You are on page 1of 61

Editura Marineasa

Fiului meu Alexandru,sã nu uite suferintele prin care a trecut familia sa.

Mãrturie de început
Citind paginile acestei cãrti, menitã sã rememoreze momentele de eroism, jertfelnicie si, de ce nam spune-o, de sfintenie ale trecutului nostru apropiat, m-am gândit câtã mângâiere pot resimti toti aceia care le-au trãit aievea, dar si cât de mult folos vor avea tinerii sau mai putin vârstnicii cãrora doar li s-a povestit ce s-a întâmplat în lungii ani de teroare comunistã. În general e bine sã întretinem memoria evenimentelor de atunci, pentru cã asa e normal, dar si pentru a contribui la nerepetarea lor vreodatã. Într-adevãr, cele aproape cinci decenii de teroare comunistã, care s-au soldat cu nenumãrate victime, au însemnat tot atâtea decenii de împotrivire la înstãpânirea în tara noastrã a dictaturii celor fãrã Dumnezeu. Pretutindeni românii au dovedit cã nu acceptã comunismul. În ciuda pretentiilor celor care au pus mâna pe putere cã poporul este de partea lor, bãrbati si femei, tineri si bãtrâni, civili, clerici si militari, întregul neam s-a ridicat împotriva unui sistem, a unei ideologii si a unei politici care si-a arãtat roadele în Uniunea Sovieticã. Nici o provincie româneascã n-a rãmas insensibilã la primejdia care devenise evidentã. Banatul si-a adus si el contributia proprie. Începutul l-a constituit opozitia, sã-i spunem teoreticã, intelectualã. Presa si radioul, institutiile toate, potrivit specificului lor, Biserica prin feluritele ei activitãti, scoala cu modul de a educa pe copii si tineri, armata cu disciplina ei, partidele democratice cu influenta lor asupra aderentilor, toatã suflarea româneascã, exceptând cei câtiva interesati, constituia o puternicã opozitie la comunism. Când “gluma s-a îngrosat”, când s-a dezlãntuit teroarea, românii nostri au pus mâna pe arme. Lupta a fost inegalã, iar forta brutalã a celor sustinuti de tunurile, tancurile, sãbiile si tot arsenalul ocupantilor sovietici a înfrânt pânã la urmã rezistenta românilor. Au urmat arestãrile, schingiuirile, crimele cu lungul lor sir de victime. Metodele preluate de la sovietici, inventivitatea criminalilor autohtoni, lichidarea intelectualilor si a tãrãnimii, umplerea închisorilor, crearea lagãrelor, deportãrile au dus la frângerea rezistentei. Si totusi lumea n-a cedat. Când, cât si cum s-a putut, rezistenta la comunism a continuat, chiar dacã sub forme mai putin vizibile. Fiecare în felul sãu. Banatul si-a avut partea de contributie. Nu toate aspectele si nici întregul ei nu a putut fi cuprins în paginile de fatã. Totusi, destule aspecte din cele care meritau a fi consemnate ne sunt rememorate de autoarea cãrtii. Sã-i fim recunoscãtori pentru cã a ostenit sã nu fie date uitãrii. La ora actualã, desi nu multi, totusi existã încã destui supravietuitori ai terorii comuniste. E datoria de constiintã a fiecãruia sã dea mãrturie despre tot ce a pãtimit, despre tot ce cunoaste din experienta altora, despre orice experientã proprie sau a celor din preajma sa. Cartea de fatã sã fie un îndemn la neuitare, o certitudine cã vremurile de odinioarã nu se vor mai reîntoarce niciodatã. † Nicolae
Mitropolitul Banatului

Dupã cincizeci de ani de comunism si sase de sperante ce par pierdute*, mai puternic îmi vibreazã-n suflet cuvintele înteleptului cronicar moldovean Miron Costin - “nu vremurile sunt sub om, ci bietul om sub vremi”. 1 din 61

S-au adunat zilele, bob mãsurat, si adevãrata istorie, carte de cãpãtâi ce trebuie pusã la îndemâna tuturor, întârzie sã aparã. Multi din cei ce au trecut prin gulagul românesc au încredintat tiparului mãrturii despre incredbilele orori sãvârsite de om împotriva omului, dar nu s-a spus totul. Unicã în viata tuturor tãrilor de sub dominatie comunistã, România a cunoscut o miscare de rezistentã care ar fi trebuit ca la data de 18-19 martie 1949 sã înlãture definitiv balaurul rosu. Dar n-a fost sã fie. Pentru a putea prezenta ordinea cronologicã a faptelor, vom încerca sã ne întoarcem în timp. Cãrtile pot dispãrea indiferent cum au fost ele scrise (mai mult sau mai putin romantate), dar cuvântul, si mai ales cel al supravietuitorilor, nu se va pierde. În urma alegerilor din noiembrie 1946, alegeri libere, hotãrâte de cele trei mari puteri la Conferinta de la Moscova, rezultatul real ar fi fost: National Tãrãnisti 70% Liberali 17% Blocul democratic alcãtuit de comunisti 13% Desi se dãduserã asigurãri de cãtre guvernul Petru Groza în sensul libertãtilor cetãtenesti, acestea n-au fost decât praf azvârlit în ochii puterilor occidentale, iar presa noastrã, devenitã peste noapte pe de-a-ntregul comunistã, sub incidenta cenzurii nu-si putea permite nici un rând refe-ritor la rolul pe care si-l asumase U.R.S.S. La doar câteva zile de la sfârsitul alegerilor, comunicatul oficial anunta: Blocul partidelor democrate 83% Celelalte partide 17% Initial, S.U.A. declarase cã nu poate considera aceste alegeri ca o executare a asigurãrilor date de guvernul român Statelor Unite, Marii Britanii si U.R.S.S.-ului. La 2 decembrie 1946, guvernul Angliei afirmase oficial cã “alegerile n-au fost nici libere, nici sincere.” Dupã mascarda acestor alegeri, situatia politico-economicã a tãrii noastre s-a deteriorat rapid. Anul 1947 s-a anuntat sub auspicii sumbre, cãci aproximativ 10.000 de ofiteri de carierã, în special grade superioare, fuseserã trecuti în cadrul disponibil prin ordinul nr. 10/3111-S/1946. Erau ofiterii care luaserã parte activã în prima parte a rãzboiului si luptaserã pe frontul de est. Acestia constituiau un pericol în ochii proaspetilor comunisti care, firesc, doreau sã se debaraseze de ei. Pe de altã parte, fruntasi ai Partidului National Tãrãnesc si ai Partidului Liberal în institutii publice sunt trecuti în disponibilitate. Spre sfârsitul lunii iunie 1947, se fac arestãri în masã. Printre cei arestati atunci se numãrã col. (r) Ioan Ursã, col. Biju, col. Mihãilescu Grigore, procuror. V. Vasile Tarcinius, dr. Table, dr. Gabor etc., care îsi încep astfel calvarul. Patria îsi arãta recunostinta pentru faptele lor. Pentru a-i îndepãrta de orasul de resedintã, arestatii sunt întemnitati în penitenciarul de la Lugoj. 2 din 61

Pusi în libertate la începutul anului 1948, vor fi permanent în atentia organelor securitãtii. Aveau si de ce. Credinciosi jurãmântului fãcut fatã de rege, fatã de patrie, fatã de constiinta lor; întelegând ce înseamnã pericolul rosu, dar mai ales nutrind speranta cã americanii vor interveni, oameni de prestigiu din armata regalã vor lua drumul muntilor, formând nucleul rezistentei anticomuniste. Multi au fost aceia care au considerat cã este imposibil ca americanii sã lase mânã liberã rusilor. Realitatea însã era una, iar politica, alta. Generatiile ceau urmat n-au mai putut cunoaste adevãrul. De teamã, bunicii si pãrintii lor n-au putut vorbi. Se cunosc numeroase cazuri când s-a denuntat frate pe frate, dar si pãrinte pe copil sau invers. În jumãtatea de secol ce s-a scurs, numerosi au fost aceia care au afirmat cã istoria este unul din acele domenii la care se pricepe toatã lumea. Cã, de fapt, la cercetarea si scrierea istoriei participã masele largi. Este foarte adevãrat cã istoria este cartea de aur a neamului. Noi avem nevoie s-o cunoastem asa cum a fost ea. Anul 1948 a fost cel al lichidãrii totale a vechii Românii. În 30 decembrie 1947, regele fusese silit sã renunte la tron, abdicare ce avusese loc sub presiunea armei si a amenintãrilor. Studiind în arhiva Tribunalului Militar din Timisoara documentele dosarului 152, la paginile 32, 33, 34, 35, am descoperit Adresa cãtre Directia Generalã a Securitãtii Poporului-Bucuresti. Mã voi opri pentru început doar la grupul condus de col. Ion Utã, fostul prefect al judetului Severin în perioada anilor 1941-1943. Fugit de la domiciliul sãu din Lugoj în luna mai 1947, urcã în zona muntoasã a judetului Severin, cãutând loc de refugiu în Plasa Teregova. Raportul fãcut de seful Securitãtii Timisoara consemneazã în continuare cã, din toamna anului 1947, col. Ion Utã si-a început activitatea subversivã, grupând în jurul sãu alte elemente fugare si organizându-le. Aceste “elemente dusmãnoase” erau fosti membri ai Partidului National-Tãrãnesc (Maniu), asemeni lui. Se precizeazã despre alti membri ai grupului cã aveau alte apartenente politice. Cei dintâi care-si pãrãsesc domiciliul alegând ocrotire în munti sunt tocmai cei care fuseserã activi în ostire, cei ce slujiserã legea. Vechea vorbã româneascã bine cunoscutã, “codru-i frate cu românul”, cãpãta o formã nouã. Socoteau cã, organi-zându-se dupã canoane militare, vor putea nu doar rezista, ba chiar sã lupte: col. Ion Utã, lt.col. (r) Adam Sever, cãp. Ion Tãnase, av. Spiru Blãnaru, ing. Vernichescu, comandorul Petre Domãsneanu. Celor ce hotãrâserã sã ia calea muntilor li se vor alãtura tineri intelectuali, studenti, elevi din cursurile superioare ale liceelor, muncitori din orasele Timisoara, Lugoj, Caransebes, Resita, Sânicolau Mare, dar si tãrani. În felul acesta s-au alcãtuit grupurile de rezistentã.

3 din 61

în special cu ofiteri deblocati si cu elemente provenite din fostele partide istorice.-Brãtianu. Toti cei care au fãcut-o erau constienti cã altfel cei din rezistentã n-ar fi putut supravietui.T. prin lansarea de zvonuri alarmiste. Ion Utã a fost al actiunii de fortã.-Maniu. Timisoara. haine si arme. fie pãstrate de lãsatii la vatrã. având si unele elemente de fugari politici.Multi dintre tãrani. Cei ce se retrã-seserã în munti aveau legãturi peste tot.” Ceea ce nu spune raportul este cã persoanele din grup n-au fortat pe nimeni sã-i ajute cu alimente. atât din punct de vedere organizatoric. În ce priveste realizãrile ce a reusit sã le îndeplineascã în scopul urmãrit de el. prin actiuni de defãimare a conducãtorilor politici de la noi si prin întretinerea spiritului monarhic. cât si din actiunile teroriste întreprinse si din materialul captat cu ocazia împuscãrii susnumitului si care material se trimite în copie anexatã si din care la filele 1-30 reiese clar acest scop urmãrit de el. le-au oferit celor ce formaserã rezistenta sprijin alimentar.-Maniu. Mehadica.T. Cornereva. fie din cele gãsite dupã retragerea frontului. ba chiar si arme. Se trage concluzia cã “scopul urmãrit de col.N. cu sprijinul reactiunii internationale. pentru a ajunge la rãscoala în masã contra Regimului de Democratie Popularã de la noi din tarã. Caransebes. A organizat o propagandã dusmãnoasã regimului democrat de la noi. în care sã fie grupatã reactiunea de la noi din tarã. judetul Severin formate la fel din elemente foste P. Sunt identificate grupuri subversive în comunele Canicea. A organizat grupuri subversive în mai multe comune din Plasa Teregova. legionare si elemente de dezordine. Resita. care sã se constituie într-un «Bloc National» si. A luat legãtura cu unele elemente din Lugoj. proveniti din fostul P.N. legionari si P. elemente certate cu justitia si infractori de drept comun. actionând sub forma unei miscãri de eliberare nationalã.L. “Scopul urmãrit de aceastã organizatie subversivã a fost subminarea Regimului de Democratie Popularã de la noi si schimbarea lui prin fortã. Domasnea. vestimentar. Buzias. Verendin. în vederea organizãrii de grupe subversive si pentru alimentarea lor cu armament si pentru scopul de a se face legãtura cu strãinãtatea în vederea primirii de ajutoare materiale care sã-l ajute în scopul urmãrit./” Cine era cel pe care securitatea îl vâna? 4 din 61 .N. Constatãrile de mai sus sunt bazate pe actiunile concrete ale susnumitului. Chiar si printre militarii activi. chiar dacã nu si-au pãrãsit casele. pânã în prezent (suntem în continuarea cercetãrilor si depistãrii elementelor organizate de el) s-a constatat în mod cert urmãtoarele: A organizat în jurul lui un numãr aproximativ de 24-30 de fugari cu care împreunã a format o bandã înarmatã si care elemente sunt în majoritatea lor. sã înceapã o luptã armatã pentru atingerea acestui scop. Globul-Rãu din judetul Severin fiind retinuti de noi un numãr de 20 persoane din aceste grupuri subversive /actiunea fiind în curs.

se afla blãnãria domnului Popovici Gheorghe. cum ar fi Nicolae Popovici. Prin ordinul ministerial cu nr. din lipsã de date certe. La el veneau. Emil Sebesan. Interesant de remarcat este faptul cã unii dintre ofiterii trecuti în disponibilitate s-au angajat la punctele de colectare a fructelor. om de cuvânt. Constient cã. Din cei cu care am discutat. elevi ai cursurilor superioare de la licee. acolo. Clãdirea existã pânã în zilele noastre. si cei preocupati de schimbarea regimului instaurat prin fraudã. studenti care doreau sã se alãture celor din rezistentã în lupta comunã împotriva comunismului si care cãutau sã ia legãtura cu Partizanii României Mari. cere colaboratorilor apropiati sã racoleze luptãtori si sã facã rost de munitie. inteligent. Gheorghe Serban si altii. exact acolo unde întorc tramvaiele 1. ci au fãcut parte din grupul Utã. corect. Nãscut în anul 1891 la Târgu-Jiu.811 din 21 ianuarie 1941. Toti însã stiu cã era tigan si un ins cu calitãti deosebite. sã-i realizez portretul. e greu sã refaci imaginea unui om. este numit prefect al judetului Severin. Curier era Laie. alãturi de clienti. agentii comerciali cu autorizatii de cumpãrare veniti din alte localitãti ridicau fructele pentru a le vinde prin intermediul aprozarelor. a urcat treptele ierarhiei militare pânã la gradul de colonel.n. cu pãrul grizonat. dar mai ales la Timisoara erau tineri muncitori. fãrã oameni si fãrã arme. chiar dacã uneori se enerva. Utã (Utzã) Ion va deveni ofiter de carierã. ordonat în actiuni. Domnul Popovici era în cunostintã de cauzã în ce priveste miscarea de rezistentã. doar cã numãrul a devenit 39. Cel care a condus judetul. Au existat câteva case conspirative. azi Bucegi. îl gãsim comandant al Regimentului 17 Infan-terie în anul 1940. bine legat. Resita. Voichitã. precum cel existent la Mehadia. asa cum rezultã el din documente si din mãrturiile celor care l-au cunoscut. Sãrind peste ani. Caransebes. care devenise si casã conspirativã. era un bãrbat la 1. În Timisoara. pe strada cunoscutã astãzi sub numele de 13 Decembrie (în prezent. grupul nu va putea rezista.). 17. stiind sãsi apropie oamenii.Dupã scurgerea unei jumãtãti de secol. la nr. apartinând infan-teriei. La Lugoj. iar destinatia acesteia s-a schimbat: functioneazã o grãdinitã. fãrã a fi gras. apoi pe strada Bisericii. ed. dupã documentele existente în arhivã pânã la finele lui 1943. nu doar cã l-au cunoscut. 5 din 61 . As vrea. Acestea erau un fel de economate. nimeni nu-si mai aminteste de celãlalt nume. I-au fost aproape si au beneficiat de ajutorul lui. Petricã Ghenciu. Ion Tãnase.70m. saten. înainte de toate. 41. Sânicolau Mare. strada General Ion Dragalina . e drept mai mult moral decât fizic. 2 spre garã. Cât timp s-a aflat în functie a locuit în incinta prefecturii. Petre Ghenciu si Aurel Petconi. domici-liati în Lugoj.

fost ofiter la serviciul de contrainformatii. Resita.Jimbolia. 6 din 61 . s-a nãscut în 11 septembrie 1922 în comuna Braniste. S-a bucurat de încrederea cãpitanului Ion Tãnase. condus de Voichilã si Bastionul negru. 152 din 1949 de la filele 31. Mehedinti. comandat de Tãnase.opincile. de arme.” (sublinerea este fãcutã cu cernealã rosie) Pentru a se asigura de loialitatea noilor veniti.“sunt identificate grupuri subversive în comunele Canicea. fiind retinuti de noi un numãr de 20 persoane din aceste grupuri subversive (actiunea fiind în curs). Cornereva. Verendin. Globul Rãu din judetul Severin. actiunea fiind în curs pentru retinerea elementelor identificate din Resita. Petre Ghenciu. Laie. va fi arestat în ianuarie 1951.Iecea . Utzã Ion alãturate la dosarul anexã celui cu nr. cãpitanul Tãnase este gãzduit în casa blãnarului Gh.Checea . îmbrãcãminte. Din informatiile culese pânã acum si confirmate atât de Petricã Ghenciu cât si de Aurel Petconi. vânzãtori si cumpãrãtori. 33. Petricã Ghenciu depune jurãmântul fatã de Organizatia National Crestinã de Luptã împotriva Comunismului. Mehadica. nu în ultimul rând. n-au suscitat interesul organelor de represiune. Caransebes si Timisoara. jud. Ca probe concrete a celor de mai sus sunt diferitele scrisori si notite gãsite asupra col.” Cei din munti aveau nevoie de hranã. Domasnea. 37 si 38. fiind retinute de noi pânã în prezent 10 persoane ca legãturi din Lugoj. Jurãmântul era acelasi însã pentru toti. în toamna anului 1948.Permanent vizitate de achizitori. Nu s-a putut identifica pânã în prezent legãturile reesite din scrisorile col. Utzã Ion care se trimit anexate în copie prezentului raport (partea a 2-a din dosarul anexã). Organizatia avea grupe conduse de oameni de încredere ai col. 32. Utã Vulturul negru. la Grota Haiducilor situatã pe drumul de la Caransebes la Poieni. Raportãm totodatã cã atât cercetãrile cât si actiunea informativã este în continuare pentru depistarea si retinerea atât a elementelor fugare existente cât si a elementelor subversive din sate si orase din aceastã regiune. Popovici. Sã revenim la raportul Securitãtii: “Sunt identificate legãturi în Lugoj. 36. pãrticicã din reteaua de rezistentã din Cãrpinis . cu care de altfel si Ghenciu era în relatii bune. în fata col. Mehadia. Fiul lui Nicolae si al Leanei. Timisoara. încãltãminte si. la comandament. Ion Utzã. Petre Ghenciu va rãmâne în cadrul corpului 7 armatã. Sofer al generalului Avramescu. a cãpitanului Ion Tãnase si a curierului care adesea era si ghid. Dupã deblocarea din armatã. Caransebes. De altfel nici raportul nu se lasã mai prejos . au existat mai multe persoane care sã le asigure la sãlas mâncare si traditionala încãltãminte . Scãpat ca prin urechile acului de arestare în 1949.

Se afirmã cã a fost ucis de Cãpraru Ion. (r) domiciliat în Caransebes. 2. absolvent de liceu. Ion Utã. Utã Ioan pentru procurarea de armament. Nicolae Ardeleanu. Murariu Zevedei. Davidescu Grigore. În urma împuscãrii col. N-avea sã aibã mormânt. Ioan Negrei. Moise. Ambrus Coloman.Domiciliat la Iecea Mare. legãturã pentru col. domiciliat în Lugoj. functionarã. domiciliat în Lugoj. era legãtura col. Luminosu Gheorghe. col. domiciliat în Lugoj. Szabo. Adam Sever. Raportul prezentat mai sus poartã semnãtura sefului Securitãtii din Timisoara. Utã Ioan si alte legãturi. domiciliatã în Lugoj. viitori colegi de detentie. sef al Securitãtii din Lugoj. Totir Constantin. în legãturã cu col. a fost secerat de gloante într-o ambuscadã în ianuarie 1949. cârciumar. col. Ioan Utã. informatii si organizare. 5. Eremia Bogza.col. Conducãtorul Organizatiei National Crestine de Luptã Contra Comunismului. în legãturã cu col. Declaratiile sale sunt adunate în dosarul 2734/1951. Utã pentru armament si informatii. se înscrie în organizatie alãturi de Poenaru. Iancu Sârbu. în legãturã cu col. care era atunci lt. 7 din 61 . cãrutas.N. Utã Ioan. Adam. 8. prin ziarul central “Scânteia” si prin radio) cã-n urma actiunii lor au fost distruse bandele de partizani formate din doar câtiva indivizi periculosi. 4. profesor. legãturã pentru col. Cristea Boboc. 3. soferul maiorului Kling. domiciliat în Lugoj. afirmând prin mass-media (prin ziarul local “Luptãtorul bãnãtean”. domiciliat în Lugoj. lt. În evenimentele din decembrie 1989 au pierit în foc numeroase din documentele prefecturii judetului Severin. învãtãtor. Traian Popescu. Raica. Utã Ioan. în legãturã cu col. Iordan Maris. Pau Ioan. originar din satul Sãrâzar. informatii.T. domiciliat în Caransebes. un numãr de treizeci de persoane de profesii diferite vor fi arestate. Utã Ioan pentru organizare si procurare de armament. Gh. Jucu Constantin. 7.col. fost gardian public.-Maniu Lugoj. Gh. asemeni multora dintre cei ce i-au fost aproape ori au gândit si s-au manifestat asemeni lui. Utã Ioan pentru procurare de armament. cârciumar. parte la Muzeul din Lugoj. Cele care au scãpat se gãsesc parte la Arhivele Statului filiala Timis. Utã si lt. era legãtura între col. Fost secretar general al fostului P. Organele de securitate au dezinformat de la început marea masã a poporului. Idvoreanu Ileana. Iatã cum apar acestea în documentele Securitãtii: 1. 6.

23. prezentat la noi în urma actiunii duse de noi si în prezent folosit de noi pentru depistarea restului de fugari. domiciliat în Lugoj. 12. reiesit dintr-o notitã a col. 13. Domasneanu Petre. gazda col. Utã I.. Utã. plugar. domiciliat în comuna Valea-Bolvasnitei. plugar. Utã I. Vulpes Petre. din com. Ilitescu Gheorghe. subversive. comerciant. bãnuit a fi în legãturã cu organizatia subversivã. plugar din comuna Rusca. El a denun-tat locul unde se gãseste col. 17. membru în organizatia sub. din comuna Iablanita în legãturã cu org. în legãturã cu organizatia subversivã a col.t 15. Vãdrariu Andrei. plugar. 24. Drãgulescu Serafim. sub. student. Vulpes Gheorghe. Tarcu Dimitrie. si legãturã directã cu el si cu elemente legionare. Utã Ioan si elemente legionare. plugar din comuna Cornereva. sub. Talpes Samson. Utã I. domiciliat în comuna Iablanita. 22. plugar. 20. si întrebuintat curier. Armasu Nicolae. Utã în urma actiunii organizate de noi. membru în org. si participant înarmat la actiunile col. Globul-Rãu. (r). Utã I. sub. Careba Dionisie. Nicoarã Ioan. din comuna Mehadica. fost perceptor. membru în org. în prezent folosit de noi pentru captarea restului de fugari. plugar din comuna Cornereva. 14. în legãturã directã cu organizatia subversivã. si în legãturã directã cu col. curier al org. 25. membru în org. Utã I. 16. Cornereva. Tdouã luni. si fost în banda de fugari a col. preot din comuna Verendin. Utã Ioan. col. 18. în contact direct cu col. Duicu Samuilã. domiciliat în Timisoara. învãtãtor din comuna Canicea. plugar din comuna Cornereva. Bãcilã Ioan. Drãghicescu Pavel. 10. Utã Ioan. din comuna Borlovenii-Noi. Nicoarã Petre. sub. pensionar C. membru în organizatia subversivã si legãturã directã cu el. Utã I. Vornicuta Ioan. Utã si membru în organizatie.9. seful grupului subversiv din Canicea si legãturã directã cu col. 11. din com. sub. plugar.F. din comuna Globul-Rãu. Suru Toma. 8 din 61 . bãnuit a fi în legãturã cu col. membru în organizatia subversivã col. student. membru în org. 21.R. 19. membru în organizatie si legãturã directã a colonelului Utã I. membru în org.

Anculea Horea. pentru ca apoi sã revinã la Timisoara.26. membru în organizatia subversivã. “Faptele de vitejie” ale organelor de represiune trebuiau cântate: literatura vremii a dat la ivealã un poem precum Lazãr de la Rusca. în incinta morii mari. si-l amintesc. 29. pãrãsiserã comun acord. cât si pentru a-si minimaliza vina. în legãturã cu org. sub. mãrturia domnului Nicolae Chichihezan ridicã un colt din perdeaua întunecatã a acelor vremuri. azi în vârstã de 60-70 de ani. Utã. Dupã concediu este rechemat la muncã. cu câteva zile înainte de lãsarea la vatrã. cei prinsi încercau. atât pentru a evita arestarea altor persoane. Nu l-a cunoscut personal pe col. dar mai ales de arme pentru a putea face fatã altor întâlniri cu organele securitãtii. este remobilizat si trimis pe front în 22 iunie 1941 cu Regimentul 5 Vânãtori. fac un drum gura unui coleg. plugar în comuna Borlovenii-Noi. un bun organi-zator si un mare patriot. plugar din comuna Cornereva. destinul armatei române si ajunge pânã dincolo de Stalingrad. 30. Ferescu Crâstea. Potrivit de staturã. În declaratiile date la Securitate. dar stie cã a fost un om deosebit. În urma proceselor. Basulescu Ilie. vor fi condamnati la ani grei de temnitã. si Chichihezan recruteazã în 1939. scris de Dan Desliu. de asemeni Jimbolia. si gazdã pentru col. acestia sunt deferiti apoi Tribunalului Militar. Ca orice tânãr. Ion Belintan. Securitatea îi ia în grijã pe cei arestati. Sandru Petru. în ciuda tratamentului inimaginabil. Careba Gavrilã. 28. plugar din comuna Valea-Bolvasnita în legãturã cu org. în depozitul de munitii si de cazarmament. membru în org. subversivã. sã spunã cât mai putin. cu o privire pãtrunzã-toare. 9 din 61 . în ciuda anilor pe care-i poartã (nãscut la 5 februarie 1917 în comuna Seitin). Utã I. nemtii. vioi în miscãri. 27. Cercetati în anchete bazate pe torturi ce amintesc de inchizitie. cã la retragerea lor rapidã. morar din comuna Teregova. De cu locomotiva si ridicã din armament. La scurgere a cinci decenii. Sunt convinsã cã multi dintre contemporani. În toamna anului 1945 aflã din mecanic de locomotivã. plugar din comuna Cornea. Urmeazã. alãturi de ceilalti militari. *** Rezistenta avusese nevoie de oameni. dar. redevenind ceea ce fusese: mecanic de locomotivã. deapãnã calm si demn faptele de odinioarã. în legãturã cu organizatia subversivã. subversivã.

