700 -3.a Coeficienţi a1 a2 a3 Perete neizolat 0.493 1.915 -7.31 -36.397 -1.85 -42.0945 -0.1.20 -3..7576 -4.1 Valorile coeficienţilor numerici din ecuaţiile (10.9200 Perete izolat 0.000 -5.204 0.450 1.0756 -2. a2.2636 0.672 0.193 -0..731 -6.. b2k.720 17.9596 1.0647 0.219 -5.698 -3.796 19.2352 • Pereţi verticali (b1k.897 7.10.305 16.10.882 14.3126 0.342 0.1.1. c2.06 -33.47 -16.0158 132 .56 -39.1302 -0.90 -7.726 -0.585·10-2 0.1356 -0.505 -7.723 -3.00 -24.000 10.500 -0.6) • Pereţi laterali verticali (a1.721 20.15·10-3 -5.980 7.96 b1k -0.358 Perete neizolat b2k -1. c3) Tabelul A.361 b3k 2.1.4331 1.0013 -1.0061 -0.210 -2.

10.4879 0.0734 -0.0864 0.29) şi (10.10.1218 1.593 -8.1147 -2.890 -0.2.1098 0.942 -0.0227 -0.2.9568 -2.6) D4 = C4 C1 (A.005 0.563 -1. d2k.2374 -2.0156 -0.345 3.492 d1k 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 Pardoseală izolată d2k d3k 0.4479 -1.681 -3.869 -5.2) E3 = D1 + B 4 ⋅ D 3 1 − B3 ⋅ D 3 (A.762 2.0372 -2.4396 -0.946 5.0893 0.221 5.2.1867 -0.2798 0.2645 -0.7) 133 .8705 -0.053 -6.2.b Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII d1k -0.9242 -1.9067 2.6464 -0.3967 -1.2.6016 -1.0412 0.869 ANEXA A.0702 -0.3858 6.0328 -3.4) D2 = C2 C1 (A.0102 d4k -1.10.10.1983 0. d3k.3) D1 = C5 ⋅ t e + C6 + C7 − 0 .1174 -1.2.1.438 -3.5553 d4k -1.518 -1.1655 -2.345 0.• Pardoseală (d1k.10.30) E1 = D 2 + B2 ⋅ D3 1 − B3 ⋅ D 3 D4 1 − B3 ⋅ D 3 (A.550 -3.1322 0.10.074 -3.9472 -0.1787 -1.3477 -2.1295 0.4136 -3.0656 0.3142 0.10.1284 -0.4676 -7.10.2.5) D3 = C3 C1 (A.222 -6.861 ⋅ δ CS ⋅ q R ( 0 ) ⋅ ARcs ⋅ γ (θ e ) C1 (A.8013 0.10.783 -8.1025 0.146 0.5967 0.2 Valorile coeficienţilor incluşi în relaţiile (10.5523 -0.0669 0.8181 4.2284 -0.0256 0.3114 0. d4k) Tabelul A.142 -5.2.149 1.3194 6.445 -3.148 1.106 -0.2914 0.0137 Pardoseală neizolată d2k d3k 0.2545 0.1) E2 = (A.522 -1.065 0.

2.P R i .10.C1 = Ai .10.2.2.18) A2 = Ai .13) C7 = ∑R n AFeCSn FeCSn ⋅ t EFeCS n (A. P ⋅ VCS (A.17) A1 = Ai .2.10.12) C6 = ∑R j APeCS j PeCS j ⋅ t EPeCS j (A.10.P + ∑R j AAcPj AcPj + ∑R n AAcFn AcFn + 0 .33 ⋅ n aΣCS ⋅ VCS − 0.2.14) B2 = A2 A1 (A. P +∑ j APeCS j RPeCS j +∑ n AFeCSn RFeCSn + (A.10) C4 = ACS .P + ACS .10.2.19) 134 .15) B3 = A3 A1 (A.10.P (A.P RCS .861 ⋅ δ CS ⋅ q R ( 0) ⋅ ARCS ⋅ ω (θ e ) Ai .10.10.10. CS Ri . S (A.10.P + 0 . S + ACS .2.10.33 ⋅ n a CS.33 ⋅ n aΣP ⋅ VP (A.P RCS .2.2.P R i .2. CS + ACS .33 ⋅ naCS .CS C2 = (A.10.16) B4 = A4 A1 (A.8) + 0. P RCS .CS R i .2. S RCS .11) C 5 = 0. E ⋅ VCS (A.2. S RCS .9) C3 = ACS .

E ⋅ VP ⋅ θ e n (A.20) A4 = ∑R j AAcPj AcPj ⋅ t E AcP + j ∑R n AAcFn AcFn ⋅ t E AcF + 0 .2.10.10.3 γ (te) -0.4 -0. în raport cu zona climatică în care este amplasată clădirea.012 -0.22) Notă: Zona secundară este de tip culoar de trecere sau casa scării Funcţiile γ (θ e ) şi ω (θ e ) sunt reprezentate în figura A.10.P RCS .10. incalzita direct − pentru zona sec undara neîncalzita.011 ω(te) -0. (A.2.33 ⋅ naP .P + 0 .21) δ CS = ⎨ ⎧1 ⎩0 − pentru zona sec undara. -0.014 -0.013 -0.016 -10 -5 0 te [°C] 5 10 15 Zona IV Zona III Zona II Zona I b) Figura A.7 -0. P ⋅ VP (A.33 ⋅ naCS .6 -0.1.9 -10 Zona IV Zona III Zona II Zona I -5 0 5 10 15 te [°C] a) -0.8 -0.A3 = ACS .1 – Coeficienţii γ (θ e ) şi ω (θ e ) 135 .10.015 -0.2.5 -0.2.2.

relaţia (10.10) şi Anexa A.10.3 Succesiunea etapelor de calcul privind transferul de căldură prin sol şi cel caracteristic spaţiilor neocupate învecinate cu solul A. Se determină rezistenţa termică medie: Re . Transfer de căldură către aerul exterior 1. Se determină fluxul termic disipat prin sol către aerul exterior.14) R pdf .3.10.3.16) A.ANEXA A.relaţia (10.1 3.11) θ pd k .relaţia (10.7) 5.12) 4.1 Subsol neocupat/ocupat A.relaţia (10. Se determină fluxul termic disipat către pânza de apă freatică în fiecare lună (k): Qf k . Se determină rezistenţa termică medie: Rf .15) 2.13) 3.relaţia (10.1.10.8) 6.1 R pd . Se determină temperaturile exterioare de referinţă lunare: θ ev k .relaţia (10.1.relaţia (10.3.9) şi Anexa A. 2.10.relaţia (10.relaţia (10.1.17) 136 . Se determină temperatura exterioară medie de referinţă lunară: θ eR k .2 Transfer de căldură către pânza de apă freatică 1. Se determină suprafeţele: Alat Apard în conformitate cu C 107/3. în fiecare lună (k): Qe k . Se determină rezistenţele termice: Rve .10.relaţia (10.relaţia (10. Se determină rezistenţele termice: Rvf .10.

Se determină fluxul termic disipat către pânza de apă freatică în fiecare lună (k): Qfsc k . Ecuaţia (10.relaţia (10. 137 . Se determină fluxul termic disipat prin sol către aerul exterior: Qsce .28) .10.18) 5.1 3.3 Determinarea temperaturii spaţiilor neocupate θ s k 1.10.1 R pdsc . Ecuaţia (10.relaţia (10.2 Clădire amplasată subteran pe un soclu A. (10.relaţia (10.19) 6.relaţia (10.A. Se determină temperatura exterioară medie de referinţă lunară: θ esc k .spaţiul 1 adiacent subsolului.3.24) 2.21) şi Anexa A.3. Se determină suprafeţele: Alat Apard în conformitate cu C 107/3. Se determină rezistenţa termică: Rfsc .25) A. Clădire cu un singur spaţiu neocupat (subsol): Ecuaţia (10. Se determină rezistenţele termice: Resc .θ s k .16).relaţia (10. 2.267) A.1 Transfer de căldură către aerul exterior 1.27) 2. Clădire cu trei spaţii neocupate (zone): Ecuaţia (10.10.relaţia (10.10.3.29) . Se determină rezistenţa termică medie: Resc .spaţiul 2 adiacent spaţiului 1.10.20) şi Anexa A. Se determină temperaturile exterioare de referinţă lunare: θ es k .2 Transfer de căldură către pânza de apă freatică 1.26) în care θ s k = θ i 0 .30) .2.3. Determinarea fluxurilor termice disipate prin sol în cazul incintelor de tip subsol şi spaţii ocupate caracterizate de temperatură de confort sau tehnologică θ i 0 se face cu relaţiile (10.2.10.relaţia (10.25) şi (10.relaţia (10.relaţia (10.22) θ pdsc k .17).23) 4. (10.

1.8 + 5.4 + 0.0 + 21. 4 + 16.1 .1 + 2.2 + 1.2.9 + 4.0 + 11.3 + 0.2 + 7.7 + 7.3 + 10.9 .4 + 18.7 + 4.2 + 20.6.5 .4 + 11.0 + 15.5 + 7.3.4 + 17.2 .6 .4 + 13. Ti .4 + 5.6 .9 + 0.2.ANEXA A11 (la cap.4 + 5.2 + 14.4 + 8. 11) TEMPERATURA PUNCTULUI DE ROUĂ (θr) PENTRU DIFERITE TEMPERATURI ŞI UMIDITĂŢI RELATIVE ALE AERULUI INTERIOR [oC] Umiditatea relativă a aerului ϕi % 100 95 90 85 80 75 70 65 60 55 50 45 40 35 30 25 Temperatura aerului interior.9 .6 + 4.5 .5 + 11.5 + 10.1 + 3.5 + 12.4 + 9.5.1 + 1.3 + 15.4 .7 + 6.7 + 9.7 + 6.8 + 7.5 18 + 18.3 + 13. 2 + 18.1 + 8. 5 + 15.5 + 12. 3 + 17.6 + 7.6 14 + 14.3 + 0.1 + 13.7 + 2. 0 + 4.1.4 + 11.1 + 9.7 + 5.2 + 16.0 + 5.4 + 14.0 20 + 20.9 + 3.5 + 9. în oC 12 + 12.3 .2 + 2.2.9 + 12.6 + 1.1. 0 + 10.0 + 17.4.3 + 15.6 + 8.3 + 19.7 + 8.5 + 3.4 + 14.2 + 10.2 + 12.4 + 16.0 16 + 16.1 138 .0.5 + 11.3 + 7.5 + 13.6 + 10.2 + 12.0 .5 + 6.0 + 13.5 22 + 22.6 + 9. 0 + 19.

Determinarea transmitanţei termice U. Se ţine seama de efectele de umbrire date de vecinătăţile naturale şi construite etc. Se prezintă limitele constructive şi funcţionale şi utilizarea prin completare cu prepararea/preîncălzirea apei calde de consum în sistem pasiv/activ. spaţiul dintre dispozitivele de protecţie solară şi vitraj nu este ventilat.1 EVALUAREA APORTURILOR SOLARE DATORATE ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE VITRATE Se ia în considerare influenţa elementelor arhitecturale cu care se realizează sisteme solare pasive şi a sisteme de protecţie solară şi cu considerarea condiţiilor de amplasament al clǎdirilor.85. Metodă de calcul. Metoda este aplicabilă atunci când factorul de transmisie a energiei solare totale a vitrajului este cuprins între 0. rezistenţa termică minimă a elementului de acumulare a căldurii. Poziţia dispozitivului de protecţie solară. a sistemelor pasive de captare a radiaţiei solare de tipul Spaţiu Solar ventilat/neventilat. Dispozitile de protectie solara sunt montate in paralel cu vitrajul. jaluzele si transperante.”). la exterior sau între foile de geam. într-un sistem de vitraj dublu. SR EN 13363-1: “Dispozitive de protecţie solară aplicată vitrajelor. cât şi pe factorul de transmisie luminoasă şi pe factorul de reflexie al dispozitivului de protecţie solară. Partea 1: Metodă simplificată”) Se prezintă elemente de calcul a eficienţei energetice şi economice a sistemelor arhitectural constructive de control solar pasiv. Se presupune că pentru dispozitivele de protecţie solară montate la exterior şi dispozitivele de protecţie solară integrate. la interior sau integrate si pot fi : storuri. Se prevede o metodǎ simplificatǎ. Determinarea caracteristicilor luminoase şi solare ale vitrajelor”. poate fi la interior.15 şi 0. asa cum s-a mentionat. amplasarea fantelor de circulaţie a aerului şi debitele recomandate de aer proaspăt introdus în spaţiul ocupat adiacent). SR EN 673: “Sticlă pentru construcţii. 139 . Se fac recomandări privind utilizarea eficientă a diferitelor tipuri de protecţii solare (de la plantaţii până la cele mai noi sisteme tehnologice). la exterior. care se bazează atât pe coeficientul de transfer termic şi pe cel de transmisie a energiei solare totale a vitrajului. Se prezinta o metodă simplificată pentru estimarea transmisiei totale a energiei solare a unui dispozitiv de protecţie solară aplicat unui vitraj. Documente recomandate: SR EN 410: “Sticlă pentru construcţii. element de acumulare a căldurii. Se prezintă elemente de mentenanţă. Se prezintă caracteristicile constructive şi criteriile de performanţă termică a elementelor componente (vitraj. iar pentru dispozitivele de protecţie solară montate la interior acest spaţiu este ventilat. Calculul factorului de transmisie solară şi luminoasă.ANEXA A12 METODĂ DE CALCUL PENTRU EVALUAREA INFLUENŢEI SISTEMELOR DE PROTECŢIE SOLARǍ ASUPRA PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLǍDIRII A12. Jaluzelele sau storurile trebuie să poată fi reglate astfel încât să nu existe transmisie solară directă.

1. ρv factor de reflexie luminoasă a vitrajului pe faţa aflată în contact direct cu radiaţia incidentă.1 – Simboluri şi unităţi de măsură Simbol Mărime fizică Unitate de măsură G U G Α Ρ τ factor de transmisie a energiei solare totale coeficient de transfer termic conductanţă termică factor de absorbţie factor de reflexie luminoasă factor de transmisie luminoasă Tabelul 1. definitii. EN 674 sau EN 675.1.2 – Indici W/(m2·K) W/(m2·K) - Indice B E G T V Date caracteristice Notare dispozitiv de protecţie solară exterior vitraj total vizibil Vitraj : Vitrajul este caracterizat de următoarele elemente: Ug Coeficient de transfer termic al vitrajului.Se face referire la valoarea transmitantei termice a elementelor transparente.2. g τ v factor de transmisie luminoasă a vitrajului. Termeni. ' factor de reflexie solară directă a vitrajului pe faţa opusă celei în contact direct cu ρe radiaţia. iar indicii sunt prezentaţi în tabelul 1. ρe factor de reflexie solară directă a vitrajului pe faţa aflată în contact direct cu radiaţia.1 Determinarea factorului de transmisie solara si luminoasa a dispozitivelor de protectie solara aplicata vitrajelor. factor de transmisie al energiei solare totale. Determinarea transmitantei termice Ug este în conformitate cu documentele recomandate SR EN 673. ‘ ρv factor de reflexie luminoasă a vitrajului pe faţa opusă celei în contact direct cu radiaţia. simboluri si unitati de masura Simbolurile sunt prezentate în tabelul 1. Tabelul 1. 140 . τ e factor de transmisie solară directă a vitrajului. U pentru care se prezinta deasemenea metoda de determinare.

B h1 = 6 W/(m2·K) h2 = 18 W/(m2·K) 141 (2) (3) (4) .1 – Alcătuire caracteristică a dispozitivului de protecţie solară montat la exterior Legenda 1 2 3 4 5 Exterior Dispozitiv de protecţie solară Spaţiu neventilat Vitraj Interior Factorul de transmisie totală a energiei solare al unui vitraj şi al unui dispozitiv de protecţie solară montat la exterior.1 prezintă schematic instalarea dispozitivelor exterioare de protecţie solară. iar valorile parametrilor studiaţi g sunt ajustaţi matematic pe baza unui calcul de referinţă mai precis.1.) a. B ⋅ h h + τ e . (document recomandat: EN 13363-2 „Dispositifs de protection solaire combinés à des vitrages – Calcul du factor de transmission solaire et lumineuse -Partie 2: Méthode de référence”. τ v şi ρv.Parametrii g.1. B ⋅ g + α e. B − ρe. este dat de: gt = τ e. trebuie să se determine în conformitate cu documentul recomandat SR EN 410. Dacă nu sunt disponibile nici un fel de date exacte. pot fi utilizate datele specifice pentru vitrajele indicate în tabelul A. B ⋅ (1 − g ) ⋅ h2 h1 (1) unde: α e. B = 1 − τ e. Factor de transmisie a energiei solare totale NOTĂ – Formulele se bazează pe un model fizic simplu. Dispozitiv de protecţie solară montat la exterior Figura 1. 2 4 1 3 5 Figura 1.

B − ρe.3. B h2 =18 W/(m2·K) ⎛ 1 1⎞ h=⎜ + ⎟ ⎜U ⎟ ⎝ g h2 ⎠ −1 (7) (8) (9) a. B ⋅ h ⎟ ⎟ 2 ⎠ ⎝ (6) unde: α e. Metoda de calcul este valabilă pentru un sistem în care geamul exterior nu este peliculizat şi geamul interior este fie nepeliculizat. B = 1 − τ e. Dispozitiv integrat de protecţie solarǎ Figura 1. 142 . Figura 1.⎛ 1 1 1⎞ h=⎜ + + ⎟ ⎟ ⎜U ⎝ g h1 h2 ⎠ −1 (5) a.2.2 prezintă schematic montarea la interior a dispozitivelor de protecţie solară. fie are aplicată o peliculă de joasă emisivitate.3 prezintǎ schematic montarea dispozitivelor de protecţie solarǎ între douǎ foi de geam. Dispozitiv de protecţie solară montat la interior Figura 1. B − α e .2 – Alcătuire caracteristică a unui dispozitiv de protecţie solară montat la interior Legenda 1 2 3 4 5 Exterior Vitraj Spaţiu de aer ventilat spre interior Dispozitiv de protecţie solară Interior Factorul de transmisie totală a energiei solare al unui vitraj şi al unui dispozitiv de protecţie solară montat la interior este dat de: ⎛ h⎞ gt = g ⋅ ⎜ ⎜1 − g ⋅ ρ e .

este dat de relaţia: h g t = g ⋅ τ e.Figura 1. B ) ⋅ (10) h3 unde: (11) α e. B = 1 − τ e. Dispozitiv de protecţie solară montat la exterior Figura 3. B − ρe.1 prezintă schematic instalarea dispozitivelor exterioare de protecţie solară. B + g ⋅ (α e .1.3 – Alcătuire caracteristică a unui dispozitiv de protecţie solară integrat Legenda 1 2 3 4 5 6 Exterior Vitraj simplu nepeliculizat Dispozitiv de protecţie solară Spaţiu de aer neventilat Vitraj simplu peliculizat sau nepeliculizat Interior Factorul de transmisie a energiei solare totale a unui dispozitiv de protecţie solară amplasat între două geamuri (integrat).2 DETERMINAREA TRANSMITANŢEI TERMICE. B + (1 − g ) ⋅ ρ e . 143 . B h3 = 3 W/ (m2·K) (12) ⎛ 1 1⎞ h=⎜ + ⎟ ⎟ ⎜U ⎝ g h3 ⎠ −1 (13) A12. U IN CAZUL SUPRAFEŢELOR VITRATE ECHIPATE CU ELEMENTE DE PROTECŢIE SOLARĂ b.

m2. Dispozitiv de protecţie solară montat la interior Figura 3.K. Rse – rezistenţa termică a elementului de protecţie solară.2. W/m2. se poate considera având valoarea 0. Rsev.K/W. 144 . W/m2.2 prezintă schematic montarea la interior a dispozitivelor de protecţie solară.K/W. Rsev – rezistenţa termică a spaţiului de aer dintre elementul de protecţie solară şi elementul vitrat.2 4 1 3 5 Figura 3.K/W. m2. b. Rezistenţa termică a elementului de protecţie solară.K. Rezistenţa termică a spaţiului de aer dintre elementul de protecţie solară şi elementul vitrat. Rse.08 m2.1– Alcătuire caracteristică a dispozitivului de protecţie solară montat la exterior Legenda 1 2 3 4 5 Exterior Dispozitiv de protecţie solară Spaţiu neventilat Vitraj Interior 1 1 = + Rse + Rsev Ut U unde : Ut – transmitanţa termică a elementului vitrat cu protecţie solară. este de tip conductiv şi depinde de reglarea elementului de protecţie solară şi de grosimea şi materialul din care este alcătuit. U – transmitanţa termică a elementului vitrat.

m2. se poate considera având valoarea 0.K/W.Figura 3.6 prezintǎ schematic montarea dispozitivelor de protecţie solarǎ între douǎ foi de geam.10 m2. Rsi.K/W. Dispozitiv integrat de protecţie solarǎ Figura 2.K. W/m2. 145 . W/m2. U – transmitanţa termică a elementului vitrat. Metoda de calcul este valabilă pentru un sistem în care geamul exterior nu este peliculizat şi geamul interior este fie nepeliculizat. m2. Rvsi – rezistenţa termică a spaţiului de aer dintre elementul de protecţie solară şi elementul vitrat.K/W.3. Rezistenţa termică a elementului de protecţie solară. Rezistenţa termică a spaţiului de aer dintre elementul de protecţie solară şi elementul vitrat. b. Rvsi. Rsi – rezistenţa termică a elementului de protecţie solară. fie are aplicată o peliculă de joasă emisivitate.2– Alcătuire caracteristică a unui dispozitiv de protecţie solară montat la interior Legenda 1 2 3 4 5 Exterior Vitraj Spaţiu de aer ventilat spre interior Dispozitiv de protecţie solară Interior 1 1 = + Rvsi + Rsi Ut U unde : Ut – transmitanţa termică a elementului vitrat cu protecţie solară. este de tip conductiv şi depinde de reglarea elementului de protecţie solară şi de grosimea şi materialul din care este alcătuit.K.

se poate considera având valoarea 2 W/m2. U – transmitanţa termică a elementului vitrat. 146 . Rs. este de tip conductiv şi depinde de reglarea elementului de protecţie solară şi de grosimea şi materialul din care este alcătuit.K.K.Figura 3. h. W/m2.K. W/m2. W/m2. m2. Conductanţa termică a spaţiului de gaz dintre elementul de protecţie solară şi unul dintre elementele vitrate. Rezistenţa termică a elementului de protecţie solară.K. Rs – rezistenţa termică a elementului de protecţie solară.3– Alcătuire caracteristică a unui dispozitiv de protecţie solară integrat Legenda 1 2 3 4 5 6 Exterior Vitraj simplu nepeliculizat Dispozitiv de protecţie solară Spaţiu de aer neventilat Vitraj simplu peliculizat sau nepeliculizat Interior 1 1 1 = + Rs + Ut U h unde : Ut – transmitanţa termică a elementului vitrat cu protecţie solară. h – conductanţa termică a stratului de gaz dintre elementul de protecţie solară şi unul dintre elementele vitrate.K/W.

1 – Valori referitoare la vitraje tip Coeficient de transfer termic Ug 2 Produs Factor de transmisie a energiei solare totale g Factor de transmisie a luminii τ v Factor de reflexie a luminii ' ρ = ρv W/(m ·K) Geam simplu 5.3 0.7 0.B ⋅ (0.15 0.B 45° ρe . caracteristicile de mai sus sunt aplicabile când dispozitivul de protecţie solară este închis.85 0. VALORI CARACTERISTICE PENTRU VITRAJE ŞI DISPOZITIVE DE PROTECŢIE SOLARĂ Tabelul A.B = 0. În situaţia în care dispozitivul de protecţie solară este deschis la 45˚. şi presupunând că nu există o pătrundere directă a radiaţiei solare.75 transparent Geam dublu transparent cu o 1.6 0.5 0. trebuie să se utilizeze următoarele valori corectate: 45° τe .0 0.15 ⋅ ρ e.75 0.20 0.0 0.90 Geam dublu 3.A.0 0.65 0.72 0. B − ρ e. B = 1 − τ e .17 Tabelul A.4 Alb 0.2 – Valori referitoare la dispozitive tip de protecţie solară Factor de transmisie τ e.B + 0.08 0.1 0.B Pastel Închis 0. B .B ) 147 . În cazul storurilor sau al jaluzelelor.2 0.1 0.3 0.7 0.B Opac Mediu translucid Foarte translucid 0.2 Negru 0.1 Acestea sunt valori caracteristice ale factorilor de transmisie şi de reflexie ai materialelor dispozitivelor de protecţie solară.65 ⋅ τ e.4 Factor de reflexie ρe.75 + 0.4 0.6 0.B = ρ e. Se presupune că factorii de transmisie şi de reflexie ai luminii au valori egale cu cei pentru energia solară.70 ⋅ τ e.75 peliculă de joasă emisivitate NOTĂ – Datele furnizează o estimare prudentă pentru sarcina de răcire 0. Coeficientul de absorbţie este α e.82 transparent Geam triplu 2.2 0.

4 = 0.B = 0.2 ⋅ (1 − 0. mediu translucid.2 ⋅ 0.0 18 6 1.8 g t = 0.4 .0 W/m2 αe. Următoarele valori sunt preluate din tabelele A.B = 1 – 0.1.2 ρe.4 ·K ρv = ρv’= 0. de absorbţie şi de reflexie al unui cazul dispozitivelor de dispozitiv de protecţie solară protecţie solară de tip storuri sau jaluzele.75 τe.B = 0.2 – 0.8 1.75 ) ⋅ = 0. Dispozitiv de protecţie solară montat la exterior h= 1 = 1.75 + 0.8 W/m2·K 1 1 1 + + 3.2: Dispozitiv solară: de protecţie Vitraj: τv = 0.Principii ale transmisiei energiei solare la dispozitivele de protecţie solară Legenda 1 Dispozitive de protecţie solară deschise la 45 ˚ (b) Nici o pătrundere directă în (a) Factor de transmisie. EXEMPLU DE CALCUL PENTRU UN DISPOZITIV DE PROTECŢIE SOLARĂ APLICAT UNUI VITRAJ Această anexă prezintă un exemplu de calcul pentru cele trei poziţii ale unui dispozitiv de protecţie solară de culoare pastel. deschise la 45 ˚ (c) Principiul corecţiei factorului de transmisie în cazul obloanelor deschise la 45˚ B. combinat cu un vitraj dublu.1 şi A.82 g = 0.21 6 18 148 .4 ⋅ + 0.4 U = 3.15 a. transparent.Fig 3.

t = 0 .4 + (1 − 0.4 149 .07 ⋅ 0.75) ⋅ 0.6 ⎞ ⎛ g t = 0.5 W / m2·K 1.75 ⋅ 0.17 1 − 0 .15 ⋅ 0 .t = 0.4 ⋅ ⎟ = 0.4 − 0.75 ⋅ ⎜1 − 0.6 W / m2·K 2.34 3 g t = 0.0 3 = 1.75 ⋅ 0.87 ⋅ 0.4) ⋅ Factorul de transmisie luminoasă : τ v .2 = 0.179 1 − 0.2.82 ⋅ 0 .75 ⋅ (0.5 = 0.2 = 0 .a. Dispozitiv de protecţie solară integrat h= 1 1 1 + 3.4 Factorul de transmisie solară directă : τ e .48 18 ⎠ ⎝ a. Dispozitiv de protecţie solară montat la interior h= 1 1 1 + 3.0 18 = 2.3.2 + 0.

8 120 80 3 2 V VI 10 0.0 1.25 16 0.5 160 100 4 2.4 40 1 150 .1 Detalii între 0.5 280 200 7 5 III IV 40 20 1.3 şi 1 Detalii între 1 şi 10 Detalii peste 10 - Valoare recomandată E c lx % 200 5 Iluminare de sus şi combinată cu laterală Valoare medie E c lx % 400 10 140 3.5 II 80 60 2.0 0.ANEXA 13.1 şi 0.5 80 32 2.0 0.1 Valoarea iluminării pentru cerinţe specifice ale funcţiunilor spaţiului interior (document recomandat STAS 6221-89) Valoarea iluminării Caracterul lucrărilor care se execută în încăpere Categoria de muncă Gradul de precizie I Lucru de precizie deosebită Lucru de mare precizie Lucru de precizie Lucru de precizie mică Lucru brut Lucru care necesită suprevegher ea generală a procesului de producţie Iluminare laterală Valoare minimă E lx c % Dimensiunile obiectului de distingere (mm) Detalii sub 0.3 Detalii între 0.

spitale etc. sanatorii.. duşuri.1.Săli de desen .1. pansamente.Săli de mese. sanatorii.Laboratoare ale instituţiilor de cercetări şi control . farmacie şi cameră de gardă la spitale. laboratoare şi ateliere de învăţămînt . creşe.Ateliere de pictură .Noduri sanitare în creşe şi grădiniţe .85.85.1..Camere de dormit în cămine.Camera de joc şi triere la cămine de copii şi creşe .Clase.ANEXA 13. policlinici.Vestibuluri.Camere de zi.00 m deasupra pardoselii III IV 0. sanatorii .. holuri ce primesc lumina directă.Săli de cazane. internate.. instrumente. bucătării.00 m deasupra pardoselii La nivelul pardoselii 0. . cămări - Suprafaţa planului de lucru 0. depozite. .Săli de aşteptare.Săli sportive şi de cultură fizică . bolnavi şi de naştere..00 m deasupra pardoselii 0. 151 .00 m deasupra pardoselii II La nivelul pardoselii 0.Încăperi pentru laboratoare microbiologice . case de odihnă. grupuri sanitare. în una din categoriile prevăzute în funcţie de specificul lor. garderobe etc.Săli de festivităţi .Săli de: consultaţii.85.Birouri obişnuite de lucru şi în încăperi administrative . policlinici.Încăperi auxiliare la spitale.00 m deasupra pardoselii La nivelul pardoselii V La nivelul pardoselii VI La nivelul pardoselii OBSERVAŢIE: Alte încăperi neprevăzute în tabelul anexă I se vor încadra prin asimilare..Săli de recreaţie. bucătării. hoteluri. coridoare. la locuinţe .85. holuri şi vestibuluri în gări . grupuri sanitare la alte clădiri decît cele specificate la categoria de muncă V . vestiare..Săli de lectură în biblioteci .85.1. stabilimente publice ca băi. oficii.Expoziţii şi muzee iluminate natural .Foaieruri şi holuri în hotele . holuri şi săli de gimnastică în şcoli .Săli de spectacol şi degajamentele acestora .2 Inălţimea planului util pentru funcţiuni uzuale (document recomandat STAS 6221-89) Categoria de muncă I Denumirea încăperilor .1..Săli de expunere pentru obiecte colorate . de dormit.. cămine de copii .Scări . vestibuluri.Încăperile de deservire la spitale.. auditorii. policlinici . săli de prelucrarea alimentelor la restaurante – cantine.

coeficientul de reducere a rezistenţelor termice unidirecţionale din câmp curent. rezistenţa termică unidirecţională din câmp curent [m2K/W]. care ţine seama de influenţa punţilor termice liniare [-]. aferentă ariei totale a zonelor neizolate sau mai puţin izolate termic [W/(m2K)]. la care se adaugă rezistenţa la transfer termic superficial interior [m2K/W] coeficientul de reducere a rezistenţelor termice unidirecţionale din câmp curent. ponderat [W/(mK)] l l p A − U R R1 r1 r2 ψ − 152 . Σ(ψ j ⋅ l j ) = coeficientul liniar de transfer termic. care ţine seama de prezenţa. ponderată. ponderea însumată a tuturor zonelor neizolate sau mai puţin izolate termic [-].00 şi cota stratului invariabil (CSI). în cadrul ariei elementului de construcţie perimetral. transmitanţa termică unidirecţională. rezistenţa termică unidirecţională a tuturor straturilor cuprinse între cota ±0. medie. mediu. caracterizată prin aceiaşi rezistenţă termică unidirecţională [m2].ANEXA A14 METODĂ DE CALCUL SIMPLIFICATĂ PENTRU DETERMINAREA REZISTENŢELOR TERMICE CORECTATE LA CLĂDIRILE EXISTENTE – TABELE CU VALORI PRECALCULATE PENTRU COEFICIENŢII DE REDUCERE/CORECŢIE “r1” ŞI “r2” LEGENDA lungimea însumată a tuturor punţilor termice liniare [m]. a unor zone neizolate sau mai puţin izolate termic [-]. aria totală a elementului de construcţie.

82 0.96 0.10 0.60 0.34 0.46 0.98 0.39 0.81 0.54 0.93 0.97 0.39 0.82 0.80 0.94 0.82 0.89 0.89 0.20 0.72 0.30 0.99 0.89 0.97 0.39 0.61 0.94 0.10 0.77 0.20 1.98 0.67 0.81 0.00 0.77 0.50 0.68 0.72 0.91 0.97 0.82 0.34 0.91 0.76 0.97 0.87 0.90 0.83 0.86 0.83 0.63 0.90 0.84 0.29 0.93 0.93 0.85 0.29 0.97 0.96 0.20 0.90 0.81 0.40 0.78 0.93 0.94 0.83 0.78 0.54 0.86 0.97 0.80 0.97 0.75 0.97 0.96 0.96 0.90 0.78 0.50 0.80 0.95 0.85 0.86 0.81 0.10 0.87 0.97 0.83 0.87 0.86 0.98 0.85 0.46 0.86 0.60 0.81 0.89 0.99 0.85 0.98 0.34 0.76 0.61 0.30 0.64 0.82 0.70 0.71 0.95 0.94 0.83 0.88 0.72 0.95 0.20 1.95 0.95 0.40 0.82 0.84 0.74 0.84 0.88 0.81 0.89 0.93 0.93 0.90 0.40 0.97 0.72 0.91 0.93 0.86 0.64 0.80 0.59 0.85 0.98 0.34 0.86 0.10 0.74 0.86 0.54 0.94 0.82 0.69 0.95 0.66 0.91 0.70 0.63 0.94 0.96 0.80 0.98 0.72 0.91 0.50 0.95 0.93 0.95 0.10 0.87 0.94 0.97 0.63 0.91 0.63 0.94 0.95 0.98 0.99 0.30 0.76 0.73 0.78 0.82 0.98 0.50 0.86 0.39 0.95 0.82 0.92 0.89 0.72 0.67 0.94 0.56 .89 0.99 0.76 0.84 0.81 0.96 0.54 0.80 0.83 0.70 0.92 0.78 0.78 0.98 0.99 0.93 0.20 1.93 0.93 0.40 0.86 0.76 0.30 0.99 0.79 0.92 0.87 0.89 0.63 0.84 0.64 0.79 0.99 0.97 0.93 0.90 0.97 0.91 0.91 0.83 0.77 0.90 0.50 0.40 0.89 0.10 0.87 0.98 0.30 0.30 0.69 0.98 0.TABELUL A 14.95 0.97 0.20 2.75 0.70 0.96 0.63 0.60 0.87 0.78 0.20 1.86 0.80 0.46 0.89 0.50 0.94 0.40 0.86 0.89 0.97 0.88 0.90 0.83 0.86 0.93 0.84 0.89 0.30 0.92 0.96 0.91 0.95 0.95 0.93 0.54 0.92 0.91 ψ 0.58 0.46 0.30 0.89 0.1 Coeficienţi “r1” pentru planşee de terasă şi de pod R l/A 0.86 0.69 0.82 0.00 0.50 0.91 0.61 0.87 0.84 0.20 0.80 0.98 0.94 0.93 0.20 1.96 0.96 0.89 0.76 0.95 0.29 0.98 0.46 0.93 0.91 0.83 0.93 0.77 0.72 0.86 0.94 0.87 0.20 0.93 0.40 0.68 0.89 0.74 0.97 0.82 0.95 0.30 0.95 0.92 0.10 0.75 0.71 0.91 0.98 0.29 0.98 0.66 0.72 0.92 0.10 0.92 0.71 0.95 0.40 0.92 0.29 0.71 153 0.10 0.78 0.93 0.93 0.50 0.74 0.94 0.50 0.95 0.89 0.93 0.40 0.89 0.34 0.88 0.94 0.95 0.89 0.81 0.97 0.40 0.98 0.91 0.87 0.39 0.80 0.

50 0.94 0.93 0.10 0.93 0.50 0.95 0.40 0.30 0.74 0.89 0.95 0.94 0.84 0.94 0.TABELUL A 14.99 0.78 0.74 0.90 0.81 0.99 0.30 0.97 0.86 0.30 0.95 0.95 0.20 0.94 0.60 0.40 0.99 0.82 0.91 0.94 0.98 0.83 0.97 0.87 0.40 0.40 0.91 0.76 0.97 0.86 0.00 0.82 0.20 0.95 0.80 0.95 0.82 0.89 0.84 0.87 0.96 0.93 0.95 0.95 0.93 0.98 0.40 0.95 0.2 Coeficienţi “r1” pentru planşee peste subsoluri neîncălzite R l/A 0.95 0.86 0.68 0.95 0.20 1.83 0.98 0.97 0.97 0.98 0.94 0.86 0.91 0.72 0.91 0.84 0.95 0.86 0.87 0.93 0.76 0.86 0.98 0.94 0.99 0.40 0.97 0.93 0.95 0.99 0.50 0.91 0.61 .93 0.98 0.91 0.94 0.20 0.93 0.89 0.72 0.72 0.69 0.10 0.96 0.96 0.86 0.92 0.97 0.89 0.89 0.99 0.83 0.85 0.96 0.50 0.97 0.84 0.96 0.94 0.97 0.96 0.91 0.83 0.20 0.81 0.88 0.89 0.64 0.30 0.50 0.98 0.93 0.30 0.92 0.98 0.68 0.91 0.90 0.97 0.98 0.81 0.97 0.86 0.40 0.81 0.30 0.92 0.97 0.92 0.86 0.98 0.87 0.71 0.93 0.90 0.66 0.82 0.00 0.98 0.98 0.98 0.83 0.10 0.98 0.99 0.98 0.97 0.75 0.78 0.50 1.80 0.98 0.98 0.97 0.97 0.94 0.94 0.90 0.97 0.10 0.81 0.92 0.71 0.90 0.94 0.00 0.87 0.91 0.99 0.91 0.94 0.89 0.99 0.93 ψ 0.89 0.83 0.77 0.95 0.81 0.96 0.85 0.10 0.98 0.91 0.93 0.93 0.93 0.98 0.93 0.89 0.91 0.74 0.89 0.92 0.98 0.50 0.96 0.78 0.96 0.98 0.86 0.91 0.78 0.94 0.96 0.97 0.80 0.78 0.99 0.89 0.10 0.87 0.64 0.99 0.89 0.91 0.95 0.80 0.90 0.94 0.72 0.76 154 0.77 0.20 0.88 0.84 0.89 0.87 0.95 0.81 0.93 0.99 0.92 0.95 0.20 1.85 0.95 0.82 0.75 0.99 0.95 0.84 0.76 0.50 0.20 0.69 0.10 0.98 0.90 0.95 0.84 0.97 0.87 0.77 0.98 0.93 0.85 0.80 0.91 0.40 0.70 0.93 0.99 0.99 0.97 0.60 0.90 0.92 0.92 0.87 0.93 0.40 0.93 0.20 1.80 0.92 0.40 0.84 0.97 0.50 0.20 1.97 0.80 0.97 0.89 0.60 0.91 0.30 0.97 0.75 0.78 0.97 0.93 0.99 0.70 0.95 0.95 0.88 0.40 0.97 0.67 0.96 0.94 0.99 0.70 0.86 0.30 0.89 0.90 0.89 0.83 0.89 0.94 0.80 0.99 0.84 0.98 0.95 0.97 0.98 0.75 0.96 0.98 0.30 0.89 0.99 0.10 0.96 0.86 0.91 0.91 0.98 0.94 0.93 0.95 0.92 0.95 0.94 0.30 0.87 0.99 1.97 0.81 0.10 0.98 0.98 0.78 0.93 0.86 0.94 0.89 0.88 0.

17 0.67 0.20 4.87 1.37 0.39 1.97 2.90 1.42 0.42 0.65 1.10 0.40 0.32 0.65 0.46 0.27 0.26 0.44 1.26 0.19 0.67 1.78 0.89 0.92 0.84 0.50 0.27 0.10 0.84 0.89 0.41 0.30 1.33 1.44 1.78 0.50 0.48 ψ 0.42 1.30 0.75 0.64 0.44 0.56 1.31 0.67 0.67 0.56 0.37 0.67 0.31 0.52 0.21 0.79 0.57 1.37 0.37 1.73 0.32 0.28 0.21 0.80 0.31 0.40 0.53 0.58 0.48 0.50 0.10 0.80 1.44 0.01 0.33 0.59 0.26 0.99 0.50 0.18 0.24 0.52 0.73 0.44 0.75 0.71 0.13 0.52 1.80 0.30 1.26 155 1.00 0.48 1.67 0.49 0.48 1.46 1.80 0.46 0.58 0.99 0.22 1.97 0.35 0.80 0.56 1.55 0.36 0.18 0.84 0.31 0.60 0.55 0.13 0.31 0.91 0.06 0.00 0.28 0.73 0.32 0.56 0.61 0.08 0.78 0.48 0.49 0.20 1.89 0.53 0.67 0.71 0.84 0.32 1.59 0.10 0.20 6.84 0.89 0.24 0.67 0.62 0.44 0.48 0.58 0.10 0.24 0.40 0.20 5.20 0.99 0.65 0.46 0.29 0.26 0.77 1.39 1.20 0.65 0.67 0.92 0.58 0.29 0.51 0.42 1.53 1.42 0.73 0.29 1.49 1.10 0.00 0.48 0.13 0.26 0.33 0.TABELUL A 14.48 0.40 0.53 0.60 1.34 0.67 0.95 0.59 0.48 0.48 0.3 Coeficienţi “r1” pentru placa pe sol R1 l/A 0.86 0.59 0.80 0.21 0.41 0.30 0.41 0.73 0.09 0.37 0.19 0.41 0.50 0.27 0.80 0.33 1.37 1.99 0.37 1.64 0.52 0.58 0.86 0.49 1.41 0.42 1.57 0.37 0.73 0.13 0.72 0.23 0.45 0.21 0.40 1.30 1.36 0.29 0.09 0.21 0.38 0.37 0.39 0.51 0.45 0.67 1.36 0.99 0.80 1.29 0.13 0.13 0.42 0.34 0.50 0.71 1.62 1.15 1.67 0.50 0.36 0.46 0.20 2.30 0.40 0.36 1.27 0.84 0.40 0.99 0.55 0.00 1.30 0.36 1.40 0.00 0.00 1.71 1.40 1.53 0.91 0.46 0.57 1.58 0.71 1.50 0.09 0.06 1.41 0.40 0.62 0.50 0.99 0.21 0.29 0.78 0.59 1.16 .56 1.02 1.23 0.18 2.37 1.06 0.44 1.26 0.52 0.13 0.20 1.78 0.55 0.20 4.72 0.45 0.75 1.21 0.28 0.20 5.40 0.78 0.30 0.22 0.32 0.36 1.61 1.30 0.45 0.20 3.01 0.08 0.51 0.30 0.23 0.61 0.28 0.32 0.73 0.92 0.26 0.40 0.10 0.45 0.40 0.90 1.92 0.65 0.53 0.36 0.80 2.40 0.51 0.50 0.30 0.84 0.51 0.45 0.20 3.58 0.01 0.33 1.50 0.55 1.26 0.80 0.92 0.89 0.78 1.37 0.21 0.32 1.58 0.30 1.13 0.44 0.30 0.10 0.71 0.62 0.58 0.50 2.92 0.84 2.71 1.30 0.18 0.01 0.99 0.65 1.31 0.23 0.32 0.99 0.

89 0.93 0.20 0.76 0.71 0.95 0.40 0.76 0.95 0.93 0.88 0.89 0.87 0.98 0.95 0.94 0.70 0.68 0.75 0.98 0.95 0.96 0.85 0.85 0.91 0.89 0.90 0.87 0.98 0.91 0.80 0.87 0.72 0.67 0.60 0.99 0.98 0.99 0.83 0.86 0.91 0.95 0.86 0.97 0.86 0.59 0.84 0.87 0.80 0.80 2.76 0.05 0.83 0.93 0.89 0.70 0.91 0.66 0.78 0.60 0.97 0.97 0.97 0.77 0.56 .77 0.TABELUL A 14.96 0.75 0.60 1.81 0.81 0.91 0.20 1.75 0.00 1.86 0.75 0.78 0.85 0.92 0.71 0.91 0.93 0.20 0.74 0.94 0.82 0.85 0.97 0.20 0.90 0.40 0.00 0.93 0.97 0.84 0.91 0.97 0.80 1.63 0.97 0.00 1.89 0.99 0.86 0.80 0.92 0.72 0.91 0.97 0.00 0.95 0.40 1.69 0.99 0.93 0.88 0.93 0.40 1.95 0.83 0.80 1.85 0.90 0.80 0.94 0.80 2.81 0.30 0.90 0.81 0.25 0.80 0.93 0.97 0.87 0.81 0.94 0.81 0.96 0.81 0.84 0.92 0.96 0.98 0.99 0.81 0.84 0.40 0.85 0.93 0.95 0.84 0.61 0.00 0.82 0.96 0.70 0.83 0.98 0.00 1.98 0.20 1.89 0.77 0.4 Coeficienţi “r1” pentru pereţi exteriori R l/A 0.92 0.87 0.76 0.89 0.78 0.82 0.91 0.15 0.97 0.72 0.87 0.78 0.93 0.98 0.68 0.00 1.92 0.91 0.76 0.89 0.64 0.86 0.86 0.64 0.97 0.82 0.86 0.70 0.94 0.96 0.96 0.83 0.86 0.97 0.65 0.60 1.68 0.97 0.99 0.87 0.69 0.78 0.98 0.71 156 0.93 0.80 0.95 0.95 0.76 0.96 0.40 1.84 0.84 0.98 0.78 0.78 0.40 1.89 0.95 0.90 0.74 0.70 0.91 0.40 0.90 0.98 0.93 0.90 0.74 0.95 0.89 0.98 0.40 0.60 0.97 0.81 0.20 1.20 0.78 0.95 0.94 0.60 1.93 0.61 0.20 0.91 0.84 0.83 0.94 0.64 0.86 0.95 0.97 0.86 0.89 0.61 0.10 0.87 0.80 2.71 0.99 0.80 0.40 1.91 0.82 0.97 0.60 0.94 0.87 0.00 1.81 0.94 0.98 0.96 0.86 0.94 0.98 0.68 0.80 2.89 0.82 0.83 0.94 0.98 0.00 0.86 0.20 1.58 0.69 0.84 0.89 0.88 0.83 0.93 0.82 0.98 0.76 0.85 0.63 0.94 0.78 0.92 0.92 0.60 1.73 0.95 0.74 0.89 0.88 0.98 0.89 0.82 0.93 0.87 0.94 0.35 0.77 0.92 0.80 0.98 0.99 0.93 0.74 0.91 ψ 0.95 0.78 0.94 0.93 0.97 0.95 0.89 0.95 0.89 0.93 0.87 0.80 0.86 0.95 0.72 0.79 0.89 0.86 0.90 0.94 0.99 0.98 0.93 0.98 0.81 0.95 0.83 0.93 0.60 1.94 0.97 0.86 0.93 0.79 0.74 0.80 0.89 0.91 0.96 0.66 0.00 1.67 0.77 0.

82 0.66 0.50 0.40 0.76 0.49 0.00 1.92 0.94 0.61 0.82 0.78 0.57 0.90 0.70 0.84 0.86 0.87 0.90 0.47 0.60 1.61 0.85 0.70 0.78 0.84 0.76 0.80 2.70 0.80 0.95 0.78 0.64 0.78 0.88 0.80 0.60 0.93 0.69 0.63 0.61 0.61 0.86 0.95 0.87 0.60 0.88 0.99 0.40 0.63 0.64 0.80 0.91 0.63 0.92 0.80 2.61 0.57 0.98 0.58 0.90 0.74 0.00 0.66 0.89 0.63 0.91 0.93 0.89 0.00 1.82 0.66 0.95 0.84 0.72 0.72 0.87 0.84 0.20 0.89 0.74 0.85 0.89 0.74 0.90 0.98 0.86 0.83 0.69 0.91 0.58 0.60 0.63 0.80 0.80 2.90 0.89 0.61 0.86 0.82 0.82 0.80 1.73 0.90 0.81 0.64 0.82 0.65 0.72 0.91 0.40 1.81 0.00 1.46 0.00 0.73 0.60 0.58 0.80 0.97 0.59 0.20 0.83 0.78 0.70 0.72 0.63 0.20 1.97 0.90 0.76 0.97 0.55 0.61 0.72 0.98 0.93 0.93 0.74 0.60 1.80 0.54 0.84 0.94 0.87 0.92 0.71 0.65 0.63 0.93 0.65 0.90 0.95 0.57 0.89 0.82 0.97 0.95 0.95 0.53 0.89 0.75 0.70 0.67 0.40 1.93 0.92 0.68 0.70 0.97 0.68 0.91 0.68 0.78 0.95 0.69 0.75 0.75 0.76 0.92 0.80 0.54 0.69 0.59 0.47 0.20 1.46 0.48 0.54 0.89 0.0.56 0.70 0.85 0.90 0.41 157 .53 0.93 0.96 0.63 0.82 0.67 0.40 1.93 0.58 0.00 1.60 0.66 0.70 0.8 1.84 0.92 0.20 0.93 0.91 0.82 0.00 0.78 0.86 0.54 0.40 0.80 0.80 1.47 0.97 0.53 0.80 2.86 0.72 0.53 0.70 0.70 0.74 0.68 0.87 0.66 0.78 0.87 0.87 0.61 0.75 0.84 0.94 0.57 0.64 0.74 0.60 1.50 0.78 0.86 0.44 0.66 0.90 0.75 0.95 0.77 0.80 0.80 1.66 0.73 0.72 0.87 0.88 0.77 0.61 0.81 0.90 0.92 0.94 0.57 0.50 0.93 0.82 0.57 0.67 0.80 1.65 0.89 0.97 0.70 0.95 0.94 0.93 0.91 0.53 0.85 0.75 0.51 0.44 0.85 0.57 0.63 0.60 0.90 0.20 1.68 0.86 0.99 0.81 0.40 0.80 0.97 0.60 1.78 0.75 0.60 1.78 0.87 0.84 0.60 0.56 0.95 0.84 0.76 0.76 0.98 0.91 0.53 0.20 1.77 0.50 0.89 0.60 0.92 0.54 0.87 0.64 0.51 0.44 0.58 0.00 0.51 0.86 0.70 0.51 0.78 0.78 0.68 0.82 0.72 0.20 0.54 0.60 0.86 0.56 0.91 0.91 0.60 0.74 0.79 0.79 0.89 0.40 1.20 1.69 0.86 0.75 0.96 0.76 0.82 0.63 0.66 0.56 0.40 1.81 0.

93 0.80 3.99 0.01 0.93 0.00 0.95 0.91 0.00 1.95 0.03 0.90 0.80 0.98 0.99 0.TABELUL A 14.96 0.04 0.95 0.04 0.97 0.05 0.97 0.97 0.93 0.05 0.97 0.98 0.98 0.99 0.99 0.98 0.97 0.04 0.96 0.88 0.00 0.05 0.78 3.03 0.95 0.97 0.95 U 1.99 0.05 1.05 0.98 0.04 0.04 0.98 0.99 0.99 0.96 0.91 0.91 2.00 1.01 0.87 0.98 0.98 0.25 1.97 0.83 0.00 1.94 0.00 1.02 1.85 158 2.97 0.93 0.99 0.5 Coeficienţi “r2” pentru planşee de terasă şi de pod R p 1.92 0.97 0.97 0.02 0.00 1.96 0.02 1.99 0.91 0.02 1.94 0.01 1.00 0.92 0.04 0.92 0.92 0.94 0.97 0.00 1.96 0.81 0.95 0.93 0.89 0.40 0.96 0.98 0.95 0.97 0.00 0.95 0.92 0.95 0.90 0.80 0.98 0.00 0.90 0.90 0.99 0.98 0.89 0.93 0.95 0.94 0.91 0.94 0.50 1.94 0.50 0.99 0.93 0.94 0.89 0.98 0.93 0.95 0.99 0.96 0.98 0.98 0.01 1.91 0.05 0.99 0.91 0.95 0.87 0.00 0.98 0.97 0.93 0.85 0.99 1.98 0.99 0.86 0.97 0.97 0.99 0.94 0.96 0.90 0.99 0.96 0.98 0.86 0.00 1.85 0.89 0.90 0.99 0.99 0.93 0.00 0.95 0.04 0.96 0.01 0.00 1.00 0.95 0.88 0.97 0.93 0.98 0.88 0.98 0.89 0.84 0.02 0.99 1.02 1.82 0.93 0.02 2.93 0.97 0.90 0.00 0.03 0.96 0.01 0.88 0.01 0.98 0.91 0.95 0.95 0.84 0.83 0.85 0.99 0.80 0.91 0.96 0.98 0.01 1.89 0.96 0.99 0.87 2.94 0.95 0.88 0.88 0.99 0.98 0.99 0.00 1.94 0.03 0.91 0.87 0.92 0.00 0.84 0.99 0.95 0.92 0.97 0.97 0.97 0.94 0.94 0.90 0.95 0.89 0.93 0.87 0.25 0.99 0.94 0.90 0.98 0.98 0.95 0.99 0.90 0.01 0.91 0.96 0.00 1.05 0.97 0.98 0.99 0.98 0.88 0.93 0.95 0.88 0.02 1.98 0.96 0.84 0.92 0.92 0.99 0.98 0.03 0.89 0.92 0.01 0.95 0.92 0.95 0.93 0.98 0.87 0.92 0.98 0.04 0.00 1.60 0.02 1.00 1.82 0.86 0.98 0.92 0.03 0.97 0.94 0.96 0.81 0.97 0.96 0.89 0.97 0.79 0.99 0.02 1.97 0.96 0.97 0.96 0.77 .93 0.97 0.91 0.99 0.94 0.98 0.98 0.99 0.20 0.93 0.01 1.50 1.01 1.96 0.98 0.85 0.00 1.87 0.98 0.97 0.86 0.00 0.96 0.97 0.03 0.96 0.05 0.83 3.97 0.97 0.87 0.96 0.93 0.97 0.97 0.00 1.98 0.93 0.99 0.95 0.00 1.99 0.89 0.99 0.99 0.98 0.95 0.96 0.98 0.98 0.94 0.99 0.03 0.00 1.96 0.93 0.90 0.60 0.01 0.86 0.92 0.96 0.86 0.83 0.96 0.01 1.94 0.

47 0.79 0.83 0.15 1.15 1.98 0.79 0.62 0.20 0.85 0.83 0.80 0.25 0.20 0.16 1.02 1.14 1.87 0.78 0.75 0.53 0.83 0.00 1.83 0.97 0.00 1.65 0.50 0.87 0.94 0.30 0.90 0.67 0.53 0.69 0.63 0.TABELUL A 14.03 1.91 0.85 0.47 0.10 0.89 0.56 0.10 0.82 0.51 0.89 0.56 0.47 0.05 1.36 .86 0.25 0.57 0.63 0.09 1.80 0.69 0.81 0.59 0.92 0.94 0.70 0.83 0.79 0.06 1.72 0.75 0.04 1.93 0.71 0.93 0.81 0.00 U 1.53 0.77 1.77 0.25 0.02 1.06 1.70 0.89 0.00 1.67 0.11 1.77 0.98 0.95 0.85 0.87 0.10 0.94 0.80 0.70 0.00 0.10 1.85 0.71 0.72 0.95 0.63 0.63 0.95 0.74 0.42 0.54 0.06 1.59 0.86 0.75 0.15 2.20 0.53 159 2.91 0.43 0.50 0.08 1.27 1.50 0.45 0.57 0.98 0.90 0.75 0.85 0.03 1.49 0.74 0.66 0.60 0.10 0.08 1.03 1.20 0.53 0.74 0.20 0.25 0.89 0.57 0.64 0.96 0.74 0.04 1.63 0.00 1.09 1.92 0.51 0.80 0.10 0.63 0.88 0.82 0.63 0.88 0.68 0.11 1.66 0.69 0.05 1.97 0.04 1.82 0.74 0.96 0.77 0.70 0.57 0.97 0.30 0.75 0.50 0.76 0.87 0.96 0.04 1.43 3.60 0.73 0.22 1.30 0.81 0.03 1.75 0.51 0.96 0.52 0.89 0.61 0.65 0.78 0.20 0.72 0.85 0.00 1.82 0.76 0.45 2.30 0.51 0.57 0.46 0.77 0.00 1.95 0.20 0.71 0.94 0.30 0.56 0.39 0.02 1.83 0.15 0.91 0.78 0.05 1.20 0.79 0.87 0.80 0.12 1.89 0.58 0.63 0.77 0.83 0.21 1.89 0.91 0.15 1.93 0.40 0.80 0.65 0.69 0.93 0.61 0.30 1.14 1.67 0.86 0.89 0.30 0.02 1.81 0.69 0.80 0.00 1.00 1.78 0.71 0.88 0.81 0.40 3.49 0.56 0.44 0.72 0.74 0.56 0.56 0.48 0.93 0.77 0.59 0.25 0.15 1.30 0.06 1.78 0.84 0.87 0.67 0.08 1.56 0.57 0.77 0.77 0.10 1.68 0.61 0.91 0.77 0.93 0.85 0.79 0.20 0.60 0.03 0.10 0.87 0.6 Coeficienţi “r2” pentru planşee peste subsoluri neîncălzite R p 0.06 1.68 0.83 0.63 2.18 1.03 1.83 0.94 0.66 0.53 0.60 0.65 0.60 0.80 0.25 0.91 0.02 1.43 0.63 0.73 0.62 0.11 1.25 0.00 0.46 0.61 0.10 0.06 1.74 0.94 0.66 0.02 1.74 0.86 0.18 1.50 0.94 0.01 1.50 0.14 1.56 0.00 0.88 0.50 0.83 0.54 0.74 0.15 1.69 0.64 0.83 0.66 0.14 1.68 0.73 0.78 0.70 0.10 0.00 0.40 0.70 0.67 0.72 0.69 0.15 0.67 0.00 0.86 0.01 1.00 1.83 0.95 0.87 0.50 1.86 0.66 0.89 0.91 0.25 0.05 1.69 0.60 0.03 1.

95 0.97 0.10 1.95 0.20 0.03 1.10 1.95 0.95 0.02 1.10 1.95 0.98 0.95 0.01 1.98 0.00 1.98 0.95 0.96 0.50 0.04 1.98 0.01 1.95 0.98 0.95 0.03 1.03 1.95 0.25 0.95 0.95 0.01 1.95 0.95 0.07 1.97 0.95 0.50 0.97 0.96 0.325 1.95 0.95 0.95 0.95 0.04 1.30 1.97 0.07 1.96 0.95 0.95 0.95 0.04 1.50 0.95 0.95 0.02 0.97 0.00 1.95 0.95 0.99 0.30 0.05 1.95 0.97 0.03 1.95 0.97 0.06 1.06 1.02 1.95 0.03 1.96 0.05 1.20 0.95 0.25 0.95 0.95 0.00 0.30 1.95 0.225 1.99 0.10 0.95 0.06 1.95 0.95 0.10 1.95 0.03 1.20 0.15 6.98 0.95 0.00 0.20 0.99 0.15 3.00 1.95 0.95 0.96 0.03 1.00 0.04 1.95 0.07 1.95 0.95 0.95 0.01 0.95 0.95 0.00 1.95 0.95 0.25 1.94 0.98 0.00 0.04 1.04 1.95 0.10 0.04 1.02 1.03 1.00 1.97 0.95 0.00 1.06 1.00 0.95 0.10 1.95 0.25 0.35 1.10 1.15 5.06 1.15 3.30 0.99 0.95 0.03 1.98 0.95 0.25 0.03 1.96 0.07 1.95 .10 1.99 0.95 0.97 0.03 1.95 0.00 1.00 0.96 0.00 1.96 0.05 1.01 0.95 0.99 0.95 0.95 0.03 1.00 1.95 0.95 0.97 0.95 0.95 0.00 1.97 0.00 1.03 1.375 1.99 0.95 0.95 0.02 1.01 1.95 0.TABELUL A 14.95 0.01 1.95 0.08 1.08 1.95 0.25 0.05 1.00 0.01 1.95 0.04 1.99 0.95 0.00 0.95 0.09 1.95 0.95 0.95 0.98 0.97 0.95 0.08 1.95 0.98 0.05 1.00 1.95 0.10 1.07 1.96 0.98 0.95 0.97 0.99 0.95 0.15 4.95 0.03 1.30 0.10 1.96 0.99 0.15 5.95 0.95 0.99 0.95 0.10 1.02 1.08 1.00 1.00 0.95 0.20 0.95 0.95 0.02 1.98 0.96 0.02 1.10 1.01 1.08 1.10 0.01 1.08 1.95 0.02 1.98 0.95 0.99 0.95 0.95 0.15 2.10 0.95 0.95 0.95 0.25 0.95 0.10 1.95 0.95 0.98 0.95 0.95 0.95 0.95 0.95 0.03 1.99 0.98 0.02 1.95 0.95 0.07 1.03 1.97 0.02 1.95 0.05 1.01 1.95 0.95 0.01 1.99 0.95 0.95 0.20 0.01 1.95 0.96 0.05 1.96 0.04 1.97 0.98 0.03 1.20 0.95 160 0.275 1.95 0.7 Coeficienţi “r2” pentru placa pe sol R1 p 0.95 0.95 0.06 1.95 0.30 0.95 0.00 1.95 0.96 0.95 0.95 0.05 1.06 1.97 0.10 1.00 1.15 4.95 0.95 0.30 0.50 0.02 1.10 0.95 0.95 0.02 1.95 0.09 1.02 1.95 0.95 0.25 0.95 0.10 0.10 0.05 1.30 0.20 0.99 0.95 0.20 0.30 0.04 1.99 0.98 0.95 U 0.10 0.95 0.05 1.95 0.01 1.03 1.01 1.95 0.03 1.25 0.95 0.

TABELUL A 14.8 Coeficienţi “r2” pentru pereţi exteriori R p 0.50 0.05 0.10 0.40 0.15 0.20 0.25 0.05 0.10 0.60 0.15 0.20 0.25 0.05 0.10 0.80 0.15 0.20 0.25 0.05 0.10 1.00 0.15 0.20 0.25 0.05 0.10 1.20 0.15 0.20 0.25 0.05 0.10 1.40 0.15 0.20 0.25 0.05 0.10 1.60 0.15 0.20 0.25 0.05 0.10 1.8 0.15 0.20 0.25
1.04 1.09 1.14 1.19 1.25 1.04 1.08 1.12 1.16 1.21 1.03 1.06 1.10 1.14 1.18 1.03 1.05 1.08 1.11 1.14 1.02 1.04 1.06 1.09 1.11 1.02 1.03 1.05 1.06 1.08 1.01 1.02 1.03 1.04 1.05 1.01 1.01 1.02 1.02 1.03

U
1.00
1.03 1.06 1.10 1.14 1.18 1.02 1.04 1.06 1.09 1.11 1.01 1.02 1.03 1.04 1.05 1.00 1.00 1.00 1.00 1.00 0.99 0.98 0.97 0.96 0.95 0.98 0.96 0.94 0.93 0.91 0.97 0.94 0.92 0.89 0.87 0.96 0.93 0.89 0.86 0.83

1.50
1.02 1.04 1.06 1.09 1.11 1.01 1.01 1.02 1.02 1.03 0.99 0.98 0.97 0.96 0.95 0.98 0.95 0.93 0.91 0.89 0.96 0.93 0.89 0.86 0.83 0.95 0.90 0.86 0.82 0.78 0.93 0.88 0.83 0.78 0.74 0.92 0.85 0.80 0.75 0.70

2.00
1.01 1.02 1.03 1.04 1.05 0.99 0.98 0.97 0.96 0.95 0.97 0.94 0.92 0.89 0.87 0.95 0.91 0.87 0.83 0.80 0.93 0.88 0.83 0.78 0.74 0.92 0.85 0.79 0.74 0.69 0.90 0.82 0.75 0.69 0.65 0.88 0.79 0.72 0.66 0.61 161

2.50
1.00 1.00 1.00 1.00 1.00 0.98 0.95 0.93 0.91 0.89 0.95 0.91 0.87 0.83 0.80 0.93 0.87 0.82 0.77 0.73 0.91 0.83 0.77 0.71 0.67 0.89 0.80 0.73 0.67 0.62 0.87 0.77 0.69 0.63 0.57 0.85 0.74 0.66 0.59 0.53

3.00
0.99 0.98 0.97 0.96 0.95 0.96 0.93 0.89 0.86 0.83 0.93 0.88 0.83 0.78 0.74 0.91 0.83 0.77 0.71 0.67 0.88 0.79 0.72 0.66 0.61 0.86 0.76 0.68 0.61 0.56 0.84 0.72 0.64 0.57 0.51 0.82 0.69 0.60 0.53 0.48

3.50
0.98 0.96 0.94 0.93 0.91 0.95 0.90 0.86 0.82 0.78 0.92 0.85 0.79 0.74 0.69 0.89 0.80 0.73 0.67 0.62 0.86 0.76 0.68 0.61 0.56 0.84 0.72 0.63 0.56 0.51 0.81 0.68 0.59 0.52 0.47 0.79 0.65 0.56 0.49 0.43

4.00
0.97 0.94 0.92 0.89 0.87 0.93 0.88 0.83 0.78 0.74 0.90 0.82 0.75 0.69 0.65 0.87 0.77 0.69 0.63 0.57 0.84 0.72 0.64 0.57 0.51 0.81 0.68 0.59 0.52 0.47 0.79 0.65 0.55 0.48 0.43 0.76 0.62 0.52 0.45 0.39

162

Anexa nr. 2 la OMTCT nr. .......... /2006

METODOLOGIE DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR PARTEA a II-a – PERFORMANŢA ENERGETICĂ A INSTALAŢIILOR DIN CLĂDIRI Indicativ Mc 001 / 2 – 2006

II.1 CALCULUL CONSUMULUI DE ENERGIE ŞI AL EFICIENŢEI ENERGETICE A INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE II.2 CALCULUL CONSUMULUI DE ENERGIE SI AL EFICIENTEI ENERGETICE A INSTALATIILOR DE VENTILARE SI CLIMATIZARE

II.3 CALCULUL CONSUMULUI DE ENERGIE ŞI AL EFICIENŢEI ENERGETICE A INSTALAŢIILOR DE APĂ CALDĂ DE CONSUM II.4 CALCULUL CONSUMULUI DE ENERGIE ŞI AL EFICIENŢEI ENERGETICE A INSTALAŢIILOR DE ILUMINAT II.5 METODE ALTERNATIVE DE CALCUL PRIVIND PERFORMANTA ENERGETICA A CLADIRILOR

- decembrie 2006 -

II.1 CALCULUL CONSUMULUI DE ENERGIE ENERGETICE A INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE

ŞI

A

EFICIENŢEI

CUPRINS 1.1.Introducere 1.2 Normative şi standarde conexe 1.3. Simboluri şi definiţii 1.4. Principiul metodei de calcul 1.5. Calculul necesarului de energie pentru încălzirea clădirilor 1.6 Calculul pierderilor de căldură ale instalaţiei de încălzire 1.7. Calculul pierderilor de căldură la nivelul subsistemului de distribuţie, Qd 1.8. Calculul pierderilor de caldura si performanta cazanelor 1.9.Necesarul de energie electrica pentru distributia agentului termic de incalzire si energia auxiliara recuperata 1.10. Calculul energiei primare si a emisiilor de CO2

Anexe
Anexa II.1.A – Clasificarea instalaţiilor de încălzire Anexa II.1.B – Eficienţa emisiei de căldură Anexa II.1.C – Factori de performanţă energetică Anexa II.1.D – Pierderi de căldură ale sistemului de distribuţie Anexa II.1.E – Factori de corecţie pentru sarcina hidrodinamică Anexa II.1.F – Consumul anual de energie electrică auxiliară Anexa II.1.G – Exemplu de calcul pentru un subsistem

1.1 Obiective şi domenii de aplicare

Metodologia de calcul prezentată în această normă are la bază pachetul de standarde europene privind performanţa energetică a clădirilor elaborat ca suport pentru aplicarea Directivei EC 91/2002 şi răspunde cerinţelor din Legea 372/15.12.2005. Acestă normă descrie structura metodei de calcul a consumului de energie termică pentru încălzirea unei clădire şi a eficienţei energetice a sistemului de încălzire pînă la branşamentul clădirii. Se va lua în calcul performanţa energetică a sursei de căldură numai în cazul clădirilor cu sursă termică individuală. Aplicarea metodei de calcul depinde de tipul instalaţiilor de încălzire. O clasificare a instalaţiilor de încălzire este prezentată în anexa II.1.A. Metoda de calcul poate fi utilizată pentru următoarele aplicaţii: - evaluarea conformităţii cu normele care prevăd limite de consum energetic; - optimizarea performanţei energetice a unei clădiri în proiectare prin aplicarea metodei pentru mai multe variante posibile de realizare; - stabilirea unui nivel convenţional de performanţă energetică pentru clădirile existente; - certificarea energetică a clădirilor; - evaluarea efectului asupra unei clădiri existente al măsurilor posibile de conservare a energiei, prin calcularea necesarului energetic cu sau fără implementarea măsurilor de reabilitare; - predicţia resurselor energetice necesare în viitor la scară naţională sau internaţională prin calcularea necesarului energetic al unor clădiri reprezentative pentru întregul segment de clădiri.

1. 2. Normative şi standarde conexe
Prezenta normă cuprinde prin referinţe datate sau nedatate prevederi din alte publicaţii citate în text şi enumerate mai jos. Pentru referinţele datate, modificările sau revizuirile ulterioare ale acestora nu se aplică acestei norme decât dacă sunt incluse prin modificare sau reviyuire. Pentru referinţele nedatate se aplică ultima ediţie a publicaţiei la care se face referinţă. SR EN ISO 13790 – Performanţa termică a clădirilor. Calculul necesarului de energie pentru încălzire SR 4839 - Instalaţii de încălzire. Număr annual de grade-zile Metodologie de calcul a performanţei energetice a clădirilor – Partea I.

2

1. 3. Simboluri şi definiţii
1.3.1. Definiţii Pentru utilizarea acestei norme sunt valabile definiţiile cuprinse în SR EN ISO 7345 precum şi următoarele definiţii. 1.3.1.1. Perioada de calcul Perioada de timp considerată la calcularea pierderilor de căldură şi aporturilor (lună, zi , perioada, etc.). 1.3.1.2. Spaţiu încălzit Cameră/încăpere încălzită având temperatura interioară constantă, prestabilită (set-point). 1.3.1.3. Zonă termică Acea parte a spaţiului încălzit/clădirii care are următoarele caracteristici: - aceeaşi temperatură interioară de referinţă (set-point); - variaţie spaţială neglijabilă a temperaturii interioare. 1.3.1.4. Necesarul de căldură pentru încălzirea clădirii Căldura care trebuie furnizată spaţiului încălzit pentru a menţine temperatura interioară la o valoare constantă prestabilită (set-point, referinţă). 1.3.1.5. Consumul de energie pentru încălzire Energia livrată sistemului de încălzire pentru a satisface necesarul de căldură pentru încălzirea clădirii. 1.3.1.6. Eficienţa energetică a reţelei de distribuţie Raportul dintre energia consumată pentru încălzire şi/sau pentru furnizarea a.c.c. utilizând un sistem adiabatic de distribuţie şi energia consumată în acelaşi scop utilizând o reţea reală de distribuţie. 1.3.1.7. Eficienţa energetică a consumatorului Raportul dintre energia consumată pentru încălzirea unui spaţiu cu un sistem ideal de emisie a căldurii care conduce la o distribuţie uniformă a temperaturii interioare şi energia consumată în acelaşi scop utilizând un consumator real cu un sistem real de reglare, care conduce la o distribuţie neuniformă a temperaturii interioare. 1.3.1.8. Eficienţa energetică a instalaţiei de încălzire Raportul dintre necesarul de căldură pentru încălzirea clădirii şi consumul de energie pentru încălzire. 1.3.1.9. Pierderi de căldură ale clădirii 3

Suma dintre pierderile de căldură prin transmisie şi ventilare. 1.3.1.10. Pierderi de căldură ale reţelei de distribuţie Pierderile de căldură ale sistemului de distribuţie spre spaţii încălzie sau neîncălzite. Aceste pierderi includ pierderile recuperabile de căldură. 1.3.1.11. Pierderi de căldură ale sistemului de emisie Pierderile de căldură la nivelul corpurilor de încălzire cauzate de distribuţia neuniformă a temperaturii interioare şi de sistemul real de reglare. 3.1.12. Pierderi de căldură ale sursei de căldură Pierderile de căldură ale generatorului de căldură care apar atât în timpul funcţionării cât şi pe durata nefuncţionării precum şi pierderile de căldură generate de reglarea reală a funcţionării sursei ; aceste pierderi conţin pierderi recuperabile de căldură. 1.3.1.13. Pierderile totale de căldură ale sistemului de încălzire Suma pierderilor de căldură ale emisiei, reţelei de distribuţie şi sursei. Aceste pierderi conţin şi pierderile recuperabile de căldură. 1.3.1.14. Coeficientul de (funcţionare în) sarcină redusă Raportul dintre căldura furnizată pe durata perioadei de calcul şi valoarea maximă a căldurii pe care ar putea să o furnizeze sursa în aceeaşi perioadă. 3.1.15. Energia primară Energia care nu a constituit încă subiectul vreunui proces de conversie sau transformare (exemplu: energia conţinută în petrolul existent dar neexploatat încă). 1.3.1.16. Pierderi recuperabile (utilizabile) de căldură ale sistemului de încălzire Acea parte a pierderilor de căldură ale unui sistem de încălzire şi furnizare a a.c.c care se poate recupera în scopul reducerii necesarului de căldură pentru încălzire. 1.3.1.17. Pierderi recuperate (utilizate) de căldură ale sistemului de încălzire Acea parte a pierderilor recuperabile de căldură care reduc necesarul de căldură pentru încălzire şi care nu sunt luate direct în calcul prin reducerea pierderilor de căldură ale sistemului de încălzire.

1.3.1.18. Perioada de încălzire (perioada de funcţionare a sistemului de încălzire)

4

Perioada de timp în care sistemul de încălzire furnizează energie termică pentru satisfacerea necesarului de căldură pentru încălzire şi preparare a a.c.c. 1.3.2. Simboluri şi unităţi de măsură În acest document sunt utilizate următoarele simboluri, unităţi şi indici: Simboluri şi unităţi de măsură Simbol c e E f m & M t T Q Φ V V& W η θ ρ Denumirea mărimii UM Căldură specifică J/(kg·K) Coeficient de performanţă a sistemului (factor de extrapolare) Energie primară J Factor de conversie Masă kg Debit masic Kg/s Timp, perioada de timp s Temperatură termodinamică K Cantitate de căldură; energie J Putere termică W Volum m3 Debit volumic m3/s Energie electrică auxiliară J Eficienţă, randament Temperatură °C Densitatea apei kg/m3

Indici a c d in em e f g gl aer Control Distribuţie Intrare în sistem Emisie Exterior Final Generare Pierderi generare gs h i l nr off on p la Aporturi Căldură Interior pierderi Pierderi nerecuperate Off/oprit On/pornit primar r s t out w x 0 Recuperat Stocat Total Ieşire din sistem A.c.c. indice Moment iniţial

5

1. 4. Principiul metodei de calcul
1.4.1. Consumul de energie pentru încălzirea clădirilor Pentru o perioadă determinată (an, lună, săptămână) consumul de energie pentru încălzirea clădirilor, Qf,h, se calculează cu relaţia următoare: Qf,h = (Qh - Qrhh - Qrwh) + Qth [J] (1.1)

în care: Qh = necesarul de energie pentru încălzirea clădirii, calculat conform capitolui 1.5 , în Joule (J); Qrhh =căldura recuperată de la subsistemul de încălzire (componente termice sau electrice), în Joule (J) ; această componentă reprezintă o parte a lui Qth; Qrwh =căldura recuperată de la subsistemul de preparare a a.c.c. (componente termice sau electrice) şi utilizată pentru încălzirea clădirii, în Joule (J); =pierderile totale de căldură ale subsistemului de încălzire, în Joule (J) ; aceste pierderi includ Qth componenta Qrhh (figura 1.1).

Energie primară

Consum de energie pentru încălzirea clădirii

Necesar de căldură pentru încălzirea clădirii

Figura 1.1-Consumul de energie pentru încălzirea clădirilor

1.4.2 Consumuri auxiliare de energie Energia auxiliară, de obicei sub forma energiei electrice, este utilizată pentru acţionarea pompelor de circulaţie, ventilatoarelor, vanelor şi dispozitivelor automate de reglare, măsurare şi control. Consumul auxiliar de energie poate fi disponibil ca valoare pentru fiecare subsistem (încălzire Wh, respectiv a.c.c. Ww) sau ca valoare globală (W). O parte din energia auxiliară poate fi recuperată sub formă de căldură, Qrx.

1.4.3 Pierderi de căldură recuperabile şi recuperate 6

În cazul unei clădiri sau a unei părţi dintr-o clădire nu toate pierderile de căldură ale sistemului de încălzire obţinute prin calcul sunt în mod obligatoriu pierdute. O parte din valoarea calculată este recuperabilă. Exemplu: pierderile termice ale unei conducte sunt nerecuperabile doar dacă aceasta nu se află în interiorul clădirii. Altfel, emisia termică a conductei poate contribui la încălzirea spaţiului, pierderile termice devenind recuperabile. Valoarea pierderilor recuperate depinde de factorul de utilizare (raportul degajare/pierdere) deoarece dacă degajările termice dintr-un spaţiu încălzit sunt foarte mari comparativ cu pierderile de căldură ale spaţiului, atunci doar o mică parte din degajările termice vor fi recuperate. În acesă normă se face distincţie între două tipuri de pierderi de căldură recuperate : 1. - pierderi de căldură recuperate care sunt luate în mod direct în calcul prin reducerea pierderilor de căldură. Spre exemplu, o parte substanţială a energiei auxiliare consumate de subsistemul de distribuţie se transformă în căldură şi se transmite direct apei calde. Această parte a pierderilor de căldură recuperate se ia ulterior în considerare la calcularea performanţei energetice a subsistemului de distribuţie. 2. - pierderi de căldură recuperate care sunt luate în calcul prin reducerea necesarului de căldură pentru încălzirea clădirii. Spre exemplu, pierderile de căldură ale unui vas de stocare a a.c.c. pot contribui la încălzirea încăperii. Această parte a pierderilor de căldură recuperate nu este luată în calcul la determinarea performanţei energetice a subsistemului de preparare a a.c.c. ci este considerată prin reducerea necesarului de căldură pentru încălzire deoarece valoarea pierderilor de căldură recuperate depinde de interacţiunea dintre anvelopa clădirii şi vasul de stocare. 1.4.4 Necesarul de căldură pentru încălzirea clădirilor Necesarul de căldură pentru încălzirea unei clădiri, Qh se calculeaza conform capitolului 1.5. Documentul recomandat pentru calculul necesarului de căldură al clădirilor este SR EN ISO 13790. Metoda prezentată în acest standard nu ia în considerare pierderile sistemelor de încălzire cauzate de neuniformitatea distribuţiei temperaturii interioare, de ineficienta sistemelor de reglare, de pierderile recuperabile şi de energia auxiliară care vor fi calculate separat la nivelul subsistemelor de emisie a căldurii şi de distribuţie. Efectele încălzirii intermitente a unei clădiri utilizând un dispozitiv ideal de programare pot fi calculate cu o metodă detaliată în SR EN ISO 13790 şi sunt luate în considerare la determinarea necesarului de căldură, Qh.

1.4.5 Pierderile de căldură ale instalaţiei de încălzire, Qth

7

Pentru calcularea acestor pierderi de căldură sunt considerate următoarele subsisteme ale sistemului de încălzire: -sistemul de transmisie a căldurii la consumator, inclusiv dispozitivele de reglare şi control; -sistemul de distribuţie a căldurii către consumator, inclusiv dispozitivele de reglare şi control; -sistemul de stocare, inclusiv dispozitivele de reglare şi control( acolo unde este cazul); -sistemul de genenerare a căldurii (pentru clădiri dotate cu surse termice individuale) inclusiv dispozitivele de reglare şi control. 1.4.6 Perioade de calcul Scopul metodei de calcul este determinarea necesarului de energie pentru încălzirea clădirii, a consumului final şi a consumului primar de energie pe durata unui an, în cazul sistemului de încălzire. Acest obiectiv poate fi realizat în două moduri: - utilizând datele înregistrate pe toată durata anului şi valori medii; - prin divizarea anului într-un număr de perioade de calcul (luni, săptămâni) efectuînd calculele pentru fiecare subperioadă şi însumând apoi energia consumată în fiecare subperioadă. 1.4.7. Pierderile de căldură ale instalaţiei de încălzire a clădirii Sensul de calcul al pierderilor de căldură este opus sensului de consum al energiei (sens energetic). Calculul începe cu determinarea necesarului de energie şi se termină cu calculul energiei primare consumate. Necesarul de energie este dat de suma dintre energia termică transmisă clădirii de corpurile de încălzire (sistemul de emisie termică) şi pierderile de căldură recuperate. Pentru fiecare subsistem se calculează pierderile de căldură Qh,x care se adaugă energiei termice transferate, determinându-se astfel energia consumată. Pierderile de căldură ale unui subsistem includ pierderile recuperabile dar nu şi energia auxiliară consumată. Dacă există, necesarul de energie electrică, Wx, se calculează separat. Se ţine cont şi de faptul că pierderile de energie electrică se adaugă pierderilor de energie ale subsistemelor sistemului de încălzire. Pentru fiecare subsistem al sistemului de încălzire, o parte a pierderilor de căldură şi o parte a pierderilor de energie auxiliară sunt recuperabile (şi utilizate la încălzirea clădirii), formând împreună pierderi de căldură recuperabile ale fiecărui subsistem, aşa cum se arată în figura 1.2.
Pierderi recuperabile

Calculele se realizează pentru fiecare subsistem în parte până când se obţine consumul energetic al Pierderi Pierderi Pierderi subsistemului de Pierderi generare a căldurii (sursa). nerecuperabile nerecuperabile nerecuperabile nerecuperabile

Caldura

Caldura+ Pierderi

Caldura+ Pierderi

Caldura+ Pierderi
Stocare

Gaze nat. Electricitate
Sursa Electricitate

Energie primara

Consumator

Distributie

Energie auxiliara

8 Directia de calcul Pierderi la conversie

distribuţie. 9 . Aceşti parametrii utilizaţi de metodologia de calcul.x.2. Pierderile recuperate de căldură ale diferitelor subsisteme sunt calculate şi scăzute din necesarul de căldură prin micşorarea pierderilor totale de căldură ale subsistemului în cauză. Wx..pierderile de căldură recuperabile. Qout.c. -diferite tipuri de energie utilizate în clădire. .4. valorile tabelare şi o metodă mai detaliată de calcul vor fi descrise în secţiuni separate ale acestei norme relativ la fiecare subsistem (consumator-emisie. se calculează doar o singură dată aceste pierderi de căldură recuperate şi se scad din valoarea finală a pierderilor totale de căldură. Zonarea sistemului de încălzire Structura unui sistem de încălzire poate fi complexă. -mai multe surse de căldură. Direcţia de calcul şi structura sistemului de alimentare cu căldură Calculele se realizează pentru fiecare subsistem în parte până când se obţine consumul energetic al subsistemului de generare a căldurii (sursa). stocare şi generare-sursă) sau tip de tehnologie. metodologia prezentată permite o simplificare semnificativă prin care se evită calcularea iterativă a pierderilor de căldură recuperate. Qr.Figura 1.consumul de energie electrică. incluzând: -mai multe tipuri de corpuri de încălzire montate în mai multe zone ale clădirii.indicatori de performanţă energetică. Această abordare nu este din punct de vedere fizic corectă deoarece pierderile de căldură recuperate ar trebui scăzute direct din consumul energetic al fiecărui subsistem. -o singură sursă de căldură utilizată atât pentru diferite sisteme de încăzire cât şi pentru prepararea a. 1.x sau a pierderilor de căldură.căldura care trebuie furnizată (necesarul energetic pentru încălzire).8. Orice metodă de calcul pentru un anumit subsistem de instalaţii trebuie să furnizeze următoarele mărimi: . -mai multe sisteme de stocare a energiei(dacă este cazul).x prin utilizarea următoarelor date privind subsistemul: . Astfel. .c. .consumul de energie termica Qin. Totuşi.

sarcinilor termice şi altor date considerate constante (sau mediate) pe durata de calcul. în funcţie de cunoştinţele tehnice actuale sau standardele disponibile şi de gradul de precizie solicitat. Nivelul de detaliere a metodologiei de calcul se poate clasifica după cum urmează. Selectarea valorilor potrivite se face în concordanţă cu tipul întregului sistem de instalaţii termice. ulterior se însumează valorile aferente fiecărei zone şi se continuă cu calculele pentru subsistemul comun de distribuţie a căldurii. pierderile de căldură.c.4. Exemplul 2: Consumul de energie al diferitelor subsisteme de distribuţie/stocare a căldurii pentru încălzire. Nivelul B: Pentru fiecare subsistem. Exemplul 1: Consumul de energie şi pierderile de căldură la consumator aferente diferitelor zone ale sistemului de căldură se pot calcula separat. consumurile de energie electrică sau coeficienţii de performanţă sunt calculaţi. Selectarea valorilor potrivite se face în concordanţă cu tipul subsistemului.Utilizarea valorilor medii globale poate fi nepractică. Calculele sunt realizate pe baza dimensiunilor sistemului. Metode simplificate şi detaliate pentru calculul pierderilor totale de căldură Pentru determinarea pierderilor totale de căldură se pot aplica subsistemelor metode simplificate sau detaliate de calcul.9.). necesitând ponderi adecvate. Nivelul A: Pierderile de căldură sau coeficienţii de performanţă sunt furnizaţi într-un tabel pentru întregul sistem de încălzire. Acest tip de “modularitate” este întotdeauna posibil dacă principiul aditivităţii pierderilor de căldură este respectat. poate fi imposibilă sau poate conduce la erori de calcul mult prea mari. 1. temperatura apei etc. 10 . Nivelul C: Pentru fiecare subsistem. pierderile de căldură. luând în considerare variaţia în timp a valorilor variabilelor (temperatura exterioară. Nivelul D: Pierderile şi coeficienţii de performanţă sunt calculaţi în urma simulărilor dinamice. Aceste dificultăţi pot fi soluţionate urmărind structura sistemului de furnizare a căldurii. Exemplul 3: Consumul de energie al unui subsistem de distribuţie se poate calcula şi repartiza mai multor subsisteme de generare (surse de energie termică). se pot calcula separat iar după însumare se continuă cu calculele pentru subsistemul comun de generare a căldurii.c. consumurile de energie electrică sau coeficienţii de performanţă sunt tabelate. respectiv pentru prepararea a. Metoda de calcul ţine cont de fenomenul fizic (detaliat sau simplificat) sau corelaţii.

3.3 – Bilantul energetic privind încălzirea unei cladiri Legenda 11 . – energia introdusă în instalaţia de încălzire.5. NOTA – tinând seama de faptul că aporturile de căldură pot conduce la creşterea temperaturii interioare peste valoarea conventionala de calcul. – pierderile de căldură aferente producerii. – pierderile de căldură prin transmisie si ventilare între zonele învecinate.3. Calculul necesarului de căldură pentru încălzirea clădirilor 1.5. Termenii principali ai bilantului energetic sunt prezentati schematic în figura 1. – degajările interne utile de căldură. cedării de căldură şi aferente reglajului instalaţiei de încălzire. în bilanţ se va introduce aportul surselor alternative şi va fi inclusă energia recuperată din diverse surse. Figura 1.1.1 Principiul metodei de calcul şi datele necesare Metoda de calcul pentru stabilirea necesarului de căldură anual al unei clădiri are la bază întocmirea unui bilanţ termic aşa cum indică figura 1. Bilanţul energetic include următorii termeni (se ia în considerare numai căldura sensibilă): – pierderile de căldură prin transmisie si ventilare de la spatiul încalzit catre mediul exterior . pierderile termice suplimentare corespunzatoare se iau în considerare prin intermediul unui factor de utilizare care reduce aporturile de caldura. distribuţiei. – aporturile solare. În funcţie de structura instalaţiei de încălzire.

perioadele care sunt caracterizate de program de încalzire sau ventilare diferit (de exemplu zi. 1. Qs. QL.pierderi din instalatia de încalzire QT . sfârsit de saptamâna).necesar de energie pentru încălzire Qoa .2 Procedura de calcul Procedura de calcul este sintetizata în cele ce urmeaza.degajări de căldură interne 1 .5.energie recuperata QVr . 12) se calculeaza necesarul de energie pentru încalzire.pierderi termice prin ventilare Qr . 4) pentru calculele pe sezonul de încalzire se defineste sau se calculeaza durata si datele climatice ale sezonului de încalzire. pentru perioada de calcul. 10) se calculează necesarul de căldură.pierderi termice prin transmisie Qm . 9) se calculeaza factorul de utilizare al aporturilor de căldură. tinând seama de pierderile sau de randamentul instalatiei de încălzire. 7) se calculeaza degajările interne de căldură. Qh. pentru calcul multi-zonal documentul recomandat este SR EN ISO 13790 anexa B.Q .caldura metabolica Qhw .necesar de energie pentru încălzire şi preparare apă caldă de consum Qh .conturul instalatiei de apa calda Qg . Qth. noapte. 6) se calculeaza pierderile de căldură totale.aporturi totale ηQg .aporturi utile 3 .pierderi termice totale Qi .conturul cladirii 5. Apoi. 2) în cazul încalzirii sau ventilarii cu intermitenta. pentru toate perioadele de calcul. pentru fiecare perioada de calcul (luna sau sezon de încalzire): 5) se calculeaza temperatura interioara pentru fiecare perioada. Qi.3 Definirea conturului şi a zonelor de calcul 12 .degajări de căldură de la alte aparate QV .conturul centralei termice 4 .aporturi solare pasive QL .conturul zonei încalzite 2 . 1) se definesc limitele spatiului încalzit si. 3) în cazul calculului pentru o singura zona: se calculeaza coeficientul de pierderi al spatiului încalzit. Qh. 8) se calculeaza aporturile solare.caldura pentru preparare apa calda Qs .căldură recuperată din ventilare Qhs . 11) se calculează necesarul anual de căldură. se definesc. daca este cazul ale zonelor diferite si ale spatiilor neîncalzite. η.

4 Date de calcul 1.2) în care θi.1 Calcul pentru o singura zona În cazul în care întreg spatiul încalzit este încalzit la aceeasi temperatura.5. 1. sau b) este probabil ca usile între zone sa fie deschise În astfel de cazuri. cladirea se împarte în mai multe zone. se aplica modul de calcul mono-zonal.s θi = s A ∑ fl .s *θ i . În acest caz. Necesarul de energie al cladirii este suma valorilor necesarului de caldura calculate pentru fiecare zona în parte.4 (de exemplu între zonele cu expunere spre sud si zonele cu expunere spre nord).1 Originea si tipul datelor de calcul 13 . temperatura interioara utilizata este: ∑ A fl . definite conform “Metodologie de calcul a performanţei energetice a clădirilor – Partea I” 1.5.4.3.5. si raporturile aporturi / pierderi difera cu mai putin de 0. iar degajările interne si aporturile solare sunt relativ reduse sau repartizate în mod uniform în cladire. În acest caz.2.s este temperatura interioara conventionala a zonei s. chiar daca temperatura interioara conventionala nu este uniforma.3.3. 1.s este suprafata incalzita a zonei s.2 Zone termice 1. dacă: a) diferenta între temperaturile interioare conventionale de calcul ale zonelor este mai mica de 4K.3. se aplica modul de calcul mono-zonal. cu diferente semnificative între temperaturi interioare conventionale sau aporturi de caldura.5.5. Afl.1 Contur al spatiului încalzit Conturul spatiului încalzit consta în toate elementele de constructie care separa spatiul încalzit considerat de mediul exterior sau de zone încalzite sau spatii neîncalzite adiacente.2 Calcul multi-zonal În alte cazuri.2.s s (1. fiecare zona poate fi calculata independent utilizând procedura pentru o singura zona si considerând un contur adiabatic între zone.5. Împartirea în mai multe zone nu este necesară.

rata ventilarii în lunile reci) si pentru fiecare interval al unui program de functionare cu intermitenta (de exemplu debitul de ventilare. Pentru optimizarea unei cladiri care se proiecteaza sau pentru reabilitarea unei cladiri existente.Fsj factor de umbrire. neocupata de o rama. Se culeg date suplimentare pentru elemente de constructie receptoare a radiaţiei solare. se culeg separat urmatoarele date pentru fiecare orientare (de exemplu: orizontal si vertical sud si nord).Va debitul de aer vehiculat prin clădire. Degajările pot fi determinate într-o prima etapa pentru fiecare perioada de ocupare si apoi mediate tinând seama de durata fiecarei perioade. ♦ Date de calcul pentru aporturile de căldură . . pereti solari ventilati si spatii solare. Pentru estimarea necesarului de energie sau aprecierea conformitatii cu reglementari sau specificatii. . adica fractiunea transparenta a ariei Aj . . Datele de calcul necesare pentru un calcul mono-zonal sunt enumerate mai jos.FFj factor de reducere pentru rama. Dimensiunile de calcul ale elementelor de constructie trebuie sa fie aceleasi pe tot parcursul calculului.Informaţiile necesare pentru efectuarea calculelor pot fi obtinute din standarde nationale sau din alte documente corespunzatoare si acestea trebuie utilizate în cazul în care sunt disponibile. se utilizeaza valorile indicate de norme în acest sens. Pentru aceste valori documentul recomandat este SR EN ISO 13790 anexele E si F. Unele dintre aceste date pot fi diferite pentru fiecare perioada de calcul (de exemplu factorii de umbrire. se utilizeaza valori conventionale. precum si pentru calculul efectului încalzirii cu intermitenta. inclusiv aerul pătruns dinspre spaţiile neîncălzite.Unii coeficienti liniari de transfer de caldura ai puntilor termice depind de tipul de dimensiuni folosit.Qs aporturi solare medii pe perioada de calcul. NOTA – În cladiri cu alta destinatie decât de locuit degajările interne variaza substantial între perioade de ocupare.HT coeficientul de pierderi termice prin transmisie. Anexa H indica o serie de informatii pentru datele utile determinarii aporturilor solare. dar este obligatoriu sa se pastreze acelasi tip de dimensiuni pe parcursul întregului calcul si sa fie clar indicate în raport. . calculat conform Metodologie de calcul a performanţei energetice a clădirilor – Partea I. ♦ Datele de calcul pentru necesarul de căldură pentru încălzire sunt următoarele: . adica fractiunea umbrita medie a ariei Aj .Qi degajări de căldură interne medii pe perioada de calcul. Calculul pentru o saptamâna este deseori mai usor. 14 .Aj aria golului din anvelopa cladirii pentru fiecare fereastra sau usa.g transmitanta totala la radiatia solara. coeficientul de transmisie termica al ferestrelor datorita închiderii obloanelor în timpul noptii). cum ar fi izolatie transparenta. Se pot utiliza dimensiunile interioare. . NOTA 1 . în scopul obtinerii unor rezultate comparabile pentru diferite cladiri. exterioare sau interax. respectiv de neocupare. Atunci cînd nu există date disponibile se poate face apel la standardele europene în măsura în care valorile pot fi asimilate. Pentru pereti exteriori vitrati. .

4. 15 . Pot fi mai multe tipuri de perioade de încalzire redusa cu programe de functionare diferite.1 Program de funcţionare cu intermitenţă În cazul în care se aplica încalzirea cu intermitenta.5 Încalzire cu intermitenţă 1. durata ei.C capacitatea termica a spatiului încalzit. 3. sfârsituri de saptamâna si vacante). 2.5.3 Date climatice Metoda de calcul necesita urmatoarele date: . Toate intervalele de încalzire normala au aceeasi temperatura interioara conventionala de calcul. numarul de aparitii ale acestui tip de perioada într-o perioada de calcul. 1.Is radiatia solara totala lunara sau pe perioada de încalzire pe unitatea de suprafata pentru fiecare orientare j. 5. în J/m2. . modul respectiv de functionare cu intermitenta .5. a temperaturii exterioare. În cadrul fiecarei perioade de calcul.4. fiecare perioada de încalzire redusa este caracterizata prin: 1.4 este prezentat un exemplu în care perioada de calcul include patru tipuri A de perioade de încalzire redusa si un tip B de perioada de încalzire redusa (sfârsit de saptamâna). perioadele (perioada) de calcul se împart(e) în intervale de încalzire normala alternând cu intervale de încalzire redusa (de exemplu nopti. 4.2 Date de calcul pentru consumul de energie Q hs pierderi de căldură ale instalatiei de încalzire. 1.5. 1.5.5. unde este cazul.θe media lunara sau pe sezonul de încalzire. sau τ  constanta de timp a spatiului încalzit. temperatura interioara conventionala sau puterea termica redusa. modul de restabilire a încalzirii si puterea termica maxima în perioada de restabilire a încalzirii.♦ Caracteristici dinamice . În figura 1.

