You are on page 1of 10

1.

Globalizare si regionalizare Cum orice acţiune naşte reacţiune, globalizarea este însoţită de un proces contrar de regionalizare, de localizare, de organizare a vieţii economico-sociale cât mai aproape de individ şi de nevoile sale, proces ce poate lua uneori chiar forme extreme de tribalizare, degenerînd în naţionalisme şi fundamentalisme de tot soiul. Fără să fie fenomene noi, globalizarea şi regionalizarea cunosc astăzi forme accentuate de evoluţie. Din intersecţia lor derivă o serie de implicaţii importante pe multiple planuri: economic, social, moral, politic, cultural-filosofîc, apariţia de noi mentalităţi, de unde necesitatea unor noi acţiuni, a unui cadru instituţional reformat, a unor noi categorii de gândire, politici şi legiferări, care să dea contur unei noi ordini internaţionale. Economia reprezintă locomotiva globalizării, ea a devenit globală într-un sens în care politica încă nu e, obligîndu-ne să ne actualizăm în egală măsură conceptele şi comportamentele. Globalizarea conduce la o polarizare accentuată a bogăţiei, la apariţia bogăţiei fără naţiuni şi a naţiunilor fără bogăţie. Globalizarea semnalează deci apariţia unei noi economii. Tendinţa spre regionalizare trebuie considerată ca un stadiu intermediar între state şi economia mondială. De facto, ea rezultă din creşterea comerţului, a investiţiilor, a cooperării economice intraregionale; de jure, ea capătă forme multiple de cooperare instituţională, acorduri şi convenţii mai mult sau mai puţin constrângătoare. 2.Modele ale regionalizarii •modelul european, ca mod de guvernare regional, organizat la nivele multiple, •modelul nord-american, bazat pe o diviziune a muncii în cercuri concentrice în jurul SUA •modelul asiatic (Asia-Pacific), ca sistem de cooperare regională fondat pe piaţă, deci mai puţin reglementat, formalizat. Exacerbarea regionalismului, chiar a separatismului, este un fenomen ce poate fi întâlnit chiar în ţări dintre cele mai implicate în procesul mondializării: Canada, Spania, Belgia, Italia, Irlanda s.a. Fenomenul a condus, după căderea comunismului, la dezintegrarea U.R. S. S .-ului, Yugoslaviei şi Cehoslovaciei, cazuri diferite şi extrem de interesante pentru analişti. Această tendinţă de regrupare sau separare a regiunilor are, în principal, cauze de natură economică. Astfel, integrarea supranaţională permite actorilor în cauză •accesul la o piaţă mai vastă •permite o structură mai diversificată a producţiei, deschisă diferitelor compensări sau complementarităţi între provincii şi între diferitele sectoare economice •asemenea entităţi sau reţele pot furniza avantaje superioare în materie de bunuri colective, infrastructură şi ameliorarea raporturilor de forţă cu exteriorul.

.Autoritatile reprezentative de la nivelul colectivitatilor locale sunt alese prin vot universal.3. financiare si umane necesare . unitatile administrativ-teritoriale (de ex.Organizarea si functionarea unui sistem administrativ in cadrul caruia exercitarea atributiilor administrative este efectuata numai de organele statului Caracteristici: -Autoritatea si puterea de decizie se afla in mana guvernului central si a reprezentantilor sai .Nu exista sau exista foarte putine organe alese .Colectivitatile teritoriale locale au personalitate juridica si interese publice proprii.Nu se recunoaste de asemenea colectivitatilor locale dreptul de a se administra (autonomia locala) Dezavantaje: Interesele locale nu pot fi satisfacute in mod corespunzator Autoritatile administratiei publice centrale sunt supraincarcate cu problemele administratiei locale.Trebuie facuta diferenta intre descentralizare teritoriala si pe servicii Caracteristici: .Transmiterea sau transferul unei parti insemnate din atributiile.Descentralizarea administrativa . marginindu-se sa ii execute instructiunile . ceea ce face ca interesul lor pentru problemele locale sa fie sensibil diminuat Avantaje (mult limitate in opozitie cu dezavantajele): Exercitarea controlului de catre mai multe grade ierarhice poate constitui o garantie pentru apararea intereselor cetatenilor Serviciile publice nationale organizate pe baza principiului centralizarii pot fi girate in conditii mai bune 4.Intr-un regim de centralizare administrativa.Intre organele centrale si cele locale exista raporturi de subordonare IMPORTANT: .Colectivitatile locale dispun de autoritati administrative proprii pentru satisfacerea intereselor publice locale precum si de mijloace materiale.Sfera atributiilor care revine organelor locale este foarte restransa . distincte de cele ale statului .Statul inceteaza a mai fi singura colectivitate teritoriala recunoscuta si unica persoana juridica de drept public . competentele si responsabilitatile guvernului si celorlalte organe ale administratiei publice centrale catre autoritatile administratiei publice locale .Centralizarea administrativa Centralizarea administrativa (definitie): . orasele) nu au personalitate juridica si raman in stricta dependenta fata de puterea centrala. ceea ce duce la tergiversari in solutionarea acestora Cetatenii nu participa la administratia publica.