La începutul iernii anului 1947. un mare capital moral. ci si la penitenciarul de pe strada Popa Sapcã. A fost trimis la construirea Canalului Dunãre-Marea Neagrã. Florea Costa-che. Înainte de a ajunge la locul fixat. N-a uitat sã le dea si tabelul cu asa-zisul ajutor legionar. Cu toate eforturile depuse de anchetatori. Organizatia National Crestinã de Luptã contra Comunismului îsi sporeste rândurile cu noi aderenti. În cursul lunii mai a anului 1949. 33. la cererea aceluiasi Ioan Belintan. este pus în libertate. zis Ion. rezistenta îsi unificã fortele. unde va fi asteptat de o cãrutã si de oamenii pregãtiti sã le preia. fost membru P. nr. garnitura putea fi as-cunsã de ochii curiosilor. condus de Iuliu Maniu. George Serban. Chichihezan fiind mai tânãr cu vreo cincisprezece ani. înainte de barierã.îmbrãcãminte. Belintan îi acordase încre-derea. de-acum bine cunoscut. cãci în 1950. Îi unea ideea de luptã împotriva comunismului. la Poarta Albã. ap. Rezistând tratamen-tului. pãturi si bocanci si sã le lase între Mehadia si Mehadica. le cere sã controleze cu atentie. folosindu-se din nou locul de pe calea feratã unde. i se permisese sã adune fondul electoral. cu ajutorul celor ce asteptau pregã-titi.N. frâneazã. 1. un caracter puternic. 28. si a lui Costicã Florea. În perioada de detentie va afla de ticãlosia lui Cãlinescu. care trage cu urechea si predã lista încãrcatã de nume celor ce-i plãteau trãdarea. racolat însã de Securitate. li se alãturã Cãlinescu Arpad. munitie. În ciuda precautiilor luate. întãrind rezistenta din Muntii Banatului. Riscurile actiunilor au fost împãrtite cu Ion Siclovan. descarcã rapid totul. Chichi-hezan va transporta un alt rând de arme si cazarmament. Chichihezan este chemat la Securitate pentru o discutie. Zaharia Rãdulescu. Necunoscându-i-se lipsa de caracter. la o curbã. Cele relatate sunt confirmate de reprezen-tantul grupului Sânnicolau Mare. si el mecanic de locomotivã. pentru a-i îndepãrta de locomotivã. Tot cam pe atunci i se cere lui Chichihezan sã transporte din armament. între Mehadia si Mehadica. apoi la Jilava si Vãcãresti. la Capul Midia. Desi bine despãrtiti ca vârstã. în ziua de 29 martie. A rãmas însã cinci ani. Spre sfârsitul primãverii anului 1948. care l-a cunoscut pe domnul Belintan Ioan. dar mai ales cu Ioan Belintan. din fostii nationaltãrãnisti si din simpatizantii acestora. sediul consulatului german). ca sã vadã despre ce e vorba. este invitat din nou pentru o declaratie.T. ce se administra celor adusi în clãdirea de pe Bulevardul Diaconovici Loga. Neavând încredere în cei ce reprezentau personalul de tren. În depou existau douã orientãri politice: legionari si national-tãrãnisti. Actiunea s-a desfãsurat cu mare grijã. motivând cã la coada trenului este ceva în neregulã. În dorinta de a fi mai eficientã. n-au reusit sã-l învinovãteascã cu nimic. si nu doar în subsolul Securitãtii (azi. Ion Chirosca. 10 din 61 . încãltãminte si pãturi pe care le ascund în podul remizei de locomotive din Jimbolia.. ca si casa conspirativã a acestuia din strada Pop de Bãsesti nr. în fapt bani adunati pentru campania electoralã din noiembrie 1946 în favoarea Partidului National-Tãrãnist. în timp ce. Nu s-a putut bucura prea mult de libertate.

dar ca fost membru al Partidului National Tãrãnesc. desi îsi ia mãsuri de precautie. familiile celor arestati sau încã neprinsi. Redepãnând amintirile. nãscut în comuna Ivanda. Rezistând cu stoicism. fãrã sã fi avut tangente cu aceasta. Virgil Crisciu. din 1949 pânã în 1951. oamenii sunt vânati de Securitate. domnul Chichihezan adunã o lacrimã la coltul ochiului pentru colegul si prietenul Belintan. Dupã uciderea colonelului Ion Utã în munti. Desigur. dupã mai bine de un an. lua mai des legãtura cu Vidrighin. Doamna Petconi dã dovadã de dârzenie. acolo se dedicã lucrãrilor de pe lângã casã. În vremea aceasta. este vãzut de un brigadier. în ciuda tratamentului de la Securitate. directorul general al Regiei Autonome a Cãilor Ferate. Pentru cei de la calea feratã. Înainte de a relua firul prezentãrii celor implicati si faptele apartinând Organizatiei National Crestine de Luptã contra Comunismului. nu poate uita cei patru ani de viatã 11 din 61 . Pentru o astfel de vinã. A fost un foarte bun organizator si un admirabil coleg. acorda gãzduire doar celor foarte bine verificati si în acelasi timp de încredere. Dintre fruntasii partidului. plinut. astãzi pensionar. Fãrã sã fi fãcut parte din rezistentã.Potrivit de staturã. am putea spune. Se va reface greu. Dornici sã ia legãtura cu cei din munti. de bãrbãtie. unde avea o micã gospodãrie. Belintan avea vorba mãsuratã si scurtã. Prinsi. Nemultumiti de insucces. tin sã fac o precizare absolut necesarã. devenitã casã conspirativã. si domnul Vidrighin va avea parte de Canal si de Capul Midia. care se grãbesc sã-l denunte. Nu accepta sã fie vizitat de mai mult de douã persoane pentru a nu atrage atentia. cum afirmau anchetatorii. securistii îl vor cãuta în repetate rânduri la domiciliul sãu din Lugoj. Maria Haiduc. fiul lui Ceda si al Elenei. brunet cu ochii negri. privind pãtrunzãtor interlocutorul. Informatiile se transmiteau din om în om. si astfel sã mai adauge nume noi pe listele deja existente. si-l apropia fãrã a-i face însã confidente. Aurel Petconi reuseste sã scape neprins si se refugiazã în comuna Botinesti. la el vor ajunge si reprezentanti ai micului colectiv de la Sânnicolau Mare. ca sã facã “mãrturisiri complete”. Pentru a obtine informatiile dorite si bãnuind cã sotia sa trebuie sã stie unde este. din care femeia se va alege cu cinci coaste rupte. dar de mâna stângã nu se va mai putea folosi în chip firesc niciodatã. si nu va destãinui ascunzãtoarea sotului sãu. om care a stiut sã-si pãstreze relatiile chiar dupã desfiintarea Partidului National Tãrãnist al cãrui membru fusese. omisiunile de denunt erau aspru pedepsite de autoritãti. el era de fapt seful grupului format din sapte persoane. Nicolae Popovici. dar bãnuiti vor cunoaste tratamente deosebit de dure. Obligat sã vinã la Lugoj pentru diverse probleme. Acuzati cã fac parte din rezistentã sau cã au aderat la actiunile grupurilor existente în munti. ba. Locuinta lui. si de chiriasa pe care o avea în casã. domnul Belintan traverseazã infernul regimului de detentie o perioadã mai scurtã: vreo 2-3 ani. vor fi trecuti prin metode inimaginabile de torturã. Atunci când era convins de probitatea caracterului celui cu care venea în contact. trec de la amenintãri la fapte si-i aplicã o bãtaie.

fostul sef de post de la Freidorf. întâlnirea arestat-anchetator s-a desfãsurat simplu. plutonierul major de jandarmi Gujbã. grup din care fãceau parte si William Weiss. Locotenentul Bugarschi i-a pus în fatã declaratia datã de Gheorghe Popovici. fratii Gheorghe si Ioan Berca. studentii Ion Soare. Si n-a fost un caz singular. despre cei ce luaserã acest drum si cãuta sã le fie de folos. de Voichitã. Horeanu. Dupã peste patruzeci de ani. Înainte de a lua drumul Canalului. apoi la penitenciarul din Timisoara. a recunoscut totul. gata pregãtiti sã participe la eveniment. în afara celor ce formau nucleul rezistentei din munti. De data aceasta. Gheorghe Popovici a fost arestat.R. Gheorghe Popovici era bine informat despre miscarea de rezistentã din munti. la patru ani. care lucrase în politie la serviciul circulatie. Asa s-a aflat despre Nicolae Popovici. A înteles cã ar fi avut prea mult de suferit si totul ar fi fost zadarnic. care recu-noscuse totul. Blaga si Vostinaru. fãcându-se astfel vinovat de omisiune de denunt. La el în casã se gãseau atunci Tãnase si Voichitã. De origine sârbã. Afirma (probabil în cunostintã de cauzã) cã.petrecuti dincolo de gratii fiindcã l-a cunoscut pe blãnarul Gheorghe Popovici. Bugarschi îl cunostea pe Nicolae Popovici. fostul sef al sigurantei din Timisoara. va întâlni persoane cu functii diferite si din medii diferite: Râmneantu.. anchetatorul vrusese initial sã devinã preot. Gheorghe Popovici trecuse pe la Nicolae Popovici si-l rugase sã-i anunte pe cei ce lucrau la C. Gheorghe Piturcã. Boceanu si Ionescu. Încã de la Securitate i se prevede cã va primi o pedeapsã de aproximativ patru ani. La Securitate. pentru identificarea persoanelor care aderaserã la Organizatia National Crestinã de Luptã contra Comunismului. Gheorghe Popovici credea în schimbarea situatiei social-politice din tarã în noaptea de 17-18 martie 1949. este la început anchetat la Securitate de cãtre lt.. se legitimau cu o stampilã în formã de veveritã atunci când veneau la Timisoara si nu erau cunoscuti. fiindcã îi fusese client la brutãrie. domnul Nicolae Popovici îsi aminteste cã. asa cum i se proorocise. În ancheta de la Securitate. Nu-i uitã nici pe frizerul Alexandru Gutuie si pe croitorul Iosif Ghise. tentaculele erau extinse chiar la lucrãtorii din militie si la cadrele arma-tei. La curent cu problemele politice. Urmând drumul firesc al celui privat de libertate. În celula penitenciarului de pe strada Popa Sapcã din Timisoara îi cunoaste pe Vasile Toropu. nu a putut rezista si a fost obligat sã spunã cui i-a mai povestit despre miscarea de rezistentã. în preziua actiunii care trebuia sã aibã loc. tot politist.. sã fie pregãtiti pentru noaptea de 18-19 martie 1949. Lt. anchetatorul a dorit sã stie de ce Nicolae Popovici nu l-a denuntat. Acesta se pare a fi devenit omul 12 din 61 . Sava Bugarschi. Fãrã sã mai treacã prin fabrica mãcinãrii trupului. Blãnãria sa era. casã conspirativã. Cu o zi înaintea arestãrii. cum am arãtat.F. Blãnãria lui era vizitatã de Tãnase. care asteptau doar semnalul pentru a actiona. desfãsuratã dupã canoanele obisnuite. Ultimii doi erau studenti la medicinã. dar mai ales de curierul Laie. este judecat în cursul lunii ianuarie 1950 si condamnat. dar a ajuns ce a ajuns. Din simplã curiozitate.

Nu va fi însã arestat. cei anchetati nu vor recunoaste nici un contact cu nimeni în afarã de membrii grupului din care ei însisi fãceau parte. descoperã cã Vostinaru fusese arestat pentru o cu totul altã vinã.urmã-rindu-i cu multã atentie pe cei ce trecuserã prin camerele de anchetã. mai simplu cunoscutã sub numele de Rezistentã. Este confruntat cu Vostinaru. venise în noua familie asemeni lui Iov. sentinta datã va fi cu suspendare. desi i se comunicã anularea sentintei anterioare si rejudecarea sa în noul proces. dupã interzicerea functionãrii partidului. dar Nicolae Popovici îl ia pe “nu” în brate si nu cedeazã cu nici un chip. cu care împãrtise din turtoiul oferit ca hranã de bazã. acuzându-l cã se face vinovat de recrutarea în rezistentã a lui Blaga. în comunele si chiar în satele acestora. schim-bându-i-se încadrarea de la 4 ani închisoare corectionalã. Weiss si altii. cãci si aici tinerii P. Calvarul însã nu se va încheia. Cãlit de acum fizic si moral. Cu toate cã legãturile fuseserã stabilite prin Ion Belintan. cãci securitatea de pe Bulevardul Loga îsi mãrise spatiul cu încã o clãdire. ca sã-i fie verificatã prezenta în oras. Angajat la întreprinderea de panificatie. În timp ce-si efectua pedeapsa. când se întorcea de la Ivanda. în orasele.N. va fi permanent în colimatorul Securitãtii. dupã arestare. Rãspunzând invitatiei oficiale. dar în anchetã a fãcut declaratii suplimentare si astfel au fost ridicati mai multi. aderã la organizatia sus-amintitã. Este tinut acum în subsolul celularului nou. Securitatea îsi pãstreazã nestirbitã vigilenta. pentru a minimaliza orice acuzã. Lucian Plapsa. presedintele de instantã încearcã sã-l impunã pe Popovici ca sef al lotului. unde fusese cu familia la rugã. fãrã comentarii. prin rejudecarea procesului. acum inginer pensionar. Cãsãtorit fiind. în 18 septembrie 1953 va fi eliberat. 13 din 61 . Nicolae Popovici este adus de la Canal pentru alte confruntãri. cãci. asa cã n-aveau ce sã-i mai confiste. care afirmã cã îl cunoaste. la 5 ani temnitã grea si confiscarea averii. orasul Sânnicolau Mare nu rãmâne deoparte. se prezintã la tribunal si. fiindcã la Peninsula ajunsese un fel de prim-brigadier.Securitãtii. Anterior condamnati la mai multi ani de temnitã. li se vor reduce pedepsele. cât fãcuse deja. celor din grup. În timpul derulãrii procesului. 32. Noii învinuiti sunt judecati cu severitate. cãci de-a lungul unui an va trebui sã se prezinte lunar la militie. Nu-l poate trece cu vederea pe studentul de atunci. acesta fiindu-i vecin.-isti. recunoscându-i-se anii traversati dupã gratii. nr. În iulie 1955. Nicolae Popovici nu acceptã învinuirile si se mentine forte pe pozitia lui “nu”. Dupã ispãsirea pedepsei. dar lui Popovici îi vor adãuga un an. este alãturat unui grup de arestati din care fãceau parte Blaga. Desi mai depãrtat. avea prelungiri si în judetele limitrofe. lipsit de orice fel de bunuri. Organizatia National Crestinã de Luptã Contra Comu-nismului. gãseste acasã o citatie la Tribunalul Militar. Cum dupã arestare Gheorghe Popovici fusese judecat si omorât.T.

Impresionat de seriozitatea celor doi tineri. Dorind cu tot dinadinsul sã se ralieze celor din munti. Petre Anculia cere detalii. Sânnicolaul a avut un grup format din 16 tineri care erau dirijati de Nicolae Serbescu si George Serban. fiindcã rãmãseserã destule în depozitele pãrãsite în mare grabã de nemti. ajung la Mehadia si trag la familia Crãciun. S-a discutat posibilitatea dea veni tot cu trenul de la Sânnicolau la Mehadia. Domasnea. George Serban retrãieste intens si clipã de clipã cele întâmplate. care aveau ateliere cu profil mecanic nu departe de Gara Mare. munitii si cum vor fi acestea transportate.-ist sisi începe activitatea politicã de luptã contra comunismului.Supravietuitor al evenimentelor de atunci. sunt dotati cu o delegatie din partea unui economat din Sânnicolau Mare ca sã ridice mere din zona Mehadia-Teregova. care era de fapt o valoroasã legãturã pentru grupurile Utã -Spiru Blãnaru cu cei din Mehadia. La primul drum fãcut de George Serban si Ion Vintan la Mehadia. rãmâne alãturi de bunicul sãu dinspre tatã. cautã întâi si întâi sã-si procure arme si munitii. Pentru a avea si o meserie. hotãrât sã se dedice agriculturii. vor fi primiti si gãzduiti de familia Crãciun. care avea legãturi directe cu cei din rezistentã. Anculia cautã sã afle dacã au arme. când erau adunati la un pahar de vorbã în han. Dorind sã aibã informatii depline despre grupul din Sânnicolau. Nu fãrã emotii. adolescentul de atunci se înscrie în rândurile tineretului P. în casa lui Simion si a Elisabetei din Cenadul Mare. iar Serban revine la Sânnicolau alãturi de bunicul sãu.N. Pe la începutul lui februarie 1949. si-i astepta. rãmâne orfan de tatã la vârsta de opt ani. sunt avertizati de proprietar în legãturã cu sosirea lui Petre Anculia. fiindcã are o gospodãrie frumoasã. desi atunci încã nu fusese 14 din 61 . Înspre searã. unde trebuiau sã se întâlneascã cu unul dintre oamenii de legãturã. George Serban se hotãrãste împreunã cu Ion Vintan sã se ducã la Mehadia pentru a realiza un prim contact cu grupul de partizani ai colonelului Utã. spre regretul si durerea lor. Atunci acest lucru nu constituia o greutate. în urma evenimentelor legate de frontul de Est. Acestia au beneficiat din plin de ospitalitatea familiei Crãciun. Nãscut în 1928. *** Sã derulãm faptele. unde. În 1945. Face doar 7 clase primare la Sânnicolau Mare si.T. În 1944. aflã despre uciderea colonelului Utã. vine la Timisoara în 1942 si intrã ucenic la fratii Friedrich. intervenind ori de câte ori era cazul pentru a afla amãnunte legate de seriozitatea participãrii la aceastã luptã. Globu Rãu. aprovizionându-i cu mâncare si haine. Pentru a nu stârni suspiciuni. fratii Friedrich îsi desfiinteazã atelierele. Doamna Crãciun fusese informatã de sosirea celor doi. totusi s-au dus si la hanul Calul Bãlan. Teregova. Locuitorii comunei Mehadia stiau de cei din munti si le veneau în ajutor pe mãsura posibilitãtilor.

ca si înainte Utã. Desi numerosi studenti ca si unii elevi ai cursului superior din liceele timisorene fãceau parte din Organizatia National Crestinã de Luptã contra Comunismului.. gândind cum sã realizeze o nouã legãturã pentru a se putea alãtura rezistentei. Pentru a înlãtura orice suspiciune din partea organelor de represiune. trag din nou la familia Crãciun. Punct strategic bine ales de cei care cunosteau terenul rãmâne curba pe care o fãcea calea feratã înainte de Mehadia. Multumiti pe deplin de cele hotãrâte împreunã cu Anculia. Dinamic si întreprinzãtor. dar în aceeasi searã aflã despre dureroasa tragedie cãreia îi cãzuse victimã Anculia. acela oferindu-se ca. Nicolae Serbescu s-a oferit sã pãstreze dânsul tot armamentul pânã la plecare. Securitatea misunând peste tot.B. la casa conspirativã de care am pomenit. Având adresa de acasã a lui Belintan. 4 grenade. o datã aduse armele de la Sânnicolau. Ajuns acasã. Ajunsi la Mehadia. Rememorând faptele dupã mai bine de 47 de ani. când analiza posibilitãtile de organizare ale grupului pentru plecarea în munti. tinerii George Serban si Ion Vintan se întorc la Sânnicolau sã se pregãteascã. 15 din 61 . cei doi fac drum întors la Timisoara. Serban este cãutat de o fatã. fapte si apelative au rãmas la fel de vii ca odinioarã. Anculia le-a indicat tinerilor locul unde trebuia sã coboare din tren. Serban precizeazã cã este trimis de doamna Maria. legãtura dintre grupuri nu era încã pe deplin realizatã. Serban vine chiar a doua zi pe strada Pop de Bãsesti nr. sub ce formã sã aducã armele si cum sã se lase recunoscuti. 33. dar acum nu mai este sigur pe numãrul exact al acestora. Întovãrãsit de aceastã datã de Vasile Ilin. relatându-i succint gazdei ceea ce întreprinsese deja pentru a ajunge cu grupul în munti si-i solicitã ajutorul pentru transportul armelor. Rãspunsul a fost net si binevoitor.luatã legãtura cu mecanicul de locomotivã Ioan Belintan. Pentru a avea siguranta cã lucrurile se vor desfãsura normal. care-l cunostea bine pe Ioan Belintan si care se oferea sã fie intermediarã. Zona era acum în plinã agitatie. din amintire s-au sters în chip firesc unele nume de familie. o armã Z. fãrã surprize. Era însotitã de o doamnã Maria. trei pistoale mici de buzunar. Primul lucru pe care îl va face este sã adune armele care erau: un pistol-mitralierã. Fiecare armã avea si munitia ei. Fãrã sã mai piardã timp. dar figuri de oameni. De fapt se pare cã au fost mai multe. dupã drumul fãcut la Mehadia. unde tinerii puteau fi asteptati de o cãrutã pentru ca transportul sã se facã rapid si în cele mai bune conditii. Belintan sugereazã sã se mai facã un drum la Mehadia si sã se ia din nou legãtura cu Anculia pentru a se fixa data exactã pentru preluarea armelor si numele celor care veneau cu ele. Serban actioneazã în consecintã. Serban face drumul la Mehadia pentru a pune la punct ultimele amãnunte. sã fie transportate la Mehadia. ce aderase deja la grup. Gheorghina Albotã. Într-o searã.

Dorind sã aibã mai mult armament si organizatia sã fie mai puternicã. Belintan îl roagã sã astepte linistit acasã pânã când îi va putea da de stire cum si când sã actioneze. cei prezenti pãrãsesc locuinta conspirativã prin fundul curtii. Dupã o discutie tensionatã care a durat aproape douã ore. Curios sã afle de unde vin. mai ales cã primãvara bãtea la usã. Respectând cu strictete informatiile. care tinea în lesã un câine-lup. Iulian Mãlin sã participe la investigatii si la încercarea de stingere. cel care cunostea pe conducãtorii grupurilor si pãstra contact permanent cu acestia. dar atunci nu stiau. Gara era întesatã de Securitate în civil si în uniformã. Nu i se stie numele si nici atunci nu i s-a stiut. Totusi speranta nu le dispãruse din inimi. Îndurerati de noul esec. O datã cu zorile vor fi la garã pentru a se întoarce la Sânnicolau. George Serban pleacã. Serban se opreste la Timisoara pentru a-l informa pe Belintan de cele întâmplate.B. Fãrã sã mai stea pe gânduri. Aici îl vãd pe seful Securitãtii. Când totul pãrea sã se desfãsoare normal conform planului stabilit. îndreptându-se spre cartierul timisorean Ronat. 16 din 61 . Planul fusese foarte bine pus la punct. Pentru a ajunge în centrul orasului Sânnicolau. li se permite sã plece. iar martie se anunta cu aceleasi zile încãrcate de ninsoare si de frig. Din cauza arestãrilor masive de la Timisoara. Curajul de-a participa direct la o întâlnire majorã le lipseste unora si astfel la casa Belintan ajung doar doi. Ea cere celor prezenti în casã sã se împrãstie imediat. Se urmãrea fortarea sublt. se duc spre statia de autobuz. Februarie îsi terminase foile din calendar. si n-a fost rãu. Temperându-i durerea. asteptând derularea evenimentelor. apoi traverseazã calea feratã peste pasarelã. cartuse si grenade. cu rãsuflarea întretãiatã de efort. unde si rãmân peste noapte. la Cenadul Mare. mai ales cã i-o împãrtãsea. Grupul din Sânnicolau se readunã în casa Anei Farca. îi invitã la sediu. dar realizarea lui n-a fost pe mãsura gândului. ca-n felul acesta sã poatã fi pedepsit pentru toate ororile la care fuseserã supusi arestatii din sediul Securitãtii. Bucurosi de a-si fi mãrit arsenalul. însotit de Nicolae Sârbescu si Gheorghe Dãian. Nicolae Sârbescu si George Serban. Numãrul mortilor era mult mai mare. fãrã însã a avea cunostintã unii despre ceilalti. se resimtea în urma pierderii celor doi: Anculia si Utã. Aici sunt informati cã tocmai în noaptea aceea se luase hotãrârea de a se actiona împotriva punctelor strategice din oras. fiindcã trãdarea se întâmplase si Securitatea trecuse deja la arestãri. Sosirea doamnei Maria în casa lui Pavel Foale naste sperante. Minutarele pãreau de plumb. concep manifestele în locuinta Anei Farca si pun la cale incendierea bazei de cereale. legãturile s-au întrerupt. sublocotenentul Iulian Mãlin. revin acasã. la mama lui Serban.Belintan.. mai ales cã le comunicã hotãrârea lui Belintan ca un grup mai mare de tineri sã fie la Timisoara în seara zilei de 17 martie. sprijinitã de un batalion special de armatã pentru a aresta tot ce li se pãrea suspect. în seara de 17 martie se prezintã la casa lui Belintan. care poseda o armã Z. la familia Kovacs. întruna din noptile de sfârsit de martie. apare. unde sunt întâmpinati chiar de acesta. unde se plãnuieste realizarea unei actiuni de sabotaj si împrãstierea unor manifeste scrise de mânã. Toate grupãrile erau pregãtite sã intre în fortã la semnalul hotãrât. o fatã care tinea legãtura între grupuri.