4 – Exemplu de program de functionare cu intermitenta Legenda θ temperatura interioară convenţională t timp tc perioadă de calcul N perioadă de încalzire normala A perioada de încalzire redusa tip A B perioada de încalzire redusa tip B Împartirea în perioade distincte nu este necesara în următoarele cazuri: a) variatia temperaturii interioare conventionale între perioade de încalzire normala si perioade de incalzire redusa sunt mai mici decât 3 K. definirea acestora este mai usoara în cazul în care calculele se efectueaza pentru o saptamâna din luna.1.2 ori durata celei mai scurte perioade de încalzire redusa. Împartirea în perioade diferite usureaza evaluarea debitului mediu de aer pe fiecare dintre acestea. c) constanta de timp a cladirii este mai mica decât 0. în acest caz se poate utiliza media în timp a temperaturilor interioare conventionale. Se considera ca instalatia de încalzire are puterea termica suficient de mare pentru a permite încalzirea cu intermitenta. instalatia de încalzire etc. utilizarea cladirii.Figura II.2 Temperatura interioară corectată Temperatura interioara corectata reprezinta temperatura interioara constanta care conduce la aceleasi pierderi termice ca si în cazul încalzirii cu intermitenta pe perioada considerata. NOTA 2 – Având în vedere faptul ca programele de încalzire se definesc în mod uzual pe durata unei saptamâni. La nivel national pot fi furnizate valori ale temperaturii interioare corectate în functie de tipul cladirii.5. 1.5. 16 . în acest caz se poate utiliza media în timp a temperaturilor interioare conventionale. în acest caz se poate utiliza temperatura interioara conventionala pentru functionare normala pentru toate perioadele. NOTA 1 – În cladiri de locuit variatia temperaturilor interioare conventionale si debitele de ventilare sunt adesea legate de ocupare. b) constanta de timp a cladirii este mai mare de trei ori durata celei mai lungi perioade de încalzire redusa. Pentru calculul temperaturii interioare corectate din fiecare perioada de încalzire redusa se poate aplica procedura definita de standardul SR EN ISO 13790 anexa C pentru reduceri saptamânale si anexa D pentru vacante.

pentru o perioadă de calcul dată. conform ecuaţiei 1. ale unei clădiri mono-zonă.3) în care θI este temperatura interioara de calcul.3) poate fi adaptata pentru a permite utilizarea gradelor-zile. pentru o perioada sau sub-perioada de calcul data.j este temperatura interioara corectata a perioade de încalzire j.4) în care N numarul de tipuri de perioade de încalzire (de exemplu 3: pentru normal.θe ) * t [J] (1.1. NOTA – ∑N t j =1 N j j este egal cu durata perioadei de calcul.6 Pierderi de căldură ale clădirii(calcul pentru o singură zonă) 1. QL. spitale. se calculeaza cu relatia (1. noapte si sfârsit de saptamâna). gradinite cu program continuu. 1.5): H = HT + HV [W/K] 17 (1. pierderile termice totale.6. 1. sunt : QL = H( θi . Rezultatul relatiei adaptate trebuie sa fie acelasi cu cel al ecuatiei (1. j − θ e ) * t j j =1 N [J] (1.4): QL = ∑ N j H j (θ iad . încălzită la o temperatură interioară uniformă.5.3 Coeficientul de pierderi de căldură Coeficientul de pierderi de căldură al unei clădiri mono-zona.2 Incalzire cu intermitenta În cazul în care se aplica împartirea în perioade de încalzire diferite.3. In scopul simplificarii notatiilor indicele j este omis în cele ce urmeaza.6. etc.5. calculat conform 1. H este coeficientul de pierderi termice al cladirii.5. încalzita la o temperatura interioara uniforma. Relatia (1.2.6.5. θ iad. Nj este numarul de perioade de încalzire de fiecare tip pe durata perioadei de calcul. se defineste cu relatia (1. t este durata perioadei de calcul. Aceasta relatie de calcul se aplica cladirilor cu regim continuu de incalzire cum ar fi cladiri de locuit.3) pentru orice cladire. QL.1 Incălzire fără intermitenţă (Incălzire continuă) Pierderile de căldură. θe este temperatura exterioara medie pe perioada de calcul.5) . tj este durata perioade de încalzire j. atunci când se aplica împartirea în perioade de încalzire calculul se efectueaza pentru fiecare perioada de încalzire. Cu toate acestea. Hj este coeficientul de pierderi termice al cladirii în perioada j. conform SR 4839.5. ale unei cladiri mono-zona încalzita la o temperatura uniforma si pentru o perioada de calcul data.6.

Pentru cladiri de locuit. fara împartire în perioade de încalzire diferite: QL = [H’(θj – θe) + ФG] * t [J] (1.6.8) în care H' este coeficientul de pierderi termice prin transmisie. În acest caz. debitul de aer.4 Cladire cu pierderi de căldură semnificative prin sol În cazul în care pierderile de căldură prin sol reprezinta o parte importantă din pierderile termice totale. QVr 18 . 1. expunere etc. O valoare orientativă poate fi considerată Vamin = 15 m3/hpers. HV se calculeaza astfel: HV = ρa * ca * Va [W/K] (1.este coeficientul de pierderi termice prin transmisie. Va .5. este dat în m3/s.6) în care: Va este debitul de aer vehiculat prin spatiile incalzite rezultate din ventilarea mecanica si naturala ca este capacitatea termica volumica a aerului. expunere etc. In calcule se utilizeaza media debitului de aer pentru fiecare perioada de încalzire.7 Recuperarea caldurii din ventilare. debitul de aer se stabileşte din informatii la nivel national pe baza tipului cladirii.34 Wh/(m3K). ρa * ca = 0. dar fara pierderi termice prin sol. Pentru elementele anvelopei care includ sisteme de ventilare. în cazul împartirii în perioade de încalzire diferite: QL = ∑ N j H 'j (θ iad . se stabileşte conform unui standard adecvat pe baza tipului cladirii.. se poate consulta SR EN ISO 13790 anexa E. utilizarii cladirii. valoarea pierderilor de căldură totale QL se calculeaza in urmatoarele cazuri: 1. NOTA 1 – Daca debitul de aer. climat.5. Daca Va este dat în m3/h.7) 2. NOTA 2 – Dacă nu se precizează altfel. în perioada de ocupare. ΦG reprezinta fluxul termic disipat prin sol. 1. ρa * ca = 1200 J/(m3K). utilizarii cladirii. calculat conform Metodologie Partea I.în care HT . Va. Numarul de schimburi minim acceptabil pentru clădiri de locuit trebuie să asigure cerinţele igienico-sanitare şi este indicat în Metodologie Partea I. Pentru cladiri cu alta destinatie. climat. j − θ e ) * t j + Φ G * t [J] (1. pentru stabilirea Va se poate utiliza metoda din SR EN ISO 13790 anexa G. se efectuează calculul detaliat al pierderilor termice prin sol conform Metodologie partea I. Coeficientul de pierderi termice prin ventilare.

în funcţie de perioada de calcul stabilită.2.b) Φi. 1. de 19 .9) unde : Φ i. prin reducerea debitului real de aer proportional cu eficienta recuperarii caldurii.u este fluxul termic mediu al degajărilor interne în spaţiile neîncălzite. pereţii şi planşeele interioare ale serelor şi verandelor. sunt vitrajele.5.u ] * t = ΦI* t [J] (1. 1. b este factor de diminuare NOTA – Daca nu se specifica altfel.1 Ecuatia de baza Suprafeţele care se iau în considerare pentru calculul aporturilor de căldură iarna. altele decât instalatia de încalzire. 2.Pentru calculul căldurii recuperate din aerul evacuat QVr.5.9.9): Qi = [Φi. cuprind toata cantitatea de caldura generata în spatiul încalzit de sursele interne. pereţii situaţi în spatele unei placări transparente sau a izolaţiei transparente Aporturile solare depind de radiaţia solară normală corespunzătoare localităţii.8 Elemente speciale Pentru clădirile avînd elemente de anvelopă speciale. Φ i.1 Degajari de căldură interne Degajarile de căldură interne.h + (1 . 1. Φ i este fluxul termic mediu al degajărilor interne. ca de exemplu : 1. Pentru calculul degajarilor de căldură se utilizează fluxurile termice medii lunare sau pe sezonul de încalzire.9.5. de neetanseitati si infiltratii prin anvelopa cladirii si de recircularea aerului. degajari metabolice care provin de la ocupanti.9.2 Aporturi solare 1. Qi. se recomandă metoda prezentată în standardul SR EN ISO 13790 anexa G. Un exemplu sunt cele prezentate în standardul SR EN ISO 13790 anexa E. cum ar fi pereti solari ventilati sau alte elemente de anvelopă ventilate. se pot utiliza valorile degajarilor de caldura interne indicate în SR EN ISO 13790 anexa K.h este fluxul termic mediu al degajărilor interne în spaţiile încălzite.5. degajari de caldura de la aparate si instalaţia de iluminat. În acest caz. sunt necesare metode de calcul speciale. Se tine seama de diferenta dintre debitul de introducere si de evacuare a aerului. degajarile de caldura interne se calculeaza cu relatia (1. 1.5.9 Aporturi de căldură Aporturile care influenţează necesarul de căldură al unei clădiri se compun din degajări de căldură de la sursele interioare şi din aportul radiaţiei solare.

9. unde b reprezintă factorul de diminuare. ISO 9050 prezintă o metodă de determinare a transmitanţei totale la energia solară pentru radiaţiile perpendiculare pe vitraj. NOTA .12) trebuie să fie media în timp a raportului dintre energia care traversează elementul expus şi energia incidentă pe acesta. vertical sud). FF este factorul de reducere pentru ramele vitrajelor. Pentru calculul aporturilor prin suprafeţele opace expuse radiatiei solare.orientarea suprafeţelor receptoare. NOTA – Isj poate fi înlocuit printr-un factor de orientare care se înmulţeşte cu radiaţia solară totală pe unitatea de suprafaţă pentru o orientare (de exemplu.2.2 Aria receptoare echivalentă a elementelor vitrate Aria receptoare echivalentă As a unui element de anvelopă vitrat (de exemplu o fereastră) este: AS = A FS FF g (1.Asnj este aria receptoare echivalenta a suprafetei n având orientarea j. Aporturile solare din spaţiile neîncălzite sunt înmulţite cu (1 . adica aria unui corp negru care conduce la acelasi aport solar ca suprafata considerata.3 Transmitanţa totală la energia solară a vitrajelor În principiu.5. egal cu raportul dintre aria suprafetei transparente si aria totala a elementului vitrat. 20 . transmitanţa totală la energia solară g utilizată în relaţia (1.u ] j n j j [J] (1. aria ferestrei)(m2).9. se poate consulta standardul SR EN ISO 13790 anexa F. . în J/ m². 1. în absenţa umbririi. În fiecare termen.11) unde : A este aria totala a elementului vitrat n (de exemplu.10) unde: .Pentru definirea factorului de umbrire si a transmitantei la energia solara a vitrajului. g este transmitanta totala la energia solara a suprafetei n. Primul termen corespunde spaţiului încalzit şi cel de-al doilea este pentru spaţiul neîncălzit. aporturile solare prin suprafeţe vitrate se calculează cu relaţia următoare : QS = ∑ [ I sj ∑ Asnj ] + (1 − b)∑ [ I sj ∑ Asnj. se iau în considerare numai elementele de umbrire si de protectie solara permanente. FS este factorul de umbrire al suprafetei n.Isj este radiatia solară totală pe perioada de calcul pe o suprafata de 1 m² având orientarea j. de umbrirea permanentă şi caracteristicile de transmisie şi absorbţie solară ale suprafeţelor receptoare. prima sumă se efectuează pentru toate orientarile j. 1.b).5.2. Pentru o perioadă de calcul dată. Pentru ferestre sau alţi pereţi exteriori vitraţi. iar a doua pentru toate suprafeţele n care captează radiaţia solară.

3.9.12) NOTA – Documentul recomandat pentru calculul valorilor g ⊥ şi a unor valori tipice pentru factorii de transmisie solară este standardul SR EN ISO 13790 anexa H.10. proeminenţe. Qg.5. Necesarul de căldură pentru încălzirea unei clădiri 21 . 1. 4. cum ar fi spatiile solare neventilate. 1.9.2.4 Factori de umbrire Factorul de umbrire.9.5 Elemente speciale Sunt necesare metode speciale pentru calculul aporturilor solare ale unor elemente receptoare solare pasive. g ⊥ . Is este radiatia solară totală pe care ar primi-o suprafaţa receptoare în absenţa umbririi..3 Aportul total de căldură Aporturile totale de căldură la interiorul unei clădiri sau încăperi. Aceste metode sunt prezentate în anexa F din standardul SR ISO 13790. poziţia elementului vitrat faţă de suprafaţa exterioară a peretelui exterior. arbori etc.2. 1.Aceasta valoare. ps Is (1. NOTA – SR EN ISO 13790 anexa H prezintă informaţii despre factorii de umbrire.5.14) 1.ps este radiatia solara totală primită de suprafaţa receptoare cu umbriri permanente pe durata sezonului de încalzire. este puţin mai mare decât media în timp a transmitanţei şi se utilizează un factor de corecţie: g = Fw g ⊥ (1.5. reprezintă suma dintre degajările interioare şi aportul radiaţiei solare: Qg = Qi + QS [J] (1. FS . 2. 5.5. care poate varia între 0 şi 1. reprezintă reducerea radiaţiei solare incidente cauzată de umbriri permanente ale suprafeţei considerate datorită unuia din următorii factori: 1. alte elemente ale aceleiaşi clădiri . elementele opace cu izolatie transparenta si elementele de anvelopa ventilate.). elemente topografice (coline.13) unde : I s. Factorul de umbrire este definit astfel : FS = I s . alte clădiri.

10. QL. Aceasta se determină cu relaţia următoare: τ= C H (1.1 Relaţia generală Pierderile termice. H este coeficientul de pierderi termice al cladirii.10. prevăzut pentru a compensa pierderile termice suplimentare care apar atunci când aporturile de căldură depăşesc pierderile termice calculate. caracterizează inerţia termică interioară a spaţiului încălzit.10.1 Raportul aporturi / pierderi Pentru a calcula factorul de utilizare al aporturilor de căldură trebuie stabilit un coeficient adimensional care reprezintă raportul dintre aporturi şi pierderi.2.5.2 Factorul de utilizare al aporturile de căldură.4 Capacitatea termică interioară a clădirii 22 . τ.3 Constanta de timp a clădirii Constanta de timp. astfel: γ= Qg QL (1. Factorul de utilizare.10. γ.15) in care se impune QL = 0 si η = 0 în cazul în care temperatura exterioara medie este superioara temperaturii interioare. Nota: Daca exista valori conventionale ale constantei de timp pentru clădiri tipice acestea pot fi luate in calcul direct. η.16) 1.5. se calculează pentru fiecare perioadă de calcul.17) C este capacitatea termica interioara a cladirii. Qg.5. este un factor de diminuare al aporturilor de căldură. 1. si aporturile de căldură.5. Necesarul de căldură pentru încalzirea spaţiilor se obţine pentru fiecare perioadă de calcul cu relaţia: Qh=QL .5. η 1.10.ηQg [J] (1. 1.

Tabelul 1.5 Calculul factorului de utilizare Factorul de utilizare al aporturilor de căldură se calculeaza astfel: daca γ ≠1 daca γ = 1 η= 1−γ a 1 − γ a +1 a η= a +1 (1. grosimea maxima fiind indicata în tabelul 1. Aceasta valoare poate fi aproximata si se accepta o incertitudine relativa de zece ori mai mare decât cea corespunzatoare pierderilor termice.Capacitatea termică interioară a clădirii.19) (1.1. furnizata la nivel national. se calculează prin însumarea capacitaţilor termice ale tuturor elementelor de construcţie în contact termic direct cu aerul interior al zonei considerate: C = ΣχjAj = ΣjΣi ρij cij dij Aj (1. 1.caldura specifica masica a materialului stratului i. definit prin relatia: a = a0 + τ τ0 (1. ρij . 23 . Aj .2. fie în mijlocul elementului de constructie.grosimea stratului i din elementul j Suma se efectueaza pentru toate straturile fiecarui element de construcţie. din elementul j dij .aria elementului j. C.capacitatea termica interioara raportata la arie a elementului de constructie j. pe baza tipului constructiei.10.densitatea materialului stratului i din elementul j cij .5. la distanta cea mai mica.20) unde a este un parametru numeric care depinde de constanta de timp τ. pornind de la suprafata interioara pâna fie la primul strat termoizolant.1 – Grosimea maxima considerata la calculul capacitatii termice Aplicare Determinarea factorului de utilizare Efectul intermitentei Grosime maxima cm 10 3 Capacitatea termica interna a unei cladiri poate fi calculata de asemenea ca suma a capacitatilor interne ale tuturor elementelor de constructie.21) Valorile pentru a0 si τ0 sunt indicate în tabelul 1.18) unde: χj .

precum cladiri destinate educatiei.Tabelul 1. cladiri pentru conferinte si comerciale 1 0.8 15 30 70 Figura 1. spitale.8 0. birouri.2 – Valori ale parametrului numeric a0 si ale constantei de timp de referinta τ0 Tipul cladirii a0 0 [h] Cladiri încalzite continuu (mai mult de 12 h pe zi). camine si penitenciare: I Metoda de calcul lunar Metoda de calcul sezonier Cladiri încalzite numai în timpul zilei (mai putin de 12 h pe II zi). pentru clădiri din categoria I(încălzite continuu) si II(încălzite discontinuu). hoteluri. 24 .5 prezinta factorii de utilizare pentru perioadele de calcul lunar si pentru diverse constante de timp. precum cladirile de locuit.

calculate cu un factor de utilizare conventional.5.2 Metoda de calcul pe sezonul de încalzire (metoda simplificata) Aceasta metoda este o metoda simplificata si se aplica exclusiv cladirilor din categoria I (încălzite continuu). adica durata si conditiile meteorologice medii ale acestuia pot fi stabilite la nivel national pentru o zona geografica data si pentru cladiri tip.23) unde : θed este temperatura exterioara medie zilnica.Figura 1. θid este temperatura interioara medie zilnica. adica atunci când: θ ed ≤ θ id − η1Q gd H * td (1. sus) si pentru cladiri incalzite numai pe timpul zilei(cladiri din categoria II. presupunând reglarea perfecta a temperaturii si flexibilitate infinita.11. pentru cladiri incalzite continuu(cladiri din categoria I. jos) NOTA 1 Factorul de utilizare se defineste independent de caracteristicile instalatiei de încalzire. suma se ia în considerare numai pentru acel sezon de încălzire. 1.5. Sezonul de încalzire cuprinde toate zilele pentru care aporturile de caldura. o zi. 1.5.22) Daca durata sezonului de încalzire este specificată la nivel national. η1. o saptamana si infinit.11 Necesarul anual de energie pentru încălzirea unei clădiri 1. Factor de utilizare pentru constantele de timp de 8h. doua zile. 25 .1 Metoda de calcul lunar Necesarul anual de energie termică este suma valorilor lunare ale necesarului de energie pentru lunile în care necesarul de caldură are valori pozitive: Qh = ∑ Qhn n (1.5. NOTA 2 O instalatie de încalzire cu un raspuns lent si un sistem de reglare imperfect pot afecta în mod semnificativ utilizarea aporturilor. nu compenseaza pierderile termice.11. valabil pentru o perioada de calcul lunar. Prima si ultima zi a sezonului de încalzire.

5.22.24) 26 .12 Consumul de energie pentru încalzire Pentru o perioadă dată. temperatura interioară începutul perioadei de încălzire număr zile de încălzire curba de variaţie a temperaturilor medii lunare temperatura de echilibru sfârşitul perioadei de încălzire temperatura medie a sezonului de încălzire Necesarul de căldură al clădirii se calculează pentru întregul sezon de încălzire.reprezinta necesarul de energie pentru încălzirea clădirii. consumul total de energie al clădirii (energia termică furnizată la branşamentul instalaţiei de încălzire).6 Stabilirea perioadei de încălzire 1. td este durata unei zile. 6. calculat cu γ = 1. 2. [J] (1.23) este utilizată o interpolare liniară. 3. adica 24 h sau 86. Temperatura θed se numeşte “temperatură de echilibru” şi reprezintă temperatura exterioară pentru care aporturile utilizate egaleaza pierderile de căldura ale clădirii. conform 1. Pentru calculul simplificat. 4. 1. Pentru a obţine zilele limită pentru care este îndeplinită condiţia (1. H este coeficientul de pierderi termice al cladirii.Qr unde: Qh . aşa cum arată figura 1. 7. Qgd reprezinta aporturile solare si interne medii zilnice.h = Qh + Qth . este dat de relaţia următoare: Qf. Valorile medii lunare ale temperaturilor şi ale aporturilor de căldură zilnice sunt corespunzătoare zilei a 15-a a fiecărei luni. Qf. Aporturile de căldură din formula (1.400 s.η1 este factorul de utilizare conventional. Dacă nu sunt disponibile alte date climatice se pot utiliza valorile indicate în SR 4839.5.6. Figura 1. standardul referitor la “Număr grade –zile”. perioada de încălzire poate fi stabilită grafic prin intersecţia valorii temperaturii de echilibru pentru perioada de încalzire cu curba de variaţie a temperaturilor exterioare medii lunare corespunzătoare localităţii.h.23) pot proveni dintr-o valoare convenţională la nivel naţional sau regională a radiaţiei solare totale zilnice la limitele sezonului de încălzire.

Se includ de asemenea pierderile de căldură suplimentare datorate distribuţiei neuniforme a temperaturii în incinte şi reglarea imperfecă a temperaturii interioare. Qth . inclusiv pierderile de căldură recuperate.Qr . de la instalaţiile de încălzire şi de preparare a apei calde menajere şi de la mediul înconjurător.reprezintă totalul pierderilor de căldură datorate instalaţiei de încălzire.este căldura recuperată de la echipamentele auxiliare. în cazul în care nu sunt luate în considerare direct prin diminuarea pierderilor. NOTA – Necesarul şi consumul de căldură se vor exprima în [J] sau [kWh] în funcţie de scopul aplicării metodei de calcul 27 . în cazul în care nu sunt luate deja în considerare la temperatura interioara convenţională. inclusiv sursele de energie regenerabile.

28 . Qem Pierderile sistemului de transmisie a căldurii se calculează astfel: Qem = Qem. valoarea acestor pierderi termice depinde de configuraţia sistemului de conducte de distribuţie.6.1 Pierderile de căldură ale sistemului de transmisie.str Pentru a calcula pierderile de caldura datorate distributiei neuniforme a temperaturii interioare se folosesc valori experimentale stabilite pentru eficienţa sistemelor de transmisie a căldurii asa cum se indica in paragraful 1.emb + Qem. Qs = pierderi de căldură ale sistemului de stocare(dacă există). amplasarea lor.1. -sistemul de distribuţie a căldurii către consumator. Qth.6. 1. în J. în J. temperatura agentului termic. inclusiv dispozitivele de reglare şi control( acolo unde este cazul).emb = pierderi de căldură cauzate de poziţia corpurilor de încălzire. Qem..2. în J. în J.2. în J. -sistemul de stocare. tipul dispozitivelor de reglare şi control etc.25) în care: Qem = pierderi de căldură cauzate de un sistem non-ideal de transmisie a căldurii la consumator.1 sau 1. -sistemul de genenerare a căldurii (pentru clădiri dotate cu surse termice individuale) inclusiv dispozitivele de reglare şi control.c [J] (1.str + Qem. 6 Calculul pierderilor de căldură ale instalaţiei de încălzire Pentru calcularea acestor pierderi de căldură sunt considerate următoarele subsisteme ale sistemului de încălzire: -sistemul de transmisie(emisie) a căldurii la consumator. inclusiv dispozitivele de reglare şi control.26) în care: Qem. tipul izolaţiei termice.c = pierderi de căldură cauzate de dispozitivele de reglare a temperaturii interioare. 6. astfel: Qth = Qem + Qd + Qs + Qg [J] (1. pe durata opririi sursei şi cauzate de un sistem de reglare şi control non-ideal. Qem. inclusiv dispozitivele de reglare şi control.2. se exprimă ca sumă a pierderilor de căldură ale tuturor subsistemelor menţionate mai sus.2 Pierderi datorate distribuţiei neuniformă a temperaturii interioare. în J.6. Qem. Qg = pierderi de căldură ale sistemului de generare pe durata funcţionării.str = pierderi de căldură cauzate de distribuţia neuniformă a temperaturii. Qd = pierderi de căldură ale sistemului de distribuţie a căldurii către consumator. Pierderile totale de căldură ale sistemului de încălzire a unei clădiri. în J.

emb Acestea pierderi apar la sistemele de încălzire prin radiaţie de pardoseală. spaţiul neîncălzit sau clădirea adiacentă. astfel: Qi = A*UI*(θm .6.28 şi 1. 1.29) Prin combinarea relaţiilor 1.6. astfel: Qe.a = [(Ue/Ui)* Qi + A*Ue*(θi .3 Pierderi de căldură ale sistemelor de încălzire prin radiaţie cauzate de disiparea căldurii către exterior. în m². în W/m²·°C. către alte clădiri sau către alte spaţii neîncălzite.28) -se determină pierderile de căldură către partea neemisivă a suprafeţei radiante.30) în care: A = aria suprafeţei de încălzire prin radiaţie. sol. Dacă caracteristicile suprafeţelor emisive (exemplu: grosimea sau tipul izolaţiei termice) sunt diferite în cadrul aceleiaşi clădiri.1. către sol. calculată conform Metodologie – Partea I Pierderile de căldură ale sistemelor de încălzire prin radiaţie cauzate de disiparea căldurii către exterior se calculează după cum urmează: -se determină necesarul de energie termică al încăperii.27) Anexa II. Qem.θe)]* t [J] (1.1 Utilizarea valorilor tabelare ale eficienţei pentru distribuţia neuniformă a temperaturii (calcul de nivel B) Dacă se cunoaşte eficienţa sistemului de transmisie a căldurii ηem atunci pierderile de căldură suplimentare ale acestuia.str se pot calcula astfel: Q em . Ue = coeficientul de transfer termic între nivelul de montare al serpentinei încălzitoare şi exterior.θi)* t [J] (1.29 se obţine: Qe. atunci este necesară separarea calculelor pentru fiecare zonă omogenă din punct de vedere al sistemului de încălzire prin radiaţie. plafon sau pereţi şi se calculează doar atunci când elementul de construcţie încălzitor conţine o suprafaţă orientată către exteriorul spaţiului încălzit. 29 . În cazul clădirilor mari este importantă utilizarea valorii echivalente a lui Ue.2. Qem. Comentarii: Considerarea în calcule a creşterii temperaturii în elementul de construcţie se face doar o singură dată.θe)*t [J] (1.1.str = 1 − η em η em ⋅ Qh [J] (1.B conţine exemple de valori pentru eficienţa sistemelor de transmisie a căldurii datorate distributiei neuniforme a temperaturii interioare.a = A*Ue*(θm .

b = factorul de corecţie a temperaturii care ţine cont de reducerea temperaturii (spre exemplu.32) în care: Rj = rezitenţa termică a elementului de construcţie încălzitor. în °C. între elementele încălzitoare ale serpentinei).31) în care: Aemb = aria suprafeţei radiante. în W/m²·°C. θe θi = temperatura interoară. în W/m²·°C. adică Q em . a solului. = temperatura exterioară. a spaţiului neîncălzit sau a clădirii învecinate. dat de relaţia x j = 100 ⋅ Rj 1 − Rj b ⋅U [%] (1.7: Transferul termic în cazul suprafeţelor de încălzire încorporate în elementele de construcţie O altă posibilitate de a exprima pierderile de căldură ale unui element de construcţie încălzitor (suprafaţă radiantă) este de a calcula pierderile ca un procent din necesarul de căldură pentru încălzirea încăperii. în m2. t = timpul. între nivelul de montare a serpentinei încălzitoare şi spaţiul încălzit. U = coeficientul global de transfer termic al elementului de construcţie încălzitor. în °C. în ore. Figura 1. cu valoarea diferită de 1 doar dacă la calcularea lui U nu s-a luat în calcul şi acest fenomen. Transferul termic către sol poate fi calculat conform Metodologiei – Partea I. în °C.Ui = coeficientul de transfer termic între nivelul de montare al serpentinei încălzitoare şi spaţiul încălzit. xj = procentul pierderilor de căldură (între 0 and 100%). Cazul elementului de construcţie în contact cu solul Procentul pierderilor de căldură este calculat cu relaţia: 30 . θm = temperatura medie a suprafeţei încălzitoare. emb = Q h ⋅ emb ∑A A emb zone ⋅ xj 100 [J] (1. în m2·K/W.

c = Qh·(ec .1) [J] (1. 1. amplasării senzorilor şi capacităţii sistemului de încălzire de a reacţiona corespunzător la influenţa factorilor exteriori. pierderile de căldură pe care le implică utilizarea unui sistem real de reglare sunt date de: Q em. Acesta exprimă relaţia dintre energia utilizată de către sistemul real de transmisie a căldurii şi energia utilizată de un sistem ideal.6.x j = 100 ⋅ Rj AG − Rj LG [%] (1. Qem.6. ec.1 Metodă bazată pe eficienţa reglării. ηC (calcul de nivel B) Dacă se cunoaşte eficienţa sistemului de reglare.4.B conţine exemple de valori ale mărimii ηc. Sistemele reale de reglare produc oscilaţii ale temperaturii în jurul valorii de referinţă prestabilite din cauza caracteristicilor fizice ale sistemului de control.4 Pierderi de căldură ale sistemelor de încălzire cauzate de reglarea temperaturii interioare. 1.1.2 Bazele metodei utilizând factorul de performanţă energetică (calcul de nivel B) Influenţa sistemului de reglare este cuantificată cu ajutorul coeficientului denumit factor de performanţă energetică. Toate metodele de calcul sunt de nivel B.34) în care: ηc = eficienţa sistemului de reglare.35) 31 . în m2. Anexa II.c = 1 − ηc ηc ⋅ Qh [J] (1. Metoda de calcul depinde de forma în care datele sunt disponibile relativ la performanţa sistemului de reglare: eficienţa sistemului de reglare ηce sau factorul de performanţă energetică ece sau creşterea echivalentă a temperaturii interioare ∆θi. Aceste oscilaţii conduc la creşterea sau descreşterea disipărilor de căldură prin anvelopa clădirii comparativ cu disipările de căldură calculate în ipoteza unei temperaturi interioare constante. AG = aria elementului de construcţie în contact cu solul.33) în care: LG = componenta constantă a coeficientului pierderilor de căldură. neluând în calcul influenţele pe care reglarea centrală sau locală le poate avea asupra eficienţei sursei de căldură sau asupra pierderilor de căldură din reţeaua de distribuţie.6. Pierderile de căldură ale sistemului de transmisie a căldurii se pot calcula în mai multe feluri.c Această metodă se referă doar la sistemul de reglare al consumatorului (sistemul de emisie). 1. Pierderile suplimentare de căldură cauzate de sistemul de reglare se pot calcula astfel: Qem.4.

1.6. 32 .c = Qh ⋅ θ i − θ e. cu un factor dat de raportul dintre creşterea echivalentă a temperaturii interioare ca urmare a reglajului.avg [J] (1.3 Metodă utilizând creşterea temperaturii interioare echivalente (calcul de nivel B) Creşterea echivalentă a temperaturii interioare se poate utiliza la calcularea creşterii corespunzătoare a pierderilor de căldură în două moduri: a) . utilizând creşterea echivalentă a temperaturii spaţiului încălzit. Qh. 1.4.avg + ∆θ i θ i − θ e.36) b) .C se regăsesc exemple de factori de performanţă energetică pentru diferite tipuri de corpuri de încălzire. ∆θi şi media sezonieră a diferenţei dintre temperatura interioară şi exterioară.prin recalcularea necesarului de căldură al clădirii.În anexa II. adică: ∆Qem .prin multiplicarea necesarului de căldură al clădirii.

7. 1.1 Metoda de calcul Datele de bază necesare în metoda de calcul sunt următoarele: L U’ θm θa tH lungimea conductelor din zona de calcul valoarea coeficinetului de transfer de caldura in W/mK pentru fiecare tronson de conducta temperatura medie a aerului interior in 0C temeperatura aerului exterior(ambianţă) in 0C numarul de ore in pasul de timp in h/pasul de timp numarul de robinete ce trebuie luate in considerare Rezultatele se refera la: Qd Qd .38) Pierderile de caldura lineare qd. prin transmisie catre mediul ambiant cu temperatura θa depind de coeficientul de încărcarea medie a sistemului de distribuţie a căldurii βD şi se calculează cu relaţia: 33 . aceeasi temperatura a agentului termic si aceeasi temperatura a aerului exterior energia termica pierdută este data de relatia simplificata: Qd = ∑ qd . de temperatura ambianţei şi de caracteristicile izolatiei termice a conductelor.r Qd .7.u energia termica pierduta in sistem [J sau kWh/pasul de timp] energia recuperata [J sau kWh/pasul de timp] energia nerecuperata [J sau kWh/pasul de timp] Energia termica pierdută pe reţeaua de distributie in pasul de timp(perioada) tH este: Qd = ∑ U i' ⋅ (θ m − θ a . Calculul pierderilor de căldură la nivelul subsistemului de distribuţie.1.37) cu U’ valoarea coeficientului de transfer de caldura in W/mK θm θa L i tH temperatura medie a agentului termic in 0C temperatura aerului exterior(ambianţă) in 0C lungimea conductei indicele corespunzator conductelor cu aceleasi conditii la limita numarul de ore in pasul de timp (h/pasul de timp) Pentru partile (tronsoanele) din sistem care au acelasi coeficient U’.i ) ⋅ Li ⋅ t H i (1.i ⋅ Li ⋅ t H i . Qd Pierderile de caldură din sistemele de distribuţie depind de temperatura medie a apei din conducta de tur. (1.i. respectiv retur.

7. lungimea echivalentă considerată depinde de gradul de izolare asa cum arata tabelul 1. coeficienti de transfer de caldura unitari pentru spatiile incalzite respectiv neincalzite U’ si U U pierderile de caldura prin transmisie catre spatiile neincalzite se calculeaza astfel : ' ∆θ UU ' + UU ⋅ . U ) (1.2 Pierderile de căldură ale unui sistem de conducte trebuie să ia în considerare nu numai pierderile aferente conductelor dar şi pe cele ale elementelor conexe (robinete. (1.3. j ( β D ) = U i' (θ m ( β D ) − θ a .9 şi 1.7. Pentru a lua in considerare pierderile in elementele conexe se consideră o lungime echivalentă. j (β D ) = qd (β D ) ⋅ ( .8. coeficientul de recuperare din pierderea de caldura a conductelor poate fi calculat astfel: an = U ∆θU LH + LU (1 + ) U' θ m (β D ) − θ a ' U LH (1. relatia poate fi scrisa astfel: qd .q d . j ) . Lungimea echivalentă pentru armături 34 . (1.39) In sistemele de distributie cu temperatura de alimentare constanta. j ( β D ) = q d ( β D ) ⋅ fU . . Pentru pierderile prin corpul robinetelor inclusiv flansele de imbinare. Pierderea de căldură a elementelor conexe 1.42) Temperatura medie a agentului termic θm şi coeficientul de încărcarea medie a sistemului de distribuţie a căldurii βD se calculează conform capitolului 1. temperatura medie θm este constanta si nu depinde de sarcina medie.41) adica se tine seama de coeficientii de transfer de caldura unitari si de diferenta de temperatura dintre spatiile incalzite si neincalzite. etc. armaturi. .3: Tabel 1. q d . Daca se considera o lungime totala a conductei LH in spatiul incalzit si respectiv LU in spatiul neincalzit.7. suporturi neizolate.). La o diferenta intre temperatura spatiului incalzit si cel neincalzit calculata ca ∆θU = θ a − θU si ' .40) U' qd (β D ) sau notand termenii cuprinsi in paranteza cu fU .

5 Lungimea echivalenta [m] D>=100mm 6.i ⋅ t H i ..7.0 2.u [J. 1.r + Qd .r = ∑ q d . respectiv diametrul exterior al conductei (m) αa .coeficientul global de transfer termic la exteriorul conductei (W/m²K) λD –coeficientul de conductie a izolatiei (W/mK) Pentru conductele pozate subteran coeficientul de transfer U’ se calculeaza cu relatia: 35 .0 1.7. 1.45) d i .r . j ⋅ Lr .44) 1. Qd .3 Pierderile de căldură recuperabile şi nerecuperabile Luand in considerare suma tuturor lungimilor conductelor aflate in spatii incalzite se pot deduce pierderile de caldura recuperabile Qd .5 Aceasta valoare se va insuma cu lungimea conductelor.5 Calculul coeficientului unitar de transfer U’ (W/mK): Valoarea coeficientului U’ de transfer de caldura pentru conductele izolate.r in pasul de timp utilizat. kWh] (1.4 Pierderile totale de căldură Pierderile totale de caldura se calculeaza ca suma pierderile recuperabile si cele nerecuperabile: Qd = Qd .Robinete incluzand si flansele de prindere neizolate izolate Lungimea echivalenta [m] D<=100mm 4. d a –diametrele conductei fara izolatie.u . care ia in considerare atat transferul de caldura prin radiatie cat si prin convectie este dat de relatia: U '= π d 1 1 ⋅ ln a + ( ) 2 ⋅ λD di α a ⋅ d a in care: (1. kWh] (1.7.43) In mod similar luand in considerare lungimea conductelor din spatiile neincalzite se pot calcula pierderile de caldura nerecuperabile Qd. [J.

Figura 1.u energia nerecuperabila in zona respectiva (J sau kWh/pasul de timp) 1. Reteaua orizontala de distributie poate fi amplasata in spatiu incalzit sau neincalzit (in subsol). suporturi de sustinere a conductelor Rezultate: Qd pierderea de caldura in sistemul de transport si distributie a caldurii din zona respectiva Qd . laţimii B.U em ' = π 1 1 4⋅ z D 1 ( ⋅ ln + ) ⋅ ln 2 λD d λE D (1.1 Aproximarea lungimii conductelor in sistemul de distributie din zona considerata In metoda simplificata aproximarea lungimii conductelor in cladirea sau zona considerata se poate face pe baza lungimii L. 36 .8. Aceste conducte sunt in spatiu incalzit. in pereti dubli. lungimea conductelor pe coloane (pe verticala).46) unde z – adancimea de pozare λE – coeficientul de conductie al solului (W/mK) 1.r energia recuperabila in zona respectiva (J sau kWh/pasul de timp) Qd . inaltimii hG a nivelelor si numarul nivelelor (nG) ale clădirii sau zonei considerate.6 Metoda de calcul simplificata Datele de baza necesare pentru aplicarea metodei simplificate sunt urmatoarele: L B hG nG θm θa tH lungimea zonei considerate latimea zonei inaltimea nivelurilor numarul de niveluri in zona respectiva temperatura medie in zona temperatura din spatiile adiacente zonei (incalzite sau neincalzite) numarul de ore de functionare a instalatiei de incalzire in pasul de timp utilizat (h/pasul de timp) numarul de robinete.7. Lungimea conductelor in sistemele de distributie este: LV lungimeaconductelordintresursasibaza coloanelor de distributie.7. Distributia conductelor in interiorul unei cladiri LS LA Lungimea racordurilor.6. armături.

025 L ⋅ B ⋅ hG ⋅ nG 0. Orientativ pot fi folosite valorile indicate in tabelul 1.025L ⋅ B ⋅ hG ⋅ nG + = 2( L + B)nG 0.1L ⋅ B ⋅ nG 1.01625 ⋅ L ⋅ B 2 20 0.0325 ⋅ L ⋅ B + 6 0. Aproximatii standard pentru sisteme monofilare Valori Simbol Unitate de masura m Retea de dsitributie Coloane Racorduri Lungimea L conductelor in interiorul cladirii 2 L + 0.55L ⋅ B ⋅ nG Tabel 1.8.4.7.0325 ⋅ L ⋅ B + 6 0.55L ⋅ B ⋅ nG m m 2 L + 0.5.6.Tabel 1. 37 .2 Aproximarea coeficientului de transfer U’ În metoda de calcul simplificată se acceptă valori aproximative pentru coeficientul de transfer termic U’.025 L ⋅ B ⋅ hG ⋅ nG 20 0.6 impreuna cu figura 1. Aproximatii standard pentru sisteme bifilare Valori Simbol Unitate de masura 0 C Retea de dsitributie Coloane Racorduri Temperatura din spatiile adiacente Lungimea Li conductelor in pereti exteriori Lungimea Li conductelor in interiorul cladirii 13 respectiv 20 2 L + 0.

7.400 0.300 0.0 1.4W/ m2K) 1.75/0. Metoda tabelară este prezentată informativ în anexa II. Valorile corespund condiţiilor precizate în anexă.400 0.u energia nerecuperabila in zona respectiva (kWh/pasul de timp) Metoda de calcul tabelară combină ipotezele metodei de calcul simplificate cu temperaturile de calcul utilizate la proiectare furnizînd valori anuale ale pierderilor de căldură în kWh/an.0 A<= 500 m2 2.0 A > 1000 m2 3.200 0.0 1.255 0.90 izolatie la exterior Pereti fara 0.400 0.1995 0.200 0.255 0.255 1980 .400 < 1980 0.400 Conducte neizolate A <= 200 m2 1.400 0.r energia recuperabila in zona respectiva (kWh/pasul de timp) Qd .0 Conducte in Pierderi totale / pierderi pereti recuperabile exteriori Pereti fara 1.400 0.35/0.00/0.255 0.D.7 Metoda de calcul tabelară (simplificata) Datele de baza necesare pentru aplicarea metodei simplificate sunt urmatoarele: A θm tH aria pardoselii incalzite (m2) temperatura medie in zona numarul de ore de functionare a instalatiei de incalzire in pasul de timp utilizat (h/pasul de timp) Rezultate: pierderea de caldura in sistemul de transport si distributie a caldurii din zona respectiva (J sau Qd kWh/pasul de timp) Qd .Tabel 1.55 izolatie dar cu valoare U mica(U=0.80 izolatie Pereti cu 1.400 0.1. 38 .0 1.6 Valori orientative pentru U’ [W/mK] pentru cladiri noi si existente Anul Distributia Coloane in pereti exteriori Coloane in pereti interiori constructiei orizontala Zona V Zona S Zona A Zona S Zona A > 1995 0.0 1.

sarcina nominala(de calcul) in zona (cladirea) respectiva tH .9. (1.7.numarul de ore de functionare a instalatiei de incalzire in pasul de timp utilizat (h) 1.coeficientul de incarcare medie a unei portiuni din sistem ∆θ a diferenta intre temperatura medie a agentului termic si temperatura interioară ∆θ a = θ va + θ ra 2 − θi (1.51) n exponent depinzand de corpurile de incalzire (1.1. βD Coeficientul de încărcare medie a sistemului de distribuţie a căldurii se calculează cu relaţia următoare: βD = Qem.47) unde: Qem.e kWd.e – este partea termică recuperată din energia electrică de acţionare a pompelor.8 Calculul coeficientului de încărcarea medie a sistemului de distribuţie a căldurii. temperatura pe ducere si intoarcere ca si temperatura medie a sistemului de conducte se pot stabili in functie de coeficientul de incarcare medie a fiecarei portiuni: θ m ( β i ) = ∆θ a ⋅ β in + θ i 1 (1.7.9 Calculul temperaturilor tur/retur ce depind de sarcina termica Pentru sistemele de incalzire la care temperatura pe conducta de ducere depinde de variatia temperaturii exterioare.energia transportata incluzand pierderile de caldura in pasul de timp. conform 1.in . calculata conform relatiei urmatoare : Qem.49) (1.8 .50) βi .48) θ v ( β i ) = (θ va − θ i ) ⋅ β in + θ i θ r ( β i ) = (θ ra − θ i ) ⋅ β in + θ i unde 1 1 (1.33 penentru radiatoare si 1.in = Qh + Qem +Qd – kWd.in QN ⋅ t H . QN .1 pentru incalzire prin pardoseala) temperatura interioara 0C θI 39 .

in functie de tipul cazanului. Tabelul 1. Ecuatiile caracteristice din acest tabel depind de randamentul brut la sarcina maxima si sarcina minima si de parametrii p.8 in ecuatia urmatoare: ηg.8. L stabiliti dupa cum urmeaza: 40 .1 Randamentul sezonier brut Pentru a stabili randamentul sezonier brut al cazanelor se aplica relatiile de calcul indicate in tabelul 1. ηg.1.7: Eficienta maxima neta in procente. 1.10 si 1.3. de tipul de combustibil si de modul de functionare.9.7 indica valoarea maxima acceptata de norme pentru eficienta neta.8. ηg.net .2 Eficienta bruta a cazanului Pentru calculul randamentului brut se utilizeaza factorii de conversie din tabelul 1.net (1.brut= f × ηg.8.921 Cherosen sau gaz lichefiat 0. Tabelul 1.1.1 Eficienta neta a cazanului Pentru ca rezultatele sa acopere solicitarea cazanului in sarcina variabila se considera randamentul la incarcare maxima si randamentul la sarcina minima de 30%.937 1. 1.901 Propan sau butan 0. Calculul pierderilor de căldură şi performanţa cazanelor Performanta cazanelor care alimenteaza sistemele de incalzire din cladiri se aprecieaza prin randamentul sezonier al acestora.8. 8.0 1. b. V.0 Incarcatura min 30% 107.0 Incarcatura min 30% 91.3 Calculul randamentului sezonier Randamentul sezonier se calculeaza in functie de randamentul sezonier brut si net al cazanelor.0 Incarcatura maxima 92.8: Factori de conversie f Combustibil Factor de conversie f Gaz natural 0.52) Tabelul II.11.net [%] Cazane cu condensare Cazane fara condensare Incarcatura maxima 101. Randamentul se calculeaza in functie de tipul de cazan. 1. in functie de tipul de cazan si tipul de combustibil utilizat.

cu flacara de veghe p=1 . Parametrii V.oprit sau modulare) . Parametrul p: ♦ cazan pe gaz. .1.10 care se va aplica pentru calculul randamentului brut sezonier.cu stocaj functional b=1.b=1 3.0 – 4p 41 .394/diz In functie de categoria cazanului in tabelul 1.5(ηmax + ηpart) – 2.8 se indica numarul ecuatiei din tabelul 1.L: ♦ pentru cazane cu acumulare si unitati primare de stocaj se calculeaza volumul de acumulare V in litri.daca grosimea izolatiei. din specificatii si factorul de pierdere L folosind urmatoarea ecuatie: .fara stocaj functional b=0 ♦ cazane in condensatie (pornit.oprit sau modulare) si unitati primare de stocaj . .0055diz .10: Eficienta sezoniera bruta η pentru cazane pe gaz Cazan pe gaz Nr.5(η max + η part) – 2. ec. Parametrul b: ♦ cazane cu acumulare ( pornit. Ecuatie Pornit oprit normal 101 η = 0.fara flacara de veghe p=0 2.9 si 1.0945-0. Tabelul 1.9: Categorii de cazane Fara condensare Gaz Modular Hidrocarburi Modular Temperaturi scazute Cu condensare Gaz Modular Hidrocarburi Modular On/Off On/Off On/Off Cazane clasice Cazane instant cobinate (inc+acc) Cazane cu acumulare combinate(inc+acc) Unitate primara combinata de stocare 101 103 105 107 102 104 106 107 201 202 203 X X X X X X X X X 101 103 105 105 102 104 106 106 On/Off 201 202 203 X X X X X Tabelul 1.daca grosimea izolatiei. diz ≥ 10mm: L = 0.5 – 4p Normal modular 102 η = 0. diz < 10mm: L = 0.

8 + (0.7 + (0.brut 1.2 Randamentul sezonier net Pentru a calcula randamentul sezonier net al cazanelor se aplica ecuatia urmatoare: ηg.57) Qrg – energia furnizata de sursele regenerabile in perioada de calcul 42 .56) pentru sistemele de incalzire care utilizeaza combinat surse clasice si neconventionale sau regenerabile de energie: Qg.5(ηmax + ηpart) – 2.Combinatie pornit/oprit instantaneu Combinatie modular acumulare Combinatie pornit oprit cu acumulare 103 104 105 106 107 η = 0.e + Qacc .5(ηmax + ηpart ) – 2.5(ηmax + ηpart) Instantaneu 202 η= 0.net = 1/f × ηg.3.5(ηmax + ηpart) – 2.1 – 4p η = 0.e + Qacc (1.out = Qh + Qem + Qd .Qrg (1.5(ηmax + ηpart ) – 1.5(ηmax + ηpart ) – 2.out = Qh + Qem + Qd .pentru cazane de incalzire si preparare apa calda de consum: Qg.net (1.11: Eficienta bruta sezoniera η pentru cazane utilizand hidrocarburi Cazane pe hidrocarburi Nr.5(ηmax + ηpart) – 2.53) Calculul pierderilor de caldura ale generatorului (sursei) Pierderea de caldura totala la nivelul generatorului se calculeaza in functie de randamentul sezonier net cu relatia urmatoare: Q g = Q g .8 – 4p η = 0.kWd.out – se calculeaza in functie de tipul de cazan: pentru cazane de incalzire: Qg. Ecuatie Normal 201 η = 0.209 × b × L × V) – 4p η = 0.539 × L × V) – 4p Tabel 1.8 + (0.209 × b × L × V) – 4p η= 0.4 (1.out 1 − η g .209 × b × L × V) 1.8 Amestec cu acumulare 203 η = 0. ec.5(ηmax + ηpart ) – (0.e (1.54) η g .kWd.out = Qh + Qem + Qd -kWd.net Qg.8.8.55) .

Qg.59) 43 .8.in = Qg .1.58) 1.in : Q g .6 Consumul de combustibil la nivelul sursei Consumul de combustibil necesar pentru a asigura energia Qg. astfel: Bg.out η g .8.1.in la nivelul sursei se calculeaza in functie de puterea calorifica inferioara a combustibilului si randamentul de ardere ηar.net (1.5 Calculul necesarului de energie termica la nivelul sursei.in ηar Pci (II.in = Q g .

Consumul de energie electrică pentru distribuţia agentului termic de încălzire şi energia auxiliară recuperată 1.60) unde . V P ∆ ∆p Debitul volumic in punctul de calcul [m³/h] Presiunea diferentiala (inaltimea de pompare) necesara in punctul de calcul (conditii de calcul) [kPa] .9. Debitul este calculat la sarcina de incalzire Q N pe zone si la o diferenta de temperatura ∆θ HK a sistemului de incalzire. 3600 ⋅ Q N V= c p ⋅ ρ ⋅ ∆θ HK . de pierderile de sarcina si conditiile de functionare ale pompei. Sarcina hidrodinamica se calculeaza cu relatia urmatoare: Phydr = 0. latime si numar de niveluri. Modul de abordare este acela de a separa valoarea pierderilor de sarcina ce depind de dimensionarea conductelor si factorul de pierderi al pompelor ce tine de randamentul acestora. (1.61) 44 .1. Calculul puterii pompei la functionarea acesteia necesita cunoasterea randamentului pompei in orice punct de functionare. 1.2 Sarcina hidrodinamica In toate calculele este importanta pierderea de sarcina din sistemul de distributie pentru regimul nominal (de calcul).). lucru ce nu poate fi cunoscut decat prin efectuarea unor simulari de functionare. Prezenta normă ia in considerare numai factorii ce inflenteaza esential performanta sistemului (sarcina termica. In timp ce valorile debitului si ale pierderilor de sarcina sunt importante pentru dimensionarea pompelor.1 Generalitati Necesarul suplimentar de energie pentru retelele de transport si distributie depinde de marimea debitului vehiculat. modul de reglare si automatizare etc. lungime. 2778 ⋅ ∆ p ⋅ V . factorul corespunzator sarcinii partiale influenteaza la fiecare pas de timp cererea de energie.9.9. . (1. Calculul este realizat pentru o zona a cladirii cu o anumita suprafata echivalenta.

Observatie.unde: cp ρ ∆θ HK caldura specifica densitatea apei diferenta de temperatura a sistemului de incalzire proiectat [kJ/kg K] [kg/m³] [K] Pierderea totala de sarcina in regimul nominal pentru o zona este determinata de rezistentele hidraulice ale conductelor (incluzand pe cea a echipamentelor): ∆p = (1 + z ) R ⋅ Lmax + ∆pHF + ∆pHKV + ∆pSR + ∆pWE + ∆pext (1.3.1 Date de baza/ rezultate Datele de baza (de intrare) pentru aplicarea metodei sunt redate mai jos. Puterea corespunzatoare punctului de functionare (de dimensionare) calculat la sarcina de incalzire [W] [K] [m] [kPa] [-] [h/an] [-] [-] Q N . 1.62) unde: z coeficientul de pierderi de sarcina locale si echipamente [%] R pierderea de sarcina distribuita [kPa/m] Lmax ∆p HF ∆p HKV ∆pSR ∆pWE ∆pext lungimea celui mai deazavantajat circuit in sistemul de incalzire [m] Presiunea diferentiala la corpurile de incalzire (pierderea de sarcina) [kPa] Presiunea diferentiala pentru robinetele de reglare ale corpurilor de incalzire [kPa] Presiunea diferentiala pentru robinetele corespunzatoare zonelor [kPa] Presiunea diferentiala la furnizarea caldurii [kPa] Presiunile excedentare [kPa] Toate au de fapt semnificatia unor pierderi de sarcina.9.sarcina termica de calcul ∆θ HK diferenta de temperatura a sistemului de incalzire proiectat Lmax lungimea maxima a conductei pentru zona respectiva ∆p diferenta de presiune (pierderea de sarcina) pe circuitul zonei de calcul βD sarcina medie pe sistemul distributie tH numarul de ore de incalzire pe an fp factor de corectie pentru temperatura agentului termic fsch factor de corectie pentru retelele de distributie 45 .3 Detalierea metodei de calcul 1. Phydr .9.

Factorul f Ab ia in considerare echilibrarea hidraulica a sistemului de distributie a caldurii.e necesarul anual de energie electrică.3.e.2 Metoda de calcul detaliata Consumul de energie electrică pentru pompele de circulatie din sistemul de incalzire se calculeaza cu relatia urmatoare: Wd . Wd .hydr = Phydr 1000 ⋅ β D ⋅ t H ⋅ fV ⋅ f Sch ⋅ f A ⋅ f Ab (1.64) unde: Phydr sarcina hidrodinamica in regimul de calcul βD factorul de incarcare (sarcina medie) in sistemul de distributie a caldurii 46 [W] [-] . [kWh/a] Wd .63) unde Wd .a energia recuperabila din mediul ambiant [kWh/perioada] 1. Factorii de corectie fV .e (1. [kWh/a] ed .e necesarul annual de energia electrica de pompare [kWh/an] Wd.hydr necesarul anual de energie hidraulică. f Sch si f A includ cei mai importanti parametrii legati de dimensionarea sistemului de incalzire .M necesarul lunar de energie electrica de pompare [kWh/luna] Qd.e = Wd .r.fA factor de corectie pentru corectia suprafetelor de incalzire fAh factor de corectie pentru echilibrarea hidraulica ed.9.e factor energetic pentru functionarea pompelor de circulatie calculat de prezenta normă în funcţie de: factor de corectie pentru randament fη factor de corectie pentru sarcina partiala fπ fAusl factor de corectie pentru punctul de functionare factor de corectie pentru reglare fR [-] [-] [-] [-] [-] [-] [-] Rezultatele se refera la: Wd.e factorul energetic pentru functionarea pompelor de circulatie [-] Necesarul de energie pentru pompele din sistemele de incalzire este dat de valoarea Phydr precum si de sarcina de încărcare medie a sistemului de distributie a caldurii βD si numarul de ore de incalzire in pasul de timp tH.hydr · ed .

1.e factorul de energie distribuita pentru functionarea pompei de circulatie [-].1 Metoda de calcul Pentru factorii de corectie definiti fV ּ fA cererea de energie poate fi exprimata doar depinzand de orele de incalzire pe pasul de timp si de factorul de incarcare medie pentru sistemul de distributie. 47 .e Wd.r.9.4. calculata simplificat prin standard pentru functionare intermitenta Rezultatele se refera la: Wd.M Qd.r.9.e. Q N sarcinii termice.tH fp fsch fAf fAh numarul de ore de incalzire pe an factor de corectie pentru temperatura agentului termic factor de corectie pentru retelele de distributie factor de corectie pentru dimensionarea suprafetelor de incalzire factor de corectie pentru echilibrarea hidraulica [h/an] [-] [-] [-] [-] Calculul factorilor de corectie pentru metoda detaliata este prezentat in anexa II.calculata simplificat βD factorul de incarcare medie [-] tH timpul de functionare a incalzirii pe an [h/an] fSch factor de corectie pentru reteaua de distributie [-] f Abgl factor de corectie pentru echilibrarea hidraulica [-] ed.E. Factorul de corectie pentru sistemul de distributie este necesar pentru a face distinctia intre sistemul mono si bifilar.4 Metoda de calcul simplificata Pentru a aplica o metoda de calcul simplificata este nevoie de urmatoarele marimi: Phydr sarcina hidrodinamica in regimul de calcul pentru zona respectiva in [W] calculata pe baza . a cererea totala de energie de pompare cererea lunara de energie de pompare energia recuperata pe partea de agent termic de incalzire energia recuperata din mediul ambiant [kWh/a] [kWh/a] [kWh/pasul de timp] [kWh/pasul de timp] 1.1.w Qd. ∆θ HK diferenta de temperatura in regimul de calcul [K] in sistemul de distributie din zona respectiva Lmax lungimea maxima a circuitului de incalzire din zona respectiva [m] ∆p presiunea diferentiala a circuitului din zona [kPa].

Deasemenea si factorul de distributie poate fi exprimat in functie de factorul de incarcare si tipul reglarii.a se consulta anexa II.66) ∆p FBH Pierderea de sarcina aditionata pentru incalzirea prin pardoseala ∆pWE pierderea de sarcina la cazan Se pot utiliza aproximatii pentru circuitul primar si secundar.67) lungimea circuitului latimea zonei (partii din cladire) [m] numarul nivelelor incalzite de pe zona de calcul inaltimea medie a nivelelor de pe zona de calcul =10 pentru sistem bifilar lc. Ca variabile raman numai lungimea maxima a circuitului.hydr = Phydr 1000 ⋅ β D ⋅ t H ⋅ f Sch ⋅ f Abgl (1.13 ⋅ Lmax + 2 + ∆pFBH + ∆pWE Cu: Lmax lungimea maxima a circuitului [m] [kPa] [kPa] (1. pierderea de sarcina in circuitul de incalzire si in sistemul de producere. Daca nu exista date furnizate de catre producator se pot utiliza urmatoarele valori: ∆p FBH = 25 kPa incluzand vane si distribuitorul ∆pWE .65) O aproximare pentru inaltimea de pompare in punctul de dimensionare poate fi facuta avand in vedere o pieredere specifica de presiune de 100Pa/m si o suplimentare a acesteia cu cca. Wd . = L+B pentru [m] [-] [-] sistem monofilar nG hG lc c 48 .1. ∆p = 0.E tabel E. 30%.2 Lungimea maxima a circuitului zonei poate fi aproximată ca: Lmax = 2( L + Cu: L B B + nG ⋅ hG + lc ) 2 (1.

Aceste ipoteze se refera la: . pentru sisteme dezechilibrate din punct de vedere hidraulic 1.2.4.sistem bifilar: .9.max Ppump = 1.4) .4.1.factorul de reglare fR.1.E.4. (a se vedea figura E.factor de randament f e = fη ⋅ f Aust si aproximarea curbei de randament de pompare Astfel. Ppump .5 Pentru cladirile existente o aproximare destul de buna pentru Ppump este aceea de a utiliza valoarea inscrisa pe eticheta pompei.1.2) .9.factorul de corectie pentru stabilirea punctului de functionare f Ausl = 1 5 . pentru cladiri existente b=2 si Phydr exprimata in W).2. fe = Ppumpe Phydr pentru pompe cu caracteristici cunoscute 0.68) f e factor de randament dat de relatia: ⎛ 200 ⎞ ⎟ ) ⋅ 1. figura E.9.5 Consumul de energie in cazul metodei simplificate Factorul de pompare poate fi calculat cu o metoda simplificata asemanatoare celei aplicate in metoda detaliata si in aceleasi ipoteze.9.25 + ⎜ ⎜P ⎟ ⎝ hydr ⎠ noi b=1.11 (a se vedea anexa II.3 anexa II.E) −1 (1.1 Factor de corectie pentru sistemul de conducte f Sch .7 _ cu m debitul masic din corpul de incalzire in raport cu debitul total din circuit [%] 1.2 Factor de corectie privind echilibrarea hidraulica f Abgl f Ab = 1 pentru sisteme echilibrate din punct de vedere hidraulic f Ab = 1.25 .sistem monofilar: _ f Sch = 1 f Sch = 8.e = f e ⋅ (C P1 + C P 2 ⋅ β D ) cu C P constanta (a se consulta tabelul E. Pentru situatia unor pompe nereglabile se va lua in considerare 49 .6 ⋅ m+ 0.2 Factori de corectie 1.5 ⋅ b pentru pompe care nu au caracteristici cunoscute (pentru cladiri f e = (1. consumul de energiei se calculeaza simplificat astfel: ed .

r.9.6 Functionarea intermitentă a pompelor In metoda simplificata factorul de timp in modul de utilizare cu debit maxim (boost) este presupus a fi 3%.7 1. in cazul sistemelor mai deosebite de incalzire ofera valori pentru necesarul de energie electrica in kWh/a. in plus.1.9.e = Wd .9.6 ⋅ α seth + α b ) (1.69) Valoarea cuprinsa intre paranteze reprezinta economia de energie realizata prin reglarea prin intermitenta. A aria pardoselilor incalzite din zona de calcul [m²] tipul sursei sistem monofilar sau bifilar modul de reglare al pompei Rezultatele se refera la: Wd. 1.hydr ⋅ ed . Consumurile sunt estimate în funcţie de aria suprafeţei încălzite.e Qd.M cererea lunara de energie de pompare [kWh/a] energia recuperata pe partea agentului termic de incalzire [kWh/pasul de timp] energia recuperata din mediul ambiant [kWh/pasul de timp] Metoda tabelara combina toate ipotezele facute in metoda simplificata si. Factorul de functionare in modul setat pe perioada de noapte este: α seth = 1 − α r − α b 1. de tipul cazanului. de tipul de funcţionare a pompei şi de alcătuirea sistemului de încălzire. 50 .e.F sunt prezentate valori orientative privind consumul auxiliar annual de energie electrică pentru sisteme de încălzire cu circulaţie prin pompare. În anexa II. astfel ca cererea de energie electrica este : Wd . a cererea totala de energie de pompare [kWh/a] Wd.70) Datele de baza in metoda tabelara sunt cele enumerata mai jos si sunt parte din cele redate la metoda detaliata.r.e ⋅ (α r + 0.1 Metoda de calcul tabelara Date de baza/rezultate (1.w Qd.inaltimea de pompare corespunzatoare punctului de functionare real.7.

9.1.w = 0.8 Energia recuperabilă In timpul functionarii pompelor de circulatie o parte din energia electrica este transformata in energie termica si transferata apei.25 ⋅ Wd .25 ⋅ Wd . O alta parte din energia termica este transferata (transmisa) mediului ambiant. Ambele fractiuni energetice sunt recuperabile.e Energia recuperata din aer este: [kWh/a] (1.a = 0.r .r .71) Qd . Energia recuperata din apa este: Qd .72) 51 .e [kWh/a] (1.

răcire.74) în care: Qf.i x f p. răcire. etc). lună. Wh consumul auxiliar de energie pentru încălzirea spaţiilor (J.3 1. Qex. (J. conform tabel 1. etc) şi pentru fiecare tip de combustibil sau sursa energetică.10 Calculul energiei primare şi a emisiilor de CO2 Calculul consumului de energie primară se face separat pentru fiecare tip de utilizator (incălzire.i energia produsă la nivelul clădirii şi exportată.2 1.i consumul de energie utilizand energia i.l. care poate avea valori identice cu fp. cogen. kWh/a). fp.i + Qf.12.i factorul de conversie în energie primară.h. pe acelaşi interval de timp.1 2.i Tabel 1.1 1.i + Qf.i) [kWh/a] (1.w. preparare apă caldă de consum şi iluminat. Energia primară se calculează. electrică. 1. kWh/a). calculată conform prezentei metodologii.v.10.1. iluminat. Energia primară Pentru o perioadă determinată de timp (an.i x f pex. ventilare.i ·+ Qf. Factori de conversie in energie primara Combustibil Lignit Huila Pacura Gaz natural Deseuri Energie regenerative (lemn) Energie electrica. energia consumată de o clădire prin utilizarea unei anumite energii de tip Qf.12.Consumul de energie primară poate fi mai mic sau mai mare decât consumul final de energie după cum sunt sau nu utilizate surse de energie regenerabilă.i + ΣWh·x fp. având valori tabelate pentru fiecare tip de energie utilizată (termică.I [kWh/a] (1. fpex. kWh/a).I factorul de conversie în energie primară.05 1.i = Qf.i . este dată de relaţia urmatoare: Qf. Factor de conversie 1. 52 . apă caldă de consum. pornind de la valoarea energiei consumată.1. în Joule (J.8 Notă .1 1. săptămână).i) – Σ(Qex.i + Qf.73) unde termenii reprezintă energia consumată pentru: incălzire.c. astfel: Ep = Σ (Qf.

1.2 Emisia de CO2 Emisia de CO2 se calculeaza similar cu energia primară utilizand un factor de transformare corespunzator: ECO2 = Σ (Qf. reprezinta factorul de emisie stabilit conform tabelelor 1. Ep. Emisii de CO2 la utilizarea combustibililor convenţionali Factor emisie CO2 (kg/kWh)1 Carbune 0.194 0.10.1.i x f CO2ex. în J.h Qh [-] (1.24 1) Valoare pentru cea mai mica Pci 2) Valoare folosita in UK Combustibil Factor emisie CO2 (kg/kWh)2 0.75) în care e = coeficientul de performanţă energetică a sistemului de instalaţii. 1.036 Termoficare 0.G este prezentat un exemplu de calcul privind pierderile de căldură.224 1) Valoare aplicată în Franţa În anexa II.09 Iarna extreme 0. randamentul şi energia primară calculată în general pentru un subsistem al sistemului de încălzire.13.270 0.10.342 Combustibil lichid 0.13 si 1.i) – Σ(Qex.557 Incalzire 0. Emisiea de CO2 la utilizarea electricităţii Electricitate Factor emisie CO2 (kg/kWh)1 Medie anuala 0.292 0.14. Qh = necesarul de căldură pentru încălzire.14.025 - Tabel 1.270 Gas 0.i+ ΣWh·x f CO2. 53 .h = energia primară consumată de sistem.1 Performanţa energetică primară a instalaţiilor de încălzire Performanţa unui sistem de încălzire este dată de relaţia următoare: e= E p.i x f CO2. în J. Tabel 1.i) unde fCO2.205 Lemn 0.1.

de inc.retele urbane .clasa a IV-a pentru cladiri de importanta redusa 54 .clasa I pentru cladiri de importanta vitala pentru societate . natura agentului termic utilizat apa fierbinte. maxim 6 ata si maxim 159°C gaze de ardere . maxim 95°C maxim 95°C 1.clasa a II-a pentru cladiri de importanta clasa de importanta a deosebita cladirii . de inc.2°C bar si maxim 159°C de medie presiune. .A CLASIFICAREA INSTALATIILOR DE INCALZIRE NR. CRITERIUL DE CLASIFICARE TIPUL INSTALATIEI DE INCALZIRE SUBTIPUL INSTALATIEI DE INCALZIRE OBSERVATII/EXEMPLE maxim 65°C apa calda. prin radiatie de joasa temp.cu preparare centralizata . industriale .1.inst.7ata si abur saturat. maxim 6 maxim 115.clasa a III-a pentru cladiri de importanta normala .inst.incalzirea utilizand corpuri de incalzire electrice alti agenti termici . de inc.incalzirea utilizand corpuri de incalzire cu ulei . organizare santier .cu agregate cu focar propriu.cu circulatie fortata .cu centrale de tratare a aerului 2. CRT.cu preparare locala .inst.retele de termoficare . destinatia si tipul cladirii incalzite .Anexa II. clasa. maxim 1. aeroterme sau dispozitive multifunctionale . industriale. industriale .tuburi radiante aer cald .cu circulatie naturala . maxim maxim 115°C 150°C maxim 150°C de joasa presiune.inst.

PT de cvartal .la subsolul cladirii incalzite 55 . cu temperatura radiativa (>50%) elementului radiant de maxim 100°C . cu temperatura elementului radiant de maxim 3000°C incalzire convecto.de temperatura inalta.de temperatura joasa. apa fierbinte. cu temperatura elementului radiant de maxim 50°C incalzire preponderent . gaze de ardere .cazul instalatiilor de incalzire cu agent termic cu parametrii diferiti .sisteme de incalzire cu corpuri statice radiativa (~50-50%) cu vas de expansiune deschis cu vas de expansiune inchis doar cu supape de siguranta sistem mixt sistem monotubular sistem bitubular sistem multitubular in exteriorul cladirii . CRT.convectoare convectiva (>50%) .cu apa calda sau abur de joasa presiune 3.cladiri industriale .cladiri rezidentiale .cladiri tertiare destinatia cladirii . plafon sau panouri montate in pereti) . proportia intre transferul termic prin radiatie si transferul termic prin convectie 4.la distanta mare de cladire in interiorul cladirii . retele urbane .multifamiliala de tip bloc cladirii rezidentiale .de temperatura medie.cu abur. numarul de conducte utilizate la transportul agentului termic pozitia de amplasare a sursei de energie 6. .cu apa calda (incalzire prin pardoseala. tipul sistemului de asigurare a instalatiei de incalzire contra suprapresiunilor 5.multifamiliala de tip cladiri insiruite incalzire preponderent .unifamiliala tipul constructiv al .retele de termoficare.cladiri agro-zootehnice .la distanta mica de cladire incalzite .CT.NR.cu gaze de ardere sau radianti electrici . CRITERIUL DE CLASIFICARE TIPUL INSTALATIEI DE INCALZIRE SUBTIPUL INSTALATIEI DE INCALZIRE OBSERVATII/EXEMPLE .

combustibili solizi (carbuni sau masa incalzire cu lemnoasa) 56 .variatia debitului .inelara .incalzire locala (cu sobe.arborescenta configuratie . tipul reglajului parametrilor agentului termic gestionare si reglare centrala reglare centrala si gestionare locala reglare si gestionare locala reglaj calitativ reglaj cantitativ reglaj mixt . mai mult de 3 ani (garantie expirata) .variatia temperaturii .mixta energie conventionala. semineuri.in interiorul incaperilor incalzite .) 7.superioara pozitia consumatorilor . natura energiei utilizate .reglare la nivelul sursei si contorizare la bransament(consumator) .pe terasa/ultimul nivel al cladirii incalzite . .la un etaj tehnic (intermediar) .NR. CRT.mai putin de 3 ani instalatie veche . vechimea instalatiei 10.mai putin de 10 ani. nivelul la care se realizeaza gestionarea energiei termice si reglarea parametrilor agentului termic 8.contorizare si reglare la nivelul sursei . CRITERIUL DE CLASIFICARE TIPUL INSTALATIEI DE INCALZIRE SUBTIPUL INSTALATIEI DE INCALZIRE OBSERVATII/EXEMPLE incalzite .inferioara amplasare fata de .reglare si gestionare la nivel de bransament(consumator) . mai mult de 10 ani . tipul retelei de distributie 11.perimetrala . convectoare pe gaze naturale etc.variatia temperaturii si a debitului 9.mai putin de 20 ani.peste 20 ani instalatie noua (in garantie) instalatie inexistenta fizic (proiectata) .radiala .

energie solara .energie recuperata prin utilizarea pompelor de caldura (apa.NR.furnizare en.incalzire locala .CET.combustibili lichizi (pacura.cu recuperare interna. CLU. CRT. sol la potential termic mai scazut decat cel al agentului termic utilizat) . CRITERIUL DE CLASIFICARE TIPUL INSTALATIEI DE INCALZIRE SUBTIPUL INSTALATIEI DE INCALZIRE OBSERVATII/EXEMPLE combustibili fosili . apa. externa sau sisteme mixte 57 .de confort .sisteme de incalzire solara pasive sau active energie electrica cogenerare energie regenerabila energie recuperabila incalzire continua 12. modul de asigurare a microclimatului incalzire discontinua incalzire de garda . termica . statii locale .tehnologica . aer la potential termic mai mare decat cel al agentului termic utilizat) .energie recuperata din caldura reziduala (gaze de ardere.gaze naturale .energie geotermala energie din biomasa .conform unui program . GPL) . electrica si en. aer.pe perioada de inocupare a spatiilor interioare .

91 0.96 0.90 0. utilizate la determinarea pierderilor de căldură generate de distribuţia neuniformă a temperaturii interioare.00 1.90 Încălzire cu aer cald (T>60°C) 0. ηe.05* 0.80 0.78 A 0.93 0.70 A 0.96 0. Eficienţa transmisiei de căldură.83 Nota 1: Valorile supraunitare apar în cazul sistemelor de încălzire caracterizate de o temperatură interioară a aerului mai scăzută care implică pierderi mai mici în urma procesului de ventilaţie.77 0. in functie de tipul corpului de incalzire pentru incaperi cu inaltimea maxima de 4m Tipul sistemului de încălzire Radiator sub fereastră Radiator lângă perete interior Convector sub fereastră Pardoseală radiantă Plafon radiant Încălzire cu aer cald Necesarul mediu anual de căldură.83 0.88 0. Valorile din tabelul B2 sunt valabile pentru incaperi cu inaltimi mai mari de 4m.60 58 .88 (A-spaţii ventilate.94 0. ηe.85 0.90 0.89 0. Tabel B2. Nota 2: Valorile din tabelul B1 sunt precizate cu titlu informativ in anexa A a proiectului de standard european prEN 15316/2.95 Ventilo-convectoare 0.85 0.01* 0.1.96 0.93 0.Anexa II.75 0. Tabel B1.90 0. B-spaţii neventilate) 5-10m B 0. ηe. Eficienţa transmisiei de căldură.89 0.91 0.83 B 0.94 0.93 0.84 0.70 0.93 0.1”Space heating emission systems”.97 0.93 0.00 1.96 1.B În tabelul B1 si B2 sunt indicate valorile eficienţei transmisiei de căldură.94 0.00 1.92 Încălzire cu aer cald (T<60°C) 0.86 0. pentru încăperi cu înălţimea mai mare de 4m <5m Înălţimea camerei Sistemul de transmisie a A căldurii Încălzire prin radiaţie 0. Valorile din tabelul B1 sunt valabile pentru încăperi cu înălţimea de maximum 4m şi includ de asemenea efectul diferenţei dintre temperatura aerului şi temperatura medie de radiaţie. în W/m² < 20 20-40 40-60 > 80 0.93 0.78 >10m B 0.86 1.84 0.

90 (banda proporţională 2°C) Reglare tot-nimic (on0.92 0.98 Panouri radiante încorporate în elementele de construcţie K = 0.96 0. are valorile din tabelul B3.95 0.98 0.(0.92 off) cu histerezis Reglare zonală 0. În cazul încălzirii intermitente fără utilizarea unui dispozitiv de optimizare.92 Reglare proporţională (banda proporţională Reglare locală 1°C) Reglare proporţională 0.98 0. B2.97 0. ηc in functie de sistemul de transmisie a căldurii Sistemul de reglare Tipologie Radiatoare şi convectoare Panouri radiante izolate de elementele de construcţie K = 0.96 Reglare proporţională reglarea (banda proporţională temperaturii 1°C) agentului termic 0.96 0. în funcţie de tipul corpurilor de încălzire şi al dispozitivelor de reglare.98 0.95 0.94 0. Nota 2: Valorile din tabelele B1.1”Space heating emission systems”.96 0.99 0.87 off) cu histerezis 0.93 off) cu histerezis Reglare locală + 0. valorile din tabel se micşorează cu 0.94 Reglare centralizată ηc = K.96 0.89 Reglare proporţională (banda proporţională 2°C) Reglare tot-nimic (on0.97 0.6·g · γu) K=1 Reglare tot-nimic (on0.91 0. 59 .94 0.97 0. Eficienţa sistemului de reglare.97 0. Tabelul B3.95 Reglare proporţională distribuit (banda proporţională 2°C) Reglare tot-nimic (on0.95 Reglare proporţională + reglarea (banda proporţională temperaturii 1°C) agentului termic 0.02.94 Reglare proporţională distribuit (banda proporţională 2°C) Valorile indicate sunt valabile pentru încăperi cu temperatura constantă sau pentru sisteme de încălzire setate în regimul de funcţionare pe timp de noapte.88 off) cu histerezis 0. B3 sunt precizate cu titlu informativ in anexa A si B a proiectului de standard european prEN 15316/2.92 Reglare proporţională (banda proporţională Reglare zonală 1°C) 0.93 0.96 0.94 0.97 0. Dacă există dispozitiv de optimizare valorile indicate sunt valabile fără nici o modificare.Eficienţa reglării.98 0. ηc.93 0.

03 1.1 0.C C1.01 1.3 călzire înglobate banda de reglare 2°C în elementele de Reglare on-off locală. de 0.05 1.06 1.0 1.7 Reglare electronică 1.02 1.01 1.03 1.01 1.07 1.01 1.02 1. Factorul de performanţă energetică conform DIN 4701-10 Tabelul C1 conţine valorile factorului de performanţă energetică pentru sistemul de transmisie a căldurii conform normelor germane.Reglare on-off locală.05 1. construcţie banda de reglare 1.01 1.05 4. 1.01 1.07 1.11 1.01 1.01 1.4 optimizată pe perete Se adaugă la valorile +0.06 1.7 încălzire directă Reglare locală Pe perete exte-rior. Se ţine cont de procesul de reglare.01 1.5.04 1. Valorile indicate au fost calculate în ipoteza unei distribuţii uniforme a temperaturii interioare şi pentru un raport g. În acelaşi tabel sunt indicate pierderile de căldură suplimentare.03 +0. 1.01 qce+1.01 1.01 0. ec.4 acumulare Pe perete Se adaugă la valorile interior precedente: +0.02 1.02 1.01 1.01 1. 1.01 1.3 proporţională cu banda de 2°C pe perete Idem.01 1. în kWh/m2an Necesarul de căldură.H.01 +0. conform DIN 4701-10 Sistemul Pierderi de de Sistemul de reglare Factorul de performanţă energetică.ce.07 1. pe m2 ca urmare a procesului de transmisie a caldurii.0 0.1 interior precedente: Elemente de în.01 1.08 1. în kWh/m2an 40 50 60 70 80 90 Încălzire cu apă caldă Robinet termostatic pentru reglare 1.e căldură încălzire qH.04 3.01 1.01 +0.02 +0.01 1.02 1.02 +0.02 1.04 1.Anexa II.01 1. tipul corpurilor de încălzire şi tipul dispozitivelor de reglare.02 1.01 1.01 1.01 0.1 Radiatoare Radiatoare Ipoteze considerate la determinarea valorilor din tabelul C1: 60 .02 +0.0 1.1 exterior Reglare electronică 1.01 1.5°C Reglare electronică 1.01 0.08 1. Tabel C1: Factorul de performanţă energetică pentru reglarea transmisiei de căldură. 1°C 1.09 1.4 optimizată Încălzire electrică Pe perete exte-rior.01 1.02 1.0 0.01 1.02 +0.04 3.7 Reglare electronică 1.1.02 +0.02 1.01 1. qh.01 qce+1. între aporturile termice (interioare şi exterioare) şi pierderile de căldură.02 +0.03 +0.06 1.06 1.

Furnizarea apei calde cu temperatură constantă nu schimbă semnificativ valorile. Încăperea de referinţă utilizată în simulările numerice este un birou (4x5x2. funcţie de temperatura exterioară. .).3 sunt date în C2.7m) cu un perete exterior conţinând o fereastră şi înconjurat de alte încăperi cu aceeaşi temperatură interioară. funcţionarea cu setare în regim „de noapte” şi funcţionarea în regim de noapte cu reincalzire la putere maxima. Factorul de performanţă energetică conform VDI 2067-20 C2. este dat ca funcţie de factorul denumit „sarcină de încălzire relativă medie anuală”. Se presupune că radiatoarele sunt instalate sub fereastră iar sistemul de pardoseală radiantă nu este însoţit de sisteme perimetrale de încălzire suplimentare.încălzirea de pardoseală: montare uscată sau umedă.2 şi C2.3. în J Qh tan = 8670h = sarcina de încălzire nominală (de calcul). Valorile din diagrame sunt determinate pe baza calculării temperaturii operative (de confort) în centrul încăperii.3 sunt valabili pentru reglarea centralizată a temperaturii apei calde furnizate. Corecţiile ∆e1 pentru factorii de influenţă neincluşi în diagramele de la C2.2 şi C2. Diagramele sunt valabile doar pentru sisteme de încălzire cu radiatoare sau pardoseală radiantă. βQ.încălzire electrică cu stocare de căldură.radiatoare: cu inerţie mică. Pentru un sistem cu reglare automată locală. nu intermitentă. nivelului de izolare şi aporturilor interioare (mărimea ferestrelor.1 Generalităţi Factorul de performanţă energetică este estimat din diagramele de la figurile C2. Funcţionarea sistemului Factorii de performanţă energetici din diagramele de la C2. Factorul de performanţă energetică este întotdeauna mai mare pentru sistemul cu posibilitatea setării regimului de noapte decât sistemul cu funcţionarea continuă 24 de ore. fără 61 . orientarea camerei. cauza fiind condiţiile dinamice care implică o diferenţă suplimentară comparativ cu un sistem ideal de încălzire. Factorul de performanţă energetică. alimentate cu apă caldă având temperatura de maxim 75°C şi o cădere de temperatură de 12-20K. . Sunt considerate 3 tipuri de reglare centralizată: încălzirea continuă timp de 24 de ore.4. .încălzirea este continuă. C2.2 şi C2. e1. factorul de performanţă energetică nu este influenţat de sistemul de reglare centrală. spaţiul (încăperea) de sub pardoseală fiind încălzit(ă). ocupanţii etc.. care se calculează astfel: Qh t an ⋅ q D în care: = căldura necesară pentru încălzirea clădirii. în W qD βQ = (C2-1) Sarcina de încălzire relativă medie anuală include influenţa masei clădirii.

4. Histerezisul nu are nici o influenţă.4 (tabelul C2. diagramele pentru radiatoare ca şi pentru pardoselile radiante indică valori pentru cazul regulatoarelor PI cu un senzor de temperatură montat pe perete.2).1-C2. considerând valorile absolute ale consumurilor anuale de căldură. radiatoare cu regim de funcţionare nocturnă (C2. oţel etc. Corecţiile pentru o reglare de tip ON-OFF sunt indicate în C2. Corecţiile pentru benzi proporţionale de 1K sau de 3K sunt indicate în C2. Radiatoarele sunt clasificate în grele (fontă.3).4 (tabelul C2. Cu un sistem de reglare Pi sau ONOFF. Ipoteza în care sunt valabile diagramele este: acoperirea pardoselii radiante cu parchet din lemn (0. tabelul C2. Pardoselile radiante sunt dimensionate conform cu EN 1264.4 (tabelul C2. mochetă) sunt indicate în C2.2 Factorul de performanţă energetică pentru radiatoare Diagramele C2. Corecţiile pentru alte situaţii sunt indicate în C2. Reglarea locală Pentru reglarea locală.2) şi pardoselile radiante (C2. Diagramele pentru radiatoare corespund unei bande proporţionale de 2K. Pardoselile radiante sunt clasificate în grele (înglobate în beton) şi uşoare (panouri montate „uscat”. se obţin valori mai mici pentru cazul sistemului cu posibilitatea setării regimului „de noapte”. C.3). Factorii de performanţă energetică indicaţi în diagrame pentru fiecare clasă de temperaturi sunt determinaţi pentru o diferenţă de temperatură tur-retur de 12-25K.1).4 (tabelul C2. Radiatoarele sunt dimensionate pentru apă caldă de joasă. Pentru pardoselile radiante.5). Totuşi. existând doar un sistem central de reglare a temperaturii apei de încălzire.inerţie termică. efectul pasului dintre ţevi şi al temperaturii nominale a apei este nesemnificativ. Pentru o vană termostatică de radiator.4 (tabelul C2.2.1).3). Dacă totuşi sistemul central reglează temperatura medie de tur şi retur funcţie de temperatura exterioară.05m2K/W). există un factor de corecţie ale cărui valori sunt indicate în C2.3 indică valorile factorului de performanţă energetică e1 pentru radiatoare în cele 3 cazuri: radiatoare cu funcţionare continuă (C2. banda proporţională va influenţa factorul de performanţă energetică. 62 .) şi uşoare (panouri). umplute cu apă). Tipul corpului de încălzire Diagramele acoperă două tipuri de corpuri de încălzire: radiatoarele (C2. Corecţii pentru diferenţe mai mici de 12K sau mari de 25K sunt precizate în C2.4). diagramele prevăd valori şi în cazul încăperilor fără sistem de reglare locală.4. Corecţiile pentru alte tipuri de pardoseli (gresie. Reglarea debitului de apă caldă sau reglarea temperaturii apei calde pe tur nu influenţează semnificativ pierderile de căldură.2) şi radiatoare cu regim de funcţionare nocturnă şi reincalzire la putere maxima (C2. medie sau înaltă temperatură (C2.6).

e1 Factor de performanţă energetică. βQ Figura C2. βQ Factor de performanţă energetică. e1 Temperatură medie de alimentare Curba superioară: radiator greu Curba inferioara : radiator uşor Temperatură medie de alimentare Curba superioară: radiator greu Curba inferioara : radiator uşor Sarcină de încălzire relativă medie anuală. βQ Sarcină de încălzire relativă medie anuală. e1 Radiator uşor Curba superioară: temperatură de alimentare scăzută Curba inferioara : temperatură de alimentare mare Radiator uşor Curba superioară: temperatură de alimentare mare Curba inferioara : temperatură de alimentare scăzută Sarcină de încălzire relativă medie anuală.1: Radiatoare cu funcţionare continuă 63 . βQ Factor de performanţă energetică. βQ Factor de performanţă energetică. βQ Sarcină de încălzire relativă medie anuală. e1 Sarcină de încălzire relativă medie anuală. e1 Radiator greu Curba superioară: temperatură de alimentare mare Curba inferioara : temperatură de alimentare scăzută Sarcină de încălzire relativă medie anuală.Robinet termostatic de Factor de performanţă energetică. e1 Radiator greu Curba superioară: temperatură de alimentare scăzută Curba inferioara : temperatură de alimentare mare Factor de performanţă energetică.

e1 Radiator greu Curba superioară: temperatură de alimentare mare Curba inferioara : temperatură de alimentare scăzută Sarcină de încălzire relativă medie anuală. e1 Radiator greu Curba superioară: temperatură de alimentare scăzută Curba inferioara : temperatură de alimentare mare Factor de performanţă energetică. e1 Factor de performanţă energetică. βQ Factor de performanţă energetică.Robinet termostatic de Factor de performanţă energetică. βQ Factor de performanţă energetică. e1 Radiator uşor Curba superioară: temperatură de alimentare scăzută Curba inferioara : temperatură de alimentare mare Radiator uşor Curba superioară: temperatură de alimentare mare Curba inferioara : temperatură de alimentare scăzută Sarcină de încălzire relativă medie anuală. βQ Figura C2. βQ Sarcină de încălzire relativă medie anuală. βQ Sarcină de încălzire relativă medie anuală.2: Radiatoare cu regim de funcţionare nocturnă 64 . βQ Sarcină de încălzire relativă medie anuală. e1 Temperatură medie de alimentare Curba superioară: radiator greu Curba inferioara : radiator uşor Temperatură medie de alimentare Curba superioară: radiator greu Curba inferioara : radiator uşor Sarcină de încălzire relativă medie anuală. e1 Factor de performanţă energetică.

Corecţiile pentru alte situaţii sunt indicate în C2. e1 Radiator uşor Curba superioară: temperatură de alimentare scăzută Curba inferioara : temperatură de alimentare crescută Radiator uşor Curba superioară: temperatură de alimentare crescută Curba inferioara : temperatură de alimentare scăzută Sarcină de încălzire relativă medie anuală. e1 Factor de performanţă energetică. βQ Factor de performanţă energetică. βQ Sarcină de încălzire relativă medie anuală. βQ Factor de performanţă energetică. e1 Sarcină de încălzire relativă medie anuală.3 indică valorile factorului de performanţă energetică e1 pentru pardoseli radiante. βQ Figura C2. e1 Radiator greu Curba superioară: temperatură de alimentare scăzută Curba inferioara : temperatură de alimentare crescută Radiator greu Curba superioară: temperatură de alimentare crescută Curba inferioara : temperatură de alimentare scăzută Sarcină de încălzire relativă medie anuală.3 Factorul de performanţă energetică pentru pardoseli radiante Diagramele C2. βQ Factor de performanţă energetică.4. e1 Sarcină de încălzire relativă medie anuală.Robinet termostatic de Factor de performanţă energetică. βQ Factor de performanţă energetică. e1 Temperatură medie de alimentare Curba superioară: radiator greu Curba inferioara : radiator uşor Temperatură medie de alimentare Curba superioară: radiator greu Curba inferioara : radiator uşor Sarcină de încălzire relativă medie anuală.1-C2. 65 .3: Radiatoare cu regim de funcţionare nocturnă şi reincalzire C2.

3 corespund unui regulator de tip PI. ∆e1 On-off -0.1 Tabelul C2.0 performanţă energetică. e1 Factor de performanţă energetică. senzorul de temperatură fiind montat pe perete.2.2 corespund unui reglator având banda proporţională de 2K. e1 Setare de noapte Curba superioară: sistem greu Curba inferioara : sistem uşor Factor de performanţă energetică. Corecţiile pentru reglarea de tip ON-OFF sunt indicate în tabelul C2. diagramele din figurile C2. e1 Setare de noapte cu reîncălzire maximă Curba superioară: sistem greu Curba inferioara : sistem uşor Sarcină de încălzire relativă medie anuală. βQ Figura C2. e1 Încălzire continuă Curba superioară: sistem greu Curba inferioara : sistem uşor Încălzire continuă Curba superioară: sistem greu Curba inferioara : sitem uşor Sarcină de încălzire relativă medie anuală. βQ Factor de performanţă energetică.2 şi C2.2 sunt indicate corecţiile pentru regulatoare având banda proporţională de 1K sau 3K. βQ Factor de performanţă energetică. βQ Sarcină de încălzire relativă medie anuală.Fără control local Factor de performanţă energetică.3 Pentru reglarea locală.1: Corecţia ∆e1 pentru reglarea locală de tip on-off Reglare locală de tip: Continuă Corecţia coeficientului de +/-0.03 Pentru radiatoare.4: Factorul de performanţă energetică pentru pardoseli radiante C2. βQ Sarcină de încălzire relativă medie anuală.2 şi C2. e1 Setare de noapte Curba superioară: sistem greu Curba inferioara : sistem uşor Sarcină de încălzire relativă medie anuală. În tabelul C. 66 . diagramele din figura C2.4 Corecţia ∆e1 pentru cazurile neconsiderate in diagramele de la C2.

Tabelul C2.5.5: Corecţia ∆e1 pentru radiatoare funcţie de diferenţa tur-retur a tempeaturilor apei de încălzire (valori unitare pentru diferenţe între 12-25°C) Radiatoare Reglare locală Reglare tip Vană Diferenţa tur-retur a Funcţionare PI termostatică temperaturilor apei de încălzire < 11°C Continuă -0.02 Corecţia coeficientului de -0. Corecţiile pentru radiatoare caracterizate de căderi de temperatură mai mici de 12K sau mari de 25K sunt cuprinse în tabelul C2. valorile indicate de diagrama C2.3: Corecţia ∆e1 funcţie de valoarea medie de reglare centralizată a temperaturii apei Pardoseală radiantă fără reglare locală Reglare centralizată a temperaturii medii pe tur şi retur Corecţia coeficientului de performanţă energetică.03 Reîncălzire +0.2: Corecţia ∆e1 funcţie de valoarea benzii proporţionale a vanei termostatice a radiatorului 1K 2K 3K Valoarea benzii proporţionale a vanei termostatice a radiatorului +/-0. Tabelul C2.02 -0.02 -0.03 Tabelul C2. Tabelul C2.2. +0.6: Corecţia ∆e1 funcţie de tipul de pardoseală 67 .3 corespund unui reglaj central al temperaturii apei calde pe tur.16 ∆e1 Tabelul C2.04 +0.04 Reîncălzire -0. Tabelul C2.4 indică clasificarea radiatoarelor funcţie de temperatura nominală a apei calde pe baza căreia s-au realizat diagramele de la C2.03 +0.3.4: Clasificarea radiatoarelor funcţie de valoarea temperaturii de proiectare a apei Clasificare Valoarea temperaturii apei Temperatură joasă <50°C Temperatură medie 51-70°C Temperatură înaltă 71-90°C Diagramele din C2.02 performanţă energetică.2 pentru radiatoare corespund unei căderi de temperatură în radiatoare (tur-retur) de 12…25K. ∆e1 Pentru pardoselile radiante fără reglare locală. Tabelul C2.6 conţine corecţiile care intervin în cazul pardoselilor radiante cu o suprafaţă finită diferită de parchet din lemn (0.02 +0.0 +0.05m2K/W). Corecţia corespunzătoare unui control central al temperaturii medii a apei calde pe tur şi retur este precizată în tabelul C2.06 > 26°C Continuă +0.03 Regim noapte +0.02 -0.03 Regim noapte -0.

U = 0.72•ln(AN) + 6. astfel: L = 11. U = 0.inc Sp.r Qd.u Qd.1 Pierderi de caldura anuale ale sistemelor de distributie Pierderi de caldura anuale (5000 ore incalzire) la temperatura de calcul [kWh/an] Suprafata 90/70 oC 70/55 oC 55/45 oC 35/28 oC incalzita A [m2] Sp.u Qd.nein Sp.nein Sp.02 Anexa II.1.2 W/mK Valoarea U pentru coloane si racorduri in spatii incalzite. ∆e1 de Gresie +/-0.D Calculul tabelar al pierderilor de caldura anuale ale sistemului de distributie a caldurii ( prEN 15316/2.3) Calculul tabelar se bazeaza pe urmatoarele ipoteze: incarcarea medie a sistemului de distributie β = 0.u Qd.4 numarul annual de ore de incalzire = 5000 lungimea zonei depinde de suprafata incalzita.Tipul pardoselii radiante Corecţia coeficientului performanţă energetică.nein Sp. astfel: B = 2.r 100 1133 2375 865 1681 674 1187 388 446 150 1265 3562 966 2522 753 1781 433 669 200 1383 4749 1056 3363 823 2375 473 893 300 1592 7124 1216 5044 948 3562 545 1339 400 1783 9499 1362 6726 1061 4749 611 1785 500 1964 11873 1499 8407 1169 5937 672 2231 600 2138 14248 1632 10088 1272 7124 732 2678 700 2308 16623 1762 11770 1373 8311 790 3124 800 2475 18998 1890 13451 1473 9499 847 3570 900 2641 21372 2016 15133 1572 10686 904 4016 1000 2805 23747 2142 16814 1669 11873 961 4463 Obs.0 Mochetă +0.r Qd. Pentru un numar de ore de incalzire diferit de 5000.62 numarul de niveluri a zonei: nG = AN/(L•B) A – aria zonei [m2] Valoarea U pentru partea orizontala a distributiei in spatii neincalzite. valorile se corecteaza cu un factor: f = Nr.r Qd.inc Qd.255 W/mK Coloanele sunt in interiorul zonei Distributia este bitubulara Tabel D.inc Sp.inc Sp.u Qd. ore/ 5000 68 .nein Sp.0059 •AN latimea zonei depinde de suprafata incalzita.0 Parchet +/-0.4 + 0.

6 ⋅ m + 0.1 pentru alte tipuri de configuratii inclusiv cele „in forma de stea”. Factorul de corectie fv pentru sistemele cu posibilitate de corelare a temperaturii agentului termic in functie de variatia temperaturii exterioare: fv = 1 pentru sisteme fara posibilitate de corelare a temperaturii agentului termic in functie de variatia temperaturii exterioare (adica temperatura constanta a agentului termic) sau temperatura mai ridicata decat cea necesara. E.7 cu m raportul intre debitul de agent termic din corpul de incalzire in raport cu debitul total din circuit [%] 3. Factorul de corectie pentru corelarea temperaturii agentului termic in functie de variatia temperaturii exterioare fV Factor de corecţie fv Aria construită AN (m2) Figura E. 2.Anexa II. Factor de corectie pentru dimensionarea suprafetelor de incalzire f A f A = 1 pentru dimensionare in functie de sarcina termica calculata (necesarul termic) f A = 0.1. Pentru sistem monofilar factorul de corectie este dat de: f Sch = 8. anexa B) 1. a se vedea fig.96 in cazul unei supradimensionari a suprafetelor de incalzire 4.1.3. Factorul de corectie corespunzator sistemului de conducte f Sch f Sch = 1 pentru sistem de conducte bitubular cu distributie orizontala pe fiecare nivel f Sch a se consulta tabelul E. Factor de corectie pentru echilibrarea hidraulica a sistemului de distributie a caldurii f Ab 69 .E Factori de corecţie pentru calculul sarcinii hidrodinamice (prEN 15316/2.1.

factorul de pierderi ia in considerare cele mai importante influente asupra necesarului de energie -dimenisiunile conductelor de transport. Corelatia dintre factorii de corectie 5.2. Factorul de pierderi Pentru a lua in considerare functionarea sistemului la sarcini partiale si reglarea functionarii sistemului in scopul optimizarii performantelor sistemului de pompare a agentului termic se aplica urmatoarea relatie ed . pentru sisteme ne-echilibrate din punct de vedere hidraulic 5. Figura E. randamentul pompei.e = fη ⋅ fTL ⋅ f Aust ⋅ f R unde fη factor de corectie al randamentului [-] fTL factor de corectie pentru sarcina partiala [-] f Ausl factor de corectie pentru alegerea punctului de functionare f R factor de corectie pentru reglarea furnizarii caldurii [-] [-] Cu acesti 4 factori.2).f Ab = 1 pentru sisteme echilibrate din punct de vedere hidraulic f Ab = 1. sarcina partiala si Înălţtime pompare H [m] posibilitatea reglarii furnizarii caldurii (figura E.25 .1 Factorul de corectie al randamentului fη Factorul de corectie pentru randament este dat de relatia intre valoarea puterii de referinta in punctul utere P1 [W] 70 Debit [m3/h] .

ref 5. f Ausl 71 . Figura E. Factorul de corecţie pentru alegerea punctului de funcţionare.2 Factorul de corectie pentru sarcini partiale fTL Acest factor ia in considerare imposibilitatea reglarii functionarii pompei adica modificarea randamentului la sarcini partiale.ref ⎛ 200 ⎞ ⎟ ) = Phydr⋅ (1.3.de functionare si pierderea de sarcina calculata in regimul nominal. fTL Coeficient de sarcină parţială.3. 5 fη = Ppumpe. Phydr Puterea de referinta se calculeaza prin relatia liniarizata: Ppumpe .25 + ⎜ ⎜P ⎟ hydr ⎝ ⎠ 0. βD Figura E. Factor de corecţie pentru sarcină parţială. Factor de corectie pentru sarcini partiale 5.3 arata ca factorul de corectie pentru sarcini partiale de functionare depinde de sarcina medie in sistemul de distributie.

