You are on page 1of 70

CUPRINS

CAPITOLUL I
1. 1.1. 1.1.1. 1.1.2. 2.. 3. ASPECTE PRIVIND RECIDIVA Dreptul penal român Reglementări anterioare Codul penal din 1969 cu modificările ulterioare

NOŢIUNE ŞI CARACTERIZĂRI MODALITATILE RECIDIVEI

3.1. Recidiva postcondamnatorie și recidiva post executorie 3.2. Recidiva specială și generală 3.3. Recidiva absolută și relativa 3.4. Recidiva mare și recidiva mică 3.5. Recidiva permanentă și temporară 3.6 Recidiva natională și recidiva internațională 3.7. Recidiva cu efect unic și recidiva cu efect progresiv 3.8. Recidiva cu regim sancționator uniform și recidiva cu regim sancționator diferențiat

CAPITOLUL II
1. CONDIȚIILE DE EXISTENȚĂ ALE RECIDIVEI MARI

POSTCONDAMNATORII 1.1. Condițiile cu privire la primul termen

1

1.2. Condițiile cu privire la cel de-al doilea termen

CAPITOLUL III
1. CONDIȚIILE DE EXISTENTA ALE RECIDIVEI MICI

POSTCONDAMNATORII 1.1. Condițiile cu privire la primul termen 1.2. Condițiile cu privire la cel de-al doilea termen

CAPITOLUL IV
1. APLICAREA PEDEPSEI IN CAZUL RECIDIVEI

POSTCONDAMNATORII 1.1. Aplicarea pedepsei in cazul recidivei mari postcondamnatorii 1.1.1. Pedepsele principale 1.1.2. Pedepsele complementare 1.1.3. Masurile de siguranta 1.2. Aplicarea pedepsei in cazul recidivei mici postcondamnatorii

2

CAPITOLUL I

3

recidiviștii nu puteau avea. Faţă de ei. cei doi termeni implicând îndeplinirea unor condiții care diferă de la un sistem de drept la altul.1. penalitatea nu poate avea decât un obiect: acela de a-i reduce prin măsuri exclusive în neputinţa de a vătăma. pe care societatea le folosește în combaterea criminalității. în nici un caz o moarte mai bună. Întregul proces de reeducare a minorilor și tinerilor delincvenți. noțiune utilizată frecvent în criminologie și care este mult mai largă. ca și a infractorilor adulți trebuie să se bazeze pe un 1 R. „criminalitatea creşte mai cu seamă prin faptul indivizilor care fac profesiune din ea”. recidiva socială. Dalloz. în condițiile în care infractorii primari abia scăpau cu viata. Criminalitatea se concentrează aşadar. problema reglementării ei nu s-a născut decât în secolul al XIX-lea. asupra unui oarecare număr de indivizi. contribuie la diminuarea fenomenului criminal prin mijlloace specifice. care există încă de la condamnarea anterioară chiar dacă condițiile recidivei legale nu sunt reunite și recidiva penitenciară. pe care nici o represiune nu-i intimidează şi care trăiesc în stare de război declarat cu societatea regulată. ASPECTE PRIVIND RECIDIVA Recidiva a jucat un rol important în criminalitate. recidiviștii erau aproape inexistenți. În această accepțiune recidiva se deosebește de recidivism. Acest lucru se explica prin aceea că în secolele anterioare. 1990. p. „criminalitatea se localizează. Ea face parte. 364 4 . din seria mijloacelor. recidiva presupune doi termeni: o prima condamnare conținând implicit un avertisment dat delincventului și noua infracțiune. devenind o carieră şi din ce în ce mai mult deosebirea se adânceşte prin un fel de diviziune a muncii între oamenii cinstiţi şi între mişei”. Fenomenul recidivei pune astazi problema foarte dificila a reeducării. în sensul că alături de alți factori. fiind exterminați. iar după Tarde. După Rousseau. care presupune executarea efectivă a unei pedepse în închisoare1. Deși recidiva a existat întotdeauna. Pretutindeni unde este admisă. ca instituție panală. în mod special în criminalitatea contemporană. Astfel. de naturi diferite. ea desemnând și alte varietăți a infracțiunilor cum sunt: recidiva generică. GASSIN: Criminologie.

de resocializare al caror scop major este tocmai acela de a preveni recidiva și de a asigura integrarea sau reintegrarea socială optimă a foștilor delicvenți. Aceste cauze rezidă în esența. care au luat locul absolutismului feudal. abolirea pedepsei cu moartea ar putea constitui pentru unii infractori un îndemn la săvârşirea unei noi infracţiuni. Perspectiva unei condamnări cu închisoarea nu mai exercită nici un fel de reţinere asupra unora din ei. partea generală. limitată în condiţiile cărora. Ed. 1992. în lipsa de cultură a indivizilor. din care cauză ajungea să îngroaşe inevitabil rândurile recidiviştilor. tulburări sociale. pedeapsa cu moartea este abolită şi se înlocuieşte cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă prin art. șomajul. în genere acelorași cauze care determină fenomenul criminalității în ansambul sau. Ed. MOLNAR.4 2 3 N. 5 . PASCU. NISTOREAN. Criminologia.6/07. 179. LAZAR. îşi relua viaţa obişnuită în condiţii şi mai grele. studiind cauzele imediate și mediate ale criminalității în general și ale recidivei în special a descoperit ca aceste cauze sunt multiple și diverse2. Aceşti factori sunt în principal: Îmblânzirea continuă a sistemului sancţionator. I. Pe lângă aceste cauze generale. p. 129. BOROI: Drept penal. Astfel.p 128. condamnatul care „ispăşea” pedeapsa în închisoare. cu toate că sunt determinați și ei în ultimă instață. Existența recidivei este datorată. consumul frecvent de băuturi alcoolice. 1933. DOBRINOIU.) Universitatea de Vest “Vasile Goldis”. Arad. MATEUT: Criminologie (note de curs. I. în general. GH.1990 al Consiliului FSN. deficiențe în organizarea social – politică. sub influenţa şi mai accentuată a factorilor criminogeni.1 din Decretul-lege nr. caracterizate prin exterminarea fizică a infractorilor şi prin cruzimea lor care făceau aproape cu neputinţă recidiva. recidiva se datorează și acțiunii unor factori care se individualizează ca sursă cu actiunea specifică în generarea fenomenului recidivei. AL. 416 GH. Totodată. Cunoașterea cauzelor recidivei interesează mai mult ca recidiva însăși. Didactica si pedagogica Bucuresti. în mizeria economica a societății. BUZEA: Infracțiunea panală si culpabilitatea. etc3.ansamblu de influențe educationale. p. 180 4 În românia. Din punct de vedere criminologic recidiva interesează mai mult sub aspectul cauzelor sale și reprezinta una din caracteristicile fundamentale ale fenomenului criminalității în socitatea contemporană. Alba – Iulia 1944. V. erau incompatibile cu vechile sisteme represive medievale. de aceleași cauze generale ale fenomenului criminalității în ansamblu. Ca urmare a apărut şi s-a generalizat sistemul pedepselor privative de libertate cu durată. condiţiile specifice democraţiei burgheze. V. sistemul pedepselor blânde.01.

Recăderea în criminalitate face dovada unei persistente în rau. • Regimul de executare a pedepselor: infractorii recediviști execută pedepsele în aceleași închisori după reguli care sau dovedit a fi insuficiente lipsite de posibilități de reeducare precum și de prevenire și de combatere a recidivei. • Liberarea condiționată (liberarea înainte de expirarea duratei pedepsei) Societatea este interesată în cel mai înalt grad în reglementarea recidivei. care determină neexecutarea sau executarea parţială a unor pedepse ar putea favoriza recidiva. precum şi de prevenire şi de combatere a recidivei. ca i-a aplicat un tratament greșit sau necomplet sau că respectivul este rebel 6 . Acețti factori sunt în principal: • • Îmblanzirea continuă a sistemului sancționator Intervenția unor acte de clemență (grațierea sau amnistirea) care determină neexecutarea sau executarea partială a unor pedepse și ar putea favoriza recidiva. acordată de multe ori cu uşurinţă după criterii formale dacă este îndeplinită condiţia privind durata executării pedepsei fără să existe o garanţie reală că îndreptarea lui s-a făcut înainte de a executa pedeapsa integral. întrucât aceste acte se aplică uneori fără a ţine seama de persoana condamnatului şi de comportarea ulterioară a acestuia. întrucât aceste acte se aplică uneori fără a ține seama de persoana condamnatului și de comportarea ulterioară a acestuia. Criminologia are interesul şi datoria să cerceteze care sunt cauzele recidivei şi în interesul ordinii şi securităţii sociale să le suprime. Infractorii recidivişti execută pedepsele în aceleaşi închisori după reguli care s-au dovedit a fi insuficiente. Recăderea în criminalitate face dovada unei persistenţe în rău. lipsite de posibilităţi de reeducare. o stare primejdioasă a infractorului față de care trebuie să se ia măsuri mult mai eficace față de infractorul primar. Liberarea condiţionată (liberarea înainte de expirarea duratei pedepsei) a condamnatului.Intervenţia unor acte de clemenţă (graţiere sau amnistie). o stare primejdioasă a infractorului faţă de care trebuie să ia măsuri mult mai eficace decât faţă de infractorul primar. Regimul de executare al pedepselor. “ Recidiva face dovada ca societatea cu ocazia primei infracțiuni a facut un diagnostic greșit asupra infractorului. Criminologia are datoria și interesul să cerceteze care sunt cauzele recidivei și interesul ordinei și securității sociale să le suprime.

