You are on page 1of 2

1. Noţiunea de înregistrare În conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr.

119 din 1996, actele de naştere, de căsătorie şi deces se întocmesc în registre de stare civilă, iar potrivit art. 44 din aceiaşi lege, în actele de naştere şi atunci când este cazul în cele de căsătorie sau de deces se înscriu menţiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a unei persoane fizice. În înţelesul legii, înregistrarea se înfăţişează sub două forme: - înregistrarea sub forma întocmirii actelor de naştere, căsătorie şi deces - înregistrarea sub forma înscrierii prin menţiune pe marginea actelor de naştere atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de deces a modificărilor intervenite în starea civilă a unei persoane fizice. Prin înregistrare, potrivit legii, se înţelege operaţia prin care acte şi fapte de stare civilă se evidenţiază în registrul de stare civilă. Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor se fac la cerere, în baza declaraţiei persoanelor obligate a face astfel de declaraţii, sau din oficiu. Întocmirea actelor de stare civilă precum şi înscrierea menţiunilor se fac în limba română, folosindu-se alfabetul latin. Numele de familie şi prenumele se scriu aşa cm acestea rezultă din actele de identitate, din certificatele de stare civilă şi din alte înscrisuri prezentate de declarant sau primite de la autorităţile prevăzute de lege. Dacă numele de familie ori prenumele este compus din două sau mai multe cuvinte, acestea se scriu despărţindu-se printr-o liniuţă orizontală. Declaraţiile se fac în faţa ofiţerului de stare civilă, verbal pentru înregistrarea naşterii şi decesului şi în scris pentru căsătorie. La înregistrarea naşterii şi decesului în baza declaraţiei verbale şi la înregistrarea căsătoriei în baza declaraţiei scrise, ofiţerul de stare civilă are obligaţia de a confrunta datele din actul de identitate şi celelalte acte necesare înregistrării. Dacă persoana care face declaraţia nu posedă un act de identitate, înregistrarea poate avea loc numai în baza unei aprobări date de organul local de poliţie. Înregistrarea în registrul de stare civilă are loc imediat ce se primesc certificatele constatatoare de naştere şi certificatele medicale constatatoare de deces, precum şi declaraţiile de căsătorie . Certificatele constatatoare şi declaraţiile de căsătorie ce stau la baza înregistrării sub forma întocmirii actelor de naştere, căsătorie şi deces se vor păstra în arhiva stării civile. Declaraţia şi actele de stare civilă întocmit se semnează de către declarant şi de către ofiţerul de stare civilă. În cazul în care declarantul nu poate semna, ofiţerul de stare civilă va face menţiunea despre aceasta pe actul de stare civilă, pe care îl va semna. Înainte de semnare, actul întocmit trebuie să fie citit declarantului cuvânt cu cuvânt. Este interzis cu desăvârşire să se facă ştersături, prescurtări şi adăugiri în actele de stare civilă. Ofiţerul de stare civilă care întocmeşte actul va aplica sigiliul special confecţionat pentru activitatea de stare civilă, urmat de semnătura şi parafa proprie. În rubrica „naţionalitatea” din cuprinsul actului de stare civilă se înscrie naţionalitatea declarată, iar în cea cu privire la „cetăţenie” se va trece cetăţenia stabilită potrivit actului de identitate prezentat. Persoanele fizice care nu au renunţat la cetăţenia română, dar care prezintă documente prin care dovedesc şi o altă cetăţenie, sunt consierate sunt considerate cetăţeni români. Rubricile din actele de naştere, căsătorie şi deces referitoare la locul naşterii părinţilor, al soţilor şi la locul unde s-a produs decesul unei persoane, se vor completa cu denumirea comunei, oraşului, municipiului sau sectorului, astfel cum aceasta rezultă din certificatul de naştere sau din actele de identitate prezentate, cuexcepţia acelora care au purtat denumiri de persoane sau date istorice care ulterior au fost schimbate. În aceste cazuri se vor trece denumirile actuale. Celelalte rubrici referitoare la localităţi, precum şi judeţe, se completează cu denumirea actuală, potrivit împărţirii administrativ-teritoriale a ţării. Ofiţerul de stare civilă are obligaţia, potrivit dispoziţiilor art.6 ale Legii 119/1996, de a verifica realitatea conţinutului declaraţiilor ce i se fac, precum şi concordanţa acestora cu actele

În astfel de situaţii. se constată o greşeală. În mod asemănător se va proceda şi cu pagina corăspunzătoare din cel de-al II-lea exemplar al registrului de stare civilă. persoana nemulţumită se poate adresa judecătoriei în a cărei rază teritorială domiciliază. În conformitate cu prevederile art. Ofiţerul de stare civilă nu poate întocmi acte de stare civilă când el este parte sau declarant. în condiţiile legii. pentru întocmirea actului de stare civilă. ofiţerul de stare civilă va delega o altă persoană. certificatele de stare civilă şi celelalte înscrisuri prezentate de declarant sau existente în arhiva de stare civilă a primăriei. Actele de stare civillă şi menţiunile de pe marginea acestora se completează cu cerneală specială de culoare neagră.de identitate. iar numărul ce corespunde acesteia se trec pe pagina următoare pe care se face înregistrarea. pagina completată greşie se anulează. Dacă în timpul întocmirii actului. fără a se mai completa însă textul scris greşit. cu cerneală roşie. înainte de a fi semnat de către declarant şi de către ofiţerul de stare civilă. prin două linii trase în diagonală şi se scriu cu litere mari cuvintele „PAGINĂ ANULATĂ” .10 al Legii 119/1996 în cazurile în care ofiţerul de stare civilă refuză să întocmească un act sau să înscrie o menţiune ce intră în sfera atribuţiilor sale. .