Factorul de corecţie ia in considerare valoarea puterii pompei reale.4 Factor de corecţie pentru reglarea pompei f R = 1 .4.ref puterea de referinţă [W] 5.ref unde Ppump puterea reală a pompei [W] Ppump.pompe cu turaţie variabilă (a se vedea figura E.4) f R f R Figura E. Abaterea faţî de puterea de referinţă a pompei se calculează astfel: f Ausl = Ppump Ppump . Factor de corecţie pentru pompe cu turaţie variabilă 6 . Funcţionarea cu intermitenţă a pompelor In furnizarea cu intermitenţă a căldurii există trei moduri de funcţionare (figura E. fR 72 .pompe nereglabile .5): funcţionare la debit minim (set back mode) funcţionare la debit maxim (boost mode) Factor de control.

e .seth = 0 ¾ setarea temperaturii agentului termic şi viteza minima a pompei Când pompa funcţionează cu viteza minima puterea este aproape o valoare constantă si se presupune că: Ppump . Wd .e . seth + Wd .e In modul de funcţionare cu debit minim (set back) este necesar a se distinge intre: ¾ modul „oprit” In acest mod de funcţionare cererea de energie este nulă.seth = α seth ⋅ pump . reglarea prin intermitenţă este pusă in evidenţă printr-un factor de timp: Wd .max Energia electrică in acest mod este: P Wd .e .5.reg + Wd .hydr ⋅ ed .boost In modul de funcţionare normal.e .3 ⋅ Ppump .e . Funcţionarea cu intermitenţă Necesarul de energie electrica pentru cele trei moduri de funcţionare este data de suma energiilor pe fiecare fază de funcţionare: Wd .e.seth t H 1000 ¾ setarea temperaturii agentului termic 73 .- mod de funcţionare normal Temperatura interioară Temperatură redusă Tempera t ă Timp Temperatură redusă Figura E.e = Wd .seth = 0.reg = α r ⋅ Wd .

Aproximaţii aplicate metodei de calcul In anumite situaţii se acceptă anumite aproximări pentru sistemul de conducte sau de armături: a) Sistem monofilar Debitul total in circuitul de incalzire si al pompei este constant.4) fR = 1 pentru cazul in care reglarea se face in buclă închisă (temperatura interioară este setată la o valoare constantă). puterea pompei Pboost puterea pompei in regimul de calcul Ppump. Pompa lucrează tot timpul in regim nominal. Factorul de sarcina parţială este βD=1. b) Existenta robinetelor de limitare a debitului Aceste robinete sunt utilizate pentru asigurarea unui debit minim la sursa sau o diferenta de presiune de valoare maxima pe consumator. V . Cererea de energie electrică este: P Wd . Cât timp pompa lucrează în modul cu debit maxim (boost). luna din an): t αR = R tP factorul de funcţionare cu debit maxim (boost) αb este in funcţie de numărul de ore de funcţionare in acest mod din perioada totala de incălzire t α R = boost tP Factorul αseth reprezintă atunci diferenţa: α seth = 1 − α r − α b - 7. Funcţionarea robinetului este dictata de pierderea de sarcina din sistem.e. Factorul de corecţie pentru reglarea pompei este (figura E. . β D = β + (1 − β ) ⋅ ' D ' D Vmin .boost = α b ⋅ pump .boost ⋅ t H 1000 Factorii de timp se calculează cu relaţiile ce iau in calcul perioadele de funcţionare in modurile respective: factorul αr corespondent modului normal de functionare pe o perioda de timp tr ca numar de ore din timpul tP (perioada de timp poate fi zi. este egală cu Cererea de energie electrică in modul cu debit maxim (boost) este luată in considerare de factorul αb care depinde de timpul de funcţionare in acest mod din perioada de incălzire.In cazul existenţei robinetelor termostatice la corpurile de incălzire acestea vor acţiona in sensul creşterii debitului pentru compensarea unei temperaturi mai scăzute. caracteristicile pompei si modul in care este setat (programat) robinetul. Cererea de energie la debit minim (pentru modul set back) poate fi calculată ca pentru modul normal de funcţionare . săptămâna. cu V debitul volumic nominal [m³/h] 74 .

10 75 .25 0. Constanta CP pentru calculul factorului de consum energetic al pompelor (metoda simplificată) Funcţionare Fără reglaj ∆pconst ∆pvarianil CP1 0.8. Tabel E. sistem bitubular. Necesarul lunar de energie Metoda detaliată de calcul ca şi metoda simplificată se bazează pe necesarul anual de energie.98 Tabel E.M si cel anual βD.Y ⋅ t H .3. Factor de corecţie pentru forma reţelei de distribuţie.75 0.1.M = Wd .e. Calculul lui βD este prezentat in capitolul 7. Atunci când se cere calculul necesarului lunar se utilizează relaţia următoare: Wd .Y cu factorul de incărcare mediu lunar βD. Pierderi de sarcină pentru cazane Tip cazan Cazan standard Cazan mural Cazan în condensaţie ∆pWE (kPa) 1 20 20 Tabel E. 8. Vmin debitul minim volumic [m³/h] Debitul minim este luat in considerare din cerinţele sursei (cazanului) sau de pierderea maxima de sarcina la consumator.M ⋅ t H . fsch Forma reţelei Reţea inelară Coloane Radială Case individuale 1.75 0.Y şi timpii de funcţionare ai incălzirii corespunzători.M β D ..98 Apartamente 1.Y ⋅ β D .90 CP2 0.25 0.2.0 0.93 0.e.0 0.92 0.

Consumul auxiliar annual de energie [kWh/an] pentru 5000 ore de încălzire Cazane cu volum de apă standard Cazane cu volum redus de apă A[m2] Sistem bitubular cu corpuri statice pompe fără reglaj 99 126 151 196 238 278 316 354 391 427 463 ∆pconstant 64 82 98 127 154 180 205 229 253 276 299 ∆pvariabil 53 68 82 106 129 150 171 192 211 231 250 100 150 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 A[m2] pompe fără reglaj 105 151 206 349 544 799 915 1021 1125 1226 1326 ∆pconstant 68 98 134 226 352 517 592 661 728 794 858 ∆pvariabil 57 82 112 189 294 432 495 553 609 664 718 Incalzire prin pardoseala cu sistem bitubular pompe fără reglaj 193 246 294 379 458 532 602 671 738 803 867 ∆pconstant 125 159 190 245 296 344 390 434 477 520 561 ∆pvariabil 105 133 159 205 248 288 326 363 399 435 469 pompe fără reglaj 198 263 333 497 709 979 1122 1254 1384 1510 1635 ∆pconstant 128 170 215 322 459 634 726 812 895 977 1058 ∆pvariabil 107 142 180 269 384 530 607 679 749 817 885 100 150 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 A[m2] Sistem monotubular cu corpuri statice pompe fără reglaj 109 141 170 224 274 323 370 417 463 509 554 ∆pconstant ∆pvariabil pompe fără reglaj 115 164 222 369 568 827 950 1063 1174 1283 1390 76 ∆pconstant ∆pvariabil - 100 150 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 .F.Anexa II.1.

A – suprafata incalzita * Valorile sunt conform prEN 15316-2.3/Anexa A 77 .

Influenţa acestor factori asupra necesarului de căldură depinde de: o tipul corpului de încălzire. Einx Eoutx B1 Winx Electricitate Woutx B2 Wx Qinx Subsistemul x Qoutx Qnrx Figura G.Anexa II. INPUTuri) şi mărimile calculate (IEŞIRI.G Exemplu de calcul pentru un subsistem (subsistemul de transmisie a căldurii).). Pentru a respecta structura generală a calculului pierderilor de căldură. se determină: o pierderile de căldură ale sistemului de transmisie.1 – Subsistemul x 78 . trebuie determinată performanţa sistemului de transmisie ţinând cont de: o tipul sistemului de încălzire. o consumul auxiliar de energie. o tipul strategiei de reglare a temperaturii încăperii/zonei şi dispozitivele utilizate (vană termostatică. o amplasarea elementele de încălzire înglobate în pereţii exteriori. corpuri de încălzire montate de-a lungul pereţilor/ferestrelor). o pierderile recuperabile de căldură. Pe baza acestor date. Figura 1 ilustrează mărimile necesare realizării calculelor (INTRARI.1. OUTPUTuri) pentru un sistem oarecare x. centralizată etc. o caracteristicile dispozitivelor de încălzire încorporate în elementele de construcţie. o strategia de reglare (locală. PI sau PID) şi capacitatea acestora de a reduce oscilaţiile. regulator P. conform prEN 15316-1/Anexa A 1 Generalităţi Necesarul de căldură pentru transmisia căldurii realizată de consumator (corpurile de încălzire) include pierderile suplimentare de căldură cauzate de următorii factori: o distribuţia neuniformă a temperaturii interioare în fiecare zonă termică (exemple: stratificarea termică a aerului. o tipul sistemului de reglare (regulator cu sau fără optimizare). o dispozitive de încălzire înglobate în ementele de construcţie exterioare.

Astfel. respectiv de electricitate (valori uzuale: fh≅1. Calculul realizat în acest mod implică o eficienţă de 100% a transferului de energie electrică către următorul subsistem. abordare globală B1 este graniţa energetică a sistemului descris ca un lanţ de subsisteme. eficienţa energetică primară este definită astfel: 79 . 3 Eficienţa energetică primară a unui subsistem. fw≅2-3). Conversia unui consum în energie primară se face pe baza formulei: E=Q·fh+W·fw (1) în care fh şi fw sunt factorii de conversie în energie primară a consumului de căldură. B2 -limitele posibile ale subsistemului pentru un bilanţ energetic E -energia primară Q -căldura W -energia electrică -consumul net de energie electrică al subsistemului Wx in -intrare de energie (INPUT) out -consum de energie (OUTPUT) nr -pierderi de căldură nerecuperate x -se înlocuişte cu e pentru consumator (emisie. abordare individuală B2 este graniţa energetică individuală a subsistemului. transmisie) d pentru distribuţie s pentru stocare g pentru sursă (generare) z pentru alte situaţii. Corespunzător acestei graniţe. 4 Eficienţa energetică primară a unui subsistem. pentru care produsul eficienţelor subsistemelor este egal cu eficienţa întregului sistem. 2 Bilanţul energetic al unui subsistem Bilanţul energetic al unui subsistem se bazează pe relaţia: Qoutx+Qnrx=Qinx+Wx (2) Notă: Nu se introduce factorul de conversie în energie primară în această ecuaţie. eficienţa energetică primară ’x a fiecărui subsistem x este definită prin: η x' = E outx f h ⋅ Q outx + f w ⋅ W outx = E inx f h ⋅ Q inx + f w ⋅ W inx + f h ⋅ Q nrx (3) Această abordare prezintă dezavantajul că eficienţa unui subsistem depinde şi de energia electrică utilizată de următoarele subsisteme.Legendă: B1.

De aceea valorile tabelate necesare pentru un subsistem se regăsesc printre următoarele rapoarte (sau inversele lor): η hx = Q outx Q inx I hx = Q nrx Q outx I wx = Wx Q outx (7) 80 . Wx. De obicei toate aceste valori sunt proporţionale cu Qoutx. Wx şi Qnrx sunt determinate. ecuaţia 5 se poate utiliza la determinarea pierderilor suplimentare de căldură sau a celor nerecuperate caracteristice subsistemului: Qnrx=Qinx-Qoutx=(eh-1)·Qoutx (6) 6 Alţi factori de performanţă ai unui subsistem În cazul calculelor aferente unui sistem de încălzire special se pot utiliza alţi factori de performanţă specifici metodei generale de calcul. Dacă 2 din cele 3 mărimi Qinx. în acest caz produsul eficienţelor subsistemelor nu mai este egal cu eficienţa globală a întregului sistem. Qoutx. cea de-a treia valoare se poate calcula aplicând bilanţul energetic dat de ecuaţia A2. Eficienţa globală se va determina pe baza însumării pierderilor de căldură şi a intrărilor de energie. Totuşi. ca raport între căldura cheltuită de subsistem şi căldura furnizată: eh = Q inx Q outx (5) Dacă se cunosc valorile acestui coeficient. 5 Factorul de utilizare energetică a unui subsistem Altă modalitate de a exprima performanţa energetică a unui subsistem este de a calcula factorul de utilizare a energiei. eh. fiind necesară calcularea lui Qinx şi a consumului net de energie electrică.η x' ' = fh f h ⋅ Q outx ⋅ Q inx + f w ⋅ W inx (4) Această abordare prezintă avantajul că eficienţa unui subsistem nu depinde şi de performanţa celorlalte subsisteme. De regulă se cunoaşte valoarea căldurii furnizate de subsistem.

Qhe Energie consumată la transmisie.c.C.C.G2 Exemplu de formular de calcul pentru determinarea energiei consumate pentru încălzire şi prepararea a. D E F Necesar a.x auxiliară recuperabil auxiliară recuperabil e.c. Wx . Ie+Sld Pierderi la stocare.x 10 2 2 0 0 0 Ie 110 2 2 20 0 0 Sld 15 4 10 10 2 5 Id 125 6 12 30 2 5 Sls Is - 0 0 10 1 6 125 6 12 40 3 11 Slg Ig 25 150 1 7 16 28 0 40 0 3 0 11 Ð Necesar net de căldură kWh/peri oadă 133 Í Ð Pierderi de căldură recuperate 14 + Ð Pierderi de căldură recuperate 3 81 . e. Qx+Sle Pierderi la distribuţie. Id+Sls Pierderi la sursă. Is+Slg kWh/peri oadă kWh/peri oadă kWh/peri oadă kWh/peri oadă kWh/peri oadă kWh/peri oadă kWh/peri oadă kWh/peri oadă Pierderi de Energie Pierderi Pierderi Energie Pierderi de căldură. Qhg Energie consumată la sursa. 20 Pierderile sistemului Sle Pierderile la consumator. Qrwh .c. Qhs Energie consumată la stocare.Anexa II.c. Qrhh căldură. A Necesar căldură 100 ÎNCĂLZIRE B C Qx Necesar kWh/peri oadă PREPARAREA A. Qh. Wx Qw. Qhd Energie consumată la distribuţie.1.

54 120 9 129 6.c.c.h Wh Energie totală pentru încălzire 140 Qf. 43 133 7 40 3 1 3 - 3 3 - E 133 21 154 1.45 82 .w Ww Energie totală pentru a. e=E/Q kWh/perioad ă kWh/perioad ă - Qf. Q·f Coeficient performanţă.Energie finală Q f Căldură /energie Factor conversie energie primară Energie primară.

clasificarea sistemelor de ventilare şi climatizare şi aer condiţionat.metodă de calcul lunară Calculul necesarului de energie pentru răcirea clădirilor . Notaţii Calculul temperaturii interioare în perioada de vară.metodă de calcul orară Calculul debitelor de aer pentru ventilare naturală şi mecanică Calculul consumului de energie pentru ventilarea clădirilor Calculul consumului anual de energie pentru sistemele centralizate şi descentralizate de climatizare şi aer condiţionat ANEXE Documente recomandate 1 .3 2.6 2.4 2.II.2 CALCULUL CONSUMULUI DE ENERGIE SI AL EFICIENTEI ENERGETICE A INSTALATIILOR DE VENTILARE SI CLIMATIZARE CUPRINS 2.1 2.8 Terminologie.5 2. verificarea confortului interior. oportunitatea climatizării Calculul necesarului de energie pentru răcirea clădirilor .2 2.7 2.

de multe ori. conducte) este conceput pentru a realiza procesul în condiţiile cerute de normele sanitare (concentraţii admise. cu debit de aer variabil (VRV). In fig. Astfel se realizează diluarea/eliminarea poluanţilor exteriori: umiditate. vapori. In funcţie de numărul de circuite de aer. Ventilarea mecanică se realizează prin mijloace mecanice (ventilatoare). grad de expunere admis etc). Ventilarea naturală poate fi organizată sau neorganizată. aer proaspăt (exterior) şi se elimină din încăperi aer poluat. dacă cele două debite sunt egale. Climatizarea se poate realiza cu controlul umidităţii interioare pe toată perioada de utilizare a instalaţiei sau numai iarna (control parţial al umidităţii) sau fără controlul umidităţii. gaze. în suprapresiune dacă debitul introdus este mai mare decât cel evacuat sau echilibrate. In funcţie de energia care asigură deplasarea aerului. cu limite mici de variaţie. Ventilarea naturală se realizează datorită diferenţelor de presiune dintre interiorul şi exteriorul clădirii. Instalaţiile cu două circuite pot fi în depresiune dacă debitul introdus este mai mic decât cel evacuat. Ventilarea este procesul prin care se aduce în încăperi. mijloacele mecanice intră în funcţiune numai când diferenţele de presiune create de factorii naturali sunt insuficiente pentru realizarea debitului de aer necesar. 2.2.2 este prezentată schema de clasificare a instalaţiilor de climatizare. în raport cu presiunea exterioară acestora. mişcarea aerului pe acest circuit se face în general mecanic. instalaţiile de climatizare sunt în acelaşi timp şi instalaţii de ventilare. In funcţie de presiunea aerului din interiorul încăperilor. Din cauza consumurilor mari de energie. mecanică sau hibridă. se face ca urmare a neetanşeităţilor clădirii sau prin deschiderea ferestrelor. In fig. Climatizarea este procesul prin care se asigură în încăperi. 2 . In cazul ventilării organizate. Prin folosirea ventilării locale împreună cu ventilarea generală. se obţine ventilarea combinată. Climatizarea se poate realiza cu aparate de climatizare sau prin sisteme numai aer sau prin sisteme aer-apă (cu ventiloconvectoare. numită şi aerisire. clasificarea sistemelor de ventilare şi climatizare şi aer condiţionat. grinzi de răcire). Climatizarea este de cele mai multe ori cuplată cu ventilarea. praf. în cazul unor procese tehnologice cu cerinţe speciale pentru condiţiile interioare. o temperatură interioară prescrisă. sistemul de ventilare (deschideri. în laboratoare şi în industrie. de înaltă presiune. se controlează strict şi viteza curenţilor de aer şi concentraţia prafului. Ventilarea neorganizată. astfel de instalaţii sunt justificate în sălile de operaţii. se poate realiza o ventilare locală (de exemplu prin aspiraţie locală) sau generală. instalaţiile sunt în suprapresiune. Instalaţiile de aer condiţionat sunt un caz particular al instalaţiilor de climatizare care asigură în interiorul încăperilor temperatura şi umiditatea aerului. Instalaţiile de ventilare cu un circuit sunt sau în depresiune (cu circuit de aspiraţie) sau în suprapresiune (cu un circuit de introducere). cealaltă funcţie se realizează natural. ventilarea poate fi naturală. astfel. ventilarea se poate face cu un circuit care asigură funcţia de introducere sau de evacuare a aerului sau cu două circuite (de introducre şi de evacuare). După dimensiunea spaţiului ventilat. Un caz particular îl constituie climatizarea numai aer. ejectoconvectoare. în depresiune sau echilibrate. In cazul ventilării hibride.1 Terminologie. In cazul unui singur circuit. Debitul de aer al instalaţiilor de climatizare poate fi constant sau variabil.1 este redată schema de clasificare a instalaţiilor de ventilare. inclusiv în perioada caldă când este necesară răcirea. create de factori naturali: diferenţe de temperatură şi vânt. 2.

1 Schema de clasificare a instalaţiilor de ventilare 3 . criteriu .presiunea interioara din IN DEPRESIUNE IN SUPRAPRESIUNE ECHILIBRATA criteriu . prin mişcare de tip piston sau prin deplasare.In funcţie de mişcarea aerului din încăperile ventilate/climatizate/condiţionate care determină modul în care sunt preluaţi poluanţii interiori şi eficienţa proceselor de transfer în interior.tratarea aerului FARA TRATARE NUMAI VENTILARE CU TRATARE SIMPLA SAU COMPLEXA . 2.dimensiunea spatiului ventilat VENTILARE LOCALA VENTILARE GENERALA VENTILARE COMBINATA Fig.CLIMATIZARE . ventilarea se face prin amestec turbulent.CONDITIONAREA AERULUI criteriu .sursa de energie pentru circulaţia aerului VENTILARE NATURALA ORGANIZATA NEORGANIZATA VENTILARE HIBRIDA VENTILARE MECANICA MONOFLUX (CU UN CIRCUIT) DUBLU FLUX (CU DOUA CIRCUITE) criteriu .

cu ventilatoare zonale cu 2 canale de aer (cald şi rece) cu reglare pe partea de apă sau de aer .2 Clasificarea instalaţiilor de climatizare 2. Datorită necesităţii unor precizări în utilizarea notaţiilor.cu 2 ventilatoare de refulare cu ventilo convectoare cu ejectoare (inclusiv grinzi de răcire) Fig. pentru o suprafaţă cu o orientare m2 şi un unghi de inclinare date.2 Notaţii. In tabelul 2. ce depinde de modul de operare orar al dispozitivelor de protecţie UM 4 .cu baterii de încalzire zonale .2 sunt daţi indicii specifici. în zona considerată factor de reducere a aporturilor de căldură coeficient de corecţie cu indici specifici pentru diferite situaţii capacitatea termică internă a clădirii kJ/K factor de corecţie ce tine cont de schimbul de căldură prin radiaţie al m2K/W peretelui către bolta cereasca factor de formă dintre elementul opac şi bolta cereasca factor adimensional funcţie de căldura acumulată în fereastră. Tabelul 2.cu baterii de încalzire şi răcire zonale . foarte importante pentru aplicarea corectă a diferitelor relaţii de calcul.AER .APA NUMAI AER sisteme cu presiune joasă sau înaltă sisteme cu debit de aer constant sau variabil cu 2. în text sunt explicate detaliat toate notaţiile complexe folosite.1.cu 1 ventilator de refulare .1 Principalele notaţii utilizate în capitolul 2. Principalele notaţii utilizate în capitolul 2 sunt cuprinse în tabelul 2. inclusiv rama (tâmplaria) m2 aria de captare efectivă a radiaţiei solare. Simbol Mărime AF As bl c Cm Fcer Ff fp aria totală a elementului vitrat. 3 sau 4 conducte de apă caldă sau/şi rece) cu sau fără aer primar (proaspăt) cu 1 canal de aer (cald sau rece) . 2. ca şi pentru facilitarea folosirii acestor relaţii.

K) m/s m3 m3/s m3/s g/kg kJ/(m2K) - • V x X α umiditate absolută capacitatea termică internă a unui element de construcţie coeficient de absorbţie a radiaţiei solare. în condiţiiile MJ/m2 lipsei oricărui element de umbrire exterior.u Ft Fu g H h HT HV I Is k L na NGZ p P q Q qV R t T U v V V • Mărime factor de reducere a aporturilor solare datorată efectelor de umbrire pentru o aria de captare efectivă factor de tâmplărie (de reducere a suprafetei ferestrei).K) lungime număr de schimburi orare de aer dintre interior şi exterior număr de grade-zile presiune putere electrică flux termic unitar cantitate de căldură (de energie) debit de aer de ventilare rezistenţă termică timp temperatura absolută (termodinamică) coeficient global de transfer de căldură (coeficient de transfer termic) viteză volum debit volumic debitul suplimentar pentru ventilarea nocturnă suplimentară V . al unei suprafeţe emisivitatea unei suprafeţe eficienţă ε 5 .K) W/K W/K Intensitate a radiaţiei solare W/m2 radiaţiae totală primită de 1 m2 de suprafaţă receptoare.Simbol Fs.K/W s K W/(m². conductanţă coeficient de transfer de căldură superficial coeficientul de transfer de căldură prin transmisie coeficientul de transfer de căldură prin ventilare - UM W/K W/(m². egal cu raportul dintre aria tamplariei (ramei) şi aria totala a geamului factor de umbrire al fereastrei datorat elementelor exterioare de umbrire cu care aceasta este prevazută factor de transmisie a energiei solare totale al unui element de construcţie coeficient de transfer de căldură (termic). integrată pe perioada de calcul coeficient de conductivitate termică W/(m.extra m h-1 °C.zi Pa W W/m2 MJ l/s m².

R . în grade Celsius densitate / masă volumică constanta Stefan-Bolzman (σ = 5.67×10-8) capacitate termică raportată la suprafaţă factorul de utilizare a pierderilor de căldură.Simbol ϕ Mărime umiditate relativă flux de căldură unitar fluxul de căldură.e ar an C c can cer circ contr cor e ev F I i il interm de la aparatură electrică referitor la apă rece anual referitor la climatizare convecţie referitor la canalizare referitor la bolta cerească referitor la recircularea apei calde de consum care depinde de sistemul de control corectat exterior evacuat al fereastrei referitor la incălzire interior de la iluminat intermitent 6 . în situaţia răcirii UM % W/m2 W W s % o Φ Φ I .2.K4) J/(m². puterea termică fluxul de căldura cedat (disipat) de instalaţiile de încălzire.factorul de transmisie (sau transmitanţa) a energiei solare prin elementul vitrat randament temperatură.V τ η θ ρ σ χ ηR λR C kg/m3 W/(m2.K) - raportul dintre aporturile şi pierderile de căldură ale clădirii (zonei) în modul de răcire Tabelul 2. răcire şi ventilare . Indici utilizaţi pentru notaţiile din capitolul 2 referitor la apă caldă de consum ac ap.constanta de timp a clădirii .

înainte) m mz nc nec necirc nepref oc oe P pierd pref p proc psv r R rec S s se si sist supl sursa T tot Tr u V vac z o intodus indici ai unor elemente de însumare mediu multizonă neclimatizat necesar fără circulaţie nepreferenţial de la ocupanţi obstacole exterioare referitor la perete pierderi preferenţial protejat referitor la procese tehnologice protecţie solară variabilă radiaţie răcire recuperat solar de suprafaţă suprafaţă exterioară suprafaţă interioară referitor la sistem suplimentar de la surse de căldură transmisie (conducţie) total. pe toată perioada de calcul referitor la transferul de căldură umbrit referitor la ventilare vacanţă referitor la zonă de referinţă 7 .intr j. k (cu .

care vor fi denumite generic ”clădiri”. De asemenea. oportunitatea climatizării 2.5 W/m2K . 2.1.2.3.coeficient de schimb de căldură la interior (convecţie + radiaţie): hi = 8 W/m2K.coeficient de schimb de căldură la exterior (convecţie + radiaţie): he = 13.încăperea este considerată ca un spaţiu închis delimitat de elementele de construcţie . condiţii la limită) .1 Ipoteze de calcul Ipotezele principale luate în considerare la elaborarea metodologiei de calcul: . în absenţa sistemului de climatizare (răcire). Domeniu de aplicare Clădiri rezidenţiale sau nerezidenţiale sau părţi ale acestora.3 Metoda de calcul 2.coeficienţii de schimb de căldură prin convecţie şi prin radiaţie (lungime de undă mare) pentru fiecare suprafaţă interioară sunt consideraţi în mod separat .3.distribuţia radiaţiei solare pe suprafeţele interioare ale încăperii nu depinde de timp . Acest calcul permite astfel studiul evitării supraîncălzirii încăperilor pe timpul verii încă din faza de proiectare. 2.coeficient de schimb de căldură prin radiaţie (lungime de undă mare) la interior: hri = 5.3 Calculul temperaturii interioare în perioada de vară.stabilirea elementelor de construcţie care delimitează încăperea studiată (suprafeţe.2 Metoda şi principalele relaţii de calcul Etapele principale ale metodei de calcul sunt următoarele: .temperatura aerului este uniformă în întreg volumul încăperii . pe baza rezultatelor obţinute se poate determina necesitatea utilizării unei instalaţii de climatizare (răcire) pentru asigurarea confortul termic al ocupanţilor în perioada de vară.distribuţia spaţială a părţii radiative a fluxului de căldură datorat surselor interioare este uniformă .valorile coeficienţilor de schimb de căldură sunt: .temperatura medie de radiaţie este calculată ca media ponderată cu suprafeţele a temperaturilor superficiale pentru fiecare element de construcţie interior .straturile de aer din cadrul elementelor de construcţie sunt considerate ca fiind delimitate de suprafeţe izoterme .efectele punţilor termice asupra transferului de căldură sunt neglijate .coeficient de schimb de căldură prin radiaţie (lungime de undă mare) la exterior: hre = 5.3.5 W/m2K 2.coeficient de schimb de căldură prin convecţie la interior: hci = 2. verificarea confortului interior.stabilirea încăperii pentru care se studiază temperatura interioară . Obiectiv Determinarea temperaturii care se realizează în interiorul unui local în perioada de vară.dimensiunile fiecărui element de construcţie sunt considerate pe partea interioară pentru fiecare element de delimitare a încăperii .3.conducţia căldurii prin fiecare element de construcţie este monodimensională .calculul parametrilor termofizici (în regim permanent şi în regim dinamic) şi al parametrilor optici (pentru elementele de construcţie opace şi transparente) 8 .coeficient de schimb de căldură prin convecţie la exterior: hce = 8 W/m2K .3. orientare.3.definirea condiţiilor de calcul privind datele climatice (în funcţie de amplasarea clădirii) .suprafeţele elementelor de construcţie sunt considerate izoterme .2.5 W/m2K .5 W/m2K .proprietăţile termofizice ale materialelor elementelor de construcţie sunt constante .3.

Rem – rezistenţa termică a elementelor exterioare uşoare.3 sunt următoarele: Rei – rezistenţa termică corespunzătoare ventilării.definirea scenariului de ventilare calculul degajărilor de căldură de la surse interioare evaluarea temperaturii operative maxime. θem – temperatura echivalentă a aerului exterior pentru elementele exterioare „uşoare”. Metoda de calcul se bazează pe analogia electrică pentru modelarea proceselor de transfer termic ce au loc la interiorul şi exteriorul unei clădiri (fig.elemente transparente (ferestre. în cadrul metodei se ţine cont de prezenţa elementelor de construcţie interioare pentru efectuarea bilanţului termic al localului (denumite elemente interne sau interioare). Res. „Nodurile” de calcul din schema de mai sus reprezintă: θi – temperatura aerului interior θe – temperatura aerului exterior θes. ponderată prin intermediul coeficienţilor de transfer termic convectiv şi prin radiaţie θm – temperatură de „masă” (inerţială) Notaţiile utilizate pentru rezistenţele termice (K/W) şi capacităţile termice (J/K) din fig. 2. elementele de delimitare la exterior ale unui local se clasifică în: .3 Schema de calcul pentru transferul de căldură prin elementele de construcţie ale încăperii (analogie electrică) De asemenea. 9 .3). 2. respectiv „grele” din punct de vedere al inerţiei θs – temperatura medie dintre temperatura aerului şi temperatura medie de radiaţie. Din punct de vedere al inerţiei termice şi al transparenţei.determinarea temperaturii interioare convenţionale a unei încăperi neclimatizate în perioada de vară pe baza valorilor de temperatură operativă stabilite conform punctului anterior (aceasta serveşte la stabilirea supraîncălzirii încăperii şi necesitatea climatizării). Pe baza schemei din figură.elemente exterioare opace uşoare . de transparenţă şi de poziţie. 2. respectiv grele. elementele componente ale anvelopei unei construcţii sunt considerate în funcţie de inerţia termică. medii şi minime zilnice pentru încăperea studiată (temperatura operativă este definită ca media dintre temperatura aerului şi temperatura medie de radiaţie) pe baza ecuaţiilor de bilanţ termic scrise pentru încăpere . uşi vitrate) - Fig. luminatoare.elemente exterioare opace grele .

rezistenţa termică ce corespunde schimbului de căldură dintre suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie şi aerul interior. în cadrul metodei de calcul sunt necesare diferite mărimi. Fluxurile de căldură considerate sunt corespunzătoare nodurilor de calcul θi. H 2 = H1 + H es .5(H + H ) ⎟ ⎟ + Φ mtot ⎥ em ⎠ 3 ⎝ ⎦ =⎣ ⎡ ⎤ cm ⎢ 3600 + 0.7) Ris 10 .5) θ op = 2 unde: hrs = 1.t −1 2 (2.4) iar temperatura operaţională (media dintre temperatura aerului şi temperatura medie de radiaţie) se determină astfel: ⎛ hci ⎞ hci θi + ⎜ ⎜1 + h ⎟ ⎟θ s − h θ i rs ⎠ rs ⎝ (2.t + θ m.t −1 ⎜ ⎜ 3600 − 0. θs şi θm.6) Rei 1 H is = coeficient de schimb de căldură prin convecţie şi radiaţie (calculat cu relaţia 2. H 3 = H1 = ⎛ 1 ⎛ 1 1 ⎞ 1 ⎞ ⎜ ⎜ ⎜H +H ⎟ ⎟ ⎜H + H ⎟ ⎟ ms ⎠ ⎝ 2 is ⎠ ⎝ ei ⎡ ⎛ Φ i ⎞⎤ H 3 ⎢Φ s + H esθ es + H1 ⎜ ⎜ H +θ ⎟ ⎟⎥ ⎝ ei ei ⎠⎦ ⎣ Φ mtot = Φ m + H emθ em + H2 unde: 1 H ei = coeficient de schimb de căldură datorat ventilării (calculat cu relaţia 2. In tabelul 2. cu notaţiile corespunzătoare. Cm – capacitatea termică medie zilnică a elementelor de construcţie ale încăperii.3) θi = H isθ s + Φ i + H eiθ ei (H is + H ei ) (2. Pentru un moment de timp t .t se determină în funcţie de valoarea de la pasul de timp precedent θm.t (2.5(H + H )⎥ em ⎦ 3 ⎣ θ m . temperatura θm. Rms . In funcţie de tipul elementului de construcţie.2 hri şi: 1 1 . 2.3 sunt obţinute pe baza integrării în timp cu pas de 1 oră.1) Valorile medii ale temperaturilor în nodurile de calcul considerate se obţin cu relaţiile: θm = θ m. Ecuaţiile de bilanţ termic scrise pentru fiecare nod de calcul din fig.Ris.2) ⎛ Φi ⎞ H msθ m + Φ s + H esθ es + H1 ⎜ ⎟ ⎜θ ei + H ⎟ ei ⎠ ⎝ θs = (H ms + H es + H1 ) (2.t-1 astfel: ⎡ ⎤ ⎛ ⎞ cm ⎢θ m .3 sunt indicate mărimile necesare pentru fiecare tip de element de construcţie.

21) fluxul de căldură în nodul θs datorat fie surselor interioare. 2.8) Res 1 H ms = coeficient convenţional de schimb de căldură la interior ( cf. 2. fie radiaţiei solare Φi directe sau aporturilor de căldură convective datorate lamei de aer interioare ventilată a vitrajului (cf. 2. fie radiaţiei Φm solare directe (cf. radiaţia solară (radiaţie Sb1 directă de lungime de undă mică) Factor de transmisie pt. 2. datorat fie surselor interioare.11) θes temperatura echivalentă a aerului exterior pentru componentelor exterioare uşoare (cf. 2.13) θem temperatura echivalentă a aerului exterior pentru componentelor exterioare grele (cf. 2.22) fluxul de căldură în nodul de „masă” θm datorat fie surselor interioare.23) H es = Calculul este iterativ şi este repetat până când este respectat criteriul de convergenţă pentru temperatura interioară.01°C. radiaţia solară (radiaţie Sb2 Elemente transparente de lungime de undă mare + convecţie) Factor de transmisie pt.9) Rms 1 H em = coeficient de schimb de căldură între exterior şi suprafaţa interioară (cf. 2.10) Rem Cm capacitate termică a elementelor din structura anvelopei (cf. Criteriul de convergenţă se consideră îndeplinit dacă diferenţa dintre temperatura θm la ora 24. 2. fie radiaţiei solare directe Φs (cf. pentru două iteraţii succesive este mai mică de 0. Tabel 2. radiaţia solară (pentru Sb3 lama de aer interioară ventilată) Radiaţie solară incidentă Rsi Arie A Capacitatea termică specifică (raportată la C suprafaţă) Toate elementele Arie A Debit de aer (ventilare) n Încăpere Volum încăpere V 11 .3 Parametrii necesari pentru efectuarea calculelor (elemente de construcţie) Tip element de construcţie Mărime Notaţie Coeficient global de transfer termic U Elemente exterioare opace (transmitanţă termică) Sf uşoare (din punct de vedere Factor solar al inerţiei) Radiaţie solară incidentă Rsi Arie A Coeficient global de transfer termic U Elemente exterioare opace (transmitanţă termică) Sf grele (din punct de vedere Factor solar al inerţiei) Radiaţie solară incidentă Rsi Arie A Coeficient global de transfer termic U (transmitanţă termică) Factor de transmisie pt.14) fluxul de căldură în nodul de aer θi. 2.1 coeficient de schimb de căldură global între interior şi exterior (cf.

se determină cu relaţia următoare.7) unde his = hci + hrs şi At = ∑ Ai reprezintă suprafaţa totală a elementelor de construcţie în contact i =1 cu interiorul coeficientul de transfer de căldură global între mediul interior şi cel exterior (acest coeficient corespunde componentelor opace exterioare uşoare .1-2.In continuare se prezintă termenii care intervin în ecuaţiile 2. Capacitatea termică echivalentă a încăperii Cm.10) cu H Th = ∑ (AyU y ) y =1 HTh corespunde componentelor exterioare opace grele. H Tf = ∑ (A jU j ) l w k =1 k =1 (2.12 - (2. cu o valoare de 20 kJ/m²K de suprafaţă pe sol: 12 .6) (2.5: • coeficienţii de transfer de căldură: coeficientul de transfer de căldură datorat ventilării: H ei = 0. coeficientul de transfer de căldură prin convecţie şi radiaţie: H is = At ⎛ 1 1 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜h −h ⎟ is ⎠ ⎝ ci c (2.HTI şi ferestrelor .9) coeficient convenţional de transfer de căldură între exterior şi suprafaţa interioară: H em = 1 ⎛ 1 1 ⎞ ⎜ ⎜H −H ⎟ ⎟ ms ⎠ ⎝ Th h (2. luând în considerare o perioadă de 24 de ore şi ţinând cont de inerţia mobilierului.34qv unde qv (m3/h) reprezintă debitul volumic de aer de ventilare.8) - coeficient convenţional de transfer de căldură la interior: H ms = his Am unde Am se determină cu relaţia 2.HTf): H es = H TI + H Tf H TI = ∑ ( AkU k ).

numărul de componente ce delimitează spaţiul interior.12) Am = ⎛ c ⎞ ⎜ ⎟ 2 ⎜ A C ⎟ i i ⎟ ⎜ ⎜ ⎟ ⎝ i =1 ⎠ 2 Cm ∑ Valorile pentru Cm şi Am sunt determinate în funcţie de clasa de inerţie a clădirii sau a zonei conform clasificării din tabelul următor (2.5*Asol 2.11) unde: Ci Ai c capacitatea utilă jurnalieră a componentului i.5*Asol • temperaturi exterioare echivalente: θ es = θ ei + Φ sl H es Φ sh H Th (2.13) θ em = θ ei + (2. suprafaţa utilă a clădirii sau a zonei.5*Asol 3. suprafaţa componentului i. relaţia: Suprafaţa echivalentă de transfer de căldură cu mediul ambiant Am este determinată cu (2.4): Tabel 2.Cm = ∑ ( Ai Ci ) + 20 Asol i =1 c (2. Această suprafaţă este luată în considerare ca Asol fiind egală cu suprafaţa încălzită pentru clădirile de locuit.5*Asol 2.14) Radiaţia solară incidentă la nivelul suprafeţelor exterioare este luată în considerare prin: I sr = f s I D + I d + I r unde: fs ID Id factorul de reducere a radiaţiei solare directe componenta directă a radiaţiei solare componenta difuză a radiaţiei solare 13 .0*Asol 3.4 Valori convenţionale pentru Cm şi Am Clasa de inerţie Cm Foarte uşoară 80*Asol Uşoară 110*Asol Medie 165*Asol Grea 260*Asol Foarte grea 370*Asol Am 2.

j j =1 n (2.22) (2.15 ) Fluxul de căldură transmis încăperii.23) 14 . se determină cu relaţia: Φ svl = ∑ [ASb 3 I sr ] j j =1 w (2. j j =1 n (2. datorat radiaţiei solare absorbite dar şi radiaţiei reci (spre bolta cerească) pentru componentele uşoare (opace şi transparente) este determinat cu relaţia: l ⎡ w ⎡ ⎛ ⎛ qerU ⎞⎤ qerU ⎞⎤ ⎟ ⎜ ⎟ S I A S I + + Φ sl = ∑ ⎢ A⎜ + ⎢ ⎥ ∑ 2 f sr b sr ⎟⎥ ⎜ ⎜ he ⎟ h = 1 k =1 ⎣ ⎝ j e ⎠⎦ j ⎠⎦ k ⎣ ⎝ (2.19) Φ i .c .16 ) • fluxul de căldură în nodurile de temperatură: Fluxul de căldură datorat radiaţiei solare directe la nivelul elementelor transparente se determină cu relaţia: Φ sd = ∑ A(1 − f lf )S b1 I sr w y =1 [ ] y (2.c fluxul de căldură convectiv al fiecărei surse Φ i .18) Fluxul de căldură datorat surselor de căldură interioare se determină: Φ i . r = ∑ Φ i .21) (2.20) unde: n numărul de surse interioare de căldură Φ i .r fluxul de căldură radiativ al fiecărei surse Fluxurile de căldură în nodurile de temperatură se determină cu relaţiile: Φ i = Φ svl + f sa Φ sd + Φ int c Φ s = Prs (1 − f sa )Φ sd + Prsd Φ int r Φ m = Prm (1 − f sa )Φ sd + Prmd Φ int r (2.17) Fluxul de căldură datorat radiaţiei solare transmis încăperii datorită creşterii temperaturii aerului ce trece prin straturile de aer ventilate din ferestre. datorat radiaţiei solare absorbite şi radiaţiei reci (spre bolta cerească).c = ∑ Φ i .r .Ir componenta reflectată a radiaţiei solare Fluxul de căldură transmis încăperii. pentru componentele grele este determinat cu relaţia: h ⎡ ⎛ qerU ⎞⎤ ⎟⎥ S I Φ sh = ∑ ⎢ A⎜ + f sr ⎜ he ⎟ y =1 ⎣ ⎝ ⎠⎦ y (2.

24 ⎡ ⎜ (θ op (h ) + θ op (h + 1) + θ op (h + 2)) 3 ⎟⎥ − D ∑⎛ ⎢ ⎠⎦ ⎣ h⎝ In relaţia (2. H ⎞ Prs = ⎛ ⎜ At − A m − es h ⎟ is ⎠ ⎝ At A Prm = m At Prsd şi Prmd reprezintă părţile radiative ale aporturilor solare directe în nodurile θs şi θm Prsd = ( At − Am − Aw − H es / his ) / At − Aw Prmd = Am (A − A ) t f unde Af este suprafaţa totală a elementelor vitrate: Af = ∑ Aj j =1 w In ecuaţiile de mai sus.3. notaţiile corespund următoarelor mărimi: l – numărul total de elemente interne uşoare h – numărul total de elemente opace grele w – numărul total de elemente vitrate Sf – factor solar pentru fiecare element opac Sb1 – factor de transmisie pentru radiaţia solară (radiaţie directă de lungime de undă mică) a elementului vitrat Sb2 – factor de transmisie pentru radiaţia solară (radiaţie de lungime de undă mare + convecţie) a elementului vitrat Sb3 – factor de transmisie pentru radiaţia solară (pentru lama de aer interioară ventilată) a elementului vitrat Isr – radiaţia solară incidentă pe suprafaţă fIf – factor de pierdere solară a ferestrelor fs – factor de umbrire datorat protecţiilor solare fsa – partea aporturilor solare transmise direct aerului din încăpere qer– flux specific de căldură de la exterior spre bolta cerească Se propun ca valori convenţionale: fIf = 0 fsa = 0.24). în perioada de vară Determinarea acestei temperaturi permite efectuarea de analize privind supraîncălzirea încăperii pe perioada sezonului cald şi oportunitatea prevederii unui sistem de climatizare.24) tic = max h=1. temperatura operativă este calculată conform relaţiilor prezentate la § 2.3. Temperatura interioară convenţională a unei încăperi neclimatizate în perioada de vară este considerată ca fiind valoarea maximă a mediei pe trei ore consecutive a valorilor temperaturii operative: ⎞⎤ (2.4 Stabilirea temperaturii interioare a unei încăperi neclimatizate. De asemenea.3.1 2.2. la calculul temperaturii interioare convenţionale se ţine seama de influenţa inerţiei termice a clădirii prin introducerea coeficientului D determinat astfel: 15 .Prs şi Prm reprezintă componentele radiative ale aporturilor interioare în nodurile θs şi θm.

9 Sfd -1 n (h ) 0.5 n (h-1) 2.25) unde: E – ecart de temperatură între media zilei de calcul şi media lunară 1 B1 = (1 + Rms H ) C = 0.1 0.ferestre pe două faţade – tabel 2. H .ferestre deschise noaptea şi închise ziua: Ziua Noaptea Sfd 0.0 .⎛ 1 ⎞ ⎜ ⎡⎛ −4 2 2 ⎞⎤ 2 ⎟ ⎜ ⎢ ⎜1 + 4.5 0. Debitul de aer pentru ventilare mecanică se detremină în conformitate cu Normativul de ventilare I5. Debitul de aer pentru ventilare naturală neorganizată (aerisire) se poate considera astfel: .debitul de aer de ventilare: Pentru calculul temperaturii interioare este necesar să se cunoască debitul de aer de ventilare.0 4.5 n (h-1) 0.5 – 2.278C ms H .75 E ⎜1 − ⎢ ⎝ ⎜ ⎢ ⎟ ⎞ ⎛ − 4 2 ⎥ ⎜1 + 4.pierderi de căldură medii prin pereţi şi prin ventilare: H = H th + H es + H ei Temperatura interioară convenţională trebuie determinată cu o precizie de 0.5 .6 Schimburi de aer realizate prin aerisire.5 1.1 °C.76 ⋅ 10 C (1 − B1 ) ⎟ ⎥ ⎟ ⎠⎥ ⎟ D = 0. Pentru utilizarea metodologiei de calcul a temperaturii operaţionale.5 3 .5 Tabel 2.6 Mărimea care intervine în mod direct la stabilirea debitului de aer este suprafaţa de deschidere a ferestrei Sfd.1 0.76 ⋅ 10 C ⎟ ⎜ ⎢ ⎟ ⎥ ⎠ ⎝ ⎦ ⎜ ⎣ ⎟ ⎝ ⎠ (2.5 7.constantă de timp secvenţială a volumului studiat (încăpere).9 Sfd n (h-1) 2.6 sunt indicate valori uzuale pentru numărul de schimburi de aer n (h-1) pentru încăperi în funcţie de poziţia ferestrelor pe faţade şi suprafaţa lor de deschidere.1 0.5 2.5 Schimburi de aer realizate prin aerisire.1 0.ferestre deschise ziua şi noaptea: 0.5 0.1 0. pentru ferestre pe o singură faţadă: . .ferestre doar pe o faţadă – tabel 2.0 7. Sfd. pentru ferestre pe două faţade: . definită ca fiind raportul dintre suprafaţa de deschidere efectivă a ferestrei şi suprafaţa totală a ferestrei. prin rotunjirea valorii obţinute la valoarea cea mai apropiată. se dau mai jos valori recomandate pentru diverse mărimi ce intervin în cadrul metodei.capacitate termică secvenţială ce caracterizează amortizarea temperaturii în perioada de vară pe o perioadă de 12 zile.1 0.5 1. cu: Cms .5 0. In tabelele 2.0 7.ferestre deschise noaptea şi închise ziua: Ziua Noaptea Sfd 0.5 0.5 16 .0 2.0 4. Tabel 2.ferestre deschise ziua şi noaptea: 0.

calculând votul mediu previzibil PMV. 17 .puterea surselor interioare de căldură: In tabelele de mai jos sunt date valori recomandate pentru estimarea fluxului de căldură provenit de la surse interioare. pentru clădiri rezidenţiale (W/m2) Ora Bucătărie Sufragerie Dormitor 1 5 0 5 2 5 0 5 3 5 0 5 4 5 0 5 5 5 0 5 6 5 0 5 7 10 1 2 8 10 1 2 9 7 1 2 10 7 1 0 11 7 10 0 12 10 10 0 13 15 10 0 14 15 10 0 15 10 1 0 16 5 1 0 17 5 1 0 18 15 15 0 19 15 15 0 20 15 15 0 21 10 15 0 22 5 10 2 23 5 0 5 24 5 0 5 Tabelul 2. § 13.. în conformitate cu partea I a Metodologiei. pentru clădiri nerezidenţiale (W/m2) Tip clădire Birou de proiectare Birou informatică Birou personal de conducere Sală de calculatoare Sală de conferinţe Hol Birou Restaurant Oameni (W/pers) 155 130 130 130 130 130 130 150 Iluminat (W/m2) 22 9 12 9 9 5 15 20 Echipamente (W/m2) 7 35 7 350 5 5 16 3 Calculul se face pentru ziua cea mai caldă din perioda de funcţionare a clădirii respective. Dacă destinaţia clădirii conduce la o funcţionare continuă. Tabelul 2. se consideră parametrii climatici exteriori pentru luna iulie.7 Fluxul de căldură de la surse interioare. Temperatura obţinută se apreciază ca fiind acceptabilă sau nu. nota de confort sau procentul de nemulţumiţi (PPD).8 Fluxul de căldură de la surse interioare.

date privind sistemele de încălzire. d) evaluarea efectului implementării unor măsuri de conservare a energie la clădirea existentă.sursele interne de căldură şi umiditate. indici de proiectare).3 Conţinut general Metoda include calculul următoarelor mărimi definitorii pentru performanţa energetică a clădirilor climatizate: . cu temperaturi interioare prescrise diferite şi poate avea sisteme de răcire cu funcţionare intermitentă. . a sistemelor de încălzire/răcire şi scenariului lor de utilizare. răcire.4 Calculul necesarului de energie pentru răcirea clădirilor şi al consumului de energie pentru sistemele de climatizare . e) predicţia necesarului de resurse energetice la nivel regional. pentru o clădire dată.(la nivelul surselor).4. c) propunerea unui nivel standard. b) compararea performanţelor energetice pentru diverse variante de proiectare.2 Obiectiv: calculul energiei necesare răcirii clădirilor pentru asigurarea unei temperaturi interioare prescrise precum şi al energiei consumate de sistemul de climatizare în acest scop. . 2.1 Principalele date de intrare Principalele date de intrare necesare pentru efectuarea calculelor sunt: . care vor fi denumite generic ”clădire”. .(la nivelul clădirii). prin posibilitatea calculării consumurilor în variantele ”cu” şi ”fără” măsuri de conservare. pentru menţinerea unei temperaturi interioare prescrise în clădire/zonă . . fără controlul umidităţii interioare.climatul exterior. Se consideră numai căldura sensibilă. atunci când aceasta este răcită la o temperatură interioară constantă.consumul anual de energie al sistemelor de răcire utilizate .metodă de calcul lunară 2. Calculul se aplică la clădiri rezidenţiale sau nerezidenţiale sau părţi ale acestora.contribuţia surselor interne de căldură şi a aporturilor solare la bilanţul termic al clădirii considerate. . privind performanţa energetica a clădirilor existente (indici de evaluare).3.necesarul anual de energie pentru răcire. ventilare şi iluminat: ▪ partiţionarea clădirii în zone de calcul determinate de parametrii de confort diferţi şi/sau scenarii de funcţionare diferite.descrierea clădirii şi a elementelor sale. 18 . apă caldă de consum. naţional sau internaţional.caracteristicile elementelor de anvelopă şi ale sistemelor de ventilare. nu şi cea latentă. 2.consumul auxiliar anual de energie pentru răcire şi ventilare. . Aceste determinări sunt necesare pentru rezolvarea următoarelor tipuri de aplicaţii: a) aprecierea măsurii în care sunt atinse obiectivele energetice reglementare existente (ex.4.2.4. . . prin calculul energiei consumate de clădiri reprezentative din fondul construit existent. 2.fluxul de căldură prin transmisie şi pentru ventilarea clădirii. Clădirea poate avea mai multe zone termice.1 Domeniu de aplicare: clădiri climatizate.4.

Combinarea rezultatelor pentru diferite zone cu diferite sisteme se face de asemenea conform §2.4. contribuţia surselor de energie regenerabile. ţinând cont de rezultatele obţinute în prima etapă. Calculul poate fi realizat în doua etape.4 Descrierea procedurii de calcul Necesarul de energie pentru răcire va fi calculat pe baza bilanţului termic efectuat pentru întreaga clădire sau pentru fiecare zonă a clădirii.13.5 precum şi a duratei sezonului de răcire. Detalierea procedurii de calcul este prezentată în diferitele subcapitole menţionate în continuare: . răcire. a energiei necesare pentru răcire QR.4.1. ventilare şi iluminat) şi eventualele recuperări ale acestora. consumul de energie lunar şi anual pentru răcirea clădirilor . . . Aceste valori constituie date de intrare pentru bilanţul de energie la nivelul sistemului de răcire.4.4. calculul necesarului de energie pentru răcire se poate efectua în două sau trei etape succesive: de exemplu. se face conform recomandărilor de la § 2. pentru fiecare perioadă şi zonă a clădirii.4.4. surselor regenerabile sau degajărilor interioare. iar în a doua şi în a treia etapă.2.6.Definirea partiţionării clădirii în mai multe zone. surse interne. 2.3.4. - - 2. apă caldă. se va proceda conform § 2. ventilare. dacă există interacţiuni semnificative între zonele termice sau între sisteme şi bilanţul energetic al clădirii (de exemplu căldura disipată de sisteme influenţează bilanţul de energie al clădirii). de proiectare.4. aporturi solare.Combinarea rezultatelor obţinute în diverse perioade şi pentru zone deservite de acelaşi sistem şi calculul consumului de energie pentru răcire ţinând cont de energia disipată. fără să se ia în considerare ventilarea nocturnă sau ventilarea care se realizează în afară perioadei de ocupare. Structura procedurii de calcul este descrisă în cele ce urmează. conform § 2. 2.4. conform § 2. se realizează calculul necesarului de energie. în prima etapă.Calculul.▪ pierderi de energie la sursele de răcire sau pe traseul de distribuţie al agentului termic până la consumatori şi eventuale recuperări ale acestei energii prin utilizarea recuperării căldurii. 19 .4.3 Datele de ieşire adiţionale Acestea sunt: valori lunare pentru principalele elemente ce intervin în bilanţurile de energie: transmisie. pierderile din sistem (pe partea de încălzire.Definirea conturului tuturor spaţiilor condiţionate (răcite) şi a celor necondiţionate.4. .12. se pot integra efectele acestor tipuri de ventilare (dacă ele există). utilizând informaţiile prezentate în § 2.4.7 – 2. durata sezonului de răcire. conform §2. ▪ elementele de comandă şi control utilizate pentru menţinerea parametrilor de confort la valorile prescrise.4.3. De asemenea. pentru situaţii deosebite. consumul de energie auxiliar pentru răcire şi ventilare. . ▪ debitul de aer şi temperatura aerului refulat (introdus) pe cale mecanică (fiind în prealabil preîncălzit sau/şi prerăcit).13.2 Principalele date de ieşire Principalele date de ieşire (rezultate) ale metodei de calcul sunt: necesarul de energie lunar şi anual pentru răcirea clădirilor . dacă acest fapt este necesar.3.

4 este reprezentat un bilanţ global de energie pentru clădire şi sisteme (relativ simplificat. directe (radiaţie solară pătrunsă prin ferestre) sau indirecte (radiaţie solară absorbită în elementele opace de închidere ale clădirii). s-a considerat echipamentul de generare termodinamică a frigului GTF.transferul de căldură pentru încălzirea/răcirea aerului de ventilare introdus mecanic sau natural. datorat diferenţelor de temperatură dintre spaţiul climatizat şi aerul introdus. pierderile de energie care au loc la generare. datorat diferenţelor de temperatură.căldura acumulată sau cedată în masa clădirii. Bilanţul de energie al fiecărui sistem cuprinde de asemenea şi energia recuperată în sistem de la diverse surse şi la diferite nivele. distribuţie şi emisie în sistemele de răcire. Folosirea unui “factor de utilizare a căldurii” transferate prin transmisie şi prin ventilare permite luarea în considerare a faptului că numai o parte din această căldură diminuează necesarul de frig. dintre spaţiul climatizat şi mediul exterior. datorat difenţelor de temperatură dintre zona climatizată şi spaţiile adiacente. ca un caz particular. Efectul inerţiei termice a clădirii în cazul răcirii intermitente sau a opririi sistemului de răcire va fi luat în calcul prin introducerea unei ajustări a temperaturii interioare sau a unei corecţii aplicate necesarului de frig calculat pentru cazul răcirii continue a clădirii. care se consideră că este contrabalansat de nerespectarea perfectă a temperaturii prescrise la interior. rezultă din bilanţul de energie pentru răcire care include urmatorii factori: necesarul de energie pentru răcirea clădirii sau zonei. cu consum de energie primară introduse în sistem. Partea neutilizată a acestui transfer de căldură are loc în perioade în care climatizarea nu funcţionează (de exemplu noaptea). însă rezultatele obţinute pentru lunile de început şi sfârşit ale perioadei de răcire pot avea erori relative importante. . Bilanţul nu ia în considerare parte neutilizată a transferului de căldură. Energia consumată la nivelul sistemului. .sursele interioare de căldură (inclusiv cele negative. In diagrama din fig. deoarece nu cuprinde toate recuperările de energie. . Metoda de calcul prezentată este o metodă cvasi-staţionară. . 2. Perioada de calcul utilizată de metoda prezentată este de o luna. sursele regenerabile şi o eventuală producţie de energie prin cogenerare). Necesarul de energie al clădirii pentru răcire este asigurat prin furnizarea de energie de către sisteme de răcire adecvate.sursele de căldură solare. . sistemul de răcire extrage căldura pentru a micşora temperatura interioară sub un nivel maxim prescris. Acest echipament absorbe căldura din clădire.energia necesară pentru răcirea clădirii sau a unei zone a acesteia. energia primară produsă de aceste sisteme de răcire (de exemplu energie electrică ce rezultă dintr-un sistem de co sau trigenerare).transferul de căldură prin transmisie şi ventilare dintre zonele adiacente. .transferul de căldură prin transmisie. care absorb căldură). 20 . energia introdusă în sistemele de răcire. La nivelul sistemului. stocare. energia furnizată de sistemele ce utilizeaza energie regenerabilă. Calculele lunare oferă rezultate corecte la nivel anual.Bilanţul de energie la nivelul clădirii include următorii termeni (numai căldură sensibilă): .

Qpierd ar – energia consumată datorită încălzirii apei în reţelele de apă rece. provenită de la sursele de căldură. exterioare şi interioare. Q pierd aer – energia consumată pentru tratarea pierderilor de aer prin neetanşeităţile conductelor şi datorită încălzirii aerului rece vehiculat în sistem. deoarece micşorează sarcina de răcire). Qaux – energie primară consumată pentru echipamente auxiliare (pompe. în situaţia răcirii încăperilor. la nivelul centralei de tratare a aerului. QRsistF – energia necesară pentru răcire la nivelul generatoruluin de frig (sursei de frig). Qrec. QR – energia necesară pentru răcirea clădirii. datorită căldurii care pătrunde în sistem. Notaţii: Qsurse.Qsurse. QS – căldura provenită de la soare. distribuţie etc. care include energia suplimentară datorită pierderilor de aer din sistem. 2.R – căldura totală pătrunsă în încăpere. la transport. ventilatoare).cl – căldură evacuată la nivelul clădirii (de exemplu prin ventilare nocturnă. QneconvCTA – energie neconvenţională utilizată pentru răcire.4 Diagrama energetică pentru răcire în clădiri climatizate. la nivelul centralei de tratare a aerului CTA. din punct de vedere al răcirii se poate considera o recuperare a energiei.R QS Qint ηQTr QR QRsist CTA CLADIRE Qrec cl Qpierd aer nivel Qneconv CTA CTA Qen prim R QRsist F Qpierd ar Qaux Qen prim tot SISTEM GTF Qpierd GTF Fig. QRsistCTA – energia necesară pentru răcire. Qint – căldura degajată de sursele interioare. prin neetanşeităţile conductelor. QTr – căldura totală schimbată de clădire cu exteriorul. prin transfer (poate avea şi sens invers. în funcţie de temperatura interioară şi exterioară. QpierdGTF – pierderi în sistemul de generare a frigului. 21 .

22 . fară a ţine cont de cuplajul termic dintre zone. c) Există mai multe sisteme de ventilare ce deservesc diferite zone ale clădirii climatizate.clădirea poate fi divizată în mai multe zone interioare. Spaţiile neclimatizate de dimensiuni reduse pot fi incluse în cadrul unui spaţiu mare climatizat dar în acest caz trebuie privite şi ele ca spaţii climatizate. raportate la 1 m2 de pardoseală utilă. ţinând cont de cuplajul termic dintre zone. Aria pardoselii Ap corespunde pardoselii utile. sol). 2. Aceasta condiţie nu este aplicabilă atunci când uşile de separare dintre spaţiile ventilate sunt supuse unor deschideri frecvente sau când mai mult de 80% din aria pardoselii are aceeaşi rată de ventilare (număr de schimburi orare). diferă între ele cu mai mult de 4 ori. trebuie definit de la inceput conturul clădirii. de alte zone climatizate sau de zonele adiacente neclimatizate. calculul se face utilizând procedura monozonă pentru fiecare zonă în parte şi presupunând frontiere adiabatice între zonele adiacente. De asemenea.2. se delimitează zonele interioare de calcul.1 Limitele clădirii Limitele clădirii cuprind toate elementele componente ale anvelopei ce separă spaţiul răcit sau încălzit (condiţionat) de mediul exterior (aer. dacă există un sistem de ventilare ce deserveşte mai mult de 80% din volumul clădirii (zonei). . Definirea conturului clădirii şi a zonelor de calcul Pentru o abordare corectă a calculului energetic. .4.ca o singură zonă termică sau: .4. (Pentru detalii vezi partea I a Metodologiei). d) Debitele de ventilare a spaţiilor climatizate.4. . Prin urmare. în caz de necesitate. Dacă o clădire este divizată în mai multe zone. fără cuplaj termic între zone. Fiecare zonă termică interioară poate fi caracterizată de parametri diferiţi (temperatură) sau scenarii diferite de temperatură pe durata unei zile.2 Definirea zonelor termice ale clădirii Din punct de vedere termic. pentru calcul pot apare următoarele situaţii: . apă.clădirea poate fi divizată în mai multe zone interioare (calcul multi-zona).4. Aria se va calcula utilizând dimensiunile interioare ale încăperii.întreaga clădire poate fi modelată ca o singura zonă. b) există mai multe sisteme de încalzire/răcire ce funcţionează simultan şi acoperă arii diferite în interiorul clădirii climatizate. Decizia cu privire la luarea în considerare sau nu a cuplajului termic dintre zone depinde de scopul calculului şi de complexitatea clădirii şi a sistemelor sale.clădirea poate fi divizată în mai multe zone interioare. In cazul definirii mai multor zone.4. 2.4. ţinând cont de cuplajul termic dintre zone. clădirea poate fi considerată: . caracterizate prin temperatură prescrisă diferită şi/sau de scenarii diferite de utilizare. Partiţionarea clădirii în ”zone termice” este necesară în cazul următoarelor situaţii : a) spaţiile sunt răcite pe cale mecanică şi temperaturile prescrise pentru răcire diferă cu mai mult de 4 K. celelalte spaţii se consideră deservite de acelaşi sistem.clădirea poate fi divizată în mai multe zone interioare (calcul multi-zonal). în acest caz bilanţul termic trebuie efectuat la nivelul fiecarei zone. considerat ca ”sistem principal”. fără a ţine cont de cuplajul termic dintre zone. bilanţul termic se efectuează separat pentru fiecare zonă în parte.

calculul aporturilor de căldură de la sursele interioare. Pentru zonele deservite de acelaşi sistem de răcire.26) θi = ∑ Ap . calculul aporturilor solare.12. considerând cuplajul termic dintre zone Pentru calculul multizonă care consideră cuplajul termic dintre zone.2 Calculul multizonă. energia consumată este egală cu suma energiilor consumate (utilizate) calculate pentru fiecare zonă a clădirii în parte (conform § 2.2. jθ i . temperatura interioară în perioada de răcire se scrie ca o medie ponderată dintre temperaturile interioare din aceleaşi zone (θj) cu suprafeţele pardoselilor zonelor j (Ap.7. de ventilare.2.13). de exemplu. calculul transferului de căldură prin ventilare. j j în care : θi.4. Dacă se aplică procedura de calcul monozonă iar zona respectivă cuprinde spaţii cu utilizări diferite (relativ la surse de caldură interioare. Procedura de calcul pentru acest caz este detaliată în Anexa II.j aria pardoselii utile a spaţiului j.4. conform § 2.4. j temperatura prescrisă a spaţiului j în perioada de răcire.4. [m2].Dacă nici una dintre cele două proceduri mai sus enunţate (”monozonă”. conform § 2. o medie ponderată cu parametrii stabiliţi în funcţie de utilizare.4. 2.2.1 Calculul monozonă Dacă se aplică ipoteza de calcul a clădirii formate dintr-o singura zonă. [ºC].4. Cu toate acestea. de acelaşi tip cu media ponderată a temperaturilor. iar zona respectivă cuprinde spaţii cu temperaturi prescrise diferite (cu diferenţe mai mici de 4K). 2. debite de ventilare etc. se recurge la procedura de calcul multizonă cu cuplaj termic între zone.3 Calculul multizonă.4.13).4. Ap.11 calculul necesarului total de energie pentru răcire QR conform § 2.2. conform următoarelor etape de calcul: a) b) c) d) e) f) calculul transferului de căldură prin transmisie.4.10 calculul parametrilor dinamici.B.4.4. conform § 2.4. Din acest motiv. 23 . 2. condiţiile la limită şi iniţiale pot fi cuplate. energia necesară este egală cu suma energiilor necesare calculate pentru fiecare zonă în parte (conform § 2.9. calculul multizonă fără cuplaj termic reprezintă o procedură de aplicare succesivă a calculului monozonă.4. j ∑ j (2. Pentru zonele care nu sunt deservite de acelaşi sistem de răcire. conform § 2. conform § 2.5 Necesarul de energie pentru răcire 2.4. respectiv ”multizonă fără cuplaj termic între zone”) nu poate fi aplicată. ore de iluminat. 2. pentru cazul zonelor deservite de acelaşi sistem de răcire sau care au aceleaşi surse interioare de caldură.4.) se va utiliza ca valoare a temperaturii zonei. fără cuplaj termic dintre zone Pentru calculul multizonă fără cuplaj termic între zone.1 Procedura de calcul Această procedură este utilizată pentru a obţine necesarul de energie pentru răcire pentru intreaga clădire sau pentru o zonă a acesteia. orice transfer termic prin transmisie sau prin transport de aer dintre zone nu este luat în considerare.8.j): A p .5.4. este luat în considerare orice transfer termic prin transmisie sau prin transport de aer interzone.

Transferul de căldură total dintre clădire şi mediul adiacent neclimatizat se scrie: QTr = QT + QV (2. ηR . 24 . Qsurse. Relaţii generale de calcul Pentru fiecare zonă a clădirii. § 2. Sistemele de încălzire/răcire constituie ele însele surse interioare de căldură. (2. pentru fiecare zonă şi pentru fiecare perioadă de calcul: QTr – căldura totală transferată.căldura transferată prin transmisie. In funcţie de diferenţele de temperatură cu care se calculează termenii QT şi QV şi de coeficienţii de transfer.27) în care: Q R .2. § 2.ηR QTr. Durată sezonului de răcire Pentru această metodă de calcul.căldura degajată de sursele interioare .R pentru situaţia Q R > 0. [MJ].R. toate evaluările fiind făcute pentru această situaţie. QTr.energia totală furnizată de sursele de căldură. QT . 2. QV . trebuie să se facă un calcul în două etape: iniţial se evaluează necesarul de energie al clădirii fără aceste surse şi după aceea se include şi energia care provine de la aceste surse.Pentru simplificarea scrierii. Metoda este similară celei expuse la § 1. [MJ].R . pentru fiecare lună de calcul se calculeaza conform relaţiei: Q R = Qsurse. Durată sezonului de răcire poate fi redusa prin aplicarea unor tehnici care conduc la economii de energie pentru răcire (de exemplu. durata sezonului de răcire se determină prin numărarea zilelor pentru care energia necesară pentru răcire este mai mare ca zero.30 şi 2. în aceste situaţii este necesară evaluarea perioadelor de funcţionare ale eventualelor sisteme auxiliare.5.energia necesară pentru răcirea clădirii.11 Observaţie . depinde de necesarul de energie al clădirii.5.33). v. în situaţia răcirii. necesarul de energie pentru răcire. se aplică un factor de corecţie <1 .11. [MJ].6.R . [MJ].2. v. în situaţia răcirii clădirii. Qsurse : Qsurse = Qint + QS (2.4. Căldura totală de la sursele interioare. în situaţia răcirii clădirilor. [MJ]. uneori negative (care absorb căldură). termenul QTr poate fi negativ (căldură extrasă din clădire) sau pozitiv (căldură care pătrunde în clădire) – vezi fig. Deoarece căldura datorată acestor surse.2 pentru calculul duratei sezonului de încălzire. 2. cf. doar perioada de timp în care funcţioneaza sistemul de răcire de bază.căldura provenită de la soare . caracteristic situaţiei de răcire.28) în care. [MJ]. § 2. [MJ].4. [MJ].29) în care: Qint .energia totală transferată între clădire şi mediul exterior. pentru lunile caracterizate de un raport ”pierderi/surse interne” ridicat.factorul de utilizare a pierderilor de căldură.4. QS .4. prin utilizarea ventilarii nocturne).7.8. pastrând pentru calculul necesarului de energie.căldura transferată prin aerul de ventilare. în cele ce urmează nu se va mai utiliza indicele “R”.4. (relaţiile 2.4.

Pentru fereastre. determinata conform anexei II.Transfer de caldură către spaţii adiacente foarte vitrate (tip seră): în acest caz.2. la o valoare mai mică a coeficientului global de transfer termic prin fereastra UF. se utilizează un factor de reducere b subunitar. 2.Transfer de caldură către o zonă adiacentă neclimatizată : temperatura θ e . θe.7.Transfer de caldură spre mediul exterior : în acest caz θ e .1.7. în cazul transferului prin sol sau către spaţii puternic vitrate. Valoarea temperaturii θ e . . θi . raportul dintre aria tâmplariei şi aria vitrată trebuie determinată de asemenea conform părţii I a Metodologiei. Transferul de căldură prin transmisie cuprinde atât transferul prin suprafeţele corespunzătoare elementelor ce delimitează zonele de temperaturi diferite.temperatura interioară a clădirii sau a zonei. HT.4.10.A . către spaţiul sau zona de temperatură θe.4. cât şi cel datorat punţilor termice punctuale sau liniare. determinată conform Anexei II. Ca o simplificare. trebuie urmată aceeaşi procedură ca în cazul spaţiilor adiacente neclimatizate. al elementului k.2.4. pentru a ţine cont de diferenţa de temperatură mai redusă în realitate faţă de cazul în care transferul are loc direct către mediul exterior. a mediului exterior sau a zonei adiacente elementului k. se admite utilizarea aceluiaşi raport pentru toate ferestrele clădirii.3 sau 0.durata de calcul. [W/K].coeficientul de transfer de căldură prin transmisie. se stabilesc conform părţii I a Metodologiei.k este egală cu temperatura mediului exterior.k . . In cazul transferului de căldură prin sol. In cazul unor proprietăţi termofizice diferite ale elementelor de construcţie pentru situaţiile de încălzire şi răcire. cf.k se stabileşte în funcţie de urmatoarele situaţii : . (θi – θe. 25 . se face o diferenţiere între coeficientul de transfer prin transmisie aferent situaţiei de iarnă şi cel corespunzător situaţiei de vară. t .12.2. în continuare se fac numai câteva precizări importante.2.k este egala în acest caz cu valoarea prescrisă a temperaturii din zona climatizată. Calculul energiei disipate de clădire prin transmisie Fluxul de căldură total prin transmisie este calculat pentru fiecare lună a anului şi pentru fiecare clădire/zonă. Efectul radiaţiei solare asupra temperaturii ce se stabileşte în interiorul spaţiilor foarte vitrate este luat în considerare ca parte din calculul referitor la aporturile solare.30) în care: HT. [Ms].k)}.4. cu relaţia: QT = Σk { HT. determinata conform anexei II.Transfer de caldură către o zonă adiacentă climatizată : temperatura θ e. valori ce conduc în cazul răcirii. trebuie considerate valori diferite ale coeficienţilor de transmisie pentru fiecare mod în parte. Acest lucru apare evident în special în cazul ferestrelor cu jaluzele (sau alte elemente de umbrire) reglabile pe poziţii de iarnă sau de vară. . Transferul de căldura prin transmisie (conducţie) 2.k ai elementelor k.A.k. In calculul coeficientului de transfer termic către o zonă adiacentă neclimatizată. § 2.k .t (2.2.7.4.k este egală cu temperatura mediului exterior.A. de regulă 0.k. Coeficienţii de transfer termic prin transmisie Valorile coeficienţilor de transfer de căldura prin transmisie. întrucât aceşti coeficienţi includ atât efectele de regim staţionar (caracteristice transferului perimetral) cât şi pe cele periodice (caracteristice transferului prin suprafaţă).2. dezvoltat în cadrul capitolului 2.temperatura spaţiului.

bazată pe valori care corespund structurii şi utilizării acesteia din urmă.k reprezintă temperatura clădirii adiacente. cantitatea de căldură transferată aerului interior este puternic dependentă de diferenţa de temperatură dintre temperatura sursei şi cea a aerului ambiant.Pentru calculul cu zone cuplate termic. [W/m2K]. se introduce un factor adimensional stabilit în funcţie de căldura acumulată în fereastră. . transferul de căldură către spaţiile adiacente climatizate ţine cont de o temperatură θ e .Pentru calculul cu zone necuplate termic.8.. Situaţii speciale Sunt necesare metode particulare pentru a calcula influenţa următoarelor elemente de construcţie speciale: . transferul de căldură către alte zone climatizate nu se ia în considerare. Dacă o sursă interioară de căldură cu potenţial important. .Transferul de căldură către sol: în acest caz. . . conform anexei II.θintr. are o temperatură apropiată de temperatura interioară.Surse interioare de joasă temperatură.k}.k egală cu temperatura spaţiului(ilor) adiacente.k este egală cu temperatura mediului exterior.32) in care: 26 .Pereţi solari ventilaţi.B . coeficientul global de transfer termic pentru fereastra+ protecţie. temperatura θ e .2. sursa nu trebuie modelată ca orice sursa interioară. coeficientul global de transfer termic pentru fereastra neprotejată.4.t (2.4. ci trebuie reprezentată în cadrul transferului de căldura prin transmisie.4. este UF la toate orele. Calculul energiei disipate de clădire prin ventilare Energia disipată de clădire prin ventilare. Pentru aceasta. 2.cor = U F + p • f p + U F (1 − f p ) (2.7.2.4. Scenariile (orarele) de închidere a jaluzelelor sunt în general diferite de la o regiune la alta şi pot fi diferite de asemenea în funcţie de tipul de utilizare a clădirii.Transfer de căldură către clădirile adiacente: temperatura θ e .cor: UF UF+p fp coeficientul global de transfer termic corectat pentru ansamblul fereastră-protecţie [W/m2K].7.k reprezintă în acest caz temperatura sursei. iar coeficientul global al ferestrei.Alte elemente ventilate ale anvelopei.8. determinata conform anexei II. .1. care la rândul său. considerată neprotejată. 2. factor adimensional funcţie de căldura acumulată în fereastră şi de temperatura interioară prescrisă. Temperatura θe.31) în care: UF. [W/m2K]. Transferul de căldură prin ventilare 2. Coeficientul global UF+p corespunde perioadei de la apusul Soarelui până la ora 7 dimineaţa pentru toate zilele în care temperatura exterioară medie zilnica este mai mica de 10oC. se calculează în fiecare zonă conform relaţiei: QV = Σk{HV.k al elementului este egală cu produsul dintre suprafaţa expusă [m2] şi coeficientul de transfer termic U [W/m2K]. depinde de modul de utilizare a dispozitivelor de protecţie: U F . iar valoarea coeficientului de transmisie Ht.4.k(θi .3. în acest caz. Efectul protecţiei nocturne Efectul radiaţiei nocturne trebuie luat în considerare mai ales în cazul ferestrelor protejate prin dispozitive exterioare (obloane sau jaluzele).A. 2.

pentru una din următoarele situaţii: .ventilare provenită de la un sistem de ventilare mecanică – caz în care θintr.6. Cazul utilizării recuperatoarelor de căldură Intrucât prezenţa unei unităţi de recuperare a căldurii reprezintă un element important în bilanţul de căldură al clădirii sau zonei (influenţeaza utilizarea aporturilor de la surselor interioare. temperatura de introducere (refulare).3.6. ”vara/iarna”. supraîncălzirea zonei etc.pentru calculul zonelor cuplate.k este egala cu temperatura echivalenta a spaţiilor adiacente. conform stării aerului refulat.k este egala cu temperatura acestor zone. efectul utilizării recuperării căldurii asupra temperaturii aerului introdus trebuie luat în considerare în mod particular în calculul necesarului de energie pentru răcire. conform Anexei A. Situaţii speciale In cazul unor proprietăţi diferite ale aerului în funcţie de sezon sau de tipul de sistem utilizat şi scenariul sezonier sau zilnic de funcţionare (de ex. Coeficienţii de transfer termic prin ventilare Valorile coeficientului de transfer pentru ventilare HV. în MJ. Recuperarea căldurii din aerul evacuat se ia în considerare prin reducerea debitului de aer real.8. condiţiile sunt precizate în continuare. determinată conform Anexei II. poate fi calculat pentru fiecare zonă a clădirii şi pentru fiecare lună de calcul.k = ρ a ca V V . mansarde sau alte spaţii închise insorite (sere) – în acest caz. obţinută ca funcţie de temperatura zonei şi de eficienţa recuperatorului. 27 . determinată conform § 2. în funcţie de valorile temperaturii de • V V.ventilare naturală inclusiv infiltraţii de aer din exterior – în acest caz θintr.6. capacitatea calorică a aerului refulat poate fi considerată cu valoarea de 1200 J/m3K 2.12. [W/K]. In cazul în care debitul de aer volumic transfer de căldură prin ventilare HV.4.8.ventilare naturală ce include infiltratii de aer din încăperile adiacente neconditionate sau din poduri.k corespunzător elementului k traversat de debitul volumic de aer introducere θintr. 2. θintr.QV se va introduce cu semnul rezultat din calcul. conform Anexei B. prin elementul k. [K].k ρ a ca debitul volumic aferent elementului aeraulic k. conform relaţiei: V V. ”ventilare de zi/de noapte”. trebuie considerate valori diferite pentru temperatura de refulare θintr. 2.θintr.1.). prin ventilare. Observaţie .k este cunoscut (dată de intrare).4.k θintr. Valoarea negativă a fluxului QV indică un aport de căldură prin aerul de ventilare. coeficientul de transfer prin ventilare datorat aerului refulat în zona z. durata de calcul.2.A. . .k.k şi pentru capacitatea calorică a aerului refulat.QV HV. temperatura interioară a clădirii (zonei) conform § 2. Pentru sisteme ce utilizează recuperatoare de căldură.8.k sunt date în § 2. [K]. conform § 2.4. coeficientul de (2. [Ms]. ”cu recuperarea căldurii/fără recuperarea căldurii”). în care: • • V V. . ventilarea include infiltraţia de la zonele adiacente .2. proporţional cu eficienţa recuperatorului sau înlocuind temperatura exterioară cu temperatura aerului introdus.k este egala cu temperatura aerului exterior θe conform Anexei A.k este egală cu temperatura de introducere a aerului ce intră prin acest tip de sistem.k .33) • H V .3.4. θi t energia totala transferată de zona z. [m3/s].k.k ale acestui debit.

2.2. în m3/s . se poate lua cefic=1 .extra . dezgheţului etc. de efectele dinamice şi de eficienţa sistemului.A. se poate lua cdin=1 . de zilele de weekend şi de tipul de utilizare al clădirii. expunere la vânt. ale temperaturii aerului introdus şi energia adiţionala utilizată în 2. • • utilizare etc. V V . adică între orele 23 pm şi 7 am. pentru toate zilele corespunzătoare perioadei de răcire. de asemenea.k sau ale debitului de aer • - - sistem (aferentă puterii ventilatoarelor. volumic refulat V V. modelul de calcul trebuie să ţina cont de acest lucru.3.34) ∆V V .k în care: • • (2.k. ca şi debitul volumic de aer suplimentar. cea de de ieşire din aparat θintr. conform celor specificate în Anexa II. climat. Sunt posibile scenarii diferite de funcţionare în raport cu cel prezentat. coeficient adimensional ce ţine cont de eficienta sistemului de ventilare nocturna .D 28 .) trebuie să se folosească aceleaşi date climatice utilizate pentru toate calculele din această metodă. k V V .debitul volumic mediu suplimentar şi factorii de corecţie ce ţin cont de diferenţa de temperatură. coeficient adimensional ce ţine cont de temperatura nocturna în raport cu temperatura medie pe 24 de ore . Ele pot diferi funcţie de ziua saptămânii.4.valorile coeficientului de transfer termic pentru ventilare HV. trebuie ţinut cont de următoarele aspecte: . extra . coeficient adimensional ce ţine cont de inerţia constructiei . în m3/s . Un exemplu în acest sens este redat în Anexa II.k = ctemp cdin cefic V V . extra .k rezultată de trecerea aerului exterior prin recuperator. se calculează conform relaţiei : ∆V V . daca unitatea de recuperare a căldurii este oprită sau by-passată pentru a reduce riscul de ingheţ al aerului în recuperator. trebuie să se ia în considerare şi eventualele surse de căldură din aerul exterior ce pot modifica temperatura aerului ce intră în recuperator şi implicit.2.în timpul perioadei de răcire. acest lucru trebuie luat în considerare permanent prin calculul efectiv al temperaturii de introducere θintr.Pentru a determina datele de intrare în situaţia recuperării căldurii. Debitul de aer nocturn suplimentar V trebuie însumat la debitul diurn V . în lipsa unor valori bine precizate. dacă unitatea de recuperare a căldurii nu are un bypass acţionat în funcţie de temperatura interioară sau în funcţie de sezon. în măsura posibilităţilor. Cazul ventilării nocturne Efectul ventilării nocturne poate fi evaluat astfel : . k ctemp cdin cefic • • termen de debit suplimentar datorat ventilarii nocturne.k pe perioada de noapte. k . scenariile de funcţionare ”zilnic” şi ”săptămânal” ale sistemului de ventilare nocturn. Acest debit suplimentar poate fi calculat în funcţie de tipul clădirii. în lipsa unor valori bine precizate. debitul suplimentar datorat ventilarii nocturne.8.k. trebuie precizate ca date suplimentare de intrare. se poate lua ctemp=1 . în lipsa unor valori bine precizate.

. energia furnizată de sursa k în spaţiul climatizat. încălzire sau răcire.med . Degjări de căldură de la surse interioare 2.pompe de căldura ce utilizează aerul evacuat ca sursă termică.4. inclusiv cele cu contributii negative la bilantul termic.3. fluxul de căldură mediu degajat de sursa interioară k. Alte situaţii speciale Sunt necesare metode de calcul speciale atunci când sunt intâlnite următoarele situaţii: .9. . bl Φ surse.9.k t Qsurse .4.9. .8.nc .nc . într-o zonă a acesteia. înafară celei introduse controlat pentru climatizarea spaţiului respectiv.35) în care: Q surse . căldura degajată sau absorbită datorită curgerii apei calde şi reci prin instalaţiile ce strabat încăperea. în cele ce urmează. trebuie utilizată valoarea maximă dintre cele două debite. 2. nu se va mai folosi indicele “R” corespunzător răcirii) Qsurse = ∑ Qsurse.med . energia furnizată de sursa interioară l dintr-un spaţiu adiacent neclimatizat. [MJ].căldura ce rezultă (sau care este absorbită) din procesele tehnologice desfasurate în încăpere sau din prepararea hranei.l k l (2. căldura degajată de aparate electrice aflate în încăpere şi de corpurile de iluminat. (altele decât căldura introdusă controlat pentru încălzirea şi răcirea acestui spaţiu sau cea utilizată pentru prepararea apei calde de consum). Aceste surse de căldură includ: . [MJ].l = Φ surse .l t unde: Qsurse Qsurse.4.pereţi solari ventilaţi. în timpul sezonului sau lunii considerate.med .k + ∑ (1 − bl )* Qsurse.3.căldura metabolică degajată de ocupantii spaţiului.k Qsurse. Energia totală disipată de sursele de căldură. [W].nc . [MJ]. obţinut pe baza datelor definite la § 2.l energia furnizată de sursele interioare de căldură în timpul lunii considerate. în situaţia răcirii clădirii. k = Φ surse .2. factor de reducere al efectului sursei interioare l din spaţiul adiacent neclimatizat. . în timpul sezonului sau lunii considerate.nc.k 29 .alte elemente de anvelopă cu strat de aer ventilat.4.căldura disipată sau absorbită de instalaţiile de ventilare. constau din orice tip de căldură degajată la interiorul spaţiului conditionat. Calculul energiei disipate de sursele interioare de căldură Sursele de căldură interioare. dacă debitul de aer necesar funcţionarii corecte a pompei de căldură este mai mare ca debitul ce ar fi trebuit introdus în calcul ca dată de intrare. inclusiv cele de canalizare.2.R se calculează cu relaţia: (Pentru simplificarea scrierii.1. Qsurse.

se fac următoarele precizări: . § 2. fluxul de căldură cedat de iluminat.l t fluxul de căldură mediu degajat de sursa interioară l.9.o sursă rece.4. § 2.e + Φ il + Φ acm+c + Φ i .4. [W]. 30 .V + Φ proc (2.4. cât şi valori globale pentru un anumit număr de utilizări ale clădirilor. § 2.) Cu aceste observaţii. . [W].5. 2. prin introducerea unor factori de corecţie. cf. § 2.4. cf.4..2.l cedat spaţiului climatizat datorită sursei l. Un spaţiu adiacent neclimatizat reprezintă un spaţiu neclimatizat aflat în afară conturului ce delimitează spaţiul pentru care se calculează necesarul de energie pentru răcire.4.9.nc . şi de scopul calculului.A.7. durată perioadei de calcul (luna sau sezon). § 2.2. fie în alt sistem. In absenţa altor valori.1. cf.med . . dar de semn opus (negativă). § 2.e Φ il Φ acm+c fluxul de căldură total datorat surselor interioare.. [W]..4. Fluxul de căldură mediu degajat de sursele interioare Pentru calcularea degajărilor de căldură de la sursele interioare. aflată în spaţiul adiacent neclimatizat.1.4.2 .2.2.3. valoarea fluxului de căldură Φ surse. [W].9. în care există informaţii detaliate pentru clădiri rezidenţiale şi din domeniul terţiar.9. (cf.r .o parte din căldura degajată de sursele interioare.pentru simplificare.4.2.3 şi cap. trebuie divizată pentru fiecare zonă climatizată în parte.9.V Φ proc 2. răcire şi ventilare.2.4.36) în care: Φ surse Φ oc Φ ap .9. ce contribuie la eliminarea unei cantităţi de căldură din zona de calcul trebuie tratată ca o sursă obişnuită.Φ surse . R . în acest caz. în cazul unui spaţiu neclimatizat adiacent mai multor zone climatizate. poate fi recuperată fie în clădire. fluxul total de căldură datorat surselor interioare se scrie: Φ surse = Φ oc + Φ ap . putând fi evaluate în cadrul calculului performanţei energetice globale a sistemului.dacă o sursă caldă de mărime importantă are o temperatură apropiată de cea a mediului ambiant interior.. [W].9. [W]. pot fi utilizate datele din Anexa II. fluxul de căldură cedat de aparatura electrică. cf.4. fluxul de căldură degajat depinde în mod esenţial de diferenţa de temperatură dintre sursa şi mediu.1. . cantităţile mici de căldură disipate în sistem şi recuperate în clădire pot fi ignorate în calculul necesarului de energie pentru răcire.D.2. cf. [W]. fie chiar în sistemul care se calculează. de modul de utilizare a clădirii.4. Φ I .nc . conform Anexei II. cf.2..2. [Ms]. cedat încăperii climatizate. § 2.Căldura metabolică degajată de ocupanti şi căldura de la aparatura electrică Valorile orare şi săptămânale ale fluxului de căldură cedat de ocupanti şi de aparatura electrică aflată în încăpere trebuie determinate în funcţie de tipul şi gradul de ocupare al clădirii. acest flux va fi luat în considerare ca transfer de căldură prin transmisie. [W].2. fluxul de căldură cedat de instalaţiile de încălzire. fluxul de căldură cedat de ocupanti. obţinut pe baza datelor definite în § 2.9.2.med . în cele ce urmează se consideră numai căldura recuperată în clădire. fluxul de căldură cedat de procese tehnologice şi prepararea hranei. fluxul de căldură cedat de instalaţiile de apă caldă menajeră şi canalizare.9.

Φ ar + c se determină conform capitolului 3. [W].circ Valoarea fluxului de căldură unitar ϕ acm. în funcţie de utilizarea clădirii şi scopul calculului. Observaţie : Fluxul de căldură nu cuprinde căldura evacuată direct prin sistemul de ventilare utilizat pentru evacuarea căldurii de la corpurile de iluminat (dacă este utilizat un astfel de sistem). Căldura degajată de la instalaţiile de apă caldă. Dacă se apreciază ca fiind neimportante în raport cu alte fluxuri de căldură.38) în care : Φ I . răcire şi ventilare se scrie : Φ I .2. se scrie conform relaţiei: Φ acm +c = Φ acm . fluxul de căldură datorat circulatiei apei reci şi canalizarii interioare.3.R . ϕ acm. fluxul de căldură unitar cedat de instalaţia de apă caldă de consum. ingropate etc. Pentru toate aceste dispozitive. flux de căldură datorat apei calde din sistemul de circulatie permanentă. apă caldă de consum şi canalizare către/de la încăperea climatizată. flux de căldură de la sistemul de ventilare din spaţiul climatizat. [W/m] . [W]. disipat de la sistemele de încălzire. lampi speciale. flux de căldură de la sistemul de răcire din spaţiul climatizat.fluxul de căldură cedat de corpurile de iluminat şi .circ (2.4. răcire şi ventilare ΦI ΦR ΦV flux de căldură de la sistemul de încălzire din spaţiul climatizat. răcire şi ventilare Fluxul de căldură disipat de la sistemele de încălzire.9. apa caldă de consum şi canalizare. [m].9. Căldura degajată de la iluminatul artificial Valoarea fluxului de căldură degajat de la iluminat Φ il este suma dintre: . Căldura disipată sau absorbită de la sistemele de încălzire. iluminat de siguranţă.4.necirc + Φ ar +c în care: unde: Φ acm+c Φ acm.37) fluxul de căldură cedat/primit de instalaţiile de apa rece. [W] .V = Φ I + Φ R + ΦV (2. Observaţii pentru încălzire: Valoarea fluxului de căldură de la sistemul de încălzire Φ I se referă la disiparea de căldură în zona considerată. [W]. ele pot fi neglijate. [W].4. fluxul de căldură datorat apei calde de consum în afară sistemului de circulaţie.fluxul de căldură degajat de alte aparate de iluminat prezente în încăpere şi care nu fac parte din prima categorie : corpuri de iluminat decorative.2.necirc Φ ar + c Φ acm. [W]. Φ acm.circ + Φ acm . 2.9. provenită de la surse de energie auxiliară (pompe.circ Φ acm.2.4.2.circ = ϕ acm. trebuie utilizate valorile existente în documentaţia de specialitate.circ precum şi fluxul de căldură datorat apei calde de consum în afară sistemului de circulaţie. R. 2.circ Lacm.circ ⋅ Lacm.V fluxul de căldură total.2. apă rece şi canalizare Fluxul de căldură cedat/primit de instalaţiile de apă rece. ventilatoare şi componente 31 . lungimea conductelor din sistemul de circulaţie a apei calde menajere din zona de clădire considerată.necirc precum şi fluxul de căldură datorat circulatiei apei reci şi canalizarii interioare. [W].

aceste date trebuie obţinute ca valori medii lunare.9.10 Aporturi de căldură solare 2.4. precum şi de caracteristicile de transfer ale acestor suprafeţe. circulatie. 2.nc . precum şi la căldura disipată în procesele de emisie.10.depinde de tipul de utilizare a clădirii şi de scopul calculului şi poate fi determinat pe baza documentaţiei de specialitate. j Fsu . j As .Φ proc .c = ∑ (I s . circulaţie. datorită radiaţiei solare (aportul solar) se calculează cu relaţia: Qs = Qs .2. 2. j = ∑ (I s . Observaţie : Inainte de a calcula căldura disipată sau absorbită de la sistemele de încălzire sau răcire. j j [ ] (2. distribuţie şi inmagazinare a căldurii din sistemul de încălzire. Căldura degajată de la procese tehnologice şi prepararea hranei Fluxul de căldură transferat către sau de la încăpere ce rezultă din procese tehnologice sau de preparare a hranei . absorbtie şi reflexie a radiaţiei solare. de orientarea suprafeţelor receptoare. ΦV se referă la căldura disipată în zona de calcul de către sistemul de ventilare. Observaţii pentru ventilare: Valoarea fluxului de căldură transferat de la sistemul de ventilare. Căldura disipată datorită aerului care este introdus în zona respectivă. Pentru această metodă. energia totală pătrunsă în interior.c + ∑ (1 − b j )Qs .k Fsu . Observaţii pentru sistemul de răcire: Valoarea fluxului de căldură provenit de la sistemul de răcire Φ R se referă la sursele de energie auxiliară (pompe.39) în care: Qs . 32 .4. trebuie luată în considerare printr-o creştere a temperaturii de introducere şi de aceea nu trebuie considerate ca o sursă interioară în sine. include de exemplu căldura disipată de motoarele ventilatoarelor plasate înafara curentului de aer şi de ventilatoarele locale care brasează aerul.nc . este de multe ori nevoie de a calcula necesarul de energie de încălzire sau răcire fără a lua în calcul aceste surse potentiale. j )nc j k unde: Qs energia solară totală pătrunsă în zona de calcul climatizată.k ) şi Qs . Pentru a lua în considerare aria şi caracteristicile suprafeţei de captare a radiaţiei solare. Căldura de la sistemul de ventilare care nu conduce la creşterea temperaturii aerului introdus. [MJ]. precum şi efectul umbririi acesteia se introduce în calcule mărimea denumită arie de captare efectivă. Aceste date trebuie considerate. pentru luna considerată.1 Calculul aporturilor solare totale Aporturile de căldură solare sunt funcţie de radiaţia solară la nivelul localitatii în care se află clădirea. de coeficienţii lor de transmitere.electronice).5. ventilatoare şi componente electronice) din zona considerată precum şi la căldura disipată în procesele de emisie. fie ca medii lunare.k As . într-o zonă a clădirii. fie ca o medie pe intreg sezonul de încălzire. distribuţie şi stocare din sistemul de răcire. Astfel. datorată aporturilor solare ale zonei de calcul şi de la zonele adiacente (neclimatizate).4.