in functie de specificul si resursele locale. exista in unitatile administrativ-teritoriale si servicii sau institutii deconcentrate .Permite promovarea managementului participativ in gestionarea intereselor fiecarei colectivitati locale  Dezavantaje (minore in comparatie cu avantajele): . Caracteristici: -Se mentin caracteristicile centralizarii administrative cu o exceptie: in teritoriu nu mai exista simplii agenti ai centrului ci autoritati administrative propriu-zise.Descentralizarea poate diminua forta puterii centrale si poate sa stanjeneasca actiunea ei . a problemelor din fiecare unitate administrativ-teritoriala . Avantajele descentralizarii: .Aceste doua forme “convietuiesc” in numeroase sisteme administrative moderne democratice: Romania .Aceste structuri sunt numite si revocate de centru.Interesele locale au uneori un caracter mult mai ingust decat interesele generale ale tarii 5. pe langa autoritatile alese ale administratiei publice locale.Aceste modalitati de organizare a administratiei publice trebuie intelese sub forma unui continuum.Controlul ierarhic exercitat de puterea centrala dispare.Descentralizarea si deconcentrarea nu sunt modalitati exclusive de organizare a administratiei publice . coordonate si conduse de autoritatile locale in concordanta cu nevoile locale . care dispun de competente proprii .Alesii raspund in mod direct in fata corpului electoral .Contextul legislativ european al autonomiei locale .Autoritatile desconcentrate pot adapta la specificul local masurile si ordinele transmise de la centru Deconcentrarea poate imbraca 2 forme: -Pe verticala: sporesc competentele serviciilor exterioare ale ministerelor si/sau a celorlalte organe ale administratiei centrale -Pe orizontala: se amplifica competentele conducatorului serviciilor deconcentrate dintro circumscriptie administrativa cum ar fi de ex..Deconcentrarea Deconcentrarea administrativa (definitie): O varianta a sistemului de centralizare administrativa . prefectul IMPORTANT .Solutionarea mai rapida.In tara noastra.Este superioara acesteia sub aspectul eficacitatii activitatii administratiei .Serviciile publice locale sunt organizate. fata de care sunt subordonate si raspunzatoare .Ele sunt reprezentate de serviciilor exterioare ale ministerelor si/sau a celorlalte organe ale administratiei publice centrale 6.Operativitatea deciziei care nu mai necesita aprobari de la centru . centralizarea si descentralizarea pot cunoaste diferite grade .