Bine legat. dar i se pare cã înspre fundul curtii se miscã douã umbre. Mãlin îi cheamã pe patroni sã recunoascã sticla. luând totul asupra lui ca si când ar fi actionat de unul singur. care se oferã sã-l ascundã pe Serban la o familie cunoscutã. Socotind cã se preface. prinse la capãt cu o mãciulie de plumb). Conducând personal actiunea. fiind însotit de un membru al organizatiei. Duca. Departe de a gândi rãu despre Nãrãiantu. Fãrã sã se gândeascã la urmãri. va fi cel care-l va aresta si-i va lega mâinile la spate. revine tot peste gard în stradã si se întoarce la casa doamnei Nestor. acesta îl invitã prompt sã rãmânã în casa lui pânã la o viitoare hotãrâre. îl îndreaptã spre portile iadului. conform planului stabilit. Greseala avea sã-l coste 11 ani de temnitã grea. conform pregãtirii. prin jocul sortii. Prins între muscãturile câinelui si loviturile de gorbaci. Bucuros sã fie util Securitãtii. avusese gradul de soldat si participase la rãzboi pe frontul de Rãsãrit. Serban discutã cu Mihai Sârbescu si Nicolae Boldovici sã se mute în casa lui Nãrãiantu. Socotindu-l deosebit de periculos si pentru a-i tãia orice încercare de fugã. Incapabil sã reziste loviturilor. s-a gãsit o sticlã incendiarã nespartã. va vorbi. Asa va ajunge în casa doamnei Otilia Nestor. însotitã de acoliti. îsi recunoaste recipientul si spune cui i-a vândut benzinã. Serban îsi pierde cunostinta. dar care era deosebit de feritã. lungime. însotit de Nicolae Boldovici si de Mihai Sârbescu. Nãrãiantu se opreste la Securitate si-n aceeasi searã de 4 aprilie1949 avea sã cunoascã talentele de anchetator ale celui care ajunsese. Pentru a-si gãsi linistea dupã emotiile prin care trecuse. Mãlin îsi suflecã mânecile cãmãsii si trece la actiune. a cutreierat 17 din 61 . agresiv prin structura caracterului si a functiei pe care o ocupã. mai înainte de a adresa vreo întrebare. Cum se desparte de Serban. În noaptea de 2 spre 3 aprilie. Temându-se de neprevãzut.A doua zi dupã ce focul a fost stins. Când Ana Pauker. încearcã fãlcile aresta-tului cu gorbaciul (o împletiturã de vine. În dimineata urmãtoare. cu privire durã. Serban aflã pe stradã de arestarea operatã si. Mihai Sârbescu. se culcã. care îi plãtea consistent informatiile. O datã ajuns aici. sublocotenentul Mãlin înconjurã casa. Socotind cã ar fi mult mai bine dacã ar sta la periferie. cum privea pe fereastrã. Împotriva lui este asmutit si câinele-lup. fãrã a fi foarte înalt. apoi. bine strãjuit de o duzinã de înarmati. care-i rupe carnea de pe picioare. de cornute mari. I se va pune la dispozitie o camerã nemobilatã. unde fusese fãcut prizonier. seful Securitãtii locale. de meserie comerciant. sare gardul. Arestat la locul de muncã si tratat fãrã menajamente. crezând cã nu mai are chirias si socotind camera goalã. În locuinta lui Mihai Sârbescu apare Pavel Barna. Hotãrât sã se rãzbune pentru ceea ce i s-ar fi putut întâmpla dacã ar fi iesit cu ocazia incendiului. saten. doamna Nestor se aratã surprinsã dând peste Serban. Mãlin asmute din nou câinele. de aproximativ 70 cm. prizonierul se prãbuseste la podea. Serban îl vede pe acesta si o roagã pe doamna Otilia Nestor sã-l cheme pentru a stabili un nou transfer. Cum atunci mai existau bãcãnii. Cine era Iulian Mãlin? Înrolat în armatã. Serban pleacã la Nãrãiantu. În aceeasi zi. Nicolae Sârbescu era în aceea periodã mecanic la o moarã de decorticat orz pentru arpacas. Nãrãiantu se aratã îndatoritor.

O datã revenit în civilie. “Horea. care va functiona în actualul local al liceului “Nicolaus Lenau” si care se numea Facultate Muncitoreascã. care avea sub supraveghere frontiera tãrii de la BorsOradea pânã la Orsova si depindea de biroul 2 al Marelui Stat Major din Bucuresti. Raica se va angaja aici. devenind sublocotenent. dar nu i se admite. avea si functia de decan. Posesor al unui mic paradis cu flori. student în anul II. 1. În martie 1944 recruteazã si depune jurãmântul în fosta armatã regalã.lagãrele de prizonieri din fosta U. Aici îl va cunoaste pe Serban. în cãutare de voluntari pentru formarea diviziilor “Horea. în timp ce mâna le tresare usor pe vechi cicatrici. Vasile Raica zis Dicut ridicã o privire caldã si. asemeni lui Serban. unitate prevãzutã sã apere Valea Prahovei. Cum Sânnicolaul avea o fabricã de piele apartinând lui Fulleitaer. Bãnuieste cã e considerat nesigur fiind locuitor al unui oras de frontierã. dar. unde lucreazã aproximativ trei ani. uitase jurãmântul depus si acceptase sã devinã membru al partidului comunist. Socotind cã va fi mai bine remunerat. Pentru fapta-i deosebitã a fost ridicat în grad (în ciuda faptului cã n-avea pregãtirea corespun-zãtoare).S. Raica încearcã si el sã beneficieze de aceastã posibilitate. Securitatea din Timisoara îi apreciazã abnegatia si sublocotenentul Iulian Mãlin este mutat în Sânnicolau Mare în functia de comandant. Ajuns în tarã. cu conditia sã fie membri ai partidului comunist si sã prezinte încredere. dar doi ani mai târziu. legume si pomi roditori. Fãrã liceu . împreunându-si mâinile.asistent la catedra de Stiinte Politice.S. Asemenea situatii n-au fost rare si multi din cei ce-au depãsit sase decenii de viatã îsi mai amintesc de asta. În 1948 se înfiinteazã în Timisoara o nouã formã de institutie de învãtãmânt. se angajeazã la Statiunea de Masini si Tractoare din oras.R. în ultima perioadã a armatei. Aci îsi puteau completa studiile liceale întrun timp record cei ce doreau. se angajeazã ca mecanic auto la firma lui Ioan Schüssler. schimbã patronul si trece în atelierul lui Karl Iacob. Nu s-ar fi înscris în partid. dar care fusese etatizatã si lucra de-acum strict pentru armatã. Closca si Crisan”. rãmâne la 5 artilerie antiaerianã din Ploiesti. începe povestea. desi devenise membru al partidului comunist. vorbesc cu rãsuflarea întretãiatã evocând clipele de groazã trãite odinioarã. unde de altfel a si vãzut lumina zilei la 16 octombrie 1923. ofiter de carierã. unde rãmâne doi ani si opt luni. Closca si Crisan” si “Tudor Vladimirescu”. fãcând în cadrul armatei propagandã 18 din 61 . Se va libera tot în martie. Dupã un periplu pe la diverse unitãti. fusese soferul personal al colonelului Ioan Mavrichi. recunoscut ca fiind cel ce avea turme frumoase de oi. fusese prizonier la rusi si revenise în tarã cu una din unitãtile formate acolo. Ascultând sfatul tatãlui sãu. Colonelul Mavrichi. în Sânnicolau Mare. Iulian Mãlin s-a înscris voluntar. Fiul lui Vasile si al Anei a urmat scoala primarã si apoi Gimnaziul “Principele Carol” în acelasi oras din sud-vestul Banatului. a fost repartizat ca politruc la unitatea de grãniceri din Jimbolia. stiind cã este nepotul lui mos Bocu. Desi servise în armata regalã. comandantul centrului 8 control al zonei de apus. Cruzimea acestuia atinge cota bestialitãtii în anchetã si cei ce vor trece prin mâinile lui. aflat pe strada Belsugului la nr.

este dat pe mâinile lui Stanoev. În chiar seara arestãrii lui Serban (4 aprilie 1949). care reuseste sã-l scoatã de sub amenintarea vestitului bãtãus Bugarschi. îsi dã frâu liber cruzimii. Raica intervine. Dupã aproximativ un an. Pentru a-l face sã vorbeascã. În dimineata zilei respective îi telefoneazã de la Securitatea din Timisoara maiorul Mois. interval în care cei ce se ocupau de anchetã cãutau cu asidui-tate sã nu le fi scãpat ceva nedeclarat. într-o încãpere fãrã fereastrã. Sã depãnãm firul faptelor asa cum s-au petrecut ele. sigur cã n-ar mai putea spune. este trimis în judecatã sub acuza de delict de uneltire contra orânduirii sociale. dând câinele afarã. de câte ori e singur. unde lumina se aprindea doar când i se aducea masa. începe campania de urmãrire si arestare a cãlãuzelor. îl dezarmeazã. ci e introdus imediat în biroul maiorului Mois. lau tinut în celularul nou. De un singur lucru este 19 din 61 . devenind Securitate. venind la serviciu. care-i curãtã rãnile.procomunistã. îi rupea carnea de pe picioare. Atitudinea lui Raica a fost salutarã: Serban este trimis la beci. ce reprosuri si-a fãcut. colonelul îi era foarte apropiat vorbindu-i adesea despre zilele petrecute în prizonierat. Dupã prima fazã a anchetei. Imediat îsi si face formele. în 15 iulie este arestat chiar si Raica. Este acuzat cã stiuse de existenta grupului format de Organizatia National Crestinã de Luptã contra Comunismului si cã nu actionase din proprie initiativã la divulgarea si arestarea lor. în timp ce câinele-lup. Considerat periculos. însã Mãlin. îl declarã arestat si trece direct la anchetã. care îi cere sã se prezinte imediat la centru. Acesta. Ajuns pe aeroport. îi cere sã-i spunã în baza cãror legi a actionat asa. repezindu-se la anchetatorul tortionar. numai cu ochelari negri. mereu asmutit. Fiindcã nu avea cu ce sã se deplaseze imediat la Timisoara. fãcutã de maiorul Mois. unde este luat în grijã de ceilalti doi arestati. Domnul Raica intervine de câte ori este cu putintã în favoarea celor arestati. dar apare pe statul de platã abia la sfârsitul lunii ianuarie 1948. în nesimtire. fãcând fese din cãmãsi.C. iar caracterul de oprimare sporeste. Fãrã sã stea pe gânduri. pentru a-i feri de bestialitatea mânuirii gorbaciului. Dupã transferarea grupului condus de Sârbescu la Timisoara. cum îl vede. Nu este lãsat sã zãboveascã. care îi propune sã intre în Sigurantã ca angajat. comisarul Gheorghe Leseanu. Fiindcã de pe atunci se intensificã trecerea clandestinã a frontierei. La începutul lui decembrie 1947. maiorul Mois îi trimite avionul Securitãtii. Siguranta îsi schimbã numele. Ce gânduri l-au frãmântat atunci. seful noului arest de la Securitate. articolul 209 din Codul Penal si condam-nat la sase ani închisoare corectionalã. pregãtit pentru a pleca în actiune la “Careul H”. “Careul H” nu era decât zona montanã de actiune a rezistentei din Banat. În ciuda diferentei de grad. Raica îl descoperã pe arestat la podea. era dus la anchetã si chiar la W. În septembrie 1948. este cãutat de fostul comandant al Sigurantei de stat din Sânnicolau. vârstã si pregãtire. apoi. este preluat de masina care-l astepta.

pe care altcineva i-o ducea si i-o aducea. Curajoasã. În garã. 1950. Plin de furie. dar o datã pe 20 din 61 . ofiterul desemnat sã-i primeascã îi strigã numele si-i ceru sã coboare pentru a se alãtura celorlalti. cea de subofiter de securitate. fãcând initial cunostintã cu celularul de la etajul 1. pentru a fi mai aproape de Tribunalul Militar. În anul urmãtor. a fost transferat initial la penitenciarul civil (clãdire aflatã azi vizavi de complexul Continental) si de acolo.cel mai pretios capital”. Cristosi si Dumnezei. s-a bucurat de o gardã specialã formatã din patru ostasi înarmati cu pistoale mitralierã. A contribuit cu reducerea pedepsei de la sase ani la cinci ani închisoare corectionalã. Norocul lui Raica a fost cã-n dosarul ce-l însotea nu era trecutã ultima functie avutã. Din oficiu i s-a repartizat o avocatã tânãrã de-al cãrei nume siaduce aminte cu consideratie: Trandafir. Destinatia ar fi trebuit sã fie Aiudul. a fost luat si transportat în aceleasi conditii la Aiud. Pentru a fi adus în sala de sedintã. cei deja condamnati iau drumul altor locuri de detentie cu vagonul-dubã. Teama nu l-a pãrãsit nici un moment. Toamna si iarna anilor 1950-1951 le va trãi aci. de parcã detinutul sosise de plãcerea lui. Stefãnescu. În perioada de douã sau trei sãptãmâni cât a stat la Pitesti. Cum a revenit duba. recunoscuti pentru cruzimea lor. A fost judecat de un complet ce-l avea ca presedinte pe vestitul col. Încarceratii n-au avut dreptul la baie. Când documentele luate în urma interogatoriilor la Securitate s-au completat (cam pe la sfârsitul lui octombrie). în puscãria de pe strada Popa Sapcã. n-a considerat corectã sentinta si a fãcut recurs din proprie initiativã. Aceasta si-a sustinut pledoaria cu aplomb. a fost obligat sã coboare. urletele si vaietele i-au tinut companie si ziua si noaptea. dar ceea ce a auzit acolo l-a îngrozit dea binelea. folosind un limbaj abundând în Pasti.convins. Nestiind cã Pitestiul era închisoarea destinatã numai studentilor. pe la mijlocul lui mai. agitatorii si politrucii acelor vremi. o datã strigat în garã. au ajuns la Pitesti. împinsi si înghesuiti. Ajuns la închisoare. desi a fost izolat. De la Timisoara aflase despre bãtãile administrate detinutilor de la Pitesti. Pânã la anii ce-i purta se lãsase condus doar de omenie. muncitori. acestea nu erau nici mãcar tencuite. Fãrã sã-l mai bage în seamã. parcã în batjocurã. “Omul . iar gardieni de tristã memorie. Probabil cã ar fi fost ucis în bãtaie. închisoare în care erau adunati functionari. dar. cea de muncitor. repetau. un locotenent care i-a luat în primire. Construite de curând. apoi cu cel de la parter. ci ocupatia de bazã. dupã o cãlãtorie ce a pãrut fãrã sfârsit pentru cei 120 de oameni obligati sã stea numai în picioare. pânã sã treacã iar duba. fratii Maier. locotenentul îl chestioneazã si-i cere socotealã cã se aflã acolo. cã nu-si va pleca ochii în fata nimãnui. dar si intelectuali de frunte. Îsi aminteste cã director în perioada aceea era Dorobantu. cere unui caraliu sã-l bage într-una din celulele noi. îl întrebã ce meserie are. gândindu-se mai ales ce s-ar fi putut întâmpla dacã s-ar fi aflat cã fusese lucrãtor în Securitate si dacã ar fi fost lãsat pe mâna studentilor. Usa celulei nu i s-a deschis decât doar pentru a primi tainul zilnic si pentru golitul tinetei. dar n-a avut cine s-o asculte. Era convins cã în drumul puscãriilor va întâlni cunoscuti si soarta a fãcut în asa fel ca si acolo sã poatã fi de folos omului de lângã el. încearcã sã explice cã.

i-a spus cã se va strãdui sã-l treacã la atelier. Tentativa era amarnic pedepsitã cu lovituri dintre cele mai dure. Îsi aminteste de Chitila. 1 Peninsula. Aceasta se reducea la a merge în cerc. la Poarta Albã. stiind cât de grea si epuizantã este munca la târnãcop sau la lopatã. unde asteptarea li s-a pãrut fãrã sfârsit. Serban avea deja o vechime de un an la Peninsula. Cum l-a vãzut pe Raica. dorind sã le afle meseriile. epuizat de cãratul roabei mereu încãrcate peste puterile lui. îi cere. ofiter politic la Colonia de muncã Nr. însã supraaglomeratia din vagon. rupea hãlci din pãmântul ce urma sã fie încãrcat în vagonete. Organizarea acestei brigãzi s-a fãcut la birouri. unde. mecanic. în lagãrul de la Valea Neagrã. care-si avea rãdãcinile în chiar localitatea al cãrei nume îl purta Ludus. cu privirea în pãmânt si fãrã a comunica sub nici o formã cu cel din fatã sau cu cel din spate. astfel cã Serbescu. folosind cele mai selecte înjurãturi. nevenindu-i s-admitã cã un om 21 din 61 .sãptãmânã beneficiau pentru un sfert de orã de plimbare în curtea închisorii. când în sfârsit usa s-a deschis. arestatii s-au prãbusit din vagon. nu înainte de a trece pe la Mamaia-Sat. de-a dreptul înfuriat. de fiecare datã. Serbescu s-a apropiat si. le-a sporit chinul foamei. La plecare li se dãduse tainul si apã cât crezuserã cã le va ajunge. pentru încãrcarea si descãrcarea pãmântului în si din vagoane. Se bucura de apreciere si pãrerile lui erau întotdeauna respectate. ridicã mâna. apã. La întrebarea “care esti mã ãla tâmplar?” detinutul Nitã Iulian. Se continuã cu care esti mã ãla electrician. Au fost însã verticalizati cu ajutorul bâtelor. sã iasã imediat din careu. devenise un fel de umbrã a pãmântului. Din când în când. iar Raica a fost imediat inclus. fiindcã usile erau plumbuite. aflat lângã Raica. Drumul a fost presãrat cu escale lungi. în primãvara anului 1951 va fi dus de vagonultemnitã spre Canal. în aceastã lume de cosmar. Nitã Iulian e cu mâna sus.. al bocancilor si al nelipsitelor înjurãturi. caraliii provocau momente hazlii. vopsitor etc. Serbescu fusese luat de la lopatã si repartizat la atelierul de întretinere a locomotivelor mici care tractau vagonetii. Considerat apt de muncã. Timp de trei sãptãmâni a lucrat la lopatã. iar sigiliul nu putea fi rupt decât la gara de debarcare. Sosirea oricãrui lot de noi veniti trezea curiozitatea celor aflati deja acolo. Locotenentul Chirion. dar mai ales cel al setei. Chiar atunci Raica este mutat de la Mamaia-Sat în brigada lui Gheorghe Ludusan. Chirion. auzind cã sunt si de la Timisoara. dulgher. Solul deosebit de dur fãcea ca unealta sã scoatã scântei la fiecare loviturã. Ceea ce si reuseste. epuizati. cautã sã afle amãnunte. Dovedindu-se îndemânatic. si apa nu putea ajungea la ei. Detinutii cereau. alãturi de cãldura de-afarã. folosind din plin târnãcopul. fiindcã în scurt timp se înfiinteazã o brigadã de mecanici pentru repararea si întretinerea excavatoarelor si macaralelor. adunã-n careu detinutii. dar nu-l va putea retine alãturi de el. Ajunsi la Poarta Albã. priceput în ale mecanicii si harnic. pentru a-i repar-tiza ca atare la munci. încercând sã nu atragã atentia. Este mutat apoi la Peninsula.

R. care m-a condus pânã la Sânnicolaul Mare. detinutii fiind transferati la penitenciare. si curierii ce au avut misiunea de a duce din gara Cârpa pe 5 indivizi veniti din Timisoara la locuinta numitului Jumanca Ioan. În investigatiile mele../ din . care ajunsese un schelet ambalat în piele. Trecând de la târnãcop la echipa de electricieni. Serban a izbutit sã se fortifice în limitele posibilitãtilor de acolo. Cârpa. Vârcioara si Victor C. a avut urmãtorul rezultat. ambii din Lugoj cu obiectivul în statia C.. raport ce va constitui liantul între evenimentele deja evocate si cele ce vor urma. jud. se face repede apreciat si astfel i se permite sãsi propunã ajutoare.c. sef al Organizatiei National Crestine de Luptã contra Comunismului. Timpul s-a scurs parcã mai usor pânã la 20 iulie 1953. de cca 30-35 de banditi. interventia lui Raica sã fie salutarã: tânãrul care abia mai fãcea umbrã pãmântului scapã astfel de supra-muncã. Moartea îi dãdea târcoale din ce în ce mai aproape. zis Doile de 21 de ani din com. Destinul face ca. Serbescu face în asa fel ca Raica sã-l vadã pe Serban. câns s-au oprit lucrãrile la Canal. Aminteam anterior cã efortul sustinut al Securitate de a nimicii rezistenta din Muntii Banatului purta numele conspirativ de actiunea de la Careul “H”. am împletit informatiile obtinute de la supravietuitorii evenimentelor de odinioarã cu documentele existente în arhiva Tribunalului Militar din Timisoara. cu mentiunea de “a se preda imediat tovarãsului director general”. *** Directia regionalã a Securitãtii poporului din 19 III 1949 Cãtre Directia Generalã a Securitãtii Poporului Bucuresti A se preda imediat tov. Târziu. Specialist în motoare Diesel.. cu domiciliul în Vârciorova.F. Severin.. 22 din 61 . multi se declarau cunoscãtori ai unor meserii pe care niciodatã nu le practicaserã. se aflau în noaptea de 17-18 martie a. Din cercetãrile efectuate la fata locului a rezultat cã banditii Vernichescu si Târziu cu un nr. 1949 raportãm urmãtoarele: Actiunea dusã în ziua de 18 martie 1949 în vederea identificãrii si capturãrii a banditilor fugari ing. În continuare voi prezenta un raport al Directiei Regionale a Securitãtii Poporului din 19 martie 1949 cãtre Directia Generalã a Securitãtii Poporului Bucuresti. Bisericosu. pentru a doua oarã. Vernichescu si av. . În derularea faptelor anului 1949 am cãutat sã urmãresc unul din firele ce pornea de la colonelul Ioan Utã. la domiciliul numitului Jumanca Ioan în Vârciorova. Din dorinta de a scãpa de lopatã sau de târnãcop. Au fost prinsi curierii acestei bande: Cristea Gh. director general Urmare raportul nostru Nr.poate fi atât de multi-lateral.

în BOLVASNITA NICOLAE LIUBA zis SOLDAN ION LIUBA zis LULEA DRAGOMIR NICOLAE zis COI Dupã capturarea acestora s-a trecut la scotocirea sãlaselor în jur. n-a soldat cu vreun rezultat. ROIESCU IOSIF ARHAS ION TOCHERZ DUMITRU BARZA SIMION SURONI PETRU 23 din 61 . la locul descris de mai sus cu cãlãuzã în persoana banditului capturat CRISTEA GH. La cererea celor 3 retinuti si a curierilor capturati a rezultat cã banditii VERNICHESCU si T#RZIU ION împreunã cu altii se aflã la sãlasul numitului SULEA MIRON din BORLOVA.În urma acestui fapt am declansat o actiune imediatã la obiectivul mai sus arãtat. am procedat la organizarea unei capcane la acest obiectiv care capcanã nici pânã în prezent. la operatia de capturare a banditilor de mai sus. Tot în decursul dupã-amiezii zilei de 18 martie 1949 am trecut la retinerea numitilor BUHEVICI MIHAI domiciliat în com. Zlagna si Borlova. si la scotocirea casei. La cercetarea sotiei numitului Jumanca Ioan. acesta nu a fost gãsit în comunã în locurile si la locuitorii arãtati de sotia acestuia. dezertor din armatã si fugar. de sec. si un pluton din Batalionul 5 Securitate. trecând la verificarea si prinderea numitului Jumanca Ioan. care actiune a fost dusã de o echipã de 5 ofiteri si subofiteri de securitate. si o echipã de securitate. una grenadã si diferite scripte si un tabel nominal de 24 de indivizi dupã cum urmeazã: IONESCU GH. cu un efectiv de douã plutoane. din Batalionul 5 Sec. rezultatul fiind: capturarea banditilor: MUSTATA PETRU zis FLAITARU proprietarul sãlasului si la care s-a gãsit 1 pistol PARABELU si una grenadã cu domiciliul în comuna BORLOVA DRAGOMIR PETRU zis PRIMEJDIE cu dom. Buc. Vârciorova P#RVU NICOLAE zis Pecicu domiciliat în com. zis DOILE. Vârciorova si ST#NGU SILVESTRU domiciliat în com. 10 subofiteri din Reg. Dupã acest fapt. Ajungând la fata locului s-a procedat la încercuirea casei numitului Jumanca Ioan. rezultatul fiind negativ. sunt un numãr de cca 20 sãlase si s-a gãsit în sãlasul numitului SULEA MIRON dezertor fugar. care sãlas este la cota 342 între comunele Bolovasnita. aceasta n-a recunoscut cã în casa respectivã ar fi fost adunati în cursul noptii mai multi indivizi. una straitã în care a fost 1 pistol. Vârciorova. la locul numit Valea Zlagnei. Dupã acest fapt am trecut în noaptea de 18-19 martie 1949.

Col. unde pe lângã banditii VERNICHESCU si T#RZIU a participat si CR~SNARU SEBASTIAN fost prim procuror si presedintele Biroului electoral la alegerile din 19 NOV. la orele 12. Din primele cercetãri efectuate la fata locului rezultã cã-n seara zilei de 17 martie 1949 s-a tinut o sedintã a banditilor în sãlasul numitului MUSTAT~ PETRU . 1946. LAITIN PAU LAZ~R BUDAU COPILU NICOLAE JURCONI NISTOR-FISAG BALAS NISTOR CRISTEA NISTOR MUNTEANU NICOLAE De remarcat este faptul cã din acest tabel nominal gãsit în sãlasul mai sus arãtat. Stefãnescu: “azi 26 iunie 1949. în jud. pânã în prezent necunoscuti de noi. Orice noi constatãri vom raporta. Fatã de cele de mai sus. complo-tisti si asasini. AMBRUS COLOMAN *** “Luptãtorul bãnãtean”. aducea la cunostintã cititorilor cã “Dusmanii poporului muncitor. Caransebes cu pazã suficientã. Director de securitate Lt. o parte din cei specificati în acest tabel figureazã ca membri ai bandei UT~ si care în prezent sunt retinuti. organ al Partidului Mucitoresc Român pentru Banat. Tribunalul Militar din Timisoara a pronuntat în unanimitate sentinta în procesul bandei subversive teroriste. în prezent comprimat si functionar la Soc. Tot în acest loc s-a gãsit si Buletinul de Biroul Populatiei al banditului Sulea MIRON din Borlova. am dispus urmãrirea si arestarea legãturilor în comuna Borlova si Vîrciorova. Comercialã Aprozar cu încã cca 30 de oameni. si-au primit pedeapsa bine meritatã. a banditilor identificati din cercetãrile efectuate la fata locului si urmãrirea fugarilor. Severin.” 24 din 61 .. pãrintele “Drapelului rosu”.retinut . În momentul de fatã la facerea acestui raport cei 5 retinuti se aflã în drum spre Biroul de Sec. ce denotã cã banditii au fost de fapt în acelasi loc.ISOP ION GIURGIULESCU ION BELITU PAVEL FOLCEA ION-ILIE VULPES NICOLAE BANDONI NICOLAE MIULESCU ION VULPES PETRU VULPES GH.” Sentinta era formulatã de col.

în com. la orele 12. luna iunie ziua 23. Procesul a avut loc în clãdirea în care-si are azi sediul Primãria orasului. Nimãnui însã dintre membrii familiilor acestora nu li s-a permis accesul. tãrani. Severin. si-au primit pedeapsa binemeritatã Sentinta Tribunalului din Timisoara în procesul bandei subversive teroriste Azi. Maria. femei si tineri. Crãesti jud.Au fost condamnate la moarte prin împuscare 5 persoane. în 9 iunie 1949.* În “Luptãtorul bãnãtean” nr. Domasnea jud. Sotia lui Spiru Blãnaru. Spiru Blãnaru dãduse o declaratie referitoare la Pavel Stoichescu. nãscut în anul 1919. 25 din 61 . sustin si semnez propriu nesilit de nimeni. iar alte 7 la muncã silnicã între 15 si 20 de ani. când am avut întâlnirea cu trupele de securitate. brat ocrotitor. Spiru Blãnaru Timisoara 9 iunie 1949. Teregova. Declaratie. reuseste sã pãcãleascã paza exerioarã. tinându-i loc si de tatã. Subsemnatul Spiru Blãnaru. Nu stiu dacã a tras sau nu. complotisti si asasini. dar nu poate pãtrunde în sala de judecatã. La proces au fost obligati sã participe muncitori. înarmat fiind cu un pistol-mitralierã Bereta. Aceasta-mi este declaratia pe care o dau. Teregova jud. dupã care pistolul s’a înfundat si a doua zi. care fuseserã instruiti sã aplaude si sã sustinã sentinta cu manifestãri puternice de aprobare. cu care a tras câteva cartuse. Tribunalul Militar din Timisoara a pronuntat în unanimitate. cu ultimul domiciliu în com. În ziua de 23 februarie 1949. el a fost ca sef de echipã în flancul stâng. Tecuci. pentru a intra în organizatia subversivã legionarã. A luat parte la atacul postului de jandarmi din Teregova în ziua de 13 ianuarie 1949 ca puscas atacator din fata postului. Într-o anchetã. A fost unul dintre cei cari s’au retras mai întâi. Severin de prin anul 1948. de-a lungul timpului. declar urmãtoarele: Îl cunosc pe Stoichescu Pavel din com. 1428 bis editie specialã din ziua de duminicã 25 iunie 1949: “Dusmanii poporului muncitor. Tânãra de atunci va rãmâne pentru copilul ei. fiind recomandat de cãtre un legionar din com. sentinta în procesul bandei subversive teroriste. Act ce a rãmas în arhiva Tribunalului Militar Timisoara legat de avocatul Blãnaru. eu am scos glontul care i se oprise pe teavã.