2. .2 (pentru elemente de anvelopă opace). Acest factor reprezintă reducerea fluxului de căldură solar patruns în încăperea climatizată datorită prezentei unor elemente de umbrire permanente cum ar fi: . pentru aporturi solare către spaţiul adiacent j neclimatizat. [m2]. . pereţi şi planşee interioare din spaţii tip seră.2. factor de reducere a aporturilor solare datorită umbririi prin elemente exterioare. [MJ/m2]. [MJ/m2]. determinată conform § 2. Radiaţia solară directă este singura componentă redusă de obstacolelor ce produc umbra.4. integrată pe perioada de calcul. pentru o orientare şi un unghi de înclinare dat. 2. trebuie alese valori medii adecvate scopului urmărit (încălzire.k As. balcoane etc. elemente opace exterioare. pentru luna considerată. care captează radiaţia solară (suprafeţe vitrate exterioare. Se ia în considerare în calcul un factor subunitar Fsu denumit factor de reducere al aporturilor solare datorat umbririi exterioare. răcire sau verificarea confortului termic de vară). factor de reducere a aporturilor de la spaţiul neclimatizat j. [MJ]. Caracteristicile de captare ale acestor suprafeţe depind de climatul local şi de factori dependenţi de perioada de calcul.forme de relief invecinate (dealuri.clădiri invecinate. aria de captare efectivă a suprafeţei k. ce se determina conform Anexei A. aticuri.2. a ariei de captare efectiva corespunzatoare suprafeţei k.1.Qs.k As. aceeaşi interpretare ca la As.10.4.4. prin reflexie. cum ar fi poziţia soarelui sau raportul dintre radiaţia directă şi difuză. produce aceeaşi radiaţie ca cea obstrucţionată. [m2]. egală cu energia solară captată de 1 m2 al suprafetei k.4.10.j Is. precum şi pereţi aflaţi în spatele unor elemente de acoperire sau izolaţii transparente. Aria de captare efectivă a radiaţiei solare pentru elemente vitrate Aria de captare efectivă a unui element de anvelopa vitrat se calculeaza cu relaţia: 33 .elemente de construcţie exterioare ale clădirii (cornise. . aceeaşi interpretare ca la Is. prin elementele perimetrale exterioare ale clădirii.10. în consecinţă. integrată pe perioada de calcul. şi § 2.1 (pentru suprafeţe vitrate). pentru o orientare şi înclinare dată a acesteia. datorată aporturilor solare din zona adiacentă “j”. Aceasta este echivalent cu un obstacol care. pentru aporturi solare către spaţiul adiacent j neclimatizat.j bl Fsu.k Is. [MJ/m2]. copaci etc. Factorul Fsu se exprimă prin relaţia: Fsu = I su Is în care: Fsu factor de reducere al aporturilor solare datorat umbririi exterioare radiaţia totală primită de planul captator în prezenţa elementelor de umbrire Isu exterioare. în zona considerată.k. Is radiaţia totală primită de planul captator în conditiiile lipsei oricărui element de umbrire exterior.2. radiaţia solara totala integrată pe perioada de calcul.retragerea fereastrei faţă de planul exterior al peretelui.j energia solară pătrunsă în zona de calcul. neclimatizată).nc. Arii de captare efective a radiaţiei solare Ariile de captare a radiaţiei solare se determină pentru toate tipurile de elemente perimetrale ale unei clădiri. energia solară pătrunsă în zona de calcul pentru luna considerată.). radiaţia difuză şi cea reflectată de sol ramân neschimbate.k.2.).c Qs. [MJ].10.

Transmitanţa elementului vitrat reprezintă media temporală a raportului dintre energia solară transmisă prin elementul vitrat neumbrit şi energia solară incidenta. se ia în considerare prin factorul de reducere a aporturilor. pierderile prin transmisie pot fi 34 .fară nici un fel de control solar.41) aria totala a elementului vitrat. Pe de alta parte.control manual al elementelor de umbrire mobile. egal cu raportul dintre aria ramei şi aria totala a geamului. în situaţia în care sunt utilizate elementele de umbrire mobile. aporturile solare prin elementele opace nu pot fi neglijate.factor de corecţie a transmitanţei τn . se poate utiliza o pondere fixă a ramei pentru intreaga clădire Ft = 0.AS . se introduce un factor de corecţie a transmitanţei în funcţie de unghiul de incidentă. factor de corecţie în funcţie de durată de utilizare a elementelor de umbrire mobile. [m2].2.control automat inteligent al elementelor mobile 2. factor de tâmplărie (de reducere a suprafeţei ferestrei).43) în care: Fu τ Factorul de reducere a aporturilor solare datorat elementelor de umbrire mobile transmitanţa totală a ferestrei. dacă pierderile de căldura prin radiaţie (către bolta cerească) sunt estimate ca importante. diferenţiate în funcţie de de tipul de control solar existent. . pentru fiecare fereastră. factor de umbrire al fereastrei datorat dispozitivelor de umbrire mobile.transmitanţa la incidenţă normală a radiaţiei solare Parte I a metodologiei stabileşte metodele de calcul pentru determinarea transmitanţei totale a suprafeţelor vitrate echipate cu dispozitive de protecţie solară. Aria de captare efectivă a radiaţiei solare pentru elemente opace Pentru situaţiile de răcire vara sau a determinării conditiilor de confort de vară. care se calculează cu relaţia: Fu = (1 − f u )τ + f uτ u / τ [ ] (2. τ factor de transmisie (transmitanţa) a energiei solare prin elementul vitrat Relativ la factorul de tâmplărie. folosind relaţia: τ = Fττ n (2. Pentru a modela acest fenomen. transmitanţa totală a ferestrei.2. τu fu Factorul fu se determină pe baza unor aşa cum este aratat în Anexa II. F = Fuτ (1 − Ft )AF în care: AF Ft (2. Ca o alternativă. cu care Fu aceasta este prevazută.2. este posibilă definirea unor alte valori de prag la nivel naţional. inclusiv rama. . în situaţia în care elementele de umbrire mobile nu sunt utilizate.2. cum ar fi: .control automat motorizat al acesto elemente.4. ponderea ramei din aria efectivă de captare a ferestrei trebuie determinată conform specificaţiilor tehnice ale ferestrelor. Ca o alternativă la această ipoteză. .D.42) în care: Fτ .10. Umbrirea elementelor vitrate trebuie luată în calcul atunci când radiaţia solară incidentă pe suprafată elementului la ora de calcul depaseste 300 W/m2 şi neglijată dacă radiaţia este inferioară acestei valori de prag. Reducerea aporturilor solare prin utilizarea elementelor de umbrire mobile. Transmitanţa maximă se obţine la incidenţă normală a radiaţiei solare (unghi de incidenţă zero) şi scade odată cu creşterea unghiului de incidenţă.

[m2].e coeficient de transfer de căldură prin radiaţie la exterior.44) As . nemascată de vreun element constructiv. αp aria totala a peretelui considerat de calcul.e poate fi luat egal cu 5 W/m2K.45) în care : ϕ cer Is. Up coeficientul global de transfer termic al peretelui. diferenta medie de temperatură dintre aerul exterior şi temperatura aparentă a bolţii ∆θ e−cer cereşti. Factorul de corecţie Fcer se calculează cu relaţia : Ap Rp. 0. media aritmetică dintre temperatura suprafeţei exterioare a peretelui şi temperatura bolţii cereşti. 35 . θ se La o prima aproximare. diferenţa medie de temperatură ∆θ e−cer va fi luată egală cu 11K. coeficient de absorbţie a radiaţiei solare de către elementul opac considerat. Atunci când temperatura boltii ceresti nu este disponibilă în bazele de date climatice. hr.p (m2) se calculeaza cu formula: (2. rezistenţa termică a elementului exterior opac.47) unde: ε σ emisivitatea suprafetei exterioare a peretelui.5 pentru un perete exterior ne mascat) . perioada de calcul. [ºC]. p = Fcerα p R p . egală cu 5.e = 4εσ (θ se + 273) (2. valoare ce corespunde la o temperatură medie a suprafeţei exterioare de 10 ºC. [m2K/W]. Fluxul de căldura unitar transferat prin radiaţie către bolta cerească se srie sub forma: (2. [ºC]. determinată conform Partea I a Metodologiei. [W/m2] . pentru condiţiile României. [MJ/m2 ] .67*10-8 W/(m2K4).intensificate în acelaşi timp. radiaţia solară totală integrată (energia solară) la nivelul elementului opac. Aria de captare efectivă a unui element opac de anvelopa (perete. [Ms] .se Fcer = 1 − ϕ cer t α p I s. [m2K/W]. Coeficientul de transfer de căldură prin radiaţie la exterior hr. hr. terasă) As. [W/m2K]. fapt modelat prin introducerea unui factor de corecţie al efectului aporturilor solare asupra zonei climatizate.e poate fi aproximat prin relaţia : 3 hr .e ∆θ e−cer în care: Ff factor de formă dintre elementul opac şi bolta cerească (1 pentru terasă orizontală deschisă.seU p Ap în care: Fcer factor de corecţie ce ţine cont de schimbul de căldură prin radiaţie al peretelui către bolta cerească. determinat conform Partea I a Metodologiei .P t fluxul de căldură unitar datorat transferului de căldură prin radiaţie către bolta cerească. constanta Stefan-Boltzmann.46) ϕ cer = F f hr . p (2. [W/m2K] .

hoteluri.5.R energia totală transferată între clădire şi mediul exterior.R Qsurse.0 0. Calculul parametrilor dinamici 2.9.9 Tabelul 2.5. determinată conform tabelului 2.4. Q γ R = surse .daca λR < 0 atunci ηTr .R αR +1 αR R 1 − λα R = .1.4.daca λR =1 atunci ηTr .49) Qt .metoda sezoniera II Clădiri răcite numai pe parcursul zilei (mai puţin de 12 ore/zi): şcoli.0 15 30 15 36 .R (2.50) τ α 0R R parametru numeric de referinţă.2. λR raportul dintre aporturile şi pierderile de căldura ale zonei în perioada de răcire. Efectul inerţiei termice a clădirii în cazul răcirii intermitente sau opririi furnizării frigului este luat în considerare prin introducerea unei ajustari (corecţii) a temperaturii interioare prescrise sau a unei corecţii aplicate necesarului de energie pentru răcire.3. I τ 0R 1. .48) . efectele dinamice sunt luate în considerare prin introducerea unui unui factor de utilizare a pierderilor de căldură în situaţia răcirii. [MJ] – cf § 2.10.4. Factorul de utilizare a pierderilor de căldură este funcţie de raportul dintre pierderile şi aporturile de căldură şi de inerţia termică a clădirii.11.2. constanta de timp de referinţă pentru răcire.metoda lunara .4. spitale. pentru fiecare lună şi pentru fiecare zonă considerată: ηTr.12. locuinte . ηTr .4.R = . în ore.2. determinat conform tabelului 2. 2.R factorul de utilizare a pierderilor de căldură în situaţia răcirii.R aporturile de căldura totale pentru răcire.11. constanta de timp pentru răcire.2.2. în situaţia răcirii clădirilor. săli de spectacole. care se calculează cu relaţia: α R = α0R + unde: τR τ 0R (2. αR parametru numeric adimensional ce depinde de constanta de timp a clădirii pentru răcire τR.9: Valorile parametrului numeric α 0 R si ale constantei de timp de referinţă τ 0 R Tipul de clădire referitor la funcţionarea sistemului de răcire α 0R τ 0 R [ore] Clădiri răcite continuu (mai mult de 12 ore pe zi): clădiri rezidentiale. determinată conform 12. conform următoarelor relaţii: Notând: λR raportul dintre pierderile şi aporturile de căldură în situaţia răcirii.4.1 Calculul factorului de utilizare a pierderilor de căldură In metoda de calcul lunară. QTr. aceste aspecte sunt descrise în § 2. [MJ]. birouri. magazine Valorile lui α 0 r si τ 0 r pot fi furnizate şi la nivel naţional. modul de calcul al aporturilor solare prin aceste elemente va fi descris de modele detaliate.daca λR>0 şi λR ≠ 1 atunci .8 1. R +1 1 − λα R (2.3. R = 1 în care. determinate cf § 2. Aporturi de căldură solare în încăperi puternic vitrate (sky-domuri) Ariile de captare efectivă a radiaţiei solare în încăperile cu grad mare de vitrare (skydomuri) nu pot fi calculate în acelaşi mod ca pentru ferestrele obişnuite.

Se calculează cu relaţia : τR = unde : Cm / 3. în modul de răcire. Fig. [kg/m3]. calcul lunare şi clădiri răcite continuu (clădiri tip I). [ore].R pentru constante de timpτ R : 8. Valori convenţionale ale constantei de timp pentru diverse tipuri de clădiri pot fi calculate pentru tipuri de clădiri reprezentative construite. [kJ/(m2K)]. Constanta de timp a clădirii pentru răcire Constanta de timp a clădirii pentru modul de răcire τ R caracterizeaza inerţia termică clădirii/zonei în timpul perioadei de răcire. [kJ/K]. calculat conform § 2. valabile pentru perioade de 2. căldura specifica a materialului din stratul i al elementului j.4.51) constanta de timp a clădirii pentru modul de răcire. capacitatea termică internă a elementului interior j. HT coeficient de transfer de căldură prin transmisie ale clădirii. presupunand un control perfect al temperaturii şi flexibilitate optima a controlului.5 Nomogramă pentru determinarea factorului de utilizare a pierderilor pentru răcire ηt.52) j j i τR în care: Cm Xj Aj ρ ij capacitatea termică internă a clădirii.6 HT (2. cij d ij 37 . Cm capacitatea termică a clădirii. [kJ/K]. Un sistem de răcire ce răspunde lent şi un control imperfect al temperaturii interioare poate afecta utilizarea optimă a pierderilor. NOTA: Factorul de utilizare a pierderilor de căldura pentru răcire se defineşte independent de caracteristicile sistemului de răcire. [m2].2. Valori curente sunt date în partea I a Metodologiei. [kJ/(kgK)].4. 2. grosimea stratului i al elementului j. aria elementului j.In figura 2. Cm se obţine prin insumarea capacităţilor termice ale tuturor elementelor de construcţii aflate în contact cu aerul interior al zonei luate în considerar Cm = ∑ X j A j = ∑∑ ρ ij cij d ij A j (2. densitatea materialului din stratul i al elementului j. o saptămână şi infinit.11. Capacitatea termică internă a clădirii sau a unei zone.5 este reprezentată variaţia factorului de utilizare ηtR pentru o perioadă de calcul lunară şi pentru diverse constante de timp ale clădirilor din clasa I.7. [W/K]. 24. [m]. 48 ore .

12.Suma este realizată pentru toate straturile aceluiaşi element de perete. [MJ]. presupunând că pentru toate zilele lunii. presupunând că pentru toate zilele lunii.int erm )QR .interm τR τ 0R λR şi numărul de zile dintr-o săptămână (ex.2.int erm = a R . 5/7) .int erm = 1 − bR . [MJ]. QR. N în care: factor reprezentand raportul dintre numărul de zile din saptămână cu răcire normală f R.5. Acest fapt conduce la diferenţe importante în procedurile de calcul pentru modul de răcire. Grosimea maximă luată în calculul capacitatii termice interioare este valoarea minimă dintre cea dată în tabelul 2. începand dinspre suprafaţa interioară şi până la primul strat izolant.4. factor de corelaţie empiric cu valoare constanta bR.4.4. NOTA 1: Factorul de corecţie aR.4.4.10 încălzire sau răcire Efectul încălzirii sau răcirii intermitente 0. determinat cu relaţia: τ ⎞⎛ 1 ⎞ (2.. [ore].2. temperatura prescrisă θi (în grade Celsius).10 Grosimea maxima considerată în calculul capacităţii termice interioare Grosime maxima Aplicaţie [m] Determinarea factorului de utilizare pentru 0.tot.10 şi jumatate din grosimea peretelui.int erm (2. energia necesară pentru răcire.11. constanta de timp pentru răcire. Energia necesară pentru răcire în cazul răcirii intermitente se calculeaza cu relaţia: QR .53) unde: QR.tot .int erm ⎛ ⎟(1 − f R .4. funcţionarea unui termostat programat pentru funcţionare de zi/noapte sau pornit/oprit are un efect mai mic asupra necesarului de răcire decât ar avea pe perioada de iarnă. determinat conform § 2. [ore].12 Condiţii interioare de calcul 2.interm factor adimensional de corecţie pentru răcirea intermitentă.N bR. calculată conform § 2.54) a R .Cazul răcirii în regim intermitent Datorită variaţiei diurne a parametrilor climatici în perioada de vara şi a inerţiei termice a clădirii. aR.interm QR energia necesară pentru răcire ţinând cont de efectul intermitenţei.int erm QR + (1 − a R . raportul dintre aporturile şi pierderile de căldură ale clădirii (zonei) în modul de răcire. controlul şi setarea termostatului de ambient corespund perioadei de intermitenţă.1. constanta de timp de referinţă pentru răcire.4. Cazul funcţionării în regim continu Pentru răcirea continuă a clădirii pe toată perioada sezonului de răcire.interm=3 .4. [MJ]. asupra necesarului de încălzire. N ) ⎜ 0 R τ ⎟⎜ ⎜ R ⎠⎝ ⎝ λR⎟ ⎠ având ca valoare minima: a R .interm ţine cont de faptul că impactul intermitenţei de funcţionare a sistemului de răcire asupra necesarului de energie este funcţie de lungimea perioadei de 38 . calculată conform § 2.11. trebuie utilizată ca temperatură interioară.5.interm energia necesară pentru răcire. controlul şi setarea termostatului de ambianţă corespunde unei situaţii de răcire în regim continu.12.03 2. 2. Tabelul 2.int erm = f R . determinată conform § 2.11. determinată conform § 2.

intermitenţă, de raportul dintre aporturile şi pierderile de căldură şi de inerţia termică a clădirii – a se vedea figura 2.6.

aR,interm

τR τR τR τR

raportul λR Figura 2.6 Nomograma de alegere a factorului de corecţie aR,interm pentru răcirea intermitentă 1 – clădiri cu inerţie mare ; 2 – clădiri cu inerţie mică
2.4.12.3. Cazul răcirii cu perioade mari de întrerupere a funcţionării In anumite clădiri cum ar fi şcolile, perioadele de vacanţă în timpul sezonului de răcire conduc la o reducere importantă a necesarului de frig.

Necesarul de frig în timpul perioadei de vacanţă se calculează astfel: - pentru luna ce include o perioadă de vacanţă, calculul se face diferenţiat: a) pentru perioada de răcire normală; şi b) pentru perioada de vacanţă; - se interpoleaza liniar rezultatele obţinute ţinând cont de raportul dintre perioada de timp de vacanţă şi perioada de timp normală, utilizand următoarea relaţie: QR ,vac = f R , N QR + (1 − f R , N )QR ,tot ,vac unde: QR ,vac
QR

(2.55)

necesarul de energie pentru răcire ce ţine cont de perioadele de vacanţă, [MJ]; necesarul de energie pentru răcire calculat conform § 2.4.5, presupunand ca pentru toate zilele lunii, setările şi controlul termostatului de ambianţă sunt cele corespunzatoare perioadei normale, [MJ]; necesarul de energie pentru răcire calculat conform § 2.4.5, presupunând că pentru toate zilele lunii, setările şi controlul termostatului de ambianţă sunt cele corespunzatoare perioadei de vacanţă, [MJ]; factor reprezentând numarul de zile din luna cu răcire normală, raportate la numărul total de zile al perioadei (ex. 10/31) ;

QR ,tot ,vac

f RN

Obs. Metoda nu este aplicabila pentru cazuri complexe
2.4.13 Energia utilizată (consumată) anual pentru răcirea clădirilor 2.4.13.1 Necesarul de energie anual pentru răcire, pentru fiecare zonă Necesarul anual de energie pentru răcire, pentru o zonă de clădire dată, se calculează însumând necesarul de energie pe perioadele distincte din an în care este necesară răcirea, ţinând cont de durata acestor perioade de-a lungul unui an calendaristic:

QR ,an = ∑ QR , j
j

(2.56)

în care: QR,an

necesarul anual de răcire pentru zona considerată, [MJ];

39

QR,j

necesarul de răcire al zonei considerate pentru luna j, determinat conform § 2.4.5, [MJ];

Lungimea sezonului de răcire ce determină perioada de funcţionare a sistemelor de răcire se obţine conform § 2.4.6.
2.4.13.2 Necesarul de energie anual pentru răcire, pentru o combinaţie de sisteme In cazul unui calcul multizonă (cu sau fară interacţiune termică între zone), energia anuală necesară pentru răcire, pentru o combinaţie dată de sisteme de răcire şi ventilare, care deservesc zone diferite, se obţine prin însumarea necesarului de energie al tuturor zonelor z deservite de aceeaşi combinaţie de sisteme considerate: QR ,an ,mz = ∑ QR ,an , z (2.57)
z

în care: QR ,an ,mz

necesarul de caldură anual pentru răcire pentru clădirea multizonă deservită de aceeaşi combinaţie de sisteme ca şi zona z, [MJ] ; necesarul de caldură anual pentru răcire pentru zona z, [MJ] .

QR ,an , z

2.4.13.3 Energia totală utilizată pentru sisteme de răcire şi de ventilare 2.4.13.3.1 Pierderile de energie ale sistemului In cazul existenţei unei singure combinaţii de sisteme de răcire şi ventilare în clădire, energia anuală utilizată pentru răcire, Qsist,R (inclusiv pierderile de energie din sisteme), se determină în funcţie de energia necesară pentru răcire, într- una din urmatoarele 3 variante:

a) calcul direct al energiei totale utilizate de sistemul de răcire Qsist,R,,i pentru fiecare resursă de energie i, incluzând sau tratând separat energia auxiliară, [MJ]; b) calculul pierderilor de energie şi energiei auxiliare consumate pentu răcire: Qsist,pierd,R şi Qsist,aux,R pentru fiecare resursa de energie i, exprimate în MJ; pierderile de energie şi energia auxiliară consumată cuprind etapele de generare, transport, control, distribuţie, acumulare şi emisie de energie din cadrul fiecarui sistem în parte; c) pierderile de energie ale sistemului pot fi indicate prin intermediul unei eficienţe globale a sistemului; în acest caz se utilizează\relaţia: Q (2.58) Qsist ,R = R

η sist ,R

unde: Qsist,R

η sist ,R

QR

energia utilizată de sistemul de răcire, inclusiv pierderile de energie ale sistemului, [MJ]; energia necesara pentru răcire a cladirii sau zonei, [MJ]; eficienta globala a sistemului de răcire, incluzand pierderile de energie la generarea,

partea electronica de comanda şi control, transportul, acumularea, distributia şi emisia de agent termic din sistem, cu exceptia cazului cand sunt raporttate separat ca energie auxiliara. Aceste trei opţiuni de calcul ar trebui să conducă la acelaşi rezultat final, iar alegerea reprezintă doar o alegere personală. Prima variantă este totuşi preferabilă, întrucât conduce cel mai direct la calculul energiei totale utilizate. Pierderea totala de energie a sistemului ar trebui luată egala cu pierderile de energie directe plus cele recuperate în sistem. Calculul separat al pierderilor este justificat deoarece : - pierderile sistemului care sunt recuperate în clădire (ca surse calde sau reci) sunt luate deja în considerare în cadrul necesarului de energie pentru răcirea cladirii,

40

- în cazul a mai mult de un agent termic de transport a energiei în clădire poate să nu apară în mod evident care parte din energia utilizată de unul din agenţi este utilizată şi care parte este pierdută, - pentru clădirile cu cogenerare, nu este rezonabil sa se atribuie cantitatea de combustibil utilizata pentru producerea căldurii şi electricităţii ca pierdere de energie în sistem. O defalcare trebuie realizata într-un mod cât mai raţional. In diagrama energetică din fig. 2.4 s-au pus în evidenţă patru nivele la care trebuie calculate pierderile şi aporturile de energie în sisteme şi anume: - nivelul clădirii, - nivelul centralei de tratare a aerului, - nivelul sursei de frig, pe partea de agent secundar (de răcire) - nivelul sursei de frig, pe partea de agent primar (agent frigorific). La acestea se adaugă energia auxiliară necesară funcţionării pompelor, ventilatoarelor, recuperatoarelor etc. La nivelul generatorului termodinamic de frig, GTF sunt evidenţiate două intrări: pe de o parte este energia primară furnizată sistemului frigorific şi pe de altă parte este energia (căldura) absorbită de circuitul secundar care va alimenta centrala de tratare a aerului, CTA. De asemenea sunt puse în evidenţă două circuite energetice distincte: - circuitul clădire - centrală de tratare - centrală frigorifică şi - circuitul energie primară - centrală frigorifică. Diferenţa esenţială dintre cele două circuite este că în primul circuit, fluxul de energie care iese din sistem are un rol pozitiv, micşorând necesarul de răcire la fiecare nivel iar pe circuitul al doilea, energia care iese din sistem reprezintă un consum suplimentar de energie. Evaluarea la nivelul clădirii a energiei care iese din sistem (prin transfer de căldură şi prin ventilare nocturnă au fost detaliate la § 2.4. La nivelul centralei de tratare a aerului, trebuie evaluate în detaliu următoarele componente energetice: - contribuţia energetică a surselor neconvenţionale, Qneconv CTA, - consumul suplimentar de energie la nivelul CTA, datorită încălzirii aerului rece pe conducte, - consumul suplimentar de energie datorită pierderilor de aer prin neetanşeităţile sistemului de transport şi distribuţie a aerului, Qpierd aer. Evaluarea contribuţiei surselor neconvenţionale trebuie să se facă cu luarea în considerare a tuturor componentelor sistemului de recuperare, inclusiv energia auxiliară suplimentară. Pierderile de aer din sistem conduc la pierderi mari de energie în sistem deoarece aerul tratat, de cele mai multe ori, nu mai ajunge în încăperi. Aceste pierderi trebuie evaluate în funcţie de clasa de etanşare a sistemului de conducte şi de locul de montaj al acestora. Pierderile de energie datorită încălzirii pe circuit a apei reci, Qpierd ar, trebuie să fie luată în considerare la nivelul circuitului secundar de răcire. Pierderile de energie ale sistemului pot include şi pierderile energetice ale clădirii datorate distribuţiei neuniforme a temperaturii şi controlului imperfect al temperaturii ambientale, dacă acestea nu au fost deja considerate în cadrul corecţiilor la temperatura interioară. Se menţionează că nu a fost introdus în bilanţul de energie pentru răcire, consumul de energie datorat condensării vaporilor de apă pe bateria de răcire din centrala de tratare a aerului; după cum s-a menţionat la începutul § 2.4, acesta se referă numai la căldura sensibilă.

2.4.13.3.2 Rezultate pe grupuri de zone şi pe intreaga cladire

41

Rezultatele calculelor sunt redate în tabelul 2.11, acest tabel fiind repetabil pentru diverse alte sisteme ce deservesc alte zone, rezultatele din toate aceste tabele putând fi la nevoie insumate pentru a afla valorile consumurilor de energie pentru întreaga clădire. Liniile şi coloanele din tabel trebuie adaptate pentru clădirea studiată. Coloanele includ date pentru cele mai importante resurse de energie. Liniile includ diversele zone sau grupuri de zone, deservite de către fiecare grup de sisteme în parte. Tabelul 2.11 Tabel centralizator al calculelor de consum de energie Utilizarea energiei Sursa de energie
alte surse neconventionale sistem urban

Energia necesară pentru răcire Energia utilizată răcire Pierderi energie răcire Sistem de ventilare, zonele A Sistem de ventilare, zonele B Sub-total Producţie solar termic Producţie solar fotovoltaic Producţie cogenerare Total Pentru fiecare sistem ce produce energie in-situ se adaugă o linie în matricea clădirilor fără producţie proprie. Energia primară consumată de sistem (ex. Gaz pentru cogenerare) este indicată în celula corespunzatoare din tabel. Pentru fiecare altă resursă de energie se adaugă o coloană suplimentară în tabel, la dreapta. Energia produsă de sistem este indicată printr-o valoare negativă în celula corespunzatoare. Energia produsă şi consumată in-situ este indicată printr-o valoare pozitiva în celula corespunzatoare. Un numar negativ în dreptul totalului pe o linie a tabelului semnifică energia exportata către alte sisteme sau clădiri. Cantităţile de energie exportate (electricitate sau căldură în majoritatea cazurilor) sunt contabilizate separat, din cauza factorilor de conversie ce trebuie aplicaţi acestor forme de energie. Pentru energia utilizată în sistemele de ventilare, a se vedea § 2.6.

2.4.13.3.3 Utilizarea anuală de energie suplimentară de către sistemele de ventilare Energia anuală adiţională cerută de un sistem de ventilare include: - energia utilizată la ventilatoare; - energia utilizată pentru dezgheţ şi în recuperatoarele de caldură; - energia utilizată pentru preîncălzirea aerului exterior; - energia utilizată pentru prerăcirea aerului exterior;

42

surse solare

electricitate

petrol

gaz

2.5 Calculul necesarului de energie pentru răcirea clădirilor - metodă de calcul orar
2.5.1 Domeniul de aplicare şi obiectiv Metoda de calcul orar este o alternativă de calcul a consumului de energie pentru răcirea clădirilor. Domeniul de aplicare ca şi obiectivul metodei orare sunt aceleaşi ca pentru metoda lunară simplificată (v. § 2.4). Se fac în plus următoarele precizări: - metoda orară permite introducerea unor scenarii de funcţionare orare referitoare la temperaturile prescrise, modul de ventilare, sursele interioare de căldură, utilizarea dispozitivelor de umbrire etc. - deoarece modelarea realizată este mai apropiată de fenomenele fizice şi de regimul de utilizare, rezultatele obţinute sunt mai apropiate de realitate. Metoda este în mod special de preferat celei lunare în cazul clădirilor cu inerţie termică mare, cu intermitenţă mare de funcţionare sau în alte situaţii speciale. 2.5.2. Conţinut general Metoda are la bază un model analogic termo - electric şi utilizează o schemă de tip R-C (Rezistenţe - Capacităţi) – cf. fig. 2.7. Este o metodă dinamică ce modelează rezistenţele şi capacităţile termice precum şi fluxurile de căldură emise de sursele interioare. Metoda este simplificată deoarece combină rezistenţa la transfer termic şi capacitatea termică a clădirii sau a unei zone, într-o singura pereche “rezistenţă-capacitate”. Prin modelul realizat, se urmăreşte : - reprezentarea relativ simplă a fenomenelor de transfer de căldură dintr-o clădire şi o formulare matematică uşor de implementat informatic; - realizarea unui nivel de acurateţe ridicat, în special pentru încăperile climatizate în care comportamentul termic în regim dinamic are un impact semnificativ. Pentru calcul, se utilizează un pas de timp orar, pentru intreaga cladire. Datele de intrare privitoare la funcţionarea sistemului pot fi introduse cu variaţii orare utilizând tabele de variaţie (temperatură interioară prescrisă, degajări de la surse interioare de căldură etc). Modelul face distincţie temperatura aerului interior şi temperatura medie a suprafeţelor interioare (temperatura medie de radiaţie). Această abordare îmbunătăţeşte gradul de reprezentare a confortului termic interior şi creşte acurateţea reprezentării schimburilor de caldura prin radiaţie, datorita posibilitătţii de a lua în considerare partea convectivă şi radiativă pentru iluminat, aporturi solare sau degajari de caldura de la surse interioare. Temperatura interioară prescrisă (de calcul) este temperatura aerului interior, deoarece majoritatea aparatelor de control şi reglare reacţionează la această valoare.

Energia necesară pentru încălzire/răcire (pozitivă/negativă) se calculează ca fiind energia ce trebuie adăugată/extrasă la fiecare oră în/din nodul care reprezintă aerul interior (θi ) pentru a menţine temperatura interioară prescrisă. Energia totală pe perioda de calcul (lună, sezon de răcire) se va calcula prin însumarea valorilor orare.
2.5.2.1. Descrierea modelului Modelul analogic conectează 5 noduri prin 5 conductanţe şi o capacitate. Din punct de vedere termic, nodurile corespund temperaturilor următoare: temperatura aerului interior, θi temperatura aerului exterior, θe - temperatura aerului introdus (refulat) pentru ventilare θintr. temperatura medie de radiaţie, θmr - temperatura θs, scrisă ca o medie dintre temperatura aerului interior θi şi temperatura medie de radiaţie θmr

43

Transferul de căldură datorat ventilării se scrie ca o conexiune între nodul de temperatură al aerului θi şi nodul de temperatură caracteristică aerului refulat θintr, prin interimediul coeficientului de transfer prin ventilare (conductanţei) HV. Transferul de caldură prin transmisie este divizat între transferul prin fereastră, caracterizata prin inertie termica nulă şi conductanţă HF, şi transferul prin elementele masive. Transferul prin fereastră are loc între nodurile de temperatură exterioara θe şi nodul de temperatură θs.Transferul prin elementele masive care au o conductanţă totală Hop are două componente : - transferul dintre nodul de temperatura exterioara θe şi nodul de temperatura medie de radiaţie a elementelor masive, θmr, prin conductanţa Hem şi - transferul dintre nodul de temperatura θs, şi cel cu temperatura medie de radiaţie θmr, prin conductanţa Hms. Masa termica care caracterizează inerţia elementelor masive este reprezentată printr-o capacitate unică Cm plasată în nodul de temperatură θmr, între Hms şi Hem. Efectul surselor de caldura interioare este materializat prin impartirea în mod egal pe cele 3 noduri de temperatură: θi, θs şi θmr, a fluxului provenit de la soare şi cel degajatat de sursele interioare. O conductanţă de cuplare His este introdusă între nodul aerului interior şi cel al suprafeţei interioare.

ΦI/R θintr
HV

θi

His

Φia

θe

HF

θs

Hms `

Φst

Hem

θmr

Cm, Am

Φm

Figura 2.7 Modelul simplificat cu 5 rezistenţe şi o capacitate (5R-1C) Mărimile de intrare în model sunt obţinute pe baza următoarelor date: - coeficienţii de transfer termic prin ventilare Hv şi temperatura aerului introdus în încăperi (de refulare) θintr obtinute conform § 2.4.8; - coeficienţii de transfer termic prin transmisie, pentru ferestre HF şi elementele masive de anvelopa se determină HT conform § 2.4.7; - conductanţa de cuplare His este egala cu : His = his At şi At = Rat . Ap unde: (2.59)

44

conductanţa de cuplare dintre nodurile de temperatură θi şi θs, His At aria tuturor suprafeţelor elementelor perimetrale ale înăperii/zonei de calcul, [m2] Ap Aria utilă a pardoselii, [m2], his coeficientul de transfer de căldură la interior (prin convecţie), se poate considera cu valoarea his=3,45 W/(m2.K) Rat raport dintre aria tuturor suprafeţelor şi aria pardoselii, considerat Rat=4,5 Divizarea conductanţei HT între Hms şi Hem se face considerând rezistenţele 1/ Hms şi 1/ Hem înseriate şi atunci: Hem = 1/(1/ HT - 1/ Hms) (2.60) unde: Hms = hms . Am pentru: hms coeficientul de transfer de căldură dintre nodurile de temperatură θs şi θmr , care poate fi considerat hms = 9,1 W(m2.K) Am aria efectivă a elementelor masive se determină conform § 2.4.10.2 şi 2.5.3.
2.5.2.2. Ecuaţiile modelului orar simplificat

Schema generala de calcul este aceeaşi cu a modelului de calcul lunar (§ 2.4). în acest paragraf, se detaliază procedura specifică de calcul pentru următoarele mărimi : - degajările de căldură de la sursele interioare şi aporturile solare ce vor fi distribuie ca solicitări pentru nodurile de calcul interioare, - temperaturile în nodurile interioare de calcul, atunci când în aceste noduri există o solicitare cunoscută (un flux de cădură pentru încălzire/răcire, ΦI,R, - necesarul de încălzire sau răcire Φnec,I,R, dacă se impune o temperatură interioară prescrisă (de set-point) sau temperaturile interioare care se stabilesc dacă se impune un disponibil de energie maxim pentru încălzire sau răcire.

2.5.2.2.1 Calculul fluxurilorde căldură care constituie solicitări ale nodurilor interioare de calcul: Φia , Φst şi Φm Degajările de la sursele interioare de căldură către interiorul zonei climatizate, provenind de la iluminatul electric, prepararea hranei, metabolism etc., precum şi căldura pătrunsă în interior ca urmare a aporturilor solare, sunt divizate în cadrul modelului orar în trei componente, după cum urmează (corespunzătoare nodurilor cu temperaturile : θi , θm şi θs) : ⎧ ⎪ ⎪Φ ia = 0,5 * Φ surse ⎪ Am ⎪ (0,5Φ surse + Φ S ) , (2.61) ⎨Φ m = At ⎪ ⎪ ⎛ A H ⎞ ⎪Φ st = ⎜1 − m − es ⎟(0,5Φ surse + Φ S ) ⎜ At 9,1At ⎟ ⎪ ⎠ ⎝ ⎩
în care : Φsurse (W) şi ΦS (W) reprezintă căldura totală degajată de sursele interioare (conform § 2.4.9), iar QS caldura totală pătrunsă la interior datorită aporturilor solare (conform § 2.4.10). Valorile obţinute conform § 2.4 sunt exprimate în MJ; pentru a fi introduse în relaţiile (2.61) ca fluxuri de căldură exprimate în W, se vor diviza prin 0,036.

45

2.5.2.2.2 Determinarea temperaturii aerului şi a temperaturii operative pentru o valoare cunoscută a unui flux de caldură disponibil, Φd Fluxul Φd reprezintă un flux de căldură furnizat în încăpere prin sistemele de încălzire/răcire. Utilizarea acestui model permite să se evalueze temperaturile interioare (temperatura aerului şi temperatura operativă), în condiţiile în care există o sursă de încălzire/răcire şi trebuie să se aprecieze dacă aceasta este suficientă sau nu pentru asigurarea confortului interior. La limită, când Φd = 0, se pot obţine temperaturile interioare, în absenţa sistemelor. Soluţia numerică a modelului de calcul se bazează pe o schema de rezolvare de tip CrankNicholson cu un pas de timp egal cu o oră. Temperaturile au valori medii orare cu excepţia θm,t şi θm,t-1 care sunt valori instantanee la momentele de timp t, respectiv t-1. Pentru un pas de timp de o oră, θm,t se calculează la sfârşitul pasului de timp în funcţie de valoarea la ora precedentă, θm,t-1 , conform relaţiei :

θ m,t = θ m ,t −1
în care :

[C

m

[Cm / 3600 + 0,5(H 3 + H em )]

/ 3600 − 0,5(H 3 + H em ) + Φ m ,tot ]

,

(2.62)

⎧ ⎡ ⎞⎤ ⎛ Φ ia + Φ d ⎟ θ + ⎪Φ m ,tot = Φ m + H emθ e + H 3 ⎢Φ st + H F θ e + H 1 ⎜ aer , r ⎟⎥ / H 2 ⎜ H v ⎠⎦ ⎝ ⎪ ⎣ ⎪ 1 ⎪H1 = ⎨ 1 / H v + 1 / H is ⎪ ⎪H 2 = H1 + H F ⎪ 1 ⎪H 3 = 1 / H 2 + 1 / H ms ⎩ Mărimile Hem , Hv , θe, θaer,r şi Cm se stabilesc conform relaţiilor de la § 2.4. Pentru pasul de timp considerat, valorile medii ale temperaturilor în nodurile de calcul se obţin cu următoarele relaţii :
⎧θ m = (θ m ,t + θ m ,t −1 ) / 2 ⎪ ⎡ ⎛ Φ ia + Φ d ⎞⎤ ⎨ + θ int r ⎟ ⎪θ s = ⎢ H msθ m + Φ st + H F θ e + H 1 ⎜ ⎜ H ⎟⎥ / (H ms + H F + H 1 ) v ⎝ ⎠⎦ ⎣ ⎩

(2.63)

în care Hms se calculează cu relaţia (2.60). Temperaturile interioară (θi) şi operativă (θop) se obţin cu relaţiile : ⎧θ i = (H isθ s + H vθ int r + Φ ia + Φ d ) / (H is + H v ) (2.64) ⎨ ⎩θ op = 0,3θ i + 0,7θ s Temperatura operativă este egală cu media ponderată dintre temperatura aerului interior şi temperatura medie de radiaţie, cu coeficienţii superficiali de schimb de căldură prin convecţie şi prin radiaţie.

46

2.5.2.2.3 Calculul temperaturii aerului şi energiei necesare pentru încălzire/răcire Pentru fiecare oră, modelul de calcul tip R-C permite calculul temperaturii interioare θi pentru orice flux de căldură furnizat de sistemul de încălzire sau răcire ΦI,R. Schema de rezolvare presupune o dependenţă lineară dintre ΦI,R şi θi. Pentru o oră dată, comportamentul termic al încăperii/zonei exprimat printr-o dreaptă, se determină aplicând ecuaţiile prezentate anterior la 2.5.2.2.2, pentru două valori ale ΦI,R. Energia de încălzire sau răcire furnizată încăperii/zonei poate fi reprezentată pe acelaşi grafic cu temperaturile prescrise (de set-point) θi,set şi cu necesarul de energie maxim pentru încălzire sau răcire la ora respectivă. Temperatura interioară ce rezultă din acest grafic se află la intersecţia celor două curbe. Pot apare cinci cazuri distincte : Incăperea necesită încălzire, iar energia de încălzire disponibilă nu este suficientă pentru a se atinge temperatura prescrisă. în acest caz necesarul de încălzire este limitat superior la valoarea corespunzătoare energiei maxime disponibile pentru încălzire, iar temperatura interioară ce se stabileste în încăpere/zonă este inferioară valorii prescrise θi,set. Acest fenomen se întâlneşte de obicei în perioada de demarare din sezonul de încălzire, când pierderile de caldură ale încăperii/zonei sunt maxime. Incăperea necesită încălzire iar energia de încălzire disponibilă este suficientă pentru a se atinge temperatura prescrisă. în acest caz necesarul de încălzire este mai mic decât energia maximă disponibilă pentru încălzire, iar temperatura interioară ce se stabileşte în încăpere/zonă este egală cu valoarea θi,set. Incăperea/zona nu necesită nici încălzire, nici răcire (regim ”liber” de evoluţie a temperaturii). Temperatura interioară se calculează din bilantul de energie pentru zona respectivă, fară a introduce în ecuatia de bilant nici un fel de energie auxiliară pentru încălzire sau răcire. Incăperea necesită răcire iar energia de răcire disponibilă este suficientă pentru a se atinge temperatura prescrisă. în acest caz necesarul de răcire este mai mic decât energia maximă disponibilă pentru răcire, iar temperatura interioară ce se stabileşte în încăpere/zonă este egală cu valoarea θi,set. Incăperea necesită răcire, iar energia de răcire disponibilă nu este suficientă pentru a se atinge temperatura prescrisă. în acest caz necesarul de răcire este limitat superior la valoarea corespunzatoare energiei maxime disponibile pentru răcire, iar temperatura interioară ce se stabileste în încăpere/zona este superioară valorii θi,set.

1)

2)

3)

4)

5)

Procedura de calcul stabileşte valoarea temperaturii interioare reale obţinute în încăpere, θi,real şi valoarea necesarului de încălzire/răcire real ΦI,R,real . în toate cazurile, valoarea temperaturii θm,t este calculată şi stocată în memorie, fiind utilizată la pasul de timp următor. Paşii de calcul sunt următorii: Pasul 1: se verifică dacă este nevoie de încălzire sau de răcire (cazul 3) se consideră ΦI,R = 0 şi se aplică setul de ecuaţii 2.62 – 2.64.

-

Se consideră θi = θi0 (temperatura interioară în regim liber) şi se verifică indeplinirea condiţiei (dublei inegalităţi) : θi,set,I < θi0 < θi,set,R Dacă această condiţie este satisfacută atunci nu este nevoie de încălzire sau răcire astfel încât ΦI,R,real =0 şi θi,real =θi0 şi calculul se opreşte. în caz contrar se trece la pasul 2.

47

Pasul 2: Se alege valoarea temperaturii prescrise şi se calculează necesarul de încălzire şi cel de răcire. Dacă θi0 > θi,set,R se consideră θset = θset,R. Dacă θi0 < θi,set,I se consideră θset = θset,I . Se aplică apoi setul de ecuaţii 2.62 – 2.64 luând ΦI,R = Φnec I,R,10 cu Φnec I,R,10 calculat la o valoare a ariei pardoselii de 10 ori mai mare (10*Ap), pentru a calcula o temoeratură interioară ce se va nota cu θi,10. Se înlocuieşte apoi θi = θi,10 şi se calculează Φnec,I,R,nelim (nelimitat) adică necesarul de încălzire sau răcire nelimitat inferior sau superior pentru a se obţine temperatura prescrisă: θ − θi0 Φ nec ,I , R ,ne lim = Φ nec ,I , R ,10 set (2.65) θ i10 − θ i 0 Pasul 3 : Se verifică după aceea dacă energia disponibilă pentru încălzire sau răcire este suficientă (cazul 2 sau 4). Dacă Φnec,I,R,nelim se situează între valorile ΦI,max şi ΦR,max atunci : ΦI,R,real = ΦI,R,nelim şi θi,real = θi,set Astfel, s-au obţinut valorile fluxurilor orare necesare şi calculul este incheiat. Dacă nu s-a îndeplinit condiţia, se trece la pasul 4 (ultimul). Pasul 4 : Se calculează temperatura interioară (cazul 1 sau cazul 5). Dacă ΦI,R,nelim>0 se ia ΦI,R,real = ΦI,max ; dacă ΦI,R,nelim<0 se ia Φ I,R,real = QR,max Se calculează apoi θi,real utilizând ecuaţiile (2.62 – 2.64). NOTA: în acest caz temperatura de prescrisă nu este niciodată atinsă. Pe baza valorilor orare de energie calculate, care reprezintă energia ce trebuie adăugată/extrasă la fiecare oră în/din nodul care reprezintă aerul interior (θi ) pentru a menţine temperatura interioară prescrisă, se determină, prin însumarea valorilor orare, energia totală pe perioda de calcul (lună, sezon de răcire).
2.5.3. Precizări pentru aplicarea metodei orare

Faţă de metoda lunară simplificată, prezentată la § 2.4, se fac următoarele precizări pentru aplicarea metodei de calcul lunare. Astfel: ▪ Durata sezonului de încălzire şi de răcire (număr de zile sau ore) se determină considerând momentul de început şi de sfârşit al perioadei de încălzire/răcire atunci când necesarul de căldură sau frig depăşeşte 1 W/m2. Această durată va fi luată în considerare şi pentru calculul energiei auziliare consumate în sisteme (pentru funcţionarea pompelor, ventilatoarelor etc). ▪ Condiţiile la limită şi datele de intrare se vor stabili după aceleaşi reguli ca în cazul metodei lunare simplificateşi anume: - coeficienţii de transfer termic prin transmisie şi ventilare se vor lua în calcul cu valorile recomandate la § 2.4.7 şi § 2.4.8, - transferul de căldură prin sol şi luarea în considerare a punţilor termice aşa cum se precizează la § 2.4.7.

48

-

-

degajările de la sursele interioare de căldură se consideră conform datelor de la § 2.4.9, dar se introduc la fiecare pas de calcul (oră de oră), conform scenariilor de funcţionare ale zonei/clădirii, aporturile de căldură solare se consideră conform datelor de la § 2.4.10, dar se introduc la fiecare pas de calcul (oră de oră); la o valoare a intensităţii radiaţiei solare >300W/m2 se consideră că trebuie utilizate protecţii solare la ferestre, pentru diminuarea necesarului de energie pentru răcire,

▪ Pentru calculul orar simplificat, efectul radiaţiei nocturne trebuie luat în considerare direct la fiecare oră, în funcţie de graficul diurn de închidere a jaluzelelor şi corelat cu coeficienţii de transfer ai ferestrei neprotejate respectiv complet protejate (cu jaluzele, obloane etc). Precizări referitoare la modul de calcul sunt date la § 2.4.8.3. ▪ Ca şi în cazul metodei lunare simplificate, sunt necesare metode detaliate pentru a modela comportamentul dinamic al următoarelor elemente de construcţie speciale: - Pereţi solari ventilaţi, - Alte elemente ventilate ale anvelopei, - Surse interioare de joasă temperatură. ▪ Metoda orară prezentată, cu un singur nod capacitiv, necesită determinarea “ariei masei interioare efective a clădirii”, conform relaţiei:
Am = Cm ∑ A j Χ 2j
j

(2.66)

în care: Cm Am Aj Xj

capacitatea termică internă a clădirii, determinată conform § 2.4.11.2, în kJ/K; aria masei interioare efective a clădirii, în m2; aria elementului j determinată conform § 2.4, în m2; capacitatea termica internă a elementului interior j, în kJ/(m2K);

▪ Pentru răcirea continuă a clădirii pe timpul sezonului de răcire, trebuie utilizată ca temperatura interioară, temperatura prescrisă θi. în cazul perioadelor de întrerupere mare de funcţionare (de exemplu vacanţe şcolare) se aplică metoda expusă la § 2.4.13. în cazul răcirii intermitente, calculul se va face în conformitate cu programul orar de utilizare a clădirii. ▪ Calculul energiei utilizate anual pentru răcirea clădirii se realizează în conformitate cu § 2.4.13. Complexitatea datelor de intrare şi modul în care se efectueză calculul orar, pun în evidenţă interesul aplicării acestei metode pentru situaţia unor clădiri cu sarcini interioare mari, cu un regim de solicitare diferit pe parcursul unei zile, a unei săptămâni etc. Pentru calcule mai riguroase, complexitatea fenomenelor termice şi aeraulice din clădiri necesită utilizarea unor programe de calcul performante. Indiferent de modelul de calcul utilizat pentru integrarea ecuaţiei căldurii şi a modului în care sunt descrise solicitările interioare şi exterioare (condiţiile la limită), pentru ca programele să fie considerate conforme Metodologiei de calcul a eficienţei energetice, ele trebuie să fie testate conform standardului european “Thermal Performance of buildings – Sensible Room Cooling Load Calculation. General Criteria and Validation Procedures”, în curs de elaborare.

49

deschiderea ferestrelor.6. evacuare naturală prin coşuri de ventilare (conducte de aer pasive). nu sunt tratate sistemele de ventilare industrială. Conţinut general Debitele de aer sunt calculate pentru întreaga clădire sau pentru o zonă a clădirii. Datele de intrare pentru calcul sunt debitele de aer ale sistemului de ventilare şi caracteristicile debit-presiune ale orificiilor de ventilare sau ale neetanşeităţlor prin care se infiltrează aer.zonele pot fi considerate ca independente din punct de vedere al transferului de aer (nu există transfer de aer între zone) Calculul corect din punct de vedere fizic se bazează pe bilanţul masic de aer uscat din zona sau clădirea considerată. se permite şi bilanţul volumic de aer.2. inclusiv neetanşeităţile conductelor de aer. pentru o presiune interioară de referinţă .2. metoda este valabilă pentru situaţiile de preparare a hranei pentru uz imediat şi pentru restaurante. . Divizarea interioară a clădirii se bazează la rândul ei pe următoarele considerente: 50 . O clădire poate fi separată în diferite zone în situaţia în care: . - Convenţional. sisteme hibride care comută în funcţionare naturală/mecanică. necesare la calculul consumurilor de energie.6. aerisire prin deschiderea manuală a ferestrelor.3.2 E. a sarcinilor de răcire/încălzire. sistemul de ventilare.6. în completare se pot utiliza valorile din anexa II. Bilanţul masic de aer este obligatoriu pentru sistemele de încălzire cu aer cald şi pentru sistemele de climatizare. pentru evacuarea fumului în caz de incendiu precum şi permeabilitatea la aer a clădirilor.calculul presiunii interioare de referinţă pe baza bilanţului masic de aer pentru debitele care intră şi ies din clădire . Datele de ieşire sunt debitele de aer ce intră sau ies din clădire prin : neetanşeităţi.calculul debitelor de aer pentru presiunea interioară de referinţă stabilită.6 Calculul debitelor de aer pentru ventilare naturală şi mecanică 2. Domeniu de aplicare: clădiri ventilate şi climatizate clădiri ventilate mecanic (sisteme cu un circuit: evacuare sau introducere mecanică sau dublu circuit: evacuare şi introducere mecanică). Pentru bucătării. Debitul de aer necesar pentru asigurarea calităţii aerului interior.1. la evaluarea confortului termic interior şi a calităţii aerului interior. orificii de ventilare. 2. datorită diferenţelor mari de densitate dintre aerul introdus de sisteme şi aerul interior. în anumite situaţii. Obiectiv: calculul debitelor reale de aer de ventilare din clădiri. Pentru simplificare.zonele diferite sunt racordate fiecare la un sistem de ventilare propriu. 2. nu fac obiectul metodelor de calcul expuse în acest paragraf. se notează cu valori pozitive debitele de aer ce intră în clădire şi negative cele ce ies din clădire. Calculul debitelor de aer ce traverseaza anvelopa cuprinde următoarele etape: . Debitele de aer necesare se stabilesc în conformitate cu normativele naţionale (de exemplu I5). De asemenea.stabilirea relaţiilor de calcul pentru debitele de aer.

Pentru a transforma acest debit în debitul ce corespunde ventilatorului central.4 Calculul ventilării mecanice Acest calcul se bazează pe debitul de aer necesar (introdus qintr sau evacuat qev) în fiecare încăpere.calculul debitului total de aer 2. . s-a ales soluţia de rezolvare implicită. . stabilit conform normelor naţionale (Normativ I.climatul exterior (vânt şi temperatură).8.calculul pentru conductele pasive pentru clădiri rezidenţiale sau nerezidenţiale mici. .6. . în ipoteza unui sistem de ventilare de tip ”amestec complet”.funcţionarea sistemului Etapele de calcul ce trebuie parcurse sunt următoarele: .8 Schema de calcul pentru debitele de aer în ipoteza divizării în zone interioare Pentru toate tipurile de aplicaţii ale acestei metode de calcul. .calculul infiltraţiilor/exfiltraţiilor. .condiţiile interiore (temperatura). casa scării) Schema generală a acestei ipoteze de calcul este reprezentată în figura 2. fiecărei dintre aceste zone ca sub-zone conectate la o zonă comună (hol. dacă este cazul. Soluţii explicite se folosesc numai punctual. când anumiţi parametri pot fi clar identificaţi ca valoare pentru aplicaţia respectivă.5).calculul ventilării mecanice. . trebuie luaţi în considerare următorii coeficienţi de corecţie: 51 ..separarea clădirii în diferite zone independente aeraulic (între care se poate neglija transferul aeraulic).debitele de aer pentru combustie în clădiri rezidenţiale şi nerezidenţiale (dacă este cazul).calculul debitelor de aer suplimentare provenite din deschiderea ferestrelor. Metoda de calcul iterativă este utilizată pentru a calcula debitul de aer al unei centrale de ventilare sau debitul care trec prin orificiile şi neetanşeităţile din anvelopa clădirii în condiţiile în care sunt cunoscute: . .descrierea. Figura 2.

Eficienţa ventilării εv este mărimea care exprimă relaţia existentă între concentraţia de poluant din aerul introdus. etc. pierd debitul de aer pierdut din conductă în lungul traseului de distribuţie (dm3/s). Din considerente igienice. Pentru sisteme de ventilare eficiente.67) Această mărime depinde de concentraţia din aerul evacuat şi de cea din zona de ocupare. în zona ocupată. Coeficientul de control local al debitului de aer Ccontr trebuie calculat în funcţie de eficienţa sistemului de control al instalaţiei. eficienţa se calculează pe baza relaţiei: Cev − Cint r Ci − Cint r unde : Cev concentraţia de poluant în aerul evacuat din încăpere. în special pentru sistemele VAV (cu volum de aer variabil) Coeficientul Cutil descrie starea de funcţionare (”pornit” sau ”oprit”) a ventilatorului. Ci concentraţia de poluant în interior.) 5) Cpierd: coeficient ce depinde de pierderile de aer din conductele de transport şi din centrala de ventilare 6) Crec: coeficient de recirculare. Din considerente energetice. Acond aria laterală a conductei de transport (m2). 65 A KdP cond q V . se poate utiliza ventilarea pentru răcirea nocturnă. εv = (2. se consideră ca media dintre diferenţa de presiune măsurată la ieşirea din centrala de ventilare şi diferenţa de presiune măsurată înainte de ieşirea aerului din gura de refulare. Coeficientul de permeabilitate a canalelor de transport ale aerului este dat de relaţia: 0 . 2) εV: indicele de eficienţă a ventilării 3) Ccontr: coeficient ce depinde de sistemul local de control al debitului de aer 4) Csist: coeficient ce depinde de imperfecţiunile componentelor sistemului (ajustare. 52 . asigurarea calităţii aerului şi de obişnuinţele ocupanţilor.nec).nec (sau qev. în vederea diluării poluanţilor acumulaţi. coeficientul Ccontr (<1) reprezintă raportul dintre debitul de aer realizat la un moment dat de instalaţie qintr (sau qev) şi debitul necesar qintr. Pentru sistemele de ventilare cu volum de aer variabil. Cintr concentraţia de poluant în aerul introdus în încăpere.pentru conducta de refulare. dPcond diferenţa de presiune dintre aerul din conductă şi aerul exterior (Pa) – cu următoarele particularizări: . valoare care corespunde sistemelor de tip „”amestec complet”. igienă. instalaţia ar trebui pornită înainte de începerea perioadei de ocupare în scopul ”curăţirii” aerului interior de poluanţii acumulaţi în perioada de neocupare şi oprită la câtva timp după plecarea ocupanţilor. cea din aerul evacuat şi concentraţia interioară din zona ocupată a încăperii. pierd = cond (2. In lipsa unor date specifice se poate considera εv=1. instalare.1) Cutil : coeficient de utilizare corespunzător poziţiei ”pornit” (Cutil=1) sau ”oprit” (Cutil=0) a ventilatorului. poate avea valori supraunitare.68) 1000 în care: qV . El depinde de scopul instalaţiei de ventilare: consum redus de energie. (valoare impusă din proiectarea instalaţiei).

G ofera o metoda pentru determinarea acestui coeficient. EN 1886.ext = 1 (2. tip VAV cu recirculare. Acest coeficient (>1) este utilizat în principal pentru sistemele cu debit de aer variabil. pierderile de aer ale conductelor de transport ale aerului si CTA-urilor trebuie adaugate la suma debitelor proiectate pentru refularea/aspiratie din încaperile ventilate.m2) pentru o diferenţă de presiune de 1 Pa – determinată conform EN 12337 (pentru conducte circulare) sau prEN 1507 (pentru conducte rectangulare) C pierd = 1 + qV . Debitul de aer refulat si evacuat pe cale mecanică din zona ventilată Aceste două debite se calculează cu relaţiile: . Pe baza coeficienţilor enumeraţi. Coeficientul de recirculare Crec . se ia ca media dintre diferenţa de presiune măsurată imediat după intrarea aerului în gura de aspiraţie şi diferenţa de presiune măsurată la intrarea în centrala de ventilare etanşeitatea canalului de aer (m3/s.71) Dacă centrala de ventilare CV este amplasată la exterior atunci: C pierd .ext = 1 + (1 − Rcond _ int )(1 − C pierd _ cond )C pierd _ CTA (2.r = (q v _ sup.- K pentru conducta de aspiraţie-evacuare.69) Această ecuaţie poate fi aplicată fie pentru debitul refulat.nec Ccont C sist *εv (2. El ia în considerare necesitatea de a introduce mai mult aer proaspat decât cel recomandat. q v .70) unde debitul care se pierde în centrală. Aria canalului trebuie calculată conform EN 14239a. qV.72) în care: Acond unde Acond_int reprezintă aria laterală a conductelor situate la interior. pierd qV .int C rec ) / ε v (2.pierdCTA se determină cf.73) 53 .2. este exprimat prin: C pierd = 1 + qV . se determină debitele de aer. Coeficientul de permeabilitate la aer al centralei de ventilare Cpierd. Coeficient de permeabilitate la aer interior si exterior se consideră: Dacă centrala de ventilare este amplasată la interior atunci: C pierd .debitul de ventilare introdus în zona de calcul.int = 1 + Rcond _ int (1 − C pierd _ cond ) C pierd . Rcond _ int = Acond _ int NOTA: în dimensionarea ventilatoarelor si calculul debitelor de aer la ventilatoare. pierdCTA qV .int = C pierd _ c C pierd _ CTA si C pierd .r C cont C pierd .nec Ccont C sist *εv (2. fie pentru cel aspirat sau evacuat. Anexa II.

75) respectiv: qv . canal de transport al aerului.6.5 Ventilarea pasivă si hibrida Un sistem de ventilare naturală cu coş de ventilare este compus din: 1.ref (dependenţa de zona eoliană în care se gaseste cladirea studiata) si de viteza aerului în conducta de evacuare vcond. în functie de tipul de control utilizat.r _ CV = (qv _ sup. O căciulă de ventilare este caracterizată de următoarele mărimi: . iar vv (m/s) viteza vântului de 2 calcul. dependent de viteza vântului de referintă vv.77) (Pa) este presiunea dinamică datorată vântului.ext reprezintă pierderile de aer totale din instalaţie (la interior si la exterior. ţinand cont de conditiile interioare si exterioare.ev = (q v _ sup. Debitul de aer refulat si evacuat pe cale mecanică din centrala de ventilare Aceste două debite se calculează cu relatii similare şi anume: qv .int + Cpierd.ev _ CV = (qv _ sup. dispozitiv de evacuare a aerului în exterior (căciula.78) 2 în care p din = ρ aer vv2 54 . acest efect este caracterizat de un coeficient adimensional C conform relatiei: C (vv .r Ccont C pierd C rec ) / ε v . guri de evacuare a aerului din încăpere sau zona Scopul calculului este de a determina debitul de aer din sistem. 2.coeficientul de pierderi de sarcină ξ.74) în care: qv_sup. vcond ) = ∆p caciula (-) p din (2. ∆p caciula (Pa) reprezintă diferenţa de presiune (pierderea de sarcină) la nivelul căciulii de ventilare.r reprezintă debitul maxim ce trebuie evacuat din zona (valoare de proiect).pentru cazul absentei vântului (vv=0): ∆p caciula = ξ aer cond (2. guri de introducere a aerului.debitul de ventilare evacuat din zona de calcul q v .ev C cont C pierd .debitul de ventilare refulat la iesirea din CTA. .respectiv: . 3. 2. Pentru determinarea debitului din sistem. (2.debitul de ventilare evacuat la iesirea din CTA (2. se urmăreşte curgerea aerului prin dispozitive de evacuare de tip ”căciuli de ventilare”.int C rec ) / ε v (2. ce se poate determina cu relatiile: ρ v2 .r reprezintă debitul maxim ce trebuie refulat în zona (valoare de proiect) şi qv_ev. 4. Un sistem de ventilare hibridă reprezintă un sistem ce comuta ventilarea naturală în ventilare mecanică si invers.efectul de suctiune datorat vitezei vântului în jurul căciulii.76) unde: Cpierd= Cpierd.ev Ccont C pierd C rec ) / ε v . deflector).

real .ref coeficienţii C raman neschimbati dacă vcond se înmulteste cu raportul vv.1).2= 3 vcond.se aplică legea similitudinii pentru a afla viteza reală a aerului în conducta: v v cond .9 Poziţia unei căciuli de ventilare pe acoperiş si a coeficienţilor de presiune dinamica.1 = vcond .real . este posibilă utilizarea unei legi de similitudine după cum urmează: Pentru o viteză a vântului vv.2=2 vcond.2 pentru care ∆p caciula este mai mare decat ∆p caciula (vcond.1.9.1.2)) 4) pentru vcond mai mare decat vcond. S-au notat: 1.pentru cazul prezenţei vântului: ∆p caciula = C (vv .ref vcond ) ρ aer vv2.real (2. pentru aceasta se recomandă cautarea unui punct vcond.81) vv . Se poate introduce un factor de corectie în functie de unghiul acoperişului si pozitiafaţă de coamă a căciulii.80) ⎟ = C (vv .1 si vcond..1)) si (vcond.max este viteza maximă a aerului în conducta obtinută la testare. apoi: vcond. ref ⎠ ⎝ Relaţiile de mai sus se aplică după cum urmează: .79) Pentru diferite viteze ale văntului.se cunoaste viteza reală a vântului vv .1 si asa mai departe. Gura de evacuare sau dispozitiv de evacuare pe acoperiş (căciula ventilare) 2. curba pierderii de sarcina este ∆p caciula (0.real diferită de cea de referintă vv.max v (2.real/vv. Acest lucru se poate face prin încercari.2. 3) pentru vcond situat între vcond. Fig. Inălţimea de 55 . 2. deflectoare) nu sunt pozitionate la nivelul coamei acoperişului.ref ceea ce permite existenţa relatiei de similitudine: v ⎞ ⎛ C ⎜ vv . ∆p caciula (vcond.ref 2 (2.2.vcond). este importantă tranziţia către curba ce caracterizează situaţia ”fără vânt” pastrand totusi o curba monotona.ref în care vcond. Dispozitivele normale de evacuare a aerului în exterior (căciuli de ventilare. ci sunt suprainaltate cu o distanta de 0. punand întai vcond. ∆p caciula se calculează utilizand legea similitudinii si prin interpolare între diferitele puncte obtinute în urma testarii experimentale. . v . vcond ) v v . Presiunea dinamica a vântului exercitata asupra unui astfel de dispozitiv sau asupra unei guri de ventilare amplasate în fatada depinde si de unghiul de înclinare (panta) acoperişului . 2) pentru viteze ale aerului în conductă mai mari ca vcond.a se vedea figura 2.2. valoarea lui c se obtine prin interpolare liniara între cele 2 puncte: (vcond. vcond . ∆p caciula (vcond.1 pana la 2 m fata de aceasta.1.1. Cazuri posibile: 1) pentru viteze ale aerului în conductă mai mici ca vcond.

Panta acoperişului 7.5 m 0.13.0.0 m >1m Cp.acop 6.13 Date pentru factorul de aparat/sistem de combustie Situaţia aerului de Situaţia gazelor Sistemul de combustie combustie evacuate utilizat Aerul de combustie Gazele de ardere sunt .82) qv. Cp mediu pe înaltime Cp.soba de bucatarie este preluat din evacuate în încăpere .5 – 1.inalt+Cp.0 -0.amplasare a dispozitivului deasupra coamei acoperişului 3.inalt (-) .2 2. valorile pentru acest factor fiind date în tabelul 2.loc de combustie este preluat din evacuate prin deschis (gaz) interior conducta separata . Tabel 2.12 Corecţii de înălţime Inaltimea căciulii de ventilare deasupra coamei acoperişului < 0.inalt (corectia de înaltime) a se vedea tabelul 2.aparat functionand cu gaz conform CR catre exterior 1749 tip B Aerul de combustie Gazele de ardere sunt specific .inalt (corectie pentru pozitionarea căciulii deasupra acoperişului) 5.6 Debite de aer pentru combustie (ardere) Debitul suplimentar de aer preluat din exterior. necesar pentru functionarea corecta a aparatelor de încalzire cu combustie locala (pe gaz sau alt combustibil) avand puterea instalata P (in kW) trebuie calculat astfel: [m3/h] (2. Conducta de evacuare a aerului pe acoperiş Coeficientul de presiune datorat vântului la nivelul dispozitivului de evacuare se obtine prin însumarea celor trei coeficienţi de presiune definiti anterior: Cp=Cp.aparat functionand cu gaz conform CR interior 1749 tip A Aerul de combustie Gazele de ardere sunt .căciula 4.aparat este preluat din evacuate în aceeasi functionand cu gaz interior conducta în care este evacuat aerul extras din încăpere pe cale mecanica Factor de aparat/sistem 0 1 *) 56 .12. Cp la nivelul coamei acoperişului Cp.6 Fas Ff P unde: Fas factor de aparat/sistem de combustie Ff factor de combustibil P puterea termică a aparatului [kW] Factorul de aparat/sistem de combustie tine cont daca debitul de aer pentru combustie traverseaza sau nu încăperea.1 -0. Cp pentru căciula de ventilare Cp.comb = 3.acop Pentru Cp.6. Factorul de combustibil depinde de debitul specific de aer necesar pentru arderea tipului de combustibil utilizat (debit normalizat la temperatura interioară). Tabelul 2.căciula+Cp.

ref : Ti : ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ presiunea exterioară la nivelul componentului aeraulic (Pa).2 kg/m3 (la 293. temperatura exterioară reală măsurată. temperatura interioară de referinţă.15 K. 57 . Ti în care: Pest .comp : Pint.loc de combustie închis (lemn.15 K.83) în care: Te . egală cu 293. carbune sau alternativ) *) NOTA: Considerat ca sistem mecanic de evacuare. temperatura exterioară de referinţă. supus unei diferenţe de presiune va fi traversat de un debit de aer volumic care se calculează cu relaţiile: qv . egală cu 293. p comp v comp ⎜2 Te ⎝ Ti .ref ⎛1 2 Pest . funcţie de ora zilei şi localitatea respectivă. dar cu volum de aer variabil.comp = ρ aer . Fiecare component aeraulic al anvelopei exterioare este caracterizat prin: .comp − Pint. în funcţie de oră. comp = Pint. presiunea interioară la nivelul componentului aeraulic (Pa). depinzand de sistemul de evacuare si de tipul de aparat de combustie Aerul de combustie este preluat din exterior prin conducta separata.6.ref : Fiecare component aeraulic al anvelopei exterioare. izolata fata de încăpere Gazele de ardere sunt evacuate prin conducta separata catre exterior 2. zonei şi gradului de adăpostire. fisură) precum şi de caracteristicile clădirii. egală cu 1.ref ⎜ C v h g − . ref hcomp g .comp şi . în funcţie de care se aplică corecţiile necesare. ref − ρ aer . presiunea interioară de referinţă (Pa).coeficientul său de presiune dinamică Cp.ref : Te. temperatura interioară reală măsurată.667 (2.comp : Pint. densitatea de referinţă a aerului.aparat functionand cu gaz conform CR 1749 tip C 0 .7 Calculul debitelor de aer infiltrat/exfiltrat prin metoda iterativă Debitele de aer sunt determinate de orientarea şi înălţimea la care este amplasat fiecare element aeraulic (orificiu.15 K). ref Pint.comp (2. ρ aer .84) pentru debite exfiltrate/infiltrate prin fisuri sau neetanşeităţi ale anvelopei.ref : Te : Ti .înălţimea sa faţă de planul 0 al zonei considerate hcomp Diferenţa de presiune la nivelul acestui component se va scrie ca o diferenţă între presiunea exterioară şi presiunea interioară de o parte şi de alta a componentului aeraulic: dPcomp = Pext .inf = Cinf semn (dPcomp ) dPcomp 0.

90) 58 . temperatura exterioară (K).85).5 (2.respectiv: qv .6 * 500 * AF * vv . Rezolvând iterativ ecuaţia: qvinf + qvev +∑ qvcomp + qvpas + qvcomp = 0 (2.01 Cv=0. În cazul unor deschideri particulare.0035 Vref : T i: Te: (2.inf = Cinf semn (dPcomp ) dPcomp 0 . Raportul dintre debitul de aer cu fereastra parţial deschisă şi debitul de aer cu fereastra complet deschisă se calculează în funcţie de unghiul de deschidere şi este independent de raportul dintre lăţimea şi înălţimea ferestrei: C k (α ) = q F (α ) qF (2. 2.6 * 10 −7 * α 3 − 1. 0. se determina valoarea acestei presiuni. în m3/h) se exprimă prin relaţia: vv = C t + C v * v ref + C tt * H F * Ti − Te în care: AF: Ct=0.84) şi (2. coeficient funcţie de turbulenţa vântului. coeficient funcţie de efectul tirajului termic (presiunii termice). coeficient funcţie de viteza vântului.8 Calculul debitului de aer prin deschiderile ferestrelor (aerisire) Pentru o fereastră amplasată pe o singură faţadă a încăperii de calcul (absenţa unei ventilări transversale) debitul volumic pătruns prin fereastră qF (m3/h) se scrie: q F = 3.85) pentru debite care pătrund prin orificii mari din anvelopă.6.19 * 10 −4 * α 2 + 1.88) aria ferestrei (m2). folosind diferenţele de presiune raportate la presiunea de referinţă calculată. temperatura interioară (K). Debitul real de aer care traversează fiecare component (deschidere) se calculează cu relaţiile (2.001 Ctt=0. în cazul când componentul a fost testat conform normei EN 13141-1 (pentru debitul prin deschideri).86) unde singura necunoscută este presiunea interna de referinţă pref . viteza de referinţă a vântului măsurată la 10m înălţime deasupra solului.86 * 10 −2 * α (2. această ultimă ecuaţie poate fi înlocuită cu o alta mai precisă.89) Acest raport se poate aproxima cu un polinom în funcţie de unghiul α : C k (α ) = 2.5 (2.87) în care vv (viteza vântului.

Coeficientul Caerare ţine cont de acest comportament. In lipsa altor valori în documentaţia tehnică. E date de proiectare 2.c. Acest coeficient trebuie definit pentru fiecare situaţie în parte. raportul dintre debitul pierdut din canal către exterior şi debitul total transportat. ▪ Valori implicite pentru sistemul de ventilare centralizat (centrală de ventilare CV) sau local (ventilator local.2 .9 Calculul consumului anual de energie pentru ventilare naturală şi mecanică ▪ Valori de calcul pentru sistemele de distribuţie a aerului din încăperi Cutil=0 pe perioada nefuncţionării sistemului de ventilare (ventilator oprit). precum şi de gradul diurn de ocupare al încăperii în care se află fereastra respectivă. se consideră că utilizatorii recurg la un comportament în sensul măririi debitului de aer prin ferestre faţă de cel stipulat în reglementări ca valoare minimă.Pierderile de aer în canalele de transport ale aerului aflate în suprapresiune şi CV Se propune neglijarea pierderilor de aer în centrala de ventilare dacă aceasta a fost testată conform normativului EN 1886 şi a obţinut clase de etanşeitate de minim L3.) . Pentru ventilarea în regim liber şi în regim de noapte nu se pot defini valori implicite.6. r (%) şi pentru coeficientul de pierdere de aer din canal Cpierd. 59 . aerotermă etc.91) Coeficientul Caer ţine cont de frecvenţa şi perioada diurnă a deschiderii ferestrei de către ocupanţi.8 .cu condiţiile la limită: C k (α ) =0 pentru α=0 (fereastra complet închisă) şi C k (α ) =1 pentru α=180 (fereastra complet deschisă).2. Csist=1. după cum urmează: Atunci când criteriul de deschidere a ferestrei este îmbunătăţirea calităţii aerului interior.nec ) (2. respectiv Cutil=1 pe perioada de funcţionare. εv=1 . în special dacă ventilarea naturală prin deschiderea ferestrelor se consideră un sistem de ventilare separat şi autonom. se pot utiliza valorile din anexa II. q F . conform relaţiei: q F = C aer * max (q F . Ccontr=1 . Caer=1. care să evalueze strategia de control a sistemului pe perioada de funcţionare a acestuia. Se recomandă următoarele valori pentru permeabilitatea K (m3/s*m2) a canalului de aer..sup . Ca alternativă.6. fiind necesară intervenţia unui expert tehnic autorizat la instalaţia de ventilare. pentru mărimile utilizate în relaţiile din § 2. se poate folosi un calcul simplificat.

În funcţie de poziţia pe înălţime a unui component aeraulic faţă de zona respectivă (Hc faţă de Hz înălţimea zonei).7*10-5 0. zona .00 Cpierd. şi se scade Cp cu 0. se consideră următorii coeficienţi de pierderi aeraulice. se majorează Cp din cazul anterior cu 0.0 Cpierd.pentru faţadă A fatade Cinf ltr / exfiltr .0 ▪ Valori ale coeficientului de presiune dinamică Cp ţinând cont şi de posibila ventilare transversală - Valori Cp pentru clădiri cu ventilare transversală Valorile lui Cp vor fi indicate în Anexa II.2. pentru a lua în considerare suprapresiunea vântului pe faţada neadăpostită.00 superioară Valorile pentru CV sunt redate în tabelul de mai jos: Tabel 2. fatada = C inf iltr / exfiltr .acoperis = C inf iltr / exfiltr .16 Marimi necesare pentru calculul pierderilor de aer în CV K r Valoare implicită=2.92) .01 1.Valori ale Cp pentru clădiri fără ventilare transversală În acest caz.pentru acoperiş Cinf iltr / exfiltr .75*10-5 0.5*valoare 6.060 Clasa B 9*10-6 0.06 1. se consideră o repartizare convenţională a acestora pe cele două faţade.150 clasa A Clasa A 2.7*10-5 0. .020 -6 Clasa C sau 3*10 0.02 1. după cum urmează: Cinfiltr/exfiltr. zona Aacoperis Aacoperis + A fatade (2.06 1. ▪ Repartizarea rosturilor şi neetanşeităţilor la nivelul întregii anvelope În cazul necunoaşterii amplasării exacte a rosturilor şi neetanşeităţilor anvelopei prin care se produc infiltraţii/exfiltraţii.17 60 . A +A acoperis fatade (2.060 Clasa B 9*10-6 0.05 pentru aceasta.67 (convenţional). Pentru acoperiş.05 pentru faţada adăpostită.c 1.15 1.5* valoare clasa A Clasa A 2. valoarea lui Cp se consideră egală cu cea a faţadei adăpostite.93) . în funcţie de tipul faţadei şi de prezenţa acoperişului tip şarpantă: Tabel 2.75*10-5 0.F atât pentru faţadele neadăpostite la vânt cât şi pentru cele adăpostite (opuse direcţiei vântului).15 Marimi necesare pentru calculul pierderilor de aer în conducte K r Valoare implicită= 6.02 1.150 2.020 -6 Clasa C sau superioară 3*10 0.CV 1.zona (pierderea de aer din zonă) = 0.Tabel 2. .

în scopul asigurării protecţiei sănătăţii.fatada 0.fatada 0. Concentraţiile maxime sunt mai ridicate.75*Hz Hc=Hz - 0. ozonul din aerul exterior nu este în mod uzual luat în calcul pentru proiectarea instalaţiei datorită reactivităţii sale ridicate şi reducerii foarte rapide a concentraţiei acestuia în instalaţia de ventilare şi în încăpere. Impactul asupra mediului interior al acestor poluanţi exteriori depinde de reactivitatea acestora. de la praful vizibil şi până la particulele sub un micron.1 0.0 PM103 µg/m < 20 10 – 30 20 .50 NOTĂ – Valorile indicate pentru poluanţii aerului reprezintă concentraţii anuale şi nu trebuie să fie utilizate pentru proiectarea instalaţiilor. bioxidul de carbon.18 Înălţime component Hc=0.fatada ▪ Concentraţii exterioare de calcul pentru poluanţii gazoşi Deoarece nu există recomandări sau reglementări pentru totalitatea poluanţilor şi cele existente nu sunt omogene între ţări.25*Hz Faţadă neadăpostită 0. Pentru informaţii suplimentare se utilizează măsurările locale şi ghidurile naţionale. Majoritatea ghidurilor se referă la PM10 (conţinut de particule cu un diametru aerodinamic de până la 10 µm).75*Hz 0.25*Hz Hc=0.fatada Cinfiltr/exfiltr.25*Cintr. fără 350 surse importante Oras mic 375 Centrul orasului .Înălţime component Hc=0. sunt necesare interpretări documentate din partea proiectantului.25*Cinfiltr/exfiltr.fatada Faţadă adăpostită 0.25*Cintr. În cazul în care este necesar să se ţină seama de particulele biologice. bioxidul de sulf. monoxidul de carbon este relativ stabil şi prezintă o absorbţie redusă la nivelul suprafeţelor interioare. ghidurile PM10 nu sunt aplicabile şi cel mai important aspect îl constituie riscul imunologic sau infecţios reprezentat de aceste particule. în tabelul 2. Prin conţinut de particule se înţelege cantitatea totală a particulelor solide şi lichide din aer.fatada Acoperiş Tabel 2.acoperiş Repartizarea gurilor de ventilare naturală la nivelul întregii anvelope Faţadă neadăpostită 0.80 SO2 3 µg/m <5 5 – 15 10 . Prin contrast.3 0.19 sunt prezentate exemple de niveluri pentru calitatea aerului exterior.25* Cinfiltr/exfiltr.25* Cinfiltr/exfiltr. De exemplu.25*Cintr.25*Cinfiltr/exfiltr. Alţi poluanţi gazoşi sunt în cele mai multe cazuri între aceste extreme.400 poluat <1 1–3 2-6 NO2 3 µg/m 5 – 35 15 – 40 30 .fatada Faţadă adăpostită 0. solvenţi şi hidrocarburi poliaromatice).fatada Acoperiş Hc=0.25*Cintr. Poluanţii gazoşi tipici care se iau în considerare la evaluarea aerului exterior pentru proiectarea instalaţiilor de ventilare şi de climatizare a încăperilor sunt monoxidul de carbon.2 – 1. Tabelul 2.o atenţie deosebită trebuie acordată particulelor mici.50 TOTAL PM 3 mg/m < 0. oxizi de azot şi compuşi organici volatili (VOC – de exemplu benzen. 61 . Ca o recomandare. însă se acceptă din ce în ce mai mult faptul că.19 : Exemple de concentratii ale poluantilor din aerul exterior Descrierea Concentratie amplasamentului CO2 CO 3 ppm mg/m Mediu rural . Se ia în considerare impactul potenţial al amestecurilor de poluanţi şi nu numai al poluanţilor individuali.1 – 0.

35 – 0.7 0.21. Pentru timp de funcţionare mai mic şi pentru încăperi mai înalte. cu o rată metabolică de 1. În cazuri cu niveluri ridicate de activitate (met >1.20. debitele de aer trebuie să fie mai mari. Acestea se bazează pe un timp de funcţionare de 50% şi pe o înălţime a încăperii de 3 m.5 3 > 0.20 Debitul specific de aer proaspăt pe persoană Categorie Unitate masura m3/(s*pers) l/(s*pers) m3/(s*pers) l/(s*pers) m3/(s*pers) l/(s*pers) m3/(s*pers) l/(s*pers) de Debit de aer pentru o persoana Zona nefumatori Domeniu tipic Valoare prin lipsă > 54 72 > 15 20 36 – 54 45 10 – 15 12. sunt indicate în tabelul 2. covoarele şi instalaţia de ventilare propriu-zisă.83 1.55 < 1.2 met.2).5 22 – 36 29 6 – 10 8 < 22 18 <6 5 Zona fumatori Domeniu tipic Valoare lipsă > 108 144 > 30 40 72 – 108 90 20 – 30 25 43 – 72 58 12 – 20 16 < 43 36 < 12 10 prin INT 1 INT 2 INT 3 INT 4 Este recomandată în mod specia l alegerea materialelor de construcţie nepoluante sau cu poluare redusă.Debite specifice de aer proaspăt (exterior) pentru o persoană Această metodă este o metodă practică bine fundamentată pentru toate situaţiile în care încăperile sunt destinate ocupării umane tipice.7 0. Debitele indicate pentru zonele de fumători sunt valabile pentru zonele în care este permis fumatul. debitele de aer exterior trebuie să fie majorate cu un factor de (valoare reala met)/1.28 INT 1 INT 2 INT 3 INT 4 62 . Valorile trebuie să fie respectate în zona ocupată. inclusiv mobila. Tabel 2. Se recomandă definirea zonelor de fumători şi nefumători şi adaptarea instalaţiei la situaţia corespunzătoare. Debitele de aer exterior (furnizate de instalaţia de ventilare) pentru o persoană în cazul activităţii normale într-un birou sau în casă.3 1 < 0.5 2 0. Tabelul 2. Aceste valori sunt utilizate în mod curent la proiectarea instalaţiei. Debitele indicate pentru zone de nefumători ţin seama atât de metabolism.3 – 2. cât şi de emisiile tipice în clădiri cu poluare redusă. Debitele de aer pe unitate de arie a pardoselii sunt indicate în tabelul 2. în locul creşterii debitului de aer exterior în scopul diluării acestor emisii posibil a fi evitate. Debitele specifice de aer exterior raportate la aria pardoselii Această metodă poate fi utilizată în anumite cazuri la proiectarea instalaţiei pentru încăperi fără ocupare umană şi fără o destinaţie clară (de exemplu încăperi de depozitare).2.21 Debite de aer exterior sau transferat pe unitate de arie utila a pardoselii pentru încaperi cu alta destinatie decat ocupare umana Categorie Unitate masura m3/(s*pers) l/(s*pers) m3/(s*pers) l/(s*pers) m3/(s*pers) l/(s*pers) m3/(s*pers) l/(s*pers) de Debit de aer exterior sau transferat pe unitate de arie a pardoselii Domeniu tipic Valoare prin lipsă * * * * > 2.35 0.

temperatura acestui spatiu se calculeaza conform § 2.7. .calculul energiei pentru pretratarea aerului de ventilare/climatizare.energia necesara pentru dezgheţul bateriilor de preîncălzire si prerăcire. Pot fi incluse şi sistemele de încălzire şi răcire cu aer. precum si modul de calcul al energiei necesare pentru tratarea acestuai.7.2.7. Necesarul de energie pentru încalzirea aerului infiltrat nu face obiectul prezentului paragraf. Dacă acest aer este preluat dintr-un spatiu adiacent zonei de calcul. energia consumată pentru a realiza aceasta tratare - In cazul în care aerul este introdus în încăperi prin deschideri pasive (guri pentru ventilarea naturala) sau ferestre. 2.temperatura şi umiditatea aerului de ventilare care pătrunde în clădiri.7. procedura de calcula: temperaturile si umidităţile debitelor de aer ce sunt refulate în zonele încalzite sau racite.4. Dacă aerul este introdus în încăperi printr-un sistem de ventilare echilibrat sau nu aeraulic se determină modul în care se modifica parametrii termodinamici ai aerului. Aceste energii vor depinde de sistemul si de combustibil utilizat si vor fi defalcate pe tipuri de procese termodinamice (încălzire. Calculul consumului de energie pentru ventilarea clădirilor 2.4. Domeniu de aplicare: clădiri dotate cu sisteme de ventilare şi climatizate. răcire sau ventilare simpla. 2. ci doar ventilarea simpla. în acest scop sunt detaliate: .7.4 Metoda de calcul Pe baza debitelor de introducere considerate cunoscute. b) Pierderi de caldură prin conductele situate în afară încăperii/zonei climatizate : 63 . ca parte a procedurilor complexe de evaluare energetică a clădirilor şi sistemelor aferente. Ele pot fi neglijate în cazul cand sistemul nu asigura încalzirea sau răcirea aerului. se consideră că acest aer are caracteristicile termodinamice ale aerului exterior. de exemplu daca un ventilator este utilizat în cadrul unor procese de încalzire. în unele cazuri este necesar de precizat ipotezele de calcul.2. 2. dacă acestea au şi rol de ventilare.1.calculul consumului de energie pentru vehicularea aerului şi .1 Pierderi de caldură prin suprafaţa canalelor de transport al aerului a) Pierderi de căldură prin conductele (canalele) situate în încăperea/zona climatizata Aceste pierderi trebuie luate în considerare doar atunci cand diferenta dintre temperatura aerului transportat si temperatura încaperii sau zonei climatizate este semnificativa. răcire sau ventilare).7. Obiectiv: evaluarea impactului energetic al sistemelor de ventilare din clădiri. 2.necesarul de energie la ventilatoare şi alte elemente auxiliare ale sistemului de ventilare. .3. Calculul se aplică la clădiri rezidenţiale sau nerezidenţiale sau părţi ale acestora. fără controlul umidităţii interioare în perioada de vară. Conţinut general In acest paragraf se dau metodele de calcul pentru: .

cta debitul de aer din conductă [m3/h].96) unde : ∆Tvent . [0C. x1 temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului la intrare în conductă.9 curentul de aer Motor plasat în afară curentului 0. Dacă aerul este exfiltrat din conducta. [ºC]. acesti parametri se modifica în functie de parametrii aerului infiltrat.7.95) unde : θ1.75 necunoscuta 64 .22 ) La 20 ºC. x2 temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului la ieşre din conductă. rata de transformare a energiei electrice în caldură.vent (m3/h). c) Pierderi de aer din conductele de transport ale aerului Aerul infiltrat în/din conductele de transport de aer se calculeaza conform § 2. 34 qv .Temperatura şi umiditatea aerului din conductă se calculează cu relaţiile: θ2 = θ1 + ∆Tcta x2 = x1 (2.aer (J/kgK) caldura specifică masică a aerului. Se cunosc: debitul volumic la ventilator qv.2 Ventilatoare Creşterea de temperatură a aerului la trecere prin ventilator. [0C. 2.aer este aproximativ egal cu 1215 J/m3K. produsul ρaer cp. [W/K]. cta ⎜ = (θ1 − θ ext ) 1 − e ⎜ ⎝ ⎞ ⎟s ⎟ ⎠ (2. care se amesteca cu cel transportat. ∆Tvent se calculează cu relaţia : ∆Tvent = Fvent Rrc ρcqv .94) şi ∆Tcta H cta − ⎛ 0 .4.diferenţa de temperatură cu care se încălzeşte aerul în ventilator. respectiv gvapori/kg aer uscat]. puterea instalata la ventilator Pvent (W). Tabel 2.vent (2. θ2. către mediul ambiant. respectiv gvapori/kg aer uscat].6. Hcta pierderea de căldură a aerului prein pereţii conductei. cp.6 de aer Pozitie 0. absorbită de aer Rrc – (valori în tabelul 2. nu exista o modificare a parametrilor termodinamici ai aerului transportat de aceasta.22 Rata de recuperare e e puterii ventilatorului Motor plasat în 0. Daca însa se infiltreaza aer în conducta. qv.7. ρaer (kg/m3) este densitatea aerului.

Ccont depinde de actiunea asupra clapetei de reglare pe aerul exterior în timp ce puterea absorbita de ventilator depinde de raportul dintre debitul mediu refulat si debitul maxim refulat.5 pentru un sistem de tip CAV. SR – Sibar de reglaj .10. De exemplu. pentru simplificarea calculului. In orice situaţie. Daca nu este disponibila nici o informatie. daca s-a determinat un coeficient Ccont = 0.Pentru ventilarea mecanica controlata cu volum de aer constant (sistem CAV – Constant Air Volume) sau variabil (sistem VAV – Variable Air Volume) fără aer recirculat (adica 100% aer exterior) se poate afirma ca puterea medie consumata este similara cu cea obtinuta pentru un debit volumic de aer Ccont qv (m3/h). Y 14 12 10 80 PB PI SR CV PB 60 TV 40 20 IV X 0 20 40 60 80 10 Figura 2. Pentru sistemele VAV cu recirculare. reglarea ventilatorului trebuie luata în calcul pentru a determina cat de mult scade puterea absorbita de ventilator în raport cu puterea absorbita în conditii nominale de functionare. 65 . se poate presupune ca puterea consumata este echivalenta cu puterea nominala la un raport de 50%. TV – Turatie variabila. CV PB – Control variabil al paletelor curbate inapoi.10 : Curbe de dependenta qv – Pabs în diverse cazuri de reglare a ventilatoarelor PB – Palete curbate inapoi. adica în acest caz 30% din puterea maxima cu variatia turatiei.23 este redat raportul ce trebuie aplicat puterii absorbite la viteza maxima în functie de valoarea Ccont si de tipul de reglare. urmatoarele curbe caracteristice qv – Pabs (%) pot da o idee asupra diverselor tipuri de reglare posibile la ventilator – figura 2. PI – Palete curbate inainte. IV – Inclinare variabila a paletelor de pe aspiratie. In tabelul 2.

ev ⎪x = xref .1 + ∆θ recup.6 90% 70% 35% 0.θev.2 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului evacuat dupa iesirea din recuperator.θev.qv.θref.nec – puterea electrica necesara la recuperator (in W) .1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului evacuat înainte de intrarea în recuperator.8 100% 100% 65% 2.2 = xev.7.2 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului exterior dupa iesirea din recuperator.θref.2 55% 50% 10% 0.ref = ε recup(θ ev.ref ⎨ ⎪θev. xref.ref . 2.2 = θ ref . .1 ) ⎪ ⎪θ ref .2 ⎪ ⎩xev.3 Schimbătoare de caldură (recuperatoare) ▪ Recuperatoare de căldură sensibilă marimi de intrare : .23 Exemplu de rapoarte de putere absorbita în functie de reglare si de raportul de debite Raport de debit Control clapete reglare la ventilator cu palete înclinate înapoi Control clapete reglare la ventilator cu palete înclinate înainte Variatia turatiei 0.4.1 + ∆θ recup. Pentru unitatile de recuperare din sectorul rezidential (testate conform EN 13141-7) eficienta globala include cresterea de temperatura la ventilator Elemente de calcul: ⎧∆θ recup.εrec – eficienta de transfer termic a recuperatorului pentru un set de debite refulat/evacuat aproximativ egale .1 − θ ref . .∆θ recup .4.ev = −∆θ recup.1 .4 Recuperatoare de caldură sensibilă şi latentă (entalpice) ▪ Probleme legate de dezgheţ 66 .cresterea de temperatura a aerului datorata prezentei ventilatorului în curentul de aer (considerata atat pentru circuitul de refulare cat si pentru cel de evacuare).2 = θev. xref.1 .97) marimi de iesire : . .1 (2. qv.2 .ref ⎪∆θ ⎪ recup. xev.4 75% 55% 18% 0.ev – debitul volumic refulat si evacuat ce trec prin recuperator.Tabelul 2.1 ⎪ ref . xev. .2 .Pel.1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului exterior înainte de intrarea în recuperator.7.

ce serveşte la calculul θ ev .c = θ ref .ev ) asupra temperaturii de iesire θ ev . max − θ ref .5 Camere de amestec In aceste aparate componente ale CTA.2. valoarea temperaturii la iesirea din compartimentul de preîncălzire .θ ev . . aceeasi corectie trebuie aplicata si lui θref. 2 + ∆(∆θ recup .4. a altor baterii auxiliare de încălzire sau a unui schimbator rotativ). cât si pe cea a aerului recirculat.θref.2 este limitata la +5 ºC pentru cladirile rezidentiale si la 0 ºC pentru cele rezidentiale.în cazul lipsei oricarui element pentru dezghet.2. . este suficient să se aplice aceeaşi formulă de calcul setând θref.0 ºC pentru schimbatoare cu placi din sectorul non-rezidential.min − θ ev . 67 .7.max pentru a opri încălzirea excesiva a aerului refulat în timpul perioadei de răcire.max la o valoare maximă.2 : ..5 ºC pentru schimbatoare rotative din sectorul non-rezidential a) Control direct al dezghetului .ref ) 2. 2 .ev ) .în acest caz trebuie aplicata o corectie ∆ (∆θ recup .2. Valoarea de referinta pentru recuperatoarele cu regenerare higroscopica din cladirile comerciale este de –5 ºC. b) Prin utilizarea unei baterii de pre-încălzire a aerului exterior. este suficient de a seta temperatura θ ev . corespunzatoare iesirii aerului evacuat din recuperator.ev ) = max(0. aerul recirculat din încăperile climatizate este amestecat cu aerul exterior (proaspăt) în vederea recuperării energiei.Prevenirea îngheţului apei în instalatiile de ventilare/climatizare se poate face în doua moduri: a) Control direct al dezghetului prin actiune asupra recuperatorului de caldura (prin montarea unui bypass.c se va scrie în această ioteză: θ ref .2 : ∆ (∆θ recup . 2 ) daca . 2 ( ) Daca nu se impune o limitare.daca debitul refulat si evacuat sunt egale. 2 la o valoare foarte scazuta – ex.ref pe circuitul de refulare inainte si dupa recuperator trebuie corectata cu valoarea : ∆ ( ∆ θ recup . Valoarea diferentei de temperatura ∆θ recup . 2 : ∆(∆θ recup. Camerele de amestec sunt echipate cu clapete de reglare a debitului atât pe partea aerului exterior. de ex. max θ ref .2 poate fi limitata maximal la o valoare θref. ▪ Limitarea temperaturii de refulare la regimul de evoluţie liberă ”free-cooling” Temperatura θref. 2. inainte de intrarea acestuia în recuperator In ambele cazuri.1 − θ ref . b) baterie de preîncălzire pentru dezgheţ In acest caz aerul exterior este preîncălzit pana la o valoare θ dezghet .ref ) = −∆(∆θ recup . – 100 ºC. ref ) = min( 0 . Valori de referinta pentru θref. Noua valoare controlată a temperaturii de refulare θref.5 ºC pentru sectorul rezidential. 2 . 2 . 100 ºC. θ ref .

1 .Rrec = rec (-) reprezintă raportul de recirculare în camera de amestec. egal cu cel de la intrarea în baterie (nu există schimb de energie latent) 2. în funcţie de condiţiile de diluare a nocivităţilor din aerul interior respirabil (condiţii igienico-sanitare). xref. xev. calculate pe baza relaţiilor de bilanţ masic si de umiditate la nivelul camerei de amestec: ⎧ ⎪θ ref . aerul exterior este prerăcit până la o temperatură θprerac impusă. q preinc (θ preinc − θ1 )) (kW) (2. xref.1).98) - qref.6 Preîncălzirea aerului In urma preîncălzirii.2=qext – debitul evacuat în exterior.1) – debitul masic de aer recirculat prin camera de amestec. 2 = x ev . 2.1 ) (2.7 Prerăcirea aerului In general.2 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului exterior la ieşirea din camera de amestec. x1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului la intrarea în baterie de preirăcire (aer exterior).7.1 + (1 − R rec θ ref .1 + (1 − R rec x ref .4. θref. 2 = θ ev . Mărimi de intrare: θ1 . Calculul raportului de recirculare al camerei de amestec: q . 68 . în situaţia de vara.2 . qrec (echivalent ca notatie cu qev. qpreinc – debitul masic de aer ce trece prin bateria de preîncălzire (aer exterior sau ieşit din camera de amestec pe circuitul de refulare).4.2=qext(1+Rrec) – debitul de refulare la ieşirea din camera de amestec.1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului exterior înainte de intrarea în camera de amestec.1 ) ⎨ ⎪ ⎩ x ref .99) Mărimi de ieşire: θ2= θpreinc – temperatura aerului la ieşirea din bateria de preîncălzire x2=x1 – conţinutul de umiditate la ieşirea aerului din bateria de preîncălzire. qext (echivalent ca notatie cu qref.7.debitul masic de aer exterior (proaspat) prin camera de amestec.1 . Mărimi de intrare: θ1 . x1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului la intrarea în baterie de preîncălzire (aer exterior sau ieşit din camera de amestec pe circuitul de refulare). Calculul puterii termice necesare preîncălzirii : Ppreinc = max(0. qev.1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului evacuat din încăperea (zona) climatizată înainte de intrarea în camera de amestec.θref. aerul este încălzit la o temperatura impusă θpreinc .Marimi de intrare: - θev. scris ca raport dintre q ext debitul masic de aer recirculat qrec si debitul masic de aer exterior. ce pătrund în camera de amestec Marimi de iesire: .