(1) Autonomia locală este numai administrativă şi financiară. Acest drept este exercitat de consilii sau adunari compuse din membrii alesi prin sufragiu liber. 7. autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice Legea administratiei publice locale nr.Preocuparea statelor de a integra autonomia locala in contextul mai general al principiilor democratice.Conturarea conceptului de autonomie locala. dupa deceniul sase al secolului XX. direct. in cadrul legii. al Cartei defineste autonomia locala: 1. 215/2001 (cu modificarile ulterioare) •Art. 2.Trebuie facuta o distinctie intre tarile care au constitutii adoptate inainte de anii 1960 si state care au adoptat constitutii ulterior acestui moment . Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord. treburile publice.Constitutiile adoptate mai recent cum sunt cele ale Regatului Spaniei. 3.(1) Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale.Exista in prezent 2 tendinte conturate in acest domeniu: .Franta Carta europeana reprezinta: Un document politic si juridic deopotriva . pe propia lor raspundere si in profitul populatiei respective. si universal. 2. nu utilizeaza expres termenul de autonomie locala . culminand cu adoptarea Cartei europene a autonomiei loale la Strasbourg. •Art.O sursa de inspiratie pentru legislatia interna . în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă. Aceasta dispozitie nu prejudiciaza recurgerea adunarilor cetatenesti la referendum sau la orice alta forma de participare directa a cetatenilor. art. eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale. secret. in anul 1985 Reglementarea autonomiei locale la nivel constitutional . descentralizării serviciilor publice. în condiţiile legii.Constitutii precum cele ale Regatului Belgiei. Republicii Grecia. care pot dispune de organe executive responsabile fata de ei. Art  3. Prin autonomie locala intelegem dreptul si capacitatea efectiva pentru colectivitatile locale sa reglementeze si sa administreze.(1) Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona.Contextul legislativ romanesc al autonomiei locale  Cateva prevederi legale majore care mentioneaza acest concept : Constitutia Romaniei. legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit. o parte importanta a treburilor publice. egal. au consacrat in mod expres aceasta terminologie . .120 Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării. fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege . acolo unde ea este permisa de lege. Art. . . 4. Republicii Portugalia.Exista si tari care nu utilizeaza in mod expres o atare terminologie dar care dispun de o legislatie interna ce contine conceptul de autonomie locala . al participarii comunitatilor locale la afirmarea propriilor interese .

individ-societate . tot astfel s-ar comite o injustitie si in acelasi timp s-ar zdruncina de o maniera foarte daunatoare ordinea sociala daca s-ar retrage grupurilor aflate pe o pozitie infereioara. Obiectul natural al oricarei interventii in materie sociala este acela de a ajuta membrii corpului social si nu acela de a-i distruge sau de a-i absorbi”.plenitudinea de competenta in solutionarea afacerilor publice de interes local -Gestionara autonomia locala. depaseste sfera de cuprindere a notiunii de gestionare a patrimoniului localitatii. intre baza si varf Din perspectiva filosofica subsidiaritatea priveste rolul oricarei autoritati si nu numai a autoritatii statului. Dintr-o perspectiva filosofica subsidiaritatea poate fi inteleasa ca un principiu de organizare institutionala.societate-institutii . autoritatile de la nivel local trebuie sa promoveze interesele comunitatilor pe care le reprezinta 8. pentru a incredinta unei comunitati mai vaste si cu un rang mai inalt. Originile principiului subsidiaritatii sunt legate de biserica si teologia catolica: Tratatul Minor al lui Marc Aureliu care se referea la relatiile dintre biserica de la Roma si alte biserici si prin care se facea cunoscuta cererea bisericii africane de autonomie legitima in cadrul unei comunitati universale. in sens mai larg un sprijin in caz de nevoie . latina subsidium inseamna o rezerva sau o trupa de rezerva.autoritatea este secunda prin faptul ca necesitatea ei nu decurge decat din nevoia unei alte instante. aplicandu-se raporturilor dintre: .Istoricul conceptului Originea cuvantului: lb. secund nu inseamna insa ca te poti dispensa de ea .ducand in final la realizarea unei repartitii de competente de-a lungul scarii institutionale. XIX Teoriile personaliste ale lui Emmanuel Mousnier care aseaza persoana umana in centrul actiunii politice de distribuire a puterilor 9. prin continutul sau.Subsidiaritatea.Definirea subsidiaritatii si dimensiunile principiului subsidiaritatii Principiul subsidiaritatii poate fi analizat dintr-o perspectiva filosofica. fara interventia altor autoritati . Enciclica pontificala a Papei Pius al Xi din anul 1931 – acum principiul capata o forma clara: “ Nu se poate nici schimba si nici zdruncina acest principiu atat de important de filosofie sociala: asa cum nu se pot ridica indivizilor pentru a transfera comunitatii puterile pe care ei sunt in masura sa le exercite din propirie intiativa si pentru care au mijloace proprii. juridica si tehnica. Exista 3 mari dimensiuni ale acestui concept: . Filosofia politica a federalismului dezvoltata in Germania in sec. functii pe care sunt in masura sa le indeplineasca. utonomia locala presupune ca intre diferitele paliere ale administratiei A publice locale precum si intre administratia publica locala si cea centrala nu exista raporturi de subordonare Autonomia locala presupune 3 dimensiuni majore: -Organizatorica alegerea autoritatilor administratiei publice locale de catre populatia cu drept de vot din respectiva unitate administrativ-teritoriala -Functionala competenta consiliilor locale si a primarilor in rezolvarea problemelor de interes local.