15 ani muncã silnicã Ghimboasã Nicolae zis Miclut. Procuror Militar Sef. col. Nr.Au fost condamnati: Spiru Blãnaru. Stãnescu Simion. Mag.” * Proces verbal Astãzi anul 1949. 20 de ani muncã silnicã Puschitã Petre zis Mutascu. 20 de ani muncã silnicã Puschitã Petre zis Liber. Dupã ce grefierul a citit sentinta în fata condamnatilor si plutonului de executie. asistat fiind de Grefierul Stoica Nicolae. Astãzi data de mai sus orele 3. femei si tineri. condamnati la moarte. moarte prin împuscare Maritescu Romulus zis Fert. muncã silnicã pe viatã Ungureanu Teodor. grefier de sedintã al Tribunalului Militar Timisoara. 26 din 61 . legîndu-i cu spatele la plutonul de executie. luna iulie. Avînd în vedere cã sentinta 1091 din 25 iunie 1949. 20 de ani muncã silnicã Smultea Gheorghe. moarte prin împuscare Popovici Gheorghe.30 ne-am transportat la Pãdurea VerdeTimisoara. pentru a asista la executarea susnumitilor. 10 ani închisoare corectionalã Sentinta Tribunalului Militar din Timisoara a fost primitã cu vii aplauze si cu o puternicã manifestatie de aprobare de cãtre sutele de muncitori. legati la ochi. a rãmas definitivã prin respingerea recursurilor si cererilor de gratiere prin D. Lt. moarte prin împuscare Luminosu Gheorghe. muncã silnicã pe viatã Tãnase Ioan. moarte prin împuscare Vernichescu Aurel. poligonul de tragere. prin care condamnatii la moarte: SPIRU BLANARU. prezenti în salã. TANASE IOAN. DOMASNEANU PETRE. Comandantul plutonului a ordonat deschiderea focului. Comandantul Plutonului a ordonat excortarea condamnatilor la stîlpul de executie. de pe lângã Tribunalul Militar Timisoara. 1201/1949. PUSCHITA PETRU zis MUTASCU si MARITESCU ROMULUS. moarte prin împuscare Domãsneanu Petre.

27 din 61 . prin împuscarea celor 11. bãtrânii copaci de azi. *** La locul de executie. reprezentat prin medicul închisorii Timisoara. la prima vedere. a constatat moartea. un exemplar s-a luat de Directorul Penitenciarului. MAGISTRAT ss. Pentru care am încheiat prezentul proces verbal în patru exemplare din care unul se va trimite instantei care a dat sentinta /Tribunalul Militar Timisoara/. vlãstare odinioarã. pentru a fi anexat la dosarul cauzei. Activitatea deosebit de eficace a Securitãtii la începutul anului 1949 este consemnatã pe zone în dosarele existente în arhiva Tribunalului Militar din Timisoara: Actiunea de la Poiana Lungã si Poiana Baciului Actiunea Globul Craiovei Actiunea Valea Bolvasnitei etc. se pãrea cã. Conformitate Lt. maj. COL. ar putea vorbi. nu unica. martori ai acestei crime si. un exemplar se va pãstra în arhiva parchetului. Securitatea anihilase definitiv rezistenta din munti. Plãteau cu viata o parte dintre cei ce vruseserã libertate pentru români. încheind un proces verbal separat. n-au fost adusi doar cei condamnati la moarte. de Securitate Cîmpeanu Cornel. Despre cei ucisi înainte în munti. cred cã si cele mai încrâncenate suflete s-ar cutremura. Realitatea era însã departe de aceasta. am dispus înmormîntarea cadavrelor fãrã nici o ceremonie. PROCUROR MILITAR SEF LT. nimeni nu lãsa sã scape vreo vorbã. La o orã dupã executare. desigur. desfãsuratã la Pãdurea Verde. respective pentru înscrierea mortii în registrul de stare civilã. iar un exemplar se va trimite Oficiului Stãrii Civile.Medicul legist. parte dintre cei ce vruseserã sã scape tara de comunism. ci si cei cãrora li se dãduserã ani grei de temnitã. printr-o minune dumnezeiascã. STOICA NICOLAE P. STANESCU SIMION GREFIER ss. Dacã. care se afla de fatã.

R. Incapabili sã se admitã înfrânti. preot în satul Rugi. Vor cunoaste toate etapele torturii. intimidate prin amenintãri. un cunoscut din satul Sãlinesti. cãci. fratele celui dinainte. Ioan Seiman nu era tatãl lui Toma Tantu. a venit din întâmplare cu cãruta dupã lemne. ci socrul lui Petre Tantu. sã-i retinã în arest. ginere. amplasatã în locul numit Zârna-Ruget. Între timp. Mica localitate nu era departe de munti si. Ioan Lascu zis Ghera. Socotind cã locul nu le oferã suficientã sigurantã.fiul lui Petre si al Iconiei din satul Rugi. si Pavel Bâlcã. Considerati chiaburi. securistii le-au aplicat numeroase lovituri si i-au pãrãsit acolo.M. Cum cei doi nu stiau nimic de tinerii fugari. În aceastã perioadã au frecventat si alte sãlase din pãdure. Sãtui sã tot fie ridicati de acasã si chinuiti bestial pentru a da informatii despre fiu si. lucrãtorii Securitãtii lãrgesc orizontul de actiune si trec la represalii contra tinerelor sotii. oricum. apoi la Timisoara. doctorul Liviu Vuc si altii. Pentru a înfãptui o mai puternicã legãturã între ei. împreunã cu cel care-l însotea. Dupã un drum sinuos ce leagã Resita de Caransebes. trei dintre cele cinci femei au acceptat sã divorteze. la anchetã i-au aplicat. la Securitate se descoperã greseala. Pentru a i se pãstra imaginea de “bandit”. cei legati de pomi au cunoscut chinuri cumplite pânã când Gãulea. Auzind gemete si strigãte de ajutor. luând-o pe drumul judetean. Pentru a-l face sã vorbeascã. Martin Rada a fost fotografiat cu armamentul ce i-a apartinut. au cãutat o zonã mai feritã. În anul 1948 si în primele luni ale lui 1949 s-au adãpostit într-o cazematã pãrãsitã. vor fi dusi întâi la Caransebes pentru cercetãri. o pãdure bogatã în rugi si în mãrãcini.Supravietuitorii evenimentelor de atunci s-au decis cu greu sã vorbeascã. departe de orice indiscretie. legati fiecare de câte un pom. asa cã va fi arestat de acasã tatãl fratilor Toma si Petre Tantu. Copia xerox a fotografiei de odinioarã 28 din 61 . Nu le-a pus întrebãri si nu le-a cerut nici un fel de lãmuriri. Securistii doreau infor-matii despre tinerii Martin Rada si Toma Tantu. i-a dezlegat si i-a transportat la Sãlas. Martin Rada . pentru a afla noutãti. ca sã-i oblojascã. s-au angajat prin jurãmânt sã nu trãdeze secretul organizatiei si nici pe cei care-i vor ajuta. nu a fãcut el însusi politicã. la dreapta. cei doi vor cere anchetatorilor sã nu-i mai elibereze. În urmãtoarele douã zile. în care tatãl fusese admirator al lui Iuliu Maniu si membru al Partidului National Tãrãnesc. Arestati. aderã la miscare alãturi de Martin Gruia. respectiv. Aici se adunau pentru a-si împãrtãsi din gânduri. Bãnuielile asupra celor ce i-au trãdat se mentin si azi. Acesta îi insuflase fiului sãu sentimente puternice fatã de cel care contribuise decisiv la realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie. Petre Tantu senior. În consecintã. vor fi urmãriti cu deosebitã vigilentã. pentru a ajunge în satul Rugi. dar mai ales pentru a face planuri. cum informatiile despre Organizatia National Crestinã de Luptã contra Comunismului ajunseserã pânã la el. în afara binecunoscutelor bãtãi. comuna Valea Boului. Conducãtorii micului grup erau Vuc. ce se solda invariabil cu sfârtecatul cãrnii de pe picioarele prizonierului. Dacã Petre Rada era într-adevãr tatãl lui Martin Rada. nu stiu nimic. pãrãsesti soseaua. având pe ei doar cãmasa si izmenele. medic primar în Zorlent. Maltratate. si procedeul de asmutire a câinelui. dar provenea dintr-o familie de tãrani legati de bucata lor de pãmânt. Martin Rada îsi aminteste azi cu emotie cã tatãl sãu si Ioan Seiman au fost luati de la sãlas de câtiva lucrãtori de Securitate.

Cercetând dosarele existente în arhiva Tribunalului Militar din Timisoara. care se fac vinovati de uneltire contra ordinii sociale. 37. am stabilit urmãtoarele. am gãsit un raport al locotenent-colonelului Ambrus Coloman.” (Referatul face parte din dosarul nr. în prezent suntem în curs de-a organiza captarea banditilor printr-o actiune simultanã la obiectivele identificate cu precizie. sã fie înaintat Tribunalului Militar Timisoara pentru judecare. încadrat de barbã tunsã scurt. Azi. se va adãuga «la Timisoara». alimentându-i si adãpostindu-i. 1 al organizatiei Utã Ioan. nu numai declaratia proprie a celui de care se face vorbire. folosind informatorul pentru a verifica obiectivul înainte de a trece la actiune.» Deasemeni se vor lua mãsuri ca în viitor procesele verbale la fiecare individ în parte sã treacã activitatea de care se face vinovat. întocmit la data de 2 martie 1949 pentru Directia Generalã a Securitãtii si trimis prin curier special: “A fost introdus în rândul banditilor fugari un informator de-al nostru. iar dupã 29 din 61 . Tot prin acest informator s-a putut stabili în mod precis locurile de adãpost a acestor banditi si toate persoanele care sunt în legãturã cu ei.) “Vã rugãm sã luati mãsuri ca lotul nr. se va adãuga «din serviciul judetean al securitãtii Severin.îl prezintã asemeni oricãrui tânãr tãran.. dupã ce se vor face urmãtoarele modificãri în cuprinsul procesului verbal: Dupã cuvintele «dresat azi». îl apropie de dacii imortalizati pe columnã. La introducerea procesului verbal. îmbrãcat în portul obisnuit din Banat. judetul Severin si care urmeazã a fi ridicate. format din 11 elemente în frunte cu Vlãdescu Mircea. un chip brãzdat. În baza acestor informatiuni precise. Textul va fi încheiat astfel: «încheind cercetãrile referitoare la numitii. dupã numele si gradul ofiterului anchetator.” Cã Securitatea nu avea de gãnd sã opreascã investigatiile si nici arestãrile. asa cum rezultã din declaratiile altor detinuti încadrati în acelasi lot.. Dupã depunerea dosarului format la Tribunal ni se va comunica numãrul dosarului format la Tribunal si termenul fixat pentru judecatã. pag.. care a reusit concret sã ia legãtura cu acesti banditi si printr-o actiune dirijatã de noi sã producã o diversiune în rândurile lor. Lugoj având în vedere ordinul nr.. 157 pe anul 1949. 221/949» etc. rezultã din ultima parte a aceluiasi referat: “Au fost identificate ca fãcând parte din organizatia subversivã încã un numãr de 30 de persoane afarã de cele 15 persoane retinute în prezent din comunele Cornereva. Domasnea si Canicea.

fie de condamnare la moarte. împreunã cu Ilie Cristescu zis Voica. Numele lor nu s-au regãsit în arhivele facultãtilor din Timisoara. Ilie Cristescu zis Voica si grav rãnit Mircea Vlãdescu. asa cum au încercat sã acrediteze organele de represiune la vremea respectivã. n-au vrut sã accepte realitatea cã grupurile de rezistentã aveau legãturi între ele si. Din acelasi raport al institutiei de tristã amintire rezultã cã Andrei Vãdraru a stiut si a fost de fatã când colonelul Utã. lipsite de armament adecvat. Grupul de rezistentã de la Poiana Lungã va fi subminat de trãdarea unui ins din Mehadica. referindu-vã la prezentul ordin. Din orgoliu sau din considerente tactice. Maiorul Kling era unul din pionii principali ai comandamentului unic al Securitãtii. si probabil cã au fost declarati morti la datorie. care a durat aproximativ 45 de minute. organele regionale de securitate au minimalizat amploarea miscãrii de rezistentã. Au repetat permanent cã existã grupuri mici si cã acestea sunt în curs de lichidare. cu intentia de a împiedica retragerea maiorului Kling. pe Vlãdescu l-au gãsit dupã 30 din 61 . cu toate cã Securitatea a afirmat si în rapoarte cã cei doi erau studenti acolo. Nici pânã astãzi. aflat în misiune. Dacã Dumitru Mutascu zis Fus reuseste sã se strecoare si sã disparã. conform datelor de arhivã. în ciuda tuturor eforturilor întreprinse. Actiunea a fost condusã de maiorul Ciorapciu. a hotãrât împuscarea celor doi presupusi studenti ce se înfiltraserã în organizatie. Securitatea a socotit sau a vrut sã impunã ideea cã organizatia a însumat doar un numãr mic de persoane. Ea n-a fost lichidatã. relatii pe întreg cuprinsul Banatului. nu este cunoscutã adevãrata identitate a celor doi. Organizatia National Crestinã de Luptã contra Comunismului a avut aderente în întreg Banatul. 1956. În urma ambuscadei de la sãlas. ca si informatiilor obtinute de la supravietuitori. când realitatea este cu totul alta. fie ani multi de muncã silnicã. Nici pânã astãzi presupusii studenti n-au fost revendicati de nimeni. în 1953. pânã în 1949. cãci. S-a precizat în mod deosebit cã Andrei Vãdraru participase anterior la demontarea unui pod de lemn din zonã. Andrei Vãdraru. au fost ucisi Nicolae Armasu zis Gârbin. în acelasi timp. Nu i-au acordat atentia cuvenitã. În rapoartele întocmite cãtre Bucuresti. formatã doar din delicventi de drept comun.” *** As vrea sã revin asupra unei afirmatii fãcute la începutul rândurilor de fatã. pe care luptãtorii doreau sã-l lichideze. Este impropriu sã vorbim doar de o rezistentã existentã numai în Muntii Banatului. Acesta va conduce detasamentul de Securitate la care au fost obligati sã se ralieze douãzeci de oameni din comuna Mehadica pentru a masca lovitura ce urma sã fie datã grupului de rezistentã aflat la sãlasul din zonã. nici mãcar dupã ce au aflat de înfiintarea comandamentului unic. se mai dãdeau la Tribunalul Militar Timisoara sentinte grele.judecarea procesului ni se va trimite copie dupã sentinta datã. Bãnuiala noastrã este cã acestia fãceau parte din grupul de absolventi ai scolii de subofiteri de securitate. proprietatea lui Mihãilã Careba.

a bandei lui Grozãvescu. sublocotenetul Sãrãteanu si sergentul major Ciocodei pãtrund în sãlas si îl gãsesc în prima încãpere pe Domilescu zis Mane. iar în a doua pe comandorul Petre Domãsneanu si pe Dumitru Basulescu zis Radoslav. Arestati imediat. în sãlasele din preajma satului Globul Craiovei. nu se descoperã nici o armã. s-au auzit împuscãturi. Fãrã sã stea pe gânduri. Nãscut în comuna Bolvasnita la 23 septembrie 1912. unde fusese indicatã prezenta “banditului” Petre Domãsneanu. Mormântul lui însã nu-l cunoaste nimeni. În ciuda împrejurãrilor vitrege cu care s-a confruntat. Folosind drept cãlãuzã pe cel ce a trãdat. Sã ne oprim la actiunea întreprinsã în noaptea de 9 februarie a anului 1949 la Globul Craiovei. s-a semnalat prezenta. în timp ce comandorul Petre Domãsneanu hrãnea animalele. cam la vreo trei kilometri de locul unde se gãseau. Tot atunci sunt arestati trãdãtorul Andrei Vãdraru si una din cãlãuze. Dionisie Careba. vor înconjura si acest sãlas si vor deschide foc puternic. Peste decenii. Dupã încetarea focului. de comuna natalã si acolo locuieste si astãzi. O noapte mai târziu va avea loc o altã actiune a Securitãtii în zona Valea Bolvasnitei. Actionând cu rapiditate. Locuitorii satului au fost obligati sã vinã si sã-l priveascã de-a lungul unei sãptãmâni întregi pe Nicolae Armasu zis Gârbin. 31 din 61 . vor înconjura sãlasul lui Dumitru Basulescu zis Radoslav. Ceea ce se consemna în rapoartele Securitãtii constituia doar o picãturã din forta de rezistentã în munti. vor fi dusi mai întâi la Caransebes. Petre Grozãvescu zis Dragu. de-a lungul timpului. lucrãtorii Securitãtii aplicã tratamentul de rigoare celor arestati si astfel se aflã cã Dumitru Basulescu mai are în proprietate un sãlas amplasat mai în interiorul pãdurii. Datoritã aportului cãlãuzei.urmele de sânge. Basulescu îsi aminteste cã în zorii zilei de 10 februarie 1949. Desi se efectueazã o perchezitie deosebit de atentã. lucru de neimaginat. ci si curier. apoi la scurt timp vor fi transferati la Timisoara. Pe baza informatiilor procurate de Securitate “de la informatori verificati pe mai multe cãi”. în timp ce unul din cadavrele celor ucisi (al lui Nicolae Armasu) este târât cu ajutorul a doi cai si expus în centrul comunei Cornereva. sunt arestati Andrei Paraschiv. Securitatea considerã cã a obtinut o victorie totalã si de aceea recompenseazã si scoate în evidentã faptele a circa douãzeci de participanti la evenimente. Ioan Popeti si Ilie Orza. care le fusese nu doar gazdã. Dumitru Basulescu zis Radoslav este fiul lui Dumitru si al Floarei. a rãmas legat. în fata troitei. fãrã somatie. Dobre Dumitru.

Obielele groase le vor fi de ajutor. arestarea lui Spiru Blãnaru în februarie 1949 si a lui Ioan Caraiman în 11 martie 1949 n-au însemnat lichidarea rezistentei al cãrei nucleu era în munti. sunt inserate în dosarul cu nr. iar 8 din Cãrpinis. trebuia sã te întinzi direct pe beton. 32 din 61 . Ultima datã când l-a vãzut era la sfârsitul lunii februarie sau la începutul lui martie 1949. Parte din membrii organizatiei se retrag la sãlase sigure si cautã. cât si la picioare. ca si informatiile comunicate acum. ca si pe ultimul drum. bineînteles. afirmând cã Basulescu fusese adus cu forta la sãlas. comandorul Domãsneanu va încerca sã ia toatã vina asupra lui. Petre Ghenciu nu stie când a fost ridicat cãpitanul Ioan Tãnase. În ancheta de la Caransebes si chiar în cea de la Timisoara. au apelat la traditionalele opinci. Petre Puschitã zis Mutascu. la Pãdurea Verde. cãpitanul Ioan Tãnase. Pentru cã era mult mai greu de procurat încãltãminte de oras. ca sã dormi. sã se regrupeze. avusese sarcina de a aduna în hotarul comunei Sãcãlaz 30 de oameni înarmati pentru noaptea cu pricina. În Timisoara. În 25 iunie 1949. când a fost trimis sã recruteze oameni în judetul Sãlaj. cãci le vor transforma în asternut. alãturi de Spiru Blãnaru. În perioada cât au stat la sãlas. Domãsneanu Petre. va fi împuscat si cãpitanul Ioan Tãnase. Arestat în comuna Iecea Mare la 25 noiembrie 1950. anihilând astfel lovitura ce urma sã aibã loc în noaptea de 17 spre 18 martie. au avut de pãtimit. apropiatii lor din comunã i-au aprovizionat cu alimente si cu îmbrãcãminte. Romulus Maritescu zis Fert.În intervalul de vreme petrecut în arestul Securitãtii din Caransebes se vor bucura de o celulã fãrã geamuri si fãrã prici. Declaratiile sale. date la Securitate în decembrie 1950 si în ianuarie 1951. Mai dureros este cã au fost date mortii prin împuscare si persoane care au avut cu totul alte condamnãri sau nici mãcar nu fuseserã încã supuse condamnãrii. treptat-treptat. Uciderea colonelului Ion Utã în ambuscadã. la un grup format din 15 persoane. cât s-a aflat la Timisoara. fost ofiter la serviciul de contrainformatii pe frontul de rãsãrit. dar prin aceasta nu se lichida Organizatia National Crestinã de Luptã contra Comunismului. Considerat deosebit de periculos. atât la mâini. din care 7 din Iecea Mare. În urma actiunii de la valea Bolvasnitei s-au fãcut câteva arestãri. comandorul Petre Domãsneanu a mers încãltat în opinci. 2734/951 si fac referire. La proces. Sirul condamnãrilor la moarte abia începea. Fapte pentru care. comandorul a purtat tot timpul lanturi. lucrãtorii Securitãtii opereazã la doar câteva zile noi arestãri. Mobilizati.

anchetatorul doreste sã-l confrunte cu noi declaratii luate de la Gheorghe Luminosu. condusã de fostul colonel Utã Ion. în cadrul organizatiei teroriste din regiunea Severin. 814/9751 din 20 iulie 1951. Dulgheru”. 24 din 1949. telul pentru care luptau era acelasi: înlãturarea comunismului. dar mai ales H. a luat legãtura cu fostul bandit fugar Utã Ioan în muntii Caransebesului. Adresa a fost înregistratã cu nr. fost gardian public cu ultimul domiciliu în Lugoj. Numitul Petconi Aurel a fost dispãrut de la domiciliul sãu de la data de 25 martie 1949 când a reusit sã disparã stând ascuns în comuna Botinesti. cu mentiunea specialã de “a se preda imediat tovarãsului col. fiul lui Vasile si Maria de profesiune cârciumar. Securitatea din Timisoara cere printr-o adresã trimisã Securitãtii regiunii Cluj sã ia “o declaratie de la retinutul Luminosu Gheorghe care se aflã încarcerat în penitenciarul Aiud de la data de 3 august 1949. de securitate Mois Aurel. Arestat în 19 iulie 1951 datoritã informatorilor Securitãtii mentionati cu indicativele Roman. în ciuda eforturilor depuse pânã acum. Pentru aceasta. Pãdure. domiciliat în Lugoj. Susnumitul este nãscut în anul 1914 luna iulie 27 în comuna Fãdimac judetul Severin. Susnumitul la data de 18 decembrie 1948 împreunã cu numitul Luminosu Gheorghe. în prezent condamnat. 3. raportul prin care se aducea la cunostintã cã “s-a reusit ca susnumitul Petconi Aurel zis Ciortoboc sã fie arestat la domiciliul sotiei sale din Lugoj. Nemultumit de încãrcãtura celor afirmate în anchetã de Aurel Petconi si socotind cã l-ar putea acuza cu mai multe fapte. str. face schema de organi-zare pe grupe a membrilor din banda condusã de notarul public Gheorghe Ionescu si avocatul Spiru Blãnaru. Directiunea Generalã a Securitãtii Statului din Regiunea Timisoara transmitea prin teleimprimator Directiunii Generale a Securitãtii Statului Bucuresti. datã de la care s-a considerat ca tãinuitor si ca unul care are legãturã cu bandele din munti. Aurel Petconi zis Ciortoboc face obiectul a douã dosare cu nr. Ceea ce urmeazã ridicã o multime de semne de întrebare la care. Lenin nr.” Adresa este semnatã de locotenent-colonelul de securitate Mois Aurel si de locotenentul major de securitate Deitel Ernest. în declaratia datã organelor de anchetã de Stoichescu Pavel zis Sirban. iar Gheorghe Ionescu fusese membru în Partidul National Tãrãnesc si-si pãstrase nestirbitã admiratia fatã de Iuliu Maniu. Susnumitul se aflã în curs de cercetare urmând ca rezultatul sã vã fie raportat la timp. Fiecare dintre cei doi conducãtori aveau convingeri politice diferite. fiind mereu urmãrit de organele noastre. Fusese unul din cei care-l cunoscuserã bine pe colonelul Ioan Utã si-l aprovizionase cu alimente si haine. fiul lui Pavel si al Mariei. 906/51. Spiru Blãnaru fusese legionar. Susnumitul în declaratia sa va arãta tot ce stie despre activitatea si legãturile sale ce le-a avut cu numitul Petconi Aurel zis Ciortoboc.col. arestat deja si condamnat la 10 ani închisoare corectionalã.” Semneazã lt. nu am fost în stare sã dau un rãspuns.La pagina 26 din dosarul cu nr. 33 din 61 . raionul Lugoj si de asemeni în orasul Lugoj. Chiar dacã în discutiile pe care le purtau nu aveau întotdeauna puncte de vedere comune. nãscut în comuna Teregova la data de 22 iunie 1917.