θ1 − θ prerac ) .θ2 – temperatura aerului la ieşirea din bateria de prerăcire: θ 2 = θ1 − ∆θ prerac .qv.103) x BR = EXP(18. funcţie de temperaturile de tur/retur ale apei de răcire (în cazul prezenţei unui agregat frigorific de preparare a apei răcite) sau egală cu temperatura de vaporizare a fluidului frigorific (în cazul răcirii prin detentă directă). x2 .variaţia conţinutului de umiditate al aerului în urma prerăcirii ∆x prerac : ∆x prerac = min(0. θBR – temperatura medie a bateriei de răcire. Acest proces se realizează tehnic prin injectarea de abur saturat în curentul de aer.prerac – debitul volumic de aer ce trece prin bateria de prerăcire (aer exterior). xumidif – valoare setată a conţinutului de umiditate al aerului după umidificare.34 / (θ BR + 235)) .83(x 2 − x1 ) + 0. procesul termodinamic de evoluţie a aerului în camera de umidificare fiind cvasi-izoterm.8161 − 4110.7. θ prerac − θ BR ) θ1 − θ BR (2.conţinutul de umiditate al aerului la ieşirea din bateria de prerăcire x2 : x 2 = x1 − ∆x prerac (2.34(θ 2 − θ1 )] Mărimi de ieşire: θ2 . Calcul: θ2 = θ1 (temperatura la ieşirea din umidificator este egală cu cea la intrare.umidif –debitul volumic de aer în procesul de umidificare.4. Calcul: . în condiţiile menţionate). qv. Pprerac 2.101) ε prerac = min(1.8 Umidificarea izotermă a aerului iarna In special în situaţia de iarna. x2 = max(x1.104) .xumidif) – conţinutul de umiditate al aerului la ieşirea din umidificator. prerac [0. x1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului la intrarea în camera de umidificare (aer exterior sau nu).102) .eficienta procesului de prerăcire ε prerac : (2. (x BR − x1 )(1 − ε prerac )) (2. acesta trebuie umidificat până la o valoare setată impusă xumidif . Mărimi de intrare: θ1 .105) 69 .conţinutul de umiditate al aerului la suprafata exterioara a baterie de răcire xBR : (2.100) .variaţia temperaturii aerului în timpul procesului de prerăcire ∆θ prerac : ∆θ prerac = max(0.puterea necesara pentru a asigura procesul de prerăcire Pprerac (kW) : Pprerac = qv .100) (2. atunci când aerul exterior are un conţinut de umiditate redus. (2.

.pentru metodele statistice ▪ Metode orare Daca aerul nu este introdus prin intermediul unui sistem de ventilare mecanica. cu excepţia condiţiilor privind climatul exterior si interior. caracteristicile sistemului de ventilare. . nu se utilizeaza umidificarea aerului. evacuat.106) izoterme a debitului de aer volumic qv. pasii de calcul trebuie sa urmeze urmatoarea ordine cronologica: 1. caracteristicile termodinamice ale aerului de ventilare corespund celor pentru aerul exterior. In restul cazurilor (ventilare mecanica controlata pe circuitul de refulare.încălzirea suplimentara a aerului la trecerea prin ventilator(oare) Aceasta ordine poate să nu fie respectată de funcăionarea reala a instalaţiei. 2. In condiţii de vară.5.pentru metodele lunare. recirculat. se va calcula numai energia necesara pentru antrenarea ventilatorului montat pe circuitul de evacuare al aerului viciat din încăperi (daca acesta exista). se recomandă preluarea valorilor calculate pentru ora precedentă valorile de temperatura si/sau conţinut de umiditate pre-setate (impuse).pentru metodele anuale. pentru a evita probleme de convergenţă. b) se calculeaza caracteristicile termodinamice si energiile necesare pentru desfasurarea urmatoarelor procese termodinamice: .pentru metodele de calcul orare.preîncălzire.7. x2 . Aplicaţii Domeniile principale de aplicare ale metodelor prezentate în acest paragraf sunt urmatoarele : .83 * qv . însă ea este corectă principial ţinând cont de urmatoarele ipoteze: 70 . se definesc. debitele de aer din sistem (exterior.pierderi de energie prin suprafata exterioara a conductelor de transport ale aerului amplasate la exterior.Pumidif = 0. cu sau fără tratarea termodinamica a aerului). pentru a se evita senzaţia de uscăciune la interior din cauza unei umidităţi relative scăzute. se definesc la inceputul calculului anual. In acest caz. xint . Mărimi de ieşire θ2 .prerăcire. . . refulat) In continuare se procedează astfel: a) se calculează caracteristicile termodinamice ale aerului după recuperatorul de caldura (daca el exista) atat pe circuitul de refulare. xext caracteristicile aerului interior (temperatură si conţinut de umiditate) θint . ca valori orare: caracteristicile aerului exterior (temperatură si conţinut de umiditate) θext . Pumidif 2. ( xumidif − x1 )) .puterea termică necesară umidificării (2. . cat si pe cel de evacuare.umidificare. . la creştera umidităţii aerului înainte de a fi refulat în încăperile climatizate. .umidif * max(0.umidif . Aceste formule se vor aplica exclusiv în situaţia de iarna.

chillere reversibile – pompe de căldură.inerţia termică a elementelor de construcţie . Conţinut general Metoda de calcul pentru necesarul de energie pentru răcire şi dezumidificare este de tip „grade-zile”.sisteme de climatizare de tip „numai aer”. chillere cu compresie mecanică.8. 2.2. 2. 71 . conţinutul de umiditate setat pentru umidificare este mai mic decât cel corespunzator temperaturii de saturaţie izoterme. Pentru a se putea evalua consumul total de energie corespunzător tuturor echipamentelor din cadrul unui sistem de climatizare. în acest caz.Sistem cu impact mediu sau mare asupra umiditatii Se mentin aceleasi ipoteze de calcul. . umidificare si auxiliarele acestora.- - controlul preîncălzirii si prerăcirii este realizat pentru aerul refulat în zona încălzită sau racită. Rezultatele finale vor fi sub forma unor energii anuale (lunare) necesare pentru preîncălzire. sisteme cu aparate terminale de tip„aer-apă”. Domeniu de aplicare: clădiri climatizate. corespunzători domeniului de aplicare şi anume: . Rezultatele finale vor fi sub forma unor energii anuale (lunare) necesare pentru preîncălzire.sisteme de climatizare de tip „aer-apă” cu aparate terminale – ventiloconvectoare Calculul se aplică la clădiri rezidentiale sau ne-rezidentiale sau părţi ale acestora.8.) Metoda de calcul a consumului de energie este lunară. ţinând cont de distributia anuala (lunara) a temperaturii exterioare si aplicand aceeasi ipoteza la calculul temperaturilor interioare.varietatea mare de tipuri de instalaţii de climatizare şi a surselor de frig utilizate (sisteme centralizate „numai aer”. Metoda de calcul poate fi dezvoltată pentru estimarea consumurilor energetice şi în cazul altor tipuri de sisteme de climatizare. se introduce de asemenea o metodologie de calcul pentru energia necesară proceselor de umidificare şi vehiculare aer.8. impactul pierderilor de energie la suprafaţa conductelor si castigurilor de energie în ventilator sunt astfel compensate. chillere cu absorbţie. Obiectiv: calculul energiei necesare climatizării clădirilor pentru asigurarea unei temperaturi şi a unei umidităţi interioare prescrise precum şi energia consumată de sistemul de climatizare în acest scop. echipate cu unul din următorele tipuri de sisteme de climatizare: . prerăcire si auxiliarele acestora. 2. prerăcire.utilizarea în cadrul sistemelor de climatizare a recuperatoarelor de căldură (sensibilă sau sensibilă şi latentă) . Sunt luaţi în calcul factori specifici. ▪ Metode anuale si lunare .Sistem fără impact asupra umiditatii Se mentin aceleasi ipoteze de calcul ca în cazul metodelor orare. 2. Calculul consumului anual de energie pentru sistemele centralizate şi descentralizate de climatizare şi aer condiţionat. ţinând cont de distributia anuala (lunara) a temperaturii si umiditatii exterioare si aplicand aceeasi ipoteza la calculul temperaturilor si umiditatilor interioare.1.existenţa unor sarcini importante datorate debitelor mari de aer proaspăt . . temperatura setata pentru prerăcire este mai mică decât cea prevăyută pentru preîncălzire. cu controlul umidităţii. care vor fi denumite generic ”clădire”. etc.8.consumurile de energie datorate sarcinilor de căldură latentă .3.

variaţie continuă turaţie). ▪ pierderea de sarcină din sistem.8. debitul de aer proaspăt. 2 trepte de turaţie.8.8.8.109) Qr = 24 ⋅ mc p NGZ (kWh) unde: Qchiller – necesarul de energie la sursa de frig a sistemului de climatizare (kWh) Qr – necesarul de energie pentru răcire şi dezumidificare (kWh) COP – coeficient de performanţă al chiller-ului m – debitul masic de aer vehiculat în sistemul de climatizare (kg/s) cp – căldura specifică a aerului (kJ/kg°C) Temperatura de bază se calculează în funcţie de tipul sistemului de climatizare după cum urmează: a) sisteme de climatizare „numai aer”: Temperatura de bază utilizată în metoda de calcul grade-zile depinde de: 72 . ▪ eficacitatea recuperatorului de căldură (dacă există).3. încălzire. ▪ modul de funcţionare al ventilatorului (1 treaptă de turaţie. scenariul de ocupare al încăperii climatizate. în funcţie de tipul sistemului de climatizare (°C) K – constantă.4.3.- - 2.71 Calculul consumului de energie pentru răcire şi dezumidificare se efectuează pe baza numărului de grade-zile şi a valorii coeficientului de performanţă al chiller-ului. 2. sursele interne de căldură şi umiditate. valoare utilizată de regulă: 0.1.4. Necesarul de energie pentru răcire şi dezumidificare Calculul de tip grade-zile se efectuează pe baza relaţiei: NGZ = 1 − e − k ×(θ aem −θ b ) N × (θ aem − θb ) (grade − zile ) (2. ▪ coeficientul de performanţă al instalaţiei frigorifice.108) (2. umidificare. umiditate).2.1. vehiculare aer) 2.107) unde: N – număr de zile (pentru luna de calcul considerată) (zile) ϑaem – temperatura medie lunară a aerului exterior (pentru luna de calcul considerată) (°C) ϑb – temperatura de bază calculată conform metodologiei de mai jos. Principalele date de ieşire (rezultate) sunt: necesarul de energie lunar şi anual pentru climatizarea clădirilor (răcire. climatul exterior. astfel: Qchiller = Qr COP (kWh) (2. ▪ randamentul ventilatorului. date privind sistemul de climatizare: ▪ debitul de aer. ▪ temperatura şi umiditatea aerului refulat în încăpere. Principalele date de intrare necesare pentru efectuarea calculelor Datele necesare de calcul sunt: caracteristicile elementelor de anvelopă pentru încăperea climatizată. ▪ valorile prescrise pentru parametrii de confort (temperatura. Necesarul de energie pentru climatizare 2.

degajările de căldură sensibilă de la surse interioare din încăperea climatizată şi aporturile de căldură datorate radiaţiei solare (termenul al treilea din ecuaţia de mai jos) aporturile de căldură prin transmisie pentru încăperea climatizată (termenul al patrulea din ecuaţia de mai jos) degajările de căldură latentă de la surse interioare din încăperea climatizată şi sarcina de răcire latentă datorată aerului proaspăt (ultimul termen din ecuaţia de mai jos) v∆P U' s (θ θb = θ ai − − m− − θ ) − 2400∆x (°C) & c pη v m &cp m & c p aezi ai m & Q (2. xe – conţinutul de umiditate al aerului exterior (kg/kg) şi xs .- temperatura de confort a aerului interior (valoarea setată) din încăperea climatizată.111) − k x − x e s 1− e ( ) cu xe . pe baza valorilor calculate se determină valoarea medie lunară (pentru luna de calcul considerată) (kW) U’ = AU (kW/K). expresia de calcul a temperaturii de bază se modifică astfel: (θ θ b = θ ai − − m− − θ ai ) − 2400∆x + c & c pη v m &cp m & c p aezi &cp m m U' v∆P Qs Q (°C) (2. (kg/kg). U – coeficient global de transfer termic al elementului de construcţie prin care au loc aporturi de căldură prin transmisie (kW/m2°C) ϑaezi – temperatura medie a aerului exterior pe perioada de ocupare a încăperii climatizate (pentru luna de calcul considerată) (°C) ∆x = xe – xs. sarcina de răcire sensibilă datorată aerului proaspăt încălzirea aerului în ventilatorul de introducere (termenul al doilea din ecuaţia de mai jos). diferenţa medie lunară de conţinut de umiditate (pentru luna de calcul considerată). 1) Pentru luarea în considerare a inerţiei termice.112) σx σx – deviaţia standard pentru conţinutul de umiditate lunar al aerului exterior. iluminat.conţinutul de umiditate la ieşirea din bateria de răcire (kg/kg).conţinutul de umiditate mediu lunar al aerului exterior (pentru luna de calcul considerată) (kg/kg) şi k – parametru calculat pe baza expresiei: 2. A – suprafaţa elementului de construcţie prin care au loc aporturi de căldură prin transmisie (m2). diferenţa medie de conţinut de umiditate se determină utilizând relaţia: x e − xs (xe − xs ) = (kg/kg) (2.110) unde: ϑai – temperatura prescrisă a aerului interior din încăperea climatizată (°C) v – debitul volumic de aer vehiculat în sistemul de climatizare (m3/s) ∆P – presiunea introdusă în sistem de ventilator (Pa) ηv – randamentul ventilatorului Qsm – degăjări de căldură sensibilă de la surse interioare: ocupanţi. valoarea depinde de amplasarea geografică a clădirii climatizate Obs. echipamente şi aporturi de căldură de la radiaţia solară – (kW).5 k= (2.113) 73 .

eficacitatea recuperatorului de căldură. se poate determina conform relaţiei: & m AP ε = 1− & & m +m AP R mAP – debitul de aer proaspăt (kg/s. m3/s) * Notaţiile din această ecuaţie sunt identice cu cele utilizate anterior. în funcţie de configuraţia sistemului de climatizare: . m3/s) mR – debitul de aer recirculat (kg/s.115) unde: ε . în această situaţie metoda de calcul este similară metodologiei descrisă mai sus pentru determinarea temperaturii de 74 .cazul în care ventiloconvectoarele din încăperi preiau sarcinile latente.C ∆θ i (kW) 24 × 3600 Qc – rata medie zilnică de stocare termică a elementelor de construcţie (kW) C = ρcpmV (kJ/°C). în absenţa unei valori. capacitatea termică a elementelor de construcţie ale încăperii climatizate ρ .densitatea materialelor elementelor de construcţie (kg/m3) cpm – căldura specifică a materialelor elementelor de construcţie (kJ/kg°C) V – volumul elementelor de construcţie (m3) Qc = ∆θi = e unde: − τ (θ ai − θ ae ) (°C) n t (2.116) unde: xr – conţinutul de umiditate din aerul recirculat (considerat egal cu conţinutul de umiditate din încăperea climatizată) (kg/kg) b) sisteme de climatizare de tip „aer-apă” cu aparate terminale – ventiloconvectoare Există două situaţii de calcul. cu menţiunea că în expresia temperaturii de bază se modifică calculul diferenţei medii de conţinut de umiditate după cum urmează: (xe − xs ) = 1 − e − k x e − xs x e − xs ( ) − 1 − e − k x e − xr ε x e − xr ( ( ) ) (kg/kg) (2.114) ∆ϑi – rata de răcire a elementelor de construcţie (diferenţa de temperatură între temperatura elementelor de construcţie şi temperatura aerului interior) (°C) t – perioada de neocupare a încăperii climatizate (h) τ – constanta de timp a elementelor de construcţie (h) ϑaen – temperatura medie a aerului exterior noaptea (pentru luna de calcul considerată) (°C) 2) în cazul în care există în cadrul sistemului de climatizare recuperatoare de căldură (numai sensibilă sau sensibilă şi latentă) calculul numărului de grade-zile se realizează pe baza relaţiei: ⎛ (θ aem − θb ) ε (θ aem − θ ai ) ⎞ ⎟(grade − zile ) * NGZ = N ⎜ − ⎜ ⎟ ( ) ( ) − k × θ − θ − k × θ − θ aem b aem ai ⎠ 1− e ⎝1− e (2.

umidificarea aerului exterior pe baza schimbului de masă din recuperator se determină astfel: ∆x = η recuperator (xi . g/h. g/m3 xg – degajările medii de umiditate de la surse interne.8. Necesarul de energie pentru umidificarea aerului Consumul energetic se determină în funcţie de următorii parametrii: .2. min − ⎜ ⎜ m'e ⎟ ⎝ ⎠ unde: xZ – umiditatea adăugată aerului tratat de sistemul de climatizare. bateria de răcire a centralei de tratare pentru aerul proaspăt asigurând sarcina latentă.2.4. min − xe − g > 0 (2.valoarea minimă a umidităţii aerului din încăpere . Metoda de calcul ţine seama şi de eventuala prezenţă a unui recuperator de căldură latentă în cadrul sistemului de climatizare.m2 (valori recomandate conform Anexa II.umiditatea aerului exterior .bază.120) m' e Dacă sistemul de climatizare este prevăzut cu un recuperator de căldură latentă.cazul în care ventiloconvectoarele asigură doar partea sensibilă.121) 75 . g/m3 xi.I) m’e – debitul de aer proaspăt raportat la unitatea de suprafaţă.119) [ ] Obs.sursele de umiditate din încăpere . Relaţia de mai sus este utilizată numai pentru momentele de timp pentru care este satisfăcută inegalitatea: x (x z − xe ) = xi .118) x z = xi. considerând toate ventiloconvectoarele prin intermediul unui ventiloconvector echivalent şi utilizând sarcini medii la nivelul întregii clădiri .min – valoarea minimă a umidităţii din aerul interior. în această situaţie expresia de calcul a temperaturii de bază pentru calculul numărului de grade-zile se scrie: θ = ⎢θ s + b ⎡ ⎢ ⎣ & m R & m (θ ae − θ r ) − & m ⎤ 2400∆x ⎥ & m ⎥ ⎦ AP (°C) (2. Umiditatea transferată aerului din instalaţia de climatizare prin intermediul echipamentelor specifice se calculează conform relaţiei: ⎛ xg ⎞ ⎟ (g/m3) (2.m2 Cantitatea totală anuală de apă utilizată pentru umidificare se determină pe baza debitului de aer tratat şi a diferenţei zilnice între valoarea conţinutului de umiditate al aerului refulat în încăpere şi valoarea conţinutului de umiditate al aerului exterior: W = 24h∑ (m'e ( x z − xe )) = 24h∑ (m'e (xi . min − xe )) − x g (g/an) (2.debitul de aer proaspăt al încăperii In cadrul metodologiei de calcul se consideră valori medii zilnice pentru aceste mărimi.117) unde: ϑs – temperatura aerului la ieşirea din bateria de răcire a ventiloconvectorului (°C) ϑr – temperatura aerului din încăperea climatizată (°C) 2. m3/h.min − xe ) (2.

unde: ηrecuperator – eficienţa schimbului de căldură latent la nivelul recuperatorului In acest caz. valorile indicate sunt date în Anexa II. Calculul pe baza relaţiei anterioare se efectuează pentru momentele de timp pentru care: (xi. 2. în funcţie de configuraţia sistemului de climatizare: (Wh/an) (2.min − xe )(1 −ηrecuperator ) − xg > 0 (2.3.124) Qh = Ch W unde: Ch – coeficient de consum specific de energie electrică pentru umidificare.4. m3/m2.h) ηv – eficienţa ventilării (pentru întregul sistem de climatizare) Nh – număr de ore de funcţionare la sarcină nominală (h/an) – valoarea se consideră conform datelor de funcţionare ale sistemului de climatizare.123) m 'e Energia consumată pentru umidificare se determină pe baza consumului de apă necesar pentru umidificare estimat cu relaţiile de mai sus. cantitatea de apă necesară pentru umidificare este: W = 24h∑ (m'e (xi . Consumul specific de energie electrică se determină pentru fiecare încăpere sau grup de încăperi cu aceeaşi destinaţie. Necesarul de energie pentru vehicularea aerului Consumul de energie pentru vehicularea aerului se bazează pe calculul consumului specific de energie electrică.J.an) (2.122) Obs. min − xe )(1 − η recuperator )) − xg [ ] (g/an) (2. Valorile recomandate sunt date în Anexa II.125) unde: Qv – consum specific de energie electrică al ventilatorului (kWh/m2. Consumul specific de energie electrică pentru clădirea climatizată sau o parte din aceasta rezultă prin medierea consumului specific pentru fiecare încăpere sau grup de încăperi prin intermediul suprafeţei pardoselii. Consumul total de energie electrică pentru vehicularea aerului dintr-un sistem de climatizare se obţine prin înmulţirea consumului specific cu suprafaţa totală a spaţiilor climatizate din clădire: Qvt = Qv S Relaţia de calcul pentru consumul specific de energie electrică al motoarelor ventilatoarelor din cadrul sistemelor de climatizare este: Qv = Pv ⋅ N h / 1000 (kWh/m2.8.an) (∆p ⋅V ') (W/m2) Pv = (ηv3600 ) (2. puterea electrică specifică se determină conform relaţiei: 76 . Observaţii : 1) Dacă nu sunt date disponibile privind pierderea de presiune şi eficienţa ventilării.2.2.126) Pv – putere electrică specifică pentru antrenarea ventilatorului (W/m2) ∆p – pierderea de presiune din sistem (Pa) – valoarea luată în calcul este valoarea medie între două schimburi ale filtrului de praf V’ – debit volumic specific de aer (raportat la suprafaţa încăperii. în funcţie de tipul procesului de umidificare folosit (umidificare cu abur sau umidificare cu apă) (Wh/g).K.

K.randament ventilator Valorile indicate pentru puterea specifică a ventilatorului (pentru întregul sistem de climatizare) sunt date în Anexa II.2. Dacă nu sunt disponibile date privind funcţionarea în sarcină redusă şi eficienţa energetică pentru aceasta. se recomandă utilizarea valorilor din Anexa II.128) Psp – putere specifică ventilator (W/m3/h) η . 2) Numărul de ore de funcţionare la sarcină nominală este echivalat cu o valoare energetică echivalentă astfel încât pentru numărul de ore de funcţionare la sarcină parţială trebuie să se ţină cont de raportul dintre puterea electrică specifică la sarcină redusă şi cea la sarcină nominală pentru a obţine o mărime echivalentă.L în funcţie de tipul instalaţiei (destinaţia încăperii) şi eficienţa energetică a instalaţiilor.127) η (W/m3/h) (2. 77 .Pv = PspV’ (W/m2) unde: Psp = ∆p (2.2.

albedoul (raportul dintre radiaţia solară reflectată şi radiaţia incidentă) solului. răcire şi ventilare pentru zone diferite. sunt necesară urmatoarele marimi climatice orare : . cum ar fi. NOTA: Un calcul multizonă al cuplajului termic inter-zone necesită: a) date de intrare precum: proprietăţi de transfer termic prin transmisie. Restaurante. [%]. [m/s].indicatori pentru conversia radiaţiei totale în radiaţie incidenta pe suprafete verticale.radiaţia totala orara pe un plan orizontal.viteza şi direcţia locala a vantului.1 Generalitati Un calcul multizonă al cuplajului termic dintre zonele unei clădiri trebuie utilizat cu precautie şi pentru situaţii bine cunoscute.ANEXA II. .B Calcul multizonă utilizând cuplajul termic între zone adiacente B. .2. [ºC]. .) O complicatie în plus o reprezintă prezenţa unor sisteme diferite de încălzire. debite de aer inter-zone (cu valoare şi sens) b) cunoasterea sistemului de reglare a temperaturilor din zone şi regulile de partitionare interna a zonelor. De ore 744 672 744 720 744 720 Timp total Luna Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Nr. Datele climatice orare pentru un an reprezentativ trebuiesc selectate din baze de date recente.2. B. conducând la o complexitate a calculului ce depăşeşte graniţa impusă pentru calculul global simplificat al consumurilor de energie.umiditatea relativa a aerului exterior. indispensabile simularii regimului termic al clădirilor şi a consumurilor de energie pentru încălzire/răcire. ANEXA II. în contextul unei proceduri simplificate de evaluare a consumurilor de energie.temperatura exterioară orară. [W/m2]. prelucrate corespunzător cerinţelor de calcul. spitale etc.A – Date climatice Date generale – timpul total de simulare pe parcursul anului Luna Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Nr. De zile 31 28 31 30 31 30 Nr. De zile 31 31 30 31 30 31 Nr. . De ore 744 744 720 744 720 744 Timp total Date climatice In ceea ce priveste datele climatice.2 Metoda lunară 78 . de exemplu : radiaţia directa orara perpendiculara pe directia razei solare şi gradul de acoperiri cu nori a cerului (grad de nebulozitate) . cu restrictii speciale de temperatura (ex.

ref . în MJ .inc . conform celor descrise în B. trebuie adaugate la transferul de caldura prin transmisie şi ventilare caracteristice zonei z luate separat. z − y = H T .2. coeficientul de transfer global (transmisie+ventilaţie) pentru elementul k catre zona y determinat conform 7.k .inc Qrac θ a.In cazul calculului multizonă cu cuplaj termic între zone.1.inc.1. rac .2. asa cum s-a specificat .2.med = Qap . pentru un element k ce transfera caldura prin transmisie este egala cu θ e . termeni ce reprezintă transferurile de caldura prin transmisie şi ventilare dinspre zonele adiacente zonei z catre zona z : Q T . daca avem un sistem de încălzire sau răcire intermitenta) .k ∑H k k .k k θ y . z − y (θ z − θ y . ţinând cont de contributia transferurilor de caldura prin transmisie şi ventilaţie dintre zone. Ulterior.k θ a . procedura de calcul lunara este descrisa în cele ce urmeaza.k k .k θ a .1.2. med )T Q V . z − y (θ z − θ y . pentru un element k ce transfera caldura prin ventilaţie este egala cu θ a .k .inc. 2) calculul energiei necesare pentru încălzire sau răcire pentru fiecare zona în parte. Aceasta temperatura se determina conform urmatoarelor doua relatii : . determinat conform 7.med = ∑ H y . z − y = H V .inc + ∑ H y .2. în MJ/K . în MJ .rac + Qnec . med )T în care : θ y . determinat conform 7. trebuie colectate datele referitoare la transferurile inter-zone. In primul rand . suma totala a surselor de caldura interioare în modul încălzire pentru zona y. y . k în care : Qinc Hy.inc + Qnec .1. în MJ .k Qap.2.pentru modul de încălzire : Qap . 79 .k necesarul de energie pentru încălzire pentru zona y.med reprezintă temperatura medie din zona y adiacenta zonei z incluzand orice supraîncălzire (în modul de imcalzire) sau suprarăcire (în modul de răcire) faţa de valoarea prestabilită de set-point. temperatura de refulare a aerului în zona z prin elementul k Calculul necesarului de energie pentru încălzire şi răcire trebuie realizat iterativ (doua sau trei iteratii sunt în general suficiente) : 1) se face ipoteza iniţiala ca temperatura medie a zonei la pasul de timp curent este egala cu temperatura de set-point pentru încălzire sau răcire în zona respectiva (sau cu temperatura echivalenta interioară. necesarul de energie pentru răcire pentru zona y.rac .pentru modul de răcire : θ y .rac + ∑ H y . temperatura pe suprafaţa exterioară a elementului k .1.2. conform 7.

1 Energia solara totala transmisa printr-o suprafaţa vitrata Energia solara transmisa catre încăperea climatizata printr-o suprafaţa vitrata transparenta depinde esential de tipul de geam utilizat (calitate.rac (ore) I Clădiri racite continuu (mai mult de 12 ore pe zi). z − y . în W/K . HV.metoda lunara 1.2).2. şi de umbrirea suprafetei vitrate datorata prezentei unor obstacole exterioare în calea radiaţiei solare incidente (alte clădiri 80 . tratamente termice). Tipul de clădire din punct de vedere a functionarii sistemului de răcire α 0. birouri. grosime. HV.rac si τ 0.z-y coeficient de transfer de caldura prin transmisie între zonele z şi y.3 Date de intrare pentru toate metodele de calcul Aceste date de intrare au fost deja detaliate în cadrul normativului. respectiv din zona y catre zona z. emisivitate.y-z (în m3/s) sunt debitele de aer ce trec din zona z catre zona y. precum scoli. de tipul de protectie solara (jaluzele. în W/K . de aceea aici vor fi doar reenumerate : HT. se seteaza aceasta noua temperatura ca data de intrare şi se reia calculul de la pasul 2). precum clădiri rezidentiale. rulouri.C Date pentru calculul aporturilor solare C.y-z pot fi diferite daca debitele de aer ce traverseaza interfaţa de aer dintre zona y şi zona z în cele doua sensuri sunt diferite. z − y = ρ aer c aer q v . se calculeaza pentru fiecare zona temperatura medie interioară.0 15 Clădiri racite numai pe parcursul zilei (mai putin de 12 ore pe zi).rac pot fi furnizate şi la nivel national. 4) daca temperatura medie calculata difera cu mai mult de o eroare relativa acceptabila faţa de temperatura impusa la pasul 1). pana cand eroarea relativa devine cea minim acceptata B. II 1. y − z în care qv.z-y coeficient de transfer de caldura prin ventilaţie între zona z şi zona y.rac τ 0. locuinte şi penitenciare . sali de spectacole sau magazine Valorile lui α 0.3) pe baza acestor rezultate.0 15 ANEXA II. Acesti doi coeficienţi se pot determina cu relatiile : H V . z-y şi HV.y-z coeficient de transfer de caldura prin ventilaţie între zona y şi zona z. în W/K . obloane). y − z = ρ aer c aer q v . hoteluri. daca aceasta exista (vezi G. conform relatiilor deja prezentate . spitale. respectiv : H V . NOTA : HV.z-y şi qv.

în tabelul G. cu un factor de umbrire gu ce depinde de tipul de element utilizat. definit ca raportul dintre transmitanţa totala τ la un unghi de incidenţă oarecare. precum şi de pozitionarea sa în cadrul ferestrei (la interior. de culoarea şi proprietăţile optice ale acestuia.85 Fereastra termoizolanta dubla 0. pentru reducerea sau dimpotriva intensificarea aporturilor solare catre interior. exterior sau între geamuri).2 sunt date cateva valori ale acestui coeficient gu pentru tipuri uzuale de elemente de umbrire permanente (de ex.75 Fereastra termoziolanta dubla cu o 0. ţinând cont de radiaţia solara incidenţă normala (perpendiculara) pe suprafaţa exterioară elementului respectiv.1 : Valori ale transmitantei normale τn pentru tipuri uzuale de elemente vitrate O alta metoda de calcul a energiei solare transmise utilizeaza raportarea la energia transmisa printro fereastra de referinţă simpla sau dublă.t .3. Aceste elemente introduc o reducere a energiei solare transmise catre interior. se calculeaza cu EN 13363-2. τ transmitanţa totala a ferestrei oarecare (-). τn Tipul ferestrei Fereastra simpla 0. 81 . Qs. C. dupa caz).t = Q s . reprezintă accesorii optionale. şi transmitanţa normala τn la un unghi de incidenţă egal cu 90º : Fv = τ τn Acest factor depinde de tipul de geam. presupunand ca au suprafaţa curata şi geamuri normale netratate. Jaluzele). Pentru metodele de calcul lunare. se utilizeaza un factor Fv (definit în 11. Rata de transmitere (sau transmitanţa) energiei solare prin elementele vitrate. storuri. Aceasta transmitanţa ”normala” se noteaza cu τn şi cateva valori ale sale sunt redate în tabelul G.5 tratari selective Fereastra dubla obisnuită (doua ferestre) 0. care pot fi de tipul: perdele.tRef τ τ ref energia solara transmisa prin fereastra de referinţă (simpla sau dublă. în (W/m2) şi de radiaţia patrunsa în încăperea climatizata print transmisie.75 Tabelul C. de latitudine şi de orientarea elementului vitrat. τref transmitanţa totala a ferestrei de referinţă (-). energioa solara transmisa printr-o fereastra oarecare. Ele pot fi plasate la faţa interioară sau exterioară a ferestrelor sau între foile de geam (la ferestre duble). de la caz la caz.t (în MJ) se va scrie: Q s . în acest mod. pentru elemente vitrate uzuale.7 Fereastra termoizolanta tripla cu doua 0.2 Efectul elementelor de umbrire permanente Aceste elemente de umbrire (ecranare) a ferestrelor. în functie de sezon.invecinate sau elemente de arhitectura exterioare ale clădirii) – vezi G.1). ref în care : Qs. definită în EN 410. It (W/m2).1. în MJ.4.67 tratare selectiva a geamului Fereastra termoizolanta tripla 0. jaluzele. obloane. manevrabile de ocupantii clădirii.

oe −orizont Fu .1 0.17 colorate 0.77 0.3 Factori de umbrire datorati unor obstacole exterioare C.42 0. stalpi exteriori etc.1).2 : Factor de reducere a energiei solare transmise la interior datorat prezentei unor elemente de umbrire permanente (gu) Tip jaluzea Alte elemente de umbrire cu utilizare intermitentă.57 Jaluzele de 0. de tip: retragerea ferestrei în plan lateral faţa de planul faţadei.25 0.2 0.05 0. factor de umbrire datorat obstacolelor exterioare apropiate în plan vertical.oe-orizont.5 0. în care : Fu.08 aluminiu Tabel C.2 Umbrirea datorata obstacolelor exterioare aflate la orizont Efectul de umbrire datorat obstacolelor exterioare clădirii aflate la orizont depinde de unghiul la orizont.35 Jaluzele 0. pentru trei latitudini diferite şi patru orientari verticale diferite ale ferestrei.5 0. balcoane.3 sunt redate valorile factorului de umbrire datorat obstacolelor exterioare de la orizont.45 0.3 0. caschete etc.75 0.3 0.Proprietăţi optice : Factor gu pentru: Jaluzele interioare Jaluzele exterioare Absorbtie Transmisie Jaluzele 0.oe.95 Jaluzele textile 0.80 0.1 0.1 Principiu de calcul Prezenta unor clădiri invecinate sau a unor elemente de arhitectura anexe ce depasesc planul ferestrei la exterior (cornise.9 0.3 0. stalpi exteriori) conduce la apariţia unei suprafete umbrite în planul ferestrei. permitand totusi trecerea radiaţiei difuze prin intreaga suprafaţa vitrata.3.30 0.oe −l . Unghi la orizont S 45º N latitudine E/V N S 55º N latitudine E/V N S 65º N latitudine E/V N 82 .65 0. în vederea evaluarii acestui tip de umbrire.10 venetiene de 0. sunt luate în calcul în cadrul factorului de utilizare pentru modul de răcire. balcoane.3.55 obisnuite albe 0. exprimat prin relatia : Fu . ce impiedica patrunderea prin fereastra a radiaţiei solare directe la nivelul acestei suprafete.37 0. C. factor de umbrire datorat obstacolelor exterioare apropiate în plan lateral. Fu. precum şi protecţiile solare reglabile.oe = Fu . de tip: retragerea ferestrei în plan vertical faţa de planul faţadei. Unghiul la orizont este un unghi mediu faţa de orizontala sub care ”se vede” obstacolul exterior din planul faţadei clădirii studiate (vezi figura C.oe-orizont Foe-v Foe-l factor de umbrire datorat obstacolelor exterioare clădirii aflate la orizont (copaci.57 0. climatul local şi sezonul de încălzire.95 0. C.1 0. forme de relief sau alte clădiri).20 0. în tabelul C.1 0. se introduce un factor de umbrire adimensional datorat obstacolelor exterioare clădirii Fu.15 culoare alba 0.7 0.oe −v Fu .05 0. latitudine.

5: Valori ale factorului de umbrire partiala datorat obstacolelor exterioare laterale.86 0.29 1.00 0.00 1.46 1.90 1.93 0. J2.oe-v Unghi la orizont 0º 30º 45º 60º 45º N latitudine S E/V N 1.00 0.92 1.49 0.00 0.99 0.89 0.80 0.66 55º N latitudine S E/V N 1.85 0.61 1.91 0.92 0.2 Surse de căldura interioare de la ocupanti şi aparatura de birou Scenariile zilnice şi saptamanale privind degajarile de căldura provenite de la ocupanti datorită activitatii metabolice.90 0.89 0.99 0.66 65º N latitudine E/V 1.74 0.00 55º N latitudine S E/V N 1.D Date de intrare conventionale D. gradul de ocupare şi scopul calculului.00 0.99 S 1.00 1.00 0. ce sunt detaliate pentru clădiri rezidentiale.1 : Unghiul la orizont α C.70 0.98 0.00 0.98 0.85 0.0º 10º 20º 30º 40º 1. J3 şi J4 sunt date valori ale acestor degajari.00 0.00 0.73 N 1.3 Factorul de umbrire datorat elementelor exterioare ale clădirii Unghi la orizont 0º 30º 45º 60º 45º N latitudine S E/V N 1.75 0.1 Introducere Aceasta anexa contine datele de intrare conventionale pentru anumiti parametri din cadrul normativului.4: Valori ale factorului de umbrire partiala datorat obstacolelor exterioare verticale.62 0.54 0.49 1.76 0.94 0.95 0.00 0. precum şi degajarile provenite de la aparatura electrica de birou. Fu.82 0.00 1.56 1.91 0.68 0.72 0. In absenta unor valori naţionale.80 0. D.00 1.85 Tabelul C.41 0.00 0.81 0.92 0.92 0.3: Valori ale factorului de umbrire partiala datorat obstacolelor exterioare aflate la orizont Figura C.62 0. 83 . în W pentru un m2 de pardoseală ocupata.58 0.74 0. în tabelele J1.2.75 1.89 0.00 0.90 0.86 0.58 0.00 0.95 0.40 1.98 Tabelul C. trebuie utilizate datele din prezenta anexă.80 0.60 0.00 1.73 65º N latitudine E/V 1.00 1.00 1.98 0.61 0.65 S 1.94 0.83 0.00 0.00 0.79 0. Fu.00 0.90 0.93 0.68 0.91 0.82 0. în funcţie de utilizarea clădirii.95 0.66 Tabelul C.99 0.00 0.84 0.oe-l ANEXA II.91 0.75 0. birouri.89 1.85 0.94 0. precum şi pentru o gama mai larga de utilizari a clădirilor.94 0.3.00 0.97 0.00 0.00 1.84 1.00 0.94 0. în lipsa unor valori reglementate la nivel naţional. trebuie în general definite la scara naţională.00 1.80 0.65 N 1.00 0.97 0.00 0.50 0.

27 5 IV 0.0 2.0 17.0 1.Vineri 07.0 1.0 Tabelul D.0 1.00 2.00 20.0 1. [W].1 Tabelul D.0 2.3 : Densitatea fluxului de căldura degajat de ocupanti (în W/m2)-valori conventionale globale pentru sectorul non-rezidential.Clădiri rezidentiale Alte încăperi climatizate (ex.0 3.0 Medie 2. Dormitoare) Luni . în funcţie de gradul de ocupare m2 de suprafată utila per persoana 1.00 2.0 6.0 Medie 9.25 10 III 0.2. Tabelul D.00 – 17.00 20.5 3.00 8.3.0 23.5 14 20 Coeficient de simultaneitate Φ oc / A pard W/m2 84 .0 17.42 3 V 0.0 Medie 9.1 : Densitatea fluxului de căldura degajat de ocupanti şi aparatura electronica (în W/m2)-valori conventionale pentru clădiri rezidentiale Ore Zile Camera de zi+bucatărie Birouri Alte spaţii.00 – 17.2 : Densitatea fluxului de căldura degajat de ocupanti şi aparatura electronica (în W/m2)-valori conventionale pentru birouri Ore Zile Spaţii de birou (60% suprafată utilizata) Gradul de ocupare I 0.0 2.00 2.00 8.0 23.0 23.0 8.00 2. definită în 6.0 23.Vineri 07.0 17.0 17.00 2.5 5.92 Sambata-Duminica 07. [m2].00 – 23.00 20.0 1.00 – 23.83 Medie 9. Apard este aria suprafetei utile.00 – 17.0 1.00 2.00 – 07.0 1.15 15 II 0.0 3.0 4.40 2 In care : Φ oc este fluxul de căldura degajat de la ocupanti.67 Sambata-Duminica 07.0 Medie 7.4 3.00 – 07.00 – 07.0 6. coridoare (40% suprafată utilizata) Luni .0 Medie 9.00 – 23.00 – 23. holuri.00 – 17.0 1.00 2.00 – 07.

96 45º SE/SV 0.27 0.93 1.29 0.50 penitenciar Sala se sport 4 0.00 1.33 0.42 0.37 ORIZ.71 1.69 0.4 cuprinde aceste valori medii pentru toate lunile anului (exemplu preluat din Danemarca).20 Unitate de 5 0.00 45º NE/NV 1. Pentru fiecare tip de climat se pot utiliza valori conventionale (implicite) ale factorului pentru protectii solare variabile în timp. Fpsv.25 0.00 1.14 0.26 0.31 0.28 0.84 1. 4 3 3 3 1 2 2 1 Apard este aria suprafetei utile. [W].51 0.37 0. Factor de umbrire Fpsv Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec 90º N 1.30 0.65 0. în funcţie de gradul de ocupare D.3.58 0.25 0.32 0.36 0.22 0. Tabelul D.20 Sala de relaxare 4 0.Tip de utilizare a clădirii Flux de căldura unitar emis de aparatura electronica pe timpul de operare W/m2 Fractia de timp fapp Fluxul unitar emis pe m2 Φ app / A pard W/m2 3 1 Birou 15 0.87 0.50 clinica Unitate medicala 15 0.39 0.00 1.24 0.34 0.22 0.00 1.44 0.36 0. pentru diferite orientări şi înclinari ale ferestrei fată de planul orizontal.00 0.00 1.53 90º SE/SV 0.47 45º S 0.29 0.19 0.99 0.00 1.26 0.18 0.34 0.32 0.82 0.93 1. rulorui etc. Tabelul J.2.98 0.4 : Valori ale factorului de umbrire Fpsv datorat protectiilor solare variabile 85 .00 0.58 0.00 45º E/V 0.25 In care : Φ app este fluxul de căldura degajat de la ocupanti.32 0.28 0.28 0.00 1.50 Celula şi 4 0.00 1. 1.16 0.4 : Densitatea fluxului de căldura degajat de aparatura electronica (în W/m2)-valori conventionale globale pentru sectorul non-rezidential.00 1.98 0.98 1.17 0.20 non-clinica Catering 10 0.24 0.16 0.57 0.15 invatamant Unitate medicala 8 0.78 0.48 0.32 0.23 0.29 0.20 0.31 0.34 90º S 0.37 0.00 0. [m2].25 Sala de sedinte 5 0.38 0.25 0.23 0.16 0.00 1.24 0.00 0.00 1.26 0.94 0.31 0.23 0.32 0.32 0.25 0.00 1.26 0.00 1.36 0.19 0.00 1.18 0.17 0.18 0.53 0.32 0.74 0.29 0.63 0.43 0.00 1. definită în 6.41 0.00 Tabelul D. este utilizată sau nu depinde în general de luna de calcul.66 0.29 0.31 45º N 1.21 0.24 0.19 0.47 0.00 90º NE/NV 1.26 0.48 0.25 Magazin 10 0.33 0.39 0.00 0.36 0.41 0.96 0.00 1.3 Factori de reducere a radiaţiei solare datorati protectiilor solare variabile Perioada de timp în care protectia solara de tip: jaluzele.00 1.32 0.40 0.00 90º E/V 0.29 0.

Destinatie Aria pardoselii pentru o persoana. Tabelul E.5 de la 5 pana la 15 10 de la 5 pana la 20 10 de la 1. Dacă nu se specifică nimic. Oricum. 86 . E2 Debite de introducere a aerului E 2. În cazul în care fumatul este permis.2 E Valori tipice pentru ocuparea umană sunt indicate în tabelul E . şi emisiile din partea surselor altele decât metabolism şi fumat. În vederea prevenirii pierderilor necontrolate de aer introdus. se aplică valorile prin lipsă indicate în tabelul E. Cele mai importante ipoteze de proiectare cu referire la calitatea aerului interior sunt informaţiile cu privire la ocuparea umană. în m2 / persoana *) Domeniu tipic Valoare prin lipsă de la 7 pana la 20 12 de la 8 pana la 12 10 de la 2 pana la 5 3 de la 3 pana la 8 4 de la 2 pana la 5 2. Valorile de proiectare se bazează oriunde este posibil pe date reale specifice proiectului.1. ANEXA II.1 : Ipoteze de proiectare a debitelor de aer în funcţie de densitatea de ocupare a încăperii Emisiile din partea altor surse decât metabolism şi fumat trebuie să fie specificate cât se poate de clar. Dacă nu se specifică nici o informaţie cu privire la fumat.2. în cazul în care nu este declarată nici o valoare.1.5 Birou Birou mic Sala de sedinte Magazin Sala de clasa Salon de spital Camera de hotel Restaurant *) Aria utilă a pardoselii pe încăpere.Ipoteze şi valori necesare proiectării instalaţiilor de ventilare şi climatizare E 1. conductele şi canalele trebuie să fie etanşe.5 sau utilizând valori specifice pentru debitul de aer pe baza reglementărilor sau de experienţei. De asemenea trebuie să se ţină seama de faptul că perceperea calităţii aerului interior se face într-o manieră negativă pe măsura creşterii temperaturii şi umidităţii.2 pana la 5 1. 1 . se recomandă cu tărie defalcarea clară între zonele de fumători şi cele de nefumători. se presupune că fumatul este interzis pentru toate destinaţiile indicate în tabelul E.1 Generalităţi Debitul de ventilare (debitul de aer exterior şi introdus) se determină utilizând următoarele criterii: • ocupare umană cu sau fără fumat • alte emisii cunoscute • degajările pentru încălzire sau răcire sunt disipate prin ventilare. trebuie clarificat cu beneficiarul faptul că nu trebuie să fie luate în considerare emisii suplimentare. E 2. faptul că fumatul este permis sau nu.2 Ocupare umană Debitul de ventilare pentru ocupare umană se determină utilizând informaţiile din 5.

temperatura interioara din încăpere.. debitul masic al emisiilor în încăpere. atunci poate fi mai eficientă din punct de vedere energetic o soluţie alternativă de disipare a căldurii. este valabilă pentru regim staţionar (situaţie prin lipsă) cu emisie constantă pe o durată lungă de timp.E 2.4. Dacă din acest motiv debitul de ventilare devine mult mai mare decât cel precizat în 6. De regulă. în ºC. în m3 / s. concentratia maxima admisibila din încăpere. concentraţia de echilibru în regim staţionar nu poate fi atinsă sau debitul de aer poate fi redus pentru un nivel maxim de concentraţie precizat. ref ⎜ ⎝ ⎠ concentratia în încăpere la momentul t. în s .2.ref ρ aer Φ . în ºC. în m3 / s. temperatura de refulare.. Debitul de ventilare necesar pentru încălzire sau răcire se determină după cum urmează: q v . în mg / m3 .ref = în care : qv. în m3 / s. se preferă reglarea sursei în loc de ventilare.E : Cint : Cref : debitul volumic de aer refulat.ref qm. Relaţia indicată mai sus.ref = C int − C ref in care : qv. În cazul poluanţilor diferiţi este necesară verificarea tuturor poluanţilor relevanţi în vederea determinării celui mai critic dintre aceştia. în mg / m3 .4 Sarcină de încălzire şi de răcire În anumite cazuri degajările de căldură pentru încălzire sau răcire care trebuie să fie disipate prin instalaţia de ventilare conduc la determinarea debitului de ventilare.E : Vinc : t: q v . concentratia din aerul refulat. în kW.ref qm. Atunci când durata emisiei este scurtă. ρ aer cp. * c p . E .. în mg / m3 . debitul volumic de aer refulat. Dependenţa de timp a nivelului concentraţiei în încăpere se determină cu relaţia următoare (debit de aer introdus = debit de aer extras): C int (t ) − C ref în care : Cint(t) Cref : Cint(0) qv. q v . în mg / m3 .E ⎛ ⎜ 1 − e Vinc ⎟ . în m3 .2. densitatea aerului din încăpere. debitul masic al emisiilor în încăpere. în kg / m3 . timpul. volumul încăperii. 87 . ≈ 1 Kj / kg K. concentratia în încăpere la momentul t=0. E 2.aer * (θ int − θ ref ) Φ debitul volumic de aer refulat. în mg / m3 . concentratia din aerul refulat. caldura specifica a aerului.aer θ int θ ref sarcina termica a încăperii. în mg / s.3 Alte emisii cunoscute Debitul de ventilare necesar pentru debitul emisiilor şi pentru nivelul admisibil al concentraţiei în încăpere conduce la diluarea emisiilor cunoscute după cum urmează: q m. în mg / s. = C int ( 0) + ⎟ q v . ref t ⎞ q m.

0 . 88 .2 până la 6. ** În utilizare cel puţin 50% din timp. În lipsa unor informaţii alternative. E3 Debite de evacuare a aerului Într-o instalaţie de ventilare mecanică la echilibru cu aer introdus şi extras.Densitatea şi capacitatea termică a aerului depind de temperatura şi presiunea acestuia. debitele de aer extras se calculează în conformitate cu principiile precizate în paragrafele de la 6. precum şi degradarea materialelor de construcţie. ţinând seama de asemenea de influenţa posibilă asupra mediului exterior.7 > 5. Umiditatea aerului interior În domeniul tipic al temperaturilor aerului dintr-o încăpere între 20°C şi 26°C evaporarea joacă un rol minor în reglarea temperaturii corpului omenesc.h-1 pentru o cabină de WC) E 4. Reclamarea aerului prea uscat este adesea cauzată de praf sau de alţi poluanţi din aer. Limita inferioară de 30% este precizată pentru a preveni uscarea ochilor şi iritarea mucoaselor.Utilizare profesionala Toaleta/grup sanitar ** .0 > 1. Toate aceste cauze trebuie să fie luate în considerare înainte de prevederea umidificării.4 108 30 * 36 10 7. Pentru instalaţiile cu extracţie a aerului.2. Umiditatea relativă este adesea prea scăzută datorită temperaturii din încăpere şi/sau debitului de aer exterior prea mari. proiectarea se bazează pe ipoteza că există alte surse de umiditate decât ocuparea umană şi aerul introdus şi infiltrat. Concentraţii prea ridicate în particule din aceste organisme pot constitui de asemenea un risc pentru persoanele sensibile şi trebuie sa fie evitate. .4. debitul de aer extras este determinate de debitul de aer introdus şi de condiţiile de presiune necesare. bucatarie pentru prepararea meselor calde) .2. între beneficiar şi proiectant.2 2.Utilizare obisnuita (de ex. Calculul se efectuează cu valorile aplicabile pentru situaţia reală. Aceasta este în afară domeniului de aplicare al acestui document.pe încăpere (minim) m3 / h l/s * m3 / h l/s m3 / (h*m2) l / (s*m2) > 72 > 20 * > 24 > 6. Prin urmare în mod normal apar puţine probleme cu referire la confortul termic atunci când umiditatea relativă este între 30% şi 70%. Valori mai mici sunt posibile pentru aer extras direct din cabina de WC (valoare tipică: de la 10 până la 20 m3. debitele de aer extras trebuie să fie calculate conform unor cerinţe specifice. Totuşi. Pentru durate de funcţionare mai mici sunt necesare debite mai mari.pe arie de pardoseala * Debitele de aer extras pentru bucătării se dimensionează în conformitate cu situaţia specifică.2 : Valori de proiectare pentru debitele de aer aspirat din încăperi poluate UM Domeniu tipic Valori prin lipsă Destinatie Bucatarie : .4. Valori tipice de proiectare pentru bucătării şi toalete/grupuri sanitare sunt indicate în tabelul E.2. perioade prea lungi cu umiditate relativă prea ridicată trebuie să fie evitate.4. Pentru aplicaţii specializate (de exemplu anumite clădiri industriale şi spitaliceşti). ţinând seama de normele locale şi de preferinţe. în climate severe se permite convenirea unei umidităţi mai scăzută p o durată limitată. Datorită faptului că umiditatea relativă ridicată stimulează dezvoltarea fungilor şi a acarienilor. Aerul extras poate fi înlocuit cu aerul exterior sau cu aer din alte încăperi. Tabelul E.

z0: Aceasta lege este valabila strict de la o înălţime de 60-100 metri deasupra solului. Clasa terenului 89 . în m. în m. intre 0 si 15 m inaltine. însă ea poate fi aplicată şi pentru viteze ale vântului > 2 m/s si pentru inaltimi h > 20 z0. h1: înălţimea h2. neadapostit. în functie de diferentele dintre rugozitatea terenului corespunzator siteului investigat si rugozitatea siteului meteorologic unde se face masuratoarea vmeteo.gasirea valorilor Cp pentru aceste trei tipuri de adapostire.teren amplasat în mediu rural sau suburban.25 0. 2 F Date privind coeficienţii de presiune dinamica Cp datorati vântului Descrierea procedurii In cadrul acestui calcul. Rugozitatea terenului vsite / vmeteo z0 pe site (m) Teren deschis 0. în m/s. = v 2 ln⎛ h1 ⎞ ⎜ z ⎟ 0⎠ ⎝ in care: viteza vântului la înălţimea h1. Legea logaritmica de variatie a vitezei vântului cu înălţimea este data de relatia de similitudine: h ⎞ ln⎛ ⎜ 2z ⎟ v1 0⎠ ⎝ . .1: Factor de corectie pentru vsite/vmeteo la 10 m inaltimii Clase de adapostire Pe înălţime.determinarea valorilor Cp pe ansamblul intregii zone. la mai mult de 50 m înălţime.ANEXA II. h2: rugozitatea terenului. 2) partea medie. medie sau mare).8 Tabelul F.5 0. de exemplu. Pentru aceasta se considera trei tipuri de terenuri: .teren deschis. 3) partea inalta (superioara). .calcululu vitezei vântului la o înălţime de 10 m deasupra solului.9 sau suburban Teren în mediu urban 0. .determinarea existentei si caracteristicilor de adapostire a fatadelor de catre elemente de constructie sau obstacole exterioare (de tipul : adapostire mica. v1: viteza vântului la înălţimea h2. în m. pentru un teren situat la altitudinea de 80 metri. în functie de adapostire: 1) partea joasa (inferioara). pentru siteul respectiv. si . intre 15 si 50 m înălţime. în tabelul A1 sunt dati factorii de corectie în functie de rugozitatea terenulii la o inaltine de 10 m deasupra solului. . trebuie urmati urmatorii pasi : . fatadele cladirilor sunt divizate în trei parti. Viteza de referinta a vântului pe site vsite Trebuie introdusa o corectie pentru viteza vântului din site vsite în raport cu cea masurata vmeteo.03 1. v2: înălţimea h1 . în m/s.0 Teren în mediu rural 0.teren amplasat în mediu urban.

70 . 15).5 – 4 Adapostitaa < 1.3 : Partea de Adapostire fatada Coeficienţi de presiune adimensionali Cp Pentru Pentru Pentru acoperiş (functie de panta) fatada fatada Cp3 batuta de adapostita vânt Cp2 < 10º 10º . latimea celui mai apropiat obstacol (m).5.1 : Cladirea si obstacolul Clasa de adapostire a cladirii Distanta relativa Dobstacol / Hobstacol Neadapostita >4 Normala 1.50 . 35).daca Hobstacol > 0.50 . Lobstacol : Lcladire : latimea cladiri (m). Partea joasa (0-15 m) Partea medie (15-50 m) 7.0.0. Latimea Lobstacol Vânt 6. partea medie a fatadei este adapostita Pentru o viteza a vântului data. Partea inalta 5.0.0.1): Hobstacol : înălţimea obstacolului cel mai apropiat (m). Distanta Dobstacol Înălţimea Hobstacol 8.70 .50 . Latimea Lobstacol Figura F. fiecare parte de fatada. Clasa de adapostire depinde de raportul Hobstacol / Dobstacol .2 : Clase de adapostire funcţie de înalţimea obstacolului şi de distanşa relativş dintre obstacol si clşdire Valori ale coeficienţilor Cp pentru faşade In funcţie de partea de faţada considerată (dependenţa de înalţime.5 Tabel F.La randul ei.60 .20 Normala + 0.0. Dobstacol : distanta dintre cel mai apropiat obstacol si cladire (m). 2. mai putin cea inalta. partea inferioara a fatadei este adapostita . valorile coeficientului de presiune dinamica Cp datorată vântului sunt redate în tabelul F.5*min(Hcladire .60 . daca sunt indeplinite conditiile: . aşa cum s-a afirmat anterior). 1. în care (figura A.0.daca Hobstacol – 15 > 0. 4.25 .5*min(Hcladire . poate fi adapostita de un obstacol.0.0. un obstacol este definit ca orice structura sau cladire invecinata pentru care Lobstacol / Lcladire > 0.20 Joasa 90 . 3.15 .30º > 30º Cp1 Neadapostita + 0.

4 Pa qv.05 + 0.numarul de schimburi de aer orare datorat infiltratiilor ninfiltr (in vol/h) sau debitul de aer infiltrat qv.2 7 20 Permeabilitate Mica Cladire Medie unifamiliala Mare Cladire Mica multifamiliala ne Medie rezidentiala Mare Cladire Mica industriala Medie Mare 91 .60 .infiltr pt.50 .20 .70 . Cp -urile zonei sunt luate egale cu cele corespunzatoare partilor medii ale fatadei.25 + 0.0.daca înălţimea medie este cuprinsa intre 15 si 50 m (inclusiv).40 .50 .5 1.2. 10 sau 50 Pa L/s per m2 de anvelopa exterioara (exp.6 0.0.Medie Inalta Adapostita Neadapostita Normala Adapostita Neadapostita + 0.8 0.0.0.15 0. Cp -urile zonei sunt luate egale cu cele corespunzatoare partilor joase ale fatadei.0.0.0.5 10 1.40 .8 0. 10 Pa qv.0.infiltr raportat la aria laterala a anvelopei cladirii sau la aria pardoselii (in m3/h*m2).80 . fisuri.6 3. infiltratii de aer prin tamplaria exterioara).infiltr pt. .60 .70 .daca înălţimea medie este mai mare de 50 m.3 – Coeficienţii de presiune dinamica Cp NOTA : Coeficienţii de presiune dinamică datoraţi vântului sunt valabili pentru o deviere a vitezei vântului de ±60º faţă de normala la planul faţadei.0.6 1 3.0.0.45 + 0.0.6 1 3.65 + 0. ANEXA II.60 .25 0. debit = 0.70 .50 . fiind exprimate prin debitul de aer total ce patrunde în cladire la o diferenţa de presiune exterior-interior data.20 Tabelul F.0. . Valori ale Cp pentru zone Pentru fiecare zonă.25 0.infiltr pt. 50 Pa 0. urmatoarele valori: .5 1.6 0.70 .0.30 .0.20 .0. .0.20 .3 0. Se pot defini la nivel national sau se pot prelua ca valori implicite din tabelul B.3 0. Cp -urile zonei sunt luate egale cu cele corespunzatoare partilor inalte ale fatadei.debitul de aer infiltrat qv.G Caracteristici de permeabilitate ale cladirii Caracteristicile de permeabilitate ale unei cladiri depind de numarul si tipul neetanseitatilor anvelopei exterioare (rosturi de dilatare. valorile coeficientului Cp sunt luate în considerare ţinând cont de înălţimea medie a fatadelor corespunzatoare acelei zone : .15 0.3 2 5 0.50 .2 0.infiltr corespunzator unor diferente de presiune exterior-interior de 4.0.2 0.0.0.667) qv.1.30 .20 .daca înălţimea medie este mai mica de 15 m.

Daca qv.8 1.ref. 4 ninfiltr Pa pt. 10 50 Pa Pa Mica 0.3 0.6 2.1 1. debit = 0.5 Tabelul G.9 1.5 2.7 2.3 Medie 0.6 21.4 4.4 0.4 1. se poate calcula si impune o valoare Crec data prin relatia : ⎛ q v .4 0.2 Medie 0. se poate impune o valoare a Crec data de relatia : 92 .75 0.8 1.0 1.7 1. 10 50 Pa Pa Mica 0.5 1.6 Mica 2.1 1.nec.i C rec = 1 − max⎜ ⎜q ⎝ v .0 10 30 Suprafata pardoselii 1.6 Mica 0.75 0.8 10.8 1.75 0.6 5 Mica 0.0 6 16 Mare 2.1 : Valori ale debitului specific infiltrat sau numarului de schimburi de aer infiltrate pentru diverse clase si geometrii de cladiri ANEXA II.3 0.5 3 8 Medie 1. coeficientul de recirculare Crec (-) tine cont de necesitatea ca în fiecare încăpere sa fie asigurat debitul minim de aer proaspat.2 Medie 0. debit = 0.Cladire unifamiliala Cladire multifamiliala ne rezidentiala Cladire industriala ninfiltr (vol /h) (exp.2 H Calculul coeficientului de recirculare Crec In cazul utilizarii unor debite de aer variabile în încăperile climatizate si a aerlui recirculat în CTA.5 1.ref .3 Cladire unifamiliala Cladire multifamiliala ne rezidentiala Cladire industriala ninfiltr (vol /h) (exp.3 Mare 0.8 1.2 5.7 8.i este debitul volumic total refulat în aceeasi încăpere i.4 8 Mare 3 5 16 Mica 0.667) ninfiltr pt.7 2.4 0.5 0. 4 ninfiltr ninfiltr pt.nec .i ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ In scopul de a mentine un nivel de poluare echivalent în toate încăperile climatizate de acelasi sistem de ventilare.3 Mare 1.i este debitul minim de aer proaspat necesar pentru încăperea i si qv.4 4.667) Permeabilitate ninfiltr pt.4 0.4 5 Medie 3.8 10 Mare 7.4 1. Permeabilitate ninfiltr pt.8 2.2 4 Medie 1.6 20 Suprafata laterala / Volum 0.2 0.1 1.2 0.5 Mare 1. Pa pt.4 0.

i ⎛ q v . ref .nec .nec.ref .i ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ Această relaăie se bazează pe respectarea concentraţiei limite admise de poluant în fiecare încăpere.i 1+ ∑q i i v .C rec = 1 ∑ qv. 93 .i 1 − max i ⎜ ⎜q ⎝ v .

K Număr de ore de funcţionare pe an la sarcină nominală (echivalent energie) Tip instalaţie (destinaţie încăpere) Funcţionare instalaţie Număr de ore (echivalent energie) (h/an) Funcţionare instalaţie Număr de ore (echivalent energie) (h/an) Nr.03 Anexa II. număr de plante redus).02 0.I. săli de sport.02 0.2. Degajări medii de umiditate de la surse interne.m2) Destinaţie încăpere scăzută medie ridicată foarte ridicată 2 4 6 >10 locuinţe (număr de ocupanţi redus. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 locuinţe birouri individuale/col ective birouri tip „open-space” săli de conferinţe retail retail cu produse refrigerate supermarket sală de curs atelier de practică sală de spectacole cămin 1 treaptă turaţie 1 treaptă turaţie 1 treaptă turaţie 1 treaptă turaţie 1 treaptă turaţie 1 treaptă turaţie 1 treaptă turaţie 1 treaptă turaţie 1 treaptă turaţie 2 trepte de turaţie 2 trepte de turaţie 8760 2750 2750 1500 3600 3600 3600 2000 1800 640 6650 1 treaptă turaţie 1 treaptă turaţie 1 treaptă turaţie 2 trepte de turaţie 2 trepte de turaţie 2 trepte de turaţie 2 trepte de turaţie 2 trepte de turaţie 1 treaptă turaţie variaţie continuă turaţie 2 trepte de turaţie 8760 2750 2750 730 1140 1140 1140 1240 1800 510 6650 94 .03 0.0 0.2. baruri restaurante.03 1. număr mare de plante). g/h. bucătării.0 0.03 0.02 1.Anexa II. spitale spălătorii. Wh/g Proces de umidificare Consum specific de energie pentru evaporare (Wh/g) Consum specific de energie pentru tratare apă (Wh/g) online offline Total (Wh/g) online offline umidificare cu abur umidificare cu apă 1.m2 Clasa de umiditate Degajarea de umiditate (g/h.02 0. procese cu degajare de umiditate Anexa II.J Coeficient de consum specific de energie electrică pentru umidificare. depozite locuinţe (număr de ocupanţi mărit. şcoli. magazine.2. birouri.

12 13 cameră hotel cantină 1 treaptă turaţie 2 trepte de turaţie 2 trepte de turaţie 2 trepte de turaţie 2 trepte de turaţie 1 treaptă turaţie 2 trepte de turaţie 1 treaptă turaţie 1 treaptă turaţie 1 treaptă turaţie 1 treaptă turaţie 1 treaptă turaţie 4370 670 14 restaurant bucătărie cantină bucătărie restaurant workshop WC zonă de circulaţie (hol) depozit (zonă de depozitare) parcare pt. birouri parcare publică cameră server 1250 15 1090 16 17 18 19 20 21 22 23 1250 2250 1110 1250 1460 2250 4730 8760 1 treaptă turaţie variaţie continuă turaţie variaţie continuă turaţie variaţie continuă turaţie variaţie continuă turaţie 2 trepte de turaţie variaţie continuă turaţie 1 treaptă turaţie 1 treaptă turaţie 1 treaptă turaţie 2 trepte de turaţie 1 treaptă turaţie 4370 340 470 700 1020 1890 610 1250 1460 2250 1670 8760 95 .

28 0.22 0.56 0. Psp (W/m3/h) Nr.35 0.35 0.Anexa II.35 0.35 0.0* 0.22 0.42 0.35 0.28 0.28 0.2.0* 0. birouri 22 parcare publică 23 cameră server * ventilare naturală Psp (W/m3/h) 0.35 0.22 0.22 0.56 0.56 0.28 0.22 0.22 0. Tip instalaţie (destinaţie încăpere) 1 locuinţe 2 birouri individuale/colective 3 birouri tip „open-space” 4 săli de conferinţe 5 retail 6 retail cu produse refrigerate 7 supermarket 8 sală de curs 9 atelier de practică 10 sală de spectacole 11 cămin 12 cameră hotel 13 cantină 14 restaurant 15 bucătărie cantină 16 bucătărie restaurant 17 workshop 18 WC 19 zonă de circulaţie (hol) 20 depozit (zonă de depozitare) 21 parcare pt.35 0.42 0.35 0.22 0.35 0.35 0.90 0.17 0.56 0.08 96 .28 0.14 0.14 Eficienţă energetică instalaţie 0.22 0.17 0.14 0.35 0.42 0.L Valori recomandate pentru puterea specifică a ventilatorului.22 0.35 0.08 0.17 0.56 0.35 0.

Rezistenţa şi etanşeitatea canalelor circulare de tablă Ventilarea în clădiri.Documente recomandate nr 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 referinta SR EN ISO 7730:2001 SR EN 12237:2004 SR EN 12599 SR EN 13779 EN ISO 12237 EN ISO 12599 EN ISO 12792 EN ISO 13363 EN ISO 13465 EN ISO 13600 EN ISO 13601 EN ISO 13779 EN ISO 13790 EN ISO 13791 EN ISO 15927 EN 13779 denumire Ambianţe termice moderate.Ductwork .Strength and leakage of circular sheet metalducts Ventilation for buildings . Proceduri de încercare şi metode de măsurare pentru recepţia instalaţiilor de ventilare şi climatizare a aerului Ventilarea clădirilor cu altă destinaţie decât de locuit.Test procedures and measuring methods for handing over installed ventilation and air conditioning systems Ventilation for Buildings — Symbols.General criteria and validation procedures (ISO 13791:2004) Hygrothermal performance of buildings — Calculation and presentation of climatic data –Part 4: Hourly data for assessing the annual energy use for heating and cooling Ventilation for Non-residential Buildings — Performance Requirements for Ventilation and Room Conditioning Systems 97 . Terminology and Graphical Symbols Solar protection devices combined with glazing – Calculation of total solar energy transmittance and light transmittance . Reţele de canale.Part 2: Detailed calculation method Ventilation for buildings – Calculation methods for the determination of air flow rates în dwellings Technical energy systems – Basic concepts Technical energy systems – Structure for analysis – Energy ware supply and demand sectors Ventilation for non residential buildings – Performance requirements for ventilation and room conditioning systems Thermal performance of buildings – Calculation of energy use for space heating Thermal performance of buildings – Calculation of internal temperatures of a room în summer without mechanical cooling . Determinarea indicilor PMV şi PPD şi specificarea condiţiilor de confort termic Ventilarea în clădiri. Cerinţe de performanţă pentru instalaţiile de ventilare şi de climatizare a încăperilor Ventilation for buildings .

. 3 CALCULUL CONSUMULUI DE ENERGIE ŞI AL EFICIENŢEI ENERGETICE A INSTALAŢIILOR DE APĂ CALDĂ DE CONSUM CUPRINS 3.................8 Metoda de calcul a necesarului de energie termică aferent sistemelor de distribuţie a apei calde de consum ..........................10 Pierderile de căldură aferente unei reţele de distribuţie a apei calde de consum..II.......12 Pierderile auxiliare de energie aferente sistemelor de distribuţie a apei calde de consum .....2 Clasificarea instalaţiilor de alimentare cu apǎ caldǎ de consum ..............17 Pierderile de căldură aferente echipamentelor de preparare a apei calde de consum ..................... recuperate şi nerecuperabile ...............13 3..23 3........2 3................ notaţii ...............24 3..........................................................1 Obiect...............16 Metoda de calcul a necesarului de energie termică aferent echipamentelor de preparare şi acumulare a apei calde de consum ...............9 Pierderile de căldură pe conductele de distribuţie a apei calde de consum...............................................................................................................4 Recuperarea pierderilor de căldură ........................................3 Energia utilă pentru instalatiile de alimentare cu apă caldă de consum .7 Pierderile de căldură aferente furnizării la consumator a apei calde de consum .6 Necesarul de căldură pentru prepararea apei calde de consum (energia utilă netă) ................................................22 3........ domeniul de aplicare...........21 Pierderile de căldură recuperabile.........23 3.19 Pierderile de căldură aferente echipamentelor de preparare a apei calde de consum ..20 Proporţiile de calcul ale căldurii necesare preparării apei calde menajere în sistemele combinate ..................16 3.................................................23 3.........................................14 3...25 3......18 Pierderile de căldură aferente conductelor de distribuţie a agentului termic primar ....13 3...............11 Pierderile de căldură aferente echipamentelor montate la punctele de consum ..30 Anexe 1 .............. recuperate şi nerecuperabile ..............5 3............. acte normative conexe.. în cazul prezenţei reţelei de recirculare a apei calde de consum .....10 3..................................................................29 3......................29 3.........27 3......................26 3.....19 3................14 Energia auxiliară necesară funcţionării pompelor .................19 3..... terminologii..........15 Pierderi de căldură recuperabile...........................13 Pierderi auxiliare de energie necesara pentru încălzirea electrică a traseelor ..............5 Energia auxiliară totală necesară pentru instalaţia de alimentare cu apă caldă de consum .............................26 3........................................................................

p. distribution – TC 228 WI 00228 032. . notaţii Referinţe la alte acte normative/standarde sunt citate în locul cel mai indicat din text şi sunt listate la final. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor.1. Metodologia prezentată se referă la următoarele aspecte: .STAS 1478 – 90 Alimentarea cu apă la clădiri civile şi industriale . pe de o parte.Heating systems in buildings — Method for calculation of system energy requirements and system efficiencies — Part 3. Domeniul de aplicare este constituit de toate activităţile din domeniul construcţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare: Legea nr. Metodologia tratează. generation – TC 228 WI 00228 033. notaţii 3. Aceste reglementări se referă la calculul consumurilor de energie termică. Prezentul capitol se referă la calculul necesarului de energie corespunzător instalaţiilor de alimentare cu apă caldă de consum din clădiri. 3. respectiv energia utilizată de generatoarele pentru producerea apei calde de consum.calculul pierderilor de energie corespunzătoare sursei de producere a căldurii. .3 Domestic hot water systems. 10/1995 privind calitatea în construcţii.DTU 60 – Documents techniques unifiés . stocării (acumulării) sau furnizării cu intermitenţă a apei calde de consum. atât pierderile de energie (căldură) aferente sistemului de distribuţie cât şi cele corespunzătoare unităţilor de stocare a apei calde. terminologii. terminologii.3. . si a pierderilor de caldură in instalaţiile şi sistemele de preparare si distributie apa calda menajera.Plomberie sanitaire pour bâtiments à usage d'habitation 2 . Qac.s şi Qac.1. . se vor lua în considerare şi pierderile de energie datorate risipei şi pierderilor de apă la armăturile de utilizare şi control.2 Acte normative conexe.2 Domestic hot water systems. Qac. pentru o zonă sau pentru o clădire având o anumită destinaţie.d.Heating systems in buildings — Method for calculation of system energy requirements and system efficiencies — Part 3.calculul necesarului de energie aferentă consumului de apă caldă. Pentru de a fi în concordanţă cu calculul consumurilor de energie din sistemele de încălzire. characterisation of needs (tapping requirements) – TC 228 WI 00228 031.calculul pierderilor de energie pe traseele distribuţiei şi recirculării pentru alimentarea cu apă caldă.p.1 Domestic hot water systems. Reglementari si standarde tehnice recomandate: . .1 Obiect. Legea nr. acte normative conexe. Qac.1 Obiectul metodologiei şi domeniul de aplicare Acest standard reprezintă o parte dintr-o suită de standarde care cuprind metode de evaluare a performanţei energetice a sistemelor de încălzire şi de alimentare cu apă caldă de consum a clădirilor şi îşi propune să precizeze atât metodele pentru determinarea necesarului de apă caldă de consum cât şi metodologia generală pentru calculul necesarului de energie şi de eficienţă a sistemelor. domeniul de aplicare.g.p.Heating systems in buildings — Method for calculation of system energy requirements and system efficiencies — Part 3.

NP 048 .Normativ pentru expertizarea termică şi energetică a clădirilor existente şi a instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora .NP 047.Normativ pentru realizarea auditului energetic al clădirilor existente şi a instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora .RT 2005 – „Réglementation thermique 2005” .Normativ pentru elaborarea şi acordarea certificatului energetic al clădirilor existente 3 ..NP 049 .

perioada de timp temperatura absolută (termodinamică) cantitatea de căldură. energie puterea termică puterea electrică volumul debitul volumic energia electică auxiliară eficienţa temperatura. unităţi de măsură Pentru acest standard.2 – Indici utilizati apă caldă pentru consum menajer consum la punctele de furnizare a apei calde de consum distribuţie stocare. Unitate de măsură m2 J/(kg K) mm mm mm J kg Kg/s s K J W W m3 m3/s J o C Kg/m3 W/(m. se aplică următoarele simboluri.- Notaţii. în grade celsius Densitate (masa volumică) conductivitate termică conductanţă termică Coeficientul de transfer convectiv Coeficient global de transfer de căldură Tabelul 3.1 – Simboluri şi unităţi de măsură Simbol Denumirea A suprafaţă a necesar specific de apă caldă de consum c căldura specifică masică D diametrul conductei s grosimea peretelui conductei e grosimea termoizolatiei E energia primară f factor de conversie m masa • debitul masic M t T Q ф P V • V W η θ ρ λ timpul. punct de consum locuinţă. acumulare preparare. apartament ambiant Λ hie K ac c d s g ar p arm loc amb 4 . unităţi de măsură şi indici.K) W/(m2⋅K) W/(m2⋅K) W/(m2⋅K) Tabelul 3. generare apă rece pentru consum menajer pierderi armătură.

3. separat. pompe de căldură. . În vederea realizării acestor calcule.2 ƒ ƒ ƒ ƒ Clasificarea instalaţiilor de alimentare cu apǎ caldǎ de consum Instalaţiile de alimentare cu apă caldă pot fi clasificate în funcţie de următoarele criterii: în funcţie de numărul de surse de energie utilizate pentru prepararea apei calde de consum si a numărului de zone de distribuţie .sistemul de furnizare a apei calde de consum (respectiv punctele de consum – bateriile amestecătoare etc). . 3. panouri solare. inclusiv recircularea. în funcţie de regimul de furnizare al apei reci.sistemul de preparare/acumulare a apei calde de consum. unităţi de cogenerare).1 Sisteme de preparare a apei calde de consum în funcţie de numărul de surse de energie si de zone de distribuţie Instalaţiile de alimentare cu apă caldă de consum sunt constituite. 3.2. Energia corespunzătoare instalaţiilor de alimentare cu apă caldă de consum poate fi apreciată.sistemul de producere a energiei termice necesare preparării apei calde de consum (ex: cazane. 3. un sistem de conducte de distribuţie (eventual recirculare a apei calde de consum) şi din puncte de consum (armături sanitare)(vezi fig. după caz. Fig. clădirile sunt 5 .sistemul de distribuţie a apei calde de consum. atunci calculul performanţei energetice poate fi aplicat întregii clădiri sau unei părţi a clădirii. în funcţie de combustibilul utilizat. respectiv: . în funcţie de sistemele de încǎlzire adoptate pentru clădire. eventual un rezervor de acumulare. dintr-un echipament de preparare a apei calde de consum.1). pentru fiecare din cele patru sisteme constitutive importante ale instalaţiei de alimentare. în general. 1 Clădire cu o singură zonă de consum şi o singură instalaţie de preparare a apei calde de consum În cazul în care clădirea are mai multe funcţiuni sau instalaţia de alimentare cu apă caldă de consum deserveşte mai mulţi utilizatori. .

3. pentru fiecare instalaţie de alimentare cu apă caldă de consum. În celelalte tipuri de clădiri. În fiecare caz. 3. acumulator de apă caldă de consum. pentru care se calculează necesarul de energie utilizată pentru prepararea apei calde de consum.2. 3.1 O singură zonă şi o singură instalaţie de alimentare cu apă caldă de consum Cea mai simplă instalaţie supusă analizei corespunde cazului unei singure instalaţii de alimentare cu apă caldă de consum care deserveşte o singură zonă.2). 4.1.g. 3. separat.2 Clădire cu o singură zonă de consum şi mai multe instalaţii . reţea de recirculare a apei calde de consum. echipamente (armaturi) pentru consumul de apă caldă Calculul necesarului de energie trebuie efectuat. o instalaţie de alimentare cu apă caldă care presupune o preparare centralizată a apei şi o distribuţie către consumatorii unui singur apartament. 6 . separat. zonarea depinde de modul de organizare funcţională şi de echiparea cu instalaţii. un alt încălzitor pentru bucătărie (vezi fig. Fig. 3. acest caz corespunde unui încălzitor de apă caldă pentru baie şi. bucătărie sau baie). de exemplu.clasificate în funcţie de numărul zonelor de consum existente în clădire. precum şi în funcţie de numărul instalaţiilor de alimentare cu apă caldă corespunzătoare acestor zone. 1.2. 5.2 O singură zonă şi mai multe instalaţii de alimentare cu apă caldă de consum Acest caz corespunde unei zone în care necesarul de apă caldă este asigurat de mai multe echipamente de preparare a apei calde de consum. sursa de energie termică. reţea de distribuţie. Necesarul total de energie corespunzător zonei de consum se obţine prin însumarea necesarurilor de energie termică corespunzătoare sistemelor componente ale instalaţiilor de alimentare cu apă caldă de consum. 2. volumul de de apă caldă necesar consumului este determinat de tipul armăturilor şi destinaţia consumului (e. O zonă este definită ca o clădire sau o parte a clădirii cu funcţiune distinctă.1. Într-o clădire de locuit.

clădiri (apartamente) cu preparare locală a apei calde de consum. ƒ cu contorizarea consumurilor de apă caldă la nivelul scării sau al tronsonului de bloc. 5. Fig. 7 . Cazurile enunţate mai sus se pot concretiza în următoarele situaţii: 1. cu/fără contorizare a consumurilor de apă: ƒ cu centrale termice individuale. 2. sursa de energie termică .1. acumulator de apă caldă de consum.2. 3. 4. ƒ cu încălzitoare locale de apă caldă. reţea de recirculare a apei calde de consum.3 Mai multe zone şi o singură instalaţie de alimentare cu apă caldă de consum Această situaţie corespunde cazului în care clădirea este împărţită în mai multe zone cu funcţiuni distincte/unităţi funcţionale independente şi în care există o singură instalaţie de alimentare cu apă caldă de consum (exemplu : bloc de locuinţe având spaţii cu alte destinaţii. iar necesarul total de energie corespunzătoare instalaţiei de alimentare cu apă caldă se calculează prin însumarea necesarului de energie al fiecărei zone. deservite în sistem local centralizat) – vezi fig. Fiecare unitate funcţională se constituie într-o zonă de consum. ƒ cu contorizarea consumurilor de apă caldă la nivelul apartamentului (unităţii funcţionale). reţea de distribuţie. echipament (armături) pentru consumul de apă caldă de consum.3.3. 2. ƒ fără contorizare. 3. 3.3 Clădire cu mai multe zone şi o singură instalaţie de alimentare cu apă caldă de consum 1. clădiri cu preparare centralizată a apei calde de consum: ƒ cu contorizarea consumurilor de apă caldă la nivelul centralizat (al punctului termic).

. reţeaua de distribuţie a apei calde este de regulă amplasată în subsol sau în canale tehnice. existenţa unei reţele exterioare obligă la prevederea unor conducte de recirculare a apei. Centrale termice pentru ansambluri de clădiri. sub pardoseala parterului clădirii. În cazul centralei termice pentru ansambluri de clădiri. cu centrala termică amplasată în clădire sau alipită clădirii. Diferenţa dintre cele două tipuri de centrale termice. amplasate de obicei în canale de distanţă sau direct în pământ. 2. constă în următoarele: a. Sistemele centrale de preparare a apei calde de consum cu centrale termice.2. ƒ se impune montarea de contoare de apă caldă la fiecare racord de intrare în clădire a reţelei de apă caldă.1 Sisteme centrale de preparare a apei calde de consum cu ajutorul centralelor termice În general sistemele centrale de preparare a apei calde de consum sunt caracterizate prin existenţa sursei centrale de preparare a apei calde şi de existenţa unei reţele de distribuţie a apei calde de consum.3. nu există nici o diferenţă între schemele de preparare cu centrala termică pentru ansambluri de clădiri şi cele cu centrala pentru o singură clădire. 8 . Echipamentele pentru prepararea apei calde de consum sunt: . b. după locul de amplasare a centralei termice. ƒ existenţa unei centrale termice pentru ansambluri de clădiri conduce la creşterea pierderilor de căldură datorită lungimii mai mari a reţelei de alimentare cu apă caldă cât şi a modului de amplasare a conductelor. există următoarele particularităţi ale instalaţiei: ƒ sunt necesare reţele exterioare de alimentare cu apă caldă. Centrale termice pentru o singură clădire. .2 Schemele de preparare a apei calde de consum adoptate în cazul utilizării centralelor termice locale sau centrale Din punct de vedere al schemei de preparare a apei calde de consum.2. În cazul centralelor termice pentru o singură clădire. 3.fără acumulare de tip schimbătoare tubulare. ƒ prezenţa reţelelor exterioare de alimentare cu apă caldă are drept consecinţă creşterea lungimii conductei de alimentare cu apă caldă. pot fi clasificate în două categorii: 1.2 Sisteme centrale de preparare a apei calde de consum în funcţie de sistemele de încălzire 3. schimbătoare cu plăci.cu acumulare cu serpentină de tip boilere. din punct de vedere al alimentării cu apă caldă de consum.2. ƒ în cazul centralelor termice pentru ansambluri de clădiri.cu acumulare fără serpentină (rezervor de acumulare fără serpentină) şi schimbătoare de căldură de tip recuperativ ( tubulare sau cu plăci).2.2.

2. Din 9 . termică pentru încălzire.recuperativ în condensaţie. gaze petroliere lichefiate). cărbune. Cazanele utilizate sunt de tipul: . pentru prepararea apei calde şi eventual pentru instalaţii de climatizare. 3. Randamentul termic al cazanelor recuperative este mai mare cu până la 5%.4 Regimul de alimentare cu apă rece şi temperatura apei reci Regimul de furnizare a apei reci poate fi continuu sau intermitent. 3.combustibil solid natural. Spre deosebire de domeniul sistemelor de alimentare centralizată cu căldură.3 Combustibilul utilizat pentru cazanele centralelor termice Combustibilul utilizat pentru cazanele centralelor termice poate fi: . ci de sistemele de încălzire adoptate. şi regimul de furnizare al apei calde poate fi asigurat cel puţin în aceleaşi condiţii ca şi pentru apa rece. mai mult sau mai puţin îndepărtate. In consecinţă.2. brichetat (lemne.combustibil gazos (gaze naturale combustibile. 3. in care energia termică si electrică sunt generate de o sursă si sunt transmise prin intermediul unui sistem de reţele unui număr de clădiri. se constată că debitul este practic constant pe duratele perioadelor de consum. .2. faţă de celelalte cazane. Unitatea poate funcţiona independent sau poate fi cuplată cu alte surse de căldură (cazane clasice sau chillere). Energia electrică produsă poate fi utilizată in interiorul clădirii sau exportată în cazul în care sursa produce în exces acest tip de energie (şi depăşeşte necesarul consumatorului).combustibil lichid. .2.nerecuperativ. Cazanele în care se prepară agentul termic nu depind de schema de preparare a apei calde de consum.3 Sisteme centrale de preparare a apei calde de consum cu centrale termice cu cogenerare O unitate de cogenerare presupune instalarea acesteia in scopul producerii de energie electrică.2.2.4 Sisteme centrale/locale de preparare a apei calde de consum utilizând energii neconvenţionale Surse de energie neconvenţionale utilizate indirect pentru preparea apei calde de consum pot fi: Solară Biomasă Geotermală etc. etc).Utilizarea schimbătoarelor de căldură cu acumulare determină creşterea pierderilor de căldură în perioada în care apa caldă este acumulată. 3. În condiţiile furnizării intermitente a apei calde de consum (între anumite ore din timpul zilei). . unităţile de cogenerare integrate clădirii produc căldură numai pentru utilizarea acesteia în interiorul clădirii.

respectiv: . o temperatură de calcul a apei reci θa. 3. pompe de căldură. θac = 60°C dacă agentul termic primar este apă caldă din sistemul de încălzire centrală sau apă fierbinte din reţeaua de termoficare. volumul pierderilor de apă caldă de consum..1 Elementele componente ale instalaţiei de alimentare cu apă caldă de consum Orice instalaţie de alimentare cu apă caldă de consum poate fi descrisă cu ajutorul a patru sisteme componente.măsurătorile experimentale efectuate pe instalaţii aflate în exploatare.sistemul de distribuţie a apei calde de consum.. depinde de temperaturile agentului termic primar.5 Temperatura de furnizare a apei calde de consum Temperatura de calcul a apei calde de consum θac.4. 10 . aceasta este cuprinsă între 7 şi 150C .45°C. θac = 45°C . oricare ar fi agentul termic primar.3 Energia utilă pentru instalatiile de alimentare cu apă caldă de consum Energia utilă corespunzătoare instalaţiilor de alimentare cu apă caldă de consum reprezintă suma energiilor utile pentru fiecare din cele patru sisteme constitutive importante ale instalaţiei de alimentare. In ceea ce priveşte temperatura apei reci. - 3. .70°C) şi de +12°C în cazul în care se consideră temperaturile apei fierbinţi din reţeaua de termoficare de 70°C 44°C corespunzător punctului de frângere a graficului de reglaj calitativ. furnizat la punctele de consum în cantităţi determinate de tipul armăturilor sanitare sau de numărul utilizatorilor şi norma specifică de consum (energia utilă netă). volumul total al pierderilor de energie (energie termică + energie electrică) aferente sistemelor de preparare şi distribuţie a apei calde de consum. Impărţirea instalaţiei în sisteme componente şi utilizarea energiei sunt ilustrate în figura 3.50°C dacă agentul termic primar este apă încălzită într-un circuit solar etc. panouri solare. care depinde de caracteristicile şi starea tehnică a instalaţiei de alimentare cu apă caldă .sistemul de preparare/acumulare a apei calde de consum. unităţi de cogenerare). inclusiv recircularea. de + 10°C în cazul în care instalaţia de preparare se dimensionează corespunzător temperaturilor nominale de preparare a apei calde sau fierbinţi din sistemul de încălzire centrală (95°C .sistemul de furnizare a apei calde de consum (respectiv punctele de consum – bateriile amestecătoare etc). Energia utilă pentru instalaţia de alimentare cu apă caldă de consum depinde de: volumul de apă caldă solicitat de utilizatori. s-a constatat o creştere a debitului de apă caldă consumată în regim de furnizare intermitentă comparativ cu regimul de furnizare continuu. In calcule.75°C sau 150°C . definindu-se astfel şi modul de utilizare a energiilor. 3.3..sistemul de producere a energiei termice necesare preparării apei calde de consum (ex: cazane. se consideră. care este temperatura minimă de utilizare a apei calde de consum în scopuri menajere. în general. . .2. θac min = 35°C.

pentru fiecare din sistemele considerate. direcţia de calcul şi împărţirea în sisteme componente a instalaţiei de alimentare cu apă caldă de consum. pe de o parte. Energia necesară acoperirii pierderilor cuprinde. pierderile de căldură aferente sistemelor. în momentul obţinerii valorii finale de energie utilă în sistem (utilă netă+ pierderi).g Energie electrica auxiliara Energie electrica auxiliara Wac DIRECTIA DE CALCUL Furnizare ACM Distributie ACM Acumulare ACM Preparare ACM Fig. Calculele se consideră definitivate.g pierderi caldura Qac. Calculul începe cu evaluarea consumurilor de energie necesară volumului de apă caldă furnizat la consumator (baterii amestecătoare montate la punctele de consum) şi se finalizează cu evaluarea energiei consumate pentru fiecare din sistemele componente ale instalaţiei. energie solara. In final. Pe perioada sezonului de încălzire. sau în lunile în care necesarul de căldură pentru incălzirea spaţiului este semnificativ ca valoare. pompa de caldura Qac Furnizare ACM Distributie ACM Acumulare ACM Preparare ACM Energie electrica auxiliara Wac.d Caldura + pierderi pierderi Qac.s Wac.s caldura Caldura + pierderi pierderi caldura Gaz natural combustibil.Forme de energie consumate în instalaţia de alimentare cu apă caldă de consum.4 . 3.e. electricitate.c Utilizare finala a caldurii Caldura + pierderi pierderi caldura Qac. 11 .Metodologia şi paşii de calcul urmăresc în sens invers direcţia de transmitere a energiei în instalaţia de alimentare cu apă caldă. Biomasa. Wac. cât şi energiile auxiliare (electrice) necesare alimentării agregatelor de pompare şi/sau servomecanismelor.d Wac. Pierderi recuperabile de caldura pentru incalzire Qac. respectiv direcţia de calcul este inversă direcţiei fluxului de energie. care se calculează separat (în cazul în care se apreciază că este necesară estimarea lor). o parte din pierderile de căldură aferente instalaţiei de alimentare cu apă caldă de consum şi o parte din energia auxiliară pentru fiecare din sistemele componente devin energii recuperabile. prin calculul pierderilor de energie corespunzătoare fiecărui sistem. cantitatea de energie utilă reprezintă consumul total de energie pentru furnizarea necesarului de apă (energia utilă netă) şi acoperirea pierderilor şi risipei din sistem.

c + Qac.g [J] (3.s pierderea de căldură corespunzătoare sistemelor de acumulare a apei calde de consum [ J ]. astfel că în final. pierderea de căldură depinde de lungimea reţelei sistemului de distribuţie a apei calde de consum.g pierderea de căldură aferentă echipamentului de preparare a apei calde de consum cât şi pe circuitul de agent termic primar. în cazul preparării locale a apei calde de consum.3 Perioadele de calcul In final. • În cazul prezenţei sistemelor locale de încălzire şi preparare a apei calde de consum (de exemplu centrale murale). săptămâni). după cum urmează: . • În cazul instalaţiilor de alimentare cu apă caldă de consum în care distribuţia apei este însoţită de o instalaţie de recirculare. În unele situaţii. de temperatura apei calde şi de sistemul de control aferent. Qac.p = Qac.împărţind anul într-un număr de perioade de calcul (ex: luni.c pierderea de căldură datorată furnizării / utilizării la consumator a apei calde la temperatură diferită de temperatura nominală de calcul [ J ] Qac. • 3. din motive practice (de exemplu. Qac.d + Qac.2 Pierderile de căldură aferente instalaţiei de alimentare cu apă caldă de consum Pierderile totale de căldură corespunzătoare instalaţiei de alimentare cu apă caldă de consum.3.g trebuie să fie exprimaţi cumulat. atât pe perioada de funcţionare a acestuia cât şi pe perioada de nefuncţionare. cei doi termeni Qac.s şi Qac.d trebuie să fie determinat distinct pe zone din instalaţie cu şi fără recirculare. Qac.c (necesarul de căldură corespunzător furnizării apei calde la punctele de consum) şi Qac. după cum se poate exemplifica: Qac.g şi stocării acm Qac. de izolarea lor termică.s.3.3. este mai greu de realizat o distincţie clară între cantităţile de energie necesare producerii Qac.utilizând informaţii privind perioada de funcţionare anuală a instalaţiei.1) În care: Qac. este importantă considerarea distinctă a zonelor din instalaţie în care există recircularea apei calde şi celor în care recircularea lipseşte. care permit determinarea unor valori medii globale (metodă aplicabilă clădirilor existente pentru care există date privind consumurile facturate de apă caldă de consum etc). după cum urmează: Qac. Pentru evaluarea instalaţiilor cu sisteme de recirculare. Acest obiectiv poate fi atins în două moduri.s + ΣQac. în care lungimea conductelor de distribuţie a apei calde este nesemnificativă).d (pierderile de căldură din reţeaua de distribuţie a apei calde de consum) pot fi combinate. 12 . se urmăreşte stabilirea consumului anual de energie pentru instalaţia de alimentare cu apă caldă de consum.p se exprimă prin suma pierderilor de căldură al fiecărui sistem component.d pierderea de căldură pe conductele de distribuţie [ J ]. aceste sisteme se combină sau se separă. Qac. . de amplasarea conductelor de distribuţie. şi determinând consumul total prin însumarea energiilor corespunzătoare pentru fiecare perioadă (metodă utilizabilă pentru clădiri noi şi pentru cele existente).

O parte din energia auxiliară poate fi recuperată sub formă de căldură. În general.p = Wac. Wac. în acest caz. nu toate pierderile de căldură ale instalaţiei de alimentare cu apă caldă de consum reprezintă pierderi efective.5 Energia auxiliară totală necesară pentru instalaţia de alimentare cu apă caldă de consum Energia auxiliară este energia necesară echipamentelor electrice prezente în instalaţia de alimentare cu apă caldă. Qr.s + Σ Wac. pompa necesară distribuţiei şi recirculării apei calde de consum).d energia electrică utilizată în sistemul de distribuţie (ex. respectiv pompele de distribuţie. pierderile de căldură ale instalaţiei de alimentare cu apă caldă de consum pot majora sarcina de răcire corespunzătoare. De asemenea. transferul de căldură este neglijabil şi se admite să nu se ia în considerare. Totalul energiei auxiliare se obţine prin însumarea energiei utilizate în fiecare element component a instalaţiei. vanele şi echipamentele de control şi automatizare.g [kWh/an] sau [kWh/an] (3. a apei calde la consumator (de exemplu armăturile cu celulă fotoelectrică) Wac.2) În care: Wac. şi pot fi luate în considerare pentru reducerea necesarului de căldură pentru încălzire. Energia auxiliară este exprimată în kWh/an sau în kWh/lună. o parte din energia auxiliară (electrică) poate fi recuperată şi valorificată sub formă de energie termică în apă şi luată în considerare direct ca o reducere a pierderilor în cadrul sistemului de distribuţie a apei calde de consum. In mod similar.s energia electrică utilizată în sistemul de acumulare a apei calde de consum (exemplu sistemul de control şi automatizare pentru boilere). în cazul în care clădirea studiată are un sistem de răcire. care poate fi tratată separat sau poate fi considerată împreună cu energia auxiliară necesară instalaţiilor de încălzire a clădirii.c + Wac. În general. circulaţie. De exemplu. dacă acelaşi echipament satisface ambele cerinţe (încălzire şi preparare a apei calde de consum). Wac.4 Recuperarea pierderilor de căldură Când se analizează o clădire sau o parte a clădirii. Dacă este luată în considerare pierderea de căldură recuperată de la sistemul de distribuţie a apei calde de consum către zona încălzită a clădirii. 13 . 3. Dacă conductele sunt amplasate în interiorul spaţiilor încălzite.x. Necesarul de energie auxiliară se calculează pentru fiecare sistem component al instalaţiei de alimentare cu apă caldă de consum: Wac. la punctul de consum.c energia electrică utilizată în sistemul de furnizare. acest fapt se datorează recuperărilor parţiale.g energia electrică utilizată în sistemul de preparare a apei calde de consum. atunci se vor considera atât transferul de căldură de la clădire către conductele de alimentare cu apă rece cât şi influenţa asupra temperaturii apei reci. acest termen este neglijabil şi se admite să nu se ia în considerare.x . pierderile de căldură sunt considerate recuperate. pierderile de căldură ale conductelor sunt pierderi efective în cazul în care conductele sunt amplasate în exteriorul clădirii.3. Wac. degajarea de căldură de la conducte poate contribui la încălzirea spaţiului.d + Wac.