299 7 Ibidem. Cluj 1923. la întâmplare de recidiva de delict. sau este vorba de o boală incurabilă”5. prin efectele pe care le poate produce aplicarea liberării condiționate și eventual. Acest lucru a fost subliniat și în practica judiciară în care s-a constatat că unele instanțe “admițând cu ușurin ță cererile de eliberare condiționată” au pus în libertate infractori recidiviști sau cu antecedente penale imediat după executarea efectivă a fracțiunii minime de pedeapsa fără să țină seama de soluționarea cererii și de aceste elemente. se vor supune la maximum 5 6 TRAIAN POP: Drept penal comparat. sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei întrucât conduce la un tratament sancționator agravat pentru infractorul care are calitatea de recidivist. a amnistiei și grațierii atunci când se prevede exceptarea recidiviștilor de la beneficiul unor asemenea măsuri”. și s-a decis “pentru acordarea liberării condiționate trebuie să se țină seama de antecedentele condamnatului și. sau a tratat-o greșit sau incomplet. p. de starea de recidivă.1. în special. 242 din 30/10/1864 7 .1. întrucât această stare relevă necesitatea unei perioade mai lungi pentru reeducare”7. Ea este considerată o cauză de agravare a pedepsei și poate fi atât după condamnare cât și după executarea pedepsei. REGLEMENTĂRILE ANTERIOARE Codul penal din 1864 Legislația României a reglementat în mod amănunțit recidiva pentru prima dată în Condicele penale din 18648. pag. 121 8 Prom. vol I. Si publicat in M. Astfel. sau a cunoscut-o.la orice tratament. Partea generală vol II. DONGOROZ: s. În titlul acestui cod recidivei îi este consacrată o reglementare specială. cit.a. 1. “acei care vor fi fost osandiți pentru pricine corecționale la închisoare mai mult de șase luni.. În literatura juridică6 s-a subliniat că “reglementarea recidivei servește nu numai la realizarea individualizării judiciare a pedepsei pentru infracțiunea săvârșită posterior condamnării definitive dar și la realizarea individualizării administrative. 650 V. Din punct de vedere al dreptului penal recidiva interesează în primul rând.p. Nr.1. adică nu a cunoscut boala. p. o. DREPTUL PENAL ROMÂN MODERN 1.. Of.

109 – 118 sunt în mare parte reproducerea art. care limitează recidiva în materie de contravenții. Starea de recidivă este de natură să atragă agravarea pedeapssei. un corectiv prin reglementarea “recidivei fictive” sau “imperfectă”. practic. Este de asemenea. independent de 8 . care constă în mica recidiva corecțională. însa. Această situație este aplicabilă și reglementării condiționate. Recidiva specială de specie. un sistem intermediar. pentru infracțiunile de presă și pentru infracțiunile militare sau speciale pure. 41 – 43 ale Codului din 1864. Recidiva specila de clasă. iar cei ai recidivei fictive susțin că simplul fapt al condamnării anterioare. Codul penal Carol II din 1937 revăzut și republicat în 1948 Codul penal Carol II intrat în vigoare la 1 ianuarie 1937 reglementează pe larg materia recidivei în articolul 109 – 118 (recidiva reală)și în articolul 119 (recidiva fictivă) Recidiva generală este consacrată în materie de crime și delicte. dacă după împlinirea pedepsei va fi comis a doua crimă. Codul penal Carol al II – lea a adoptat. Astfel a admis sistemul recidivei generale ca circumstanța de agravare și limitată doar la câteva delicte mai frecvente. rezultat al combinării celor doua sisteme. care consacră sistemul recidivei generale și reale. în ipoteza în care a doua infracțiune s-a savarșit în timpul executării pedepsei caz în care pedeapsa pentru a doua crimă sau delict se agravează. Recidiva specială este forma cea mai veche sub care aceasta a existat fiind consacrată și de vechile legislații penale. printr-o hotarare nerevocabilă la o pedeapsa criminală. de recunoscut în stiinta dreptului penal că specializarea este una din formele cele mai periculoase și acute ale criminalității moderne. adică acelea care nu sunt prevazute de Codul penal. oricare ar fi crima sau delictul care formează primul sau al doile termen al recidivei. Acestui sistem i s-a adus. De la acestă regulă generală sunt reglementate următoarele excepții: Recidiva specială de gen pentru infracțiunile politice. când osânda prescrisă pentru delictul săvarșit va fi chiar acel maxim” și “oricare. Adepții sistemului recidivei reale susțin că numai în urma executării primei pedepse se poate spune că aceasta nu a fost suficientă pentru infractor și că trebuie sa-i agraveze pedeapsa a doua. numai în cazul în care ambii termeni ai recidivei sunt contravenții. iar acestea sunt de aceeași natură. se va condamna la o pedeapsă cu un grad mai mare decât cea ce hotărâse legea pentru crima ce a săvârșit”. osândit fiind.pedepsei prescrisă de lege pentru acel delict și acea pedeapsa poate a se îndoi. Art.

115 și 118 din Codul penal Carol al II – lea. Dispozitia art. norvegian. Codul penal Carol al II – lea reglementeaza și cazul descoperirii ulterioare a recidivei. reprezintă un avertisment suficient pentru infractor. În acest sistem toți care aveau condamnari mai mici de 6 luni nu puteau fi condamnați ca recidiviști. 9 . Modificările aduse Codului penal prin Deretul nr. Recidiva mică este reală (executare integrală) și specială.executare. pentru delicte identice. fiecare nu mai mare de 6 luni închisoare corecțională sau detențiune simplă și săvârșirea unui delict identic (același delict sau un delict similar de același gen). și de codurile penale a mai multor cantoane din Elvetia. diferen țiere care nu-și mai poate găsi justificare. dacă starea de recidivă a fost descoperită după ce condamnatul executase grațiat. Sunt necesare cel putin trei condamnări de 6 luni sau mai mici. În acest caz Ministerul public va putea cere instan ței care a pronunțat condamnarea să aplice agravarea cuvenită (după regulile recidivei). 1 Cod penal referitoare la recidiva specială în caz de infrac țiuni politice sau de presă crea o diferență artificială în materia activită ților infracționale. dispoziția art. rus și român. Codul penal Carol al II – lea. Din aceste considerente s-a introdus în Codul penal mica recidivă (recidiva pentru condamnari mai mici de 6 luni). În stituația micii recidive era complementul necesar și indispensabil al sistemului de recidivă în care se pretinde pentru prima condamnare să prezinte o anumită gravitate.06. înainte de executarea integrala a pedepsei. cum este aceea de cel puțin 6 luni închisoare. 212/1960 a abrogat art. suedez. iar în sistemul recidivei fictive a fost consacrat de codul francez. italian. derogare bazată pe criteriul formal al sediului normelor de incriminare. 2 Cod penal privea un caz de recidivă specială. belgian. inspirandu-se din Legislația franceza a reglementat și mica recidivă. nu se mai poate cere aplicarea agravării. care reprezenta o derogare nejustificată de la sistemul recidivei generale.1960 Decretul nr. dar nu pot fi și mai multe condamnări. Este vorba despre recidiva descoperita după condamnarea definitiva pentru a doua infracțiune. C. iar dacă aceasta cade a doua oară în greseala pedeapsa cuprinsă în avertisment nu a fost suficientă și se poate agrava cea de a doua. 212/7. însa s-a adaugat condiția ca recidiva pentru această categorie de infractiuni sa existe numai după 3 asemenea condamnări. Totodată. Sistemul recidivei reale a fost consacrat de codurile: olandez. cerându-se existența a trei condamnări anterioare. 115alin. 115 alin.