nu a fost consemnat niciunde. care se fãcea vinovat de-a fi luat jurãmântul. cei ce au scãpat s-au refugiat la sãlasuri numai de ei stiute. Iancu Baderca. Pavel Stoichescu. folosesc termenul adresei. asa cum am afirmat mai sus. desigur. în comuna Vãlisoara. La casa lui Coltun Petru l-am gãsit pe acesta avându-i alãturi pe notarul public Ionescu Gheorghe. ci prin curier. Aceasta nu a fost transmisã prin postã. dar preocupati sã reconstituie banda/grupul si sã actioneze în continuare contra comunismului. ca sã nu mai vorbim de lagãrele de la Canal. Cum era cu putintã ca un detinut. fiind inseratã la pagina 43. asa cum juraserã de altfel. dispãruse. asa cum bine se stie: Gherla. judetul Severin. Pe teritoriul patriei existau. cu ultimul domiciliu în comuna Teregova. Retinutul. absolvent al facultãtii de teologie. destule penitenciare. Victor Curescu. cum n-au putut fi prinsi toti membrii “bandei”. fiul lui Toma si al Anastasiei. Ioan Vela zis Beseriu. Scãpati de arestãrile care se fãcuserã în 11 martie 1949. confesor militar de rezervã la cercul de recrutare Lugoj. Ion Lãzãrescu zis But. se aratã cã “în ziua de 2 ianuarie 1949 pe la orele 12 plecând de la bisericã am fost oprit de notarul public Ionescu Gheorghe care m-a rugat sã vin la casa lui Coltun Petru cu crucea si epitrahilul pentru a lua un jurãmânt. 10 ani degradare civicã si confiscarea averii. 82/14873 din 2 august 1951 cã “la adresa dumneavoastrã vã facem cunoscut cã nu se aflã încarcerat la penitenciarul Aiud. Traian Smultea. aceasta rãspunde Securitãtii din Timisoara cu adresa nr. minele de la Cavnic sau Baia Sprie. unele bazate pe mãrturii ale unor persoane ce nu vor sã-si decline identitatea. în locuri doar de ei stiute si. Nistor Duicu si alti câtiva se retrag. 814/9751 din 26 iulie 1951. La adresa primitã de Directiunea Generalã a Securitãtii Statului Regiunea Cluj cu nr. si se aflã în dosarul cu numãrul 906 din 1951 al lui Aurel Petconi. si încã unul care fusese acuzat de crimã de uneltire împotriva statului. Securitatea nu face alte demersuri sã afle unde este întemnitat Gheorghe Luminosu. Dumitru Mutascu zis Fus. pagina 126. Judecat în 25 ianuarie 1950. se aflã la dosarul cu numãrul 24/1949.” Mãrturisirea pãrintelui Nicolici Alexandru. pe Toma Grozãvescu. o multime de ipoteze. nãscut la 3 octombrie 1911. când mai este proaspãt în amintirile multora cã anchetatorii doreau cât mai multe fapte incriminatorii? Ce va fi discutat locotenent-colonelul de securitate Mois Aurel cu cel care adusese rãspunsul de la Cluj. Dupã arestãrile din martie 1949. Cum de s-au multumit cu acest rãspuns. dupã o scurtã 34 din 61 . va fi condamnat la 15 ani temnitã grea. slavã Domnului.” Adresa este semnatã de colonelul de securitate Nedelcu Mihai si de locotenentul major de securitate Stãnescu Aurel.S-o luãm metodic. cã cel care fusese condamnat la doar 10 ani de închisoare se numãrã printre cei ucisi în locuri încã neidentificate. Luminosu Gheorghe. sã disparã fãrã ca Securitatea sã stie? Unde s-ar fi putut afla Gheorghe Luminosu? Dupã trecerea atâtor decenii se ridicã. si pe Romulus Grozãvesu zis Roman Pârvu. Petru Mãran. În declaratia datã de preotul Alexandru Nicolici.

la data de 8 ianuarie 1953. vinovati pentru alimentare. În procesul verbal încheiat de anchetatorul din Ministerul Securitãtii Statului. Aceastã bandã fiind compusã din fosti membrii ai bandei Utã aveau acelasi scop ca si al bandei teroriste de sub conducerea lui Utã / rãsturnarea regimului din R. Dupã depistarea bandei teroriste a fostului colonel Utã. regiunea Timisoara de nationalitate si origine românã. regiunea Timisoara. Auzind de existenta unor elemente contra revolutionare. fiul lui Alexandru si Paraschiva cu ultimul domiciliu în Verendin Nr. Bihoi Ioan. cãsãtorit cu doi copii. format din “Cioca Ioan. Drãgan Stefan care se fac vinovati de constituirea de bandã înarmatã contrarevolutionarã. Nemes Dumitru. gãzduire.perioadã. Prima oarã îi alimenteazã pe acestia iar pe urmã se încadreazã în banda teroristã sub conducerea fostului colonel Utã Ion. Baderca Iancu. nãscut la 8 aprilie în comuna Mehadica. domiciliat în Mehadica nr. împreunã cu banda de sub conducerea fostului colonel Utã. La 6 ianuarie 1949 devine membru activ al bandei teroriste contra revolutionare si o datã intrat în aceastã bandã se pune întrutotul în slujba ei. dar mai ales prin toate mijloacele.P.” Alãturi de acestia se aflã un alt grup. aflãm din procesul verbal mai sus amintit: “Baderca Iancu. la pagina 5 se aratã cã “s-au încheiat cercetãrile fãcute asupra lui Balica Gheorghe.R. astfel în primele zile face instructie militarã si ia parte la sedintele de tragere cu armament. reuseste sã scape împreunã cu alti membrii ai bandei si se alãturã lui Mutascu Dumitru zis Fus. Curescu Victor nãscut la 4 octombrie 1925 în comuna Verendin. de bunã voie.” Cine sunt acestia. locotenentul de securitate Abraham Pavel. de cetãtenie si nationalitate românã. 311. Lungu Dumitru. constituite în bande. aflat la dosarul cu numãrul 1410 din 1953. raionul Mehadia. raionul Mehadia. Este de acord si arde de nerãbdare ca rãzboiul sã se dezlãntuie ca sã poatã da lovituri regimului din Republica Popularã Românã. 35 din 61 . Securitatea îi cautã pentru ai reduce la tãcere pe cei care nu voiau sub nici un chip sã accepte comunismul./ Alt membru al fostei bande Utã. Enea Gheorghe. nedenuntare si port ilegal de armã. Trecuserã de acum câtiva ani si iatã cã în decembrie 1952. Vor reusi sã se regrupeze. Daia Nistor. fiul lui Mihai si Ana. Curescu Victor. fiind sub conducerea sa. agricultor. încearcã sã refacã organizatia pentru a continua lupta împotriva comunismului. La 7 ianuarie 1949 devine fugar si se încadreazã în banda teroristã contra revolutionarã condusã de fostul colonel Utã Ion prezentânduse chiar lui personal prin intermediul banditului Duicu Nistor. mai ales datoritã trãdãrii. ba chiar sã câstige noi aderenti. Vuc Liviu. vor fi operate noi arestãri. 343. Cu toate fortele. din Verendin care constituie o nouã bandã. care aveau scopul sã rãstoarne regimul din Republica Popularã Românã îi sprijinã în mod activ si vede în ei salvatorii lui. De asemenea este de acord si-si însuseste pe deplin educatia national sovinã si monarhicã ce o primeste de la colonelul Utã si ceilalti membri ai bandei.

primeste armã si munitii si face instructie militarã si sedinte de trageri. cu ultimul domiciliu în comuna Zorlentul Mare nr. de nationalitate si cetãtenie românã. cãrora le dã gãzduire. Acest armament îl tine pentru scopurile sale proprii iar în cazuri exceptionale ca sã poatã ajuta pe fugari. care-i pãzea pe fugari de-a nu fi surprinsi de cãtre organele de stat si astfel în luna august 1952 anuntã pe fugari de-a fugi deoarece se apropiau mai multe camioane în care erau militari. dar mai ales informatiile pe care acestia le doreau.35. nesincer si mai ales încãpãtânat. Fiu al Zorlentului-Mare.” Înainte de a-l prezenta pe seful noii bande. nãscut la 21 septembrie 1898 în comuna ZorelentuMare. cu ultimul domiciliu în comuna Zorlentu-Mare nr. 210. 221.. predã un pistol automat P. douã grenade. De la prima întâlnire va fi unul dintre cei care-i va tine la curent cu evenimentele din jurul comunei Zorentu-Mare.P. care afirmã în procesul verbal “arestatul nu e cooperant. Cioca Ion destãinuieste fugarilor cã ei sunt urmãriti de numitul David Ion zis Mezin din comuna Zorlentul Mare. Stiindu-l bine pe doctorul Liviu Vuc si stiind cã acesta este fugar din vara anului 1948. trebuie sã-l amintesc pe Ion Cioca. Doctorul Vuc Liviu. raionul Caransebes. raionul Caransebes. se alãturã bandei de fugari în octombrie 1950. regiunea Timisoara de nationalitate si cetãtenie românã.Încadrându-se în aceastã bandã. fiul lui Gheorghe si Persida. regiunea Timisoara.” 36 din 61 . Drãgan Stefan nãscut la 21 septembrie 1909 în comuna Zorlentul Mare. Stefan Drãgan era tãran sãrac. mâncare.S. Atunci era cu ei si conducãtorul bandei. Arestarea lui se va face la 7 decembrie 1952. cãsãtorit cu doi copii. si un pistol de buzunar calibrul 6.B. Fugarii si-au construit un adãpost în apropierea sãlasului numitului Cioca Ion. ca si munitia necesarã. Interesantã mi s-a pãrut obsrevatia ofiterului anchetator. si asemeni lui au fost multi altii. care în mai multe rânduri i-a cerut informatii despre Hlöbel Iosif si Beg Ion. fiul lui Nicolae si al Floarei. Procesul verbal încheiat de lucrãtorul de securitate în cadrul anchetei consemneazã: “Cioca Ion dã dovadã de atasament fatã de fugari dând informatii referitor la cine au fost arestati si pe unde urmãresc organele de stat pentru a-i prinde si cu ce efective.” Cu toate cã Securitatea afirma de câte ori era cazul cã membrii bandei sunt persoane certate cu legea. Cunoaste mare parte din membrii grupului. doctorul Liviu Vuc. Întreaga bandã reuseste sã fugã în pãdure. reuseste sã ia legãtura cu el cam pe la mijlocul anului 1949. cãsãtorit cu doi copii. cu 100 cartuse. Totodatã mai detine ilegal o armã militarã tip Mauser Z. detracati sau elemente dusmãnoase noii ordini din stat. si munitia aferentã.

Conform adresei trimise cãtre Ministerul Securitãtii Statului la Bucuresti pentru a fi predatã imediat locotenet-colonelului Buticã.nãscut la 9 februarie 1909 în comuna Cuptoare. raion Resita. 124. A fost singurul element de legãturã care a cunoscut adãposturile celor din grup si locul unde au fost ascunsi. În acelasi dosar. Dupã ce îi tocase mãrunt în anchetele de la Securitate. de nationalitate si cetãtenie românã. de felul cum îi urmãresc si pe cine au arestat din comunã. Vuc Liviu si Drãgan Stefan zis Labãu. cu ultimul domiciliu în comuna Delinesti nr. Iancu Baderca. 37 din 61 . fiul lui Ianãs si al Iconiei. 95. se raporteazã cã.” Când la 11 martie 1953 are loc procesul celor de mai sus. situat la Groposu. În ciuda demersurilor de a li se comuta pedepsele. pagina 211. raionul Resita.Fugarii Liviu Vuc si Stefan Drãgan îl considerau pe Dumitru Lungu ca pe cel mai de încredere om al lor de legãturã si. le-a dus fugarilor de mai multe ori alimente. acum avea satisfactia de a-i vedea morti. colonelului de securitate Mois Aurel si anchetatorului lt. care le-a fost recomandat ca un element potrivit de gãzduire. Prin el. major de securitate Bartos Carol. dupã ce acesta se dovedeste întradevãr atasat fugarilor. Secul. de nationalitate si cetãtenie românã. raionul Resita. în dimineata zilei de 6 decembrie 1952 au fost prinsi urmãtorii banditi: dr. la circa 7 kilometri de comuna Vãliug. Actionându-se sub comanda locotenentului major Deitel Ernest din regimentul de securitate Timisoara. de profesie contabil cu ultimul domiciliu în comuna Cuptoare-Secul nr. mentioneazã pe cei prezenti alãturi de condamnati. cunoscând o serie de elemente de legãturã ale fugarilor. 1410 din 1953. Totodatã. Dumitru Mutascu zis Fus era încã liber. cãsãtorit cu doi copii. Acesta din urmã . Procesul verbal încheiat cu ocazia acestei executii. colecteazã alimente de la acestea si le duce la adãpostul bandei. fiul lui Trandafir si al Lucretiei. la pagina 30. se aflã adresa trimisã cãtre Ministerul Securitãtii Statului Bucuresti. Gheorghe Balicã si Nistor Curescu vor fi condamnati la moarte. Curescu Gheorghe zis Milin si Martin Ioan. Ceea ce încrânceneazã pe oricine citeste acest document este faptul cã cel care conduce plutonul de executie nu este altul decât locotenentul major de Securitate Bartosi Carol. nãscut la 9 iulie 1922 în comuna Delinesti. A doua zi se dã sentinta. Cele arãtate mai sus sunt confirmate de doctorul Liviu Vuc si de Stefan Drãgan în procesele verbale anexate la dosarul de anchetã cu nr. ei îl viziteazã foarte des pânã în momentul arestãrii lor. ziare si informatii cu privire la activitatea organelor de stat. Dumitru Lungu. înseriat la dosarul 1410 din 1953. raionul Caransebes. fugarul Liviu Vuc dã în pãstrare douã arme de vânãtoare si cartusele aferente numitului Lörintz Petre din comuna Delinesti. în care se raporta cã din banda teroristã din muntii Severinului condusã de Mutascu Dumitru zis Fus si din legãturile acestuia au fost retinuti Baderca Iancu. sentinta devine definitivã si va fi executatã la 13 august 1953. regiunea Timisoara. Adresa poartã semnãturile lt. volumul IV. “în urma cercetãrilor operative s-a identificat locul unde stau ascunsi seful bandei de fugari si patru banditi din comuna Zorlentul Mare.

comb. 38 din 61 . care au fost condamnati la moarte pentru crimã de uneltire împotriva securitãtii interne si externe a Republicei Populare Române. a cerut sã i se aducã familia spre a o vedea pentru ultima datã. Mihãileanu Petru. Cãlãii nu-i puteau privi în fatã. Condamnatii au fost pusi cu fata la zid si împuscati pe la spate. Executarea condamnatilor BALICA GHEORGHE.) BADERCA IANCU. Cpt. pentru a asista la executarea Hotãrârii Nr. la acte de teroare p. în conformitate cu legea a dat citire Sentintei rãmasã definitivã de condamnare la moarte. dupã care în calitate de Reprezentant al Procuraturii Militare Teritoriale Timisoara am întrebat pe condamnatii la moarte. lit. Procuror Ajutor de pe lângã Procuratura Militarã Teritorialã Timisoara. 68 din 12 Martie 1953. Cpt. cu art. la ora 4 1/2 a. executându-i prin împuscare. a constatat “moartea condamnatilor dupã care am dat ordin de înmormântare. medic al Securitãtii. a avut loc la ora 4 1/2 în zorii zilei. Astfel dupã formele legale la comanda Comandamentului Pluton. m’am deplasat la penitenciarul Caransebes Regiunea Timisoara. Nr. si a banditilor din munti complectând cã el nu a fãcut decât o singurã crimã pentru care faptã poate sã fie ertat si dat societãtii. 1. din 12 AUGUST 1953. Tov. în cauzã privind pe: BALICA GHEORGHE. 4 din acelas decret. Dr. Zingher Paul.Executia va avea loc în zorii zilei de 13 august 1953. rãmasã definitivã. Cãpitanul dr. Medic al Securitãtii Zingher Paul a constatat moartea condamnatilor dupã care am dat ordin de înmormântare.p. Zingher Paul. Major de Securitate Bartosi Carol. Grefier sef.) BALICA GHEORGHE. din D. a cerut sã i se aducã fata si sotia spre a o vedea pentru ultima datã.m. Mihãileanu Petru. cã cere sã nu fie executat si cã îsi ia angajamentul sã ajute organele de stat pentru prinderea lui FUS fugar. de art.” O altã întrebare fãrã rãspuns: unde au fost îngropati ? Doctorul Liviu Vuc va fi condamnat la muncã silnicã pe viatã. Lt. Tov. în calitate de Comandant al Plutonului de Executie si Cpt.) CURESCU VICTOR. Lt. Grefierul sef. c si d. conform ordinului primit. datã de Tribunalul Militar Teritorial Timisoara. ce mai au de spus în ultimã dorintã. 199/1950. Major Gâdea Marin. de Securitate Dr. Mocsakasiy Pavel. de executie s’a deschis foc asupra condamnatilor. Proces verbal Astãzi 13 august 1953 Noi. BADERCA IANCU si CURESCU VICTOR. la care mi-a rãspuns dupã cum urmeazã 1. 34. 3. 2. în ziua de 13 august 1953. BADERCA IANCU si CURESCU VICTOR.L.

Drept pentru care am încheiat prezentul proces verbal în cinci exemplare, dintre care unul rãmas la Dosarul Procuraturii, al doilea depus la Penitenciarul din Caransebes, al treilea la Dosarul Trib. Mil. Terit. Timisoara, al patrulea la Securitatea Regiunei Timisoara si al cincilea se va înainta Procuraturii Militare pentru Unitãtile D.S.S. Bucuresti.

LT. MAJOR DE JUSTITIE PROCUROR MILITAR Gâdea Marin GREFIER SEF Mihãileanu Petre

Cu multe meandre este viata omului de la leagãn pânã la mormânt. Firul tors de parce poate fi scurt sau lung. Înainte de vreme s-a întrerupt sirul zilelor si pentru Raica. Grãdina sa din Sânnicolau Mare va fi poate la fel de frumoasã si anul acesta, dar mâna priceputã si harnicã nu va mai mângâia petalele trandafirilor si nu va mai plivi straturile de buruieni. El are însã un mormânt la care cei dragi, rude sau prieteni, pot aprinde o lumânare. Sã revenim însã la cineva care a dat multã bãtaie de cap Securitãtii. La 19 ianuarie 1913, în casa lui Anania si a Iulianei Vuc din comuna Zorlentu Mare, la numãrul 296, a fost mare bucuria, cãci venea pe lume bãietelul Ioan Liviu. Cu sigurantã cã una din cele trei ursitoare a lipsit, iar cele prezente nau reusit sã-i punã în leagãn copilului doar din harurile care fac viata plãcutã si usoarã. Scoala primarã o face în comuna natalã si terminã cele patru clase în doar trei ani. Dupã absolvirea liceului din Lugoj, la numai 16 ani si jumãtate îsi ia bacalaureatul la Turnu-Severin. În toamna anului 1929 pleacã la Nancy si se înscrie la facultatea de medicinã. Urmeazã cursurile doar un semestru, mutându-se la Strasbourg. În 1932, fiindcã nu mai poate plãti taxele, se transferã la Facultatea de Medicinã din Cluj. În primãvara anului 1935 îl cunoaste pe Ion Banea si se apropie de miscarea legionarã. Ales presedinte al Societãtii Studentilor în Medicinã, conduce o grevã studenteascã în urma cãreia este exclus din toate facultãtile din tarã pe timp de un an. Se angajeazã ca intern la Centrul pentru ocrotirea si recuperarea copiilor din Cluj, pregãtindu-si examenele si teza de doctorat pe care o si sustine în iunie 1938. Dupã efectuarea stagiului militar de câteva luni, va fi reconcentrat si trimis la bata-lionul 2 al Regimentului 94 Infanterie Orsova. Cu acest regiment este trimis pe frontul de rãsãrit ca medic si va participa la luptele ce se vor da în mai 1942 în Peninsula Kerci. Rãnit, va pãstra o schijã la genunchi pe tot parcursul vietii. Demobilizat în aprilie 1945, se va stabili ca medic de circumscriptie în comuna natalã Zorlentu Mare. În anul urmãtor îsi procurã armament, fãrã a se folosi de el. Evenimentele politice nu-l atrag, dar sperã, asemeni multora, în venirea americanilor si mai ales în înlãturarea comu-nistilor. La sfârsitul verii anului 1948 aflã de la mai multe persoane (notarul Goian, dr. Pitic, controlorul financiar Tãpârdel) despre arestãri masive. Într-una din zilele lui octombrie 1948 primeste vizita unui cunoscut, notarul Vlaicu Mihai, pe care-l opreste si peste noapte. În dimineata 39 din 61

urmãtoare vor fi treziti de organele de Sigurantã, care-l invitã la Resita pentru a da niste informatii. Profitând de un moment prielnic, reuseste sã fugã spre Pogonis, refugiindu-se lângã o pãdurice numitã de localnici Andracai. O bunã perioadã de timp rãmâne fugar izolat. Cunoscut si apreciat nu doar în comuna natalã, va fi cãutat de alti fugari, care îi vor propune sã le fie conducãtor al grupului. Printre acestia se aflã Ioan Beg, care dorea sã-si cãsãto-reascã fiica dupã un nepot al doctorului, rãmas orfan de tatã. În iarna 1948-49 i se alãturã preotul Virgil Atnagea, fiul acestuia, Anton Atnagea, Stefan Drãgan si Iosif Hlöbel din co-muna Scãius. Acesta din urmã realizeazã o legã-turã cu grupul condus de colonelul Utã, dar, dacã la început dr. Vuc a fost de acord sã-l în-tâlneascã, ulterior s-a rãzgândit si întâlnirea n-a mai avut loc. Viata de fugar nu este usoarã. Oamenii aveau nevoie de alimente, de îmbrãcãminte si mai ales de adãpost. Sãlasul învãtãtorului Andrei Frant din comuna Valeadeni le va fi o bunã bucatã de timp adãpost sigur. *** Este de acum un fapt recunoscut cã, dupã 1989, celor ce doresc sã prezinte adevãrul despre totalitarism li s-au deschis tãrâmuri de cercetare interzise odinioarã, bucurându-se de libertatea de a aborda orice temã si orice subiect în lumina documentelor si a mãrturiilor autentice, netrunchiate. Stau dovadã nenumãratele cãrti scrise de cei ce-au trecut prin infernul închisorilor si al lagãrelor. Sunt însã oameni care n-au mai ajuns clipele de astãzi, oameni care au plãtit cu suferinte inimaginabile si chiar cu viata pentru cã au avut îndrãzneala sã viseze la libertate. Îmi persistã în minte cuvintele filozofului francez Bernard-Henry Lévy: “Existã totalitarisme de dreapta, totalitarisme de stânga, antitotalitarisme de dreapta, antitotalitarisme de stânga. Cum sã te mai orientezi printre ele? Sã alegi stânga împotriva dreptei, dreapta împotriva stângii? S-o alegi când pe una când pe alta, în functie de context?” Dramaticã întrebare, doar cã Henry Lévy a fost silit sã rãmânã la nivel teoretic, neavând parte de o parcurgere pe viu a totalitarismului. Pentru cei ce-si pãrãsiserã rosturile, retrãgându-se într-o izolare fortatã, chiar dacã la plecare îsi luaserã din abundentã provizii, prin scurgerea timpului, situatia a devenit dramaticã. Atâta vreme cât a trãit tatãl doctorului Vuc, acesta a avut grijã ca, prin persoane demne de încredere, sã-si aprovizioneze fiul cu cele necesare durei existente pe care si-o asumase. Dupã moartea bãtrânului, procurarea celor necesare se va face cu dificultate, dar multi vor fi cei care îsi vor da obolul, fãrã sã se gândeascã la represaliile ce vor urma. Pentru a nu fi descoperiti, vor schimba mai des sãlasele. Doctorul Vuc n-a reusit sã-si vadã pãrintele mort si nici sã participe la înmormântare, mãcar de departe, fiindcã s-a temut sã nu fie arestat. Initial se gândeste ca, prin intermediul unui unchi din comuna Sãlbãgel, sã ia legãtura cu niste rubedenii pe care nu le cunostea. Intuind cã ar putea sã le expunã sau sã le facã rãu, renuntã la idee si pleacã sã caute un sãlas cât mai îndepãrtat. Numãrul celor ce vor fi arestati pentru a-i fi aprovizionat pe fugari 40 din 61

doar cu o pâine si a nu-i fi divulgat nu e deloc mic. Sunt în posesia unor lungi liste legate de aceste situatii. Alãturi de armamentul pe care-l poseda (si cu care de altfel va fi fotografiat în momentul arestãrii), doctorul Vuc avea si un aparat de radio, beneficiind de informatii deosebit de importante. Asa cum singur a declarat în cadrul repetatelor anchete de la Securitate (tin sã mentionez cã în aceste prilejuri fiecare cãuta sã spunã cât mai putin si cu implicarea cât mai micã a altor persoane, în functie si de rezistenta în fata torturilor), pãstreazã legãtura cu preotul Anton Atnagea, al cãrui fiu, Virgil Atnagea, era si el fugar, si cu Ioan Beg, care (citez din declaratie) “se arãta foarte serviabil.” De altfel anchetele la care a fost supus ca si tratamentul ulterior l-au zguduit psihic pe doctorul Vuc. Datoritã lui Ion Beg, ca si lui Martin Bugariu, Gheorghe Vuc zis Buget, Simion Pusu, Dimitrie Gugea si, ceva mai târziu, lui Petru Nemes, va avea strictul necesar. Dupã un timp, pe care nu-l poate preciza, va lua legãtura cu Iosif Hlöbel din comuna Scãius prin in-termediul lui Beg. Acestuia îi va acorda încredere deosebitã. Din decembrie 1950 pânã în primãvara lui 1951 va sta ascuns în sãlasul de la Gropusu, un loc pe care-l cunostea de multã vreme. Pentru a-si procura cele necesare traiului, vor apela la o rudã mai îndepãrtatã a lui Stefan Drãgan, Maria Borlovan, care era originarã tot din Zorlentu Mare, si la Dimitrie Lungu din comuna Delinesti. Lãsând la o parte declaratiile sale date la interogatorii, din informatiile obtinute de la supravietuitori, precizez (si în felul acesta îi aduc un modest omagiu) cã n-a uitat nicicând jurãmântul depus la finele facultãtii - de a fi în slujba omului oricând si în orice conditii. Atunci când i s-a cerut ajutorul ca medic, nu s-a gândit o clipã la eventuale capcane sau la o posibilã arestare prin surprindere, ci a rãspuns cu promptitudine, iar interventia lui în douã cazuri a fost salutarã. Încã din primele zile ale anului 1952, Securitatea îsi îndeseste actiunile de urmãrire, sprijinindu-se în special pe oamenii care, slabi de înger, devin informatori. Cu toate acestea, în ciuda raidurilor care se întetesc, nu reusesc sã-i surprindã si sã-i aresteze pe cei catalogati de ei drept “banditi”, dar, pentru a nu se întoarce cu mâna goalã la locul de muncã, ridicã la nimerealã câteva persoane. Lunile ianuarie, februarie se scurg greu pentru dr. Vuc, care îl are alãturi doar pe Stefan Drãgan. Pe la sfârsitul lui martie se mutã la sãlasul de la Ezeris, pe care-l stia mai de mult pãrãsit, bãnuind cã ar fi o ascunzãtoare bunã. Fiind o noapte deosebit de întunecoasã, nu-l descoperã decât o datã cu zorile. Aici se reîntâlneste cu Ioan Beg, cu Iosif Hlöbel si cu proprietarul sãlasului. În timp ce mâncau, bãtrânul le atrage atentia cã se apropie militia. Fãrã sã mai stea pe gânduri, doctorul Vuc pune mâna pe ranitã, refuzã sã stea la somatiile ce i se adreseazã si fuge. Ranita fiind prea grea (el sufea de inimã), iar urcusul din ce în ce mai dificil, o abandoneazã, schimbã directia si reuseste sã ajungã în culmea dealului fãrã a fi lovit, desi se trãgea asupra lui din pozitia culcat. Aici este asteptat de Ioan Beg. Gãsind “o scobiturã adâncã în pãmânt”, stã pret de un sfert de orã sã-si revinã, apoi continuã drumul încet, îndreptându-se spre Secas, în pãdurea ce se întinde cãtre Delinesti-Groposu. Târziu în noapte, li se alãturã Iosif Hlöbel si se pot odihni chiar si în ziua urmãtoare. 41 din 61