In cazul în care există un sistem de contorizare al volumului de apă caldă consumată.3. acolo unde volumul de apă Vac reprezintă volumul anual de apă. pe baza volumului de apă furnizat la consumator Necesarul de căldură pentru prepararea apei calde de consum corespunde energiei necesare încălzirii apei calde cerută de consumator. Energia totală pentru încălzirea necesarului de apă caldă de consum se determină prin însumarea cerinţelor individuale.3 ).1 Necesarul de căldură pentru prepararea apei calde de consum. 3. 14 . In cazul lipsei unui sistem de contorizare. este dată de relaţia: Qac = ∑ i =1 n ρ * c * Vac * ( θac .3) poate fi aplicată diferitelor perioade de timp reprezentative pentru consum.6 c [J/(kg K)] 4.182 4.200 4.7 999.184 4. 3. n reprezintă indice de calcul pentru categoriile de consumatori.183 Relaţia de calcul (3. c căldura specifică a apei calde de consum [J/kg K] (tabel 3.3).6. i 1. Formula generală de determinare a necesarului de căldură pentru prepararea apei calde de consum. θac temperatura de preparare a apei calde [oC]. iar pentru utilizare.1 992.2 Temperatura de utilizare a apei calde Temperatura de preparare a apei calde de consum se diferenţiază faţă de temperatura de utilizare a apei calde.3) în care: ρ densitatea apei calde de consum[kg/m3] ( tabel 3.3 .2 988.188 4.6.3.9 999. la temperatura dorită.densitatea şi căldura specifică a apei calde în funcţie de temperatură θ [oC] 5oC 10 oC 15 oC 40 oC 50 oC 55 oC 3 ρ [kg/m ] 999.θar ) (3. De exemplu. după cum urmează: . necesarul de apă caldă de consum poate fi determinat în funcţie de numărul şi de tipul consumatorilor. se adoptă temperaturi de 45-60 oC. θar temperatura apei reci care intră în sistemul de preparare a apei calde de consum [oC]. atunci necesarul de apă caldă poate fi determinat direct. Vac volumul necesar de apă caldă de consum pe perioada considerată [m3].6 Necesarul de căldură pentru prepararea apei calde de consum (energia utilă netă) În acest capitol se descriu metode de calcul a energiei termice necesare pentru livrarea apei calde la consumatori. prin aplicarea formulei 3.pentru igienă corporală – 35 – 40 oC.2 4.182 4. pentru preparare. Tabel 3.0 985.182 60 oC 983. Qac . temperaturile se încadrează în intervalul 35 şi 60 oC. atunci necesarul de căldură pentru prepararea apei calde are valoarea anuală.

In cazul în care nu există un sistem de contorizare locală a consumurilor de apă.Temperatura apei reci Captare a apei din: Rauri de munte Rauri de campie sau lacuri Puţuri de mică adancime Puţuri de medie adancime I 5 5 7 10 Temperatura apei reci (oC).4.6. conform datelor din tabelul 3. în lunile anului: II III IV V VI VII VIII 8 9 11 12 13 14 14 8 10 12 15 18 20 18 9 10 10 11 11 11 12 11 13 12 13 12 14 12 IX 13 15 13 12 X 11 12 12 11 XI 9 10 10 11 XII 7 7 8 10 Medie 10.4 Volumul necesar de apă caldă de consum Volumul teoretic de apă caldă necesară consumului se determină în funcţie de destinaţia clădiri . temperatura de 60 oC.3 Temperatura apei reci Variaţia temperaturii apei reci poate avea un efect important în evaluarea necesarului de căldură pentru producerea apei calde de consum . de tipul consumatorului de apă caldă de consum şi de numărul de utilizatori / unităţi de folosinţă. calculul volumelor de apă caldă de consum se diferenţiază în funcţie de prezenţa sau absenţa sistemelor de contorizare a apei. Pentru clădiri noi. pentru calculele de evaluare.5 3. In cazul în care există un sistem de contorizare.0 11.- pentru spălat / degresat – 50-60 oC. se utilizează metoda descrisă la punctul 3.1. se va folosi ca temperatură nominală de preparare a apei calde de consum. In scopul definirii unei date comparabile de calcul. volumul de apă caldă de consum se determină cu următoarea relaţie de calcul: Vac = a x Nu / 1000 [ m3 ] 15 (3.4.4 . se utilizează. 3.6.5 11. In cazul clădirilor existente.4. valorile volumului de apă înregistrat de apometre. aceasta se consideră egală cu 10 oC.zi] Pentru clădiri noi. Tabelul 3. pentru perioada de calcul. 3. se aplică metoda descrisă la punctul 3.6. În mod convenţional.6.1 Volumul necesar de apă caldă de consum calculat cu debite specifice [l/om.1.5 12. Temperatura de preparare a apei calde menajere este cuprinsă in intervalul 45-60 oC.4.6.4) . în funcţie de poziţia echipamentului de preparare în raport cu punctele de consum. Pentru a ţine seama de diferitele zone geografice se pot lua în considerare variaţii locale în funcţie de categoria sursei.

care ilustrează consumul mediu zilnic de apă caldă.D. ƒ valorile prezentate au fost preluate si prelucrate din DTU60 şi EN 15316.tipul activităţilor.D. N u = S Loc × iLoc [persoane/ap] (3.7 Pierderile de căldură aferente furnizării la consumator a apei calde de consum 16 . etc). pat. Pentru valorile lui a se vor putea utiliza fie valorile recomandate de STAS 1478. Acest calcul poate utiliza indici care ţin seama de următoarele: ƒ de consumul specific de apă caldă de consum. în funcţie de indicele mediu (statistic) de ocupare a suprafeţei locuibile a clădirilor. porţie etc) Valorile pentru a şi Nu depind de: .se determină suprafaţa locuibilă SLoc [m2] (camere de zi. la 60 oC [m3]. utilizând următoarea procedură de calcul: . . holuri locuibile.tipul şi destinaţia clădirii. pe zone ale clădirii.D. . .3. unitatea de suprafaţă. 3.standardele sau clasa de activitate. se pot utiliza valori medii. în funcţie de tipul clădirii (individuală. considerând valorile din anexa II. ƒ de dotarea cu obiecte sanitare a locuinţei unifamiliale.3.1.C.3.în care: a necesarul specific de apă caldă de consum. utilizând următoarea relaţie de calcul. ƒ în funcţie de numărul de încăperi. ƒ în funcţie de suprafaţa locuinţei unifamiliale.2.E. . tabel D. Numărul de persoane Nu aferent clădirilor de locuit se determină ca valoare medie. considerând valorile din anexa II. iLoc.se determină numărul mediu normat de persoane aferent clădirii. statistice. Nu numărul unităţilor de utilizare / folosinţă a apei calde de consum (persoană. pentru unitatea de utilizare/folosinţă. pe perioada considerată. tabel D.6. înşiruită sau bloc) şi de amplasarea acesteia (judeţ şi mediu – urban sau rural).3. dormitoare. considerând valorile din anexa II.4.se determină indicele mediu de locuire. conform metodologiei şi valorilor din anexa II. tabel D.3.3. atunci când în clădire există mai multe activităţi care diferenţiază volumele de apă caldă consumate în clădire.5) 3.B – valori preluate din normele europene EN 15316 3-1).3. .tipul activităţii desfăşurate în clădire. fie valorile recomandate in anexa II. ca de exemplu numărul de stele pentru hoteluri sau categoria restaurantelor. din anexa II.2 Volumul necesar de apă caldă de consum calculat pentru locuinţe unifamiliale In cazul apartamentelor.

3). c căldura specifică a apei calde de consum [J/kg K] (tabel 3. n reprezintă indicele de calcul pentru categoriile de consumatori.c pierderea de căldură datorată furnizării / utilizării la consumator a apei calde la temperatură diferită de temperatura nominală de calcul [ J ] Qac.θar ) (3.7. Capitolul de faţă tratează modul de evaluare al termenului Qac. Pentru evaluarea termenului Vac.s + ΣQac. θar temperatura apei reci care intră în sistemul de preparare a apei calde de consum [oC]. Qac.p se exprimă prin suma pierderilor de căldură al fiecărui sistem component.c volumul corespunzător pierderilor şi risipei de apă caldă de consum pe perioada considerată [m3]. Formula generală de determinare a acestui termen este dată de relaţia: Qac. de temperatura apei calde şi de sistemul de control aferent. de izolarea lor termică.6) în care: Qac.s pierderea de căldură corespunzătoare sistemelor de acumulare a apei calde de consum [ J ].d + Qac. respectiv pierderea de căldură datorată furnizării / utilizării la consumator a apei calde la temperatură diferită de temperatura nominală de calcul [ J ] . atât pe perioada de funcţionare a acestuia cât şi pe perioada de nefuncţionare.c * ( θac. i =1. θac.c temperatura de furnizare/utilizare a apei calde la punctul de consum[oC].p = Qac.1 In cazul clădirilor de locuit cu instalaţii racordate la un sistem de încălzire centralizat la care nu există un sistem de contorizare a consumurilor de apă caldă menajeră.zi evaluarea volumelor de apă pierdute cu ajutorul unor coeficienţi adimensionali. în vederea estimării pierderilor şi risipei de apă caldă.3 ).c + Qac. Qac.7) în care: ρ densitatea apei calde de consum[kg/m3] ( tabel 3. l/om. calculat cu pierderi specifice de apă caldă de consum 3.d pierderea de căldură pe conductele de distribuţie [ J ]. Vac. de amplasarea conductelor de distribuţie.c. Qac.g [J] (3. după cum urmează: Qac. se propune iniţial realizarea unui program de măsurători ale 17 .g pierderea de căldură aferentă echipamentului de preparare a apei calde de consum cât şi pe circuitul de agent termic primar.c se propune studiul mai multor aspecte: ƒ starea tehnică a echipamentelor de consum ƒ prezenţa reţelei de recirculare a apei calde de consum evaluarea volumelor de apă pierdute cu ajutorul unor debite pierdute specifice.Pierderile totale de căldură corespunzătoare instalaţiei de alimentare cu apă caldă de consum. pierderea de căldură depinde de lungimea reţelei sistemului de distribuţie a apei calde de consum.c = ∑ i =1 n ρ * c * Vac.1. reprezentând piederile ca procente din volumul total al consumului de apa caldă Volumul de apă caldă de consum corespunzător pierderilor şi risipei de apă.c .

2 Volumul de apă caldă de consum corespunzător pierderilor şi risipei de apă. atunci se consideră pierderi de 30 l/om.zi x (nac/24). 10 pentru obiective alimentate în sistem local .1. cu valori tabelare Pierderile de apă caldă de consum se pot estima şi cu ajutorul unor valori predefinite.7. calculat cu coeficienţia adimensionali Pierderile de apă caldă de consum se pot estima şi cu ajutorul unor coeficienţi de calcul. in tabelul F.8) Se propune adoptarea următoarelor valori pentru coeficienţii f: .1 18 . pe durata a 5-10 zile consecutive şi care vizează consumurile de apă în intervalul de noapte 1:00 – 5:00. .1. • în cazul armăturilor într-o stare tehnică precară (armături defecte) şi în cazul în care se constată că subsolul blocului/scării expertizate este umed.c = Vac × f1 × f 2 [m3].f1 = 1. în funcţie de timpul de aşteptare pentru furnizarea. la punctele de consum (datorită lipsei sistemelor de recirculare a apei calde şi datorită stării tehnice a armăturilor) Vac + Vac . unde nac reprezintă numărul zilnic de ore de livrare a apei calde menajere (valoare medie anuală). 3. (3. sunt necesare următoarele condiţii necesare: . atunci pierderile de apă se estimează după starea tehnică a armăturilor din imobilul vizat.accesibilitate la racordul de apă caldă din subsolul tehnic. atunci se estimează pierderi de 5 l/om. Aceste valori corespund unor coeficienţi de pierderi şi risipă de apă de 10-25% din volumul de apă normat. fără recirculare . 30 pentru obiective alimentate în sistem centralizat .In cazul în care nu este posibilă realizarea măsurătorilor privind consumurile (pierderile) de apă caldă menajeră în timpul nopţii. mediate în funcţie de temperatura de utilizare.f1 = 1.f2 = 1.f1 = 1. In vederea realizării acestor măsurători. .7. numarul de utilizatori pe zi si volumul de apa estimat la o utilizare. care majorează valoarea teoretică. 10 pentru instalaţii echipate cu baterii clasice . 05 pentru instalaţii echipate cu baterii monocomandă în care: f1 depinde de tipul instalaţiei la care este racordat punctul de consum f2 depinde de starea tehnică a armăturilor la care are loc consumul de apă caldă 3. unde nac reprezintă numărul zilnic de ore de livrare a apei calde menajere (valoare medie anuală).consumurilor de apă.3. In anexa II.3 Volumul de apă caldă de consum corespunzător pierderilor şi risipei de apă. 20 pentru obiective alimentate în sistem local centralizat .f2 = 1. după cum urmează: • în cazul armăturilor într-o stare tehnică bună în proporţie de 30%.zi x (nac/24).F sunt prezentate valori ale energiei pierdute la consumator. astfel încât volumul real de apă caldă necesară consumului este determinat de valoarea teoretică a volumului de apă caldă amendată de coeficienţi supraunitari.livrarea apei calde în regim continuu de la PT/CT fără întreruperi în timpul nopţii.

ind pierderile de căldură pentru fiecare sistem de distribuţie independent.com (3. de reţele de recirculare a apei. temperatura apei calde de consum nu are valorile necesare consumului. De asemenea. când apa caldă de consum din sistemul de distribuţie a atins temperatura dorită. însă.1 Generalităţi Conductele de distribuţie a apei calde de consum sunt reprezentate de conductele de transport a apei calde de consum. pierderile de căldură corespunzătoare sistemului de distribuţie a apei calde de consum sunt mai mici ca valoare în comparaţie cu cantitatea de căldură conţinută de volumele de apă caldă de consum rămase în sistem între două utilizări până la obţinerea temperaturii dorite/de contorizare. în vederea menţinerii temperaturii apei calde la valoarea necesară consumului (furnizării). armături etc). Conductele de distribuţie a apei calde de consum pot alimenta unul sau mai mulţi consumatori.d.ind + Qac.d.3. la temperatura dorită de consumator. şi determină o întârziere în furnizarea apei calde la punctul de consum.com pierderile de căldură pentru traseele comune de distribuţie a apei calde de consum.d. Fiecare conductă sau părţi ale conductei sunt tratate separat. Energia utilizată pentru încălzirea iniţială a acestui volum de apă este considerată pierdută. După ce s-a furnizat apa caldă necesară. 19 . in general. La aceasta se adaugă pierderile de căldură pe traseul conductelor de distribuţie şi în elementele de îmbinare a acestora (fitinguri. Qac. De cele mai multe ori.9.9 Pierderile de căldură pe conductele de distribuţie a apei calde de consum 3. energia termică rămasă în sistemul de distribuţie se pierde în mediul înconjurător. racordat la traseul comun de distribuţie (de exemplu conductele de distribuţie aferente unui apartament. în unele cazuri.d = Σ Qac.9) în care: Qac.8 Metoda de calcul a necesarului de energie termică aferent sistemelor de distribuţie a apei calde de consum Pierderile de căldură pe traseul conductelor de distribuţie a apei calde de consum Pierderile totale de energie termică (Qac. Pierderile totale de energie se obţin prin însumarea pierderilor pe toate tronsoanele de conducte luate în calcul. acest volum de apă este evacuat la canalizare. pornind de la echipamentele de preparare a apei calde (de tip instantaneu sau cu acumulare) şi continuând cu traseele până la punctele de consum. Qac.d. 3. Ca ordin de mărime.d) prin sistemul de distribuţie se calculează prin însumarea energiei termice pierdute prin fiecare secţiune. racordate la reţeaua de distribuţie a clădirii) . apar pierderi de căldură ale sistemului pe toată perioada de livrare a apei calde. conductele de distribuţie a apei calde de consum sunt însoţite. Energia termică rămasă în sistemul de distribuţie este dată de conţinutul de apă din sistemul de distribuţie şi de capacitatea termică a materialelor din sistemul de distribuţie. în primele momente ale furnizării apei calde la consumatori.

3. Pentru calcule practice. 3. interior clădirii. Izolarea conductelor de distribuţie nu va anula însă pierderile de căldură (aferente volumelor) de apă stagnante în conducte (evacuate până la obţinerea temperaturii normale de utilizare) (în absenţa consumurilor de apă caldă menajeră).H. că traseul conductelor către punctele de consum este cel mai scurt posibil. În acest capitol vor fi descrise cinci metode de calcul al pierderilor de energie termică. iar alte detalii ale traseului devin nesemnificative în calcul. Aceste metode pot fi utilizate doar în cazul clădirilor de locuit. bazate doar pe lungimea traseelor de distribuţie a apei calde de consum. şi se specifică separat 20 .1 Metoda de calcul simplificată Această metodă va lua în considerare atât pierderea de căldură datorată traseelor de distribuţie cât şi pierderea de căldură aferentă volumului de apă acumulat în conducte. 3. de asemenea. poate fi utilizată doar în cazul locuinţelor unifamiliale în care există un sistem propriu de preparare a apei calde menajere. In vederea utilizării acestei metode. Această metodă de calcul aproximează şi valorile volumelor de apă caldă risipite la punctele de consum.2 Metoda cu date intabulate Această metodă este valabilă doar pentru clădirile de locuit şi se bazează pe estimarea proporţiei între cantităţile de energie termică necesare diferitelor echipamente montate într-o locuinţă. Metoda este descrisă în anexa II. cât şi prin datele necesare calculului. iar cantităţile de apă caldă de consum sunt extrase din reţea la intervale de timp relativ scurte. amplasat într-un spaţiu încălzit.3. 3. 3. Se presupune. se va alege metoda de calcul ce va fi cea mai potrivită în funcţie de datele disponibile şi de tipul consumatorului. sunt necesare date privind atât diametrele tuturor trosoanelor de distribuţie cât şi lungimile acestora. Izolarea conductelor componente ale sistemului de distribuţie poate reduce semnificativ pierderile de energie termică ale sistemului.Valorile pierderilor de căldură corespunzătoare conductelor de distribuţie pot fi reduse în cazul în care reţeaua de distribuţie este astfel concepută încât există un număr mare de consumatori repartizaţi pe toată lungimea reţelelor.3 Pierderile de căldură aferente conductelor determinate pe baza lungimii conductelor de alimentare cu apă caldă Se pot defini două metode de calcul a emisiei de căldură. Energia termică totală pierdută în timpul furnizării apei calde pentru consum se va diminua.2 Pierderile de căldură a conductelor de distribuţie calculate în funcţie de mărimea suprafeţei locuibile Această metodă.3. împiedicându-se astfel stagnarea apei în conducte.9. datorită răcirii apei calde de consum. şi lungimea conductelor. prima metodă utilizează formule de calcul. Relaţiile de calcul sunt prezentate în anexa II.9. bazată pe valoarea suprafeţei la care se face raportarea.9. în funcţie de tipul punctului de consum.3. în timp ce a doua utilizează date centralizate in tablele.9.G. Aceste metode diferă atât prin abordările de calcul.

21 . sunt necesare date privind poziţionarea acestor trasee. dacă se cunosc date suficiente care să permită o estimare a lungimilor medii ale conductelor.i − θ amb ) × t ac × z în care: coeficientul specific de pierderi de căldură pe unitatea de lungime de conductă [W/m K]. Ui Li lungimea conductei i [m]. z timpul efectiv de furnizare a apei calde [ore/zi]. Pentru întreaga instalaţie de distribuţie.d.3-J.10) Qac .d . Metoda de calcul este detaliată în anexa II.3. 3. θm. prin spaţii încălzite sau prin spaţii neîncălzite şi lungimile distribuţiei aferente acestor spaţii.ac. 3. pierderea de căldură totală se va calcula prin însumarea pierderilor de căldură aferente tronsoanelor de calcul componente: [kWh/luna] (3. este necesară cunoaşterea cantitătii de căldură necesară consumului de apă caldă menajeră la armături.3-K. respectiv Qac.i = (1 / 1000) × U i × Li × (θ m.9. respectiv intervalul de timp pentru care se face evaluarea [zi/lună]. tac durata de furnizare a apei calde de consum.4 Pierderile de căldură pe traseul conductelor de distribuţie calculate pe baza tipurilor de armături pentru consumul apei calde Pierderile de căldură aferente sistemului de distribuţie a apei calde de consum pot fi exprimate proporţional cu necesarul de energie termică aferentă furnizării apei calde de consum la punctele de consum.I. în schimb.c.i [kWh/lună] se calculează cu relaţia: [kWh/lună] (3.d.ac .pentru punctele de consum amplasate în bucătării şi pentru grupurile sanitare.9.d = ∑ Q ac. Valorile necesare calculului sunt prezentate in anexa II. θamb temperatura aerului ambient din zona de amplasare a conductei [oC].i i Detalii privind determinarea termenilor componenţi sunt prezentate în anexa II.5 Pierderile de căldură pe traseul conductelor de distribuţie calculate utilizând o metodă detaliată de calcul Pierderea de căldură aferentă unei conducte i de apă caldă de consum Qac.i temperatura medie a apei in conducta respectivă [oC]. Nu este necesară o cunoaştere detaliată a geometriei sistemului de distribuţie. In plus.11) Q ac.d .

prin intermediul unor tronsoane independente.3.K. consumatorii de apă caldă de consum.10.3 Determinarea pierderilor de căldură pe o conductă de recirculare a apei caldă de consum în perioada de nefuncţionare a pompei Dacă sistemul de recirculare a apei calde de consum nu funcţionează continuu. astfel încât temperatura la consumator să nu scadă sub o valoare prestabilită. oferite tabelar sau grafic. în funcţie de valoarea temperaturii apei calde de consum în conductele de distribuţie. atunci se vor înregistra pierderi de căldură suplimentare de la traseele de distribuţie şi circulaţie către mediul exterior. 3. 3. In anumite situaţii. în perioadele de nefuncţionare a pompelor. fara _ c = cac × Vac × (θ m . aferente perioadei de nefuncţionare a sistemului de circulaţie se adaugă pierderilor de căldură totale pe distribuţie. 3.9.ac .10.d − θ amb )× N n [W/luna] (3. Pentru calcule orientative/informative. sistemul de recirculare se poate extinde până la punctele de consum / receptori. se alimentează. în cazul prezenţei reţelei de recirculare a apei calde de consum Un sistem de distribuţie a apei calde de consum cu recirculare se defineşte printr-un circuit în care recircularea se realizează în mod continuu sau automat.1 Determinarea pierderilor de căldură pe conductele de recirculare a apei calde de consum utilizând lungimea tronsoanelor Pierderile de căldură pentru reţelele de recirculare pot fi evaluate în funcţie de diametrul conductelor şi de materialul din care sunt realizate acestea. cu ajutorul datelor precalculate. Nn perioada de nefuncţionare a instalaţiei de recirculare a apei calde. Recircularea apei în sistemul astfel închis se realizează cu ajutorul unei pompe.2 Determinarea pierderilor de căldură pe conductele de recirculare a apei calde de consum utilizând o metodă simplificată de calcul Pierderile de căldură pentru reţelele de circulaţie pot fi apreciate utilizând o metodă de calcul complexă.3. se poate aproxima o pierdere de căldură pe conductele de recirculare de 40 W/m. Din circuitul astfel format. Metoda este detaliată în anexa II. 22 . respectiv cea de la punctul 3.12) în care: V ac volumul de apă caldă de consum conţinut în conductele de distribuţie şi circulaţie [m3] . Pierderile de căldură corespunzătoare se pot aprecia cu următoarea relaţie de calcul: Qac .10 Pierderile de căldură aferente unei reţele de distribuţie a apei calde de consum.5. Aceste pierderi de căldură suplimentare.d .10.

a apei calde la temperatura minimă necesară.3. în acest caz.d . ci vor reprezenta consumuri auxiliare de energie ale sistemului. U ac . Cordonul incalzitor nu este utilizat în vederea producerii de apă caldă de consum. şi nu sunt necesare calcule suplimentare. 3. la punctul de consum. Energia necesară poate fi calculată cu formula: Qac .i − θ amb ) × t ac în care: [Wh] (3.ce × U ac . aceste pierderi de energie nu vor fi adăugate termenilor care dau.ac . în vederea asigurării presiunii necesare apei la punctele de consum. paneluri de ajutaje pentru duş etc). Pompele sunt necesare fie pentru acoperirea pierderilor de presiune în sistemele de recirculare a apei calde. fiind de natură electrică.i = Li .11 Pierderile de căldură aferente echipamentelor montate la punctele de consum Alimentarea consumatorilor cu apă caldă de consum se realizează prin intermediul armăturilor (robinete. aceste echipamente vor disipa. determinând o întârziere în furnizarea. respectiv pompele din instalaţiile de ridicare a presiunii cuplate cu recipiente de hidrofor. 23 . fie pentru ridicarea presiunii apei din sistemele de distribuţie a apei calde de consum. o parte din căldura conţinută de apa caldă de consum.d – coeficientul specific de pierderi de căldură pe unitatea de lungime de conductă [W/m K].i – temperatura medie in sectiunea tevii [ºC]. în timpul furnizării apei calde la consumator. In funcţie de construcţia acestor şi de materialul din care sunt realizate. In consecinţă. la rândul lor. θ amb – temperatura aerului ambient din zona de amplasare a conductei [oC].ce – lungimea cordonului încălzitor [m]. tac durata de alimentare cu apă caldă de consum [zi/lună]. baterii.13 Pierderi auxiliare de energie necesara pentru încălzirea electrică a traseelor Atunci când se utilizează cordoane electrice încălzitoare în vederea reducerii pierderilor de căldură de-a lungul traseelor de distribuţie a apei calde.K.d .3. 3. Având în vederea ponderea redusă a acestor pierderi de căldură. Efectul imediat îl reprezintă mărirea pierderilor de căldură în sistemul de alimentare cu apă caldă. crescând presiunea apei livrate la consumatori sau pot fi plasate astfel încât să crească presiunea într-un singur punct (spre exemplu zona aferentă duşului sau băilor matrimoniale cu duze de masaj).ac .13) Li . cantitatea de căldură necesară preparării apei calde. Pompele pot fi instalate fie la intrarea in sistemul de distribuţie a apei. metoda de calcul este prezentată în anexa II.12 Pierderile auxiliare de energie aferente sistemelor de distribuţie a apei calde de consum Pierderile auxiliare de energie corespunzătoare sistemelor de distribuţie a apei calde de consum sunt reprezentate de consumurile de energie electrică a sistemelor cu cordoane electrice încălzitoare a traseelor sau de consumurile electrice ale pompelor. acestea pot fi apreciate în calcul împreună cu cele corespunzătoare reţelelor de distribuţie. θ m. consumul de energie este echivalent pierderilor de căldură corespunzătoare situaţiei în care aceste sisteme electrice nu ar fi instalate. în final.d × (θ m.d .

d . în cazul în care această furnizare nu este continuă. pompa f pompa Ppompa – energia electrică necesară acţionării pompei – constanta pompei – puterea pompei [kWora/an] [kW] (3.Se presupune ca perioada de funcţionare a cordonului electric incălzitor coincide cu perioada de furnizare a apei calde de consum.hidr – energia electrică necesară acţionării pompei [kWh/lună]. Acest necesar de energie electrică poate fi calculat pornind de la energia hidraulică necesară în sistem şi randamentul pompei.1 Metodă simplificata de calcul a energiei electrice necesare pompelor Consumul de energie electrică al pompelor poate fi determinat cu relaţia: Wac .14) (3. 3. 24 . Detalii sunt oferite in Anexa II.d .2 Metodă detaliată de calcul a energiei electrice necesare pompelor In cazul în care se cunoaşte configuraţia geometrică a sistemului de distribuţie a apei calde menajere. se pot utiliza fie o metodă simplificată. în vederea estimării consumurilor de energie electrică necesare funcţionării acestor pompe. – energia hidraulică necesară în sistem [kWh/lună]. atunci se poate utiliza o metodă complexă de calcul pentru determinarea energiei electrice necesare funcţionării pompelor.hidr × eac .hidr în care: [kWh] (3. pompa = Wac . – (coeficientul de performanţă) randamentul pompei.d . este necesară.3. Relaţia de calcul pentru a determina energia electrică aferentă pompei de circulaţie este următoarea: Wac . pompa Wac .d . prezenţa pompelor.d .14.hidr eac . 3.d .14 Energia auxiliară necesară funcţionării pompelor In vederea asigurării transportului apei calde de consum prin conductele de distribuţie şi recirculare. fie o metodă detaliată de calcul.14. pompa = f pompa × Ppompa În care Wac .16) Wac .15) Se va considera pentru f pompa valoarea f pompa = 8760.L. în aceste sisteme. 3.

se poate considera şi transferul de căldură din spaţiul încălzit către apa uzată din sistemele de canalizare care traversează spaţiile calde ale clădirii. O parte dintre ele poate fi recuperată şi utilizată. se stabileşte în funcţie de amplasarea conductelor de transport a apei calde de consum faţă de clădire. ea poate fi.15 Pierderi de căldură recuperabile. ar trebui luat în calcul şi transferul de căldură din mediul ambiant încălzit către conductele pozate în acest spaţiu. pentru încăzirea spaţiului. Putem considera că anumite pierderi sunt recuperabile doar în anumite perioade ale anului. Recuperarea acestor energii pierdute transmise apei poate fi luată în considerare în calculul sistemulului de distribuţie. raportându-le la sistemul clădirii. In final. de cele mai multe ori. bilanţul cantităţilor de căldură referitoare acestor aspecte poate fi neglijat. Având în vedere aportul redus al acestei recuperări de energie. Dacă se consideră recuperate pierderile de căldură aferente sistemului de distribuţie. In plus. Dacă anumite pierderi pot fi recuperate sau nu. recuperate şi nerecuperabile Pierderile de căldură ale instalaţiei de alimentare cu apă caldă de consum nu sunt în întregime pierdute. In unele cazuri însă. pierderile de căldură recuperabile pot deveni sarcină suplimentară în calculul sistemelor de răcire a clădirilor. O parte a pierderilor auxiliare de energie electrică pentru pomparea apei poate fi recuperată sub formă de căldură pentru apa caldă de consum. atunci când necesarul de încălzire a spaţiilor este important. neglijată. spre exemplu. determinând o reducere a pierderilor. Pierderile de căldură provenind de la sistemul de distribuţie a apei calde devin recuperabile dacă acestea sunt amplasate în spaţiul încălzit al clădirii. 25 .3.

grosimea medie a izolaţiei 26 [m2] [m] [W/mK] [m] .17. Sursa de energie pentru prepararea apei calde de consum poate fi asigurată fie de către un agent termic primar.17) în care: SLat .17 Pierderile de căldură aferente echipamentelor de preparare a apei calde de consum Prepararea apei calde de consum poate să fie realizată fie cu ajutorul unui echipament cu preparare instantanee (schimbător de căldură. rezervoare de acumulare fără serpentină. schimbătoare de căldură. In cazul utilizării echipamentelor de preparare a apei calde de consum cu acumulare. 3.suprafaţa laterală a boilerului δ m .16 Metoda de calcul a necesarului de energie termică aferent echipamentelor de preparare şi acumulare a apei calde de consum Metodele de calcul ale consumurilor de energie din sistemul de preparare a apei calde de consum se referă la evaluarea următorilor termeni: . pierderile de căldură prin suprafaţa exterioară a acestor echipamente devine importantă.10 + m + iz λm λiz 0. .3. aparate de preparare instantanee a apei calde etc).1. cât şi o reducere a performanţei energetice a clădirii.001 × S Lat nh × (θ acb − θ amb ) .1 Pierderile de căldură prin mantaua boilerului (acumulatorului de apă caldă de consum) Pierderile de căldură ale unui recipient de preparare şi acumulare a apei calde menajere sunt reprezentate de pierderile de energie prin mantaua recipientului. 3. Aceste pierderi pot fi cuantificate pe perioada unui an.1 Boiler amplasat în subsolul clădirii Cantitatea anuală de căldură disipată prin mantaua boilerului amplasat în subsolul unei clădiri existente (într-un spaţiu rece) se determină cu relaţia: Qac . [kWh/an] (3.conductivitatea termică a metalului δ iz . ori de către un echipament electric. s = δ δ 0.pierderile de căldură aferente echipamentelor de preparare a apei calde de consum (boilere. aparate electrice instantanee etc) fie cu ajutorul unui echipament cu acumulare (boiler). produs de o centrala termică aferentă clădirii/apartamentului în care are loc consumul de apă.pierderile de căldură aferente conductelor de distribuţie a agentului termic primar. având drept efect atât o scădere a eficienţei globale a instalaţiei de alimentare cu apă caldă de consum. fie de către un arzător de gaze naturale combustibile (în cazul boilerelor cu arzător).17. 3.grosimea peretelui boilerului (metal) λm .

s = δ δ 0.temperatura medie a apei în boiler.70 × θ ac 0 .conductivitatea termică a izolaţiei. se consideră θ ac 0 = 55 − 60 o C ) 3. în funcţie de starea acesteia [W/mK] nhk . se consideră θ ac 0 = 55 − 60 o C ) Boiler amplasat în spaţiul locuit al clădirii [h/lună] (3. Aceste pierderi de căldură pot fi calculate folosind relaţiile de calcul detaliate în continuare.λiz . determinată cu relaţia: θ acb = 0.numărul mediu de ore de livrare a apei corespunzătoare pentru fiecare lună k din sezonul de încălzire.numărul mediu de ore de livrare a apei corespunzătoare pentru fiecare lună k din sezonul de încăzire θ acb . în funcţie de starea acesteia [W/mK] nhk .temperatura medie a apei în boiler.1. [kWh/an] (3. 3.conductivitatea termică a metalului [W/mK] δ iz .001 × S Lat nh × (θ acb − θ amb ) .10 + m + iz λm λiz 0.70 × θ ac 0 (3.19) în care: SLat .17. [h/lună] θ acb .18. în secţiunea de ieşire din echipamentul de stocare.conductivitatea termică a izolaţiei. vor exista pierderi de căldură pe traseele conductelor de transport a agentului termic primar de la generator (cazan) către echipamentul de preparare.grosimea medie a izolaţiei [m] λiz .18 Pierderile de căldură aferente conductelor de distribuţie a agentului termic primar In cazul în care apa caldă de consum este preparată de un echipament care utilizează un agent termic primar furnizat de un generator de căldură.18) unde θ ac 0 reprezintă temperatura de preparare a apei calde de consum.grosimea peretelui boilerului (metal) [m] λm .2 Cantitatea anuală de căldură disipată prin mantaua boilerului amplasat în spaţiul locuit (încălzit) al unei clădiri existente se determină cu relaţia: Qac . determinată cu relaţia: θ acb = 0. unde θ ac 0 reprezintă temperatura de preparare a apei calde de consum.20) .suprafaţa laterală a boilerului [m2] δ m . în secţiunea de ieşire 3.1 Metoda de calcul a emisiei căldurii pentru conductele primare Pierderea de căldură corespunzătoare unui tronson i din reţeaua de conducte primare [kWh/zi] poate fi calculată astfel: 27 . din echipamentul de stocare.

O metodă simplificată sau o metodă de calcul detaliată este utilizată estimând energia utilizată de pompe în sistemul de circulaţie primar dintre generatorul de căldură şi recipientul de stocare. p . în măsura posibilului.temperatura medie a apei pe secţiunea conductei [oC] θ a mb . măsurate pe planuri sau pe teren. pompa .necesarul de energie electrică [kWh/an] (3. p . în funcţie de durata de funcţionare a pompei. atunci această energie auxiliară este considerată parte integrantă a energiei auxiliare necesare generatorului. exprimate în funcţie de suprafaţa clădirii.coeficientul specific unitar de pierdere a căldurii [W/mK] Li .18. Dacă pompa este inclusă în carcasa generatorului de căldură (respectiv a centralei termice). atunci necesarul de energie va fi calculat separat.temperatura mediului ambiant [oC] t ac . 3. valori reale ale acestora.constanta pompei de pe traseul agentului primar (durata de funcţionare a pompei. amplasate pe traseul primar al conductelor. pompa .i = 1 × U × Li × (θ ac .22) f p .18.Qac . care corespunde unei funcţionări continue a pompei. Wacp .2 Energia auxiliară Energia auxiliară este reprezentată de energia electrică necesară pompelor de circulaţie.M. 28 . Dacă nu există un plan detaliat a reţelei de conducte existente atunci pot fi utilizate valorile medii ale lungimilor conductei. p − θ amb ) ∗ t ac ∗ z 1000 [kWh/an] (3.lungimea tronsonului de conductă [m] θ ac . pompa =8760 (ore/an). 3. pompa unde: Wacp . Dacă valoarea acestei constante nu se cunoaşte.puterea nominală a pompei de pe traseul agentului primar [kW] Valorile constantei f p . Componentele individuale ale ecuaţiei sunt obţinute de la metoda dată în anexa II. pompa = f p .2. atunci se consideră f p .durata de furnizare a apei calde de consum [zi/lună] z . pompa . pompa pot fi apreciate.timpul de funcţionare a pompei de circulaţie [h/zi] În calculul pierderilor de căldură provenite de la conductele de transport ale agentului termic primar se vor utiliza. în ore/an) Pp . pompa × Pp . Dacă pompa se află în afara generatorului de căldură.1 Metoda simplificată Energia electrică cerută de pompă poate fi estimată cu ajutorul puterii nominale a pompei.21) unde: U .3.

un al treilea echipament de preparare a apei calde în perioada vârfurilor de consum. atunci trebuie evaluată ponderea. racordate fiecare la un alt tip de energie. Acesta poate fi un cazan alimentat de un combustibil (solid. gazos).20.1 Pierderile aferente sistemelor de generare a căldurii pentru alte tipuri de clădiri Când sistemele de generare a apei calde sunt instalate în clădirile în care există mai multe sisteme de preparare a apei calde de consum.1. sau în cazul clădirilor cu mai multe funcţiuni (de ex. de exemplu. 3.19 Pierderile de căldură aferente echipamentelor de preparare a apei calde de consum Necesarul de apă caldă de consum este asigurat cu ajutorul unei surse de căldură. 29 . mai multe echipamente de preparare a apei calde. magazine + birouri etc) pentru care există. în preparare. apartamente + magazine la parter.20 Proporţiile de calcul ale căldurii necesare preparării apei calde menajere în sistemele combinate Dacă apa caldă de consum este preparată de mai multe echipamente.i ∗ Qi 1 i (3. cea de a doua treaptă de preparare este asigurată de un alt tip de echipament şi în final. 3. preincălzirea apei calde de consum poate fi realizată cu ajutorul energiei solare. prin intermediul unui echipament generator de căldură. lichid.1 Instalaţii cu generatoare multiple Dacă intr-o instalaţie se utilizează mai multe echipamente pentru generarea cantităţii de căldură aferente necesarului pentru apa caldă de consum. Contribuţia fiecărui sistem pleacă de la premiza că apa caldă de consum poate fi furnizată de maxim trei tipuri de echipamente interconectate între ele. eficienţa generatorului de căldură se calculează similar eficienţei pentru sistemele de încălzire conform capitolului II. de exemplu).20. un echipament folosind energia electrică sau.g . utilizând energia provenind de la o sursă neconvenţională de energie (energie solară. corespunzător. se calculează contribuţia proporţională a fiecărui echipament.1.19. Suma acestor ponderi nu trebuie să depăşească valoarea 1. g .1 Pierderile de energie termică pentru generatoare alternative În cazul în care o parte sau întreaga cantitate de apă caldă de consum este produsă de un generatorul de căldură funcţionând cu alt combustibil decât gaz natural combustibil. α Tac . 3. eficienţa de generare a apei calde este calculată cu ajutorul sumei termenilor referitori la toate sectoarele din clădire.23) 3. în final. de exemplu în cazul clădirilor cu mai multe apartamente unifamiliale.3. ca variantă suplimentară. a fiecărui sistem. energia termică necesară totală se calculează cu formula: Q = ∑ α Tac .

a pompei de pe circuitele agenţilor termici primari şi a oricarui echipament a carui funcţionare este legată de utilizarea subsistemelor de generare şi transport a energiei termice.2 Energia auxiliară Energia auxiliară este energia. şi aceasta în perioadele din an în care există un necesar de energie pentru încălzire cu valori semnificative.21 Pierderile de căldură recuperabile. atunci pierderile de căldură devin cantităţi de căldură recuperabile. recuperate şi nerecuperabile Pierderile de căldură ale sistemului de preparare a apei calde de consum nu sunt în întregime pierdute. necesară punerii în funcţiune a arzătorului. şi de poziţiile conductelor şi ale generatorului de energie termică. când acestea sunt amplasate în spaţiul încălzit al clădirii. Pierderile totale recuperabile care pot fi recuperate sunt determinate în capitolul II. alta decât cea oferită de combustibil. 30 .1. In cazuri de răcire a spaţiilor. 3. de asemenea. Insă doar o mică fracţie poate fi considerată utilă.1. O parte a acestor pierderi poate fi recuperată.20.3. Pierderile de căldură trebuie adăugate sarcinii de răcire a clădirii. prin utilizarea ei pentru încălzirea spaţiilor. Valorile pierderilor recuperabile sunt determinate.

Anexa II.3. cu ajutorul cărora se determină necesarul de apă caldă în funcţie de destinaţiile clădirilor. 31 .A Se recomanda utilizarea valorilor specifice de apă caldă pentru consum din STAS 1478.

2 mese pe zi Restaurante cu autoservire. cu excepţia clădirilor de locuit (vezi anexa II.3. Felul activităţii Unităţi de cazare Stabilimente de sănătate fără cazare Stabilimente de sănătate cu cazare fără spălătorie Restaurante 2 mese pe zi. bucătărie tradiţională Restaurante cu autoservire.B Tabel B. Valorile consumurilor sunt exprimate pe durata unei săptămâni.3. 32 .D).Valori pentru „a” şi Nu pentru diferite tipuri de clădiri şi activităţi (valori preluate din normele europene EN 15316 3-1).Anexa II. 1 masă pe zi Hotel 1 stea fără spălătorie Hotel 1 stea cu spălătorie Hotel 2 stele fără spălătorie Hotel 2 stele cu spălătorie Hotel 3 stele fără spălătorie Hotel 3 stele cu spălătorie Hotel 4 stele fără spălătorie Hotel 4 stele cu spălătorie Complexe sportive a [l/unit]. bucătărie tradiţională Restaurante 1 masă pe zi. la temperatura de 60oC 330 120 665 255 125 95 45 665 830 910 1075 1160 1325 1405 1570 1200 Nu număr de paturi persoană număr de paturi număr de consumatori număr de consumatori număr de consumatori număr de consumatori număr de paturi număr de paturi număr de paturi număr de paturi număr de paturi număr de paturi număr de paturi număr de paturi număr de duşuri instalate Obs.1 .

088 0. 048 0. 092 0. 132 0. 096 0. 099 0. 103 0. 073 0. 095 0. 110 0. 080 0. 093 0. 091 0. 097 0. 095 0. 100 0. 096 0. 088 0. 092 0. 084 0. 100 0. 077 0. 079 0. 095 0. 097 0. 092 33 . 106 0.074 0. 103 0. 089 0. 088 0.3. 085 0. 071 0. 081 0. 078 0.Indicele mediu de ocupare a locuinţelor din Romania Judeţul Alba Arad Argeş Bacău Bihor Bistriţa Năsăud Botoşani Braşov Brăila Buzău Caraş Severin Călăraşi Cluj Constanţa Covasna Dâmboviţa Dolj Galaţi Giurgiu Gorj Harghita Indice mediu de ocupare a locuinţelor [persoane / m2] *) MEDIU URBAN MEDIU RURAL individuale înşiruite bloc individuale înşiruite 0. 095 0. 086 0. 065 0. 086 0. 069 0. 071 0. 084 0. 100 0. 100 0. 083 0. 080 0. 083 0. 077 0. 100 0.086 0. 097 0. 084 0. 096 0. 087 0.C Tabel C. 099 0. 103 0. 078 0. 093 0. 077 0. 099 0.092 0.074 0. 075 0. 097 0. 086 0. 095 0. 105 0. 112 0. 090 0. 096 0. 099 0. 088 0.084 0. 090 0. 096 0. 086 0. 073 0. 066 0. 070 0. 090 0. 070 0. 093 0. 071 0. 073 0. 084 0. 102 0. 086 0. 086 0. 091 0. 078 0. 085 0. 081 0. 107 0. 083 0. 093 0. 093 0. 095 0. 097 0. 096 0. 104 bloc 0. 085 0. 092 0.Anexa II. 096 0. 081 0. 079 0. 094 0. 093 0. 105 0. 108 0. 081 0. 097 0. 071 0. 107 0. 089 0.1 . 076 0. 077 0. 093 0. 098 0.085 0. 092 0.075 0.087 0. 102 0. 093 0. 097 0. 088 0.

094 0. 115 0. 076 0. 102 0. 093 0. 103 0. 093 0. 075 0. 100 bloc 0. 114 0. 099 0. 104 0. 077 0.075 0. 074 0. 077 0. 075 0. 090 0. 093 0. 090 0. 086 0.073 0. 120 0. 094 0. 096 0. 091 ) Cu referire la suprafaţa camerelor de locuit (dormitoare. 087 0. 082 0. 091 0. 115 0. 096 0. 077 0. 072 0. 067 0. 101 0. 113 0. 090 0. 081 0. 072 0. 088 0. 093 0. 093 0. 093 0. 117 0. holuri locuibile. 094 0. 110 0. 099 0. 096 0. 102 0. 102 0. 074 0. 095 0. 091 0. 098 0. 086 0. 088 0. camere de zi. 092 0. 095 0. 094 0. 092 0. 094 0. 079 0. 34 . 084 0. 088 0. 072 0. 073 0. 069 0. 091 0. 089 0. 089 0. 093 0. 094 0. 080 0.084 0. 095 0. 099 0.). 109 0. 080 0. 108 0. 099 0. 067 0. 086 0.080 0. 080 0. 078 0. 064 0. 098 0. 110 0. 081 0. 079 0. 099 0. 094 0. 085 0. 096 0. 073 0.087 0. 079 0. 091 0. 090 0. 078 0. 081 0. 110 0. 085 0. 070 0. 098 0. 076 0. 089 0. 082 0. 098 0. 113 0.097 0. 094 0. 092 0. 065 0. 080 0. 096 0.098 0. 081 0. 098 0. 096 0.continuare Judeţul Hunedoara Ialomiţa Iaşi Maramureş Mehedinţi Mureş Neamţ Olt Prahova Satu Mare Sălaj Sibiu Suceava Teleorman Timiş Tulcea Vaslui Vâlcea Vrancea Mun. 088 0. Bucureşti România * Indice mediu de ocupare a locuinţelor [persoane / m2] *) MEDIU URBAN MEDIU RURAL individuale înşiruite bloc individuale înşiruite 0. 093 0. 091 0. 094 0. etc. 099 0. 088 0.

pentru nevoi igienico – sanitare şi gospodăreşti.58 ·106 J / an ≈ 5730 ·106 J / an 35 . 75 · 4.apă caldă = 75 x 365 = 27375 litri / om · an .1 . Consum zilnic Natura folosinţei Toaleta Dimineaţa Seara Prânz Seara [litri / persoană] 6 6 2 3 30 (75)/15 2 1 3 2 5 75 Spălat mâini Duş Baie la cadă Preparare hrană Dimineaţa Prânz Spălat veselă Seara Curăţenie şi spălări uşoare Total mediu [litri / om·zi ] Necesar anual: .3. 75 · 103 Kcal / an = 1368.D Tabel D. în clădiri de locuit unifamiliale.Evaluarea necesarului zilnic de apă caldă de consum. pentru o persoană. 186 · 106 = 5729.energie pentru preparare = 27375 · (60-10) = 1368.Anexa II.

73 11.492 2.058 6.328 2.894 12.349 4.074 5.656 6.91 2.492 4.619 4.693 4.91 3.73 13.73 4.037 3.476 2.238 3.746 2.058 15.82 7.677 8.984 9.Tabel D.91 4.693 9.365 6.603 5.82 4.328 4.148 11. funcţie de gradul de echipare şi numărul de utilizatori.984 8.423 5.804 4.656 2.201 5. 36 .238 8.656 5.894 11.365 6.788 Spalator 1-2 3-4 5-6 Lavoar + Bideu 1-2 3-4 5-6 1-2 3-4 5-6 1-2 3-4 5-6 1-2 3-4 5-6 1-2 3-4 5-6 1-2 3-4 5-6 1-2 3-4 5-6 1-2 3-4 5-6 Lavoar + Dus Lavoar + Dus+ Bideu Lavoar + Cada Lavoar + Cada + Bideu Spalator + Lavoar + Dus Spalator + Lavoar + Cada Spalator + Lavoar + Cada + Bideu *) Valorile pentru consumuri sunt preluate din DTU60.529 9.656 6.529 9.2 .984 10.968 19.947 8.148 10. în cazul locuinţelor unifamiliale Obiecte sanitare deservite Numar de persoane deservite Necesar zilnic de apa calda t = 60 ° C *) [ litri / zi ] Zile consum normal 30 40 50 35 60 80 45 80 100 80 140 180 50 80 115 85 140 195 75 120 150 80 120 165 90 150 195 Zile consum maxim 40 50 60 40 70 90 55 100 130 95 170 220 75 120 175 115 190 265 95 170 190 115 170 235 150 240 340 Necesar zilnic de energie pentru prepararea apei calde de consum [ Kcal / zi ] Zile consum normal 1500 2000 2500 1750 3000 4000 2250 4000 5000 4000 7000 9000 2500 4000 5750 4250 7000 9750 3750 6000 7500 4000 6000 8250 4500 7500 9750 Zile consum maxim 2000 2500 3000 2000 3500 4500 2750 5000 6500 4750 8500 11000 3750 6000 8750 5750 9500 13250 4750 8500 9500 5750 8500 11750 7500 12000 17000 [ KW / zi ] Zile consum normal 1.Necesarul zilnic de apă caldă de consum şi energie.693 11.185 6.894 13.328 2.656 8.566 5.349 Zile consum maxim 2.

in l/zi. Consumuri medii specifice de apă caldă de consum.Valori recomandate pentru evaluarea consumurilor de apă caldă de consum. la temperatura de 60oC. 37 . in l/zi. în funcţie de numărul de camere.5 8021422.Tabel D. [kcal/an] Energie pentru preparare apa calda [kJ/an] 1 75 2 105 3 150 4 180 5 240 27375 38325 54750 65700 87600 1368750 1916250 2737500 3285000 4380000 5729587.3 . la temperatura de 60oC Număr de camere Consum mediu zilnic [l/zi] l/an Energie pentru preparare apa calda.5 11459175 13751010 18334680 *) Valorile pentru consumuri sunt preluate din DTU60. pentru clădiri de locuit.

în funcţie de suprafaţa locuinţei unifamiliale Nu (SLoc).E Volumul necesar de apă caldă de consum calculat pentru locuinţe unifamiliale. se porneşte de la relaţia de calcul: Vac = a * Nu / 1000 [ m3 ] (E.1. termenul Nu devine suprafaţa decalcul (suprafaţa locuibilă). respectiv SLoc [m2]. în acest caz. pentru unitatea de suprafaţă locuibilă Nu suprafaţa locuibilă a locuinţei unifamiliale.3.Anexa II. se regăsesc în tabel E. Y şi Z. la 60 oC [m3]. (E. Y = 4825. pentru calculul volumului de apă caldă de consum.2) (E. Standardul EN 15316 3-1 inidică pentru „a” următoarele relaţii de calcul: X × ln( S Loc ) − Y a= dacă Nu (sau SLoc) >40 m2 S Loc a=Z dacă 14 < Nu (sau SLoc) < 40 m2 Valorile pentru coeficienţii X. în funcţie de suprafaţă Pentru stabilirea volumului necesar de apă caldă de consum calculat pentru locuinţe unifamiliale.3) 38 .1) în care: a necesarul specific de apă caldă de consum. în funcţie de suprafaţă. respectiv SLoc [m2]. conform EN 15316-3-1 sunt: X = 1715. Z = 45 In final. se utilizează. expresia: Vac = a * S Loc / 1000 [ m3 /zi] Valorile rezultate pentru „a” şi pentru Vac .

Volumul necesar de apă caldă de consum calculat pentru locuinţe unifamiliale.00 105.00 100.06 36.23 34.61 4503.97 26.64 4625.00 110.00 55.00 190.00 225.00 80.56 3585.00 195.12 2247.53 32.24 4024.31 21.00 65.78 1903.36 33.64 21.02 20.61 24.49 25.19 4774.00 210.33 21.07 4663. .04 24.00 120.00 180.82 3787.00 SLoc [m2] 145.50 2 Volum de apa calda de consum Vac=a x SLoc [l/zi] 630-1800 1743.00 170.58 2396.00 160.92 4131.96 4545.63 19.00 185.00 235.18 2994.64 28.56 3722.38 2 SLoc [m2] 14-40 41.00 215.54 29.68 40.89 19. în funcţie de suprafaţă Suprafata locuibila Indice specific de consum a [l/ m ] 45 42.73 20.55 3849.61 4280.00 Volum de apa calda de consum Vac=a x SLoc [l/zi] 3910.06 27.00 200.61 4701.00 165.91 4373.00 135.00 220.54 3436.31 39 .87 39.96 25.53 42.15 3092.00 250.78 23.17 3184.00 95.00 45.31 4738.00 115.90 3272.19 4461.07 2661.44 20.95 38.97 31.92 Suprafata locuibila Indice specific de consum a [l/ m ] 26.00 50.99 38.Tabel E.00 240.45 25.00 205.00 130.66 22.32 3512.00 140.10 3968.30 4809.00 150.89 4232.17 2779.55 3655.13 35.00 230.00 60.88 29.00 245.1.16 19.00 175.70 4182.24 30.97 21.30 41.00 155.00 85.47 4078.66 4844.87 3356.02 22.19 23.00 90.00 125.43 2084.65 4418.00 75.49 2890.29 4585.73 31.92 4327.24 28.02 37.80 2534.00 70.39 23.

numarul de utilizatori pe zi si volumul de apa estimat la o utilizare Receptor Consum [l/utilizare] Temperatura de utilizare [° C] Numar de utilizari / zi Consum total acc [l/zi] Pierderea de energie la utilizare [Kcal/zi] 1-2 3–4 6 2 1. 26 1.Anexa II. 33-1.6 2 0.3 1-2 24 30 36 40 15 145 72. 1 1.15 40 . 5 5-6 60 18 90 -120 96 -120 80 30 374-428 74. 6.15 Litri / zi Litri / om · zi 5-6 10 3 3 0.8 4 0.871. 68 4.13 [KW/zi] 3–4 0. 42 2. 4 0. 31 1. 55 0. 5 3–4 36 12 45 72 40 15 220 73.61 Lavoar Bideu Dus Cada baie Spalator Masina de spalat 6-10 6 30-40 120-150 20-30 100 40 40 35 40 60 70 CONSUM TOTAL CONSUM MEDIU 4 1 0.F Tabel F. 5 2.1 1.5 0.36 5-6 1. 87 0.66-8.5 1-2 480 750 720 1950 975 3–4 720 240 1125 1440 3525 1175 5-6 1200 360 2250-3000 1920-2400 5730-6960 1146-1390 1-2 0.2.Pierderi de energie la consumator in raport cu temperatura de utilizare. 84 0. 84 2.27 1.1 . 79 6.3. 24.3.3 2 0.

pentru clădiri unifamiliale.3.G Calculul pierderilor de căldură aferente conductelor de distribuţie.zi 41 . considerând cantităţile de apă eliminate până la obţinerea temperaturii de confort. Qac. calculate în funcţie de suprafaţa locuibilă. în lipsa sistemului de recirculare a apei calde Metoda se aplică pentru locuinţe unifamiliale.d = p ⋅ S Loc ⋅ Qac i Loc [J / an] unde: p = ponderea pierderilor SLoc = aria locuibilă [m2] i Loc = indicele de ocupare [persoane/m2] Qac = consumul anual de energie pentru prepararea apei calde de consum [J / pers · an] Ponderea pierderilor se adoptă în funcţie de măsura ariei locuibile. cu următoarele valori: p [%] 10 8 5 SLoc [m2] ≤ 50 50 – 100 >100 Consumul specific mediu anual de energie pentru prepararea apei calde de consum se adoptă cu valoarea : qan = 5730 · 10 6 [J / pers· an] – pentru 75 l/om.Anexa II.

i .Anexa II.i – masa tronsonului i al reţelei de distribuţie θ ac . Pentru aplicarea acestei metode.d .nom.3.nom . în tronsonul de distribuţie i. în funcţie de lungimea conductelor Metoda simplificată Acest tip de calcul ia în considerare energia pierdută pe traseele de distribuţie a apei calde de consum cât şi de la volumul de apă caldă transportat de aceste conducte. sunt necesare date privind lungimea şi diametrele tronsoanelor componente ale reţelei de distribuţie. In cazul în care se evaluează şi pierderile de căldură absorbite de armăturile montate la punctele de consum.i – temperatura ambiantă în care este amplasată conducta i de distribuţie. 42 .i − θ amb. atunci acest termen suplimentar se adaugă la Qac .numărul de acţionări ale armăturilor/zi.i ) × (θ ac .i = (ρ ac × c ac × Vac . [°C] θ amb .i – volumul de apă conţinut de tronsonul i [kg/m3] [J/kg K] [m3] cM – căldura specifică a materialului din care este realizată conducta de distribuţie i [J/kg K] [kg] M M .d . Pierderile de căldură pentru fiecare tronson de conductă i se calculează cu formula: Qac .H Calculul pierderilor de căldură aferente conductelor de distribuţie a apei calde de consum.i ) × n arm × 365 [J/an] în care: ρ ac – masa specifică (densitatea) a apei cac – caldura specifică a apei Vac . alimentate de tronsonul i Nu sunt incluse în acest calcul pierderile de căldură aferente risipei de apă din intervalul de timp necesar furnizării la punctul de consum a apei la temperatura de utilizare. [°C] narm .i + c M × M M .i – temperatura nominală a apei calde de consum.

din necesarul de apă caldă. 43 .pierderea de căldură aferentă sistemului de distribuţie .baie .d η distrib . Avand în vedere documentele DTU60. baie) conform tabelului anexat. Qac .1. se recomandă şi utilizarea valorilor fbucatarie şi fbaie din tabelul I. aferentă bucătăriei fbaie – fracţiunea.Anexa II.reprezintă randamentul de transport al conductelor de distribuţie. din necesarul de apă caldă. conform EN15316-3-2.randamentul sistemului de distribuţie.bucatarie η distrib .3. in cazul apartamentelor cu dotare mai redusa ca obiecte sanitare. pentru clădiri de locuit Metoda tabelară Aceasta metodă este destinată doar clădirilor de locuit.80 Aceste valori ale ponderilor sunt determinate considerând. Se va face o diferenţiere între conductele de alimentare cu apă a armăturilor montate în băi (grupuri sanitare) şi în bucătării. Valorile pentru fbucatarie şi fbaie recomandate de EN15316-3-2 sunt următoarele: f bucatarie = 0. estimare pentru fiecare 10 litri de apă caldă menajeră consumată. o medie de 2 utilizări ale bateriei din bucătărie. estimat distinct pe tronsoane funcţie de diametre.baie în care: fbucatarie – fracţiunea. Metoda se bazează pe estimări ale proporţiei energiei termice distribuite între diferitele armături montate într-o locuinţă. η distributie . ηdistrib . Pentru η distributie se sugerează următoarea formulă de calcul: 1 η distributie = f bucatarie f baie + Qac .I Calculul pierderilor de caldură aferente conductelor de distribuţie a apei calde de consum. în funcţie de lungimea ţevilor. în funcţie de lungimea conductelor.20 f baie = 0.bucatarie . fiecare cu un consum de 1 litru şi o utilizare de 8 litri la armăturile din baie. Qac – necesarul de căldură corespunzător consumurilor de apă caldă de consum. lungimi şi destinaţie (bucătărie.d = Qac × (1 − η distributie ) η distributie în care : . aferentă băii ηdistrib .

este necesară estimarea lungimilor conductelor de legătură de la sistemele de distribuţie/circulaţie a apei calde de consum până la armătura de consum.43 6…8 0.35 0.38 0.82 0.2 – Valori pentru ηdistrib .9 0.48 0.86 0. t = 60 ° C Total Bucatarie Baie Ponderi consum apă fbucatarie fbaie 1-2 75 30 45 0.53 4…6 0.95 0.60 3-4 120 40 80 0. Tabel I.74 In vederea utilizării acestei metode.5 0.33 0.33 0.67 5-6 150 50 100 0. şi se vor utiliza notaţiile Lbucătărie respectiv Lbaie.33 0.67 5-6 165 50 115 0.43 0.33 0.67 Lavoar + Cada 3-4 150 40 110 0.63 Lavoar + Cada 3-4 120 40 80 0.bucatarie 0.bucatarie .67 Spalator + 1-2 80 30 50 0.40 0.38 0.78 0.27 0.55 0. ηdistrib .73 + Bideu 5-6 195 50 145 0.55 0.72 44 .46 Dint ≤ 8 mm 1 (pentru 2/3 din lungimea conductelor) Dint ≤ 10 mm 1 (pentru 2/3 din lungimea conductelor) Alte diametre 1 Lungimea conductelor Lbaie (m) Baie Toate diametrele <2 0.65 0.21 >14 η distrib .70 Spalator + 1-2 90 30 60 0.6 0.26 0. estimat distinct pe tronsoane funcţie de diametre.baie 1 0.67 0.79 0.75 0. respectiv pentru randamentul de transport al conductelor de distribuţie.1 – Valori pentru fbucatarie şi fbaie Obiecte sanitare deservite Numar de persoane deservite Necesar zilnic de apa calda de consum.baie . valorile sunt exprimate ca ponderi (valori subunitare) Spalator + Lavoar + Dus Lungimea conductelor Lbucătărie (m) Bucatarie <2 2…4 4…6 6…8 8…10 10…12 12…14 >14 ηdistrib .27 12…14 0. baie).75 0. lungimi şi destinaţie (bucătărie.Tabel I.69 2…4 0.36 8…10 0.30 0.31 10…12 0.86 0.

şi pentru toate tipurile de dotari (consumatori). atâta vreme cât se cunosc următoarele: ƒ date necesare estimarii lungimii medii a traseelor conductelor. Necesarul de energie pentru apa calda menajera se bazează pe numărul mediu de utilizări ale armăturilor. de energii termice corespunzătoare.d 1 . ƒ date privind cantitatea de de energie termică corespunzătoare consumurilor de apă caldă de consum la armături.3. în consecinţă. Desi aceste date nu vor fi identice pentru toate tipurile de clădiri în studiu. în consecinţă.d .d 2 ~1930kWh / an . înregistrate pentru diferite tipuri de armături. Qac . 45 . α ac . stabilite la nivel european.d 2 . atunci necesarul de energie pentru prepararea apei calde menajere va fi dată de suma între energia termica necesara asigurării consumului de apă caldă menajeră plus pierderea la dispozitivul care există la consumator.d × Qac în care : – factor de pierdere de căldură exprimat ca o fracţiune din energia termică necesară consumului de apă caldă la punctele de consum Există trei valori reprezentative pentru α ac . căruia îi corespunde un consum de 5845 Wh/zi .J Calculul pierderilor de căldură din sistemul de distribuţie.d = α ac .factorul care exprimă pierderea de căldură pentru ciclul de utilizare a armăturilor de tipul 1. Pierderile de căldură aferente reţelelor de distribuţie se estimează cu expresia: Qac . în funcţie de mărimea consumului anual de energie pentru producerea apei calde de consum Pierderile de căldură aferentă sistemului de distribuţie a apei calde de consum pot fi exprimate în funcţie de cantitatea de energie termică înglobată în volumul de apă caldă consumată la punctele de furnizare a acesteia.Anexa II. ƒ date privind poziţionarea reţelelor de distribuţie. pot oferi valori reprezentative în ceea ce priveşte proporţia între tipurile de consumuri şi respectiv. respectiv care lungimea traseelor de distribuţie amplasate în spaţii încălzite şi lungimea traseelor de distribuţie amplasate în spaţii neîncălzite.d α ac .d 1 ~700kWh / an . căruia îi corespunde un consum de 2100 Wh/zi .factorul care exprimă pierderea de căldură pentru ciclul de utilizare a armăturilor de tipul 1. respectiv: α ac . Cunoaşterea detaliată a sistemului de distribuţie nu este necesară. Qac. Qac . In cazul în care se pot estima şi pierderilede cădură aferente bateriilor pentru consum (armăturii).

10 + 0.01 × [(Qac 2 − Qac ) / (Qac 2 − Qac1 )] dacă Qac > Qac 2 .d 3 = α ac .d 2 × Qac 2 Qac .d = α ac . Lsni – lungimea medie a traseului de distribuţie plasat într-un spaţiu neîncălzit (dacă este cazul). 09 0.05 × [(Qac − Qac 2 ) / (Qac 3 − Qac 2 )] 46 . Qac .α ac . atunci α ac .05 + 0.d 2 − 0.005 × (Lmed − 6) + 0.d 2 = 0. în funcţie de necesarul anual de căldură Qac tabelul J. ilustrate în Tabel J. căruia îi corespunde un consum de 11655 Wh/zi . 05 Pentru valori intermediare.008 × Lsni în care : β = coeficient variabil funcţie de necesarul anual având valori diferite. Qac .factorul care exprimă pierderea de căldură pentru ciclul de utilizare a armăturilor de tipul 3.d = β + 0.008 × Lsni α ac . se face un calcul de interpolare liniară.008 × Lsni în care: Lmed – lungimea medie a traseului de distribuţie plasat în interiorul unui spaţiu încălzit .d1 = 0. In consecinţă. 10 0.d 2 − 0.1 Qac [J / an] ≤ 2500 ·106 7000 ·106 ≥ 13500 ·106 [KWh / an] 700 1950 3850 β 0.005 × (Lmed − 6) + 0.008 × Lsni α ac . atunci α ac .d 2 = α ac . Relaţiile de mai sus se pot exprima cu ajutorul unei singure relaţii.d 1 × Qac1 Qac . exprimate sub forma : α ac . după cum urmează: dacă Qac < Qac 2 .d 3 ~3850kWh / an .005 × (Lmed − 6) + 0.d 3 = 0. în consecinţă.d 1 = α ac .09 + 0.d = α ac .d 3 .d 3 × Qac 3 în care se apreciază pentru coeficienţii de pondere următoarele relaţii: α ac .005 × (Lmed − 6) + 0.1 – Valori pentru β.

K Calculul pierderilor de caldură aferente conductelor de distribuţie a apei calde de consum. reţeaua de distribuţie se împarte în trei zone de calcul.i [kWh/lună] se calculează cu relaţia: [kWh/luna] (K. coloanele de distribuţie a apei calde.1 – Delimitarea zonelor semnificative ale reţelei de distribuţie 47 . respectiv (LS) şi zona distribuţiei apei calde de la coloană către consumator.ac.d = ∑ Q ac. tac durata de alimentare cu apă caldă de consum. Li lungimea conductei i [m].i i K. pornind de la generatorulul de căldură către coloanele de distribuţie a apei calde de consum (LV). Determinarea lungimii conductelor de distribuţie In vederea efectuării calculelor. respectiv zona LSL.1) Qac .2. θamb temperatura mediului ambient din zona de amplasare a conductei [oC].d.i = (1 / 1000 ) × U i × Li × (θ m.Anexa II. z numărul orelor de furnizare a apei calde [ore/zi].2) Q ac.ac .c. K.3.d.i temperatura medie a apei în conducta respectivă [oC]. respectiv: zona conductelor de distribuţie orizontale. respectiv durata de funcţionare a instalaţiei într-o lună [zi/luna].d .1. pierderea de căldură totală se va calcula prin însumarea pierderilor de căldură aferente tronsoanelor de calcul componente: [kWh/luna] (K. Pentru reţeaua de distribuţie. Calculul pierderilor de căldură Pierderea de căldură aferentă unei conducte i de apă caldă de consum Qac.i − θ amb ) × t ac × z în care: Ui coeficientul specific de pierderi de căldură pe unitatea de lungime de conductă [W/m K]. Fig. θm.d . utilizând o metodă detaliată de calcul K.

Conductele componente ale zonei LS pot avea trasee atât verticale cât şi orizontale. Singurele pierderi din sistemul de distributie sunt asociate ramurilor individuale. sunt amplasate în spaţii încălzite.01xAN 0.038xAN --recirculare Lungime legături în cazul L m ----4x(A’N/80) deservirii a două încăperi adiacente Lungime legături individuale L m ----6x(A’N/80) In tabel se folosesc următoarele mărimi : AN = suprafaţa medie a pardoselii spaţiului deservit A´N = suprafaţa peretelui Sistemele locale de preparare şi transport ale apei calde de consum presupun amplasarea surselor de preparare a apei în apropierea consumatorilor. Traseele cuprinse în zonele LV şi LS sunt. în general. aceste valori sunt date în tabel K.2. care consideră că unei suprafeţe locuibile de 80 m2 îi corespunde o lungime a conductei de distribuţie de 6 m. exprimate în funcţie de suprafaţa locuibilă .Conductele de distribuţie din zona LV pot fi amplasate fie într-un spaţiu încălzit (de exemplu la plafonul parterului locuit al clădirii) fie într-un spaţiu neîncălzit (în subsolul sau podul neîncălzit al clădirilor). însoţite de sistemul de circulaţie a apei calde de consum. nu se consideră prezenţa circulatiei apei calde în zona LSL. acesta poate fi amplasat in zone incalzite din cladire. Daca nu exista un plan detaliat al retelei. în general. 48 . In cazul în care nu există date privind geomeria reţelelor de transport a apei calde de consum.Valori caracteristice pentru determinarea lungimii de calcul a conductelor de distribuţie şi recirculare Valori caracteristice Simbol Unitate Zona V Zona S Zona SL de masura Temperatura medie Өamb °C 13 sau 20 20 20 ambientală Lungime pentru trasee cu L m 26+0.1 . In unele cazuri. Tabelul K. şi. lungimea reală a ţevilor trebuie cunoscuta. astfel că nu există sisteme de circulaţie sau de distributie centralizata. Pentru a calcula aceste pierderi. se pot considera valori reprezentative pentru lungimea tevilor.02xAN 0. respectiv SLoc. apreciate în funcţie de mărimea suprafeţei locuibile a clădirii.075xAN --recirculare Lungime pentru trasee fără L m 13+0. Echipamentul de preparare a apei calde menajere poate alimenta unul sau multi consumatori. atunci pot fi utilizate valori reprezentative.

3. polietilenă. pe un perete exterior izolat al unei clădiri noi sau vechi Tevi montate într-un perete exterior al unei clădiri 49 . Tevi neizolate.1 Tevi neizolate dar protejate Pentru ţevile neizolate montate sub tencuială. Parametru Temperatura medie ambiantă Lungimea conductelor in cazul in care există în încăpere un singur punct de consum (de exemplu de la încălzitorul instantaneu de apă caldă de consum montat sub spălător către bateria spălătorului) Lungimea conductelor pentru o încăpere în care există mai multe puncte de consum (ex. staţionar) au fost calculate valorile corespunzătoare ale pierderilor specifice de căldură.3. neizolată) şi regimul funcţional (dinamic. Determinarea coeficienţilor specifici de transfer de căldură pentru conducte. În funcţie de caracteristicile geometrice (diametru.Valori caracteristice pentru determinarea lungimii de calcul a conductelor de distribuţie în apartamente. cantităţilor de căldură cedate şi timpilor de răcire până la temperatura minimă admisibilă (40 ˚C). în afara unităţii funcţionale Simbol Өamb L Unitate masura °C m de Zona SL 20 1 x (AN /80) L m 3 x (AN /80) L m 4 x (AN /80) L m 6 x (AN /80) în care AN = suprafaţa medie a pardoselii spaţiului deservit K. K. montate sub tencuială. pe un perete exterior neizolat al clădiri vechi . grosimi) natura materialului (conductivitate termică) starea conductei (izolată. cupru. baie) Lungimea conductelor pentru deservirea în comun a mai multor puncte de consum în camere adiacente Lungimea pentru conducte de distribuţie comune. polipropilenă.Tabelul K. In cazul în care nu se cunosc valorile pentru coeficienţii de pierderi de căldură se pot utiliza valorile din tabelul K. Relaţiile de calcul utilizate şi rezultatele transpuse grafic şi analitic sunt prezentate în anexe pentru conducte din oţel. montate sub tencuială. este necesar să se considere următoarele cazuri : Tevi neizolate. policlorură de vinil şi multistrat.3.2 .

3.3 Metoda simplificată pentru determinarea coeficientului specific de pierderi de căldură.4) 50 . care are următoarea structură : U ac .3.w = Aac .3) Valorile pentru coeficientul specific de pierderi de căldură se regăsesc în tabelul Tabelul K.2 Tevi izolate - Coeficientul specific de pierderi de căldură poate fi calculat cu relaţia : [W/mK] 1 1 dA + ln 2λ d R α A × d A în care: λ – conductivitatea termică a izolaţiei dA – diametrul exterior al conductei.dU în care : coeficienţii Aac . [W/mK] (K.4. cu valori tabelare Coeficientul specific de pierderi de căldură se poate determina cu ajutorul unei formule simplificate de calcul.dU si BW .3.dU sunt specificaţi în tabelul K.dU × d R + BW . inclusiv izolaţia (m) dR – diametrul ţevii (m) αA – coeficientul de transfer de căldură (W/m2K) Se poate considera αA = 8 W/m2K UR = π (K.K. K.

Tabelul K. cupru sau material plastic 1. cupru sau material plastic 1. 0 2. 2 51 . 8 Îngropate în perete exterior izolat Conducte din oţel. Amplasare conducte Diametrul exterior al conductei neizolate [mm] D < 18 18 < D < 35 35 < D < 64 64 < D Coeficient specific de pierdere de căldură U [W / m·˚C] 0.Coeficienţi specifici de pierdere de căldură pentru sisteme de distribuţie a apei calde de consum. 0 Conducte izolate Grosime izolaţie e = 1 / 2 estandard Conducte amplasate pe pereţi şi tavan 0. 0 3. 6 1. cupru sau material plastic 1. 0 Descriere Aparente neizolate Sisteme realizate in perioada 1950 . 4 Îngropate în perete exterior izolat Conducte din oţel.3 . 0. 3 Conducte izolate Grosime izolaţie e = estandard Conducte amplasate în zone neîncălzite 0. 0 Aparente izolate Conducte izolate cu vată minerală şi manta metalică. 4 Sisteme realizate in perioada 1980 – prezent Îngropate in perete exterior neizolat Conducte din oţel.1979 Conducte din oţel sau cupru Îngropate in perete exterior neizolat Conducte din oţel. cupru sau material plastic 0.

Factor în funcţie de locul de amplasare al conductelor Poziţia conductelor de distribuţie bac .4 Valorile coeficienţilor Aac . în tub de protecţie) 52 .dU 2.00 x 10–3 1.4 Determinarea temperaturii medii ambientale Temperatura medie ambiantă se calculează în exclusivitate în funcţie de poziţia conductei.2 0.temperatura exterioară [0C] bac . (K.5 .5.dU necesari metodei simplificate de calcul pentru coeficientul specific de pierderi de căldură U (W/mK) Tipul izolaţiei Clasa 2 Clasa 3 Clasa 4 Clasa 5 Clasa 6 dR min. 10 10 10 10 10 dR max.18 0.factor în funcţie de locul de amplasare al conductelor.00 x 10–4 –3 BW . pentru conducte orizontale In interiorul spaţiului încălzit Altă poziţie (de exemplu.dU 0.16 0.14 0.12 K.50 x 10–3 1.4) [0C] θ amb = θ int − bac .d .10 x 10–3 8.dU si BW .8 0 se calculează sau se apreciază In exteriorul clădirii In afara spaţiului încălzit.d ∗ (θ int − θ ext ) θ int -temperatura interioară [0C] θ ext . dat în tabelul K. Tabel K.d 1 0. 300 300 300 300 300 Aac .60 x 10 2. 15 Tabelul K.Conducte izolate Grosime izolaţie e = 2 estandard Îmbunătăţirea eficienţei energetice 0.

3.debitul volumetric de apă caldă de consum din sistem – înălţimea de pompare a pompei [m3/h] [kPa] Debitul volumetric depinde de sarcina termică furnizată de echipamentul de preparare a apei & .hidr = Phidr × t ac × z în care: Phidr t ac z – puterea hidraulică a pompei [kW] [kWh/luna] (L.hidr – energia hidraulica necesara pompei eac .Anexa II.2778 × ∆p × V în care: [kW] (L. pomp – energia electrica necesara pompei Wac .3) & V ∆p .d . Q D diferenţa maximă de temperatură aferentă acestuia.d – coeficient de performanţă al pompei de circulaţie Energia hidraulică necesară instalaţiei depinde de rezistenţa hidraulică aferentă sistemului şi de timpul de funcţionare al pompei: Wac . ∆ϑZ . de temperatura apei calde de consum la ieşirea din echipament cât şi de calde de consum.1) [kWh/luna] [kWh/luna] – durata de furnizare a apei calde de consum [zi/luna] – durata de funcţionare a pompei [h/zi] Puterea hidraulică necesară pompei de circulaţie pentru a acoperi necesarul hidrodinamic din sistem se estimează cu relaţia: & Phidr = 0.hidr × eac .d .d . & Q D &= (L.4) [m3/h] V 1.15 × ∆ϑZ 53 . pomp = Wac .L Calculul consumului de energie electrică necesară pompelor de circulaţie Evaluarea consumului de energie electrică necesară pompelor de circulaţie se poate realiza cu ajutorul relaţiei de calcul: Wac .d .d .2) [kWh/luna] (L.d în care: h Wac .

depinde de configuraţia geometrică a reţelei. care dau mărimea pierderilor de sarcină liniare şi locale în inelul distribuţie-circulaţie a apei calde de consum. e Coeficientul de performanţă al pompelor de circulaţie poate fi determinat cu relaţia: −0 . robinete termostatate) [kPa]. atunci factorul de eficienţă al pompei se calculează cu în care 54 .9) (L.max în care: LV . [m] (L.TH – pierderea de presiune in fitinguri (piese de legătură.015 × Phidr + 0. şi se aproximează cu relaţia de calcul: ∆p = 0. 74 0. ∆p App – pierderea de presiune în echipamentul de preparare a apei calde de consum [kPa].TH + ∆p App [kPa] (L.1). respectiv lungimea tronsoanelor şi numărul şi tipul de piese de legătură.Termenul ∆p .max – înălţimea totală a clădirii [m] [m] ed .7) = fe × C p × β D în care: f e – factor ce exprimă eficienţa.04 în care: b = 1 pentru clădiri noi b = 2 pentru clădiri existente relaţia: fe = Ppompa Phidr (L.5) în care: Lmax – lungimea traseului de distribuţie-recirculare [m]. echipamente montate pe traseu: clapete de sens. β D – factor de încărcare. Factorul de eficienţă se determină cu relaţia de calcul: 1.9).8) Dacă se cunoaşte tipul pompei.10 × Lmax + ∑ ∆p RV .max – suma între lungimea şi lăţimea clădirii LS .50 × b fe = dacă nu se cunoaşte tipul pompei 0 . Lungimea maximă a conductelor din instalaţia de distribuţie şi de circulaţie a apei calde de consum aferentă unei clădiri rectangulare poate fi apreciată cu valoarea distanţei între colţul cel mai de jos al clădirii şi colţul opus. ∆p RV . 94 (L. C p – constantă (a se vedea tabelul L.6) Lmax = LV . poate fi determinat cu relaţiile (L. cel mai de sus.8) sau (L. respectiv înălţimea de pompare a pompei.max + LS .

Funcţionarea intermitentă a pompei Daca nu este necesară o furnizare continuă a apei calde de consum (24 h/zi).1 . Se presupune ca perioada semnificativă de funcţionare apare pe durata zilei.hidr × eac . In cazul în care pompa nu are sisteme de automatizare în funcţie de nivelul debitului de apă recirculat.97 ∆pcons tan t 0.d . Tabel L.10) (L.60 × α noapte ) în care : α noapte = 1 − α zi . Daca pompa este oprită pe durata nopţii. atunci acestea pot fi direct utilizate.Valori pentru constanta C p Pompa cu automatizare Cp Pompa fără automatizare 0. două situaţii de funcţionare. atunci se consideră β D =1. Timpul rămas este considerat „timp de noapte”. [kWh/luna] [kWh/luna] (L. Dacă există date privind consumurile de energie electrică ale pompei.Ppompa – reprezintă puterea pompei [kW] Pentru calculul lui C p se utilizează valorile din L.1.52 Factorul de încărcare β D al pompei se determină făcând raportul între debitul de apă recirculat în condiţii nominale şi debitul maxim de recirculare a apei.d × (α zi + 0. In consecinţă. una pe durata zilei şi cealaltă pe durata nopţii. atunci α noapte = 0 55 . atunci se pot considera ca ipoteze de calcul.11) iar α zi şi α noapte reprezintă ponderile în funcţionarea intermitentă a pompei. pomp = Wac . in care încărcarea pompei este minimă.d . energiile electrice consumate pot fi evaluate cu următoarea relaţie de calcul: Wac .66 ∆p var iabil 0.

3.conducte amplasate în peretele exterior.timpul de funcţionare a pompei de circulaţie montată pe traseul agentului termic primar [h/zi].1.1) unde: U . de diametrul şi de locul de amplasare al acestuia. .ac .1. z .2 Conducte neizolate.conducte amplasate în peretele exterior izolat al unei clădiri vechi sau noi. unistrat al unei clădiri noi. In cazul conductelor neizolate.1 Conducte neizolate.conducte amplasate în peretele exterior neizolat al unei clădiri vechi. Valorile coeficienţilor de pierderi de căldură specifici sunt date în tabelul M.1.conductivitatea termică a izolatiei [W/mK] d A .1. .diametrul exterior al conductei izolate (inclusiv izolaţia) d R . p . Li .1.i − θ amb ) × tac × z 1000 [kWh/luna] (M.lungimea tronsonului de conductă [m]. valorile coeficienţilor de pierderi de căldură specifici sunt date în tabelul M. M.diametrul conductei [m] 56 . ac .1.3. este necesară realizarea unei distinctii între: .coeficientul specific de pierderi de căldură pe unitatea de lungime de conductă [W/m K].temperatura medie a apei din secţiunea conductei [0C]. M. θ amb . pozate sub tencuială In cazul conductelor neizolate amplasate sub tencuială.Anexa II. Conducte izolate Coeficientul de pierdere de căldură specifică se calculează cu relaţia: UR = π 1 1 d ln A + 2λ d R α A ∗ d A [W/mK] (M. p .i = 1 × U × Li × (θ m. M.2) unde: λ .M Calculul pierderilor de căldură pe traseele conductelor de transport a agentului termic primar Pierderea de căldură pentru un tronson de lungime L a conductei se calculează cu relaţia: Qacp .temperatura medie ambientală [0C]. expuse Pierderile de căldură pentru o conductă neizolată se datorează fenomenelor de convecţie şi radiaţie.i . Determinarea coeficienţilor specifici de transfer de căldură Coeficientul specific de transfer de căldură pentru un tronson de conductă depinde de materialul din care este realizat. θ m. t ac .durata de furnizare a apei calde de consum [zi/lună]. M.

cupru sau material plastic 1.Coeficienţi de pierderi de căldură pentru conducte noi şi vechi Amplasare conducte Diametrul exterior al conductei neizolate [mm] D < 18 18 < D < 35 35 < D < 64 64 < D Coeficient specific de pierdere de căldură U [W / m·˚C] 0. 0 2. 0 Conducte izolate Grosime izolaţie e = 1 / 2 estandard Conducte amplasate pe pereţi şi tavan 0. 0 Descriere Aparente neizolate Sisteme realizate in perioada 1950 . cupru sau material plastic 1. 8 Îngropate în perete exterior izolat Conducte din oţel. cupru sau material plastic 1.coeficientul de transfer de căldură [W/m2K] Valoarea pentru conductele izolate este = 8W/m2K Valorile coeficientului pierderilor de căldură sunt dati în tabelul M. 4 Sisteme realizate in perioada 1980 – prezent Îngropate in perete exterior neizolat Conducte din oţel. 4 Îngropate în perete exterior izolat Conducte din oţel. 0 Aparente izolate Conducte izolate cu vată minerală şi manta metalică. cupru sau material plastic 0. 3 57 . Tabel M. 0. 6 1.α A .1979 Conducte din oţel sau cupru Îngropate in perete exterior neizolat Conducte din oţel. 0 3.1 .1.

temperatura exterioară [0C] bac .dU 2.60 x 10-3 2.Conducte izolate Grosime izolaţie e = estandard Conducte amplasate în zone neîncălzite 0.50 x 10-3 1.3) unde: valorile coeficienţilor Aac .dU 0.200 0. dU × d R + Bac . dU sunt date în tabelul M. dat în tabelul M. 2 Conducte izolate Grosime izolaţie e = 2 estandard Îmbunătăţirea eficienţei energetice 0.1. Metoda simplificată pentru calculul coeficientului specific de pierderi de căldură Ecuaţia simplificată de determinare a coeficientului specific de pierderi de căldură este: U ac .2.Parametrii de calcul a coeficienţilor specifici de pierderi de căldură pentru conducte Tipul de izolatie a conductelor d R min 10 10 10 10 10 d R max 300 300 300 300 300 Aac .00 x 10-3 1. 15 M.160 0. Tabel M.d .d ∗ (θ int − θ ext ) [0C] (M. Determinarea temperaturii medii ambientale Temperatura medie ambiantă se calculează în exclusivitate în funcţie de poziţia conductei.factor în funcţie de locul de amplasare al conductelor.140 0. dU [W/mK] (M.4) θ ext . dU şi Bac .180 0.2 .120 Clasa 2 Clasa 3 Clasa 4 Clasa 5 Clasa 6 M.4.00 x 10-4 Bac . θ amb = θ int − bac . d = Aac .2.3. θ int -temperatura interioară [0C] 58 .10 x 10-3 8.

Tabel M.8 0 se calculează sau se apreciază M. Determinarea temperaturii medii a agentului termic primar Valoarea medie a temperaturilor agentului termic primar se va considera după cum urmează: ⎯ 75 oC pentru un sistem cu o diferenţă de temperatură de 10oC. ⎯ 70 oC pentru un sistem cu o diferenţă de temperatură de 20oC. pentru conducte orizontale In interiorul spaţiului încălzit Altă poziţie (de exemplu.3.d 1 0.Factor în funcţie de locul de amplasare al conductelor Poziţia conductelor de circulaţie a agentului primar In afara clădirii In afara spaţiului încălzit. în tub de protecţie) bac . 59 .3 .

optimizarea performanţei energetice a unei clădiri în proiectare prin aplicarea metodei pentru mai multe variante posibile de realizare. No. Light and Lighting – Basic terms and criteria for specifying lighting requirements. Electrical supply track systems for luminaires. EN 12665. 1 Definiţii 1 . • certificarea energetică a clădirilor. Lighting applications – Measurement and presentation of photometric data of lamps and luminaires – Part 1: Measurement and file format.4 CALCULUL CONSUMULUI DE ENERGIE ŞI EFICIENTIZAREA ENERGETICA A SISTEMELOR DE ILUMINAT INTERIOR 4. 3 DEFINIŢII.17. Light and Lighting . • evaluarea efectului asupra unei clădiri existente al măsurilor posibile de conservare a energiei. • • 4.4 NP -061-02 Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat artificial din cladiri 4. EN 13032-1.3. SIMBOLURI 4. prin calcularea necesarului energetic cu sau fără implementarea măsurilor de reabilitare. Lamp control gear Vocabulaire Electrotechnique International CIE Publ. EN 60598.II. Luminaires EN 60570. • predicţia resurselor energetice necesare în viitor la scară naţională sau internaţională prin calcularea necesarului energetic al unor clădiri reprezentative pentru întregul segment de clădiri. Indoor work places.Sports Lighting EN 12646-1 Light and Lighting .Lighting of work places – Part1. EN 61347. • stabilirea unui nivel convenţional de performanţă energetică pentru clădirile existente. 2 NORMATIVE ŞI STANDARDE CONEXE EN 12193.1 INTRODUCERE Metoda de calcul poate fi utilizată pentru următoarele aplicaţii: evaluarea conformităţii cu normele care prevăd limite de consum energetic. Realizarea confortului vizual se face pe baza unor criterii de performanţă şi a unor valori normate specifice sistemelor de iluminat artificial sau integrat interior.

filtrarea sau transmisia luminii produse de la una sau mai multe surse de lumină către exterior.3.1. CIL cuprinzând toate piesele necesare pentru fixarea şi protejarea surselor.3. Balast inductiv 2 .1. producând.1.1. La această mărime este exclusă contribuţia solară directă la cele două valori ale iluminărilor considerate Factor de Raportul dintre iluminarea minimă şi iluminarea medie pe o uniformitate a suprafaţă dată (coeficientul C1). Distribuţie simetrică Distribuţia intensităţii luminoase având o axă de simetrie sau cel a intensităţii puţin un plan de simetrie luminoase Durata totală de Durata totală de funcţionare a unei lămpi înainte de a fi scoasă din funcţionare (a unei uz sau considerată necorespunzând caracteristicilor specificate iniţial.3.6 4. o tensiune electrică şi respectiv curentul electric corespunzător.3. Detector fotoelectric Detector de radiaţii optice care se bazează pe interacţiunea dintre radiaţii şi materia rezultată în urma absorbţiei fotonilor. şi iluminării (pe o raportul dintre iluminarea minimă şi maximă a unei suprafeţe (coeficientul C2) suprafaţă dată) Balast electromagnetic clasic Balast electronic Dispozitiv montat între reţeaua de alimentare şi una sau mai multe lămpi cu descărcări.12 4.13 Ansamblu compus din dispozitive cu semiconductori şi elemente stabilizatoare pentru funcţionarea uneia sau a mai multor lămpi cu descărcări în curent alternativ Corp de iluminat .1.Aparat ce serveşte la distribuţia. Se utilizează.7 4. servind în principal să limiteze şi să stabilizeze curentul sursei de lumină la valoarea cerută.3.1.4.1. Acest raport se exprimă uzual în procente (al unei lămpi) Factor de lumină de Raportul dintre iluminarea într-un punct al unui plan dat.1.5 4.1. Durata de funcţionare (de viaţă) a unei lămpi se exprimă lămpi) uzual în ore. Ecran (de protecţie Structură utilizată pentru a masca vederea directă a lămpilor şi suprafeţelor de luminanţă ridicată vizuală) Factor de menţinere Raportul dintre iluminarea medie pe planul util după o anumită durată de utilizare a unui sistem de iluminat şi iluminarea medie obţinută în aceleaşi condiţii pentru sistemul considerat convenţional ca nou. urmată de eliberare de electroni.3.1.2 4.10 4.9 4.1.3.1 Balast 4.11 4.3. şi iluminarea pe un plan orizontal când lumina provine de la de la semisfera cerului fără obturări. pentru care zi repartiţia luminanţelor este presupusă sau cunoscută. de asemenea. lampa funcţionând în condiţiile specificate (iniţial). datorită luminii incidente directe sau indirecte a cerului.3.1.3.8 4.3.4 4.3 4.3.1. Factor de depreciere Inversul factorului de menţinere Factor de menţinere Raportul dintre fluxul luminos al unei lămpi la un moment dat al a fluxului luminos vieţii sale şi fluxul luminos iniţial. precum şi circuitele auxiliare împreună cu dispozitivele de conectare la circuitul de alimentare.3.

3.3.21 4. Ra culoarea psihofizică a aceluiaşi obiect iluminat de un iluminant de referinţă Distanţa dintre plafon şi centrul luminos al corpului de iluminat Inalţime de suspendare a corpului de iluminat Iluminatul considerat în conexiune cu aspectele sale fiziologice şi Mediu/Ambient psihologice (asupra omului) luminos Mediu luminos Ambient luminos interior realizat prin alegerea corespunzătoare a componentelor cantitative şi calitative ce concură la obţinerea unui interior sistem de iluminat adecvat care să asigure confortul vizual.1. Efect asupra vederii în care se resimte o jenă (mai mare sau mai Orbire mică) sau o reducere a capacităţii de a distinge detalii sau obiecte ca urmare a unei distribuţii necorespunzătoare a luminanţelor sau a unor contraste excesive 3 .1.1.1.28 4.3.1.3.27 4.17 4.16 4.1. funcţionalitatea şi estetica spaţiului interior în care se desfăşoară o activitate umană.1.1.3.3.3.1.3.1.25 4.3.1.23 4.1. către plafon şi pereţi verticali Iluminatul în care corpurile de iluminat prezintă o distribuţie a Iluminat direct intensităţii luminoase astfel încât partea de flux luminos emis către planul util să fie între 90-100% din fluxul emis Iluminatul în care corpurile de iluminat prezintă o distribuţie a Iluminat indirect intensităţii luminoase astfel încât partea de flux luminos emis către planul util să fie între 0-10% din fluxul emis Iluminat semi-direct Iluminatul în care corpurile de iluminat prezintă o distribuţie a intensităţii luminoase astfel încât partea de flux luminos emis către planul util să fie între 60-90% din fluxul emis Iluminatul în care corpurile de iluminat prezintă o distribuţie a Iluminat intensităţii luminoase astfel încât partea de flux luminos emis către semi-indirect planul util să fie între 10-40% din fluxul emis Iluminatul în care corpurile de iluminat prezintă o distribuţie a Iluminat directintensităţii luminoase astfel încât partea de flux luminos emis către indirect planul util să fie între 40-60% din fluxul emis Iluminatul de ansamblu al unui spaţiu fără a ţine seama de Iluminat general necesităţile particulare în anumite locuri determinate Indice de redare a Mărime prin care se evaluează gradul de concordanţă dintre culoarea psihofizică a unui obiect iluminat de un iluminant de testare şi culorilor.3.18 4. suprafaţă) Flux cumulat al sursei de lumină pentru unghiul solid de 2π Flux inferior steradiani emis sub planul orizontal care trece prin centrul sursei Flux cumulat al sursei de lumină pentru unghiul solid de 2π Flux superior steradiani emis deasupra planului orizontal care trece prin centrul sursei Sistem de iluminat realizat într-o scafă arhitecturală repartizând Iluminat cu scafă lumina de la lămpile mascate în sus.3.1.3.3.3.1.1.19 4.14 4.1.20 4.29 Flux direct (pe o Flux luminos incident pe o suprafaţă primit direct de la sistemul de iluminat suprafaţă) Flux indirect (pe o Flux luminos incident pe o suprafaţă după reflexia sa de către alte suprafeţe.15 4.4.24 4.3.26 4.3.22 4.

3.2. [W ] .3.30 4. cd dI θ 4. Această orbire se manifestă în general direct prin (de incapacitate) efectul său fiziologic.3. Pc .2.1. Orbire psihologică Orbire care produce o senzaţie dezagreabilă de inconfort) fără a degrada în mod obligatoriu vederea normală a obiectelor (de inconfort) Planul de referinţă definit ca un plan pe care se efectuează în mod Plan de lucru (util) normal procesul de muncă intelectuală sau fizică Efectul unui iluminant asupra aspectului cromatic al obiectelor pe Redare a culorilor care le iluminează. terminologie.2. I v – Raportul dintre fluxul luminos dΦ v emis de sursă în unghiul solid dΩ pe direcţia dată şi acest unghi solid elementar.5 Puterea nominală a unei surse de lumină.3. Unitate de măsură: wattul. funcţional şi estetic.4.34 Orbire fiziologică Orbire care tulbură vederea obiectelor.2 Iluminarea.32 4.1. aspectul respectiv fiind comparat cu aspectul cromatic al aceloraşi obiecte iluminate de un iluminat de referinţă Sistem de iluminat Ansamblu alcătuit din corpuri de iluminat echipate cu surse de lumină adecvate.3. Φ v – Mărime derivată din fluxul energetic prin evaluarea radiaţiei după acţiunea sa asupra observatorului fotometric de referinţă CIE. Unitate de măsură: luxul.Raportul dintre fluxul luminos dΦ incident pe un element de suprafaţă care conţine punctul considerat şi aria dA a acestui element de suprafaţă. notaţii: 4.4 Luminanţa.3. ⎣m ⎦ 4. 4. L – Mărime definită de relaţia L = în care dI θ este intensitatea dA ⋅ cos θ luminoasă emisă de suprafaţa elementară dA către ochiul observatorului sau către un alt punct de interes.3. ⎡ cd ⎤ Unitate de măsură: ⎢ 2 ⎥ .1. care să asigure desfăşurarea activităţii umane în condiţii optime de confort vizual. Unitate de măsură: lumenul. Puterea nominală este uzual marcată pe sursa de lumină.2. [lm ] 4.Reprezintă valoarea puterii declarate de fabricant pentru o sursă de lumină care funcţionează în condiţiile specificate.3.3. într-o direcţie dată).3. [lx ] 4.2.31 4.3.33 4. E .3 Intensitatea luminoasă (a unei surse. 4 . asupra sistemului vizual. în scopul realizării unui mediu luminos confortabil. amplasate într-o dispunere logică în cadrul unui interior spaţiu interior . fără a provoca o senzaţie dezagreabilă.1.1 Fluxul luminos. Unitate de măsură: candela.2 Simboluri.1.