Formele pluralității de infracțiuni definesc cazurile în care aceeași persoană raspunde penal pentru savarșirea a doua sau mai multe infracțiuni. Deci în sistemul Codului nostru penal. în conceptia Codului penal. 32 prevede că “pluralitatea de infracțiuni constituie după caz.Dispoziția cuprinsă în art. respectiv. 118 Cod penal. CODUL PENAL DIN 1969 CU MODIFICĂRI ULTERIOARE A Codul penal din 1969 în reglementarea initială Recidiva este reglementată în Codul penal român (art. 184/1954 care a scos contravențiile din sfera dreptului penal. constând în excluderea de la recidivă a situatiei în care cel condamnat printr-o hotarare definitivă la o pedeapsa privativă de libertate savârșește o nouă infracțiune înainte de începerea executării pedepsei.1. recidiva este o formă a pluralității de infracțiuni. În Codul penal din 1969. concurs de infracțiuni sau recidivă”. Prin același act normativ a fost modificat și art. instituția recidivei a dobândit o reglementare superioară celei din vechiul Cod penal. s-a completat lacuna din reglementarea anterioară. 1. renunțându-se la împarțirea infracțiunilor în crime și delicte s-a schimbat și reglementarea anterioară a recidivei în funcție de împrejurarea ca primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa aplicată sau executată pentru o crimă sau un delict. Prin modificarea adusă acestui text. Prin aceasta s-a evitat folosirea unei interpretări extensive pentru justa rezolvare a cazurilor recidivei înainte de începerea executării pedepsei. Recidiva se realizează. Astfel art. În al doilea rând. a șa cum va 10 . situația de fapt când o persoană a săvârșit mai multe infracțiuni înainte de a fi trasă la răspundere penală și sancționată pentru vreuna din acestea sau a săvârșit din nou o infracțiune după ce a intervenit o hotărâre de condamnare definitivă. care reglementa recidiva de la contravenție la contravenție se impune a fi abrogată. atunci când faptuitorul săvârșește o nouă infracțiune după ce a fost condamnat definitiv pentru prima infracțiune ori după executarea pedepsei. întrucât nu s-a mai aplicat de la intervenirea Decretului nr.2. iar al doilea termen constă în săvârșirea unei crime sau a unui delict. 119 Cod penal care reglementa recidiva fictivă. În primul rând. 37 -39) alături de concursul de infracțiune în cadrul unui capitol intitulat “Pluraritatea de infracțiuni”.

În primul articol care reglementează recidiva (art. Spre deosebire de vechiul cod. iar al doilea termen într-o infracțiune savarșita cu intenție înainte de începerea executării pedepsei. noul Cod penal prevede trei cazuri în care există recidivă. Acestea au fost denumite și “formele legale ale recidivei” sau mai pe scurt “formele recidivei”. 37 Cod penal. în care fiecare modalitate este tratată distinc și cu un tratament sancționator deosebit. caracterizată prin aceea că primul ei termen este alcătuit nu dintr-o singură condamnare. 3) Mica recidivă.rezulta din cea ce urmează s-a dat recidivei o reglementare sistematică și clară. caracterizată prin aceea că noua infracțiune trebuie să fie săvârșită înainte de executarea integrală a primei condamnări. și din cel putin trei condamnări (la pedeapsa închisorii de până la 6 luni fiecare). Pentru existența acesteia se cere ca primul termen al recidivei să primească o pedeapsă cu închisoare mai mare de 6 luni. nu mai prevede condiția ca infracțiunile care privesc primul termen al recidivei mici precum și infracțiunea care prevede al doilea termen să fie de aceeași natură întrucât s-a apreciat că . Adoptarea acestei modalitați este determinată de necesitățile luptei comune duse în toate țările împotriva recidivismului și a fenomenului criminal în general. 11 . 37 lit. 37). 37 lit. Deci. după grațierea ei totală sau a restului de pedeapsă ori după implinirea termenului de prescripție a executării acelei pedepse (art. cazuri care corespund modalităților acesteia. iar al doilea termen să constea într-o infracțiune savarșită după pronunțarea a cel putin trei condamnări sau după executarea (grațierea sau prescripția) acestora. indiferent de natura acestora. 37 lit. b). caracterizată prin aceea că infracțiunea care formează cel de-al doile termen al recidivei trebuie să fie săvârșită după executarea primei condamnări. În ultimul alineat al art. iar al doilea termen să constea într-o infracțiune săvâr șită după executarea primei pedepse. Acestea sunt: 1) Recidiva mare postcondamnatorie. întro asemenea situație se impune. a). c Cod penal. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare (art. mica recidivă nu mai are un caracter special ci se integrează la fel ca celelalte forme în sistemul recidivei generale. textul art. pentru reeducarea infractorului un tratament sancționator agravat. Pentru existența acesteia se cere ca primul termen al recidivei să constea într-o condamnare mai mare de 6 luni închisoare. 2) Recidiva mare postexecutorie . este consacrată modalitatea recidivei internaționale deoarece pentru stabilirea stării de recidivă se poate ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțaă în străinătate.

potrivit cărora la stabilirea recidivei nu se ține seama de hotărârile de condamnare în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare. 38 nu mai este fixată în raport cu specia pedepselor. 38 Cod penal. rezultă că recidiva reglementată de codul anterior nu are un caracter perpetuu. 12 . prezentându-se ca și vechiul cod. deoarece nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru realizarea acesteia. În reglementarea tratamentului sancționator al recidivei. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice. 8 alin. 2 Cod penal privind sancționarea recidivei postcondamnatorii reprezintă o invocație a Codului penal din 1969. faptuitorul trebuie să execute și pedeapsa pronunțată pentru cea de a doua infracțiune. Aceasta desemnează situația în care nu există concurs de infracțiune. dezincriminarea și reabilitarea. 38 Cod penal. întrucât aceasta distincție a fost suprimată de noul cod.Potrivit acestui text. spre deosebire de Codul penal anterior. Înscrierea unei asemenea reglementări a fost necesară întrucât în lipsa ei s-ar crea infractorilor care săvârșesc o pluralitate intermediară. contopirea se face între pedeapsa anterioară ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicataă pentru infracțiunea săvârșită ulterior. Din prevederile art. inexistenta în Codul penal anterior. pe lângă prima pedeapsă (executarea sau considerată ca executată). Art. alegându-se ca pedeapsă de bază pe aceea care are durata cea mai mare. 40 Cod penal cuprinde o dispoziție nouă. El reglementează pluralitatea intermediară (între concursul de infrațiune și recidiva postcondamnatorie). 39 alin. o situatie mai grea decât recidiviștilor. chiar cu aplicarea facultativă a unui spor.ca în cazul recidivei postcondamnatorii. sunt reglementate condițiile negative care trebuie satisfăcute pentru existența recidivei. anmistia.În art. În ceea ce privețte minoritatea. Acestea sunt: minoritatea. care în forma lui inițială făcea deosebire între minoritatea civilă și cea panală noul Cod penal ia în considerare minoritatea stabilită de legea civila (potrivit art. ceea ce ar fi fost inechitabilă. 2 din Decretul nr. neavând nici un suport stiințific. Deci se compara ultima pedeapsă cu restul pedepsei ce a mai ramas de executat din prima condamnare. noul Cod penal face distincție între recidiva postcondamnatorie și cea postexecutorie. o persoană devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani). în cazul recidivei postexecutorii pedepsele nu se contopesc. durata termenului la care se refera art. Astfel. deoarece una din infracțiuni a fost savarșită după o condamnare definitivă intervenită pentru cealaltă și nu exista nici recidiva postcondamnatorie. Este vorba de cazurile care exclud starea de recidivă. ci dimpotrivă. Dispoziția art.