Doctorul Vuc este gãzduit de Petru Nemes si se reface complet. vede un militar”. în urma unor actiuni intense de urmãrire. Pe de altã parte. “Drãgan. prin care raporteazã cã “în urma actiunii informative si a cercetãrilor operative întreprinse de organele noastre s-a reusit a se stabili locul unde se ascunde banditul doctor Vuc si banditul Drãgan Stefan. cum de altfel se vede în fotografiile fãcute la Securitate. când. cu o frunte mult înãltatã datoritã cheliei pronuntate. si sãnãtatea i se subrezise. Întâmpinati cu foc continuu.pistol parabelum cu 2 încãrcãtoare si 12 cartuse . Dupã urmãrirea ce avusese loc la Ezeris. În dimineata zilei de 6 decembrie 1952 organele noastre deplasându-se sub comanda locotenentului major Deitel Ernest din regimentul de securitate Timisoara au reusit sã prindã vii la locul indicat pe susnumitii. se va întâlni la Ogasu Rãu cu Hlöbel. Prezenta mai multor militari care trag fãrã somatie îi sperie. Este constient cã latul se strânge si de aceea nu încearcã sã refacã legãturile sau sã înnoade altele noi. purtând ochelari de vedere. este inseratã adresa întocmitã de lucrãtorii de securitate cãtre Ministerul Securitãtii Statului Bucuresti. spre a vedea ce s-a întâmplat în legãturã cu urmãrirea lor. Se adunã la marginea unei poienite si când li se pare cã nu mai este nici un pericol se îndreaptã spre Zgriblesti. Rãmâne pânã în decembrie ascuns într-o casã din comuna Zorlentu Mare. unde stiau cã este un izvor din care puteau lua apã. ia legãtura cu Ioan Beg si cu Stefan Drãgan.douã grenade ofensive de tip sovietic 42 din 61 . fug pânã la pãduricea din hotarul comunei Valea Boului. Încã în aceeasi dimineatã de 6 decembrie 1952 i se ia o primã declaratie. Desigur. Fiindcã în urmãtoarele zile apar neîntelegeri între ei. Beg si Drãgan se despart. Beg si Drãgan. aceasta fãcea parte din tactica Securitãtii: pisica dãdea iluzia soricelului cã e liber. Dã alarma si toti fug pe contrapanta Ogasului. doctorul îndreptându-se spre Sãlbãgel. fãrã a opune rezistentã. rãmâne singur pânã spre sfârsitul lunii august. În seara zilei de 29 august 1952. se deplaseazã în directia Zorlentu Mare. Cu aceastã ocazie se hotãrãsc sã se ascundã pentru o perioadã de timp în codru si apoi sã se îndepãrteze cât mai mult. La marginea satului aveau un loc doar de ei cunoscut. unde lãsau semne pentru a se întâlni. la pagina 89. Asupra “banditilor” s-a gãsit urmãtorul armament: .pistol mitralierã cu 2 încãrcãcãtoare si 64 de cartuse .” Raportul poartã mentiunea de a fi predat imediat locotenent-colonelului Buticã. Doctorul Vuc: nu prea înalt. Linistea care îi indusese în eroare era cea premergãtoare furtunii.Când li s-a pãrut cã lucrurile s-au linistit. Dupã aproximativ zece zile au putut afla cã urmãrirea a încetat. fiind de pazã. apoi este adus de urgentã la Timisoara. Ajutat de Petru Nemes si de Ion Cioca. Este arestat în noaptea de 5 si 6 decembrie. În dosarul cu numãrul 1846. unde stau într-o permanentã tensiune timp de trei sau patru zile. slab.

o busolã .un binoclu tip militar . doctorul nu colaboreazã. simuleazã dezechilibrul mental. notatã Strict secret cu nr. dovadã concludentã cã demersurile trebuiau continuate pentru prinderea celorlalti membri ai grupului. Securitatea trimite prin curier special o adresã cãtre Ministerul Securitãtii Statului. doreau informatii multiple pentru a lãrgi zona de arestãri. tribunalul adaugã si confiscarea averii. (Deosebit de interesant mi se pare cã Securitatea n-avea încredere în serviciile postei. la Tribunalul Militar din Timisoara este judecat grupul condus de doctor.P. 1486 din 1953. dar acestia nu dau înapoi în a aplica tratamentele binecunoscute. Vigilentã. r61/18059.o pungã cu otravã. Stefan Drãgan si Dumitru Nemes la câte 25 de ani muncã silnicã. cu 1 încãrcãtor si 92 de cartuse . destinul lui Cioca se va schimba o datã cu arestarea lui Beg Ioan. asa cum am mai arãtat.pistol calibru 6. inseratã azi la pagina 36 din dosarul cu nr. Dacã Gheorghe Balica. iar Gheorghe Enea la 10 ani muncã silnicã. rezistã si nu va vorbi. În ziua de 12 martie 1953. Nistor Lala. Raportul se încheia cu observatia: “banditii se aflã în Directia Regionalã a Securitãtii Statului Timisoara unde sunt în curs de cercetãri pentru a se ajunge la prinderea celorlalte elemente din bandã nearestate pânã acum. în ziua de 22 august 1953. Cu toate eforturilor depuse. în dimineata zilei de 13 august 1953. Cum stiau cã doctorul Vuc fusese conducãtorul grupului din care rãmãseserã încã destui neprinsi. dând de furcã anchetatorilor. iar pe de altã parte fiindcã nu erau siguri dacã vor rezista fizic anchetelor la care vor fi supusi.35 si patru cartuse . Transferat imediat dupã arestare la Securitatea din Timisoara. doctorul Vuc va fi condamnat. la numai câteva zile de la consumarea executiei de la Caransebes. Pentru toti.) 43 din 61 . Dumitru Lungu si Ioan Bihoi la câte 15 ani muncã silnicã. chiar în incinta penitenciarului din Caransebes. Iancu Baderca si Victor Curescu vor fi condamnati la moarte si executati.pistol P. alãturi de Ioan Cioca. Pe de o parte fiindcã în formularea jurãmântului depus se stipula cã nu se vor lãsa prinsi de vii..o grenadã defensivã .S. Dupã doar câtiva ani. asa cum numai ea putea fi.” Prezenta otrãvii între lucrurile doctorului Vuc nu trebuie sã mire pe nimeni. rãmasi încã în libertate.un radioreceptor portativ la baterie si (ce era mai important) . dornici de a-i face sã vorbeascã pe cei prinsi. la muncã silnicã pe viatã.

în apropierea sãlasului ei. La auzul focurilor. 44 din 61 . banditul Hllobel Iosif a iesit din sãlas aliment ând pistolul lui automat. s-a dat femeii din partea noastrã un narcotic ce urma sã fie pus de ea în mâncarea banditilor.Iatã continutul adresei: “Urmare a raportului nostru telegrafic nr. Pentru usurarea prinderii banditilor vii. În acest scop maiorul de militie Pop Ioan a retinut discret pe susnumita si s-a prezentat cu ea la sediul acestei Directiuni Regionale unde susnumita a fost anchetatã. echipa susarãtatã în noaptea de 18/19 august 1953 a plecat din Zorlen tul Mare. conform planului dinainte stabilit. sãlasul a fost complet înconjurat de echipã. însã la aparitia lui în usa sãlasului. a tras douã focuri de pistolet. unde au fost postati doi tovarãsi din echipã. locul situat la cca un kilometru de sãlas.trei din partea Directiei Generale a Militiei . camuflati în carul lui Dincea Ioan. de mai sus din 21 august 1953 referitor la actiunea de prindere a banditilor Hllobel Iosif si Beg Ioan. În cursul anchetei aceasta a recunoscut toate legãturile pe care le-a avut cu banditii arãt ând totodatã cã peste 3-4 zile are din nou întâlnire cu banditii.cinci din trupe de securitate. În ziua de 20 august 1953 la orele 15. nepoatã de sorã a banditului Beg Ioan este legãtura cea mai apropiatã a bandit ilor dând în acest sens amãnunte. Conform planului de actiune. raportãm: Actiunea a fost întreprinsã în urma informatiilor date de Beg Floarea. Informatoarea Beg Floarea a fost pregãtitã si prelucratã de organele noastre din fostul grup operativ al Directiei Regionale Timisoara fiind dirijatã si tinutã legãtura cu ea de cãtre cãpitanul Popovici Ioan pânã la data de 5 iunie 1953 când a fost preluatã de maiorul Pop Ioan. Femeia Dincea Floarea urma sã se întâlneascã cu cei doi banditi în seara zilei de 20 august 1953 în apropierea sãlasului ei de unde urma sã-i invite la sãlas pentru a le servi cina. unul din partea Directiunii Regionale a Securitãtii Timisoara si unul de la Raionul de militie Caransebes. si ajungând la sãlas s-au adãpostit acolo conform planului dinainte stabilit. Dupã intrarea banditilor. acoperiti cu paie. a fost împuscat de sergentul major în termen Vlãsceanu de la trupele de securitate. sotia banditului Beg Ioan si informatoarea Dincea Floarea. cunoscându-se configura tia sãlasului. femeia Dincea Floarea a plecat de la sãlas la locul stabilit pentru a se întâlni cu banditii. Astfel s-a format o echipã condusã de maiorul de milit ie Pop Ioan cu nouã cadre . banditul Beg Ioan a iesit în curtea sãlasului pentru a controla iesirea din sãlas si la o distantã de 7 metri de aceastã iesire. În baza acestor informatii. Fatã de aceastã situatie neprevãzutã. Din materialul informativ dat de aceastã informatoare a rezultat cã Dincea Floarea. Acesta aruncã patru grenade în directii diferite si-n felul acesta reuseste sã disparã. tovarãsii postati la iesirea din curtea sãlasului au tras asupra banditului fãrã a-l lovi. Femeia împreunã cu banditii s-au întors la sãlas la orele 19. susnumita a fost prelucratã si instruitã temeinic cum sã procedeze pentru a ne preda banditii. În urma grenadelor aruncate de banditul Beg Ioan. În timp ce femeia gãtea cina. a fost rãnit foarte usor la tâmpla stângã si coapsa stângã plutonierul de militie Cioculan.45 si au intrat tot i trei în sãlas unde urma ca banditii sã ia cina. la data de 14 august 1953 s-a dispus ca numita Dincea Floarea sã fie luatã discret si cercetatã operativ asupra legãturilor ei cu bandit ii. Fatã de aceastã situatie. sotul informatoarei.

Receptivi la dorinta de libertate. care-i spalã rana cu tuicã. dupã declaratiile lui Beg Ioan. la sãlasul lui Dincea Floarea în noaptea de 18/19 august 1953. Rãspunzându-i-se cu foc. asa cã Beg se vede nevoit sã se refugieze în hotarul comunei Delinesti. Preocupati de arestarea studentilor de la diferite facultãti. Securitatea nu rãmâne inactivã. Pentru a avea cele necesare existentei. Fatã de atitudinea hotãrâtã si curajoasã a sergentului major în termen Vl ãsceanu de la trupele de securitate prin care a ac tionat ducând la prinderea banditului Hllobel Iosif propun evidentierea acestui tovarãs. apoi sã ajungã la casa lui Ioan Cãta din comuna Ezeris. studentii îsi sustin ideile în cadrul unei adunãri lãrgite ce are loc în sala cantinei Facultãtii de Mecanicã. Lansarea pe mai departe si folosirea lui Beg Floarea. Activizarea posturilor de militie pentru patrulãri permanente pe teren. Am luat mãsuri ca Dincea Ioan si Dincea Floarea care ne-au ajutat în aceastã actiune sã fie mutati vremelnic din comuna Zorlentu Mare pentru a-i feri de eventuale actiuni de rãzbunare a banditului Beg Ioan. îl panseazã si-i dã sã mãnânce. Unul din gloantele trase de securisti îl loveste la un picior. autoritãtile îi descoperã sãlasul de la Mãgura Ezerisului. În octombrie. care a rãmas nedesconspiratã din aceastã actiune si sunt sanse bune de a se întâlni cu banditul. Ce s-a întâmplat. aruncã grenade pentru a se proteja. Beg trage cu pistoletul douã focuri în aer. ultimul r ãmas din banda doctorului Vuc. de anchetarea acestora. Beg aflã de aceastã arestare abia la sfârsitul primãverii anului urmãtor. date la Securitate începând cu primele zile ale lui decembrie 1958? Iesit în curtea sãlasului si pãrându-i-se cã aude usoare zgomote.” Semneazã locotent-colonelul de securitate Mois Aurel. unde avea un alt adãpost. Ioan Cãta va fi arestat si condamnat pentru detinere ilegalã de armament cam pe la începutul iernii lui 1953. Atentia lor era concentratã îndeosebi asupra lui Ioan Beg. ca si de situatia celor transportati la Beregsãu. nu a dat material ce intereseazã organele noastre. fiind premise de a lua leg ãtura cu banditul Beg. unde se fac selectionãri între cei retinuti. încã la sfârsitul lunii octombrie îsi face un adãpost la locul numit Mãgura din hotarul comunei Ezeris. situatã pe Bulevardul Mihai Viteazul nr. La indicatiile acestuia. Pentru prinderea banditului Beg Ioan. securistii vor amâna goana dupã cei rãmasi nearestati din grupul doctorului Vuc. s-au întreprins urmãtoarele mãsuri operative: Activizarea informatorului Lorenz Petru. de fapt. sot ia banditului. Reuseste sã se ascundã. dar evenimentele din toamna anului 1956 legate de Revolutia din Ungaria le contureazã pentru o perioadã de timp un alt orizont de lucru. Desi li se promite cã nu vor avea de suferit dacã îsi expun opiniile si chiar li se sugereazã s-o facã. fiind cercetat. ca si în decembrie 45 din 61 . rezultatul va fi cu totul altul. 3. lucreazã la sãlasele lui Petru Crina si Dimitrie Crava din februarie 1954 si pânã-n august 1955. Calendarul lasã sã mai cadã din filele sale.Banditul Hllöbel Iosif. În toamna anului 1955. fiind în perfectã stare de cunostintã. desi a supravietuit rãnirii lui timp de sase ore.

nu o vor mai cãuta. Asa cum în 1947 atentia organelor de opresiune se îndrepta asupra membrilor de frunte ai partidului national-tãrãnesc. subtiricã. Ea va rãmâne ca o luminã pururea strãlucitoare peste veacuri. Mãruntã de staturã. unde era tratatã cu duritatea cunoscutã. Din studiul efectuat s-a constatat cã acesta are posibilitãti de informare si urmeazã a fi eliberat din penitenciar în cursul lunii martie a anului 1958. fiindcã Ordinul de Zi fusese dat pe frontul de Rãsãrit. asezatã pe dealuri cu coline blânde. în 14 octombrie 1941: “Izbânda Corpului Vânãtorilor de Munte a fost mãreatã. locotenent-colonelul de securitate William Steskal si poartã semnãturile ajutorului sef al serviciului III. Doar carnea si oasele sale spun si azi ce-a pãtimit. cât si cei din Caransebes îi fac tot felul de promisiuni pe care nu le vor respecta niciodatã. ce-ti apare înaintea ochilor dupã ce pãrãsesti soseaua ce leagã Caransebesul de Resita si parcurgi meandrele unui drum ce te-ar putea purta spre Seceani. Sperantã zadarnicã. Va fi condamnatã la 15 ani. Este anchetatã de lucrãtorii de securitate. doar o vor face sã mãrturiseascã unde i se ascunde sotul si sã-i conducã acolo. Bãnuind cã urmãritul ar reactiona venind acasã. ca astfel sã fie recrutat ca agent înainte de a ajunge în comuna Zorlentu Mare. o sfãtuiesc sã divorteze. Aici îsi poartã durerea de-a nu avea posibilitatea saprindã o lumânare la crucea celui ce i-a fost sot Floarea Milos. pânã prin 21-22 mai. au rezistat. În acele vremuri. în special de locotenentul major Traian Lois. având gradul de sergent. acelasi locotenet major Traian Lois propune un nou plan de mãsuri privindu-l pe fugarul Ioan Beg. Ultimul sãu domiciliu a fost în comuna natalã. Actul este inserat la pagina 38 a dosarului 1486 din 1958: “Astfel se va lua legãtura cu grupul «D» de la penitenciarul respectiv pentru a ne comunica cu 10 zile înainte data când susnumitul urmeazã a fi pus în libertate. când la Resita. îl evocã pe cel dispãrut. într-adevãr. re-luându-si numele de fatã. consi-derând cã. mai exact în ziua de Sfântul Ioan. Va fi arestatã la sfârsitul lunii februarie 1959 si adusã direct la Timisoara. Pentru a putea reface imaginea sa. Pentru faptele sale de vitejie este citat pe Ordinul de Zi Nr. în ciuda anilor ce-i poartã. sugerându-i cã nu o vor mai tracasa. va fi lãsatã în pace. mai ales cã si acestia au trecut prin furcile caudine ale Securitãtii. cãpitanul Nicolae Dumitrascu. Cu ochii întunecati de pânza lacrimilor. Crezând cã. fiind fiul lui Gheorghe si al Opritei. când este transferatã la penitenciar. A fãcut parte din corpul vânãtorilor de munte. anchetele de la Securitate alternaserã când la Caransebes. am apelat din nou la bunãvointa supravietuitorilor. locotenetul major Traian Lois a fost la penitenciarul Gherla. nãscutã în aprilie 1914 în comuna Zorlentu Mare.177. ceilalti vor dispãrea de la sine. care devenise. fiica lui Nicolae si a Iconiei. în lipsa doctorului Vuc. atât lucrãtorii de la Securitatea din Resita. Raportul din care citãm este aprobat de Seful Directiei Regionale. acesta este ridicat de Securitate în urma perchezitiilor fãcute acasã si se gãseste atasat în original la dosarul 608/1959. Partea de detentie pe care o efectueazã în 46 din 61 . Pentru a fi siguri cã sotia sa îi va ajuta sã-l prindã pe Ioan Beg. Zorlentu Mare este o comunã frumoasã.” În luna ianuarie 1958. o gãsim robotind pe lângã casã alãturi de fiica sa.1957. atât ea. Aici se va cãsãtori si va aduce pe lume un copil. fiindcã urma sã aparã în proces. Participã la rãzboi pe frontul de Rãsãrit. cãsãtoritã Beg. unde a studiat terenul în vederea recrutãrii ca agent a condamnatului Petru Nemes din comuna Zorlentu Mare. cât si fiica ei. în 1958 trebuia prins cu orice pret Ioan Beg. conducãtorul grupului rãmas încã nearestat. Milos. dar va executa doar cinci. Floare Beg. se desparte legal de cel ce-i era sot. Ion Beg a vãzut lumina zilei în 6 iunie 1911 în comuna Zorlentu Mare.” Considerat un corp delict. cãpitan Gheorghe Bota si al ajutorului sef al directiei regionale. o datã acestia înlãturati.

a încercat sã tragã cu pistolul de care nu se despãrtea niciodatã. racolati cu promisiuni. Ioan fusese condamnat la muncã silnicã pe viatã si-si executa pedeapsa în închisoarea de la Gherla. Fie cã lovitura n-a fost prea puternicã. asa cum noteazã locotenentul major de Securitate Traian Lois în subsolul paginii pe care este lipitã fotografia incriminatului. dar mai ales de informatori. alãturat acum grupului Beg si trimis la moarte. Traseele lui Ioan Beg sunt bine cunoscute Securitãtii datoritã ajutorului dat de organele de Militie. situat în pãdurea apartinând comunei Cornãtel din raionul Caransebes. Bugariu M. ca si Dincea. Interogatoriile vor începe dupã un scurt rãgaz si i se vor lua când zilnic. ia legãtura cu doctorul Vuc. Într-adevãr. îl va sprijini. împreunã cu obiectele ce le-a avut în adãpost.” Mai trebuie sã precizez câtã bunã voie avea cel ce sta în fata ofiterului de securitate. În seara de 17 decembrie 1958 (o miercuri) rãspunde invitatiei lui Lazãr Orãsanu zis Duca sã bea o tuicã din anul acela. locotenentul Traian Lois nu se lasã. de altfel. în diverse locuri rãmase încã nedescoperite. sãrind într-o parte. de la paginile 68 pânã la 73. cãutându-i gazde si legãturi serioase care sã-i furnizeze cele necesare traiului. Beg. cu marea sa “grijã fatã de om”. primise în prealabil un narcotic care sã-i fie administrat în bãuturã. nu înainte însã de a-l fotografia la ultimul sãlas unde s-a adãpostit. Beg a mai încercat sã scoatã cutitul. va fi readus la Timisoara. iar cu aceastã ocazie Orãsanu îi va face niste comunicãri importante. fugar deja de aproape un an. Aici era o masinã cu care veniserã securistii si care îl va duce la Timisoara. alãturi de judecãtor. Miercurea-Ciuc si readusã la Oradea de unde va fi si eliberatã. Drãgan Gh. Una l-ar fi lovit pe Ioan Beg cu patul unui Z. conform proceselor-verbale de anchetã. devenit fugar cam pe la sfârsitul lui octombrie 1950 din cauza convingerilor sale politice si fãcându-si socoteala cã americanii nu vor mai întârzia mult. Stefan. dar e lovit puternic cu piciorul în mânã de unul din cei trei si scapã arma albã. Ioan la moarte prin sentinta cu nr. cãpitanul Boantã Ioan. dar s-ar fi putut prelungi si la începutul lui aprilie. acestea durau. presedintele Completului de Judecatã. azi sediul unor firme cu diverse profiluri. 608/1959. între trei si sase ore. ce simteau oasele lui ? Declaratiile sunt adunate în dosarul cu nr. este trântit în cãruta ce-l astepta nu prea departe. Procesul are loc la Tribunalul Militar al regiunii a treia militare Cluj. i se pune un cãlus în gurã. fiindcã ultimul proces-verbal de anchetã nu mai prezintã vreo datã si este. cãpitanul de justitie Pop Emil. Desi în martie 1953 Cioca N. când la câte douã-trei zile sau chiar de douã-trei ori pe zi. ce-i auzeau urechile. reanchetat.Timisoara o va petrece în penitenciarul care este situat vizavi de hotelul Continental. Deosebit de activ. acoperit cu coceni si transportat la sosea. apoi la Oradea. De aici va fi transferatã la pentenciarul din Arad. fie cã Beg s-a ferit. Sirul interogatoriilor a tinut pânã în martie. Acesta. 772. Aici însã erau deja trei persoane. Martin zis Labãu. din cele folosite în birouri pentru aruncat hârtiile. Interesantã e formula de încheiere în cazul celui anchetat: “declar de bunãvoie si nesilit de nimeni si semnez. în cap. va împleti cosuri din nuiele sau din plastic. cãpitanul Lucaci Ioan si procurorul Ovessa Constantin. Beg acceptã si va veni la sura gospodarului. Se pare cã Beg ar fi gustat din ea si ar fi dat sã iasã în grãdinã. Târgu-Mures. dar sã ne reamintim cã multi vor fi omorâti fãrã sentintã. Câta Ioan si Cioca N. Au nãvãlit asupra lui ceilalti doi. Fãrã sã bãnuiascã nimic suspect. În ziua de 11 iunie. tãindu-i cureaua armei si smulgându-i pistolul din mânã.B. Chiar dacã nu i s-a alãturat de la început. Trântit la pãmânt. asesorii maiorul Comsa Ioan. maiorul de justitie Fechete Augustin. foarte scurt. destul cã. 47 din 61 . în unanimitate de voturi condamnã pe civilii Beg Ioan. îi oferã posibilitatea de-a învãta o meserie. Statul comunist. Imobilzat de cei ce veniserã cu scopul de a-l prinde. Acum uciderea capãtã caracter oficial.

dar a înteles pericolul comunist si a luptat în felul lui contra acestuia. asezat pe un mamelon la chiar intrarea în asezare. prin adresa cu nr. De fatã la executie vor fi: maiorul de justitie Koszta Emeric. dar când pãrerile se confruntã cu ale lui Ioan David sau ale pãrintelui Lazãr-Benone Maghet. dar Tribunalul Suprem al Republicii Populare Române comunicã penitenciarului Timisoara. asistat de cãpitanul Pârvulescu Stefan în calitate de procuror. Comandantul plutonului de executie . La început David a crezut cã e un cetãtean din Ezeris. David stabileste cu Ioan Beg sã se întâlneascã. Socotind cã ar fi bine sã vorbeascã cu cel pe care îl cãuta. Lãsând privirea sã treacã parcã dincolo de zidurile camerei unde stãm de vorbã. luptãtorii împo-triva comunismului erau prezentati de cãtre organele de securitate drept criminali periculosi si drept dusmani ai clasei muncitoare. sentinta de condamnare la moarte rãmânând definitivã. David se întoarce la domiciliul lui Cãta din Ezeris. avea cunostintã. David se va duce la sãlas. Invitat în luna octom-brie din anul 1956 de Petru Stefoni zis Pãianu la nuntã în comuna Ezeris. fapt de care. dar înecatã de verdeatã. Ascultând cum îl evocã pe Beg sotia si fiica. Renuntã la plan si nu va mai sti nimic despre el pânã la arestare. fiul lui Ioan si al Anei. acolo doarme somnul de veci. deci fuseserã pe drept cuvânt vânati. as fi putut fi tentatã de a le acuza de subiectivism. 48 din 61 . N-a fãcut politicã. într-una din zilele urmãtoare.locotenentcolonelul de securitate Schnelbach Martin. unde ea credea cã ar fi putut fi Beg. Ioan Beg si cei cãrora li se alãturase în rezistentã erau oameni care nu trãiau decât pentru a ucide. doctorul Vuc. cã li s-a respins recursul. sã poatã aduce osemintele celui ce n-are o groapã cunoscutã. 338/1959. va avea prilejul sã-l cunoascã pe Ioan Beg. În timpul nuntii. Cum au intrat. Nãscut în aceastã pitoreascã asezare la 28 septembrie 1922. I-a mai spus cã sunt si rubedenii. Stefoni zis Pãianu îl roagã pe David sã-l însoteascã pânã la grajd pentru a-i arãta ceva. pe partea dreaptã. la numãrul 564. Dacã ar fi sã-l credem pe locotenentul major de securitate Traian Lois si pe ceilalti ca el. Pentru a nu atrage atentia asupra sa. de altfel. care îl îndrumã la ei acasã. Executia va avea loc în zorii zilei de 29 septembrie 1959 în incinta penitenciarului din Arad. însã fãrã succes. medicul legist . din întuneric a apãrut lumina unei lanterne. care se petrece în 18 decembrie 1958.Condamnatii fac recurs. continuã însirând bob cu bob mãtãniile suferintei. În seara zilei pre-mergãtoare nuntii. ca sã fie opriti de a mai face rãu. Beg s-a îmbrãcat tãrãneste. Tatãl lui Stefoni îl aduce pe Beg chiar la petrecere si îl asazã la masã între David si Pavel Ilia. de asemeni din Zorlentu Mare. Abia în urma vizitei mele a avut posibilitatea sã afle adevãrul ascuns cu grijã atâta amar de vreme. nu mai rezistã o astfel de bãnuialã. care era deja fugar de o bunã perioadã de timp. având o casã de adevãrat gospodar. strãjuit de-o cruce de lemn scorojitã si fãrã nume inscriptionat pe ea. la 27 iunie 1959. La data executiei. în penitenciarul din Arad era închisã si sotia lui Ioan Beg. Respectând întelegerea. I-a ajutat pe fugari direct sau prin altii ori de câte ori i s-a cerut. Ioan David deapãnã amintiri ce nu credea cã vor mai fi consemnate vreodatã. judecãtor la Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Cluj. Acum. la sãlasul lui Cãta. Beg s-a prezentat imediat si l-a rugat sã nu-l denunte. Nimeni din cei ce o pãzeau nu i-a spus atunci ce s-a întâmplat. iar din partea Ministerului Afacerilor Interne . dar acolo o va gãsi doar pe sora lui Cãta.cãpitanul Lãcatis Ioan. Considerati banditi si folosindu-se acest apelativ în consecintã.doctorul Hrubaru Gheorghe. Si-ar fi dorit ca-n cimitirul satului.