P Relaţia de calcul este: p s = n A W ⎡ ⎤ Unitate de măsură: ⎢ 2 ⎥ . puterea parazitară este puterea absorbită de detector.durata unui an standard .2.putere aparataj auxiliar.numărul de surse de lumină montate în corpul de iluminat. Unitatea de măsură [W ] .10 Timp de funcţionare t o .tn Timpul de utilizare a sistemului de iluminat Unitate de măsură: [h] . ⎣m ⎦ 4.11 Timp standard anual t y . Pn care deserveşte o încăpere reprezintă suma puterilor nominale ale tuturor surselor de lumină montate în corpurile de iluminat aferente sistemului de iluminat la care se cumulează puterea totală a aparatajului auxiliar. măsurată în situaţia funcţionării normale sau în cazul emisiei unui flux luminos maxim.2.7 Puterea parazitară Ppi este puterea nominală a corpului de iluminat măsurată când acesta este în „stand-by”. 4.2.3. iar pentru cele din iluminatul de siguranţă puterea parazitară este puterea necesară pentru a încărca bateriile.6 Puterea electrică a corpului de iluminat Pi . Pc . n . Unitatea de măsură [W ] .2.2. p s . de ore de funcţionare a corpului de iluminat. 4.numărul. Acest număr depinde de destinaţia clădirii şi de programul de lucru. Relaţia de calcul este: Pn = N [n(Pc + Pa )] unde: N .2.3.8 Puterea instalată a unui sistem de iluminat dintr-o zonă delimitată sau încăpere. [W ] .3.puterea nominală a unei surse de lumină. 4.reprezintă raportul dintre puterea instalată a acestuia şi suprafaţă totală a încăperii iluminate.este reprezentată de puterea consumată de sursele de lumină care echipează corpul de iluminat. Pentru corpurile de iluminat cu detector de prezenţă. 5 . atunci când corpurile de iluminat pot fi acţionate prin intermediul unui variator de tensiune.2. Pa .8760 h 4.3.3.3. Unitate de măsură: [h] .12 Timp efectiv de utilizare . balast (balasturi) şi alte aparate electrice necesare funcţionării acestora. 4.3.numărul de corpuri de iluminat.9 Puterea specifică a unui sistem de iluminat. Unitate de măsură: wattul.4.

4. Unitate de măsură: lumenul. de dimensiuni şi configuraţii diferite. Indicatorul LENI poate fi utilizat pentru a compara consumul de energie electrică pentru două sau mai multe clădiri cu aceeaşi destinaţie.15 Factor de dependenţă de lumina de zi.2. LENI . [lm ] .3. A .4. Fluxul luminos nominal este uneori marcat pe lampă.2.19 Eficacitatea luminoasă a unei surse de lumină.16 Factor de dependenţă de durata de utilizare Fo Exprimă gradul de utilizare al puterii instalate a sistemului de iluminat luând în considerare durata de utilizare a sistemului de iluminat aferent unei încăperi sau unei zone.13 Timpul operaţional al puterii parazitare.3. e – Raportul dintre fluxul luminos nominal Φ v emis de o sursă de lumină şi puterea nominală Pc .17 Indicatorul numeric al iluminatului. A. 4.2.3.cuprinsă între pereţii exteriori excluzând spaţiile nefolosite şi spaţiile neiluminate 2 Unitate de măsură: ⎡ ⎣m ⎤ ⎦ 4.2. FD . Φ e= v Pc 6 . fără să se ia în consideraţie puterea consumată de aparatajul auxiliar.18 Flux luminos nominal (al unui tip de sursă de lumină) – reprezintă fluxul luminos iniţial declarat de fabricant.3. 4. 4.3.consumată de aceasta. [ ] 4. t p este timpul de utilizare efectivă a puterii parazitare Unitate de măsură: [h] .14 Aria totală a pardoselii folosite a clădirii.3.3.2.exprimă gradul de utilizare a puterii sistemului de iluminat dintr-o încăpere în funcţie de cantitatea de lumină naturală admisă în încăpere.reprezintă raportul dintre energia electrică consumată de sistemele de iluminat aferente unei clădiri în scopul creării mediului luminos confortabil necesar desfăşurării activităţii în clădire şi aria totală a pardoselii folosite a clădirii. lampa funcţionând în condiţiile specificate de fabricant. Indicatorul LENI se stabileşte din relaţia: W LENI = ilum kWh / m 2 / an A unde: Wilum reprezintă energia electrică consumată de sistemele de iluminat din clădire.2.2.

Puterea nominală a corpului de iluminat este formată din puterea nominală a sursei (surselor de lumină). -clădiri pentru servicii de comerţ. acesta fiind greu de estimat din cauza unei utilizării aleatorii a sistemului de iluminat.3.21 Randament optic al unui corp de iluminat. -clădiri de învăţământ. din punct de vedere al performanţei energetice. puterea nominală a altor receptoare consumatoare de energie electrică. -săli de sport. greu de controlat. 4. În cazul clădirilor mai sus menţionate puterea electrică absorbită din reţeaua electrică poate fi considerată. e g – Raportul dintre fluxul luminos nominal Φ v emis de o sursă de lumină şi puterea nominală Pc . ca fiind: puterea nominală a corpului de iluminat Pi şi puterea parazitară Pp .2. Auditorul va face însă recomandări privind creşterea eficienţei energetice a sistemelor de iluminat aferente locuinţelor. măsurat în condiţiile specificate de fabricant şi suma fluxurilor individuale ale surselor de lumină.3.consumată de aceasta la care se cumulează puterea consumată de aparatajul auxiliar (balast) e= Φv .alte tipuri de clădiri consumatoare de energie electrică. γ .unghiul dintre axa de referinţă a corpului de iluminat şi linia vederii (cea mai dezavantajoasă) de la care sursele de lumină şi suprafeţele luminoase ale corpului de luminat nu mai sunt vizibile. în vederea reducerii consumului de energie electrică.⎡ lm ⎤ Unitate de măsură: ⎢ ⎥ ⎣W ⎦ 4. .22 Unghi de ecranare. -hoteluri şi restaurante. componente considerate în funcţiune în interiorul acestuia.birouri. 4.2. care rămâne la latitudinea beneficiarului.3.20 Eficacitatea luminoasă globală a unei surse de lumină. η – Raportul dintre fluxul total emis de corpul de iluminat.2. Pc + Pa ⎡ lm ⎤ Unitate de măsură: ⎢ ⎥ ⎣W ⎦ 4.4 Calculul energiei electrice anuale utilizată pentru iluminat Determinarea consumului de energie electrică utilizată se poate face în două moduri: prin calcul şi prin măsurări directe. nu este necesar calculul consumului de energie electrică. puterea nominală a balastului (balasturilor) montate în circuitul de alimentare. Pentru clădirile de locuit. măsurate 7 . Metodele de calcul pentru estimarea energiei electrice necesare se vor aplica următoarelor tipuri de clădiri: . -spitale.

t N . De asemenea.timpul de utilizare al luminii de zi în funcţie de tipul clădirii. prezentate în continuare.puterea parazitară . Pentru corpurile cu senzor de prezenţă aceasta poate fi puterea nominală a detectorului de prezenţă.).14) Wilum = 6 A + 1000 unde: 8 . Determinarea factorilor t D şi t N care intervin în relaţia de calcul complexă se va face prin stabilirea riguroasă a timpului de utilizare a luminii naturale sau a timpului în care lumina naturală nu este utilizată pentru completarea iluminatul general al spaţiilor aferente clădirii.timpul în care nu este utilizată lumina naturală. în funcţie de condiţiile existente şi de anotimp.1 Metoda complexă Pentru calculul cu acurateţă a estimărilor consumului de energie electrică pentru iluminat se foloseşte relaţia: Wilum = [∑ (P p ⋅ t p ) + ∑ Pn [(t D ⋅ FD ⋅ FO ) + (t N ⋅ FO )] 1000 ] kWh / an (4. luându-se în consideraţie situaţia existentă (de exemplu: regimul de funcţionare a corpului de iluminat de siguranţă etc. FO . Calculul energiei electrice necesare realizării unui iluminat adecvat destinaţiei clădirii se face cu ajutorul a două metode de calcul.4. FD . 4. iar în cazul iluminării de siguranţă puterea necesară pentru a încărca bateriile.puterea instalată a unui sistem de iluminat. [W ] . t p . t D .4.timpul operaţional al puterii parazitare. Puterea parazitară este puterea absorbită de întregul sistem (corp de iluminat + aparate necesare funcţionării) şi trebuie măsurată când corpul de iluminat este în stand-by.factorul de dependenţă de lumina de zi. Factorii FO şi FD vor fi apreciaţi cu ajutorul tabelelor 2 şi 3 din Anexa II.în cazul funcţionării la parametrii nominali a corpului de iluminat sau în cazul emisiei unui flux luminos maxim atunci când se poate varia fluxul luminos emis de sursele de lumină.15) unde: Pp . se determină cu precizie timpul de operare a puterii parazitare.factorul de dependenţă de durata de utilizare.2 Metoda simplificată Prima metodă este o metodă rapidă de calcul şi constă în aplicarea următoarei relaţii de calcul: t u ∑ Pn [kWh / an] (4. Pn .B1) 4.4.

timpul de utilizare al luminii de zi în funcţie de tipul clădirii (tabel 1.aria totală a pardoselii folosite din clădire m 2 . In cazul în care confortul vizual nu este realizat. FO . încadrarea energetică a clădirii într-una din clase nu este relevantă şi se impun măsuri de reabilitare a sistemelor de iluminat.factorul de dependenţă de durata de utilizare (tabel 3 Anexa II. În acest scop. APRECIEREA CONFORTULUI VIZUAL Evaluarea performanţei energetice a unei clădiri se va face în condiţiile în care sistemele de iluminat interior au fost dimensionate corect.factorul de dependenţă de lumina de zi ( tabel 2 Anexa II.B1) t N . fiind obligatorie.B1) A . [ ] NOTĂ: Aprecierea corectă a performanţei energetice şi încadrarea clădirii într-o clasă de consum energetic se face numai în condiţiile în care sistemele de iluminat din clădire realizează gradul de confort vizual minim impus prin reglementările tehnice în vigoare. Realizarea confortului vizual în încăperile aferente clădirilor la care se face referire în prezentul document este impusă prin normativ. 9 . 4.4. în literatura de specialitate sunt agreate şi utilizate o serie de metode de calcul privind predimensionarea şi dimensionarea sistemelor de iluminat interior. t D . Anexa II.4. prin metode de calcul agreate.puterea instalată.timpul în care nu este utilizată lumina naturală (tabel 2.4. Sistemele de iluminat interior se dimensionează considerându-se ca mărime de bază iluminarea.B1) care depinde de sistemul de control al iluminatului din clădire şi de tipul de clădire. Anexa II.5 EVALUAREA CANTITATIVĂ ŞI CALITATIVĂ A SISTEMELOR DE ILUMINAT INTERIOR. Numărul 6 din relaţia de calcul reprezintă 1kWh / m 2 / an (consumul de energie estimat pentru încărcarea bateriilor corpurilor de iluminat de siguranţă) la care se adaugă 5kWh / m 2 / an (consumul de energie electrică pentru sistemul de control al iluminatului).B1) FD .t u = (t D ⋅ FD ⋅ FO ) + (t N ⋅ FO ) Pn . în vederea realizării mediului luminos corespunzător desfăşurării activităţii.4. care să permită o dimensionare corectă atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ.

3) [m2] [m2] [m2] ρm = ρ t ⋅ St + ρ p ⋅ S p St + S p . Metode de calcul al iluminării Metodele de calcul utilizate pentru dimensionarea SIL interior în funcţie de iluminare pot fi metode globale şi metode punctuale.aria plan util.factor de menţinere. Emd . ρ p . 4. utilizarea lor fiind rapidă şi eficientă. Em . A. tavan. Emd + Emr = Em Emd . Emr .aria perete. St . Metoda reflexiilor multiple permite calculul componentei medii reflectate a iluminării Emr produsă de un sistem de iluminat pe suprafaţa planului util.iluminarea medie pe suprafaţa planului util.1) Iluminarea medie reflectată se calculează cu relaţia: γ ⋅ ρm ⋅φ Emr = M F Sd ⎡ ⎣1 − (1 − γ ) ρ m ⎤ ⎦ unde: M F . φ . Sd γ= St + S p S d . mobilier etc.fluxul luminos emis de corpurile de iluminat care cade direct pe 10 .factor de reflexie perete. Prin însumarea celor două componente (a se vedea metoda mixtă) se obţine iluminarea medie a planului util care trebuie să corespundă reglementărilor în vigoare.aria plafon. se obţine prin aplicarea metodelor de calcul punctuale.4) [%] [%] ρt .factor de reflexie plafon.iluminarea medie reflectată pe suprafaţa planului util.4.5. (4.factor de reflexie mediu (4.1. S p . Metodele globale oferă fie posibilitatea dimensionării sistemului în funcţie de valoarea medie normată a iluminării impusă de normativ fie posibilitatea evaluării iluminării medii pentru un sistem considerat.1 Evaluarea cantitativa a sistemelor de iluminat interior. luând în consideraţie factorii de reflexie ai suprafeţelor existente în încăpere: pereţi. Iluminarea medie directă.2) (4.5. Metoda reflexiilor multiple (4.iluminarea medie directă pe suprafaţa planului util.1 Metoda de calcul global Metodele globale au la bază fenomenul reflexiei multiple.

Metoda factorului de utilizare Metoda factorului de utilizare este o metodă globală. Cunoscând fluxul necesar φnec şi fluxul unei surse care echipează corpul de iluminat se calculează numărul de surse necesar pentru realizarea nivelului de iluminare impus prin normativ.5) φc .fluxul luminos emis de o lampă (4. Metoda este rapidă.număr corpuri de iluminat. B. S . 11 .suprafeţele reflectante ale pereţilor şi plafoanelor.factor de menţinere.8) Em . n= φnec φe (4. precizia calculului este suficient de mare. η . u .randamentul corpului de iluminat. n .factor de utilizare . în general.suprafaţa planului util.7) Emd . Aplicarea acestei metode conduce la determinarea fluxului luminos necesar realizării nivelului de iluminare impus prin normativ.iluminarea medie directă pe suprafaţa planului util calculată ca media aritmetică a iluminărilor punctuale. M F . φ = ξ ⋅ φc unde: (4. utilizată pentru predimensionarea sistemelor de iluminat.fluxul luminos emis de corpurile de iluminat ce formează sistemul de iluminat. eficientă.6) ξ = 1− Emd ⋅ S d φc (4. pentru un sistem de iluminat cu distribuţie simetrică. φe . În acest caz. φnec = Em ⋅ S u⋅MF (4.iluminare medie impusă prin normativ.număr lămpi care echipează un corp de iluminat. uşor de aplicat. φc = N ⋅η ⋅ n ⋅ φc N .9) Metoda se aplică.

3 Metoda mixtă presupune utilizarea metodei reflexiilor multiple şi a metodei de calcul punctuale pentru determinarea iluminării medii pe suprafaţa planului de lucru (planului util).Iluminarea punctuală minimă directă de pe planul util calculată prin metode punctuale. Metoda mixtă este cea mai exactă şi completă dintre metodele de calcul utilizate. Cu cât numărul punctelor de calcul este mai mare cu atât calculul este mai precis. Aplicarea acesteia permite verificarea cantitativă a sistemului de iluminat ceea ce presupune determinarea iluminării medii pe suprafaţa de lucru (relaţia 4. Iluminarea medie Em se compară cu valoarea iluminării medii impuse de normativ.5.10) Pentru aplicarea metodei de calcul punctuale.11) C1 = min Em unde: E m = E mr + E md E min = E mr + E d min E md .4. necesare realizării confortului luminos pentru tipul de activitate desfăşurată în încăperea respectivă.2 Metoda de calcul punctuală Utilizarea metodelor de calcul punctuale permite determinarea iluminării medii directe pe suprafaţa planului util al încăperii. E min .1).Iluminarea punctuală minimă de pe planul util. Relaţiile de calcul al iluminării directe punctuale Edi sunt specifice fiecărui tip de sursă: punctuală. suprafaţa planului util se împarte într-o reţea de pătrate. Emd = 1 i ∑ Edi n n =1 (4. 4. Această metodă permite aprecierea uniformităţii iluminării pe planul de lucru (planul util) prin determinarea coeficientului de uniformitate generală: E (4. punctele de calcul fiind considerate în centrele pătratelor.Iluminarea medie directă de pe planul util calculată ca medie aritmetică a iluminărilor punctuale. Pentru un calcul cu o eroare sub 5% se recomandă ca numărul de puncte să fie între 250….1. 1000. liniară sau de suprafaţă. E d min .5. Iluminarea medie directă Emd pe planul util se calculează ca fiind media aritmetică a iluminărilor directe punctuale.1. 12 .

Iluminarea punctuală minimă de pe planul de lucru efectiv (zona sarcinii E min vizuale).Metoda mixtă permite. iar metoda mixtă pentru o stabilirea soluţiei optime a sistemului de iluminat. Încăperi cu înălţimi mai mari de 5m (ex: hangare de testări şi reparaţii avioane). Aceşti coeficienţi se compară cu valoarea limită admisă de normativul în vigoare. ′ . Metoda factorului de utilizare şi metoda mixtă stau la baza programelor de calcul specializate pentru predimensionarea şi dimensionarea sistemelor de iluminat interior. s-a efectuat calculul puterii specifice pentru un iluminat general care realizează un nivel de iluminare de 300lx sau 500lx pe planul util. ′ max . în general. în funcţie de condiţiile concrete întâlnite. muncă de laborator etc. de asemenea. valoare precizată în funcţie de destinaţia încăperii.. Pentru calculul acestora.Iluminarea punctuală maximă de pe planul de lucru efectiv (zona sarcinii E max vizuale). ′ min .4 Calculul puterii specifice necesare realizării nivelului de iluminare impus prin normativ Valorile puterilor specifice pot varia pentru aceeaşi încăpere luând în consideraţie înălţimea acesteia. Pentru încăperi cu înălţimi cuprinse între valorile limită considerate. pornind de la nivelul de iluminare impus prin normativul în vigoare. reprezintă situaţii particulare. În cazul încăperilor care necesită un nivel mare de iluminare pe masa de lucru efectiv. s-a considerat o înălţime a încăperii cuprinsă între 2.1.Iluminarea punctuală minimă directă de pe planul de lucru efectiv (zona Ed sarcinii vizuale). 4. nivel de iluminare impus de reglementările tehnice în vigoare şi înălţimea încăperii. care se vor trata cu atenţie. normativ adaptat la cerinţele normelor europene. Puterea specifică necesară pentru realizarea unui iluminat local ( atunci când E ≥ 750lx ) se va lua în consideraţie separat.5.Iluminarea punctuală maximă directă de pe planul de lucru efectiv (zona Ed sarcinii vizuale). În Anexa II. aprecierea uniformităţii iluminării pe masa de lucru efectiv (zona sarcinii vizuale situată în planul util) prin determinarea coeficientului de uniformitate C 2 : E′ (4. în funcţie de modul de organizare al posturilor de lucru. Metoda factorului de utilizare este folosită pentru predimensionare.) şi între 3m şi 5m pentru încăperile în care sarcina vizuală are. 13 . valorile puterilor specifice se vor determina prin interpolare.A1 sunt prezentate valorile puterilor specifice în funcţie de destinaţia încăperii. dimensiuni mari (spaţii tehnice). alegând soluţii de iluminat eficiente din punct de vedere energetic.4m şi 4 m în cazul încăperilor cu sarcină vizuală de dimensiuni reduse (activitate intelectuală.12) C 2 = min ′ E max unde: ′ = E mr + E d ′ min E min ′ = E mr + E d ′ max E max ′ .4.

6 RECOMANDĂRI PRIVIND REALIZAREA CONFORTULUI VIZUAL ÎN CONDIŢII DE PERFORMANŢĂ ENERGETICĂ A SISTEMELOR DE ILUM INAT Mediul luminos confortabil este determinat de o serie de factori cantitativi şi calitativi care caracterizează un sistem de iluminat artificial interior conducând la asigurarea confortului vizual.5. efecte ce se manifestă în timp.2 EVALUAREA CALITATIVA A SISTEMELOR DE ILUMINAT INTERIOR. 14 . precum şi a implementării unor soluţii performante din punct de vedere energetic se fac luând în considerare următoarele aspecte: • alegerea adecvată a echipamentelor electrice din punct de vedere funcţional. METODE DE EVALUARE O soluţie adecvată a sistemelor de iluminat din punct de vedere a confortului vizual se adoptă numai atunci când sistemul de iluminat este corect dimensionat atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. pentru crearea unui ambient luminos confortabil. foarte diferite ca valoare şi adaptarea permanentă a acestuia la niveluri diferite de luminanţă conduce la apariţia orbirii de inconfort (orbire psihologică). 4. Orbirea de inconfort are efecte nedorite asupra omului. Distribuţia spaţială a luminanţelor constituie un criteriu important în evaluarea calitativă a confortului luminos.Pentru calcul s-au folosit corpuri de iluminat adecvate activităţii tipului de încăpere şi mediului din încăpere. 4. este esenţial ca acest fenomen să fie controlat. • metoda curbelor de luminanţă limită. funcţionalităţii şi esteticii încăperii în care se desfăşoară activitatea umană. Prezenţa în câmpul vizual al omului a numeroase luminanţe. De aceea. Confortul vizual generat de sistemul de iluminat este apreciat din punct de vedere calitativ prin două metode agreate şi menţionate în normativul în vigoare: • metoda UGR (Sistemul unificat al CIE de evaluare). Dimensionarea şi proiectarea corespunzătoare a sistemelor de iluminat artificial in vederea asigurării confortului vizual prin respectarea factorilor cantitativi şi calitativi impuşi de normativul in vigoare.

în consecinţă.3 Alegerea aparatajului auxiliar Aparatajul auxiliar necesar funcţionării adecvate a surselor de lumină este reprezentat de balast şi condensator.6. • modul de distribuţie al fluxului luminos (direct.1 Alegerea echipamentelor electrice din punct de vedere funcţional 4.2 Alegerea corpului de iluminat Din punct de vedere funcţional. • unghiul minim de protecţie vizuală. semiindirect. de condiţiile minime de confort pe care trebuie să le asigure sistemul de iluminat. utilizare metode de calcul precise pentru stabilirea soluţiei luminotehnice. astfel încât instalaţia de iluminat să prezinte un grad ridicat al eficienţei energetice. • luminanţă. 4. direct-indirect.1 Alegerea sursei de lumină Sursa de lumină sau lampa electrică realizează conversia energiei electrice în energie luminoasă. • tipul suprafeţei pe care va fi montat. semi-direct. • grad de protecţie la agenţii de mediu. . activitatea desfăşurată.6. 4.6. • durata de punere în funcţiune.1. indirect). • geometrie şi dimensiuni CIL. Ra. • grad de protecţie la electrocutare. • estetică. • durata de funcţionare. 15 .6. tipul corpului de iluminat se alege în funcţie de o serie de criterii: • activitatea desfăşurată în încăperea respectivă. Pentru realizarea unui mediu luminos adecvat se recomandă ca. 4. Alegerea parametrilor enumeraţi anterior se face de către specialistul în tehnica iluminatului în funcţie de destinaţia încăperii. • redarea culorii caracterizată prin indicele de redare a culorilor.1.1. în alegerea sursei de lumină să se ia în consideraţie parametrii luminotehnici ai surselor de lumină: • culoarea aparentă.• • • • alegerea judicioasă a echipamentelor electrice utilizate. utilizarea programelor de calcul specializate pentru o dimensionare corectă a soluţiilor de iluminat în vederea evitării supradimenionării sau subdimensionării sistemelor de iluminat artificial. alegerea adecvată a tipului de sistem de iluminat din punct de vedere al distribuţiei fluxului luminos în spaţiu. • temperatura de culoare.

localuri de lux etc. Alegerea unor corpuri de iluminat cu randament necorespunzător duce la reducerea eficienţei energetice a sistemului de iluminat. Din punct de vedere al eficienţei luminoase.98.6.Balastul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să asigure stabilizarea descărcării. corpurile de iluminat sunt distribuite de către furnizorii de echipamente. Din punct de vedere funcţional. atenuarea fenomenului de pâlpâire. să prezinte un factor de putere ridicat. 4. se va opta cu preponderenţă pentru corpuri de iluminat cu randament optic mare. η . In general. cu condiţia realizării condiţiilor de confort vizual impuse de normativ. sursele de lumină pot fi: surse cu radiaţii produse pe cale termică (surse cu incandescenţă) sau surse cu radiaţii produse prin agitaţie moleculară (surse cu descărcări) .2. astfel încât funcţionarea surselor de lumină să se facă la parametrii nominali. se recomandă utilizarea cu preponderenţă a surselor cu descărcări. Deci.1 Alegerea sursei de lumină In funcţie de natura producerii radiaţiilor luminoase. Utilizarea surselor cu incandescenţă este permisă numai în cazuri speciale (ex: lăcaşe de cult. 4. 4. eficacitatea luminoasă a acestora fiind de cca 3…6 ori mai mare. complet echipate.2 Alegerea energetice echipamentelor electrice din punct de vedere al performanţei 4. aceste echipamente electrice trebuie să prezinte compatibilitate electrică. balasturile electronice au un consum energetic redus.2 Alegerea corpului de iluminat Din punct de vedere al performanţei energetice. alegerea corpului de iluminat se va face în funcţie de randamentul optic al acestuia.28 şi 0.2. în condiţiile în care calitatea mediul luminos a unei încăperi (oricare ar fi destinaţia acesteia) este cea indicată prin normativul în vigoare. utilizarea acestora conducând la o importantă reducere a consumului global 16 .6. culoarea aparentă caldă etc. Randamentul optic al corpurilor de iluminat variază în funcţie de tipul corpului de iluminat şi de firma producătoare. să introducă un procentaj redus de armonici. sursele cu descărcări folosite în interiorul clădirilor sunt net superioare celor cu incandescenţă. să fie echipat cu sisteme de atenuare a paraziţilor radio sau TV.2.6. În consecinţă. acolo unde condiţiile de confort (redare excelentă a culorilor.) impun această soluţie neeconomică atât din punct de vedere al consumului de energie cât şi din punct de vedere al costurilor de întreţinere. ).3 Alegerea aparatajului auxiliar Balasturile utilizate în circuitul de alimentare ale surselor de lumină pot fi: balasturi electromagnetice şi balasturile electronice. Din punct de vedere al eficienţei energetice.6. foaierele teatrelor. să prezinte o funcţionare silenţioasă o perioadă cât mai lungă de timp. acesta având o gamă de valori cuprinsă între 0.

astfel încât aceasta să îndeplinească factorii cantitativi şi calitativi ce caracterizează un sistem de iluminat. în cazul în care iluminatul natural nu este satisfăcător sau lipseşte. B . atunci când componenta naturală lipseşte.înaltă calitate . Concepţia unui sistem de iluminat interior se face astfel încât acesta să răspundă unor cerinţe funcţionale. confortabil şi estetic. creşterea duratei de funcţionare a acestor surse. sistemul de iluminat trebuie să fie funcţional pentru a asigura desfăşurarea activităţii umane şi să se poată adapta la realizarea unor aspecte specifice variabile în timp şi spaţiu. 4. E . 4. Din punct de vedere al performanţei energetice. muzee etc. În plus. Sistemele de iluminat normale pot fi sisteme de iluminat principale care realizează iluminatul general al încăperii necesar desfăşurării activităţii. sistemul de iluminat trebuie dimensionat astfel încât consumul de energie electrică să fie minim. Balasturile electromagnetice pot fi utilizate. astfel: • sisteme de iluminat normal – care asigură desfăşurarea activităţii umane în condiţii optime de confort vizual. continuarea lucrului etc. de accent etc.3. sistemul de iluminat interior normal trebuie să fie în armonie cu ambientul arhitectural (atât ca redare a volumelor interioare. C . elemente de construcţie cu rol decorativ. de asemenea. 17 .6. prin mod de concepţie şi realizare.calitate foarte scăzută) • nivelul de iluminare impus prin normativ. Sistemele de iluminat interior pot fi clasificate din punct de vedere funcţional. în condiţiile realizării unui mediu luminos adecvat activităţii umane desfăşurate. cum ar fi: creşterea eficacităţii luminoase a lămpilor fluorescente. cele secundare au un domeniu mai restrâns de aplicabilitate cum ar fi: expoziţii.calitate medie. completate sau nu cu sisteme de iluminat secundare cu rol în realizarea unor efecte luminoase decorative. dar numai cele performante. Sistemele de iluminat principale se realizează pentru orice incintă. luând în considerare criteriile de realizare a performanţei energetice. să asigure mediul luminos funcţional.1 Alegerea tipului de sistem de iluminat normal Soluţia sistemului de iluminat normal se stabileşte luând în consideraţie situaţia de seara/noapte. magazine. în funcţie de activitatea desfăşurată în încăpere. la o serie de avantaje din punct de vedere funcţional.de energie electrică (pentru întreaga clădire) şi. mobilier etc.3 SISTEME DE ILUMINAT ARTIFICIAL Sistemele de iluminat interior trebuie. Astfel. în vederea gestionării judicioase a energiei electrice. La alegerea sistemului de iluminat se au în vedere următoarele aspecte: • sarcina vizuală specifică activităţii desfăşurate în încăperea respectivă.6. • sisteme de iluminat de siguranţă care trebuie să asigure condiţii optime pentru evacuarea persoanelor din clădire în caz de urgenţă. estetice. D . • clasa de calitate a sistemului de iluminat (A . posibilitatea varierii fluxului luminos în funcţie de necesităţile utilizatorului.calitate scăzută. economice şi de performanţă energetică.foarte înaltă calitate.

SIL directindirect. Inconvenientul pe care-l prezintă acest tip de sistem de iluminat este acela că realizează o distribuţie necorespunzătoare a luminanţelor în câmpul vizual al utilizatorului (plafonul rămâne slab iluminat. săli de bibliotecă etc.3.1 ). luminanţa acestuia contrastând puternic cu luminanţa mare a corpului de iluminat) Dacă se adoptă măsurile necesare realizării unui mediul luminos calitativ. SIL indirect). acest tip de sistem poate fi utilizat şi pentru iluminatul unor încăperi cu activitate intelectuală cum ar fi: săli de clasă. dacă nu se adoptă măsuri corespunzătoare pentru evitarea apariţiei orbirii de inconfort sau incapacitate.2. Acest tip de sistem de iluminat se recomandă şi este folosit . flux superior Φ s şi fluxul emis de corpul de iluminat Φ c . deoarece acesta este dirijat direct către planul util. 4. deci o mai bună modelare spaţială a sarcinilor vizuale.1 Clasificarea sistemelor de iluminat după distribuţia spaţială a fluxului luminos Clasificarea sistemelor de iluminat după distribuţia spaţială a fluxului luminos se face în funcţie de raporturile dintre cele două fluxuri semisferice. SIL semi-indirect. în cazul clădirilor de tip industrial. acolo unde se impune o reliefare bună a sarcinii vizuale.6.2 Clasificarea sistemelor de iluminat normal Sistemele de iluminat normal se clasifică după mai multe criterii: • distribuţia fluxului luminos în spaţiu. Eficienţa energetică este mare în cazul realizării unui sistem de iluminat direct.3. SIL semi-direct.• • modul de distribuţie a fluxului luminos ( SIL direct. în general. Se recomandă în acest caz utilizarea pentru finisajul interior a unor vopsele care să asigure un factor de reflexie ridicat. birouri. după caz. depozite etc. 4. astfel încât cantitatea de flux luminos reflectat de suprafeţele pereţilor şi care ajunge pe plafon să fie cât mai mare. dar confortul vizual scade. flux inferior Φ i . sistemul de iluminat direct mai prezintă avantajul unei reliefări tridimensionale. • distribuţia iluminării (a fluxului luminos) în plan util. Acest sistem de iluminat este cel mai eficient din punct de Φc vedere al utilizării fluxului luminos emis de corpurile de iluminat. A.9 ) şi o proporţie mică de flux emis în Φc Φ emisfera superioară ( s < 0. Datorită acestui fapt.6. Sistemul de iluminat direct (SIL-D) se caracterizează prin proporţie mare de flux Φi luminos dirijat în emisfera inferioară ( ≥ 0. estetică. pentru a reduce contrastul de luminanţe . 18 .

9 ).6 ). în încăperi unde se impune un confort luminos deosebit. această soluţie se recomandă numai în încăperile în care considerente de ordin estetic o impun. Lipsa Φc Φc suprafeţei de luminanţă mare a corpurilor de iluminat din câmpul vizual al utilizatorului conduce la diminuarea la minim a orbirii de inconfort. de aceea.4 ). Acest tip de sistem de iluminat este recomandat în cazul încăperilor cu activitate intelectuală fiind o soluţie echilibrată atât din punct de vedere al confortului luminos cât şi din cel al eficienţei energetice. D. hoteluri de lux etc.6 < i < 0. încăperile destinate odihnei.9 . muzee. 0. de aceea se recomandă adoptarea unei astfel de soluţii numai în încăperi deosebite din punct de vedere al confortului ce trebuie asigurat.4 ).B. diferenţa între luminanţele Φc Φc suprafeţelor existente în câmpul vizual al utilizatorului scade ceea ce asigură.1 . Sistemul de iluminat semi-direct se recomandă şi în cazul unor încăperi de tip industrial. E.1 < s < 0. 0. Astfel.4 < i < 0. Din punct de vedere al consumului de energie electrică aceasta este o soluţie dezavantajoasă. conducând la creşterea confortului luminos. Sistemul de iluminat direct-indirect (SIL-DI) asigură o distribuţie foarte bună a luminanţelor în spaţiu datorită emisiei de flux luminos către emisfera superioară într-o Φ Φ proporţie mai mare ( 0. Se recomandă o astfel de soluţie în cazul încăperilor în care se impune un confort luminos deosebit. de exemplu: încăperi cu activitate intelectuală. luminanţa acestuia creşte. ceea ce presupune realizarea unui mediu luminos plăcut. Fluxul luminos ajunge pe planul util prin reflexie. divertismentului etc. ≥ 0.1 < i < 0. un confort vizual foarte bun. în încăperi deosebite din punct de vedere arhitectural (clădiri monument de arhitectură. iar performanţa vizuală este importantă. C.6 . Din punct de vedere al consumului energetic acest tip de sistem de iluminat prezintă eficienta cea mai mică. 19 .4 < s < 0. din acest punct de vedere.). influenţând în acest mod productivitatea muncii. în general. acolo unde sarcina vizuală are dimensiuni mici. ceea ce asigură o diferenţă mai mică între luminanţa plafonului şi cea a corpului de iluminat precum şi a altor suprafeţe ale încăperii.9 şi 0.6 < s < 0. Sistemul de iluminat semi-indirect (SIL-SID) dirijează fluxul luminos într-o Φ Φ proporţie semnificativă către emisfera superioară ( 0. Φc Φc Deoarece cantitatea de flux luminos emisă către plafon este mai mare. Acest Φs Φc sistem de iluminat se utilizează. Sistemul de iluminat indirect (SIL-ID) Acest sistem de iluminat dirijează fluxul luminos către emisfera superioară în proporţie foarte Φi Φs mare ≤ 0 . Sistemul de iluminat semi-direct (SIL-SD) se caracterizează printr-o distribuţie mai echilibrată a luminanţelor în spaţiu ( creşte proporţia de flux luminos emis de corpurile Φ Φ de iluminat în emisfera superioara: 0.

3. ori de câte ori este posibil. În cazul acestor încăperi de dimensiuni mari. în condiţiile în care mediul luminos este confortabil şi corespunde factorilor cantitativi şi calitativi caracteristici. În acest mod se realizează o utilizare mai eficientă a fluxului luminos printr-o dirijare corespunzătoare şi în cantitatea dorită către zona de interes. se recomandă. Sistemul de iluminat general uniform distribuit nu se recomandă ca soluţie în cazul încăperilor de tip industrial de dimensiuni mari. Repartizarea neuniformă a luminanţei în planul util are efecte negative asupra utilizatorului. astfel încât să se realizeze un sistem integrat de iluminat artificial şi natural. adoptarea unor soluţii de sisteme integrate de iluminat artificial şi natural. Sistemul de iluminat general uniform distribuit se realizează printr-o amplasare simetrică a corpurilor de iluminat. manifestându-se în timp sub forma orbirii de inconfort.6. C. după o regulă bine definită. conform normativ în vigoare. B. Controlul acestui aspect cantitativ al sistemului de iluminat se face prin intermediul factorilor de uniformitate C1. Se poate adopta o astfel de soluţie şi în cazul încăperilor de dimensiuni mai mari cum ar fi sălile de sport. ceea ce influenţează în mod determinant confortul vizual. Un astfel de sistem de iluminat se utilizează atunci când nivelul de iluminare impus de normativ pentru o anumită activitate este foarte mare şi un iluminat general care să realizeze acest nivel de iluminare ar fi ineficient din punct de vedere energetic. zone de depozitare). acolo unde se desfăşoară efectiv activitatea utilizatorului. unde se desfăşoară activităţi diverse. acolo unde există suprafeţe vitrate puternic. de tip industrial. În aceste cazuri. pe zone în care se desfăşoară activităţi diferite (zone cu sarcini vizuale diferite ce necesită niveluri de iluminare diferite. zone de circulaţie.4. 20 . deoarece sistemul este ineficient din punct de vedere al eficienţei energetice. Performanţa energetică a acestui sistem este bună. unde consumul de energie electrică pentru iluminatul artificial al spaţiilor este important.2 Clasificarea sistemelor de iluminat după distribuţia în planul util a iluminării (respectiv a fluxului luminos) Repartizarea uniformă a iluminării (sau a fluxului luminos) în planul util conduce la o distribuţie echilibrată a luminanţelor în planul în care se desfăşoară activitatea. In astfel se situaţii se recomandă alte tipuri de sisteme de iluminat. Sistemul de iluminat local face parte din sistemul de iluminat al încăperii care devine astfel un sistem de iluminat combinat ce asigura un iluminat general pentru planul util al încăperii completat de un iluminat local şi are ca scop realizarea unui nivel mai mare al iluminării (corespunzător normativ) pe suprafeţe restrânse de lucru. se recomandă acţionarea (automată sau manuală) sectorizată a corpurilor de iluminat (în şiruri paralele cu suprafeţele vitrate). hale industriale în care se desfăşoară acelaşi tip de activitate. Sistemul de iluminat general localizat sau zonat Aceste sisteme de iluminat se caracterizează prin realizarea unor niveluri de iluminare diferite. depozite. C2.2. conform căreia distanţele dintre primul şir de corpuri de iluminat şi perete să fie jumătate din distanţa dintre două şiruri de corpuri de iluminat. Acest sistem se recomandă ca o soluţie adecvată şi din punct de vedere energetic pentru încăperile având dimensiunile normale. A. ăn care fluxul luminos provenit de la sistemul de iluminat artificial să completeze necesarul de flux luminos pentru încăperea respectivă.

prin intermediul senzorilor care detectează prezenţa utilizatorilor în încăpere.3. Acest tip de control se poate realiza prin: • sisteme fără detectare automatizată a prezenţei utilizatorilor în încăpere Acţionarea corpurilor de iluminat se face prin intermediul: . se poate implementa încă din faza de proiectare printr-o concepţie corectă a sistemului de iluminat.3 SISTEMUL INTEGRAT DE ILUMINAT ARTIFICIAL ŞI NATURAL Sistemele integrate de iluminat au ca scop realizarea mediului luminos confortabil în condiţiile utilizării echilibrate a luminii naturale. Scoaterea corpurilor de sub tensiune se face etapizat. proiectantul sistemului de iluminat trebuie să conceapă sistemul de iluminat ca pe un sistem integrat prin implementarea unor soluţii agreate şi de beneficiar. la care se adaugă stingerea automată la sfârşitul programului.1 Controlul sistemului de iluminat în funcţie de timpul de utilizare al încăperii. Senzorul de prezenţă comandă punerea sub tensiune a corpurilor de iluminat în momentul în care sesizează prezenţa utilizatorilor în încăpere şi apoi scoaterea de sub tensiune a acestora atunci când ultima persoană părăseşte încăperea.6. în funcţie de care se poate face diferenţierea acestora din punct de vedere al gestionării judicioase a energiei electrice. în acest caz.întreruptoarelor manuale.2 Controlul sistemului de iluminat în funcţie de accesul luminii naturale Acest tip de control se poate realiza prin: • acţionarea sectorizată a corpurilor de iluminat Acest lucru presupune acţionarea corpurilor de iluminat în şiruri paralele cu ferestrele. Avantajul constă în faptul că utilizarea corpurilor de iluminat se face numai pe perioada utilizării încăperii. 4.6. costuri ce se amortizează în timp prin economia de energie ce se realizează.6. .întreruptoarelor manuale. Stingerea automată se poate realiza prin intermediul unui ceas programator care să comande întreruperea alimentării cu energie electrică. prin reducerea treptată a nivelului de iluminare. iar din punct de vedere al confortului vizual şi al performanţei energetice reprezintă soluţia cea mai indicată. Acest tip de control nu presupune costuri suplimentare. Deşi sistemul de iluminat al unei încăperi este conceput pentru situaţia de seară/noapte (iluminatul natural lipseşte sau este insuficient). Sistemul este eficient şi se realizează cu costuri suplimentare reduse. 4. pentru a se evita funcţionarea sistemului de iluminat după terminarea programului. astfel încât corpurile de iluminat să fie puse sub tensiune pe măsură ce iluminarea produsă de lumina naturală scade în intensitate.4. • sisteme cu detectare automată a prezenţei utilizatorilor în încăpere Acţionarea corpurilor de iluminat se poate face. Eficientizarea sistemului prin implementarea acestui sistem rămâne însă la 21 . neexistând consumuri inutile de energie electrică. Creşterea performanţei energetice a sistemelor integrate de iluminat se face prin implementarea unui tip de control. Implementarea acestui sistem presupune însă costuri de investiţie suplimentare.3.

• reglarea automată a fluxului luminos emis de sursele de lumină ce echipează corpurile de iluminat dintr-o încăpere prin intermediul unor fotocelule montate în încăpere care comandă variaţia tensiunii la bornele surselor de lumină artificială în funcţie de aportul de lumină naturală.1 VALORI RECOMANDATE PRIVIND PUTEREA SPECIFICĂ CONSUMATĂ PENTRU ILUMINATUL INTERIOR GENERAL ÎN PROIECTAREA SISTEMELOR DE ILUMINAT 22 . Se realizează astfel un iluminat integrat artificial – natural. permite măsurarea consumului real de energie electrică. existând riscul ca funcţionarea sistemului de iluminat să nu se realizeze la parametrii nominali sau să nu se realizeze parametrii de confort luminos.A.latitudinea utilizatorilor prezenţi în încăpere. • control centralizat al instalaţiei de iluminat din clădire Un alt tip de control al iluminatului.3 Controlul mixt al sistemului de iluminat în funcţie de timpul de utilizare al încăperii şi de accesul luminii naturale Acest tip de control se poate realiza prin: • control local la nivelul fiecărei încăperi Prin combinarea celor două tipuri de control al iluminatului pot fi obţinute alte variante de control. ANEXA II. Deci implementarea acest tip de control presupune o urmărire atentă a acestui aspect de către utilizatori. amortizarea acestora se face într-un timp relativ scurt prin reducerea semnificativă a consumului de energie pentru iluminatul spaţiilor. 4. cu efecte pozitive asupra confortului vizual al utilizatorilor şi eficient din punct de vedere al consumului de energie electrică. Controlul şi gestiunea instalaţiei de iluminat se poate realiza prin intermediul unui program de calcul specializat care conferă acesteia eficienţă şi flexibilitatea. pe tipuri de încăperii având destinaţii diferite deci programe diferite de funcţionare. acţionarea corpurilor de iluminat fiind manuală.3. cea mai eficientă fiind aceea în care se folosesc senzori de prezenţă pentru acţionarea corpurilor de iluminat şi celule fotoelectrice pentru reglarea fluxului luminos în funcţie de aportul de lumină naturală. înregistrarea curbelor de sarcină.6. Costul investiţiei este mai ridicat dar. 4. se poate realiza prin intermediul implementării unei instalaţii BMS.

.3 3.3…………7.2.7 1..9 13.3 6.9 3.6.2 13.4 ÷4m 2 3 ÷5m 0 1 3 1.5.0………..17. Brutării Prepararea şi coacere Finisare. laminare.2 3.…….3…………5....6 3. ferme de lapte.2 5.3…………7.7……… 17.9 3...7…………2.9 6.4. Industria ceramică a sticlei 500 200 100 100 150 100 150 200 100 300 200 500 200 500 100 300 150 200 50 200 200 13.3…………5.9 Uscătorii 50 Preparare...5 5.4.6..3……. toalete Infirmerii Săli consiliu medicale Sălile maşinilor Săli cu panouri de comandă Depozite. Industria cimentului Uscătorii Prepararea materialelor Lucru mecanizat general Forme brute..9 1.8………..…. Clădiri pentru agricultură Utilaje pentru încărcarea şi manevrarea produselor Grajduri Ţarcuri pentru animale bolnave Zone de preparare a hranei.3……….9 13..2 1..5 6.3…………7. decorare 4.9………. coridoare Platforme de încărcare Scări...6.5……….3…………7. Arii comune ale clădirilor Birou Holuri de intrare Holuri hotel Zone de circulaţie..0……….5 3.7………..3.2 3. scări rulante Cantine Camere de odihnă Săli pentru exerciţii fizice Săli de baie..……….5.5.7…………2.. spălătorii 3.10.5.17.3……….………. lucru mecanizat 300 Smălţuire.2 3.5.5.8…………5.3…………7. magazii Spaţii pentru ambalare Puncte de control 2.Tipuri de destinaţii Em [lx] Putere specifica pi ⎢ 2 ⎥ ⎣m ⎦ pentru încăperi având înălţimea cuprinsă între: ⎡W ⎤ 2. 300 23 ..10..9 5.3 5.. neprelucrate 5..4.6……….0……….0 3.9 6..2 5.7……….7……….6 3.3…..17. presare.7……….0……….7 3..17..5..3 300 500 50 200 300 300 6...7 13.0…….2 2. glazurare.

3…………7.2 Polizarea sticlei optice. gravură.8…………17.6……….0. laboratoare Producţie farmaceutică Producţie de anvelope Controlul culorilor 50 150 300 500 5.8…………17.modelare brută.5…………13. 750 modelare de precizie (în general 300) Lucru decorativ 500 13.4 13.2 10.2 6.0…………10..8.3 500 500 1000 (iluminat general 500 lx) Tăieri.3…………7.8…………17. suflare în sticlă Polizare..…….0 4.4 7.4 24 . Industria electrotehnică şi electronică Producţie de cabluri şi 300 conducte Confecţionare bobine mari 300 Confecţionare bobine de 500 mărime medie Confecţionare bobine de 750 mărimi mici (iluminat general 500lx) Impregnare bobine 300 Galvanizare 300 13.4 10.17.2 (în general 500) 6. Industria chimică.2 (în general 500) Producţie de pietre preţioase 1500 13.4 13.9 6. finisări.8……….9 7.8…………17.8..9 1.8…………17.2 6.8…………17.5…………13.6 13.3…………2.2 13.…17. plastică şi a cauciucului Procese automatizate cu comandă de la distanţă Procese cu intervenţie manuală limitată Locuri de muncă manuală Camere de măsurare de precizie.2 7.6…. lustruire.3…………7.8…….…………5. control 750 (iluminat general 500 lx) 7. 750 polizarea şi gravura cristalului (în general (manuale) 300) Lucru de precizie 1000 13.6…………8.

.4 13..0…………6.9 11.0…………6.6 11..17.9 2..17...2 13.. 17.9 11...7…………10.0 10.0…………6. măcelării.7 5.trieri. fabrici de ciocolată şi fabrici de zahăr Sortare şi spălare produse ambalare Iluminat general în abatoare.0 300 500 500 500 500 1000 (iluminat general 500lx) 50 100 200 200 200 6.15.7………. Turnătorii Tuneluri subterane.9 13.17. Industria alimentară Iluminat general în zone de muncă la fabrici de bere.9……….5………. lăptării şi rafinării de zahăr Tăiere şi sortare fructe şi legume Producţie de alimente delicatese.….8.15.8……….6……….0…………6.7 25 .8………. 3...8…….10.7 5.9……….. pivniţe Platforme Pregătirea nisipului Vestiare Locuri de muncă la cupolă şi mixer 1.2 13.3………… 1..Asamblare brută 300 (transformatoare mari) Asamblare medie (panouri de 500 comandă şi control) Asamblare fină (telefoane) 750 (iluminat general 500lx) Asamblare de precizie 1000 (echipamente de măsură) (iluminat general 500lx) Ateliere electronice. 1500 ajustări (iluminat general 500) 8. testări.6 6.8……….2 13.2 5.17.9…………15..7 300 500 10.0…………12....2 9..0…………12.8…..4 5.. sortări Laboratoare Controlul culorii 200 7... bucătării Producţie de ţigări Controlul producţiei şi al produselor.

.Băi de turnare Zone de scoatere a materialelor din băile de turnare Turnare mecanizată Turnare manuală Matriţare Confecţionare modele 10.8…………17.9….9…….2 Fabricarea pantofilor 12..4……….20.9 11. Spălătorii şi curăţătorii chimice Recepţie.7 26 .4 11.4 6.….9……….6 5.Saloane de coafură Coafare 11.7..4 11.13.….0……….16.9……….1 6.7……. marcare şi sortare 300 obiecte Spălare şi curăţare.9……….7…………..9….0…………7.6………..6…….7.13.7………….9……….. tăiere Sortare Colorare.9 11.13.9 12. lustruire.9 6....6 7.. răzuire.….6 7.9…………15.9 13....2 Controlul culorilor 13..10.. Industria pielăriei Curăţare de carne.13.13.4 11.9 11.…… 15.7. Producţia de bijuterii Lucrul cu pietre preţioase 200 200 200 300 300 500 500 11..0…………7..9………. .6 13. nuanţare Controlul de calitate 300 500 500 500 1000 (iluminat general 500lx) 1000 (iluminat general 500lx) 500 11.8…………17. cusut. frecare.10.4 5.7. întoarcerea pielii Lucru de şelărie.8 1500 (iluminat general 500lx) Producţia bijuteiilor 1000 (iluminat general 500lx) Producţia manuală ceasuri 1500 (iluminat general 500lx) Producţia automatizată ceasuri 500 12.……..13.6 5..9…………15. călcare 300 Control şi ajustări 750 13.

8…………17.2 1.6……….. 21.5…………3. matriţare.. micromecanică.10.3 4..2 Fabrici de celuloză 200 Fabricarea şi procesarea hârtiei 300 Legări de cărţi şi copertări 500 16..6…………10..17.3…………..13..…….8…………17.2 16.5.8………....3…………6.7……… .7.3…………6.17.8 ……….1...8…………21.…2.6 13.6…………10.6……….6.……..0 6.6.6….9 2.7 7.7 13.0….8…….…………17. Centrale de producere a energiei Spaţii de alimentare cu combustibil Sala cazanelor Sălile maşinilor Spaţii auxiliare.7 5..Fabricarea mănuşilor 14.8. cu toleranţe sub 0.21.7 7.. fabricarea sculelor 15..….5.…. pompe..0….. aparataj Camere pentru redresoare Camere pentru acumulatori 50 100 200 200 500 150 150 150 100 5...7 5.4 27 .5. 7.1 7. . Industria metalurgică Forjare..…….9 16.. asamblări la rece Lucru brut sau mediu. Industria hârtiei 500 200 300 300 500 750 300 200 300 750 200 300 500 750 300 750 1000 (iluminat general 500lx) 12.9…………10.0…….0 16...6.3 2..6 6.0 5..4 5.2 4.5…………3.3……….0 13.0…….6 13.10.….7 7....….. control Desenarea formelor ţevilor şi cablurilor metalice Lucru cu table mai groase de 5mm Lucru cu foi mai subţiri de 5mm Fabricarea sculelor şi a echipamentelor de tăiere Asamblare brută Asamblare medie Asamblare fină Asamblare de precizie Galvanizare Pregătirea suprafeţelor şi vopsire Mecanică de precizie.8……….….7…….0…………6.1 mm Trasare.0……….2 6.3 4. matriţare Sudări.7 7. cu toleranţe mai mari de 0.6 5.0…….1 mm Lucru de precizie. condensatoare Camere de comandă Staţii interioare de conexiuni Boxe trafo.9 13.

.5.17.6.. Industria textilă Băi..8………..2..5………..4 10.5……….6……….7....0 4.0……….0…………6.5.3 4.…. 500 maşini de tipărit.5………. desenare. lucru cu pliuri..8……….3……….2 28 .6. tricotare Cusut.Cameră pentru compensatorul 200 sincron Cameră pentru grup electrogen 200 Gospodării de cabluri 100 17. croşetare. etc Toarcere.0……….. măsurări. gofrare..8……….……. tricotare fină 50 150 200 50 200 300 300 500 50 200 300 5..6.5 5. înfăşurare. desfaceri baloturi material Dărăcire. împletire.2 750 (iluminat general 500lx) 13.6.3………. Tipografii Tăiere.17.17..8……. călcare. Industria metalurgică şi siderurgică Procese automatizate fără intervenţii manuale Procese de producţie cu intervenţii manuale ocazionale Procese de producţie cu operaţie manuală permanentă Depozite Cuptoare.7 5.0……….2 13..13.2 1.9 5. retuşări 1000 (iluminat general 500lx) Controlul culorilor (dacă e 1500 cazul) (iluminat general 500lx) Clişee metalice 2000 18.7 1.0……….4 10.6.0 13.1.0……….2 1.17... tăiere.. prelucrare cânepă. măsurare.7 500 13.4 13. litografiere.. furnale Laminoare Platforme şi panouri de control Testări.7 5.3……….3 10. controale Tuneluri subterane 19.0……….13...8….3 5...0………. matriţare Sortare hârtie şi tipărire 500 manuală Setări. lucru cu clişee.. spălare.9…………10.2.9 7..13..7 6. potrivire.17. pretoarcere..

..2 2. nuanţări 500 (iluminat general 500lx) Uscătorii 100 Imprimări automate 500 Scoatere noduri..……. sortări 1000 (iluminat general 500lx) Control de calitate şi al culorii 1000 (iluminat general 500lx) Reparări.17.17..8 16...0 11. Industria lemnului şi a mobilei Procese total automatizate Proces de umezire cu abur Lucru la gater 50 150 300 Asamblare caroserii Vopsitorii. colorări.4 11.8…….…. îmbunătăţiri 1500 (iluminat general 500lx) Confecţionare pălării 500 20.8…….4……….2 1.8……….17.10.…..17...0………..2 13.0 4.17.8…….16.21.5.6……….2 13.……..5….Design manual.9……….9…..13..8….2 13..8…..17.…….6 29 .3 7.5…………..17.……...13..4 13.2 13.3.8…….13.2..3………. desenare tipare 750 (iluminat general 500lx) Finisări.……..4 10.….2 13.. lustruit în camere 13.….. Industria construcţiilor de maşini 500 750 (iluminat general 500lx) Vopsirii particulare pe zonă şi 1000 control (iluminat general 500lx) Fabricarea manuală tapiţerii 1000 (iluminat general 500lx) Control final 750 (iluminat general 500lx) 21.4 13..8….

7 7. spaţii funcţionale 200 Restaurant auto-servire 200 Bufet 300 Săli de conferinţă 500 Coridoare 100 25.4. Spaţii de divertisment şi muzee Teatre şi săli de concert 200 Săli polivalente 300 Săli pentru repetiţii.10..15.8….6……….9……..8……….….4 7.10.…….6 13.0 11.6 30 .…….17.…….8……….10..10..…….2 Recepţii 300 Bucătării 500 Restaurante...…….0……….8……….. lăcuire..6……..……. citit.9…….10.2 7..10.17.6….5 7.2 13..17.10.6…….……....8…….13.…...2 11..6 13. Restaurante şi hoteluri 500 750 (iluminat general 500lx) proiectare 500 300 300 200 300 500 500 500 13.04….3…………..17.12.9 Control de calitate 13.6 7.6 10.. lipire Lustruire.7.6….9 11... încrustare 300 750 500 750 (iluminat general 500lx) 750 (iluminat general 500lx) 7. vopsire.21.6….2 3...6…………10.8…………17.……...7. Spaţii comerciale Spaţii comerciale mici Spaţii comerciale mari Zone case de plată Zone de împachetare 24..6 7.5 5.2 13.6 5.6.0…..17.10.6 7.6……..Asamblare.6….….2 22.15.6 16. procesare de date Desen tehnic Birouri/săli de asistată de calculator Săli de conferinţe şi reuniuni Birouri de primire Arhive 23.….9………. cabine 300 artişti Muzee 300 26.. Biblioteci 7..……...….…. Birouri Scris.8……….13.04….9….6 5.. asamblare fină Lucru cu utilaje mecanizate Selecţie furniruri.4 11.

…….8……….7.2..…..1.... Spitale şi clinici Săli de aşteptare Coridoare.6 13.2 7..Rafturi cărţi Locuri pentru lectură Ghişee 27.10.5 13.5….17.6 1.…….17..….8… ……...10...….……....2 13.9 1.5.17. Instituţii de învăţământ Camere de joacă Săli de clasă în creşe şi grădiniţe Săli de consultaţii Săli de clasă Săli de clasă pentru cursuri de seară sau pentru adulţi Săli de lectură Tablă Tablă de demonstraţie Ateliere Ateliere de artă în şcoli de artă Săli de desen tehnic 200 500 500 300 75 75 75 300 300 300 300 500 5..3…..17.10.8….……..6….6……….………4...21.6………….1.8…….….2 11.0…………..6 13.3…….6…………10.2 6. Parcări interioare Rampe intrare/ieşire pe timp de zi Rampe intrare/ieşire pe timp de noapte Bandă de circulaţie Spaţii de parcare 28..2….…..2 7..8…….8…….9 3.17...6 7.8…….3…………4...8………..6 7.....2 31 .2 13.17.17...2 7.6 1.9…….2 7.0 13.17.2 500 500 500 500 750 750 (iluminat general 500lx) Laboratoare 500 Amfiteatre 500 Săli de muzică 300 Săli de calculatoare 500 Laboratoare lingvistice 300 Săli de studiu 500 Camere comune pentru 200 studenţi şi săli de reuniune Cancelarii 300 Săli de sport şi bazine de înot 300 29.2 13.……..2 13.17.6 13.2 3. ziua Coridoare.6……….….8…….8………..6……….2…..6……….17.10..1.6……….7...17. noaptea Birouri personal Camere personal Iluminat general saloane 200 200 50 500 300 100 13.10.6…………10..6 7.6 7.8…….2…….6 7..5 13.6 3..9 1..….17....8……….…….6 3.10.13.……..5.4 16.2 13..6…………10..….5…..….8….

2 13.17.7 13.6 13.8…....8….5 500 1000 (iluminat general 500lx) 300 750 (iluminat general 500lx) 200 200 500 500 200 200 13. Terapie intensivă: .supraveghere pe timp de noapte Stomatologie: .……..8……...2 100 300 20 3. spaţii de recuperare a bagajelor Zone de legătură.iluminat general Controlul culorii (laboratoare) 1000 (iluminat general 500lx) şi 500 500 500 300 500 300 500 500 13..3………...10..6.9 13.6 1.0….…….…….....…4.7 32 .8….17.6…………..……..2 13..6 13.17.…….8……….0.2 30.17.6……… ..2 13.Băi şi toalete pentru pacienţi Iluminat general săli de consultaţie Examinarea ochilor şi urechilor 200 500 3.17. Aeroporturi Terminale plecări..5………….6…..…….iluminat general .17.…….6….……. scări rulante Birouri de informaţii şi de înregistrare Posturi de control paşapoarte Spaţii de aşteptare Spaţii de depozitare a 5.5..…….2 Camere sterilizate/dezinfectate Săli de autopsie şi morgă 7.2 7.…….8… …….8…...……..8….8….17.0….8….10.6.2.6...17..17..2 Teste de vedere (citit culoare) Saloane dializă Saloane de dermatologie Saloane de endoscopie Săli de pansare Saloane de masaj şi radioterapie Saloane preoperator şi de reanimare Săli de operaţii: .2 5..17.7 5.….0……….8… …….…….2 7.……….10..2 13. sosiri.17.…….2 7.17..17.6….10.examinări simple .2 13.8.8….……….6 13..7 5.6.2 13.iluminat general..

magazine 33 .5.10.5…………3..…….9 7.6 3.8….B1 Tabel 1: Timpul de utilizare anual.6……. Biserici Zona publicului Corul. fabrici...6………. în funcţie de tipul clădirii Orele de funcţionare. anual Tipul clădirii tD tN 2250 250 Clădiri de birouri 1800 200 Clădiri de învăţământ 3000 2000 Spitale 3000 2000 Hoteluri 1250 1250 Restaurante 2000 2000 Săli de sport 3000 2000 Clădiri pentru servicii de comerţ 2500 1500 Fabrici ttotal 2500 2000 5000 5000 2500 4000 5000 4000 Tabel 2: FD .….8 1.6 Anexa II.3 7.Factorul de dependenţă de lumina de zi..10. Tipul clădirii Tipul sistemului de control Manual Celulă foto iluminare constantă Celulă foto iluminare cu senzor lumină naturală Manual Celulă foto iluminare constantă FD 1.5.9 2.6 13.0 0..….bagajelor Posturi de verificare şi control Turnul de control Camere de urmărire a traficului aerian Platforme şi pasaje pietonale Holul caselor de bilete Case de bilete şi birouri bagaje Săli de aşteptare 31. amvonul 300 500 500 50 200 300 200 100 300 7...4.. altarul..6…………..8….0 0.9 Birouri..….…….5……….5……..2 13.2 1.2..17.9 Hoteluri.17.3……. clădiri sportive 0. restaurante..0 3..10.

0 Clădiri de învăţământ. Tipul sistemului de control Fo Manual 1. restaurante Automat ≤ 60% din 0.7 Hotel Manual (control automat) 0.7 încărcătura conectată Manual 0.0 Automat ≤ 60% din 0.9 încărcătura conectată Manual 1.8 Spital Notă: Se consideră control automat cu senzori de prezenţă.7 senzor lumină naturală Notă: Se consideră că cel puţin 60% din iluminat este controlat prin intermediul sistemul considerat Tabel 3: FO . clădiri de învăţământ 34 .factorul de dependenţă de durata de utilizare.Manual 1. iar pe suprafeţe mari. clădiri sportive.0 Fabrici. cel puţin unul la 30m2 Tipul clădirii Birouri. spitale Celulă foto iluminare 0.9 constantă Celulă foto iluminare cu 0. cel puţin unul în fiecare încăpere.

3 Necesarul de căldură anual normal pentru încălzire 5. Metodă orară analitică simplificată 5.2 Necesarul de frig al unui spaţiu ocupat (metoda orară simplificată) 5.1 Variaţia temperaturii interioare în spaţii locuite/ocupate nedotate cu sisteme de climatizare. 5 METODE ALTERNATIVE DE CALCUL PRIVIND PERFORMANTA ENERGETICA A CLADIRILOR CUPRINS 5.II.4 Metodologie de determinare a consumului anual normal de căldură pentru prepararea apei calde de consum ANEXE 1 .

4) A + ar t j ⋅ Loc MP ⋅ c p () Calculul se desfăşoară conform următorului algoritm: 1. Metodă orară analitică simplificată Algoritmul de calcul vizează spaţii ale căror elemente de construcţie despărţitoare de alte spaţii ocupate şi neocupate sunt adiabatice.2) se determină cu relaţiile: C1 t j = () AT − AE ⋅ αcv 1 − δ 2 t j + α r ⋅ FR 1 − β γ 1 ⋅ δ 2 t j + γ 3 MP ⋅ c p { [ ( )] { [ () ]}} ( )] () ( )( (5. Se determină valorile orare ale temperaturii aerului interior θa (t j ) cu relaţia (5.1). acv (t j ) şi ar (t j ) . Verificarea regimului termic din spaţiile ocupate se referă exclusiv la spaţii incluse în zona principală a unei clădiri. Variaţia în timp a temperaturii elementelor de construcţie interioare se determină cu relaţia: θ p (t j ) = ⎢θ p (t j ) − ⎢ ⎣ ⎡ C 2 j −1 C1 + C 2 j − C 2 j −1 ⋅ C 2 j C 2 j − C 2 j −1 1 1 ⎤ ⋅ exp(− C1 ⋅ ∆t ) + − ⋅ 2 2 ⎥ ∆t C1 C1 ⎥ C1 ⎦ ∆t (5.2). 4. 5. Ipoteza este acceptabilă deoarece. Se determină coeficienţii numerici care sunt funcţie de timp. verificarea se efectuează 2 . na (t j ) considerat adecvat menţinerii temperaturii interioare în apropierea valorilor de confort termic. δ 3 (t j ) . Se neglijează capacitatea termică a aerului.1) Notaţiile sunt prezentate la sfârşitul paragrafului. În cazul în care clădirea este de tip multietajat.3) C2 t j = () AT − AE & t + δ t ⋅ a t ⋅ α + α F βγ δ1 t j ⋅ αcv + α r FR βγ 1 θe t j + α r FR (1 + βγ 2 )θ e j 3 j cv j cv r R 1 MP ⋅ c p {[ ( ) ( ) () )} (5. Coeficienţii din relaţia (5. A doua ipoteză constă în a admite temperatura uniformă a elementelor de construcţie interioare din spaţiile analizate (pereţi. pe de altă parte.5. planşee). 3. Aplicarea practică a metodei prezentate implică exclusiv calcul tabelar (de tip EXCEL).2) Pasul de timp utilizat în calcul se recomandă a fi de o oră ( ∆t = 3600 s). δ 2 (t j ) . Se determină parametrii variabili în raport cu timpul avându-se în vedere valorile parametrilor climatici la intervale de ∆t = 3600 s. temperaturile interioare sunt relativ apropiate între categoriile de spaţii menţionate. Se determină valorile orare ale coeficienţilor C1 (t j ) şi C2 (t j ) pe baza valorilor orare δ1 (t j ) . în lipsa echipamentelor de climatizare. Se determină valorile orare ale temperaturii elementelor de construcţie interioare θ p (t j ) cu relaţia (5. δ 3 (t j ) se determină în funcţie de profilul orar al ratei de ventilare (numărului de schimburi de aer). Valorile orare δ1 (t j ) . 2.1 Variaţia temperaturii interioare în spaţii locuite/ocupate nedotate cu sisteme de climatiare. pe de o parte şi în scopul realizării condiţiilor de confort fiziologic. Relaţia de determinare a variaţiei în timp a temperaturii aerului este următoarea: θa (t j ) = δ1 (t j )⋅ θe (t j ) + δ 2 (t j )⋅ θ p (t j ) + δ 3 (t j )⋅ acv (t j ) (5. Se obţin valorile θ&e (t j ) şi θe (t j ) . δ 2 (t j ) .

Practic se va verifica variaţia în timp a temperaturilor interioare în lunile mai şi iulie (pentru sezonul cald) şi în luna martie (pentru sezonul rece). Se determină suprafaţa totală de transfer de căldură a elementelor de închidere perimetrale exterioare: • • • 3 . În cazul clădirilor foarte vitrate şi cu grad de ocupare ridicat (de exemplu clădiri de birouri) este necesar a se efectua verificarea variaţiei temperaturii interioare şi în sezonul rece.. În cazul clădirilor de locuit existente (individuale sau colective) nu se efectuează verificarea stării de confort interior.4 din Anexa II. Se determină zona principală (a spaţiilor ocupate/locuite) a clădirii supusă verificării şi se precizează spaţiile care formează obiectul analizei. Schema de calcul detaliată asociată metodei de verificarea temperaturilor interioare din spaţiile ocupate în lipsa dotării cu echipamente sau instalaţii de climatizare/condiţionare. Temperatura interioară a aerului.1 . Din punct de vedere al parametrilor climatici. În ambele cazuri se au în vedere clădiri amplasate în localităţi situate sub paralela de 450 N. mai şi iulie. cărora li se asociază temperaturile exterioare cu gradul de asigurare propriu activităţii de dimensionare a instalaţiilor de climatizare.pentru spaţiile ocupate amplasate la fiecare nivel.23 < 1 C pe o durată care depăşeşte 5 h/zi în ziua reprezentativă din luna martie. Valorile orare ale temperaturii exterioare precum şi valorile intensităţii radiaţiei solare totală. Se recomandă ca. dar se recomandă soluţii de modernizare energetică care conduc la reducerea temperaturii interioare a aerului în sezonul estival. se impune dotarea clădirii cu instalaţie de climatizare a aerului. dată de relaţia: 0 max{ θ i (t )} . cu referire la zilele senine şi la spaţii defavorabil orientate (S. care reprezintă starea de confort termic acceptabil în sezonul cald. În acest caz. Verificarea variaţiei temperaturilor interioare în spaţiile ocupate este o operaţie necesară în special în cazul clădirilor existente de tip social administrativ şi în cazul oricărei clădiri noi. capacitatea termică a elementelor de tip planşeu se împarte în părţi egale între două niveluri consecutive. asociată condiţiei de confort în sezonul rece (luna martie). se poate considera cu valoarea θic = 260C. verificarea performanţei soluţiilor realizată prin testarea condiţiei susmenţionate. D. Valorile sunt specifice localităţilor din zone urbane situate în câmpia Română la latitudinea de 450 N. să se facă indiferent de categoria clădirii. 3.D. se consideră intensitatea radiaţiei solare din zilele senine din lunile martie..5. este următoarea: 1. SV). Pentru clădiri existente cu regim de ocupare special (clădiri aglomerate – clădiri de birouri foarte vitrate.26 > 10C pe o durată care depăşeşte 5 h/zi în ziua reprezentativă din luna iulie şi 2 h/zi în ziua reprezentativă din luna mai. Se determină suprafaţa de transfer de căldură AEk a fiecărui element de închidere exterior opac şi transparent cu azimutul „k” (conform C 107/3). globală şi difuză sunt prezentate în tabelele D. zona de câmpie. În cazul proiectării clădirilor noi se adoptă soluţii tehnice care fac posibilă menţinerea stării de confort termic fără intervenţia instalaţiilor de condiţionare a aerului. 2. • Verificarea valorii θa (t ) reprezintă un diagnostic dat clădirii ocupate/locuite în ceea ce priveşte starea de confort termic în lipsa instalaţiilor de condiţionare a aerului. clădiri administrative) se recomandă verificarea condiţiei de realizare a confortului termic în perioada de vară. Dacă max{θ2 (t )} .

5).40 α ( o ) = 0. 5. pentru ferestre libere. În lipsa unor valori precizate prin proiect/cartea tehnică se pot utiliza valorile: αL = 0. (5.C. Se determină temperaturile exterioare de referinţă modificate ale elementelor de construcţie opace şi transparente. 8. 7.2 (6 − NPi ) în care NPi este numărul mediu al pereţilor interiori din incintele care formează spaţiul analizat. ( OE ) (t j ) = θ EF k α (o) 1 − C uk ⋅ ITk (t j ) + C uk ⋅ I difk (t j ) + θ e (t j ) αe [( ) ] (5. Se determină volumul liber al spaţiilor locuite/ocupate. V.7) pentru fereastră cu oblon opac interior.AE = ∑A k Ek 4. 4 . cu relaţia (2) din Anexa II.6) pentru fereastră cu oblon opac exterior. ( OI ) (t j ) = α ( o ) ⋅ τ& ⋅ ⎜ θ EF ⎜ R Fk − α + α ⎟ ⎟ ⋅ 1 − Cuk ⋅ ITk (t j ) + Cuk ⋅ I difk (t j ) + θ e (t j ) k i e ⎠ ⎝ ( )⎛ 1 4 ⎞ [( ) ] (5. în care: αL α(o) τ& este coeficientul de absorbţie a radiaţiei solare al elementelor de construcţie interioare. Capacitatea termică a elementelor de construcţie interioare despărţitoare de alte spaţii se determină până la planul de simetrie vertical al elementelor de construcţie. 9. Pentru elementele de construcţie interioare incluse în spaţiul analizat se ia în calcul întreaga capacitate termică. Se determină valorile rezistenţelor termice corectate ale elementelor de închidere exterioare opace şi transparente Rk în raport cu azimutul „k”.pentru oblon cu suprafaţă nereflectorizantă.7) de mai jos: θ EFk (t j ) = (α L ⋅ τ& ) ⋅ RFk 1 − Cu k ⋅ ITk (t ) + Cu k ⋅ Idifk (t [( ) )] + θe (t j ) (5.5. este transmisivitatea vitrajului la radiaţia electromagnetică de undă scurtă (spectrul vizibil). Se determină suprafaţa elementelor interioare de construcţie incluse în spaţiul locuit/ocupat avându-se în vedere dimensiunile aparente ale elementelor de connstrucţie.6) şi (5.5) pentru fereastră fără oblon. MP ⋅ c p . 6. respectiv relaţiile (5. Pentru fiecare spaţiu delimitat se au în vedere elementele de construcţie orizontale şi verticale.60 . Se însumează valorile capacităţilor termice şi rezultă valoarea totală a capacităţii termice a elementelor de construcţie interioare. este coeficientul de absorbţie a radiaţiei solare al suprafeţei oblonului interior/exterior. Se determină factorul de formă mediu al spaţiului locuit: FR ≅ 0 .

9) 11.7 din „Metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor – Partea I”).sunt conform tabelelor D. Se determină temperatura exterioară de contur: θ&e (t j ) = ∑α k APEk i ⋅ R Pk θ ev k (t j ) + ∑α l AEFl i ⋅ R Fl θ EFl (t j ) + ∑α i AFi (o) i ⋅ R Fi (0i ) (t j ) + θ EF i ∑α n AFn i (o) ⋅ RF n oE (t j ) θ EF n AE (5. rata de ventilare este condiţionată de gradul de etanşare al 5 .70 (valoare medie atât pentru componenta directă cât şi pentru componenta difuză) . 13. τ& = 0. Se determină valorile orare ale coeficienţilor C1 (t j ) şi C2 (t j ) .10) 12. AE = ∑ APEk + ∑ AEFl + ∑ AFi + ∑ AFn k l i n (5. Valorile orare ale ratei de ventilare na (t j ) se aleg în funcţie de specificul activităţilor care se desfăşoară în spaţiile analizate (conform capitolului 9.pentru suprafeţe verticale. θ e .2).5 + 4 .1). 14. NOTA 1: În cazul în care ventilarea spaţiilor analizate se realizează prin ventilare naturală şi prin infiltraţii de aer exterior.D. 10. Cu k = 0. relativ curate. IT şi I dif . Se determină temperatura exterioară medie de referinţă: θe (t j ) = θe (t j ) + α cv ⋅ (1 + β ⋅ γ 2 ) na t j ⋅ () V ⋅ ρ ⋅ c pa AE & t ⋅θ e j () (5.20 . Se determină variaţia orară a temperaturii θP (t j ) a elementelor de construcţie interioare cu relaţia (5.1 … D. Cu k = 0.pentru suprafeţe orizontale.30 .5.5 ⋅ FR ⋅ 2 [W/(m2K)] αe = 17 [W/(m K)] Cu k este coeficientul de umbrire.20 .8) în care: (o) (o) RF = RF = RF − n i 1 αi + 4 αe . în m2. AT AE α i = 3 .pentru oblon cu suprafaţă reflectorizantă.α ( o ) = 0. Se determină variaţia orară a temperaturii aerului θa (t j ) cu relaţia (5. AT = AE + AP în care Ap este suprafaţa elementelor de construcţie interioare.pentru ferestre duble confecţionate din geam cu grosimea de 3 mm.4 din anexa II.

rosturilor elementelor de închidere mobile (uşi, ferestre), în cazul în care aceste elemente sunt în poziţia închis şi de diferenţa de temperatură dintre spaţiul interior şi exterior, în cazul în care elementele de închidere sunt în poziţia deschis. Rezultă că relaţiile de calcul nu vor mai include explicit rata de ventilare naturală a spaţiilor analizate. În scopul utilizării modelului analitic prezentat se vor lua în considerare valorile ratei de ventilare prezentate în capitolul 9.7 din „Metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor – Partea I”. Pentru intervalul de timp cuprins între orele 2300 – 700 în care se practică ventilarea naturală controlată (uşi şi ferestre deschise) se va utiliza valoarea na = 0,5 h-1. Pentru na (t j ) se recomandă relaţia:
na = 2 ,99 ⋅ U (∆θ ) ⋅ AF V

[h-1]

în care:
∆θ = θ i − θ e
U (∆θ ) = 27 (θi − θe )
AF
0 ,32

[W/(m2K)]

este suprafaţa deschiderii uşilor şi ferestrelor, în m2.

NOTA 2: Determinarea variaţiei temperaturii elementelor de construcţie interioare respectă următoarea procedură: 1. Se determină pentru fiecare moment t j ∈ [0 ,24] valorile C1 (t j ) şi C2 (t j ) conform relaţiilor (5.3) şi (5.4); 2. Se propune o valoare (arbitrară) pentru valoarea θP (t j −1 = 0 ) la momentul t j −1 = 0 (se recomandă θP0 = 260C); 3. Se determină valorile momentul t j = 24 h;
(1 ) (t j = ∆t ) ; θP (1 ) (t j = 2 ∆t ) s.a.m.d cu relaţia (5.6) până la θP

(1 ) (t j = 24) ca valoare de iniţializare pentru a doua iteraţie. Se 4. Se utilizează valoarea θ P (2) obţin valorile orare θP (t j ) ; 5. Calculul se consideră încheiat la iteraţia (p) prin îndeplinirea condiţiei:

{θ (t )}− {θ
( p) P j

( p −1 ) P

(t j )} ≤ ε

cu ε ≤ 0 ,1 Coeficienţi numerici:
( oE ) ( oI ) β = β P + β FL + β F + βF ;

βP =

∑A
k

Pk

⎡1 − α ⋅ R' i Pk ⎢ ⎣
AE

(

)

−1 ⎤

⎥ ⎦

;

6

β FL =

∑A
k

Fk

⎡1 − α ⋅ R' i Fk ⎢ ⎣
AE

(

)

−1 ⎤

⎥ ⎦

( oE ) = βF

∑A
k

( oE ) ⎡ 1− Fk ⎢

i

( oE ) ⋅ RF
k

)

−1 ⎤

⎥ ⎦

AE

( o1 ) = βF

∑A
k

( oI ) ⎡ 1− Fk ⎢

i

( oI ) ⋅ RF
k

)

−1 ⎤

⎥ ⎦

AE

α cv αr ⋅ FR ⎞ ⎛ AT αi αi ; γ2 = ; γ3 = γ2 ⋅⎜ γ1 = −1⎟ ⎟; ⎜ α α ⎠ ⎝ AE 1 − r ⋅ FR ⋅ β 1 − r ⋅ FR ⋅ β αi αi
na t j ⋅

δ1 (t j ) =

()

V ⋅ ρ ⋅ c pa AE Num 2

;

δ 2 (t j ) =

αcv ⎜ ⎜

⎛ AT ⎞ −1 + β ⋅ γ 3 ⎟ ⎟ A ⎝ E ⎠ Num2

ALOC AE δ3 t j = Num2

()

;
⎛ AT ⎞ V ⋅ ρ ⋅ c pa + αcv ⎜ ⎜ A − β ⋅ γ1 ⎟ ⎟; AE ⎝ E ⎠

Num2 = na t j ⋅

()

α i = α cv + α r ⋅ FR ⋅

AT ; AE

Se recomandă:
αcv = 3,5 W/(m K) α r = 4,5 W/(m K)
2 2

7

5.2 Necesarul de frig al unui spaţiu ocupat (metoda orară simplificată) 5.2.1 Necesar sensibil de frig Necesarul de frig (sensibil) al unei incinte se determină cu relaţia:
QF (t ) ≅
AE R

io

& ⋅ ρ ⋅ c θ − θ (t ) + a (t ) ⋅ A − θ eRc j (t ) + 1, 1 ⋅ na (t ) ⋅ V a a pa i o ej s Loc

]

[

]

[W]

(5.11)

în care:
AE ALOC & V n a (t )
a

θ io

θ e (t ) θ eRc (t )
as (t )

j

− aria elementelor de construcţie exterioare opace şi transparente (conform C107/32005), în m2; − aria suprafeţei locuibile a spaţiului ocupat, în m2; − volumul liber al aerului, în m3; − rata de ventilare a spaţiului ocupat, în s-1; − temperatura interioară de confort, în °C; − temperatura exterioară, în °C; − temperatura exterioară de referinţă a elementelor exterioare (temperatura exterioară echivalentă pentru elemente vitrate şi temperatura exterioară modificată pentru elemente opace determinată cu relaţia A.15.3.2 din Anexa A.15.3), în °C; − degajările sensibile de căldură liberă, în W/m2; − indice care specifică luna din sezonul cald.

Durata procesului de răcire se determină ca urmare a analizei variaţiei temperaturii aerului interior în spaţii ocupate în lipsa dotării cu instalaţii/sisteme de răcire. Egalitatea:
θ a (t ) = θ io

(5.12)

conduce la determinarea intervalului zilnic de funcţionare a instalaţiei/sistemului de răcire. Cantitatea de căldură sensibilă extrasă zilnic în luna „j” din spaţiul ocupat se determină cu relaţia:
& = 0 ,001 ⋅ Q ⋅ D Q zij j Rj

[kWh]

(5.13)

în care:

Qj

DR j

− valoarea medie a necesarului sensibil de frig pe durata de climatizare, din cursul unei zile, în W; − durata intervalului de răcire, în h.

Cantitatea de căldură (sensibilă) extrasă în fiecare lună se determină cu relaţia:
& & Q sz j = N z j ⋅ Q zi j

[kWh/lună]

(5.14)

în care:
Nzj

- numărul de zile senine din luna „j”

8

Cantitatea de căldură extrasă (sensibilă) pe durata sezonului cald se determină cu relaţia:
& = Q sz & ∑Q
j sz j

[kWh]

(5.15)

5.2.2 Necesar latent de frig Căldura latentă se determină în funcţie de numărul de persoane din spaţiul ocupat N pers şi în funcţie de debitul de vapori de apă care se degajă în spaţiul ocupat (altul decât cel provenit metabolismul uman). Rezultă:
QL (t ) = N pers (t ) ⋅ a L + δ v ⋅ Gv ⋅ i v

[W]

(5.16)

în care:
N pers
aL iv

Gv

δv

− − − − −

numărul de persoane din spaţiul ocupat; debitul de căldură latentă (în funcţie de θa), în W/pers entalpia vaporilor de apă, în J/kg; debitul de vapori de apă, în kg/s; simbolul Weierstrass-Kronecher. 1 – există degajări de vapori
δv

0 – nu există degajări de vapori Cantitatea de căldură latentă, necesară a fi preluată de instalaţia/sistemul de climatizare este dată de relaţia:
& = 0 ,001 Q Lz

∑N
j

zj

⋅QL j ⋅ DR j

[kWh]

(5.17)

în care: QL j - valoarea medie a necesarului latent de frig pe durata de climatizare, din cursul unei zile, în W. 5.2.3 Necesarul total de frig Necesarul total de frig se determină cu relaţia:
& =Q & +Q & Q sz Lz

[kWh]

(5.18)

9

5.3 Necesarul de căldură anual normal pentru încălzire Metoda de calcul se bazează pe următoarele ipoteze: – Transferul de căldură prin elementele de construcţie care constituie anvelopa spaţiului analizat ţine seama de caracterul nestaţionar al proceselor; – Intervalul maxim de timp utilizat ca reper al analizei este luna iar intervalul minim este ziua; – Bilanţul termic specific spaţiilor ocupate ţine seama de influenţa aporturilor datorate radiaţiei solare şi activităţii umane; – Modelul de calcul adoptat este unul multizonal în care se disting: • zona principală în care se desfăşoară activitatea proprie destinaţiei clădirii; • zona secundară formată din una sau mai multe subzone care sunt adiacente zonei principale şi adiacente sau nu între ele. Zona principală este considerată ca ansamblu al tuturor spaţiilor ocupate caracterizate de un microclimat asemănător, nefăcându-se distincţia pe camere, conform proiectului de arhitectură. Anvelopa zonei principale este adiacentă mediului exterior natural şi subzonelor secundare încălzite direct sau indirect şi caracterizate de un microclimat sensibil diferit de cel al zonei principale. Între zone se produce transfer de căldură şi masă. Microclimatul din zona principală se caracterizează prin parametrii termodinamici specifici stării de confort termic şi fiziologic, indiferent de starea clădirii şi a instalaţiilor termice aferente acesteia şi de modul de exploatare de către ocupanţii clădirii. Microclimatul din subzonele secundare este condiţionat de starea anvelopei proprie subsonelor (elemente de construcţie opace şi transparente, fixe şi mobile, SET a corpurilor de încălzire etc.) şi se exprimă sub forma temperaturilor interioare medii lunare din aceste spaţii, determinate prin rezolvarea ecuaţiilor de bilanţ termic propriu subzonelor secundare. Principiile metodologice menţionate anterior se aplică atât clădirilor existente care se modernizează cât şi clădirilor noi. Parametrii climatici exteriori se utilizează sub forma mediilor lunare ale temperaturilor exterioare sau ale spaţiilor solare (atunci când este cazul) şi ale intensităţii radiaţiei solare. Cei doi parametrii se utilizează atât independent cât şi sub forma temperaturilor exterioare echivalente care combină efectele simultane ale temperaturii exterioare şi ale intensităţii radiaţiei solare. Ecuaţiile de bilanţ termic utilizate se referă la bilanţul fluxurilor termice iar durata sezonului de încălzire se determină din condiţia egalităţii temperaturii caracteristică mediului interior al zonei principale cu cea caracteristică mediului exterior adiacent anvelopei zonei principale. Necesarul anual normal de căldură se determină ca însumare a fluxurilor termice la nivelul anvelopei zonei principale la care se adaugă cantitatea de căldură furnizată de instalaţiile termice din subzonele secundare, de asemenea la nivelul conturului termodinamic al acestora. Activitatea umană este caracterizată de fluxuri termice proprii care se scad din valoarea determinată anterior. Consumul normal de căldură rezultă din valoarea necesarului anual de căldură corectată cu randamentul instalaţiei termice şi se referă la cantitatea de căldură la nivelul surselor de căldură (sobe, centrală termică sau racord la instalaţia de încălzire districtuală) incluse în spaţiul clădirii. Conform celor de mai sus, necesarul anual normal de căldură este un parametru termodinamic extensiv a cărui valoare depinde exclusiv de răspunsul termic al anvelopei clădirii şi de componentele convectivă şi radiativă ale aporturilor de căldură datorate activităţii umane din zona principală a clădirii. Procedura de evaluare a necesarului anual de căldură este următoarea:

10

5.3.1 Încălzire continuă Necesarul de căldură al unei incinte pe durata sezonului de încălzire se determină cu relaţia:
⎛ AE ⎞ ⎟ Qs = 0 ,024 ⋅ C ⎜ ⎜ R + 0 ,33 ⋅ na ⋅ V ⋅ B1s ⎟ ⋅ θ iRs − θ eRs ⋅ D z ⎝ s ⎠

(

)

[kWh/an]

(5.19)

în care:
na Dz

este rata de ventilare a spaţilor care formează zona principală, sch/h; este durata sezonului de încălzire, în zile;

Parametrii termodinamici şi caracteristicile termice conţinute în relaţia (5.28) sunt: C - coeficient de corecţie dat de expresia: (5.20) C = 0 ,96 ⋅ C R ⋅ C b Coeficientul C R ţine seama de reducerea temperaturii interioare pe durata nopţii şi se 20 este numărul normal de grade-zile determină din graficul din figura 5.1, în care N12 conform SR 4839-97.
0,98

CR [-]

0,97 0,96

3
0,95 0,94

2
0,93 0,92 0,91 0,90 0,89 0,88 1000

1

1800

2600

3400

4200

5000

N1220 [grade-zile]

Fig. 5.1 – Influenţa reducerii temperaturii interioare pe durata nopţii cu ∆Ti = 2°C (∆Ti max = 3°C), regim de încălzire continuă 1 - Punct termic / staţie termică compactă / centrală termică locală – automatizate/sobe; 2 – Punct termic cu reglaj manual; 3 – Centrală termică de cartier neautomatizată. Coeficientul C b reprezintă coeficientul de corecţie datorat prezenţei balcoanelor deschise pe faţadele clădirii şi are valorile: C b = 1,00 – clădiri fără balcoane sau cu balcoane închise; C b = 1,03 – clădiri cu balcoane deschise. - suprafaţa laterală totală a anvelopei incintei (inclusiv suprafaţa adiacentă spaţiului
11

AE

solar), în m2
Rs = AE AE − Ass RCL

+

Ass R 'p

(5.21)

în care:
Ass RCL
' Rp

- suprafaţa aferentă spaţiului solar, în m2; - rezistenţa termică corectată a structurii clasice (nesolare), în m2K/W; - rezistenţa termică corectată a elementelor de construcţie care formează peretele solar, în m2K/W.

Temperatura exterioară medie corectată θ eRs în luna “k” se determină cu relaţia:
⎡ AE ⎤ + na ⋅ V ⋅ ρ ⋅ c pa ⋅ (B1S − 1)⎥ ⋅ θ ESk + na ⋅ V ⋅ ρ ⋅ c pa ⋅ θ eSk ⎢ Rs ⎦ = ⎣ AE + na ⋅ V ⋅ ρ ⋅ c pa ⋅ B1S Rs

θ eRSk

(5.22)

în care:
θ eSk = ⎜1 −

V Vs

Vs ⎞ V ⎟ ⋅ θ ek + s ⋅ θ sk V ⎠ V

(5.23)

θe θs

- volumul liber al spaţiului ocupat, în m3; - volumul liber al sapţiului ocupat care beneficiază de spaţiul solar, în m3; - temperatura aerului exterior, în 0C; - temperatura aerului provenit din spaţiul solar, care se determină din graficul din figura 5.2, în 0C;
45 40 Temperaturi [ grd.C ] 35 30 25 20 15 10 5 0 -5 15.oct 15.nov 15.dec 15.ian Luna
Temp.PE n-VIT. Temp.PE VIT.(sel.) Temp.PE VIT.(n-sel.) Temp.aer sera-n-sel. Temp.aer sera-sel. Temp.ext.

15.feb

15.mar

15.apr

12

Figura 5.2 - Temperaturi caracteristice spaţiului solar cu circulaţie de aer – perete SUD (gc=1W/mp.K).
θ ESk

temperatura echivalentă a elementelor de anvelopă determinată cu relaţia (5.24), în 0 C.

θ ESk =

∑θ
j

ES j

AE j Rpj

+ θ Essk ⋅

Ass R 'p

AE Rs
k

(5.24)

Indicele “k” semnifică numărul de ordine al unei luni calendaristice. Suma de la numărător având indicele de însumare “j” se compune din elemente de anvelopă adiacente mediului exterior natural precum şi din elemente de construcţie adiacente spaţiilor din zona secundară a clădirii (casa scărilor, culoare de trecere, subsol neîncălzit, pod neîncălzit etc.). În cazul în care clădirea este amplasată pe sol, valorile rezistenţelor termice aferente transferului de căldură către pânza de apă freatică şi către mediul exterior natural se determină în conformitate cu cele prevăzute la cap. 10 din „Metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor – Partea I”. Temperaturile spaţiilor care constituie zona secundară (maxin 3 spaţii) se determină în conformitate cu metodologia prezentată în cap. 10 din „Metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor – Partea I”. Prezenţa rosturilor închise/deschise implică şi determinarea temperaturii aerului din aceste zone adiacente clădirii, după cum urmează:
θRî tRî
18

[°C] 17
16 15 14

0,04 0,08 0,12 0,16 0,20

13 12 11 10 9

0,24 0,28 0,32 0,36 0,40 -20 -15 -10 -5 0 5 10 15

te [°C]

θeînchis [C] funcţie de temperatura exterioară, te, Figura 5.3 - Temperatura rostului de dilataţie şi de produsul RRî ⋅ d

13

θRd

tRd [°C]

15

10

0,0005
5

0,0006 0,0008

0

0,0010 0,0015

-5

0,0020 0,0030

-10

0,0040 0,0100 0,0500

-15 -15 -10 -5 0 5 10 15

te [°C]

Figura 5.4 - Temperatura rostului de dilataţie deschis funcţie de temperatura exterioară, te, şi de complexul
θ Essk = θ Sk + C abs ⋅ I k θe [C] d 3 2 ⋅ R R1
H

Temperatura echivalentă a spaţiului solar, θ EssK se determină cu relaţia: (5.25) în care: - caracteristica de absorbţie a peretelui captator, în m2K/W; - intensitatea radiaţiei solare pe plan vertical (valoare medie zilnică) în luna “k”, Ik conform Anexe, Partea I a Metodologiei de calcul al eficienţei energetice a clădirilor, în W/m2. Caracteristica de absorbţie depinde de temperatura peretelui absorbant (care se determină din graficul din figura 5.2) şi se prezintă în graficul din figura 5.5.
Cabs

14

Caracteristica de absorbţie [m2K/W]

0,30 0,28 Car. absorbtie [ - ] 0,26 0,24 0,22 0,20 0,18 0,16 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 Temp.perete [ grd.C ]
g*c = 0 g*c = 1 g*c = 2

Fig. 5.5 - Variaţia caracteristicii de absorbţie în funcţie de temperatura suprafeţei captatoare suprafaţă captatoare neselectivă,vitraj simplu selectiv Coeficientul B1S se determină cu relaţia:
4 ,5 ⋅ FR B1S 1 =1+ ⋅ R 3 ,5 + 4 ,5 ⋅ FR ⎛ AT ⎞ 4 ,5 ⋅ FR 1+⎜ ⎜ A − 1⎟ ⎟ − 3 ,5 + 4 ,5 ⋅ F ⎝ E ⎠ R ≅ 1 + 1,3 ⋅ FR R

(5.26)

în care:
AT FR

- suprafaţa laterală totală a spaţiului ocupat, în m2; - factor de formă mediu al spaţiului ocupat, determinat cu relaţia: (5.27)

FR = 0 ,2 ⋅ (6 − N Pi )

în care: - numărul de pereţi interiori din zona principală a clădirii. Temperatura interioară redusă se determină cu relaţia:
NPi

θ iRS = θ i0 −

aAloc AE Rs + na ⋅ V ⋅ ρ ⋅ c pa ⋅ B1S

(5.28)

în care: - aportul de căldură liberă, (determinată conform Anexei II.5.E ), în W/m2; - suprafaţa locuibilă, în m2 Durata sezonului de încălzire Dz rezultă din intersecţia curbelor θ iRsk şi θ eRsk , într-o diagramă în
a Aloc

care în ordonată se înscriu valorile medii lunare ale celor două temperaturi şi în abscisă lunile calendaristice. Suprafaţa cuprinsă între cele două curbe constituie numărul de grade-zile corectat caracteristic unei clădiri (cu referire la zona principală a clădirii) care are în dotare elemente pasive de captare a radiaţiei solare, NGZC .

15

În funcţie de valoarea NGZC , necesarul anual de căldură al zonei principale a unei clădiri se determină cu relaţia:
⎛ AE ⎞ ⎟ QS = 0 ,024 ⋅ C ⋅ ⎜ ⎜ R + 0 ,33 ⋅ na ⋅ V ⋅ B1S ⎟ ⋅ NGZC ⎝ S ⎠

[kWh]

(5.29)

Necesarul de căldură lunar al spaţiilor secundare dotate cu sistem de încălzire directă se determină cu relaţia: (k ) (k ) QSk = 0 ,024 ⋅ δ SC ⋅ Q0 SC ω (θek )⋅ θSC − γ (θek ) ⋅ Dz (5.30)

[

]

în care coeficienţii ω (θek ) şi γ (θek ) se determină din graficele a) şi b) din figura A.10.2.1 din Anexa A.10.2 („Metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor – Partea I”), în funcţie de zona climatică în care se află amplasată clădirea. Q0 SC reprezintă necesarul de căldură de calcul al incintelor încălzite din zona secundară, determinat conform SR 1907-1 sau puterea termică reală instalată în aceste incinte, în W. Valoarea medie lunară a temperaturii din spaţiile secundare încălzite direct se determină cu relaţia 10.29 din cap. 10 din „Metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor – Partea I”. 1 – zona secundară este încălzită direct
δ SC

0 – zona secundară nu este încălzită direct Necesarul anual de căldură pentru o clădire încălzită continuu se determină cu relaţia:
Q = Qs +

∑Q
k

sk

(5.31)

5.3.2 Încălzire discontinuă Corectarea necesarului anual normal de căldură pentru încălzirea cu intermitenţă în funcţie de programul de utilizare a clădirii se face numai pentru clădiri caracterizate de un program de ocupare discontinuu. Astfel, în cazul funcţionării cu intermitenţă a instalaţiei de încălzire interioară (după un program stabilit), se determină un coeficient de corecţie a necesarului de căldură, β k pentru fiecare lună “k” a sezonului de încălzire, cu relaţia:
βk =
−1 t f + t a( k ) ⋅ α 0( k ) + t G( k ) ⋅ ξ ( k ) ⋅ TiR
(k )

tP

(5.32)

în care
tf
t a( k ) t G( k )

- durata medie de ocupare a clădirii în perioada t p considerată, cu funcţionare continuă a instalaţiei de încălzire interioară [h], - durata optimă de reîncălzire a clădirii în condiţii climatice medii caracteristice lunii “k” [h], - durata totală de funcţionare a instalaţiei de încălzire pentru asigurarea temperaturii interioare de gardă, θiG , în condiţii climatice medii caracteristice lunii “k” [h/zi], - durata considerată pentru determinarea coeficientului de corecţie (ex. pentru o clădire de birouri: zi a săptămânii – 24h, sfârşit de săptămână – 72h), - constanta de timp a construcţiei [h].

tp
Tc

16

39) θiG reprezintă temperatura interioară de gardă. Pentru cazul general se poate considera valoarea: θiG = 12°C (5.36) Tc = 1 Mc ⋅ 3600 AE + 0 . c [J/kg K]. determinată ca suma produselor dintre masa activă. . cărămidă.capacitatea termică a elementelor de construcţie interioare şi exterioare care influenţează variaţia temperaturii aerului interior în cazul intermitenţei în funcţionare a instalaţiei de încălzire.41) 17 . Mc = A ⋅∑ρ ∑⎜ ⎜ m ⎛ ⎝ m pm p ⎞ ⋅ δ pm ⋅ c m ⎟ ⎟ ⎠ (5.grosimea materialului “p” din zona activă [m]. a acestora.05 m Pentru beton.38) ξ( k ) = (5.densitatea materialului “p” din zona activă [kg/m3].37) ⎛ 24 − t f E = exp⎜ ⎜− T c ⎝ (k ) θ iG − θe R (k ) θ i − θe R (5.35) Ti R (k) = (5.Mc . BCA.33 ⋅ B1 ⋅ na ⋅V ⎟ ⋅ C ⋅ θ i − θe R R ⎝R ⎠ (k ) θi R − θe R (k ) θ i − θe R [ ] (5. a elementelor de construcţie care resimt variaţiile diurne ale temperaturii aerului şi capacitatea termică. M [kg].10 m δ pm ≤ 0.33) ρp δp Am . .33 ⋅ B1S ⋅ na ⋅ Vînc R ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ [h] (5.40) Determinarea duratelor t a( k ) şi t G( k ) se face în funcţie de verificarea următoarei inegalităţi: (k ) (k ) θe + θi − θe ⋅ R R [ ] E E −1 1+ α 0( k ) ⋅ TiR ≥ θ iG (k) (5.34) ⎛A ⎞ (k ) (k ) Qînc = ⎜ E + 0 .suprafaţa interioară a elementului de construcţie “m” [m2] δ pm ≤ 0. Pentru materiale termoizolante α 0( k ) = Q0 (k ) Qînc (5. necesar a fi realizată de instalaţia de încălzire pe durata de neocupare a spaţiului încălzit.