recidiva este reglementată într-o concepție nouă. Modificarea are în vedere primul termen al recidivei. 6 din 29 martie 1973 Această lege a adus importante modificări Codului penal în art. dacă maximul special al amenzii era neîndestulător se putea aplica o pedeapsă până la maximul general al amenzii sau închisoarea de la 15 zile la 3 luni. Legea nr. 37 alin. dacă în Codul penal din 1963. art. 4 privind recidiva. 4 Cod penal. în reglementarea inițială. în sensul că s-a prevazut că există recidivă doar atunci când noua infracțiune se săvârșește cu intenție. 63 alin.42 13 . 1. care corespunde mai bine politicii penale în privința combaterii recidivismului și care o situează la nivelul reglementărilor penale moderne privind recidiva9. Bucuresti. 38 și art. 1. Deci. săvârșirea unei noi infracțiuni. 39 alin. deasemenea. 6/1973 trebuie savarșită numai cu intenție. 1973. indiferent de forma de vinovăție cu care a fost săvârșită. Ed. O ultimă modificare privește și regimul sancționator al recidivei. p. Această modificare reprezintă consecința noii reglementări a pedepsei amenzii. 4 care se referă la stabilirea pedepsei amnezii în cazul recidivei postcondamnatorii.B Legea nr. potrivit modificării prin Legea nr. era suficient în ceea ce priveste al doilea termen al recidivei. eliminându-se alternativa privind facultatea instanței de a aplica pedeapsa închisorii în limitele menționate mai sus. POENARU: Modificarea Codului penal. Dispozitiile art. au ramas nemodificate cu excepția alin. 33 . În urma modificării se prevede că dacă maximul special al amenzii este neîndestulătoare se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special. s-a modificat art. 37 alin. printre condamnările care nu atrag starea de recidivă și condamnările referitoare la infracțiunile din culpă. 9 I. 6/29/03/1973. Prin aceste modificări. Stiintifica. potrivit căruia în caz de aplicare a cauzelor de atenuare sau agravare a pedepselor amenda nu poate depăși limitele generale (minimul și maximul general). 6/1973 a inclus. Legea nr. 39 Cod penal. Textul prevedea ca într-un asemenea caz. Pe linia concepției după care recidiva denotă o perseverență a infractorului în infrângerea dispozițiilor penale. care nu va putea fi alcătuit dintr-o condamnare pentru o infracțiune din culpă. fiind corelată cu dispozițiile art.

în cazul recidivei postcondamnatorii de până la 7 ani. în lumina modificărilor intervenite. 39 va avea urmatorul cuprins: “în cazul recidivei prevazută în art. 39 alin. 53 pct. 1 lit. dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit dispozițiilor legii”. modificari Codului penal în art. Art.C) Legea nr.. 37 alineat 1 lit. Pentru aceeași rațiune. în art. Dacă maximul special este neîndestulător. b se poate aplica o pedeapsa până la maximul special. în sfârșit. iar alineatul 2 al art 37 devine alineatul 3 și va avea urmatorul cuprins: “pentru stabilirea stării de recidivă în cazurile prevazute în alin. a regimului sancționator datorită creșterii criminalității au fost majorate 10 s-a stabilit o pedeapsă cu detențiunea pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare sau amendă. a fost modificat și textul art. 34 alin. b se poate mari până la 7 ani”. Of. 1 din Codul penal. Astfel. alin. iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult doua treimi din maximul special. Din continuțul acestor modificări rezultă în primul rând că recidivei i s-a dat. stabilindu-se că în Publicata in M. Această modificare a art. cu urmatorul cuprins: “există recidivă și în cazurile în care una din pedepsele prevazute la alineatul 1 este detențiunea pe viață”. 34 din Codul penal la care se face trimitere în ceea ce privește tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii. configurația reală de cauza de agravare a pedepsei. 4 al art 33 dispune: “în cazul recidivei prevăzută în art. 2. iar alin. 37 alin. reglementându-se modul de stabilire al pedepsei atunci când acest caz se va aplica pedeapsa detențiunii pe viață. de pana la 5 ani. consecvent politicii penale. 34 și 35 sporul prevăzut în art. 37 s-a introdus alin. 1 lit. atât în raport de pluralitate intermediară cât și cu forma de pluralitate a concursului de infracțiuni. a pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 289 din 14/11/1996 14 . partea I. pentru o fapta prevăzută și de legea română. 37 este rezultatul introducerii în art. În al doile rând.11. iar în cazul celei postexecutorii de până la 10 ani. De asemenea. anul VIII. printre pedepsele principale a pedepsei detentiunii pe viață. 1 lit. dacă în cazul concursului de infractiuni și a pluralității intermediare sporul care se poate adăuga la maximul special al pedepsei prevazute de lege pentru infracțiunea de bază este. în general. nr. 1 al art.199610 au fost aduse printre altele. a și b și alineatul 2 se poate ține seama și de o hotărâre de condamnare pronunțată în strainatate. ultim se abroga”. în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani. Astfel. caracterizată în perioada actuală de o înasprire. 140 din 14 noiembrie 1996 Prin Lege 140/14. 37 și 39 privind recidiva.

ci de pesoana infractorului. ori o infracțiune de omor sau o infracțiune prin care s-a produs o pagubă importantă economiei naționale. în cazul recidivei postexecutorii. față de cel mult o treime din maximul special. ultim al art. Astfel. inclusiv cel aplicabil în cazul amenzii. în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul special.toate sporurile de pedeapsa. În sfarșit. Textul anterior avea în vedere situațiile în care infracțiunea săvârșită ulterior era o infracțiune contra statului. O asemenea renunțare apare ca firească ținând seama de împrejurarea că recidiva este o cauză de agravare personală și nu reală. neconstituind o împrejurare legată de faptă. 15 . contra avutului public. 39 Cod penal s-a renunțat la diferențierea făcută anterior în ceea ce privește cunntumul sporurilor în raport de natura infracțiunilor săvârșite. cât prevedea legea anterioara. prin abrogarea alin. dacă maximul special este neîndestulător.

CAPITOLUL II 1.CONDIŢIILE DE EXISTENŢĂ ALE RECIDIVEI MARI POSTCONDAMNATORII 16 .

a şi alin. 2. iar infracţiunea care formează cel de-al doilea termen trebuie să fie săvârşită înainte de executarea integrală a primei condamnări. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoare mai mare de 1 an sau detenţiunea pe viaţă. Data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare se stabileşte în conformitate cu prevederile art. op. o pedeapsă prevăzută de legea penală. înainte de începerea executării pedepsei. Prin hotărârea definitivă de condamnare se înţelege hotărârea care nu mai poate fi atacată pe calea ordinară de atac a apelului sau a recursului. 4161 şi 417 Cod procedură penală. Potrivit acestui text există recidivă mare postcondamnatorie „când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni sau la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.11ceea ce înseamnă că trebuie să constea într-o sancţiune specifică dreptului penal. VASILIU: s. Condamnarea. care constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii trebuie să aibă în primul rând un caracter penal. constituind prima formă a recidivei. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. disciplinare sau de altă natură) nu pot fi luate în considerare în stabilirea stării de recidivă. . 1 lit.Recidiva mare postcondamnatorie este prevăzută în Codul penal în art. astfel cum au fost modificate şi întregite prin Legea 45/1993. Condamnările care privesc sancţiuni specifice altor ramuri de drept ( sancţiunile administrative. 11 T. cit. 1. pentru a putea constitui termen al recidivei hotărârea de condamnare trebuie să aibă un caracter definitiv.” Trăsătura fundamentală care caracterizează această formă a recidivei constă în faptul că primul ei termen este o condamnare neexecutată (integral sau parţial). 266. 17 . în timpul executării acesteia sau în stare de evadare. p. CONDIŢIILE PRIMULUI TERMEN Pentru existenţa primului termen al recidivei postcondamnatorii se cer a fi întrunite următoarele condiţii: să existe una sau mai multe condamnări penale definitive.. În al doilea rând.1. se desprind condiţiile specifice necesare pentru existenţa sa cu privire la cei doi termeni. a.416. Din definiţia legală a acestei forme de recidivă.37 alin.