C. sã spunã el 49 din 61 . cel putin asa i s-a pãrut. împreunã cu 350 de cartuse. vezi cã ai avut legãturi cu Beg. Învârtindu-se prin birou. scoate dintr-un sertar un dosar. nu-l cunosc. Sãrind de la birou si rãcnind. fie la W. Retinându-l în birou. În acest interval n-a fost lovit si nici n-a fost amenintat. cã recunoaste tot. “Dacã as fi stiut. nam fost”. dar în revãrsat de zori. 28-32 va fi legat la ochi si asezat pe un scaun cu fata la perete. nu l-am întâlnit. sub acuzatia cã detine ilegal o armã. Anchetatorul rãsfoieste îndelung dosarul si îi cere lui David sã relateze ce s-a întâmplat la nunta lui Stefoni. Nu s-a despãrtit de armã timp de 12 ani. David îi rãspunde cã a fost indus în eroare ca sã meargã la grajd. desi nu-i prea era totuna. va ajunge într-a patra zi la anchetã în biroul locotenentului major de securitate Pop. Se felicitã mirii. mirele de odinioarã. David cere sã fie adus Beg si sã fie confruntati. îl deschide si citeste: “Fugarul Beg Ioan declarã cã ati participat la toate actiunile lui”.” În prima zi dupã aceastã convorbire. anchetatorul cere sã fie adus Stefoni. David. Lãsat singur. având aceiasi ochelari negri. O datã introdus. Replica datã de locotenentul major Pop nu l-a multumit. era de data aceasta completat de locotenentul major cu înjurãturi care mai de care mai suculente si cu alte serii de lovituri aplicate peste tot corpul.-i dumnezeii mamei lui. Lãsat timp de trei zile sã se adapteze. locotenentul major Pop îi aminteste cã se face vinovat de a fi avut legãturi strânse cu fugarul Beg pânã la arestarea acestuia. asa cã. apucã gorbaciul deja pregãtit si-i aplicã douã lovituri pe spate. Acesta fusese în 1945 comandantul regimentului 2 grãniceri-Cernavodã. Calm.. nu recunosc”. sã-ti dovedesc minciunile. Asezat în fata biroului.. care era din Arad. A auzit deschizându-se o usã prin care i s-a permis unei persoane sã intre ca sã-l recunoascã. Fie la anchetã. dar nu stie ce discutii au purtat. Luat de gât. cei ce le sunt nuni si se petrece dupã obicei. f. iar lucrãtorul se multumea sã consemneze. ca sã înteleagã cã nu este anchetat de Pop. “nu. comandantul militiei din Resita. Când nemtii au fost dezarmati în urma încheierii armistitiului cu rusii. a fost dus cu ochelari negri. acela recunoaste cã el a fãcut legãtura între cei doi. a fost dus la sãlasul de la Sâla. Lois subliniazã: “vezi cã am reusit sã te demasc. nu m-as fi dus nici dacã-mi punea cãpãstru de aur cu pietre scumpe. În sediul Securitãtii de pe bulevardul Loga nr. este adus în biroul lui Traian Lois. Vã rog confruntati-mã cu Beg Ioan. mai ales dupã cele încasate. este transportat de urgentã la Securi-tatea din Resita. rãspunsul a fost o confirmare. locotenetul major Lois i se adreseazã: “Tu mã anchetezi pe mine. singur. pãrintii acestora. pânã la arestare. David rãspunde simplu: “nu stiu”. Maniera de interogare se repeta cu aceeasi formulã: “te-ai gândit. Având o atitudine îndeajuns de civilizatã.Este ridicat de acasã de cãpitanul Stanciu. asa cã nu poate preciza astãzi dacã s-a bucurat de gãzduire în celularul vechi sau în cel nou. a izbucnit: “dã-l pe mâna mea. cã ai participat la actiunile lui banditesti ?” Fãrã sã se piardã. A zãbovit aici pret de câteva ore.” Fãrã sã piardã din timp. Cu aceastã dovadã de culpabilitate. iritat. se oblojeste cum poate. în biroul lui Pop a apãrut locotenentul major de securitate Traian Lois. l-au condus pe trepte la celularul de la subsol. Lucrurile nu puteau sã rãmânã asa. apoi îl trimite la celular. În ziua aceea a fost condus de opt ori la anchetã. Într-adevãr. Din moment ce identificarea a fost fãcutã. într-o dubã la Timisoara. pentru a-i împiedica orice miscare. întâlnirea s-a desfãsurat dupã acelasi canon.. ce s-a întâmplat dupã nuntã. David a luat arma din biroul colonelului. oaches la fatã. când mai avea doar nouã cartuse. L-au transportat apoi. Chestionat initial dupã tipic: “stiti pentru ce ati fost adus ?”.-ti dumnezeii mamei tale.. Timp de trei sãptãmâni cât a fost adus la acelasi ofiter. recunosti ?” Rãspunsul pe care îl obtinea invariabil. ci de Lois. un ins potrivit de staturã. secondat de un ofiter de securitate din Timisoara. În urma perchezitiei este descoperitã o carabinã ungureascã cu lunetã ce apartinuse odinioarã colonelului Isaia Popa.. f. Ce s-ar fi putut întâmpla la o nuntã? se mirã David. este asteptat de Lois stând în fata biroului.. David s-a pãstrat pe linia “nu stiu. care a dorit sã afle de la colegul sãu ce a recunoscut “banditul”. dupã scurgerea timpului amintit. La întrebarea directã adresatã de un lucrãtor de securitate: “ãsta e ?”.

asa cã este trimis în Deltã. mi le-a încredintat: “Cât de micã fu gâlceava. Cornel Belcea. condamnat la 18 ani muncã silnicã. Lois îl trimite sã reflecteze în celulã. l-a cunoscut pe Beg. asemeni tuturor românilor. În ciuda iadului în care a trãit. Timp de patru ani. devenind liber între sârmele ghimpate ale patriei socialiste. la recoltatul stufului. 50 din 61 . nu s-a gãsit nimic. cãruia îi pãstreazã o amintire caldã. S-a fãcut gâtul ca fusul Asteptând sã vinã-Apusul. fiindcã statul socialist avea nevoie de oameni policalificati. de care ar fi avut nevoie în lupta ce s-ar fi dat pentru schimbarea regimului. care era din Hunedoara si pe care. Vrând.” Neuitând sã-i întãreascã trupul cu câteva lovituri proaspete. La vreo sãptãmânã. apoi la Strâmba. cu confiscarea averii personale. mutat fiind de la Periprava la Luciu-Giurgeni. domiciliat tot în Zorlentu Mare.când si cum ne-am cunoscut. o puscã si un pistol. A avut în posesie o armã. cel pentru care agricultura nu avea taine a lucrat la stuf. vini deosebit de grave. munitie (chiar dacã numai 9 cartuse). Tai la stuf si faci la dig. Era si atâta destul. care declarã cã David este dotat de fapt cu încã douã arme de foc. David. Uite-asa trecurã anii Asteptând americanii. În ciuda perchezitiei fãcute. Nu l-au lãsat prea mult timp fãrã anchetã si este confruntat cu un martor mincinos. Timp de nouã luni va fi gãzduit la penitenciarul de pe strada Popa Sapcã din Timisoara. pentru care va fi judecat la Tribunalul Militar din Timisoara în zilele de 21 si 22 mai 1959 (alãturi de încã 15 persoane). nevrând. Toatã iarna stai în frig. Cu Beg nu l-a confruntat niciodatã. Înainte de a ajunge la Gherla. Din acea perioadã a retinut câteva stante alcãtuite de un alt David (Petru). Te trezesti la Periprava. În ziua de 21 iunie 1964. de unde va face cale întoarsã la Gherla. Calvarul drumului de la Gherla la colonia de la Periprava îl va împãrti cu avocatul Alexandru Roscoban din Timisoara. este luat de Traian Lois si de un alt ofiter de securitate si readus cu o dubã la sãlasul de la Sâla pentru a se descoperi armamentul. a stiut sã facã si câte un pic de haz de necaz. cu o distinctã notã de malitiozitate. de la care n-a lipsit sãparea pãmântului si chiar dãrâmarea de pereti. Dupã gratiile de la Gherla va sta doar trei sãptãmâni. teroarea închisorii din Oradea. nu avea cu ce sã-l incrimineze. cunoaste. însotite de aceeasi suitã de înjurãturi. i-a fost alãturi si nu l-a denuntat. portile grele ale cumplitei închisori se vor închide în urma sa. Lois a trebuit sã admitã cã în afara declaratiilor date de Petru Stefoni zis Pãianu si Cornel Belcea. timp de 24 de zile.

Lazãr Benone Magheti este gãzduit în casa bunicii sale. îsi va relua îndeletnicirile legate de pãmânt. fiul lui Nicolae si al Mariei. mama pãrintelui Magheti. Datoritã acestuia se va apropia de Ion Chirilã. un sãtuc cu doar saizeci de numere. este numit preot la Zorlencior. de a nu-i fi denuntat pe luptãtorii din rezistentã. În anul urmãtor. mai ales. bunica îl pãrãseste. este arestatã. de a-i fi ajutat. unde îsi va lua si licenta. Aflatã la Zorlentu Mare. dar sub vigilenta neadormitã a caraliilor. am avut ocazia sã-l cunosc pe pãrintele Lazãr Benone Magheti. Gospodãria sa dovedeste ce înseamnã hãrnicia si chibzuinta. Borlova sau Zervesti. Hirotonisit în august 1949. de Nicu Blãnescu si-l va cunoaste chiar si pe Spiru Blãnaru. A vãzut lumina zilei la 23 noiembrie 1924. respectând normele eticii sociale. Desi recunoscutã de stat. iar numãrul celor ce-au înteles sã-l slujeascã pe Dumnezeu si-n lipsa altarului. Securitatea. pornind în cãlãtoria fãrã întoarcere. biserica ortodoxã a traversat. Obligat sã se transfere la 1 aprilie 1953. Rãmas singur. propriul ei calvar. ceea ce si profesorul Afilon Verca va mentiona în cartea sa intitulatã Parasutati în România vândutã. de asemeni. de a-i fi miluit. despre motivele arestãrii sale urmeazã sã vorbim. Greco-catolicii care n-au acceptat sã abjure au cunoscut îndeaproape ospitalitatea temnitelor noului regim.” Revenit acasã. veghea. vine în ajutorul celor care au revenit în tarã printr-o operatiune de parasutare. Fiind elev extern. Aproape fiecare grup de arestati si de detinuti politic si-a avut preotul sau preotii care le-au preluat jurãmântul. În 4 ianuarie 1945. ca si despre alte femei care au avut aceeasi soartã. Alti slujitori ai bisericii s-au fãcut vinovati în ochii autoritãtilor prin faptul de a-i fi ocrotit. iar cursurile secundare le va urma la liceul de la Caransebes. va conduce enoriasii din localitatea Vãliug. Nu-l voi aminti acum decât pe episcopul unit Ioan Ploscaru din Lugoj. Tinerii considerau casa devenitã conspirativã ca pe propria lor locuintã. anchetatã. de încredere. prin martie. Despre Maria Magheti zisã a lui Borlovan. judecatã si con-damnatã la sase ani închisoare corectionalã. Maria (zisã a lui Borlovan). *** Dupã falsificarea alegerilor din noiembrie 1946. Era în ultima clasã a liceului când l-a cunoscut pe profesorul Afilon Verca. toate institutiile tãrii vor cunoaste declinul firesc provocat de pecinginea comunistã care sporea cu fiecare zi ce trecea. 51 din 61 . având o mai mare libertate de miscare fatã de colegii sãi care erau interni. De altfel Spiru Blãnaru se va refugia în munti doi ani mai târziu.Si urechile-s subtirele De vezi Moscova prin ele. aduna informatii (si erau destui care sã se lãcomeascã la arginti sau sã plãteascã vreo politã prin intermediul anonimatului) si o perioadã de timp i-a lãsat în pace. Lazãr Benone Magheti îsi continuã studiile. acest înger pãzitor al comunismului. În acest timp. dar. În anii 1948-49 se va transfera la Sibiu. n-a fost mic. este mutat ca al doilea preot în comuna Glimboca. dar mai ales legile prieteniei. Erau plini de elan. Scoala primarã o va face în comuna natalã. care s-a mãrturisit în cartea Teroare si lanturi. Pe altii îi va gãzdui în propria-i casã din Caransebes. Nici biserica si slujitorii ei n-au fost scutiti de dureri si de umilinte. anticomunisti convinsi. înscriindu-se la Academia de Teologie în toamna anului 1945. Condamnarea a fost însotitã si de confiscarea averii. Pe unii dintre acestia îi va conduce în comunele Glimboca.

Stoenesti si Luciu-Giurgeni. Motive se gãseau destule si caraliii erau gata oricând gata sã aplice pedepse care de care mai grele. reuseste sã afle cã va face parte dintr-un grup ce nu era atunci încã definitivat. nu scapã de câteva nopti de izolare în colonie. Pãrintelui Magheti îi revin 15 ani. este anchetat de un cãpitan de securitate de al cãrui nume nu-si mai aminteste. pãrintele continuã depãnarea amintirilor. sub acuzatiile de nedivulgare. unde îl supune unui tir de întrebãri. nu putea fi trimis în judecatã. asa cum afirmã. grupul care va fi trimis în judecatã este format din 23 de persoane. de ajutor material si de adãpostire a unora din cei parasu-tati. mai ales cã nu este singurul preot asupra cãruia se vor face presiuni. În 1960 este trimis în Balta Brãilei. pentru care potecile nu aveau taine. În urma arestãrii care avusese loc la 6 septembrie 1959. pãrintele Magheti aflã cã Virgil Atnagea s-a rãzgândit: refuzã sã pãrãseascã tara dupã sfatul tatãlui sãu si se retrage în munti. Bãtrânul paroh dorea ca fiul sãu sã treacã frontiera iugo-slavã. cei doi mãrturisesc riscul la care se expun.Securitatea intentioneazã sã-l facã pe preotul Magheti informator. o datã cu lãsarea serii. dar nu la vreuna din bisericile orasului. Ion Chirilã vine la Vlad dupã alimente si aflã de sosirea celui considerat suspect. Vlad se hotãrãste sã-l lichideze rapid pe intrus si-l mutã în pivnitã. cunoscând astfel Gherla si Aiudul. Analizând cu minutiozitate posibila strãpungere a frontierei. se foloseau de parole pentru a nu fi luati prin surprindere de neaveniti. dupã declaratiile luate. În final. Virgiliu. Transformând noaptea în zi. Sotia lui Vlad îl primeste. Întors la Zorlentu Mare. Unii vor ceda . Bucuros sã-l revadã pe pãrintele Magheti. Fãrã sã fie anuntat. schimbase parola. Dacã n-a avut parte de “neagra” în penitenciare. iar de aici . Acolo nu rãmâne decât aproape un an. Chirilã îi va povesti despre pericolul prin care trecuse. Fiindcã pãrintele se mentine ferm pe pozitie. Desi izolat.la Strâmba. ca si pentru cazul preotului Anton Atnagea si al fiului acestuia. pe care nu-l cunostea personal. de teama informatorilor. Acolo. lãsându-l în suspensie. Convins cã este un securist. Pãrintele Magheti se va duce la Ciuchici. nu-i încheie dosarul. tot lugojan. cei care se angajaserã sã le conducã pe acele persoane ce se îndreptau spre lumea liberã. Când. acesta. dar se angajeazã sã o facã si sã-l conducã pe tânãrul preot Virgil Atnagea. pãrintele Magheti nu-l gãseste pe Ciuchici si se duce la mesterul Vlad. nici sã-i acuz. nu are timp sã viziteze. “toate apartamentele” si nu încearcã nici izolarea. trimis de Ion Chirilã. care însã se fãcuse cunoscut uzând de vechea parolã. aflã de prezenta pãrintelui. În aceeasi noapte. devenit fugar. pedepsele au variat între 20 si 25 de ani temnitã grea sau închisoare corectionalã. îsi va începe periplul prin închisori. Cunoscându-l bine pe Ion Chirilã. Precauti. dar putea fi pãstrat în celularul Securitãtii. Familia preotului Atnagea era de fel din Zorlentu Mare. Pânã sã ajungã pãrintele Magheti la Ciuchici.nu încerc sã le motivez fapta. dar îl izoleazã. Salcia. iar acesta sã-l punã în legãturã cu Vlad. Nu este un fapt neobisnuit. În felul acesta. cântã-rindu-le parcã. ca si pe Constantin Munteanu. rugându-l sã-i fie de folos lui Virgil Atnagea. Mai aude si de avocatul Strãin. În datele care-i parvin apare numele unui profesor Stanciu din Lugoj. Nesiguranta îl face pe Vlad sã amâne lichidarea pãrintelui pentru ziua urmãtoare. Ion Chirilã nu era singurul care se ocupa de trecerea frauduloasã a frontierei. cel care îl orientase spre frãtiile de cruce cu ani în urmã. în fata unei uriase cãni de cafea. În urma procesului. la 6 septembrie 1959 este transferat fãrã cerere la Timisoara. ci în subsolurile Securitãtii. ci era ajutat de Ciuchici si de tâmplarul Vlad. Vlad se întoarce. pãrintele Magheti îl va contacta pe acesta. 52 din 61 . Dupã ce este mutat la penitenciarul din strada Popa Sapcã.

cã dacã. la Borlova.” Pentru a nu se obisnui prea mult cu locul sau poate pentru a fi mai usor de supravegheat. pãrintele continuã: “Cred cã am bãtut recordul transferãrilor prin atâtea parohii. 53 din 61 . Ceea ce pare ireal. Evenimentele din 1989 îl revigoreazã si. picurã amintirile care i-au marcat atâtia ani de viatã. legea prevedea sã i se pãstreze postul. încãrcat de multã tristete. La un an dupã plecarea de la Zorlentu Mare. Calm. pãrintele nu-i uitã pe cei care. Nu este de mirare cã. Rãmâne acolo pânã la începutul lunii iunie 1970.. cã i-a venit ordinul sã predea parohia. Nu ne permiteam nici în familie sã vorbim.. Pentru cã era bolnav si în tratament. au stiut sã fie oameni. la Zorlentu Mare. îsi pierde pe rând pãrintii. domnul a vrut sã stie de unde este cel cu care vorbea. Le-am rãspuns cã eu. nu l-ati cunoscut? Fãrã sã-i spunã cã-i este rudã. organismul i-a cedat si s-a îmbolnãvit. asa cum se fãcea cu fiecare în parte. pânã la 1 octombrie 1972. desi pensionar. s-a simtit urmãrit. Unii dintre ei au plãtit chiar cu propria lor libertate.Chiar dacã nu le dã numele. Cam de pe la începutul lui februarie 1975 si pânã la 31 ianuarie 1978 este la Iablanita. de unde va fi transferat într-o altã localitate. în târg la Caransebes. Câti însã au fãcut-o si nu vor fi venit sã-mi spunã!” Pãrintele nu uitã sã evoce o interesantã discutie purtatã de cumnatul sãu. o datã liber. cu un domn. “Am primit cu fricã sã revin în satul meu si de ce mi-a fost fricã n-am scãpat.” Pot fi oare de imaginat frãmântãrile pãrintelui. i se atrage atentia. Privindu-l cu multã atentie. mi-a rãspuns: “Urmãrit! Au avut grijã s-o stim. Calendarul lãsase sã cadã de douã ori cele trei sute saizeci si cinci de zile si. Dar ordinul era categoric: sã predea parohia. Aici va rãmâne doar doi ani. Pe acolo locuia si un preot Magheti. Bolnav. îi spune cã este de la Glimboca si cã stã spre capãtul satului. În consecintã. este transferat din luna iunie 1970 în comuna Cuptoarele. În intervalul celor doi ani ce s-au scurs (1972-1974) am fost chemat de multe ori la Resita. nu pot face un asemenea lucru. fãrã sã-i cunoastem pe urmãritori. când este numit paroh în comuna natalã. m-au anuntat cã pot scãpa de arestare doar dacã primesc sã le fac anumite servicii. în ciuda uniformei pe care o purtau. Cu fireascã curiozitate. va fi reîncadrat. si urmau instructiunile de rigoare. Eliberat în 1964 de la Luciu-Giurgeni. în ciuda simbriei pe care o luau. ca preot. Asa cum se întâmplã adesea la târg. Mi s-au pus înainte câteva vorbe pe care le-as fi spus si care ar fi putut fi încadrate într-un articol de cod penal. în capãtul grãdinii lui. de Sfântul Nicolae. cumnatul recunoaste si doreste la rându-i sã stie de unde interesul. cum va fi întâmpinat Sfintele Sãrbãtori ale Pastelui ? Cu ce inimã-n fata altarului va fi spus “Veniti sã luati luminã!”? Era pregãtit ca-n orice moment din zi sau din noapte sã fie ridicat. Si ce mai bodyguard! Cu amarã ironie. Era ca-ntr-un film de groazã. Lãsând privirea sã strãpungã zidul. dar mai ales binevoitor. Domnul mãrturiseste cã a fost lucrãtor în Securitate si cã a dormit foarte multe nopti acolo. Se întelege cã si în bisericã simteam radarul. La mijlocul lui martie 1986 îsi va face formele de pensionare. l-am întrebat pe pãrintele Magheti dacã. dar cã mi se lasã timp de gândire. sã nu vorbeascã. Fãrã sã bãnuiascã ce va afla. Nici n-a apucat sã prezinte certificatul medical de boalã. La fel au procedat un neam si un prieten. Întârzierea era si ea un chin. Fãrã menajamente. Cu începere de la 1 octombrie al aceluiasi an va fi acceptat sã slujeascã în fata altarului în satul Dezesti. pãrãseste parohia. lucrurile au continuat si dupã 1990. Un cântãret m-a informat cã a fost pus sã mã urmãreascã. Curios cã dupã plecarea din Zorlentu Securitatea uitã sã-l mai invite. m-au informat cã nu le rãmâne decât sã mã aresteze. Cum sã-si fi putut imagina pãrintele Magheti în câtã sigurantã era cu un bodyguard chiar în capãtul grãdinii. la institutia al cãrei nume se rostea cu groazã. rãmâne sã-si îngrijeascã sãnãtatea. Ultima întâlnire a avut loc în sãptãmâna Patimilor din 1974. domnul continuã cu întrebãrile. cu vorba bine cumpãnitã. în aceastã tensiune nervoasã. cald.

nu i-am denuntat. deoarece nu voiam sã le fac rãu. cu privirea deschisã si caldã. Beg Ion. nu se sperie si le va gãsi un loc potrivit. 128/1952. 128/1952 vol. va fi Virgil Atnagea. asa cum rezultã din declaratiile date la 14 octombrie 1952 si cuprinse la pagina 227 din dosarul cu nr. ca si din declaratiile ce i s-au luat la Securitate. Mircea Vulcãnescu a cerut în ultimele sale clipe de viatã: “Sã nu ne rãzbunati!” Nu dorim rãzbunare. cred cã este binevenit momentul sã creionez câteva memorabile figuri feminine care au urcat Golgota hotãrât si demn. va face parte dintr-un grup de 16 persoane. Respectând legile nescrise ale traditiilor neamului. zisã a lui Borlovan. împreunã cu 15 cartuse si materiale subversive. Potrivitã de staturã. Terorizat de securitate pentru fiul sãu. pentru a vorbi de cea care a fost Maria Magheti. Scurgerea ireversibilã a timpului a închis rãnile. purtând pe cap basmaua specificã bãnãtencelor noastre. voi vorbi acum despre mama acestuia. fiind consideratã periculoasã. La 23 noiembrie 1924 va aduce pe lume un fiu. Dupã arestarea doctorului Liviu Vuc si a unora din grupul sãu. zisã a lui Borlovan. va fi transferatã la Caransebes. VI. de unde. casa avea posibilitatea de a ascunde privitorilor ce se petrece în ea. fiul preotului Anton Atnagea din aceeasi comunã. Azi. ca si celorlalti consãteni. “Desi stiam cã Atnagea Virgil si Anton ca si Bagiu Ananie si Pusu Simion sunt urmãriti de organele de stat. legatã sub bãrbie. Situatã la marginea satului si fiind înconjuratã de grãdini. S-a nãscut în comuna Zorlentu Mare la data de 8 septembrie 1901. va gãsi resurse sã-i înfrunte curajos pe anchetatori.” În asentimentul tuturor încercatilor sortii. zisã a lui Borlovan. nu se teme sã-l ascundã cam de la jumãtatea lui iulie 1948. Maria Magheti. se bucura sã rãspundã rugãmintilor celor din vecini. este mutatã. Tratatã dupã canoanele Securitãtii. Dusã întâi la Resita pentru ancheta preliminarã. trebiue sã o readucem în fata ochilor din amintiri.B. mare parte consãteni ai sãi. Arestatã în ziua de 25 august 1952. Dacã pânã acum am evocat (pe marginea informatiilor directe. Fiindcã anterior l-am prezentat pe pãrintele Lazãr Benone Magheti. la Timisoara. dar nu le-a vindecat. fiind fiica lui Petru si a Mariei Balaci. Cel care o va prelua la început pentru anchetã va fi sublocotenentul de securitate Pavel Abraham. adunate în dosarul cu nr. tot la Maria Magheti. Cel dintâi care se va bucura de gãzduirea Mariei Magheti. Eu stiam cã ei vor 54 din 61 . ceva mai târziu. Cunoscându-i ideile. pãrintele Anton Atnagea fuge de acasã si nimereste. din fotografii. afirm cã-i vom ierta. dar cei ce ne-au fost cãlãi vor trebui sã aibã curajul de a-si cere iertare. departe de ochi iscoditori. asemeni celor cu care se însotise. Asta ar fi în spiritul celei mai cunoscute rugãciuni crestine: “iartã-ne nouã gresalele noastre precum si noi iertãm gresitilor nostri.*** Prigoanei comunismului i-au cãzut victime nu doar bãrbatii. ci si femeile si chiar copiii. ca si pe baza documentelor de arhivã) chipuri de luptãtori din rezistenta anticomunistã. si va rãmâne sã locuiascã în co-muna în care a vãzut lumina zilei. Când cei doi îi vor încredinta o armã militarã. va oferi ospitalitate si ajutor ori de câte ori va fi cazul si de câte ori i se va cere. Ananie Bagiu. Nicolae Magheti. iar apoi locotenentul Ioan Nedelea. un Z. Simion Pusu vor fi de asemeni gãzduiti si alimentati de Maria Magheti. Se va cãsãtori la vremea potrivitã cu alesul inimii.