deoarece rolul sau prim este de a remedia insuficientele societatii fara sa actioneze in locul sau. deci. Exista 3 tipuri de competente: . in domeniile in care aceasta este suficienta .autoritatea joaca un rol subsidiar in sensul de ajutor pozitiv.Politica de coeziune a UE Coeziunea economică şi socială .autoritatea este supletiva.partajate: majoritatea competentelor.exclusive: transferate de statele membre Uniunii in mod definitiv .Locuri de muncă mai multe şi mai bune” prin creşterea şi îmbunătăţirea investiţiilor în capitalul uman Politica de coeziune urmăreşte reducerea decalajelor de dezvoltare între regiuni şi statele membre. care poate merge dincolo de insuficientele stricte. politica de coeziune vizează următoarele priorităţi: –Creşterea atractivităţii regiunilor şi a statelor membre prin asigurarea unui nivel adecvat al calităţii serviciilor şi protecţia mediului –Încurajarea inovării. liniile de demarcatie sunt greu de definit 10.componentă esenţială a procesului de adâncire şi extindere a integrării europene Din perspectiva Strategiei de la Lisabona. autoritatea se preocupa nu numai de garantarea bunastarii fiecaruia ci si de contributia la plenitudinea societatii inteleasa ca o comunitate ATENTIE: 2 si 3 se contrazic aparent.. Comunitatea nu intervine decat daca si in masura in care obiectivele actiunii in cauza nu pot fi realizate in mod satisfacator de statele membre si pot. e posibila fie interventia Uniunii fie a statelor membre . antreprenoriatului şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere –.Aplicarea principiului subsidiaritatii la nivelul UE La nivelul Comunitatilor Europene subsidiaritatea este consacrata ca si principiu/instrument juridic guvernand repartitia competentelor intre Uniune si statele membre. datorita dimensiunilor sau efectelor actiunii in cauza. cu privire la creştere şi ocupare. in domenii care nu tin de competenta sa exclusiva. sa fie realizate mai bine la nivel comunitar… Subsidiaritatea poate fi interpretata in doua sensuri: .ca argument ce sprijina extinderea competentelor structurilor comunitare in detrimentul celor nationale . este insa un paradox care este inglobat in conceptul de subsidiaritate.nationale rezervate: apartin in continuare doar statelor membre Subsidiaritatea intra in discutie numai cand e vorba de competente partajate intre Uniune si statele membre  Introdus prin tratatul de la Maastricht Comunitatea actioneaza in limitele competentelor ce ii sunt conferite prin tratat.ca argument impotriva extinderii competentelor comunitare si localizarea lor la nivel national sau al comunitatilor regionale/locale 11. respectiv reducerea disparităţilor dintre nivelele de dezvoltare a diverselor regiuni şi a rămânerii în urmă a regiunilor cele mai defavorizate ..