Condiţia cu privire la existenţa unei condamnări definitive este justificată de faptul că o condamnare lipsită de puterea lucrului judecat nu ar putea avea semnificaţia unui avertisment destul de puternic, din moment ce infractorul speră că ar putea înlătura o asemenea condamnare, folosind apelul sau recursul ordinar. Pe de altă parte, este inadmisibil ca starea de recidivă să se întemeieze pe o condamnare provizorie care ar putea genera complicaţii inutile, care pot fi prevenite uşor prin stabilirea acestei condiţii. Condamnarea definitivă este considerată un avertisment suficient de puternic pentru a trezi sentimentul responsabilităţii condamnatului, iar ignorarea acestui avertisment prin săvârşirea unei noi infracţiuni face dovada unei perseverenţe pe calea infracţionalităţii, impunând un tratament sancţionator agravat faţă de concursul de infracţiuni şi pluralitate intermediară. Dacă se săvârşeşte o nouă infracţiune după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, care nu se bucură de autoritate de lucru judecat devin incidente regulile concursului de infracţiuni şi nu ale recidivei. Nu există recidivă, ci concurs de infracţiuni chiar dacă făptuitorul s-ar afla în arest preventiv, pentru prima infracţiune săvârşită, deoarece starea de arest preventiv nu înseamnă executarea unei hotărâri definitive de condamnare ci reprezintă o măsură preventivă luată pentru asigurarea judecăţii în bune condiţii a primei infracţiuni. Când primul termen al recidivei este format din mai multe condamnări este necesar ca fiecare condamnare în parte să fi rămas definitivă. În literatura de specialitate şi în jurisprudenţă12 s-a susţinut că în situaţia în care, după săvârşirea celei de-a doua infracţiuni în stare de recidivă, hotărârea prin care s-a pronunţat condamnarea ce constituie primul termen al recidivei se casează în recurs extraordinar, starea de recidivă nu se înlătură dacă prin noua hotărâre pronunţată după casare se menţine o condamnare ce întruneşte cerinţele prevăzute în art.37 Cod penal, cu privire la primul termen al recidivei. În ipoteza în care după săvârşirea celei de-a doua infracţiuni în stare de recidivă, hotărârea definitivă de condamnare ce constituie primul termen al recidivei se desfiinţează sau se casează în urma exercitării unei căi extraordinare de atac (recurs în anulare, revizuire, contestaţie în anulare) nu se mai poate vorbi de existenţa recidivei. În cazul unei desfiinţări sau casări parţiale considerăm că se impune o examinare atentă a limitelor acesteia. Dacă în urma examinării se constată că prin noua hotărâre care s-a pronunţat după casare se menţine o condamnare, care întruneşte condiţiile prevăzute de art.37 Cod penal există primul termen al recidivei. Condamnarea care a justificat menţinerea stării de recidivă nu este însă aceea din hotărârea desfiinţată, ci pedeapsa stabilită prin hotărârea pronunţată după

12

Tribunalul Suprem, Decizia nr.2307/1984, „Revista Română de Drept”, nr.7/1987, p. 76.

18

casare. Această soluţie se întemeiază pe ideea că starea de recidivă ia naştere, în condiţiile legii, în momentul săvârşirii celei de-a doua infracţiuni. Condamnarea definitivă trebuie să prezinte o anumită gravitate şi anume să privească o pedeapsă a închisorii mai mare de 6 luni sau pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Dacă pedeapsa este de 6 luni sau mai mică, ori amendă, nu va exista recidivă. Condamnarea trebuie să privească şi anumite condiţii privitoare la natura şi durata pedepsei, în lipsa cărora nu va exista starea de recidivă. Astfel, pentru realizarea recidivei este necesar să existe o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, ori la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cel puţin 3 asemenea condamnări până la 6 luni inclusiv, pronunţate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie. Nu va putea constitui primul termen al recidivei o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii de 6 luni ori la pedeapsa amenzii. Săvârşirea unei noi infracţiuni în aceste condiţii atrage aplicarea regulilor privitoare al pluralitatea intermediară. O condamnare sub 6 luni poate forma primul termen al recidivei numai în măsura în care s-au pronunţat cel puţin 3 asemenea condamnări. În cazul în care primul termen al recidivei îl formează o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, aplicată pentru mai multe infracţiuni concurente, se are în vedere pedeapsa rezultată, pronunţată pentru întreaga pluralitate de infracţiuni. Instanţa, făcând aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la concursul de infracţiuni, în momentul aplicării pedepsei ce urmează a fi executat consideră totalitatea sancţiunilor aplicate inculpatului ca pe un întreg. În practica judiciară13 s-a decis ca pedeapsa rezultată, aplicată pentru un concurs de infracţiuni, mai mare de 6 luni formată din pedepse sub această limită şi prin adăugarea unui spor, ca urmare a graţierii nu mai poate constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii prevăzută în art.37 lit. a Cod penal, în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni, deoarece acesta nu mai este în fiinţă ca urmare a descontopirii, pedepsele îşi redobândesc individualitatea prin constatarea graţierilor, iar sporul de pedeapsă se în lătură. În consecinţă pedepsele existente la data săvârşirii celei de-a doua infracţiuni fiind mai mici de 6 luni, ele nu mai pot fi avute în vedere la stabilirea stării de recidivă. Acest punct de vedere a fost susţinut şi în literatura de specialitate. În legătură cu această problemă s-a exprimat recent şi opinia contrară 14, potrivit căreia în ipoteza discutată, pedepsele care au fost contopite după regulile concursului de infracţiuni îşi pierd individualitatea, pedeapsa rezultată fiind stabilită pentru o pluralitate de fapte ce trebuie privite ca un întreg. De aceea, o pedeapsă rezultată, mai mare de 6 luni închisoare formată din
13

Tribunalul Suprem în compunerea prevăzută de art.39 alin 2 şi 3 din Legea pentru organizarea judecătorească, Decizia penală nr.41/02.06.1986, în „Revista de Drept”, nr.7/1987, p. 76. 14 A. COCAINĂ: op. cit., p. 52-24.

19

pedepse sub această limită şi prin adăugarea unui spor, chiar dacă a fost graţiată va putea forma primul termen al recidivei. În motivarea acestei soluţii s-au adus şi alte argumente. Astfel , s-a susţinut că pedeapsa aplicată cu putere de lucru judecat astfel încât nu mai poate fi modificată decât printr-o cale extraordinară de atac. De altfel, această pedeapsă se înscrie în fişa de antecedente penale ale condamnatului şi este avută în vedere la stabilirea stării de recidivă. Totodată, termenul de reabilitare se stabileşte întotdeauna în raport cu pedeapsa aplicată de către instanţa de judecată fără a se ţine seama de reducerile operate asupra acestei pedepse prin actul de graţiere. Actul de graţiere operează asupra pedepsei pentru infracţiunea săvârşită. La fel, termenul de prescripţie a executării se va stabili în raport cu pedeapsa rezultată a se executa, iar nu cu pedepsele individuale stabilite pentru fiecare infracţiune în parte. În plus, s-a susţinut că în situaţia în care se revocă graţierea condiţionată a pedepselor aplicate (ca urmare a săvârşirii unei noi infracţiuni înăuntrul termenului de încercare) nu se poate susţine că s-ar reindividualiza pedepsele ce urmează a fi executate, ci prin revocarea graţierii condiţionate, instanţa preia pedepsele concurente iniţiale aşa cum au fost ele anterior graţierii cu pedeapsa rezultată ca urmare a adăugirii sporului la pedeapsa cea mai grea, deoarece în realitate, sporul iniţial nu dispare din calculul pedepsei, el neputând fi redus sau înlăturat decât în cazul contopirii sau necontopirii de pedepse, nu în situaţia discutată. 15 S-a mai spus că „ar fi inechitabil ca un făptuitor care a fost condamnat să spunem la 7 luni, închisoare pentru o infracţiune continuată (pedeapsă graţiată) iar altul care a suferit o condamnare tot de 7 luni închisoare, pedeapsa rezultantă (mai multe pedepse sub limita de 6 luni plus un spor) şi tot graţiată, în cazul comiterii unei noi infracţiuni, în termenul de încercare de 3 ani, primul să fie considerat recidivist, iar al doilea să nu se reţină starea de recidivă, aceste pedepse trebuie să fie executate separat de pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune comisă. Primul termen al recidivei postcondamnatorii nu va exista când este înlăturat sporul în urma graţierii, iar pedepsele concurente nu depăşesc 6 luni. În situaţia în care la data săvârşirii infracţiunii care formează cel de-al doilea termen al recidivei, pedepsele nu mai sunt în fiinţă, ca urmare a descontopirii, astfel încât sporul se înlătură. Argumentele invocate în susţinerea tezei contrare nu pot fii acceptate, întrucât ceea ce contează este pedeapsa existentă la data săvârşirii celei de-a doua infracţiuni care echivalează cu însăşi momentul naşterii stării de recidivă, nu o altă pedeapsă. Cum pedeapsa rezultată nu mai era în fiinţă la data săvârşirii noi infracţiuni, iar