La pag.” Când anchetatorii socotesc documentele încheiate. 260 a aceluiasi dosar 128/1952 se gãseste Raportul cu nr. Singurul cãruia i se putea adresa fãrã fricã de prigoanã era Dumnezeu. Acuzatii vor avea parte de pedepse între 4 si 15 ani de închisoare. Cum statul comunist avea puteri depline asupra vietii ca si a bunurilor materiale. apoi închisoare pentru detinutele de drept comun. închisoarea a fost populatã doar cu detinute de acest fel. De la Mislea va fi transferatã la penitenciarul Miercurea-Ciuc.” Regimul celular sever sau izolarea consta din mutarea detinutei într-o camerã complet goalã.A. Nu trebuie sã-si închipuie cineva cã. însã si acestuia în gând sin linistea noptii.schimbarea regimului de democratie popularã. fiind închisoare de femei. Mislea era cunoscutã în special pentru frumoasa mânãstire. Grupul face recurs. iar a treia zi primea ratia zilnicã. 51 s-au înfiintat si sectii pentru detinutele politice. pag. Asa cã va fi dusã cu vagonul-dubã la penitenciarul Rahova. Erau si aici trei la numãr. bineînteles cu confiscarea averii. Maria Magheti este condamnatã la 6 ani închisoare corectionalã. în care primea pentru dormit o saltea de paie la ora 10 seara si o restituia a doua zi dimineata la ora 5. iar îndrãzneala detinutei a fost sanctionatã cu 5 zile de regim celular sever. Despre amplasarea celulei 4 vorbeste si Aspazia Otel-Petrescu în volumul Lacrima prigoanei: “celula 4. Încã în veacul trecut. Decizia poartã nr. trimit grupul în judecatã. Fiindcã fusese odinioarã mânãstire. lipseau celulele de pedeapsã. Privatã de libertate pentru o perioadã de timp determinatã. mânãstirea devenise închisoare pentru minori. 275. 50. În al doilea deceniu al secolului nostru. 55 din 61 . La pagina 252 a aceluiasi dosar se consemneazã cã a fost luatã în primire la data de 21 martie 1953. Acesta era dublat în interior cu scãri. chiliile sale insalubre au fost loc de surghiun pentru rãzvrãtitii politici ai vremii. Treptat. 352 si este anexatã la acelasi dosar. de fapt ce doream si eu. pe culoarul considerat iadul cel mai adânc al iadului mare. I se va face chiar si o fisã medicalã. o vom gãsi la închisoarea de femei de la Mislea începând cu 5 aprilie 1953. Prin anii 1949. dar abia la 20 iulie 1955. se respinge ca neînte-meiat de cãtre Tribunalul Militar pentru unitãtile M. Acesta se va judeca în 10 iunie 1953 la Bucuresti. era înconjuratã de un zid gros. autoritãtilor li s-a pãrut cã doar întemnitarea nu este suficientã si au adãugat si confiscarea averii. Maria Magheti va pãrãsi penitenciarul de pe strada Popa Sapcã din Timisoara. sefã de sectie: “în dimineata zilei de 27 februarie 1957 detinuta Magheti Maria de la camera 4 sectia a II-a a fost gãsitã în pat dupã desteptare.” Regulamentul a fost aplicat. Cert este cã sãnãtatea i s-a zdruncinat. De aici va fi pusã în libertate la 3 mai 1957. Cum era de asteptat. Sentinta va fi datã la 30 ianuarie 1953 de cãtre Tribunalul Militar Timisoara. 5 cãtre Comandamentul Penitenciarului. treptat. totul într-un frig de nedescris. Douã zile era lipsitã de mâncare. Pentru acest lucru îi cer pedepsirea conform regulamentului.I. o constructie stil Maria Tereza. fãcut de sergentul major Abraham Iuliana.” În încheiere afirmã: “iam gãzduit si i-am alimentat cam patru luni de zile. Rahova era doar un penitenciar de tranzit. Ce va fi fãcut aici Maria Magheti? Cum i s-a scurs timpul? Ce prietenii va fi legat? Sunt întrebãri la care nu se poate rãspunde. dar n-avea cui sã i se plângã. al cãrui presedinte de instantã a fost cãpitanul de justitie Macskasi Pavel. Micã localitate în fostul judet Prahova. de cãtre un doctor Dumitrescu. amplasate lângã curtea de lemne.

fiind cu oile în apropierea sãlasului de la Scoc. o tãrancã sãracã din Lãpusnicu-Mare. Nicolae Moatã îi cere sotiei sã tricoteze. sotul lui Moatã Ilena fiind anchetat de organele de stat referitor la fugari. Ilena Moatã aratã: “motivul ce m-a determinat sã-i sprijin a fost îndeosebi acela. Prinderea lui Gheorghe Balica. Fugarii Baderca si Balica îl cunoscuserã pe Nicolae Moatã în aprilie 1952. Acasã îi rãmãseserã doi copii lipsiti de orice ajutor. Fiindcã aveau lânã de la oile lor. face recurs. În vara anului 1951. este ajutatã de tatãl ei. dintre care trei femei. cã speram cã într-adevãr vor reusi sã rãstoarne regimul din Republica Popularã Românã si atunci vom fi si noi bine vãzuti si nu mi-a plãcut nici mie acest regim din R. pentru cei doi. în anii întunecati ai comunismului. bãrbati si femei. Victor Curescu si alti câtiva din grupul lui Dumitru Mutascu zis Fus si tratarea lor dupã metode de acum bine cunoscute în subsolurile Securitãtii vor face sã se înmulteascã numãrul arestatilor în zilele de sfârsit ale lunii martie 1953. îi gãzduise si le dãduse alimente.” (pag. 182/1953. va avea din nou de suferit. Iosif Ghera.R. Asemeni celorlalti luptãtori în rezistenta anticomunistã. Sotul ei cãzuse în ultima parte a celui deal doilea rãzboi mondial. prin sentinta datã la 28 mai 1953. fiica lui Nicolae si a Anei Pescariu. Vor fi ridicate de la casele lor din comunele Verendin. Lãpusnicu-Mare. alcãtuiesc un memoriu cãtre Presedintele Tribunalului 56 din 61 . când acesta era cu oile la sãlasul de la Liciova. care. alimentaserã si-i ajutaserã prin diverse informatii. conform dosarului nr. formând. Gheorghe Balica si Iancu Baderca. Respectând cu strictete una din legile nescrise ale traditiei poporului nostru. douã pulovere si o pereche de ciorapi. Ulterior. 54-55 din acelasi dosar 182/1953). Iancu Baderca. În procesul verbal încheiat în urma anchetelor. securistii reusesc. Poiana si Bozovici paisprezece persoane. rãmãsese vãduvã de rãzboi. lucrãtorul din Ministerul Securitãtii Statului Regiunea Timisoara afirmã la pagina 5 a dosarului cu nr. În interogatoriul ce i se ia în chiar ziua arestãrii de cãtre locotenentul de securitate Oresiki Carol. asteptau sosirea americanilor pentru a putea rãsturna regimul comunist. Întelegând cã cei pe care-i considerau “banditi” nu puteau rezista în munti.” Cum se va fi sinucis. nu departe de hotarul comunei Bozovici. averea si libertatea multi oameni. Interesantã si demnã de a fi cunoscutã. a negat si a preferat mai bine sã se sinucidã decât sã predea pe fugari. dupã arestarea unora dintre membrii grupului si. Condamnatã alãturi de ceilalti membri ai grupului la un an si sase luni. “grupul de alimentatori”. va fi judecatã în data de 28 mai a aceluiasi an si condamnatã de Tribunalul Militar Teritorial Timisoara la sase luni închisoare corectionalã. dar de data aceasta la sãlasul de la locul numit Crestata. Sofia Obesterescu zisã Nica. Din acelasi grup face parte si Ilena Moatã din comuna Bozovici. mi se pare atitudinea unui mare numãr de locuitori ai comunei Bozovici. Arestatã în 18 martie 1953. în acelasi timp.I se atrage foarte serios atentia cã nu are voie sã vorbeascã despre felul în care a traversat perioada de detentie. prin informatorii proprii.P. si-au pierdut viata. La rugãmintile lor. cine l-o fi ajutat sã o facã? sunt întrebãri la care nu se poate rãspunde. fãrã sã se teamã. aceea de a oferi ospitalitate. nãscutã în 13 februarie 1922. nãscutã la 1 ianuarie 1924. 182/1953 cã “Moatã Nicolae cioban. izolati. fiica lui Iosif si a Anei. în luptele din Ungaria. În caz contrar. fãrã ajutor. le va da din nou gãzduire si alimente. fiind iar cu oile. sã învingã greutãtile traiului de zi cu zi. Mehadica. sã ajungã la parte din cei care-i gãzduiserã. îi ajutã pentru prima datã cu alimente si le dã si de mâncare celor doi. Rãmasã singurã.

de securitate Pavel Abraham. de a fi tricotat flanele si ciorapi. Ospitalitatea. Tributul plãtit a contribuit la înnobilarea caracterelor.I. de unde. plãcute sau dureroase. frumoase sau triste. fiind cu oile lângã sãlasul de pe locul numit Scoarta.A. Executia a avut loc în 16 iulie acelasi an. Pãzind oile în zona numitã Valea lui Moatã. Vorbind despre câteva din femeile a cãror viatã s-a desfãsurat în limitele lumii cãreia i-au apartinut (satul cu traditiile si obiceiurile lui). fiind fiica lui Crãciun si a Floarei. adesea ele sunt subiect de discutie pentru cei ce supravietuiesc. nãscutã Sandru. la pagina 214: “Am avut ocazia de a-i denunta. Memoriul este semnat de 83 de persoane si este anexat la dosarul 182/1953. pentru vini mai mici. deoarece îmi pãrea rãu si mam simtit atasatã lor. dar pe care soarta le-a fãcut sã cunoascã si. îi reîntâlneste pe fugari si le va da din nou adãpost si alimente. va fi anchetatã de lt. considerând normal sã-i ajute la nevoie. nu ne pãrãsesc. zisã Sacabet.I. la Pãdurea Verde. va fi alãturatã unui grup format din alte 27 de persoane care vor forma obiectul dosarului cu nr. proprie românilor. sã se confrunte cu un alt adevãr decât cel stiut de ele. amintirile. s-a manifestat din plin.” Alãturi de grupul din care fãcea parte. va fi si ea condamnatã la sase luni închisoare corectionalã prin sentinta nr. În ciuda trecerii vremii. Arestatã la 20 august 1948. mai ales. Bucuresti din 21 octombrie. Vinovate de a fi dat cu bunã stiintã adãpost si hranã. 2426/1948. la rugãmintea acestora. pe Nistor Duicu (ucis ulterior într-o ambuscadã a Securitãtii) si pe Ion Caraibot zis Ciovicã. cel oferit de statul sprijinit pe deplin de Securitate. de altfel. care va fi curios sã afle dacã a avut posibilitatea sã-i denunte.A. Arestatã si ea în 18 martie 1953. le va asigura adãpost si alimente. asa cum apare la dosar. acelasi lucru se va întâmpla si cu Popovici Maria. cam prin septembrie 1950 îi va cunoaste pe Iancu Baderca. 210/1953.Militar pentru Unitãtile M. mia apãrut în fata ochilor mintii chipul delicat al doamnei Eugenia Domãsneanu. Toate acestea n-au schimbat cu nimic firea oamenilor. sotia ofiterului comandor Petre Domãsneanu. va fi eliberatã. A vãzut lumina zilei la 7 ianuarie 1922 în comuna Mehadica. în baza adresei numãrul 938 a Tribunalului Militar pentru unitãtile M. ai cãrei copii rãmãseserã si fãrã tatã si fãrã mamã. dar n-am vrut. pentru a cere reducerea pedepsei date de instanta Tribunalului Militar Teritorial Timis consãtencei lor Moatã Ilena. judecat si condamnat la moarte în 1949. i se reduce pedeapsa la sase luni închisoare corectionalã. dar va cunoaste îndeaproape si regimul închisorii de la Mislea. Rãspunsul dat este prompt. Dacã Moatã Ileana a cunoscut rigorile legii pentru vina de-a fi dat ospitalitate luptãtorilor si pentru cã a avut îndrãzneala de-a le fi tricotat douã pulovere si o pereche de ciorapi. Dupã o perioadã de timp. pedepsele au fost mai mari. de unde va fi eliberatã la 27 octombrie 1953. Recursul i se va admite. 57 din 61 . fila 234. aceste femei au plãtit cu suferintã si cu lipsã de libertate. dar mai ales de a nu-i fi denuntat pe fugari. Uneori. având astfel posibilitatea unei cãlãtorii cu vagonul-dubã pânã la închisoarea de femei de la Mislea.

cu o privire ce te învãluia cu multã cãldurã. cu care înche-iasem aliantã? Bine implementat la Bucuresti. când. Ce avea sã se întâmple? Ce ne pregãtea marea prietenã de la Rãsãrit. cu pãrul castaniu tuns scurt si pieptãnat peste cap. ca sub patrafirul preotului. la penitenciarul civil din orasul nostru. are o copilãrie fericitã. loc de detentie pentru o parte din condamnatele politic de atunci. 291-295 C. În consecintã. În aceastã 58 din 61 . gata sã descarce tolba cu cele cunoscute.. sã aibã o informatie si sã nu batã la usa ei. în imobilul cu nr. în realitate. Într-o telefonogramã îl informa pe Molotov cã “Dupã cum vã amintiti. asa cum ar fi fost firesc. nu putea cetãteanul sã fie arestat fãrã ordinul de rigoare. fãrã sunet lugubru de sirenã. asupra culpabilitãtii privitor la grupul. 1880 din 10 decembrie 1948. ca si cea a nepotului. cu sarcini precise de la Kremlin. am cunoscut-o în vara anului 1949. A impus guvernul condus de Petru Groza. Acuzatã pentru omisiune de denunt. La dosar este atasatã adeverinta de încarcerare a doamnei Eugenia. *** Mãrtisor . la Herculane. alãturi de asesorii ofiteri combatanti. din aceeasi grijã fatã de om (în august 1949 împlinise un an de executie). Vâsinski actiona ca la el acasã. Ce omisese sã denunte de fapt Eugenia Domãsneanu? Cu ce se fãcuse atât de vinovatã ? Bine cunoscuta institutie de opresiune nu putea admite ca un om sã stie ceva.Nãscutã în ajunul Crãciunului 1907. în 5 martie 1949 va fi condamnatã la 7 luni închisoare corectionalã. Ceea ce surprinde azi este cã hârtia oficialã poartã nr. fãrã liste de morti sau de dispãruti. completul format din ofiterii magistrati Bonescu Oprea (presedinte). Lumea spera la o nouã viatã. dar cu gesturi stãpânite. “conform art. 617. se misca dezinvolt.J. Ioan si Anastasia Mihutescu.. Va avea domiciliu obligatoriu într-o micã localitate din însorita Câmpie a Bãrãganului. Încerca si reusea sã fie o prezentã nu doar agreabilã pentru noi. deliberând în secret (asa cum se noteazã în Procesul Verbal de sedintã a Tribunalului Militar Timisoara). fixeazã pedepse care vor oscila între cinci luni si cincisprezece ani. vorbea rar si totdeauna cu o urmã de tristete în glas. vizavi de Continental. Sigur. Mehedinti. nu departe de garã. problemele abordate în scrisorile din 28 februarie .prima lunã de primãvarã. în comuna Cleanov jud. ocrotitã de pãrintii ei. cele cu care împãrtea nu doar aerul celulei. sotia comandorului se bucura de ospitalitatea Securitãtii de la data de 20 august 1948. Se încheiase armistitiul. va împãrti cu acesta bunele si relele într-o perioadã scurtã de timp. si nici nu va reveni la Herculane.1 martie referitoare la situatia din România au fost analizate de noi în conversatia avutã cu dv.”.M. Alexandru Domãsneanu. Dar ce contau câteva luni de calvar în plus? Nu va fi eliberatã la chiar data expirãrii pedepsei. si sunt enumera-te cele 27 de persoane. Mignonã. la spovedanie. Sã reîntoarcem paginile istoriei: martie 1945. cãpitan Mihãilã Efrem. Îi fusese confiscatã averea o datã cu condamnarea la moarte a sotului. Ursitoarele îi vor uni destinul prin cãsãtorie cu cel al ofiterului pilot Petre Domãsneanu.

acum demisionat. dar care pe parcurs s-a lãrgit. Numãrul acestora s-a înmultit.convorbire v-am atras atentia asupra împrejurãrii cã.muguri de sperantã. în care se comunica: “În urma informatiilor precise. Nu tin sã intru în alte detalii. cu ochii luminosi si expresivi. Securitatea si-a întãrit fortele aducând unitãti din Oltenia. evenimente petrecute în zona Fenesului. recomand spre lecturã cartea Misiunile lui Vâsinski în România (documente secrete) . cãtre Ministerul Afacerilor Interne. În fata acestei situatii. Potrivitã de staturã. s-a determinat zona Fenes-sãlasele de pe Cracul Farcului.5 km S. Nimic nu mai corespundea cu cele ce se învãtaserã în familie sau în scoalã” Cei cunoscuti deja pentru ideile lor anti-comuniste erau suspectati de Securitate. atât pe tãrâm material cât si spiritual. si cã Rãdescu a încurajat violentele si împuscarea cetãtenilor pasnici. Împletind informatiile obtinute de la doamna Anisoara Horescu-Olteanu cu documentele de arhivã. adunând în podoaba capilarã nu doar albul vârstei. O sã vorbesc putin despre Anisoara Horescu-Olteanu. dar acelea nu dau rezultatele asteptate. date de securitate. Nãscutã la Domasnea în 1926.. care cereau dizolvarea organizatiilor fasciste si îndeplinirea constiincioasã a conditiilor conventiei de armistitiu. despre convoaiele de basarabeni si bucovineni ce luaserã calea refugiului. din zona Oradiei. fapt ce s-a adus la cunostinta tuturor prin baterea tobei în comunã.Mãrtisor . luând mãsuri de blocare a satului. Asa s-a ajuns la formarea unui grup. O astfel de situatie nu poate fi toleratã în spatele armatei. Pe baza celor de mai sus. se hotãrãste sã urmeze cursurile Facultãtii de Istorie-Geografie din Cluj. general maior Bãjenaru Ioan. 30.E. relateazã faptele de parcã ieri s-ar fi petrecut. apãrutã anul trecut sub oblãduirea Institutului National pentru Studiul Totalitarismului.257 din 14 martie 1949. la sãlasele de pe Cracul Farcului. fiindcã ea se numãrã printre putinii supravietuitori ai evenimentelor din aceeasi lunã martie. apoi urmeazã cursurile Liceului “Iulia Hasdeu” din Lugoj. ci si al suferintelor. asa cum au demonstrat ultimele evenimente din România. Asemeni surorii sale. 59 din 61 . alãturi de maiorii de securi-tate Mois Aurel si Kling Zoltan. Sosesc unitãti noi din Ardeal. cu nr. Face scoala primarã în comuna natalã. este fiica Mariei si a lui Nicolae Horescu. la început mic. guvernul Rãdescu. Spiru Blãnaru. de Fenes. Se simte atrasã de frãtiile de cruce si se apropie de tatãl sãu în atitudinea de împotrivire fatã de comunism. care constituie spatele frontului Armatei Rosii. Dupã ce stã un an acasã în 1947.. . sã amintim adresa întocmitã de Comandantul Zonei a IV-a Teritoriale Timisoara. nu departe de Teregova.. cumnata lui Spiru Blãnaru. prin interzicerea populatiei de a pãrãsi locuintele. se dãrâmase din temelii tot ce pânã atunci se clãdise. s-a arãtat incapabil sã asigure ordinea în România. Componentii acestora sunt mult mai vigilenti. Comandamentul Unic Timis a organizat pe teren o capcanã la sãlasul numitului Filip Ioan din comuna Fenes. situat la 1. dar a anului 1949.” Vâsinski uita sã vorbeascã despre teroarea instauratã de Armata Rosie de ocupatie.. împreunã cu seful bandei. unde se adãpostea o parte din banda Teregova. cumnata lui Spiru Blãnaru constata cu durere cã “se rãstur-nase o lume.

plugari din comuna Teregova. vor fi scoase de la izolare si trimise la 60 din 61 .” Timp de trei sãptãmâni va cunoaste izolarea. ajunsese Mamaia. ar fi fost în stare de orice trãdare. Grozãvescu Ianãs. le-au dus pe jos. care sã-i aducã la Caransebes. Usa masivã care s-a deschis pãrea cã ascunde animale sãlbatice. tatã si fiicã trãiesc zile de mari frãmân-tãri. Asa suna ordinul. De aici si vânãtoarea sãlbaticã a celor fugiti. a fãcut un scurt popas la Vãcãresti. Se va îndrepta spre Mislea. Nu-mi aduc aminte cine din gardiencele noastre de la Mislea a fost printre ele. Au fost prinsi vii banditii Spiru Blãnaru. Veniti acasã o datã cu zorile. când la altul si permanent temân-du-se nu atât pentru ei. fiindcã el rãspunde pentru cei doi arestati. nu putea sã rãmânã la Timisoara. pentru a-si pãstra locurile ocupate cu foarte mare usurintã. am fost de-a dreptul emotionatã de gingãsia cu care ne-au tratat. Când li se pãrea cã am obosit. dupã ani si ani de puscãrie. Spiru Blãnaru se despãrtise de cumnatã si de socru. Actiunile trebuiau unificate. Va primi. ci a tinut sã se ocupe si de Anisoara HorescuOlteanu. iar tatãl sãu opt ani temnitã grea. îndreptânduse spre Fenes. rãnit. Coridorul pe care a trebuit sã meargã spre celulã era întunecat. Îl revede aievea pe Mois Aurel. A intrat cu strângere de inimã într-o celulã cotropitã de umezealã si mucegai. prin bunãvointa celor care dirijau din umbrã sentintele. Ancheta dânsei nu s-a desfãsurat dupã tipic. cojocar din comuna Fenes. ci pentru cei care le oferiserã gãzduire. iar acestia sã fie pusi în libertate. si Berzescu Ioan. ne opreau la umbra unui tufis sã ne odihnim. A suferit teribil de sete. Unul dintre ofiteri. dar n-a fost sã fie. unde va si executa anii de condamnare primiti cu generozitate. care nu s-a multumit sã-l ancheteze doar pe tatã. Anisoara Horescu tine sã afirme: “Cum nu cunoscusem pânã atunci militience cu suflet.În urma organizãrii acestor actiuni. Fiind condamnatã deja. Aici însã nu vor sta prea mult. la 8 km vest de Teregova. Mutândusi resedinta când la unul. alãturi de Puschitã Petru zis Liber si de Puschitã Vichente zis Liber. vor astepta mijlocul de transport. La proces. Rãmasi singuri. fiindcã în noaptea de 17/18 martie era pregãtitã lovitura de rãsturnare a comunismului. s-a obtinut urmãtorul rezultat: au fost rãniti mortal banditii Caraiman Ioan. Totul a îngrozit-o. Erau multi cei care. trenul cu bine cunoscuta dubã a transportat-o la Ploiesti. gãsesc curtea plinã de armatã. se grãbeste sã le punã cãtuse. înclin sã cred cã a fost coana Mãrguta. fiind lipsitã de bãtaie si de înjurãturile de rigoare. cota 1099. În garã le-au luat în primire militiencele. Cãlãtoria cu vagonul-dubã o urmãreste si azi. Procesul va avea loc cam pe la începutul anului 1950. deosebit de zelos. care. Condusi la Primãrie. tatã si fiicã hotãrãsc sã se predea. care intervine pentru ultimele venite. o dubitã. Dupã felul cum ne-a tratat. tânãra fatã are curajul sã cearã sã i se adauge ei pedeapsa celor doi bãtrâni care o tãinuiserã. Fiindcã tot era foarte cald. Pentru a ajunge la Mislea. plugari din comuna Domasnea” Dupã actiunea care avusese loc la Pietrele Albe. Copãceanu Martun. sapte ani de închisoare corectionalã. dar seful Securitãtii din Caransebes declarã cã nu este nevoie de asa ceva. fiindcã Securitatea din Timisoara dorea cu tot dinadinsul sã le ofere ospitalitate. Peretii erau încãrcati cu o mâzgã umedã. spre mirarea completului de judecatã. De la Jilava. plugar din comuna Teregova. Maritescu Romulus. Datoritã unei alte detinute.

Când m-am apropiat de sat. Cuprinsã de o fricã pe care n-as putea-o explica azi. strângând la piept bruma de lucruri pe care le aveam. Firul relatãrilor se întrerupe. iar mãtusile îi alcãtuiesc în grabã o micã garderobã cu care sã poatã pleca la drum. În camera în care stãm la Domasnea. 61 din 61 . cu mama. glasul capãtã o altã inflexiune când evocã întoarcerea. Asa cerea ritualul si toatã suflarea de detinuti politici trebuia sã se conformeze. asa cã în dupã amiaza aceea a fost un adevãrat pelerinaj. mai ales. credinta în Dumnezeu i-a adunat pe urmasi. La Securitate. Vestea cã m-am întors acasã s-a rãspândit în tot satul. Se lasã tãcerea. ci condusã la Securitatea din Ploiesti. au fost lãsate sã plece. cã nu voi avea curajul sã bat la usa nimãnui m-a coplesit. Dupã semnarea declaratiei cã nu vor spune nimic si. nimãnui despre viata petrecutã dincolo de gratii. Lumea care venise cu trenul nu m-a recunoscut. am coborât în gara Domasnei. Îsi aduce aminte de costumele nationale la care a lucrat o bunã perioadã de timp. se sperase. chiar dacã sunt ascunse în dosul unui zâmbet. micile bucurii nu mai sunt. Tristete si melancolie însotesc destãinuirile.atelier sã lucreze. Maria Blãnaru. în timp ce beneficiarele a opt ani se confruntau cu un domiciliu obligatoriu. Pierduse notiunea timpului ascultând zgomotul fãcut de rotile trenului si urmãrindu-si firul gândului. greul. acum aceasta i se pãrea strãinã. La cimitirul din deal credea atunci cã e tot ce-a mai rãmas din munca familiei. Parte din cele cu care a împãrtit suferinta. Sora sa. Dar nãdejdea si. Bucurestencele au condus-o la garã si au rãmas alãturi de ea pânã la plecarea trenului. Parte dintre ele poartã povara anilor si urmele bolilor. devenitã internat pentru copiii din satele vecine si dispensar veterinar. s-a plâns cu lacrimi din cele mai amare. Ochii i se adumbresc. au aflat cu surprindere cã cele care avuseserã doar sapte ani plecau acasã. bunica si micul Cornel. un tehnician de la Ocolul Silvic mi s-a prezentat si mi-am adus aminte de el. dupã o ultimã noapte. mai ales.” Despãrtitã de lumea care-i fusese nu doar cunoscutã. La terminarea pedepsei. Abia când am vãzut Dunãrea la Severin mi-am dat seama cã m-am apropiat de casã. Având buletinul. Am fost impresionatã de primirea pe care mi-au fãcut-o. dar nici eu nu mai recunosteam pe nimeni. n-a fost pusã în libertate. “Teama cã nam sã mai gãsesc pe nimeni acasã. Împreunã cu ea erau si câteva care se bucuraserã un an în plus de binefacerile peniten-ciarului. M-a invitat sã merg la ei. Revenea acasã. odinioarã se râsese. cele mai apropiate neamuri îi dau bani. Nu s-a apropiat de casã. ci si dragã. fuseserã deportati la Cuza-Vodã. fiindcã lumea era la lucru si n-am sã gãsesc pe nimeni.