You are on page 1of 3

Filiatia fata de mama Desemnează un şir de naşteri neîntrerupt care leagă o persoană de un strămoş al ei, un şir neîntrerupt de persoane între

care faptul naşterii a stabilit legături de la părinte la copil. Filiaţia este raportul de descendenţă dintre un copil şi fiecare din părinţii lui. Filiaţia se întemeiază pe legături de sânge dintre copil şi părinţi care rezultă din faptul naşterii şi concepţiei. Filiaţia faţă de mamă (maternitatea). Poate fi din căsătorie sau din afara ei dovada filiaţiei faţă de mamă rezultă din faptul naşterii şi înregistrarea fătului. Potrivit art. 51/Codul familiei starea civilă care rezultă din certificatul de naştere şi folosinţa stării civile conforme cu acest certificat nu poate fi pusă în discuţie nici de copil, care ar reclama o altă stare civilă, nici de o altă persoană care ar contesta-o. Recunoaşterea filiaţiei faţă de mamă Se înţelege actul prin care o femeie declară legături de filiaţie dintre ea şi un copil despre care pretinde că este al său. Formele recunoaşterii maternităţii(art. 49 alin. 2/Codul familiei). - Declaraţia la serviciul de stare civilă. - Înscris autentic. - Testament. Caracterele recunoaşterii I. Recunoaşterea este un act declarativ de filiaţie şi nu atributiv de filiaţie, adică nu crează o stare de lucruri noi şi nici o filiaţie nouă şi nici nu modifică nimic. Deci, recunoaşterea produce efecte în mod retroactiv chiar de la concepţie şi pentru toată lumea. II. Recunoaşterea e un act irevocabil (nu se mai poate reveni asupra sa). III. Recunoaşterea e un act personal, aparţine numai mamei, ceea ce nu exclude însă posibilitatea ca recunoaşterea să poată fi făcută în numele mamei de către un mandatar cu procură specială şi autentică. IV. Este un act unilateral, se realizează numai prin voinţa expresă a mamei copilului. V. Recunoaşterea se poate face numai prin formule limitative prevăzute de lege. Capacitatea necesară pentru recunoaştere. Fiind nu numai un act juridic, ci şi mărturisirea unui fapt anterior, recunoaşterea nu presupune pentru a fi valabil făcută existenţa capacităţii de exerciţiu necesară pentru întocmirea actelor juridice fiind suficient ca mama care o face să aibă discernământ, adică să-şi dea seama de realitatea celor recunoscute. Acţionarea în justiţie pentru stabilirea filiaţiei faţă de mamă În cazurile în care maternitatea nu poate fi dovedită prin actul legal de naştere, aceasta se poate stabili prin recunoaştere sau prin justiţie. Situaţia legală a copilului din afara căsătoriei. Copilul din afara căsătoriei care şi-a stabilit filiaţia are aceeaşi situaţie legală cu a copilului din căsătorie, atât faţă de părinte, cât şi faţă de rudele acestuia.

Filiaţia faţă de tată

53 alin. Dreptul părintelui de a consimţi la adopţia copilului Dreptul de a-l reprezenta pe minor în actele civile ori de a-i încuviinţa actele juridice. de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care copilul şi-a pierdut calitatea de copil din căsătorie. interogatoriu) de regulă în procesele de tăgadă a paternităţii se dispune expertiza medico-legală. În virtutea acestei prezumţii pentru ca un copil născut după desfacerea. Dreptul la acţiune aparţine copilului şi se porneşte în numele său de către mamă în termen de un an de zile de la naşterea copilului. învăţarea şi pregătirea profesională a acestuia. Îndatorirea de a creşte copilul Drepturile şi îndatoririle părinteşti privitoare la bunurile copilului. 1 Codul familiei prevede că: “paternitatea poate fi tăgăduită. încetarea. martori. Titular al acţiunii este soţul mamei. dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului”. pot stabili cu o probabilitate de 99% paternitatea unui copil. declararea nulităţii sau anularea căsătoriei să fie considerat conceput în timpul căsătoriei. Stabilirea paternităţii prin acţiune în justiţie. Art. 61 Codul Familiei prevede: “timpul cuprins între a 300-a şi a 180-a zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal de concepţie”. Moştenitorii acestuia pot continua acţiunea introdusă anterior. 1 Codul familiei prevede: “copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei”. Acţiunea în tăgada paternităţii. care se bazează pe sistemul transmiterii genetice a caracterelor. Dovada paternităţii. Acţiunea se introduce în termen de 6 luni de la data când soţul mamei cunoaşte naşterea copilului. educarea. 54 alin. naşterea sa trebuie să fi avut loc înainte de împlinirea a 300 de zile de la desfacerea. Prin hotărârea judecătorească de admitere a acţiunii bărbatului chemat în judecată este declarat tatăl copilului. . Prezumţia de paternitate.Filiaţia faţă de tată sau paternitatea constă în legătura juridică bazată pe faptul concepţiei care există între tată şi fiu. Pe lângă celelalte probe obişnuite (înscrisuri. de la data încetării convieţuirii mamei cu pretinsul tată sau încetarea întreţinerii prestate de acesta copilului. Drepturile şi îndatoririle părinteşti Drepturi şi îndatoriri privitoare la persoana copilului Dreptul de a stabili locuinţa şi de a-l ţine Dreptul de îndrumare a copilului minor Dreptul de a avea legături personale cu copilul şi de a veghea la creşterea. Art. Timpul legal de concepţie Art. încetarea sau desfiinţarea căsătoriei. Expertizele genetice efectuate în sistemul HLA.