15

V. PAPADOPOL: Practica judiciară penală, vol. I, partea generală, Ed. Academiei, Bucureşti, 1988, p. 152.

20

Într-o opinie. în „Revista Română de Drept” nr.52 17 A. 1 Cod penal care reglementează tratamentul sancţionator aplicabil. că această pedeapsă nu poate constitui prim termen al recidivei cu argumentarea că prin înlocuire nu se reevaluează gradul de pericol social al infracţiunii. 328.pedepsele existente la aceea dată (rezultate în urma descontopirii) nu depăşesc 6 luni închisoare nu se poate vorbi de existenţa primului termen al recidivei postcondamnatorii. 197-198. I. în cazul în care o infracţiune intenţionată este săvârşită în intervalul dintre data liberării condiţionate şi data împlinirii duratei pedepsei. Trebuie să se reţină starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.80/1981. Tribunalul Suprem.200/1983 în „Culegere de decizii”.1/1976. dar instanţa care judecă acea infracţiune nu revocă liberarea. vol. trebuie să se ia în considerare în exclusivitate prevederile art.18 s-a considerat în mod corect că poate constitui prim termen al recidivei şi pedeapsa închisorii care a înlocuit amenda în temeiul dispoziţiilor art. instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii.17s-a considerat. 307-308. cit. s-a arătat că în realitate la stabilirea pedepsei se au în vedere şi alte criterii decât pericolul social al faptei.37 lit. a Cod penal.10/1981. în această situaţie şi recidivei postcondamnatorii.61 alin. 21 . dispun doar contopirea pedepsei aplicate cu restul ce a mai rămas din pedeapsa care constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii. Decizia penală nr. secţia penală. Sa argumentat că atunci când se examinează condiţiile existenţă ale recidivei postcondamnatorii. Într-o altă opinie. la limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită. p.37 lit. a Cod penal fără să se ţină seama dacă reţinerea recidivei va avea ca urmare aplicarea altor dispoziţii de sancţionare decât cele privind dreptul comun.631 Cod penal în susţinerea acestei păreri. p. În literatura penală şi în jurisprudenţă16 s-a mai ridicat şi problema de a şti dacă. S-a pus această problemă deoarece prevederile art. Decizia nr. 1975.. plecând de la prevederile art. iar mijlocul de îndreptare (pedeapsa închisorii care a înlocuit amenda) reflectă implicit reevaluarea gradului de pericol social concret al infractorului. a Cod penal chiar dacă cu ocazia judecării celei de-a doua infracţiuni (săvârşită în intervalul de timp de la liberarea condiţionată până la împlinirea duratei pedepsei) nu s-a dispus revocarea liberării. 16 Tribunalul judeţean Sibiu. În literatura penală s-a discutat şi problema dacă poate constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii pedeapsa închisorii care a înlocuit amenda. p. 18 M. Universitatea din Bucureşti. DINCU: Drept penal. BASARAB: op. p. partea generală.63 Cod penal potrivit cărora dacă cel condamnat se sustrage cu rea credinţă de la executarea amenzii. Decizia penală nr.37 lit. se mai poate reţine sau nu agravanta stării de recidivă sub forma recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. ci doar mijloacele de îndreptare a infractorului. p47. 841/1974 în „Revista Română de Drept”nr. Tribunalul judeţean Braşov.

PETROVICI. alături de alţi autori 19 că şi o infracţiune praeterintenţionată poate constitui termen al recidivei. CORNEA: notă la Tribunalul judeţean Prahova. a Cod penal). M. Op. În literatura juridică20 s-a remarcat că infracţiunile praeterintenţionate trebuie să fie luate în considerare la stabilirea stării de recidivă. În acest caz intenţia făptuitorului a fost depăşită.38 Cod penal care fac incompatibilă recidiva cu infracţiunile culpoase.. cit.38 Cod penal în care sunt enumerate condiţiile negative a căror constatare este de natură să excludă starea de recidivă. în cazul infracţiunilor praeterintenţionate. p. 22 . p. întrucât dacă legiuitorul ar fi intenţionat să o excludă de la recidivă ar fi prevăzut-o în mod expres printre cazurile art. O infracţiune comisă cu praeterintenţie poate constitui termen al recidivei. nr. 62. Argumentele aduse în susţinerea acestei teze sunt următoarele: În determinarea pericolului social al făptuitorului apare predominantă intenţia ca formă de vinovăţie.C. iar faţă de rezultatul mai grav produs. GH. BASARAB: op. iar faptul că rezultatul final s-a produs din culpă nu are importanţă în ce priveşte reţinerea stării de recidivă. infractorul se află în culpă fără prevedere (neglijenţă. deoarece autorul a desfăşurat o activitate infracţională intenţionată. deşi putea şi trebuia să-l prevadă. cu toate că rezultatul depăşit s-a produs din culpă contrar prevederilor art. 310. cit. Intenţia făptuitorului care a existat iniţial este relevăntă. Aceasta înseamnă că o asemenea pedeapsă poate constitui prim termen al recidivei. 231. Dacă persoanei care a comis o infracţiune praeterintenţionată nu i s-ar atribui calitatea de recidivist ar însemna că aceasta va fi avantajată în raport cu cel care a comis o infracţiune de un pericol social mai redus decât cea săvârşită cu praeterintenţie. care nu este posibilă decât în cazul infracţiunilor săvârşite cu intenţie sau praeterintenţie. Cu toate că legea impune ca infracţiunile care intră în structura recidivei să fie săvârşite cu intenţie.2/1973. sentinţa penală. cit. forma de vinovăţie este formată din intenţia directă şi culpă fără prevedere. dar prin fapte sa intenţionată se produce un rezultat mai grav decât cel pe care l-a prevăzut. nr. subliniindu-se că hotărârea judecătorească prin care s-a înlocuit amenda cu pedeapsa închisorii nu este anunţată în textul amintit. considerăm.102/1973. 20 M. MITRACHE.De asemenea au fost invocate dispoziţiile art. În cazul infracţiunilor săvârşite cu forma de vinovăţie cunoscută în literatura juridică sub denumirea de praeterintenţie (intenţie depăşită). greşeală). Prin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura specifică a recidivei. 137. MATEUŢ: op. Hotărârea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie (art. ceea ce va fi lipsit de echitate. 43. p. C. fiindcă aceasta denotă că autorul cu toate că a primit un avertisment printr-o condamnare anterioară perseverează în domeniul ilicitului penal. Deci. 19 N. deoarece nu a prevăzut acest rezultat mai grav. BULAI: op.. cit.38 lit. autorul prevede şi doreşte un anumit rezultat.38 Cod penal. p. în „Revista Română de Drept”. p. aceea de exprima perseverenţa infracţională a recidivismului.

însă. altfel neputându-se vorbi de recidivă. că există stare de recidivă. cât şi al celui de-al doilea termen al recidivei acesta se justifică prin împrejurarea că „primum delictum” din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvârşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav. vreunul din cazurile enumerate în acest text indiferent 21 C. p. prima condiţie prevăzută de lege pentru existenţa recidivei este realizată. totuşi nu se poate face abstracţie de fapta intenţionată. sub limita de 6 luni. 23 . trebuie să se aibă în vedere numai pedepsele pronunţate pentru infracţiunile intenţionate. cel puţin două infracţiuni intenţionate. Pentru existenţa stării de recidivă. iar o soluţie contrară. în legătură cu termenii acesteia. Codul nostru penal reglementează limitativ cazurile de excludere a stării de recidivă. din conţinutul acestei infracţiuni. deoarece. sunt necesare anumite condiţii care trebuie îndeplinite în mod obligatoriu şi trebuie constatate în fiecare caz concret. indiferent de modalitatea acestora. iar pedeapsa închisorii rezultată pentru întregul concurs de infracţiuni depăşeşte limita de 6 luni. cit. Alţi autori21. care se referă întotdeauna la ambii termeni ai recidivei. opinia că pentru a se putea reţine starea de recidivă.38 Cod penal. iar pedepsele pronunţate pentru acestea din urmă sunt. la o pedeapsă rezultată inclusiv sporul mai mare de 6 luni va exista starea de recidivă. BULAI: op. fiecare.” În cazul în care între infracţiunile aflate în concurs. Sa subliniat că „în ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă cu o condiţie pentru existenţa primului termen. în cadrul concursului figurează şi infracţiuni intenţionate. nu va fi realizată starea de recidivă ori de câte ori se va constata. chiar dacă acesta este produs din culpă. este închisoare mai mare de 6 luni s-ar părea. În legătură cu această chestiune. 231. iar pedeapsa rezultată pentru întreg concursul de infracţiuni cu sporul aplicat. Dacă potrivit acestui procedeu se ajunge pentru infracţiunile intenţionate. care nu ar fi ţinut seama de acest specific ar fi estompat practic prevederile art. Hotărârea de condamnare să nu fie dintre acelea de care nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă. Astfel. potrivit dispoziţiilor art. la prima vedere. în literatura penală s-a exprimat. determinându-se pedeapsa rezultată în care să se includă şi partea aferentă din sporul corespunzător acestor infracţiuni. au mai arătat că atâta vreme cât la baza rezultatului depăşit stă o faptă săvârşită cu intenţie. alături de infracţiuni din culpă.37 şi 38 Cod penal referitoare la starea de recidivă.datorită faptului că deşi infracţiunea praeterintenţionată este o infracţiune complexă (în formă agravantă) şi este privită din perspectiva urmării depăşite.