18 .42) Cazul 2: Inegalitatea (5.43) [ ] Coeficienţii β k determinaţi pentru fiecare lună k din sezonul de încălzire vor afecta numărul de grade zile aferent fiecărei luni în parte.3.41) se verifică: ⎛ E −1 t a( k ) = −Tc ⋅ ln⎜1 + ⎜ α 0( k ) ⋅ TiR (k ) ⎝ t G( k ) = 0 ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (5.41) nu se verifică: ⎛ 1 − α 0( k ) ⋅ TiR (k) t a( k ) = −Tc ⋅ ln⎜ ⎜ξ −α ⋅ T 0( k ) i R( k ) ⎝ (k ) t G( k ) = t p − t f + Tc ⋅ ln ξ ( k ) − t a( k ) ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (5.2.Cazul 1: Inegalitatea (5. Numărul corectat anual de grade zile caracteristic clădirii considerate pentru încălzirea cu intermitenţă a spaţiilor va fi determinat conform pct. 5.

oponenţa locatarilor etc.500.vizita în câteva apartamente (~30%): armături în stare bună . Ipoteze fundamentale ale metodei propuse A. B.4. ∗∗) În cazul livrării apei conform unui program limitativ: .livrarea apei calde în regim continuu de la PT/CT fără întreruperi de noapte. C. Se determină pierderea de apă caracteristică instalaţiei interioare de distribuţie a apei calde de consum. se determină ca valoare medie. în scopul apropierii de condiţiile climatice caracteristice anului tip utilizat pentru determinarea consumului de căldură pentru încălzirea spaţiilor locuite. Ipoteza se susţine prin faptul că analiza nu vizează consumul de apă. ci exclusiv bilanţul cantitativ de căldură (având ca suport ipoteza A.).armături defecte în apartamentele vizitate (subsol umed) pierderea va fi de 30 l/pers. . Condiţii necesare: . Cantitatea de căldură facturată este cantitatea de căldură consumată la nivelul clădirii expertizate indiferent de dotarea acesteia cu aparatură de măsură. napă număr zilnic de ore de livrare a apei calde (medie anuală). condiţii de igienă nerespectate. D.1.zi x (napă/24). la care instalaţia de apă caldă nu este dotată cu contor de căldură general la nivel de bloc / scară de bloc.accesibilitate la racordul de apă caldă din subsolul tehnic.4.zi (cu referire la NP).1. aval) înregistratoare. în funcţie de indicele mediu (statistic) de ocupare a suprafeţei locuibile a clădirilor.pierderile reprezintă 5 l/pers.4.∗∗) . Tipuri de clădiri reprezentative I ) În cazul blocurilor de locuinţe ale căror instalaţii sunt racordate la sistemul de încălzire districtuală (PT/CT). 5.5. 19 ∗∗∗) .1. Numărul de persoane aferent clădirilor de locuit.) se consideră o pierdere arbitrară de 30 l/pers.∗) . Clădiri de locuit 5. Măsurările se realizează pe durata de 5 .racord unic pentru blocul / scara de bloc care face obiectul expertizei∗∗∗) ∗) În cazul în care nu este posibilă realizarea măsurării (subsol inundat.4.1. procedura utilizată este următoarea: a. iar cantitatea de căldură nu se consideră ca fiind o funcţie de temperatura de livrare a apei calde de consum.zi x (napă/24) În cazul unei distribuţii care excede blocul expertizat pierderile măsurate se repartizează proporţional cu apartamentele racordate la sistem sau se utilizează măsurarea diferenţială cu două debitmetre (amonte. printr-o procedură de normalizare. NP. Valorile cantităţilor de căldură considerate în calcule vizează cel puţin 5 ani consecutivi. Metodologie de determinare a consumului anual normal de căldură pentru prepararea apei calde de consum 5.2. Temperatura apei calde livrate la consum se consideră cu valoarea utilă t ac0 care poate să coincidă sau nu cu valoarea reală a temperaturii apei calde.10 zile consecutive şi vizează valorile cvasiconstante ale consumului de apă din intervalul de noapte 100 .

47) nhk tsbk .2 Zona climatică ti [°C] I 25 II 25 III 22 IV 21 c. [kWh/an] (5.temperatura din spaţiul locuit egală cu valoarea normală t i0 în sezonul rece şi cu valorile din tabelul 5.1 Zona climatică tsb [°C] ti k I 23 II 23 III 20 IV 19 . [kWh/an] (5.numărul mediu de ore de livrare a apei calde în luna "k" [h/lună] .45) în care: t ac 0 = 55 °C Asb ( col ) = ∑ j (5.48) în care: f Qacm .33 ⎟+ ⎟ d ej ⎠ .44) QPcol = 2 ⋅π ⋅ Acol ⋅ ∑ nhk t ac0 − t i k − 5 1000 k ( ) . 20 .2 pentru sezonul cald. conform procedurii de calcul pentru determinarea consumului de căldură pentru încălzirea spaţiului locuit. [W/K] (5. [kWh/an] (5.b. Se determină cantitatea de căldură disipată de la conductele de distribuţie din subsol (inclusiv conducta de recirculare. dacă este funcţională) şi de la coloanele de distribuţie din clădire: QPsb = 2 ⋅π ⋅ Asb ⋅ ∑ nhk t ac0 − t sbk 1000 k ( ) . Se determină cantitatea de căldură normalizată corectată f .c f Qacm = Qacm ⋅ NP Re al NP − (QPsb + QPcol ) .cantitatea anuală medie de căldură facturată la nivel de bloc [kWh/an]. Tabel 5.46) Lj ⎛ δ izj 1 ⋅ ln⎜1 + 2 ⋅ ⎜ λizj d cj ⎝ ⎞ 0 .temperatura medie a subsolului tehnic în luna "k" a anului tip din clădirea analizată determinată după cum urmează: • în sezonul rece. • în sezonul cald se consideră valorile medii astfel: Tabel 5.

SLoc [m²]. Observaţie: Conceptul de echivalare a debitului de apă caldă la temperatura tac la temperatura tac0 se ρ ⋅ c ⋅ t ac0 − t r ( ) .53) e.). [m3/an] (5.căldura specifică masică a apei la temperatura t [J/kgK] . [kg/m3] .51) În procedura de faţă se utilizează echivalarea prin necesar de căldură: q'ac ⋅ c ⋅ t ac − t r = q'ac 0 ⋅ c ⋅ t ac 0 − t r ( ) ( ) şi q'ac 0 t − tr = qac ⋅ ac t ac 0 − t r (5.urban sau rural).densitatea apei la temperatura t = 0 .3.Re al NP . iLoc.se determină suprafaţa utilă a camerelor de locuit (camere de zi. dormitoare etc. iLoc d.49) ρ c tr .Se determină indicele mediu de locuire.Numărul mediu normalizat de persoane aferent clădirii se determină cu relaţia: NP NP = SLoc .52) Rezultă: q' ac 0 = qac0 ⋅ t ac − t r t ac 0 ⋅ t ac 0 − t r t ac (5. determinat funcţie de indicele mediu (statistic) de ocupare a locuinţelor. înşiruită sau bloc) şi de amplasarea acesteia (judeţ şi mediu .1 din anexa II.6 ⋅10 6 ⋅ Qacm (5.50 ⋅ (tac0 + t r ).numărul mediu normalizat de persoane aferent clădirii.50) bazează pe echivalenţa entalpiei masice: qac ⋅ t ac ⋅ c = qac 0 ⋅ t ac 0 ⋅ c şi qac0 = qac ⋅ t ac t ac0 .c 3 . . din tabelul C. în funcţie de tipul clădirii (individuală. determinat ca valoare medie pe perioada de facturare considerată (minim 5 ani). Se determină pierderea de apă măsurată sub forma cantităţii de apă pierdută pe durata unui an. 21 .temperatura medie a apei reci pe durata anului [°C]. Se determină consumul de apă normalizat la temperatura convenţională t ac0 : V = f .numărul real de persoane aferent clădirii. . după cum urmează: . .C. (5.

[l/pers. I ) a. procedura utilizată este următoarea: a. II ) În cazul blocurilor de locuinţe ale căror instalaţii sunt racordate la sistemul de încălzire districtuală (PT/CT). Se determină consumul specific normalizat de apă caldă echivalent din punct de vedere al entalpiei masice: qacL = V 1 ⋅ Loc 0 .365 NP .zi] (5. Se determină temperatura medie a apei calde livrate la consum din ecuaţia: 22 . Se determină consumul mediu specific normalizat de căldură pentru apă caldă: i acm = f Qacm NP ⋅ Re al SÎnc NP . [m3/an] (5. Se determină cantitatea de apă caldă normalizată.57) i.VP = g P ⋅ nhz ⋅ 365 .55) g. la nivelul punctelor de consum din apartamente. 2.VP . [-] (5.pierderea medie de apă măsurată [m3/h] nhz - număr mediu de ore de livrare a apei într-o zi [h/zi] f. Se determină eficienţa energetică a instalaţiilor de livrare a apei calde: ε acm = VLoc ⋅ ρ ⋅ c ⋅ t ac0 − t r NP f ⋅ Re 3 . [m3/an] (5.54) gp .56) h. Identic cu pct.58) Observaţii: f 1. În lipsa contorizării se admite ca efectivă valoarea Qacm [kWh/an]. la care instalaţia de apă caldă este dotată cu contor general de căldură. la temperatura t ac0 : VLoc = V . Din acelaşi motiv se admite ca efectivă valoarea V determinată pe baze convenţionale. b.6 ⋅ 10 6 ⋅ Qacm NP al ( ) . [kWh/m2an] (5. asociată însă cu valoarea Vp care este reală şi obiectivă indiferent de valorile de mai sus.

[kWh/an]. I ) b. . conform citirii debitmetrului contorului de căldură [m3/an] QPsb. conform pct. [l/pers. Se determină eficienţa energetică a instalaţiei: VLoc ⋅ t ac ⋅ ρ ⋅ c ⋅ t ac0 − t r t ac0 NP f 3 .59) pct.temperatura convenţională a apei calde (~55°C) f. [kWh/m2an] (5.temperatura t ac 0 medie efectivă a apei calde determinată conform ec. II ) b. Se determină indicele specific normalizat de consum de apă caldă la echivalenţă entalpică: qac L = 2 .60) d. [m /an] 3 (5. (5.zi] (5. QPcol .62) în care: t ac . Se determină pierderea efectivă de apă caldă: VP = g P ⋅ nhzi ⋅ 365 .f Qacm = V 3 . Se determină indicele mediu specific normalizat de căldură: i acm = f Qacm NP ⋅ Re al SÎnc NP .59) în care: t ac .temperatura medie a apei calde consumate [°C] tr .temperatura medie a apei reci (anuală) [°C] V .61) e."pierderi de căldură" către subsol şi coloanele verticale de distribuţie.64) ε acm = 23 . [-] (5.consumul anual de apă caldă. Se determină consumul normalizat de apă caldă în apartamente: VLoc = V ⋅ NP Re al NP − VP .6 ⋅ 10 6 ⋅ ρ ⋅ c ⋅ t ac − t r + QPsb + QPcol ( ) .74 ⋅ VLoc t ac ⋅ NP t ac 0 .6 ⋅ 10 6 ⋅ Qacm ⋅ Re NP al ( ) . [kWh/an] (5. c.63) g. [m3/an] (5.

24 . 2.Observaţii: 1. Indicele qacL este comparabil cu cel determinat la cazul I ) deoarece s-a admis (în cazul I) temperatura de livrare t ac0 . Valorile εacm (caz II şi caz I) sunt comparabile.

h.gazele naturale a.i .la cazane moderne.2300.68) ( ) NN P Re al P .numărul de zile din sezonul cald [zile/an] Nzv = 365 .v − Cgaz . fie alimentarea cu gaze .i . opţional. Se determină consumul normal de gaze pentru prepararea hranei în sezonul rece∗): Cgaz.66) (5.la cazane vechi). utilizând procedura următoare: • măsurările vizează strict sezonul de vară (în care nu se asigură încălzirea spaţiului locuit).v = Cgaz .65) (5. [m3/sezon.h. [m3/sezon. • în fiecare zi se urmăreşte consumul de gaze la contorul central între orele 600 . I ) a1).500) pe durata de 10 . Nzv . pentru nap < 10 acestea se estimează.acm. • prepararea apei calde se concentrează în orele de noapte (2300 . 25 .69) 1) ∗) cu adaptare la situaţia concretă.1) Combustibilul utilizat . Se determină consumul mediu zilnic de gaze naturale pentru prepararea hranei.67) (5.v = cgaz hv . cgaz.h.numărul de zile din sezonul rece [zile/an] e.20 Nz.v] în care: Nzv . b.14 zile consecutive. • Se stabileşte consumul mediu de gaze pe zi de sezon cald cgaz hv [m3/zi] c.v . în restul orelor cazanul nu funcţionează (se întrerupe fie alimentarea electrică .v ⋅ (5.i = α . [m3/sezon.v] (5. În cazul blocurilor cu mai multe apartamente (nap ≥ 10) se determină pierderile de apă din instalaţie conf. Se determină consumul de gaze normalizat pentru prepararea apei calde în sezonul cald: f Cgaz.Nzi d. Nz.i] în care: α ≈ 1. Se determină consumul de gaze pentru prepararea hranei în sezon cald: Cgaz.III ) Cazul blocurilor de locuinţe dotate cu centrală termică proprie cu boiler III.h.

consumul de gaze pentru prepararea hranei în sezonul cald [m3/sezon] conf. III. Rezultă: Cgaz.i (5.v ⋅ nhi ⋅ t ac0 − t ri nhv ⋅ t ac0 − t rv ( ( ) ) (5.1 ) e.acm.v − c gaz .consumul de gaze mediu normalizat pentru prepararea apei calde în sezonul cald [m3/sezon] .i .h.v . Cgaz.70) în care: Cgaz.conf.v ⋅ (365 − N z.73) Cgaz.acm.acm.consumul de gaze pentru producerea apei calde de consum în sezonul rece [m3/sezon] nhi .71) nhv . f.i = Cgaz.numărul de ore din sezonul rece: nhi ~ Nz. Pci.72) t ri . III. g. relaţiei (5.în care: f Cgaz .gaz .i ) (5.acm. Se determină consumul anual normalizat de gaze pentru prepararea apei calde [m3/an]: Cgaz.temperatura medie a apei reci în sezonul cald [°C] t ac0 ≈ 55°C (5.an = NP Re al NP f ⋅ Cgaz .consumul de gaze facturat în sezonul cald (mediu) [m3/sezon] Cgaz. β 26 (5.v .v .acm.1 ) c.74) h.69) pct. Se admite pentru apa caldă temperatura convenţională de livrare t ac0 .an .numărul de ore din sezonul cald: nhv ~ (365 − N z.acm.h. Consumul de căldură normalizat se determină funcţie de tipul şi vechimea cazanului: Qacm= ηcz . Consumul de gaze este proporţional cu consumul de apă şi cu temperatura apei reci.i ) ⋅ [ ] ⎡ N zi ⋅ t ac0 − t ri ⋅ ⎢1 + ⎢ ⎣ (365 − N zi ) ⋅ t ac0 − t rv ( ( ) ) ⎤ ⎥ ⎥ ⎦ (5.75) .temperatura medie a apei reci în sezonul de încălzire [°C] t rv .

putere calorifică inferioară . Se determină consumul normalizat de apă caldă: V = (c ) 3 .4. Se determină indicele mediu normalizat de consum de apă caldă conform relaţiei (5.6 ⋅ 10 6 (5. Se determină pierderile de căldură din subsol şi pe traseul coloanelor de distribuţie (QPsb şi QPcol).pierderea de apă determinată conform III.3. pct.56).zi. [m3/an] în care: VP . [J/m3].78) k. 27 . [kWh/m2an] (5.randamentul mediu al sistemului de preparare a apei calde de consum • ηcz (vechi cu funcţionare manuală şi fără reglare a excesului de aer) = 0. (5. Se determină indicele de consum normalizat de căldură: i acm = Qacm SÎnc .80 Pci . conform cap.zi.1 ) a. β= 1 3 .zi.77) în care (c ) Qacm = Qacm -(QPsb + QPcal + Qboiler) (5.6 ⋅ 10 6 ⋅ Qacm ρ ⋅ c ⋅ t ac 0 − t r ( ) . [m3/an] (5. armături vechi): vp ≈ 5 l/pers.ηcz .80) m.VP . 5.se estimează pierderile funcţie de starea armăturilor: • • • Stare bună: vp ≈ 2 l/pers. şi specifice boilerului QPboiler. Stare mediocră (reparaţii frecvente.76) i. Stare proastă (scurgeri evidente): vp ≈ 10 l/pers. Se determină consumul normalizat de apă caldă (la temperatura convenţională t ac0 ): VLoc = V .79) l. I ) g. conform I ) b. Pentru blocuri cu număr redus de apartamente (nap < 10) . j.65 • ηcz (noi cu funcţionare automatizată) = 0.

1 ) n.v ⋅ (365 − N z.1 ) a – cu adaptare la situaţia concretă..74). Calculul se desfăşoară conform pct. Se determină eficienţa instalaţiei de preparare a apei calde: ε acm = VLoc ⋅ ρ ⋅ c ⋅ t ac 0 − t r Pci gaz ⋅ Cgaz. care se utilizează apoi în relaţia (5. III.gaze naturale Conform III.combustibil lichid . dar fără pierderi de căldură în spaţiul subsolului şi a coloanelor de distribuţie a apei. cu valorile Vp determinate conform III. Aceste măsurări vizează cantitatea de combustibil consumată în medie într-o zi în sezonul cald.fără efectuarea de măsurări de pierderi de apă.60 pentru cazane vechi şi η = 0.1 ) Combustibil gazos Determinarea consumului de căldură pentru prepararea apei calde de consum se face conform IV. IV..80 pentru aparate de tip Vaillant. conform facturilor care atestă cantităţile de combustibil cumpărate în sezonul cald sau conform determinărilor care se desfăşoară pe o durată de 10-14 zile consecutive din sezonul cald..81) III. V ) Cazul clădirilor de locuit individuale /şir (duplex) dotate cu sisteme locale de preparare a apei calde V.2 ) Combustibil lichid Conform III.1 ). Randamentul este η = 0.2 ) Combustibil lichid 28 .1 ) k .acm.1 ).2 ). IV ) Cazul clădirilor de locuit individuale /şir (duplex) dotată cu încălzire centrală (boiler) IV.v − c gaz.blocuri cu număr redus de apartamente . Observaţie: Determinarea consumului zilnic de gaze pentru prepararea apei calde se face printr-un program fixat de comun acord cu ocupanţii. se exclud şi pierderile datorate boilerului. [-] (5. cu diferenţa că în relaţia (5.h.n.i ) ” se utilizează cantitatea de combustibil lichid consumată pentru producerea apei calde de consum în sezonul cald.. cu observaţia de la IV. b.2 ) Combustibilul utilizat la cazan . Idem III.(boiler în dotare) a. V.1 ) n. III.1 ) Combustibil . III.an ( ) . În cazul preparării instantanee a apei calde.1 ) b .74) în f locul termenului “ Cgaz .1 ) g .

fără pierderi de căldură în subsol şi pe coloane.pe sobe cu gaze: .50.pe sobe cu combustibil solid: η= 0.50) ∗) Nu se utilizează soba exclusiv pentru încălzirea apei .zi apă de 60°C.pe aragaz: .3 ) Combustibil solid (cazan local în baie) Se cuantifică consumul de lemne / cărbuni pe durata de vară de 10 -14 zile cu identificarea tipului de lemn şi de cărbune. 29 . Randamentul ηcazan ≈ 0. în cazul existenţei acestuia.Conform IV.se utilizează şi pentru prepararea hranei. VI ) Cazul clădirilor de locuit individuale fără sistem de preparare a apei calde Se consideră un consum de 20 l/pers.2 ). V.50 ηsobe = 0. Se menţin pierderile din boiler.65∗) ηsobe = 0. preparată: .

grosimea peretelui boilerului (metal) [m] δiz .5.82) λiz în care: Slat suprafaţa laterală a boilerului fără izolaţie termică [m2] δm .4. I ) b. pct.001 ⋅ SLat ⋅ ∑ nhk ⋅ t acb − tsbk k ( ) .pentru clădiri independente. Boiler amplasat în spaţiul locuit al clădirii Cantitatea anuală de căldură disipată prin mantaua boilerului amplasat în spaţiul locuit al unei clădiri existente se determină cu o relaţie similară cu (5.2.boiler = δ δ 0 . Clădiri cu altă destinaţie decât cea de locuit • Procedura este similară cu cea aplicată în cazul clădirilor de locuit.3.70 ⋅ t ac 0 5. determinate conform metodei prezentate . Practic fiecare spaţiu devine independent din punct de vedere al facturării căldurii.1. birouri etc. cu diferenţa că tsbk se înlocuieşte cu ti conform cap.4.. 30 .10 + m + iz λm 0 . Pentru spaţii din cadrul unor clădiri având destinaţii diferite.conductivitate termică a metalului [W/mK] λiz .).4.82).3.4. Determinarea pierderilor prin mantaua boilerului 5. apei calde şi combustibilului (după caz).grosimea medie a izolaţiei [m] λm .2.2.. utilizându-se facturile de căldură sau combustibil precum şi pierderile de apă din instalaţie. 5.4. • 5. Boiler amplasat în subsolul clădirii Cantitatea anuală de căldură disipată prin mantaua boilerului amplasat în subsolul unei clădiri existente (spaţiu rece) se determină cu relaţia: QP . [kWh/an] (5. ţinându-se seama de procedurile legale de defalcare a cheltuielilor (magazine. se utilizează tot sistemul de facturi.3.conductivitatea termică a izolaţiei funcţie de starea acesteia [W/mK] tacb temperatura medie a apei din boiler (cu t ac0 = 55°C . 60°C) t acb ≈ 0 .

. INCERC .U. Studiu privind utilizarea raţională şi eficientă a energiei termice la consumatori casnici.P. 1994. 563/1999. Studiu pentru realizarea unui proiect de reabilitare energetică a unei clădiri de locuit. NP 048-2000. 5. Ian.EIEE Denmark Nr. 31 . 4. Architect's and Engineer's Guide for Energy Conservation in Existing Buildings.BIBLIOGRAFIE 1. * * *.E. Normativ pentru expertizarea termică şi energetică a clădirilor existente şi a instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora. INCETC . 3. instituţii şi industriali. * * *.S. Contr. Energy Auditor Workbook.Primăria Municipiului Bucureşti nr. 6641/1993. contr. W. 2. 1994. * * *. * * *. 1989. US DOE.

în m. în m2. în kg. 32 . este conductivitatea termică a materialului stratului de finisaj. în m. este masa totală a elementului de închidere. 2. în W/(mK). în m2K/W.5.ANEXA II. este rezistenţa termică superficială la faţa adiacentă mediului interior. în m. este grosimea stratului de material omogen. în kg/m3. este densitatea stratului de material de finisaj/protecţie. este rezistenţa termică superficială la faţa adiacentă mediului exterior. în m2K/W. este grosimea straturilor de material altele decât stratul termoizolant. este rezistenţa termică corectată a elementului de închidere (conform C 107/3). în m2K/W. este aria suprafeţei de transfer de căldură (conform C 107/3). În cazul elementelor de construcţie neomogene (multistrat) efectul punţilor termice se transferă stratului de material termoizolant a cărui conductiviate termică se determină cu relaţia: & = λ iz δ iz ⎡ R' − ⎢Rsi + Rse + ⎢ ⎣ ∑ i ⎛δ ⎞ ⎤ ⎜ ⎟⎥ ⎝ λ ⎠i ⎦ ⎥ (A.2) în care: este grosimea stratului de material termoizolant.3) în care: δi δ ρi M A este grosimea stratului de finisaj/protecţie. este grosimea stratului de protecţie/finisaj (tencuială). Conductivitatea termică În cazul elementelor de închidere de tip omogen conductivitatea termică echivalentă se determină cu relaţia: &= λ δ ⎡ R − ⎢Rsi + Rse + ⎢ ⎣ ' ∑ i ⎛δ ⎞ ⎤ ⎜ ⎟⎥ ⎝ λ ⎠i ⎥ ⎦ (A. Densitatea Elemente de închidere omogene: M − A δ iz δi λi &= ρ ∑δ ⋅ ρ i i δ i (A.A Caracteristicile termofizice echivalente ale materialelor care intră în componenţa elementelor de construcţie opace afectate de punţi termice 1.1) în care: δ δi R' Rsi Rs λi este grosimea materialului omogen. în m. în m. în m. Restul notaţiilor se păstrează ca şi în cazul 1. este conductivitatea termică a straturilor de material altele decât stratul termoizolant. în W/(mK).

este căldura specifică masică a fiecărui material din structura reală. 33 .5) în care: este masa fiecărui strat de material din structura reală. ci este căldura specifică masică a fiecărui material din straturile de finisaj/protecţie. Mj cj Elemente de închidere neomogene: ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ &iz = c ∑M j j ⋅cj − A ∑M ⋅c ⎟ ⎟ i i i ⎞ ⎠ M − A ∑δ ⋅ ρ i i (A. în kg. Mi este masa fiecărui strat de material de finisaj/protecţie.4) în care notaţiile sunt cele anterioare 3. în J/(kgK). în kg. în kg. în J/(kgK). Căldura specifică masică Elemente de închidere omogene: ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ &= c ∑M j j ⋅cj − ∑M ⋅c ⎟ ⎟ i i i ⎞ ⎠ M − A ∑ i A δ i ⋅ ρi (A.Elemente de închidere neomogene (multistrat): & iz = ρ M − A ∑δ ⋅ ρ i i δ iz i (A. Restul notatiilor sunt ca la pct. mai puţin stratul termoizolant.6) i în care: Mi ci ρi este masa fiecărui strat de material. este căldura specifică masică a fiecărui material din straturile paralele mai puţin cel din stratul termoizolant. în J/(kgK). 1. este densitatea fiecărui material din straturile paralele mai puţin cel din stratul termoizolant. în kg/m3.

Restul indicilor se referă la structura reală multistrat. • Conductivitatea termică echivalentă λM se determină cu relaţia: ∑ λM = j δj a j ⋅ ρ M ⋅ cM ∑ j δj λj (B.B Transformarea unei structuri neomogene (multistrat) într-o structură echivalentă omogenă. este difuzivitatea termică a materialului din fiecare stat “j” determinată cu relaţia: aj aj = λj ρ j ⋅cj [m2/s] (B. c j .2) în care ρ j şi c j sunt densitatea şi căldura specifică masică a straturilor de material din structura reală (cu valori echivalente după caz ale stratului de material omogen şi ale stratului de termoizolaţie).3) • Difuzivitatea termică a materialului din care este confecţionată structura omogenă echivalentă se determină cu relaţia: λM ρ M ⋅ cM a = (B. în m. ρ M .50 δMj (B. Structura echivalentă omogenă este caracterizată de o succesiune de straturi ale căror proprietăţi termofizice sunt identice. respectiv ale tuturor straturilor din structurile neomogene cu excepţia stratului termoizolant şi cu valorile echivalente (determinate conform Anexei A. respectiv ale stratului termoizolant din structurile multistrat. Straturile reale sunt caracterizate de valorile λ j . δ λj este conductivitatea termică a straturilor de material. Valorile echivalente ρ M şi c M ale structurii omogene echivalente se aleg arbitrar (se recomandă să fie ale unui material real de construcţie). respectiv λM . c M . Metodă aproximativă Simbolul “M” semnifică structura echivantă modificată.5.Anexa II. ρ j . • Grosimea echivalentă a fiecărui strat de material omogen corespunzător fiecărui strat de material real se determină cu relaţia: ⎛λ ρ j ⋅cj = δ j ⋅⎜ M ⋅ ⎜ λ j ρ M ⋅ cM ⎝ ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ 0 .1) ale straturilor de material omogen din structurile omogene.4) 34 .15. în W/m⋅K.1) în care: este grosimea oricărui strat de material din strucutră. cu valorile reale pentru materialele straturilor de finisaj/protecţie din componenţa structurilor omogene.

Anexa II.5.C Temperatura exterioară de referinţă modificată a unui element de închidere opac adiacent mediului exterior Temperatura exterioară de referinţă este propie transferului de căldură în regim nestaţionar prin elemente de construcţie opace neomogene. Valoarea sa este determinată de proprietăţile termofizice ale materialelor din structura elementului de închidere şi de funcţia de variaţie a parametrilor climatici sub forma temperaturii exterioare echivalente. Temperatura exterioară echivalentă a unui element de construcţie opac, caracterizat de azimutul “k”, se determină cu relaţia:
θ EPk (t j ) = θ e (t j ) + α ⋅ 1 − C uk ⋅ ITk (t j ) + C uk ⋅ I difk (t j ) αe

[(

)

]

(C.1)

în care:
θe
ITk I dif
k

este temperatura aerului exterior; este intesitatea totală a radiaţie solare pe un plan orientat “k”, în W/m2; este intesitatea difuză a radiaţie solare pe un plan orientat “k”, în W/m2; este coeficientul de transfer de caldură superficial către mediul exterior, în W/(m2K); este coeficientul de absorbţie a radiaţiei solare;

αe α

Coeficientul de absorbţie a radiaţiei solare depinde de culoarea şi starea (netedă sau omogenă) suprafeţei elementului de construcţie opac.
Cu k

este coeficientul de umbrire a planului orientat “k” (se poate utiliza valoarea zilnică constantă).

Temperatura exterioară de referinţă modificată a unui element de închidere opac adiacent mediului exterior se determină cu relaţia:
θ ev k (t j ) = θ io − R ⋅ q k (t j )

(C.2)

în care: θ io este temperatura interioară rezultantă a spaţiului ocupat considerată cu valoare arbitrară constantă (se recomandă valoarea θ io = 200C indiferent de sezon – rece, cald), în oC; tj este momentul (ora); qk este densitatea de flux termic la suprafaţa interioară a elementului exterior opac cu azimut “k”, în W/m2; este rezistenţa termică a elementului de construcţie opac, în m2K/W, determinată cu R relaţia:
R = Rsi + Rse +

δM λM

(C.3)

în care:

λM

δM

este conductivitatea termică a materialului din structura echivalentă (conform Anexa II.5.B), înW/(mK); este grosimea structurii realizată din material omogen echivalent (conform Anexa II.5.B), în m.

35

Densitatea de flux termic la suprafaţa interioară a elementului exterior opac cu azimut “k”, se determină cu relaţia:
q k t j = q k t j −1 exp(A1 ⋅ ∆t ) +

( )

( )

B1k [exp(A1 ⋅ ∆t ) − 1] + &B2 k 2 [exp(A1 ⋅ ∆t ) − (1 + A1 ⋅ ∆t )] & R ⋅ A1 R ⋅ A1

(C.4)

în care:
& = δM R

q k t j −1

( )

λM

(C.31) este densitatea de flux termic la momentul (t j − ∆t ) , în W/m2; este pasul de timp (se recomandă 3600 s), în s.

∆t

Coeficienţii din relaţia (C.4) se determină cu relaţiile:
A1 =
−1 −1 ⋅ N um aM 3 1 + Bie 1 + Bii ⋅ 2 3 + Bie δM

[

(

)]

[s-1]

(C.5)

A2 =

Bie −1 ⋅ N um 4 (3 + Bie )

[-]

(C.6)

N um =

−1 1 + Bie 1 + Bii −1 − 0 ,50 − Bii 4 (3 + Bie )

(

)

(C.7)

B1k = A2 θ Ek t j − θ Ek t j −1 ∆t −1 − A3 θ io − θ Ek t j −1

[ ( )

( )]

[

( )]

(C.8) (C.9) (C.10)

B2 k = A3 θ Ek t j − θ ek t j −1 ⋅ ∆t −1
A3 = aM ⋅ 3 Bie
−1 ⋅ N um

[ ( )

( )]

2 3+B δM ie

[s-1]

în care: Bii este numărul adimensional Biot pentru suprafaţa interioară a elementului de construcţie exterior opac, determinat cu relaţia:
Bii = Bie

αi ⋅ δM λM

(C.11)

idem pentru suprafaţa exterioară, determinat cu relaţia:
Bie =

αe ⋅ δM λM

(C.12)

Procedura de determinare a variaţiei temperaturii exterioare de referinţă modificată a unui element de închidere opac în ziua reprezentativă caracterizată de valorile orale ale temperaturii exterioare echivalente θ EPk (t j ) determiate cu relaţia (C.1) este: 1. În funcţie de valoarea α a coeficientului de absorbţie a radiaţiei solare caracteristic suprafeţei elementului de construţie opac (vertical/orizontal) şi de valorile orare ale temperaturii exterioare θ e (t j ) şi ale intensităţii radiaţiei solare totale/globale şi difuze se
36

determină variaţia orară a temperaturii exterioare echivalente θ EPk (t j ) . Pentru coeficienţii de umbrire se recomandă a se utiliza următoarele valori aproximative: C u = 0,3 - pentru suprafeţe verticale; C u = 0,2 - pentru suprafeţe orizontale; 2. Se determină valorile numerelor Bii şi Bie cu relaţiile (C.11) şi (C.12); 3. Se determină valoarea “ Num ” cu relaţia (C.7); 4. Se determină coeficienţii A1 , A2 şi A3 cu relaţiile (C.5), (C.6) şi (C.10); NOTĂ: Valorile δ M , λM şi aM =
λM

ρ M ⋅ cM

se determină conform Anexei II.5.B;

5. Se determină valorile orare ale coeficienţilor B1 şi B2 cu relaţiile (C.8) şi (C.9); & , cu relaţia 6. Se determină valoarea rezistenţei termice a elementului de construcţie R (C.31) ; 7. Se propune o valoare arbitrară a densităţii de flux termic la momentul t j −1 = 0
(1 ) (1 ) q k (0 ) = q 0 şi se determină q k t j = ∆t relaţia (C.4), în care k (1 ) (t j )} în care indicele (1) semnifică prima iteraţie. valorii { qk

(

)

∆t = 3600s. Se determină

apoi valoarea

(1 ) qk

(2 ∆t ) ş.a.m.d. până la finele zilei reprezentative. Rezultă mulţimea

(1 ) (2) (t j = 24) ≅ q0 {q k( 2 ) (t j )} 8. Se reia calculul cu valoarea q k k şi rezultă mulţimea valorilor ş.a.m.d. 9. Calculul se consideră încheiat la iteraţia “p” în care se constată că se îndeplineşte condiţia:

{q (t )}− {q
( p) k j

( p −1 ) k

(t j )} ≤ ε

(C.13)

în care: ε ≤ 0,01. Valorile orare ale densităţii de flux termic sunt elementele mulţimii element de închidere opac caracterizat de azimutul “k”.

{q (t )}
p k j

pentru fiecare

37

Anexa II.5.D Parametrii climatici exteriori utilizaţi în scopul verificării temperaturii în spaţiile ocupate/locuite în lipsa dotării acestora cu instalaţii şi sisteme de condiţionare a aerului În tabelele D.1 … D.4 se prezintă valorile temperaturilor exterioare şi ale intesităţii radiaţiei solare (totale, globale şi difuză) în zilele reprezentative din lunile martie, mai şi iulie. Tabelul D.1 Temperatura exterioară în luna: martie mai iulie 4.8 16.8 21.8 4.2 16.2 21.2 3.6 15.6 20.6 3.2 15.2 20.2 3.0 15.0 20.0 3.4 15.4 20.4 4.5 16.5 21.5 7.2 19.2 24.2 9.6 21.6 26.6 11.7 23.7 28.7 13.1 25.1 30.1 14.0 26.0 31.0 14.5 26.5 31.5 14.8 26.8 31.8 15.0 27.0 32.0 14.8 26.8 31.8 14.2 26.2 31.2 13.2 25.2 30.2 11.6 23.6 28.6 9.5 21.5 26.5 8.0 20.0 25.0 6.9 18.9 23.9 6.1 18.1 23.1 5.5 17.5 22.5

Ora 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

38

Tabelul D.2 Intensitatea radiţiei solare – luna martie [W/m2] TotalăTotalăGlobală Totală-S SV V 50.8 18.5 18.5 78.65 196.05 32 32 199.15 359.9 42 42 339 497.95 79.75 50 463.8 582.85 232.65 55 546.9 611.9 432.55 56 559.95 582.85 559.05 177.4 546.9 497.95 617.8 364.5 463.8 359.9 596.2 478.05 339 196.05 488.45 481.65 199.15 50.8 290.5 341.5 78.65

Ora 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Totală-E 341.5 481.65 478.05 364.5 177.4 56 55 50 42 32 18.5

TotalăSE 290.5 488.45 596.2 617.8 559.05 432.55 232.65 79.75 42 32 18.5

DifuzăVert. 18.5 32 42 50 55 56 55 50 42 32 18.5

DifuzăOriz. 37 64 84 100 110 112 110 100 84 64 37

Tabelul D.3 Intensitatea radiaţiei solare – luna mai [W/m2] TotalăTotalăGlobală Totală-S SV V 26.5 18.5 26.5 128.65 40 18.5 40 284.85 86.35 32 51.5 426.85 196.65 42 61.5 575.2 336.6 97.75 68 685.95 373.9 250.65 73 750.35 408.4 450.05 73.5 770.9 373.9 577.05 195.4 750.35 336.6 635.8 355.3 685.95 196.65 615.7 484.8 575.2 86.35 507.95 540.25 426.85 40 312 522.8 284.85 26.5 18.5 352.05 128.65

Ora 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

TotalăE 352.05 522.8 540.25 484.8 355.3 195.4 73.5 73 68 61.5 51.5 40 26.5

TotalăSE 186.3 354.5 449.3 498.4 480.25 407.05 278.35 122.3 68 61.5 51.5 40 26.5

Difuză- DifuzăVert. Oriz. 26.5 53 40 80 51.5 103 61.5 123 68 136 73 146 73.5 147 73 146 68 136 61.5 123 51.5 103 40 80 26.5 53

39

Tabelul D.4 Intensitatea radiaţiei solare – luna iulie [W/m2] TotalăTotalăGlobală Totală-S SV V 26.5 26.5 26.5 128.65 40 40 40 284.85 86.35 51.5 51.5 426.85 196.65 61.5 61.5 575.2 336.6 97.75 68 685.95 373.9 250.65 73 750.35 408.4 450.05 73.5 770.9 373.9 577.05 195.4 750.35 336.6 635.8 355.3 685.95 196.65 615.7 484.8 575.2 86.35 507.95 540.25 426.85 40 312 522.8 284.85 26.5 26.5 352.05 128.65

Ora 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

TotalăE 352.05 522.8 540.25 484.8 355.3 195.4 73.5 73 68 61.5 51.5 40 26.5

TotalăSE 186.3 354.5 449.3 498.4 480.25 407.05 278.35 122.3 68 61.5 51.5 40 26.5

Difuză- DifuzăVert. Oriz. 26.5 53 40 80 51.5 103 61.5 123 68 136 73 146 73.5 147 73 146 68 136 61.5 123 51.5 103 40 80 26.5 53

40

Anexa II.5.E Determinarea aporturilor interioare de căldură Pentru clădiri de locuit şi în general pentru clădiri cu ocupare continuă şi funcţionare continuă a instalaţiei de încălzire, aporturile interne de căldură se determină ca valoare medie zilnică. Pentru clădiri cu ocupare discontinuă, respectiv cu funcţionare cu intermitenţă a instalaţiei de încălzire (după un program stabilit), aporturile interne de căldură se determină ca valoare medie pe perioada de ocupare a clădirii. 1. Ocupanţi Fluxul termic emis de o persoană adultă variază între 65 W (perioada somnului) şi 200 W (activitate fizică moderată). Valoarea depinde şi de suprafaţa corpului şi de gradul de îmbrăcare al acesteia. Pentru o persoană adultă tipică (suprafaţa corpului cca. 1,6 m²), valorile fluxului termic emis funcţie de activitatea desfăşurată de aceasta sunt date în tabelul E.1. Tabelul E.1 Nr. crt. 1 2 3 4 5 Activitate considerată Somn Repaus lungit Repaus, aşezat pe scaun Activitate sedentară (muncă de birou, audierea cursurilor sau conferinţelor etc.) Activitate normală desfăşurată stând în picioare (munca personalului din servicii, obligat să nu se aşeze: vânzători, recepţioneri etc.) Activitate desfăşurată stând în picioare şi care implică concentrare intelectuală (munca desfăşurată de conferenţiari, doctori în operaţie etc.) Activitate desfăşurată stând în picioare şi care implică efort fizic : 7.1. - treabă la bucătărie 7.2. - curăţenie în locuinţe, camere de hotel 7.3. - serviciu în restaurante 7.4. - spălat manual rufe uşoare (lenjerie) 7.5. - spălat rufe grele (cearşafuri, draperii etc.) 7.6. - transport greutăţi (30 ... 50 kg) Activităţi sportive şi muncă foarte grea Flux termic emis / persoană [W] 65 74 93 112 140

6

158

7

186 167 233 233 279 372 279 ... 420

8

Pentru clădiri de locuit, ţinând seama de absenţa din locuinţă pe o durată medie zilnică de 10 h, rezultă valoarea tipică: 65 . NP [W] în care NP este numărul mediu normalizat de persoane aferent clădirii expertizate, determinat conform pct. A.17.2.6. Pentru clădiri de birouri, numărul de persoane are valoarea medie pe perioada de ocupare a clădirii.
41

2. Utilizarea apei calde Ţinând seama de sistemul de preparare a apei calde şi de activitatea casnică ce implică utilizarea acesteia, pentru clădiri de locuit se recomandă relaţia: 20 + 15 . NP [W] cu NP determinat conform pct. A.17.2.6 3. Prepararea hranei Ţinând seama că prepararea hranei se efectuează prioritar prin utilizarea combustibilului gazos, valoarea recomandată este de 100 W pentru un apartament (o bucătărie). 4. Activităţi casnice care implică utilizarea energiei electrice Radio si TV 35 W Fier de călcat 20 W Frigider 40 W Aspirator 20 W Congelator 90 W Aparate diverse 20 W Maşină de spălat 20 W Aparatură de birou diversă (funcţionare continuă): Computer + monitor 210 W Aparat fotocopiere 1500 W Maşină de scris electrică 45 W Maşină de scris electronică90 W Pentru calcule rapide, pentru clădiri de locuit, poate fi utilizată relaţia: 270 + 40 . NP cu NP determinat conform pct.6 5. Iluminat Tabelul E.2 Tipul apartamentului Fără copii Apartament de mici dimensiuni (< 50m²) Apartament mediu (50-100m²) Apartament de mari dimensiuni (> 100m²) Cu copii Se adaugă Aporturi [W] 15 30 45 15

[W]

Pentru un apartament mediu (familie cu copil) poate fi utilizată valoarea medie: 45 W 6. Determinarea numărului mediu normalizat de persoane pentru clădiri de locuit Numărul mediu normalizat de persoane aferent clădirii se determină ţinând seama de indicele mediu (statistic) de ocupare a clădirii (conform tabelului C.1, anexa II.3.C), cu referire la suprafaţa totală a camerelor de locuit. Procedura practică de determinare a NP este următoarea: - se determină suprafaţa utilă a camerelor de locuit (camere de zi, dormitoare etc, ALoc [m²]; - Se determină indicele mediu de locuire, iLoc, din tabelul C.1 anexa II.C.3, în funcţie de tipul clădirii (individuală, înşiruită sau bloc) şi de amplasarea acesteia (judeţ şi mediu - urban sau rural); - Numărul mediu normalizat de persoane aferent clădirii se determină cu relaţia: NP = ALoc . iLoc [W]

42

Anexa nr. 3 la OMTCT nr. .......... /2006

METODOLOGIE DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR PARTEA a III-a – AUDITUL ŞI CERTIFICATUL DE PERFORMANŢĂ A CLĂDIRII Indicativ Mc 001 / 3 – 2006

- decembrie 2006 -

CUPRINS

INTRODUCERE ...................................................................................................................................... Capitolul I : AUDITUL ENERGETIC AL CLĂDIRII .................................................................................. I.1 OBIECT, DOMENIU DE APLICARE, REFERINŢE NORMATIVE, TERMINOLOGIE, NOTAŢII ...........................................................................................................................................

I.2. EVALUAREA PERFORMANŢELOR ENERGETICE ALE CLĂDIRILOR .......................................... I.3. INDICATORI AI EFICIENŢEI ECONOMICE A SOLUŢIILOR TEHNICE DE REABILITARE / MODERNIZARE ENERGETICĂ A CLĂDIRILOR EXISTENTE .............................. I.4 STABILIREA SOLUŢIILOR TEHNICE DE CREŞTERE A PERFORMANŢEI ENERGETICE PENTRU CONSTRUCŢIE ŞI INSTALAŢII, APLICABILE CLĂDIRILOR...........................................

Capitolul al II-lea: CERTIFICATUL DE PERFORMANŢĂ ENERGETICĂ AL CLĂDIRII ........................... II. 1 OBIECT, DOMENIU DE APLICARE, REFERINŢE NORMATIVE, TERMINOLOGIE, NOTAŢII ........................................................................................................................................... II.2. ELABORAREA CERTIFICATULUI DE PERFORMANŢĂ ENERGETICĂ AL UNEI CLĂDIRI........... II.3. CONŢINUTUL CERTIFICATULUI DE PERFORMANŢĂ ENERGETICĂ AL UNEI CLĂDIRI ............ II.4. NOTAREA CLĂDIRILOR ÎN VEDEREA CERTIFICĂRII ENERGETICE A ACESTORA ..................

ANEXE ANEXA 1 ANEXA 2 ANEXA 3 ANEXA 4 ANEXA 5 ANEXA 6 ANEXA 7 ANEXA 8 ANEXA 9 Fişa de analiză termică şi energetică (model) Soluţii tehnice de modernizare energetică a clădirilor Soluţii de modernizare termotehnică a anvelopei construcţiei – elemente de construcţie opace (Conf. dr. ing. Mihaela Georgescu – UAUIM) Soluţii de îmbunătăţire a tâmplăriei exterioare (Conf. dr. ing. Mihaela Georgescu – UAUIM) Lista soluţiilor tehnice propuse pentru modernizarea energetică a clădirilor de locuit alimentate de la sistem centralizat de alimentare cu căldură Lista soluţiilor tehnice propuse pentru modernizarea energetică a clădirilor de locuit individuale sau înşiruite dotate cu sursă proprie de căldură Date primare privind costul măsurilor de reabilitare şi modernizare pentru analiza economică în cadrul auditului energetic al clădirilor Model de certificat de performanţă energetică al clădirii Rezistenţe termice corectate pentru clădirea de referinţă

ANEXA 10 Consumuri specifice de căldură pentru prepararea apei calde de consum pentru clădirea de referinţă

Metodologia Partea a III-a are capitole distincte. electricitate produsă prin cogenerare. din punct de vedere tehnic şi economic a soluţiilor de reabilitare şi/sau modernizare termică şi energetică a construcţiei şi a instalaţiilor aferente acesteia. Metodologia Partea a III-a – Auditul şi certificatul de performanţă energetică ale clădirii. după cum urmează: Capitolul I : Capitolul al II-lea : AUDITUL ENERGETIC AL CLĂDIRII CERTIFICATUL DE PERFORMANŢĂ ENERGETICĂ AL CLĂDIRII Auditul energetic al unei clădiri urmăreşte identificarea principalelor caracteristici termice şi energetice ale construcţiei şi ale instalaţiilor aferente acesteia şi stabilirea. inclusiv parametrii climatici exteriori. rezultate din analiza termică şi energetică. centrale de încălzire şi de răcire de cartier sau de bloc. arhitecţilor şi. pe baza rezultatelor obţinute din activitatea de analiză termică şi energetică a clădirii. ventilaţia şi ventilaţia naturală. în cadrul cărora se desfăşoară activităţi care necesită asigurarea unui anumit grad de confort şi regim termic. Certificatul de performanţă energetică al unei clădiri urmăreşte declararea şi afişarea performanţei energetice a clădirii. sistemele solare pasive şi de protecţie solară şi iluminatul natural. Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor se referă la toate clădirile. cu detalierea principalelor caracteristici ale construcţiei şi instalaţiilor aferente acesteia. . poziţia şi orientarea clădirilor. specialiştilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul energeticii construcţiilor şi al cărei scop îl reprezintă evaluarea şi creşterea performanţei energetice a construcţiilor şi instalaţiilor aferente acestora. potrivit reglementărilor tehnice în domeniu. prezentată într-o formă sintetică unitară. – – Acestea au ca obiectiv stabilirea unei metode coerente de evaluare şi certificare a performanţei energetice atât pentru clădirile nou construite cât şi pentru clădirile existente (PEC). compartimentarea interioară. având diverse funcţiuni. transpunând în România prevederile Directivei 2002/91/CE a Parlamentului European şi a Consiliului European. instalaţia de iluminat integrată a clădirii. sisteme solare active şi alte sisteme de încălzire. în general. inclusiv electrice. Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor se adresează inginerilor constructori şi de instalaţii. condiţiile de climat interior. bazate pe surse de energie regenerabilă. instalaţia de climatizare. inclusiv izolarea acestora. Metodologia Partea a II-a – Instalaţiile de încălzire şi apă caldă de consum.INTRODUCERE Această reglementare tehnică face parte dintr-o serie de trei documente care alcătuiesc împreună Metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor denumită în cele ce urmează Metodologia: – Metodologia Partea I-a – Caracteristici termotehnice ale elementelor ce alcătuiesc anvelopa clădirii. inclusiv etanşeitatea la aer. ţinând seama de scopul aplicării acesteia.

ventilare.Capitolul I: AUDITUL ENERGETIC AL CLĂDIRII I. – clădiri de locuit cu mai multe apartamente (blocuri). fie fac parte din zone construite protejate conform legii. Prevederile metodologiei nu se aplică la următoarele categorii de clădiri: – – – – – – clădiri şi monumente protejate care. muzee). clădiri provizorii prevăzute a fi utilizate pe perioade de până la 2 ani. bănci). clădiri utilizate ca lăcaşuri de cult sau pentru alte activităţi cu caracter religios. policlinici. – clădiri social-culturale (teatre. – clădiri de învăţământ (creşe. – spitale. Clădiri cu altă destinaţie decât locuinţe (din sectorul terţiar): – birouri. internate. Evaluarea performanţei energetice a clădirii în condiţii normale de utilizare. climatizare. cu o arie utilă mai mică de 50 m².1. – alte tipuri de clădiri consumatoare de energie (de exemplu: clădiri industriale cu regim normal de exploatare). şcoli. tip duplex. după cum urmează: A.1 Domeniu de aplicare Auditul energetic se efectuează pentru clădirile existente în care se desfăşoară activităţi care necesită asigurarea unui anumit grad de confort şi regim termic. REFERINŢE NORMATIVE. clădiri cu regim special de exploatare. spaţii comerciale. cuplate sau înşiruite. cinematografe. din zone industriale. pe baza caracteristicilor reale ale sistemului construcţie – instalaţii aferente (încălzire. – clădiri pentru servicii de comerţ (magazine. Clădiri de locuit (din sectorul rezidenţial): – clădiri de locuit individuale (case unifamiliale. – hoteluri şi restaurante.). 3 . ateliere şi clădiri nerezidenţiale din domeniul agricol care necesită un consum redus de energie: clădiri nerezidenţiale care sunt destinate a fi utilizate mai puţin de 4 luni pe an. ş.1 OBIECT. TERMINOLOGIE. B. sedii de firme. iluminat artificial). NOTAŢII I. grădiniţe. 2. preparare / furnizare a apei calde de consum. DOMENIU DE APLICARE. în condiţii de consum redus de energie. în funcţie de destinaţia principală a acestora. 3. Întocmirea raportului de audit energetic. cărora dacă li se aplică cerinţele. – cămine. – clădiri pentru sport.a. licee. li s-ar modifica în mod inacceptabil caracterul ori aspectul exterior. universităţi). fie au valoare arhitecturală sau istorică deosebită. Identificarea măsurilor de modernizare energetică şi analiza eficienţei economice a acestora. Clădirile sunt grupate în două mari categorii. Realizarea auditului energetic al unei clădiri presupune parcurgerea a trei etape: 1. clădiri independente.

precum şi de raportare a rezultatelor I.3 Termeni şi definiţii Pentru utilizarea prezentei reglementări tehnice se aplică termenii şi definiţiile din Legea nr. cu un consum de energie termica şi electrica cât mai redus 4 .1. 10/1995 privind calitatea în construcţii. a principalelor caracteristici termice şi energetice ale clădirii.4 Dosar de audit energetic Ansamblu de documente cu rol de trasabilitate pentru totalitatea operaţiunilor legate de activitatea de audit energetic al unei clădiri I. ventilare / climatizare.3.6 Utilizarea raţională a energiei Utilizarea energiei în scopul asigurării condiţiilor normale de locuire în conformitate cu exigenţele şi criteriile de performanţă normate şi în conformitate cu eficienţa energetică a construcţiei şi instalaţiilor aferente acesteia. caracteristică situaţiei de proiect I.2 Documente de referinţă Legea 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor. Legea nr. Instalaţii de încălzire. Partea I-a – Anvelopa clădirii Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor. Instalaţii de încălzire. 372/2005 şi definiţiile următoare: I.1.2 Diagnoză energetică Operaţiune prin care se stabileşte starea unei clădiri din punctul de vedere al utilizării energiei.1.3. Numărul anual de grade-zile.3. Necesarul de căldură de calcul. Partea a II-a – Performanţa energetică a instalaţiilor din clădiri Instalaţii de încălzire. prin compararea valorii globale a indicelui de consum de energie cu valoarea corespunzătoare clădirii de referinţă I.1 Analiză termică şi energetică a clădirii Operaţiune prin care se identifică principalele caracteristici termice şi energetice ale construcţiei şi ale instalaţiilor aferente acesteia si determinarea consumurilor anuale de energie pentru încălzirea spaţiilor.3. Temperaturi interioare convenţionale de calcul.5 Raport de audit energetic Document tehnic care conţine descrierea modului în care a fost efectuat auditul. Necesarul de căldură de calcul. precum şi a principalelor concluzii referitoare la măsurile eficiente din punct de vedere economic I. apă caldă de consum şi iluminat I.7 Utilizarea eficientă a energiei Îndeplinirea condiţiilor specifice utilizării raţionale a energiei pentru asigurarea condiţiilor normale de locuire.3.3 Audit energetic al unei clădiri Procedură sistematică de obţinere a unor date corespunzătoare despre profilul consumului energetic existent al unei clădiri.1. de identificare şi de cuantificare a oportunităţilor rentabile pentru realizarea unor economii de energie.I. a măsurilor propuse de modernizare energetică a clădirii şi instalaţiilor interioare aferente acesteia.1. [1] * * * [2] * * * [3] * * * [4] SR 1907/1-97 [5] SR 1907/2-97 [6] SR 4839-97 [7] * * * I.1.1.3. Prescripţii de calcul.1.3.1.

1.1. determinat ca raport între valoarea investiţiei datorată aplicării unei măsuri sau pachet de măsuri de modernizare energetică şi economia de energie realizată prin implementarea acesteia pe durata de viaţă a măsurii de modernizare energetică I.8 Clădire de referinţă Clădire având în principiu aceleaşi caracteristici de alcătuire ca şi clădirea reală şi în care se asigură utilizarea eficientă a energiei I.3.9 Măsură (soluţie) de modernizare energetică Intervenţie asupra construcţiei sau/şi instalaţiilor aferente acesteia. în funcţie de rata de depreciere a monedei considerate .3.3. cu scopul reducerii consumului de energie al clădirii I.13 Durată de recuperare a investiţiei Durata de recuperare a investiţiei ca urmare a economiei de energie datorată aplicării măsurilor / soluţiilor de modernizare energetică I.1.10 Durată de viaţă a soluţiei de modernizare Durata de viaţă estimată pentru soluţia de modernizare analizată.3.16 Consum normal de energie Consumul de energie termică/electrică în scopul realizării stării de confort termic 5 .14 Valoare netă actualizată Proiecţia la momentul “0” a tuturor costurilor implicate de aplicarea unei măsuri / soluţii de modernizare energetică a clădirii.1.I.sub forma deprecierii medii anuale şi de rata medie anuală a creşterii costului energiei I.3. pentru care parametrii consideraţi se păstrează neschimbaţi faţă de stadiul iniţial.3.1. la momentul aplicării soluţiei respective 1.3.1.15 Cost al unităţii de energie economisită Costul unităţii de energie obţinută prin modernizare energetică a clădirii.

electrică. energie electrică gaz natural termoficae mentenanţă actual modernizare (energetică) factor de însumare serviciu. Euro/an Lei/kWh. gaz) profitabil 6 . Euro/an Lei/an.1 – Simboluri şi unităţi de măsură Simbol A aC C c C(m) CE d e f i NS NC N NR rC VNA arie avans aferent creditului cost (investiţie. Euro Lei.4 Simboluri şi notaţii Tabelul I.2 – Indici 0 E G T M a m t S c k Pr an de referinţă energie. unitatea de măsură pentru energie este Watt–oră [Wh] în loc de Joule. Euro/kWh ani ani ani Lei/lună. Euro - ∆VNA X NOTĂ . Euro Lei.În loc de secundă se poate utiliza ora ca unitate de timp. pentru toate cantităţile care se referă la durată (adică atât pentru durate cât şi pentru numărul de schimburi de aer). Euro/kWh Lei/an. viaţă (cu referire la soluţie de modernizare) credit tip energie (termică. exploatare etc.) cost al unităţii de energie Mărime cost anual al operaţiunilor de mentenanţă cost anual al energiei consumate dobândă a creditului cost al unităţii de energie economisită rată anuală de creştere a costului energiei rată anuală de depreciere a monedei durată de viaţă a soluţiei de modernizare energetică durată a creditului durată de viaţă durată de recuperare a investiţiei rată lunară pentru rambursarea creditului valoare netă actualizată valoare netă actualizată aferentă investiţiei suplimentare pentru modernizare energetică factor de actualizare (pentru calcul economic dinamic) Unitate de măsură m2 Lei. Tabelul I.1. Euro/lună Lei. dar în acest caz. Euro Lei/kWh.I.

plăci.2. de ventilare / climatizare. Investigarea preliminară a clădirilor se efectuează prin analizarea documentaţiei tehnice a clădirii (sau completarea acesteia. tipul de uşi şi ferestre. determinarea performanţelor energetice ale construcţiei şi ale instalaţiilor aferente acesteia. Analiza documentaţiei care a stat la baza execuţiei clădirii va fi completată cu un releveu al zonelor cu degradări specifice (igrasie.I. condens. de ventilare / climatizare. I.2. de preparare a apei calde de consum şi de iluminat şi vizează în principal: ‰ ‰ investigarea preliminară a clădirii şi a instalaţiilor aferente. precum şi cu un releveu al instalaţiilor în scopul evidenţierii modificărilor efectuate asupra acestora. evidenţiindu-se toate elementele enumerate mai sus. Analiza cărţii tehnice a clădirii. NOTĂ: Prin studiul vecinătăţilor clădirii vor fi puse în evidenţă unele elemente ce pot influenţa regimul higrotermic (regimul de înălţime al clădirilor din zonă. pereţi. stâlpi. după caz) şi prin analiza stării actuale a construcţiei şi instalaţiilor aferente acesteia. structura anvelopei clădirii.2.1. Investigarea preliminară a clădirilor se referă la următoarele aspecte: I. înălţimea parapeţilor. constatată prin vizitarea clădirii. grinzi. geometria spaţiului în legătură cu precizarea direcţiei şi intensităţii vântului dominant etc. orientarea faţă de punctele cardinale. Analiza elementelor caracteristice privind amplasarea clădirii în mediul construit : * * * * * zona climatică în care este amplasată clădirea.1. concluziile auditorului energetic asupra evaluării. EVALUAREA PERFORMANŢELOR ENERGETICE ALE CLĂDIRILOR Evaluarea performanţelor energetice ale unei clădiri se referă la determinarea nivelului de protecţie termică al clădirii şi a eficienţei energetice a instalaţiilor de încălzire interioară. ventilare. elementele şarpantei). buiandrugi. NOTĂ: În cazul când documentaţia de bază lipseşte. infiltraţii de apă. preparare a apei calde de consum şi electrice (iluminat). climatizare.2. respectiv a documentaţiei care a stat la baza execuţiei clădirii şi instalaţiilor aferente şi care trebuie să cuprindă cel puţin: * * * * * * * partiurile de arhitectură ale fiecărui nivel. mucegai etc. ‰ I. precum şi dacă acestea au fost luate în seamă la realizarea construcţiei analizate. distanţa faţă de clădirile învecinate şi înălţimea acestora. direcţia vânturilor dominante şi gradul de adăpostire faţă de vânt. . alcătuirea şi materialele care compun elementele de închidere exterioară sau de separare între spaţii cu diverse regimuri de temperatură. factorii de umbrire.). regimul de înălţime al clădirilor separate prin rost. dimensiunile golurilor din pereţi.1.2. distanţa dintre goluri. precum şi a consumului anual normal de energie al clădirii pentru încălzirea spaţiilor. dimensiunile geometrice ale elementelor de construcţii (fundaţii. se execută un releveu al clădirii. planuri şi scheme ale instalaţiilor de încălzire.).1. de preparare a apei calde de consum şi de iluminat.

1 Evaluarea stării actuale a construcţiei prin comparaţie cu soluţia de proiect: starea elementelor de construcţie opace (pereţi. putere termică instalată.1 Instalaţii de încălzire: I.).2. .1. infiltraţii de apă de la instalaţii sau din alte surse (neetanşeitatea învelitorilor. . I.2. starea canalelor de ventilare a spaţiilor anexa (bai.2 Evaluarea stării actuale a instalaţiilor prin comparaţie cu soluţia de proiect: I. se face în principal prin analiză vizuală şi urmăreşte în special: I.dotarea cu repartitoare de cost şi robinete de reglaj cu cap termostatic.): .3.1 Identificarea tipului de sistem de încălzire a spaţiilor locuite / ocupate şi comune. .1. . corpuri de încălzire lipsa sau blocate.pentru sisteme locale (sobe cu gaze) – dotare sau nedotare a arzătoarelor cu electrovalvă. inclusiv instalaţiile aferente. .2.2. igrasie.lipsa sistemelor automate de închidere a uşilor clădirilor.2. rosturi neînchise.existenţa zonelor cu infiltraţii de aer (neetanşeităţi la uşi şi ferestre. vechimea corpurilor de încălzire.1.) şi evidenţierea punţilor termice liniare şi punctuale (cu pondere în valoarea rezistenţei termice corectate). sistemele de închidere ale uşilor şi ferestrelor defecte sau lipsa acestora.3.1.1.) I.2.I. rame deformate sau deteriorate. pereţi către spaţii comune . terasă. rosturi deschise / închise.geamuri sparte sau lipsa.verificare tiraj coş de fum pentru orice tip de sobă. conductelor etc. anul ultimei spălări a corpurilor de încălzire. . subsoluri etc.1. .deteriorarea acoperişului şi ale elementelor de închidere ale podului.2. Evaluarea stării actuale a clădirii prin comparaţie cu soluţia de proiect (conform cu cartea tehnica a clădirii) Evaluarea stării actuale a clădirii.fisuri. jgheaburilor şi burlanelor). spaţii libere între tocul uşilor / ferestrelor şi elementele de construcţie etc. planşeu sub pod.2 Încălzire centrală clasică . a defecţiunilor sau a deteriorărilor: . degradări ale tencuielii şi ale structurii de rezistenţă..3. după caz). planşeelor.1. terasei etc. 8 . . după caz). planşeu peste sol / subsol.1. terasei şi ale locurilor de străpungere ale terasei. zone afectate de condens remanent şi de mucegai.3.3. bucătarii etc.identificarea alcătuirii elementelor de închidere şi evaluarea stării termoizolaţiei din componenţa pereţilor. acoperiş.casa scărilor etc.3.identificarea tipurilor de corpuri de încălzire şi a caracteristicilor funcţionale ale acestora: ƒ ƒ ƒ ƒ ƒ numărul de elemente încălzitoare.verificare uniformitate încălzire sobă (termoviziune în infraroşu – sezonul rece. .2.identificarea prezentei punţilor termice (termoviziune în infraroşu. identificarea tipurilor de închideri transparente (uşi şi ferestre fixe / mobile) starea elementelor de închidere vitrate din spaţiile locuite / ocupate şi din cele cu funcţii de spaţii comune (casa scărilor. străpungeri în jurul coşurilor de fum. tipul robinetelor de reglaj şi manevrabilitatea acestora.2.

viteze medii ale aerului in gurile de refulare.3 Sisteme centralizate de climatizare: . . după caz.2.3.dispozitive de reglare a debitelor de aer (manevrabilitate). .starea canalelor de aer din punct de vedere al rezistentei la coroziune (pentru canale metalice neprotejate şi accesibile).. I.2. I. starea termoizolaţiei conductelor care se afla atât în spaţiile locuite / ocupate cât şi în spaţiile comune: ƒ ƒ ƒ conducte de aerisire secţionate.verificarea câmpului de temperaturi pe suprafaţa corpurilor de încălzire. .existenţa robinetelor de separare a corpurilor de încălzire. . .starea filtrelor de praf.evaluarea performanţelor energetice a echipamentelor din centrala de tratare a aerului (corelat cu Metodologie partea a II-a).2 Sisteme de ventilare mecanica (refulare.starea conductelor de alimentare cu agent termic.2. înlocuiri frecvente ale unor tronsoane. I. .3.3.3 Instalaţii de iluminat artificial: . . .3. neecologic).1.existenţa dispozitivelor de control şi reglare automata a fluxului luminos (impactul asupra consumului de energie electrică). .2.1.2.1.dotarea cu contor de căldură pe scară / clădire / unitate locuită (ocupată). . . .2.2. .evaluarea stării corpurilor de iluminat.2. lipsa vanelor de reglare şi a vanelor de separare şi golire. .2.2.starea termoizolatiei conductelor de aer şi comparatie cu rezistenta termica de proiect. .identificarea zonelor de pierderi de aer.consumul de energie electrică faţă de valoarea de catalog.evaluarea performantei tehnice a sistemului de iluminat artificial (verificarea gradului de asigurare a confortului vizual conform Metodologie Partea a II-a).1 Sisteme locale de încălzire şi răcire cu aer şi/sau pompe de căldură: .dotarea cu vane pentru menţinerea diferenţei de presiune atât la baza coloanelor cât şi pe racordul la reţeaua de distribuţie (după caz). .stabilirea punctului real de funcţionare al ventilatoarelor.2.1. I.tipul de agent frigorific utilizat (ecologic.1. I.gradul de etanşare a îmbinărilor canalelor de aer (se recomandă efectuarea de măsurări ale vitezelor şi verificarea conservării debitelor masice la nivelul intregii instalaţii).2.2.starea conductoarelor de energie electrica.toate evaluările de la pct.pierderi de agent frigorific.3.1.viteze medii ale aerului in gurile de aspiratie.2 Instalaţii de ventilare şi climatizare. refulare / aspiratie): .3. .viteza medie in gurile de refulare a aerului. I.2.2. 9 . .2.2. .

partea a II-a): 10 .partea I-a). I. tasata şi umeda. .2.partea I-a).2 Determinarea parametrilor termodinamici intensivi şi extensivi caracteristici spaţiilor încălzite şi neîncălzite ale clădirii (Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor . În urma investigării preliminare a clădirii se întocmeşte o fişă de analiză care va cuprinde toate elementele necesare estimării consumului anual normal de energie al clădirii pentru încălzirea spaţiilor. parţial deteriorata (peste 30%).starea armaturilor obiectelor sanitare.debitmetre de scară / clădire / consumatori independenţi (societăţi comerciale etc.4 Instalaţia de preparare şi furnizare a apei calde de consum.1. densităţii şi conductivităţii termice. fără izolaţie termica).4.). planşee peste pod.conducta de recirculare funcţională (condominii) . I. . total şi specific (prin raportare la aria utilă a spaţiilor încălzite.3. ventilare / climatizare.2.2.2. prepararea apei calde de consum. . I. inclusiv a necesarului de căldură / frig şi a temperaturii interioare pe timp de vară fără climatizare (Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor . .1.2.evaluarea stării izolaţiei termice a unitatilor de acumulare (dupa caz).2.3.debitmetre la racordurile individuale de consum.1 Sisteme locale de preparare a apei calde de consum. Prelevarea de probe fizice în vederea: * * * * stabilirii tipului solului pe care este amplasată clădirea şi adâncimea pânzei freatice. defecţiuni. ţinând seama şi de datele obţinute prin activitatea de investigare preliminară a clădirii şi constă în: I.2 Instalaţii centrale de preparare a apei calde de consum .evaluarea pierderilor de apă caldă de consum din instalaţie.2.starea conductelor de apa calda de consum şi a izolaţiei termice a acestora (tasata şi uscata. acoperiş).existenţa dispozitivelor de alimentare controlata cu energie electrica (impactul asupra consumului de energie electrică). . I.1. . I. iluminat şi prepararea apei calde de consum.4.. aprecierii gradului de degradare a materialului prin determinări de rezistenţe fizico-mecanice şi examinarea microscopică (cristale de săruri. în laboratoare specializate. obţinerii de probe edificatoare din elementele exterioare în vederea stabilirii umidităţii.2. pentru încălzirea spaţiilor.2.3 Determinarea consumului anual de energie.2. bacterii etc. micelii. stabilirii structurilor.evaluarea calităţii arderii combustibilului şi a eficientei tirajului.2. I. AÎnc). pierderi de apa.2.3. . I.1. ventilare / climatizare şi iluminat se realizează în conformitate cu părţile I şi II ale Metodologiei. în laboratoare specializate.1 Determinarea rezistenţelor termice corectate ale elementelor de construcţie din componenţa anvelopei clădirii (Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor .2.evaluarea pierderilor de apă caldă de consum din instalaţie. planşee peste subsol.4.2. la nivelul sursei de energie a clădirii (Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor .2.partea a-II-a). Determinarea performanţelor energetice şi a consumului anual de energie al clădirii pentru încălzirea spaţiilor. respectiv a grosimilor elementelor exterioare ale anvelopei (pereţi.) – certificat de control metrologic. În Anexa 1 se prezintă un model de fişă de analiză a clădirii.

determinarea necesarului de energie electrică din principalele zone energetice ale clădirii.determinarea necesarului anual de apă caldă de consum la nivelul punctelor de consum.determinarea necesarului de căldură sezonier sau pe intervale finite impuse de regimul de furnizare a căldurii. la nivelul sursei de energie a clădirii.NOTĂ: Pentru clădirile racordate la sistem districtual de alimentare cu căldură / frig nivelul sursei de energie este racordul la sistem.2. la nivelul sursei de energie a clădirii. I.partea a II-a).1 Sisteme locale de încălzire (sobe): . la nivelul sursei de energie a clădirii: .2. pentru prepararea apei calde de consum.determinarea Performantei energetice a clădirii. distribuţie şi utilizare a apei calde de consum.2.determinarea necesarului anual de căldură şi frig (sensibil şi latent) al spaţiilor din principalele zone energetice ale clădiri (Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor . .2.determinarea consumului anual de energie electrică pentru asigurarea condiţiilor de confort interior (iluminat) aferent clădirilor şi a Performanţei Energetice a Clădirii. 11 . total şi specific (prin raportare la aria utilă a spaţiilor încălzite.5 Determinarea consumului anual de energie. .estimarea randamentului de reglare a furnizării căldurii. I. total şi specific (prin raportare la aria utilă a spaţiilor încălzite.3. pentru ventilare – climatizare.3.1 Încălzire centrală (corpuri de încălzire şi sisteme de joasă temperatură): .6 Determinarea consumului anual de energie.determinarea eficienţei sistemului de producere / furnizare.2. . AÎnc). . AÎnc). . I. . I.2.2.determinarea necesarului de căldură sezonier sau pe intervale finite impuse de regimul de furnizare a căldurii.4 Determinarea consumului anual de energie. .2. AÎnc). .determinarea consumului anual de apă caldă de consum şi a consumului anual de energie pentru furnizarea apei calde de consum şi a Performanţei Energetice a Clădirii. .evaluarea randamentului sursei locale de căldură (după caz) – cazane. pentru iluminatul artificial.2. .estimarea randamentului de distribuţie.evaluarea randamentului de funcţionare a sobelor.partea a II-a). .determinarea consumului anual de energie electrica şi termică pentru asigurarea condiţiilor de confort termic (căldură şi frig) aferent clădirilor dotate cu sisteme locale (pompe de căldură) şi a Performanţei Energetice a Clădirii (Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor . total şi specific (prin raportare la aria utilă a spaţiilor încălzite.2. . I.determinarea Performantei energetice a clădirii.

‰ ‰ În funcţie de valorile indicatorilor economici susmenţionaţi. Valoarea Netă Actualizată (VNA) reprezintă proiecţia la momentul “0” a tuturor costurilor menţionate.3.2. adusă la momentul iniţial al investiţiei. I. INDICATORI AI EFICIENŢEI ECONOMICE A SOLUŢIILOR TEHNICE REABILITARE / MODERNIZARE ENERGETICĂ A CLĂDIRILOR EXISTENTE DE Analiza economică a măsurilor de modernizare energetică a unei clădiri existente se realizează prin intermediul indicatorilor economici ai investiţiei. VNA caracteristică sistemului este dată de relaţia: ⎛ 1 + fk VNA = C0 + ∑ C Ek ∑ ⎜ ⎜ k =1 t =1 ⎝ 1 + i 3 N t N ⎛ 1 ⎞t ⎞ ⎟ ⎟ ⎟ + CM ∑ ⎜ ⎜ ⎟ ⎠ t =1 ⎝ 1 + i ⎠ (I. CE – costul anual al energiei consumate. reprezentând timpul scurs din momentul realizării investiţiei în modernizarea energetică a unei clădiri şi momentul în care valoarea acesteia este egalată de valoarea economiilor realizate prin implementarea măsurilor de modernizare energetică.3.7 Determinarea consumului anual de apă caldă de consum. durata de recuperare a investiţiei suplimentare datorată aplicării unui proiect de modernizare energetică. Considerând că rata de depreciere anuală a monedei este constantă şi că se produce şi o creştere uniformă a preţului energiei. NR [ani].3. atât în ceea ce priveşte protecţia termică a construcţiei.I. Concluziile asupra evaluării se referă la sintetizarea informaţiilor obţinute prin analiză termică şi energetică a clădirii şi efectuarea diagnosticului energetic al acesteia. la nivelul anului de referinţă [Euro/an]. funcţie de rata de depreciere a monedei considerate . cu valori negative pentru durata de viaţă estimată pentru măsurile de modernizare energetică analizate. ∆VNA (m ) . impusă din considerente economico-financiare (de către creditor sau investitor) sau tehnice (durată de viaţă estimată a soluţiei de modernizare energetică).sub forma deprecierii medii anuale. 12 . Dintre aceştia cei mai importanţi sunt următorii: ‰ valoarea netă actualizată aferentă investiţiei suplimentare datorată aplicării unui proiect de modernizare energetică şi economiei de energie rezultată prin aplicarea proiectului menţionat. cât mai mic şi nu mai mare decât proiecţia la momentul investiţiei a costului actual a unităţii de căldură. e [lei/kWh]. I. costul unităţii de energie economisită. cât şi gradul de utilizare a energiei la nivelul instalaţiilor aferente acesteia. cât mai mică şi nu mai mare decât o perioadă de referinţă. la nivelul punctelor de consum şi la nivelul sursei de energie a clădirii. prin interpretarea rezultatelor obţinute şi indicarea aspectelor legate de performanţa energetică a clădirii. NR.2. reprezentând raportul dintre valoarea investiţiei suplimentare datorată aplicării unui proiect de modernizare energetică şi economiile de energie realizate prin implementarea acestuia pe durata de recuperare a investiţiei. ‰ ‰ Procedura de bază pentru compararea efectelor tehnice şi economice ale aplicării diverselor soluţii de utilizare raţională şi eficientă a energiei în construcţii o constituie analiza valorii nete actualizate a costurilor implicate de realizarea investiţiilor şi de exploatarea instalaţiilor aferente acestora. rezultate prin analiza diverselor măsuri de modernizare energetică a unei clădiri.1) în care: C0 – costul investiţiei totale în anul “0” [Euro]. total şi specific (prin raportare la numărul de persoane normalizat şi numărul de zile de utilizare dintr-un an). ∆VNA (m) [lei] . costul unităţii de căldură economisită.2. durată de recuperare a investiţiei. vor fi alese acele măsuri caracterizate de: ‰ valoare netă actualizată . e.

Rata de creştere a costului căldurii se consideră a avea o valoare constantă pe durata de viaţă a tehnică a sistemului. ∑ C Ek k Xk (I. 3. verificări care vor conduce şi la intervenţii de remediere a unor eventuale defecţiuni. 5.1) şi în situaţia în care nu pot fi apreciate. 2. În sfârşit.1. compensează valoarea relativ scăzută (0.3. Rata de depreciere a monedei. f i k N NOTE: 1. i. – indice în funcţie de tipul energiei utilizate (1 – gaz natural. Conform structurii relaţiei (I. bănci etc. se obţine VNA aferentă investiţiei suplimentare datorată aplicării proiectelor de modernizare energetică şi economiei de energie rezultată prin aplicarea proiectelor menţionate: 13 . clădiri sociale.3.07. relaţia (I.3. Ţinând seama de cele de mai sus.1) se scrie sub forma simplificată: VNA = C0 + – rata anuală de creştere a costului căldurii [ – ].CM – costul anual al operaţiunilor de mentenanţă. Atât informaţiile privind durata de viaţă a componentelor unui sistem (N). (ex. în cazul construcţiilor de locuinţe rata anuală de depreciere a monedei se situează în plaja valorii 0.1) se impune ca performanţa energetică a sistemului să se menţină la aceeaşi valoare pe întreaga durată de viaţă. În cazul sectorului privat (mari corporaţii.1 şi 0. Pentru proiectele destinate sectorului public.07 cu tendinţa de fixare pe cea de a doua valoare.3. administrative etc. la nivelul anului de referinţă [Euro/an]. relevă clar o politică naţională de promovare a unor proiecte de conservare a energiei în special la consumatorii casnici. Aprecierea duratei de viaţă a unui sistem este o operaţie delicată ţinând seama în special de diversitatea produselor prezente pe piaţa românească. culturale. N. N. acestea pot fi ignorate. 2 – energie termică. Valori reduse ale ratei de depreciere a monedei favorizează promovarea rapidă a unor soluţii tehnice cu caracter energetic conservativ.3) Analizând în paralel două valori VNA specifice unei rezolvări clasice şi unei rezolvări cu caracter energetic conservativ şi având (ambele soluţii) dotări cu durata de viaţă egală.3. Costurile aferente mentenanţei reprezintă o cotă puţin importantă în structura relaţiei (I. Conform practicii din ţări cu economie avansată. 3 – energie electrică) – durata fizică de viaţă a sistemului analizat [ani].) rata de depreciere asumată depăşeşte 0. Această ipoteză este valabilă cu condiţia asigurării unor verificări periodice ale performanţei energetice în cadrul activităţii de monitorizare a clădirii. – rata anuală de depreciere a monedei (Euro) [ – ]. Diferenţele semnificative între valorile menţionate. are o importanţă determinantă asupra VNA şi condiţionează aplicarea unor soluţii tehnice.04 – 0. cât şi cu privire la oportunitatea promovării unor soluţii care să nu afecteze în timp calitatea locuirii (calitatea aerului şi a apei) pot fi oferite de către producător prin documentele care atestă calitatea produselor sale (de exemplu agrement tehnic). 4. rata de depreciere a monedei are valori diferite în raport cu sectorul în care se dezvoltă proiectele de investiţii energetice. Aşadar valorile ridicate ale ratei de depreciere a monedei aferente investiţiilor în sectorul public sau în sectorul privat care înregistrează cifre de afaceri importante.) rata de depreciere a monedei variază între 0.04) aplicată sectorului de locuinţe.2) în care: ⎛ 1 + fk X k= ∑⎜ ⎜ t =1⎝ 1 + i N ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ t (I.

rambursabil într-o perioadă de Nc ani cu o dobândă anuală fixă. se determină prin înlocuirea duratei de viaţă estimată cu NR ca valoare necunoscută în relaţia (I.3. Beneficiarul de investiţie dispune de întreaga sumă la momentul “0”. obţinută prin implementarea unei măsuri de modernizare energetică. Condiţia ca o investiţie (în soluţia de modernizare energetică) să fie eficientă este următoarea: ∆VNA (m) < 0 (I. Durata de recuperare a investiţiei suplimentare datorată aplicării unui proiect de modernizare energetică.3.8) I.∆VNA( m ) = C( m ) − ∑ ∆ C Ek ⋅ X k k (I.5) reprezintă economia anuală de energie k estimată. [Euro/kWh] (I. d. reprezintă costul actual al unităţii de energie k. urmând ca pe durata (N – Nc) să se manifeste beneficiul net al aplicării soluţiilor de modernizare energetică. şi prin punerea condiţiei de recuperare a investiţiei: ∆VNA (m) = 0 : NR ⎛ 1 + fk ∑ ck ⋅ ∆ Ek ⋅ ∑ ⎜ ⎜ 1+ i t =1⎝ k =1 k C( m ) − ⎞ ⎟ ⎟ =0 ⎠ t (I.3.3. coincide cu valoarea C(m).3.4) în care: C(m) – costul investiţiei aferente proiectului de modernizare energetică.1).6) respectiv: X > A in care A= C( m ) ∆C E (I.7) În Anexa 7 sunt prezentate date primare privind costul măsurilor de reabilitare şi modernizare pentru analiza economică. la nivelul anului “0”. caz în care VNA. corespunzătoare investiţiei.3. [Euro / kWh]. Rezultă. NR. prin urmare că soluţia avantajoasă este dată de obţinerea unui interval de profit (la nivelul de beneficiar al investiţiei) maxim: 14 .3. ∆CE – reducerea costurilor de exploatare anuale urmare a aplicării proiectelor de modernizare energetică la nivelul anului de referinţă. [Euro/an]: ∆C Ek = c k ⋅ ∆E k în care ∆E k ck - (I.3.3.2. proiectată la nivelul anului “0” se pot imagina două scenarii posibile după cum urmează: a. utile pentru determinarea costului investiţiei în soluţia de reabilitare sau de modernizare energetică a clădirii. [Euro]. Beneficiarul de investiţie nu dispune de suma necesară realizării investiţiei. [kWh/an].4) explicitată conform relaţiei (I. b.9) În ceea ce priveşte investiţia suplimentară C(m) . Condiţia necesară angajării creditului este Nc < N. caz în care se apelează la un credit.3 Costul unităţii de energie economisită prin implementarea proiectului de modernizare energetică a unei clădiri existente (sau costul unui kWh economisit) se determină cu relaţia: e= C( m ) N ⋅ ∆E .

3. Astfel. analiza economică a măsurilor de modernizare energetică a clădirilor existente conduce la alegerea măsurilor eficiente din punct de vedere economic. valoarea rc se compară cu venitul mediu lunar al unei familii care realizează investiţia cu scop de modernizare energetică.0833 ⋅ (1− ac ) ⋅ Cm ⋅ (1 + d)Nc Nc (I. fie o perioadă de profitabilitate (N – Nc) redusă (în cazul în care valoarea Nc este agreată de creditor).10) se realizează în orice caz prin maximizarea valorii N.11) în care: C(m2) – valoarea netă actualizată a creditului [Euro]. Valoarea ratei lunare de rambursare a creditului (pe durata Nc ani cu dobândă anuală fixă) se determină cu relaţia: rc = 0. aceasta depinde de condiţiile de acordare a creditului.3.3.14) Practic.(N – Nc)Pr = max (N – Nc) (I. unei valori reduse “rc” îi corespunde în plan tehnic.3.ac) · C(m) se obţine prin credit supus atât efectelor devalorizării monedei cât şi compensării prin dobânda anuală. ∆VNA (m) . din punct de vedere al schemei de finanţare posibil de aplicat şi din punct de vedere al suportabilităţii beneficiarului proiectului.ac) · C(m) este dată de relaţia: ⎛ 1 ⎞ C (m2) = (1− ac )⋅ Cm ⋅ (1 + d)Nc ⋅ ⎜ ⎜ 1+ i ⎟ ⎟ ⎝ ⎠ Nc (I.10) Condiţia (I. Rezultă valoarea netă actualizată a investiţiei: C(mc ) = a c ⋅ C(m) + C(m 2 ) (I. 15 . Criteriul suportabilităţii valorii “rc” se constituie într-un compromis între posibilităţile practice de aplicare a unor soluţii performante din punct de vedere energetic şi posibilităţile de suportabilitate a costului implicat de realizarea investiţiilor. Restul sumei de plată (1 . implicit de suportabilitatea beneficiarului de a achita ratele de rambursare a acestuia.13) Un al doilea criteriu important îl reprezintă suportabilitatea de către beneficiar a ratei lunare necesară rambursării creditului. d. este constantă. ca parte a valorii C(m) achitată integral la momentul “0”. respectiv prin aplicarea unor soluţii de calitate superioară. Practic acordarea unui credit implică achitarea unui avans. Condiţia unei soluţii economic fezabilă în cazul funcţionării sistemului de credite este: ac ⋅ C(m) + C(m 2 ) < ∆CE ⋅ X (I. Evident această concluzie se poate modifica conjunctural. Implementarea efectivă a unui proiect de modernizare energetică presupune însă şi analiza finanţării posibile a proiectului. funcţie de condiţiile acordării creditului şi în special de dinamica preţului căldurii şi de rata de depreciere a monedei.3. notat cu “ac”. VNA aferentă sumei contractate (1 . fie o soluţie mai puţin performantă. Aşa cum se menţiona anterior.3. În ceea ce priveşte minimizarea valorii Nc. Presupunând că rata anuală a dobânzii pe durata Nc ani de rambursare a creditului. prin prisma indicatorilor economici printre care indicatorul fundamental îl reprezintă valoarea netă actualizată.12) în care indicele “c” semnifică acordarea creditului.

4. care se determină cu relaţiile: e( m ) = VNA (m) NS ⋅ E t(m) [Euro/kWh] (I. acesta devenind o valoare de referinţă pentru toate intervenţiile asupra clădirii şi instalaţiilor aferente acesteia.2) pentru clădirea modernizată.2 Analiza eficienţei economice a soluţiilor tehnice de creştere a performanţei energetice I. I. conform părţilor I şi II ale Metodologiei şi prin raportarea consumului la valoarea consumului anual normal de energie estimat pentru clădirea în starea sa actuală (iniţială) – valoare determinată prin analiză termică şi energetică a clădirii. Influenţa fiecărei măsuri de modernizare energetică a construcţiei şi/sau a instalaţiilor aferente acesteia se determină prin estimarea consumului anual normal de energie pentru situaţia aplicării măsurii de modernizare energetică.4.I. Pe lângă calităţile termice ale clădirii şi calităţile de bază ale instalaţiilor. de mediul adiacent acestora (climat şi vecinătate). respectiv: 16 . de opţiunile ocupanţilor în materie de confort (şi de economie) şi de posibilităţile de intervenţie ale acestora (de manieră directă sau indirectă) în mod raţional asupra gestiunii propriilor instalaţii.2.4. ventilare-climatizare şi alte folosinţe electro-menajere. Influenţa aplicării fiecărei soluţii tehnice de modernizare energetică se determină prin estimarea consumului anual normal de energie pentru situaţia aplicării acestora. Decizia adoptării unei măsuri de modernizare energetică este cea de eficienţă economică a măsurii (pachetului de măsuri).4 STABILIREA SOLUŢIILOR TEHNICE DE CREŞTERE A PERFORMANŢEI ENERGETICE PENTRU CONSTRUCŢIE ŞI INSTALAŢII.1 Indicatorii economici pe care se bazează analiza eficienţei economice a soluţiilor de modernizare energetică aplicate clădirilor existente sunt următorii: ‰ Costul specific al cantităţii de căldură economisită care se determină cu relaţia: CINV(m) ⋅ ∆β NS ⋅ ∆E t e= [Euro/kWh] (I. ventilarea/climatizarea şi asigurarea iluminatului clădirii pentru situaţia actuală. se determină consumul de energie anual normal pentru încălzirea spaţiilor. în conformitate cu indicatorii tehnico-economici. Aceste posibilităţi de gestiune corespund parametrilor reglajului şi programării.4. prepararea apei calde de consum. Această valoare se determină în conformitate cu părţile I şi II ale Metodologiei. În scopul analizei efectului de reducere a consumului de energie al clădirii aferent fiecărei măsuri de modernizare energetică. acest consum depinde de importanţa încăperilor încălzite.1) ‰ Costul specific al cantităţii de căldură consumată pentru realizarea condiţiilor de confort termic şi fiziologic (încălzirea spaţiilor şi furnizarea apei calde de consum).1 Influenţa intervenţiilor asupra consumului energetic al clădirii Consumul energetic al unei clădiri se compune din: încălzire. apa caldă de consum. APLICABILE CLĂDIRILOR I.4. în conformitate cu părţile I şi II ale Metodologiei şi prin raportarea acestuia la valoarea consumului anual normal de energie estimat pentru clădirea în starea sa actuală (iniţială).

costul specific al căldurii furnizată în sistemul de încălzire districtuală [Euro/kWh].2. în anul mediu.durata de rambursare a creditului necesar realizării lucrărilor de modernizare [ani]. ∆Et (T ) .economia de căldură provenită din sistemul de încălzire districtuală [kWh/an].costul lucrărilor de modernizare energetică [Euro].(a) . se determină prin rezolvarea ecuaţiei algebrice neliniare: CINV ( m ) ⋅ ∆β − δT ⋅ Ct ⋅ ∆Et ( T ) ⋅ XT − (1 − δT ) ⋅ [CG ⋅ ∆Et ( G ) ⋅ XG +CE ⋅ ∆EE ( G ) ⋅ X E ] = 0 (I.rata anuală de depreciere a monedei de referinţă [-] I. ∆β = (1 − ac ) ⋅ (1 + d)Nc Nc Nc ⎛ 1 ⎞ ⋅ ∑⎜ ⎟ + ac t =1⎝ 1 + i ⎠ t în care: Nc .costul specific al căldurii produse în surse proprii (provenită din arderea combustibililor) [Euro/kWh].durata de viaţă a soluţiilor de modernizare energetică. esenţiale pentru realizarea performanţei tehnice [ani]. d . δT = 0 implică clădire ale cărei instalaţii de furnizare a utilităţilor termice sunt racordate la o sursă proprie (cazan de apă caldă). pe durata de calcul de N ani [Euro]. reprezentativ pentru localitatea în care este amplasată clădirea supusă activităţii de audit energetic [kWh/an].valoarea netă actualizată a lucrărilor de investiţii şi de exploatare a clădirii modernizate/nemodernizate.4. ac .4. CE . ∆Et .cota..costul specific al energiei electrice [Euro/kWh]. NR. percepută de banca care acordă creditul [-]. Observaţie: ac = 0 implică împrumutul întregii sume CINV(m) ac = 1 implică faptul că beneficiarul de investiţie dispune de suma integrală necesară realizării lucrărilor de investiţie). Ct . care reprezintă avans [-]. VNA(m).4. NS . (I.4.dobânda anuală la creditul acordat. Et(m). în anul mediu.1) .4.(a) .consumul de căldură propriu clădirii modernizată/nemodernizată pentru realizarea condiţiilor de confort termic şi fiziologic (încălzirea spaţiilor şi prepararea apei calde de consum).e( a ) = VNA (a ) NS ⋅ E t(a ) [Euro/kWh] (I.4) în care: δT = 1 implică clădire ale cărei instalaţii de furnizare a utilităţilor termice sunt racordate la sistemul de încălzire districtuală.3) pentru clădirea nemodernizată. CG . În relaţiile de calcul (I.2 Durata de recuperare a investiţiei suplimentare datorată aplicării soluţiilor de modernizare.economia de căldură proprie clădirii realizată prin aplicarea soluţiilor de modernizare energetică. din suma totală CINV(m) necesară pentru realizarea modernizărilor. i ..3) se utilizează următoarele notaţii: C(m) . 17 . reprezentativ pentru localitatea în care este amplasată clădirea supusă activităţii de audit energetic [kWh/an].

6) I.6 Soluţia eficientă.economia de căldură provenită din arderea combustibililor [kWh/an]. I. NOTA: Energia electrică se consumă.4 Valoarea NS a duratei de viaţă utilizată în dubla inegalitate (I. de exemplu.4. XG.14) este valoarea reală a ratei de plată a creditului şi NU valoarea netă actualizată.4) se explicitează: NR XT = ⎛ 1+ f ⎞ ∑ ⎜ 1 + it ⎟ .5) (I. Valoarea rezultată prin aplicarea relaţiei (I. valoarea NS este impusă de echipamentul sau tehnologia cu durată de viaţa minimă care condiţionează performanţă tehnică a soluţiei analizate.5) se determină pentru valori N care satisfac inegalitatea dublă (I.3 Elaborarea Raportului de Audit Energetic Raportul de audit energetic se elaborează pe baza analizei tehnice şi economice a solutiilor de reabilitare/modernizare energetică a cladirilor.4.4. 18 . ∆EE (G ) . valoarea NS este conformă cu datele oferite de furnizor.4. a valvelor arzătorului şi a unor elemente de măsură şi control.3.2.economia de energie electrică [kWh/an].4.4. În ecuaţia (I.4. I.2.∆Et (G ) .6).14) şi se analizează în raport cu venitul mediu lunar al beneficiarului în scopul verificării criteriului de suportabilitate al acestuia. implică: ⎧N c ≤ N R ⎨ ⎩ N >> N R (ac = 1) (ac < 1) (I.2.5 În cazul în care beneficiarul soluţiilor de modernizare apelează la credit bancar pentru realizarea acestora se determină valoarea lunară a ratei de rambursare a creditului cu relaţia (I.7) respectiv soluţii tehnice de bună calitate cu durată de viaţă maximă. ‰ În cazul soluţiilor compozite. ∑⎜ 1+G i ⎠ t =1⎝ t XE = NR ⎛ 1+ f ⎞ ⎟ .4.3 Condiţia ca o investiţie să fie considerată rentabilă este dată de inegalitatea: VNA (m) − VNA (a ) < 0 cu condiţia ca intervalul de calcul N să satisfacă dubla inegalitate: NR < N ≤ NS (I. I.4. I.3.4.6) se consideră după cum urmează: ‰ În cazul soluţiilor care reprezintă un echipament sau o tehnologie.2. ∑ ⎜ 1 +Et i ⎠ t =1⎝ t Valorile XT. pentru acţionarea pompelor de circulaţie. XE utilizate în inegalitatea (I.4. din punct de vedere al beneficiarului de investiţie care a angajat un credit bancar.4. ⎠ t =1⎝ t XG = NR ⎛ 1+ f ⎞ ⎟ .

Această prezentare trebuie adaptată de fiecare dată funcţie de beneficiarul potenţial al raportului. Întocmirea raportului de audit energetic este un element esenţial al procedurii de realizare a auditului energetic şi reprezintă o prezentare a modului în care a fost efectuat auditul. Nr. • Sinteza raportului de analiză termică şi energetică cu prezentarea clădirii în starea sa actuală şi principalele caracteristici energetice care atestă performanţa energetică actuală a construcţiei şi instalaţiei de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acesteia. Forma în care este întocmit raportul de audit energetic. nr. Data efectuării analizei termice şi energetice. modul de redactare. prezentarea acestuia. Prezentarea generală a raportului de audit energetic şi sinteza pachetelor de măsuri tehnice cu eficienţa economică cea mai mare. adresă. • Numele şi prenumele proprietarului (în cazul unui singur proprietar) sau denumirea asociaţiei de proprietari (în cazul mai multor proprietari) şi numele administratorului clădirii. Economii de combustibil estimate pentru fiecare pachet. oraş şi judeţ / sector. Prezentarea detaliată a pachetelor de măsuri tehnice propuse pentru modernizarea energetică a clădirii – sub forma unui dosar tehnic de audit energetic al clădirii. Data efectuării raportului de audit energetic. • Adresa clădirii: stradă. • • • • ‰ Numele auditorului energetic pentr