zonele aflate în criză. în principal. Obiectivele FEDER sunt.Principiile politicii de coeziune Complementaritate: acţiunile finanţate din instrumentele structurale sunt complementare cu/completează acţiunile la nivel naţional/regional/local şi sunt integrate în priorităţile Comunităţii. dezvoltarea şi formarea profesională a resurselor umane. investiţii care creează locuri de muncă. dezvoltarea zonelor cu probleme structurale. care cuprind: –Fondurile structurale: •Fondul European de Dezvoltare Regională •Fondul Social European –Fondul de coeziune Instrumentele Structurale Fondurile structurale Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDER) Fondul Social European (FSE) Fondul de Coeziune (FC) 12.Instrumentele structurale FEDR. pe utilizarea instrumentelor structurale. ONG-uri. promovarea dezvoltării si ajustării structurale a regiunilor slab dezvoltate şi susţinerea reconversiei economice. prevenirea şomajului pe termen lung şi a şomajului în rândul tinerilor. Contribuie la: creşterea coeziunii economice Vizează: •(a) mărirea adaptabilităţii muncitorilor. iar fiecare SM va contribui la realizarea ţintelor comune . investiţii în TIC. firmelor şi antreprenorilor pentru îmbunătăţirea capacităţii de anticipare şi un management pozitiv al schimbărilor economice •(b) îmbunătăţirea accesului la piaţa muncii şi includere a celor care caută un loc de muncă sau a celor inactivi. inclusiv regiunile industriale în declin. precum şi zonele dependente de pescuit sau de servicii. local şi transnaţional 13. achiziţiile publice. Consistenţă: operaţiunile finanţate din instrumentele structurale trebuie să fie în conformitate cu politicile şi strategiile naţionale. regional.FSE Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) a devenit principalul instrument al politicii regionale a Comunităţii. Fondul Social European (FSE) Sprijină : investiţiile în capitalul uman. cu prevederile Tratatului si cu politicile si acţiunile UE. zonele urbane în dificultate. Poate finanţa proiecte de infrastructură. protecţia mediului. prelungirea vieţii active •(c) îmbunătăţirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate şi combaterea oricărei forme de discriminare •(d) Îmbunătăţirea capitalului uman •(e) Promovarea parteneriatelor şi iniţiativelor prin includerea partenerilor relevanţi: parteneri sociali. în perioada 2007-2013.Realizarea obiectivelor politicii de coeziune se bazează. inclusiv regulile concurentei. proiecte locale de dezvoltare. promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei Coordonare: priorităţile comunitare asigură cadrul general/comun cu sprijinul Instrumentelor Structurale. la nivel naţional. în acord cu Strategia Europeană pentru Ocupare revizuită.

cu condiţia să fie absolut necesare pentru implementare 15. finanţarea. –descrierea modului în care cheltuiala publică pe cele 2 obiective va contribui la atingerea priorităţilor UE. inclusiv priorităţile tematice şi teritoriale.Probleme regionale in Romania . adoptarea de decizii de finanţare bazată pe formularea de strategii integrate şi coerente multianuale. printr-un proces de gestiune şi control. un număr limitat de zone.31 dec 2013 •Realizat de SM sau de autorităţile desemnate de SM •PO primeşte finanţare dintr-un singur Fond. în limita a 10% din fiecare axă prioritară. –Alocări indicative privind alocarea anuală din Fonduri pe Obiective. parteneri economici şi sociali. elaborat intr-un larg parteneriat. –lista PO pentru Obiectivele Convergenţă şi Competitivitate Regională şi Ocupare. monitorizarea şi evaluarea asistenţei. complementar.Prezentati pe scurt documentele de programare Planul National de Dezvoltare (PND) este instrumentul fundamental prin care Romania va incerca sa recupereze cat mai rapid disparitatile de dezvoltare socioeconomica fata de Uniunea Europeana. care au nevoie de sprijin pentru dezvoltarea lor. acţiuni care intră în sfera de acoperire a celuilalt fond. Programare: acţiunile co-finanţate din instrumentele structurale trebuie implementate pe o bază multianuală. cum ar fi autorităţi regionale şi locale. care va orienta si stimula dezvoltarea socio-economica a Romaniei in conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene. •FEDER şi FSE pot finanţa. Programul Operaţional Sectorial •Perioada de programare acoperită 1 ianuarie 2007 . perioada de programare este de 7 ani Concentrare: Asistenţa din instrumentele structurale este direcţionată către un număr redus de obiective prioritare. –strategia aleasă. Parteneriatul trebuie sa acopere pregătirea. Parteneriat: acţiunile comunitare trebuie realizate în strânsă consultare între Comisie şi Statele Membre. Cadrul Naţional Strategic de Referinţă •document care face legătura între priorităţile UE şi programele naţionale de reformă. •conţinut: –analiza disparităţilor şi a punctelor slabe. împreună cu autorităţi şi organisme numite de Statele Membre. •instrument de referinţă pentru programarea fondurilor.Adiţionalitate: contribuţia din instrumentele structurale nu înlocuieşte cheltuiala publică a Statului Membru pentru acţiuni similare cu cele finanţate din instrumentele structurale. PND este un concept specific politicii europene de coeziune economica si sociala (Cohesion Policy) si reprezinta documentul de planificare strategica si programare financiara multianuala. 14.