aproape la toate categoriile de infracţiuni. care sub aspectul duratei şi naturii pedepsei. ar fi întrunit celelalte condiţii ale primului termen al recidivei. Potrivit Codului penal în vigoare. distincte de normele comune aplicabile infractorilor minori. Aceasta cu atât mai mult cu cât. Unica care nu este îndeplinită este aceea că hotărârea de condamnare să nu fie pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii. nu este considerat recidivist. dacă făptuitorul săvârşeşte din nou o infracţiune în perioada majoratului sau chiar a minorului după caz. sunt uşor influenţabili (în bun sau în rău şi greu adaptabili circuitului de valori etice). Faţă de aceste coordonate este firesc ca sistemul de sancţionare a infractorilor minori să ţină seama de ele şi să formeze obiectul unor norme juridice particulare. în ultimul timp a crescut într-un mod îngrijorător criminalitatea în rândul minorilor. Deci. ► Condamnările privitoare la infracţiunile amnistiate. ► Condamnările privitoare la faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni în legea penală.dacă pedeapsa pronunţată prin condamnarea definitivă anterioară a fost sau nu executată. ► Condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare. care potrivit legii nu poate atrage starea de recidivă. reprezintă una din problemele cele mai importante ale dreptului penal. după o condamnare anterioară pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii ori după executarea unor sancţiuni aplicate în această etapă. Examinarea condiţiei psihologice a minorilor denotă că ei se află în continuă dezvoltare sub toate aspectele. Hotărârile de condamnare privitoare la infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii Problema tratamentului penal aplicabil infractorilor minori care comit infracţiuni. ► Condamnările privitoare la infracţiunile din culpă. Acestea sunt: ► Condamnările privitoare la infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii. deşi există o condamnare definitivă. împrejurarea că 24 .

b) cât şi cele cel puţin 3 pedepse până la 6 luni (lit. în „Justiţia nouă”. M. după care datorită lipsei de maturitate şi a personalităţii incomplet formate a minorilor este necesară ocrotirea acestei categorii de persoane şi recuperarea lor ceea ce a generat. continuată sau de obicei.38 alin. c deoarece deşi în acest text nu se precizează. În literatura juridică s-a ridicat problema de a şti dacă sunt aplicabile sau nu dispoziţiile art. Într-o opinie22 s-a susţinut că întrucât determinant este momentul începerii şi nu momentul încetării activităţii infracţionale. 1 lit. b. de altfel şi o reglementare specială a sancţionării a minorilor. a.infracţiunea a fost săvârşită în timpul minorităţii este singurul impediment legal la considerarea condamnării ca prim termen al recidivei. considerându-se că faptele săvârşite din culpă. privind exceptarea de la recidivă a condamnărilor pentru infracţiunilor săvârşite în timpul minorităţii şi atunci când activitatea infracţională a început în timpul în care făptuitorul era minor şi s-a prelungit până după la majorat. Hotărârile de condamnare privitoare la infracţiunile săvârşite din culpă În urma modificării Codului penal prin Legea nr.6/29. a Cod penal. Prin această dispoziţie sfera recidivei a fost restrânsă la faptele săvârşite cu intenţie. fiind incidente prevederile art. din interpretarea dispoziţiei respective rezultă că atât pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni (lit.37 alin.38 alin.03. Reglementarea recidivei la minori nu ar contraveni concepţiei constante a legiuitorului. dacă infracţiunea săvârşită era continuă. c) nu pot fi condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie. Dispoziţia cuprinsă în art.1973 s-a introdus un nou text şi anume art.38 alin. a Cod penal se răsfrânge asupra reglementărilor tuturor formelor recidivei din art. a. a. REICHER: Unele aspecte de pluralitate de infracţiuni în lumina practicii judiciare.38 alin 1 lit. Într-o altă opinie s-a spus că starea de recidivă nu este exclusă în ipoteza în care activitatea infracţională se desfăşoară şi după ce făptuitorul a devenit major.6/1963. continuate sau de obicei se consideră săvârşite la data încetării activităţii infracţionale şi nu la aceea a începerii ei. nr. întrucât infracţiunile continue. este exclusă starea de recidivă. 25 . chiar dacă constau în pedeapsa închisorii superioare limitei de 6 luni nu pot constitui primul termen la recidivei. 22 M. 1 lit. 1 lit. a Cod penal. 82. p. fiind inclusă printre hotărârile de condamnare de care nu se ţin seama la stabilirea stării de recidivă şi cele referitoare la infracţiunile săvârşite din culpă.1 lit. CONSTANTINESCU.

precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. 10-13. ea înlătură şi executarea pedepsei pronunţate. urmarea primei activităţi. Deci. face parte sau nu din sfera de aplicare a prevederilor legale referitoare la recidivă. 3 Cod penal.178 alin. 26 . alături de celelalte infracţiuni complexe praeterintenţionate cu care se aseamănă. 1 lit. Această dispoziţia se corelează cu dispoziţia art. Sub aspectul atitudinii psihice a făptuitorului constatăm că unitatea legală despre care discutăm se caracterizează prin reunirea intenţiei şi a culpei. nr.178 alin. 3 Cod penal. activitatea iniţială de a conduce în stare de ebrietate este săvârşită cu intenţie. 23 M. având în sânge o îmbibaţie alcoolică care depăşeşte limita legală corespunde gradului de pericol social abstract al acestei fapte care se înscrie în mod obiectiv datorită urmării mai grave. se poate observa că cele două încriminări sunt formulate în termeni asemănători.178 alin. Una dintre consecinţele posibile ale condamnării o constituie şi naşterea stării de recidivă în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni. 3 Cod penal (moartea unei persoane). Hotărârile de condamnare privitoare la infracţiunile amnistiate Textul art. Analizând modul de exprimare al legiuitorului din definirea infracţiunilor prevăzute de art. care întruneşte condiţiile celui de-al doilea termen. dându-se expresie unei complexităţi de fapte strâns legate între ele. iar dacă intervine după condamnare. Această similitudine credem că nu poate fi întâmplătoare.6/1983. ZOLYNEAK: Unele aspecte teoretice şi practice ale recidivei. acesta din urmă fiind în principiu. p.119 Cod penal potrivit căreia amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită. b Cod penal consacră o altă condiţie negativă a recidivei.În literatura penală23 s-au purtat discuţii în legătură cu problema de a şti dacă infracţiunea de ucidere din culpă săvârşită de către un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate prevăzută de art. de tipul cauză-efect fiecare comprimând înăuntrul lor o fracţiune din posibilitatea de a produce urmarea mai gravă la care se referă art.este comisă din culpă. ci reflectă o realitate obiectivă şi subiectivă. iar activitatea ulterioară (uciderea). stabilind că hotărârile de condamnare privitoare la infracţiunile amnistiate nu atrag starea de recidivă. Tratamentul juridic generic aplicat infracţiunii de ucidere din culpă a unei persoane de către un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică. în „Revista Română de Drept”.38 alin.

În cazul în care inculpatul a beneficiat anterior de graţierea condiţionată a unei pedepse şi în termenul de încercare a săvârşit o nouă infracţiune. DONGOROZ: op. adică la faptele dezincriminate. dintre infracţiunile concurente aceea pentru care s-a stabilit pedeapsa cea mai grea a fost amnistiată mai înainte de judecarea în recurs a infracţiunii. 171. iar cealaltă cu 4 luni închisoare) în cazul în care. condamnarea a rămas fără obiect. după săvârşirea celei de-a doua infracţiuni şi până la judecarea definitivă a acesteia. acea pedeapsă nu mai poate fi luată în considerare la determinarea primului termen al micii recidive. De asemenea nu va exista recidivă dacă noua infracţiune a fost săvârşită după executarea unei pedepse mai mari de 6 luni închisoare. ea înlătură sau face să dispară starea de recidivă existentă până la amnistie. însă. în ipoteza în care amnistia infracţiunii anterioare intervine înaintea săvârşirii celei de-a doua infracţiuni. ea împiedică însăşi naşterea stării de recidivă. ar fi urmat să constituie cel de-al doilea termen al recidivei. instanţa sesizată cu judecarea acesteia. 24 25 V. Dacă infracţiunea pentru care infractorul a suferit condamnarea anterioară a fost amnistiată şi prin urmare a antrenat înlăturarea executării pedepsei. astfel că nu mai poate constitui primul termen al recidivei.38 alin. Starea de recidivă ia naştere din momentul săvârşirii celei de-a doua infracţiuni. aplicată ca pedeapsă rezultată pentru un concurs de infracţiuni. constatând că infracţiunea anterioară a fost între timp amnistiată nu mai poate reţine starea de recidivă.. 25 iar dacă pentru vreuna din cele trei pedepse la care se referă art. ce astfel . p. nr. a Cod penal se referă la faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală nouă.37 Cod penal a intervenit amnistia care face ca pedeapsa anterioară să-şi piardă caracterul de antecedentă penală. 376.1 lit. p. Când amnistia intervine. în „Revista Română de Drept”. nr. cit.38/1976. Tribunalul Judeţean Neamţ. prevăzută de art. 27 . format din două infracţiuni (una sancţionată cu 7 luni. care constituia cel de-al doilea termen. De aceea. Decizia penală. Hotărârile de condamnare privitoare la faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală O altă condiţie negativă a recidivei.În literatura penală24 s-a arătat că raţiunea acestei condiţii negative constă în faptul că infracţiunile care intră în structura recidivei trebuie să-şi păstreze relevănţa penală concretă şi la data stabilirii stării de recidivă.11/1970.

