You are on page 1of 1

Oficierea căsătoriei de către ofiţerul de stare civilă se face în limba română, iar dacă încheierea căsătoriei se face între

cetăţeni străini sau între aceştia şi cetăţeni români, sau dacă unul sau ambii viitori soţi sunt surdo-muţi, se va folosi interpret autorizat, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. La oficierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă este obligat să poarte eşarfa, în culorile drapelului naţional român, aşezată pe umărul stâng cu banda albastră în sus. La încheierea căsătoriei potrivit art, 31 din legea nr. 119/1996, ofiţerul de stare civilă ia consimţământul viitorilor soţi, liber şi deplin exprimat, în prezenţa a doi martori, după care îi declară căsătoriţi, le citeşte dispoziţiile din codul fam. privind drepturile şi obligaţiile soţilor şi întocmeşte actul de căsătorie. Acesta se semnează de către soţi cu numele de familie pe care au convenit să-l poarte în timpul căsătoriei, de cei doi martori şi de ofiţerul de stare civilă. În baza actului de căsătorie întocmit în registru, se va elibera soţilor certificatul de căsătorie. Înregistrarea căsătoriei constituie forma socială de recunoaştere a acesteia de către stat. Ea constituie şi un mijloc de evidenţă statistică cu privire la starea civilă a populaţiei. Înregistrarea căsătoriei are importanţă şi sub aspectul dovedirii acesteia, în sensul că potrivit art. 18 din codul fam. căsătoria nu poate fi dovedită decât prin certificatul de căsătorie, eliberat pe baza actului întocmit în registrul actelor de stare civilă. Dispoziţii asemănătoare cuprinde şi legea nr. 119/1996 care prevede că starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă şi cu certificatele eliberate în temeiul acestora.