europene (TEN-T). respectiv între Regiunile Nord-Est. generat de restructurarea industrială •Grad scăzut de atractivitate a majorităţii Regiunilor •Declinul socio-economic a numeroase centre urbane mari şi diminuarea rolului lor în dezvoltarea arealelor adiacente 17. Sud Vest şi Regiunile Vest. Sud. precum şi între acestea şi alte zone limitrofe •Creşterea capacităţii şi calităţii sistemului public de asistenţă medicală. să se diminueze până la finele perioadei 2007-2013 Obiective specifice •Imbunătăţirea gradului general de atractivitate şi accesibilitate a regiunilor prin îmbunătăţirea infrastructurii de transport.Vest. de-a lungul Dunării •Existenţa unor importante disparităţi intraregionale care reflectă structura mozaicală a dezvoltării economice: în interiorul Regiunilor coexistă zone subdezvoltate cu zone relativ dezvoltate Probleme regionale de dezvoltare •Declinul masiv al oraşelor mici şi mijlocii.Îmbunătăţirea infrastructurii publice regionale şi locale Obiective: •Extinderea şi crearea de legături între reţele de transport judeţean/regional cu reţelele naţionale. sănătate •Creşterea competitivităţii regiunilor ca locaţii pentru afaceri prin dezvoltarea infrastructurii şi serviciilor de sprijinire a afacerilor.Structura si prioritatile programului operational regional 1. precum şi sprijinirea micro întreprinderilor •Valorificarea potenţialului turistic şi cultural al regiunilor prin crearea sau îmbunătăţirea siturilor turistice şi culturale şi sprijinirea afacerilor în domeniul turismului •Creşterea rolului economic şi social al centrelor urbane prin construirea/reabilitarea de spaţii publice. în termeni de PIB. educaţie. astfel încât raportul între cea mai dezvoltată şi cea mai slab dezvoltată Regiune. Centru •Subdezvoltarea cronică este concentrată în Reg Nord –Est . Nord .Obiectivele strategiei nationale pentru dezvoltare regionala Creşterea economică mai accelerată a regiunilor slab dezvoltate. îndeosebi al oraşelor mono industriale. la graniţa cu Moldova şi în Reg Sud. socială şi de urgentă la nivel regional şi local .•Creşterea disparităţilor de dezvoltare între Reg Bucureşti-Ilfov şi celelalte Regiuni •Dezvoltare neechilibrată între Estul şi Vestul Ţării. internaţionale •Îmbunătăţirea legăturilor de transport şi comunicaţii între principalele centre regionale. Sud –Est. îmbunătăţirea serviciilor urbane şi proiecte integrate de dezvoltare urbană 18.

•Creşterea calităţii instituţiilor de învăţământ şi a ratei de şcolarizare a elevilor la nivel regional şi local 2. culturale.baza pentru dezvoltarea mediului de afaceri regional şi local 3. de o frumuseţe aparte. îmbunătăţirea reţelei urbane de transport public şi a altor servicii urbane •Creşterea atractivităţii centrelor urbane afectate de restructurarea industrială. 4. prin reabilitarea arealelor dezafectate in situ şi pregătirea lor pentru alte tipuri de activităţi 5. precum şi a celor neintroduse încă în circuitul turistic (resurse turistice – istorice. •Crearea de noi locuri de muncă şi creşterea veniturilor din activităţi turistice. naturale) şi dezvoltarea a principalelor tipuri de turism.Consolidarea mediului de afaceri regional şi local Obiectiv: •Crearea şi extinderea structurilor funcţionale de afaceri .Asistenţă tehnică . cu identificarea nişelor de piaţă.Dezvoltare urbană durabilă Obiective: •Regenerarea oraşelor sau a unor areale ale acestora prin proiecte integrate şi participative •Modernizarea infrastructurii publice urbane. •Crearea de surse de venit în zone izolate.Dezvoltarea turismului regional şi local Obiective: •Valorificarea resurselor turistice existente.