Faptul că o infracţiune nu mai este prevăzută de legea penală. în legătură cu dezincriminarea faptei pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă. a măsurilor de siguranţă şi a măsurilor educative pronunţate în baza legii vechi.104/1992 şi 140/1996) potrivit cărora fapta cu o gravitate scăzută faţă de care nu este necesară aplicarea unor pedepse pot fi sancţionate de către instanţa de judecată ca o sancţiune administrativă. trebuie să distingem anumite situaţii. 91 şi 98 Cod penal (modificate prin Legile nr. deşi din actele cauzei rezultă că a fost condamnat anterior pentru săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei.03.Lege nr.38 alin 1 lit. Dacă infractorul săvârşeşte o nouă infracţiune după o condamnare definitivă.90. nr. Astfel.12 Cod penal care se referă la retroactivitatea legii penale de dezincriminare.1/1994. 28 . p. b Cod penal. precum şi pentru asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. Una dintre aceste consecinţe ar fi fost şi aceea că ar fi putut da naştere stării de recidivă în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni şi înlăturând-o face să dispară starea de recidivă. Dispoziţia art. înseamnă ceea ce se numeşte „abolitio criminis”. adică scoaterea unei fapte din sfera ilicitului penal. În situaţia în care dezincriminarea apare după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu reţinerea stării de recidivă.37 lit. decizia penală.1993 în „Dreptul”.A. nu înlocuirea răspunderii penale cu o răspundere administrativă în condiţiile prevăzute de art. asocierea având drept scop tocmai infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei. c Cod penal. executată sau nu. este consecinţa principiului înscris în art. 115. dezincriminată prin Decret . în ipoteza în care. precum şi a tuturor consecinţelor penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte.221-234 Cod penal cu aplicarea art. dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă şi determină încetarea executării pedepselor. Neexistând recidivă se creează şi posibilitatea aplicării dacă este cazul a actelor de amnistie şi graţiere.9/1989. se va înlătura starea de recidivă cu consecinţa micşorării corespunzătoare a pedepsei. pentru o faptă care a fost dezincriminată va fi considerat infractor primar. 26 Tribunalul judeţean Constanţa. ea împiedică însăşi naşterea stării de recidivă. nr. legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche.Prin expresia „fapte care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală” nu se înţelege altceva decât faptele scoase din sfera ilicitului penal ca urmare a dezincriminării pure şi simple (abrogare a normelor de drept penal expresă sau tacită) a faptelor respective.280/25. 26 În speţă în mod greşit inculpatul R. Potrivit acestui text. care consacră acest caz de excludere a stării de recidivă. dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. legea de dezincriminare apare înainte de a se săvârşi o nouă infracţiune.

împiedicând astfel. trebuie admis că reabilitarea pentru prima condamnare. 8. b. În reglementarea acestei condiţii. condamnatul să nu fi săvârşit o nouă infracţiune (pentru reabilitarea de drept) Să nu fi suferit o nouă condamnare şi să fi avut o conduită care să justifice acordarea reabilitării (pentru reabilitarea judecătorească)27 Avându-se în vedere aceste cerinţe de care sunt condiţionate una sau alta dintre cele două forme de reabilitări. care stă la baza recidivei. face să dispară ideea de perseverenţă infracţională.Hotărârile de condamnare pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare Textul art. 27 V. Spre deosebire de legislaţia penală anterioară. ideea de perseverenţă infracţională care stă la baza reglementării stării de recidivă ar fi greu de susţinut în cazul în care a doua infracţiune s-ar comite la un interval de timp îndelungat de la condamnarea anterioară. ultim Cod penal consacră ultima condiţie negativă a recidivei şi anume aceea că pentru condamnarea anterioară „să nu fi intervenit reabilitarea sau să nu se fi împlinit termenul de reabilitare”.6/1969.38 Cod penal (pentru a înlătura starea de recidivă) este necesar să intervină pentru condamnarea respectivă înainte de săvârşirea celei de-a doua infracţiuni. În prima ipoteză fiind vorba de o condamnare pentru care a intervenit reabilitarea. Observăm că acest ultim caz de excludere a stării de recidivă are în vedere două ipoteze distincte: Condamnarea pentru care a intervenit reabilitarea Condamnarea pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare. p. de următoarele cerinţe: În cursul termenului de reabilitare. RĂMUREANU: Recidiva în reglementarea noului Cod penal. interdicţiile şi încăpacităţile care decurg din condamnare”.38 alin. interval scurs de la executarea primei condamnări de la graţiere sau prescrierea acesteia. însăşi naşterea recidivei. deoarece starea de recidivă ia naştere în momentul săvârşirii noii infracţiuni nu în acela al condamnării inculpatului pentru noua infracţiune. nr. Codul penal actual reglementează atât reabilitarea judecătorească cât şi reabilitarea de drept. a. este firesc ca starea de recidivă să nu se poată întemeia pe acesta. în „Revista Română de Drept”. în a doua ipoteză (împlinirea termenului de reabilitare) s-a avut în vedere că trecerea unui anumit interval de timp cerut de lege pentru acordarea reabilitării. 29 . legea noastră penală a pornit de la principiul potrivit căruia recidiva nu este perpetuă şi. pentru a produce consecinţele prevăzute de art. deci. Realizarea ambelor forme ale reabilitării este condiţionată însă. deoarece „reabilitarea face să înceteze toate decăderile.

a Tribunalului judeţean Dolj. în literatura penală s-a propus să se prevadă în mod expres în cuprinsul art. afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri sau când instanţa constată că cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare.135 şi 137 Cod penal.11/1971. odată cu trecerea termenului prevăzut de lege (3 ani) şi cu respectarea condiţiilor impuse. comite o nouă infracţiune. 30 . iar dacă dimpotrivă.666/1971. A avut o bună conduită. nr. reabilitarea se obţine nu ope leges şi nu ope judicii.38 alin ultim Cod penal condiţionează înlăturarea stării de recidivă de trecerea unui interval de timp prevăzut de lege. Dispoziţia potrivit căreia starea de recidivă nu poate subzista dacă s-a împlinit termenul de reabilitare. 128-134.38 alin ultim Cod penal nu reprezintă o derogare de la prevederile legale referitoare la reabilitare. în situaţia condamnărilor pentru care s-a împlinit 28 Nota (II) la Decizia penală nr.În legătură cu înţelesul celei de-a doua ipoteze în literatura de specialitate 28 s-a exprimat punctul de vedere potrivit căruia legea are în vedere doar reabilitarea judecătorească. Pentru acesta. prima condamnare nu se va lua în calcul pentru reţinerea stării de recidivă. A achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat.sau în privinţa cărora sunt îndeplinite condiţiile reabilitării”. În ipoteza reabilitării judecătoreşti. în „Revista Română de Drept”. ceea ce este lipsit de echitate şi nici nu a stat în intenţia legiuitorului. priveşte doar reabilitarea de drept fiindcă în cazul acesteia odată cu trecerea termenului prevăzut de lege ( 3 ani). textul art. reabilitarea operează în virtutea legii fără a fi necesară o hotărâre judecătorească dată în acest sens. întrucât în ipoteza reabilitării de drept. Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat îndeplineşte următoarele condiţii: Nu a suferit o condamnare în intervalul prevăzut în art. p..38 alin 2 Cod penal. Când instanţa constată că nu este îndeplinită condiţia de la lit. dar acesta nu se datoreşte relei credinţe a condamnatului poate dispune reabilitarea.135 Îşi are asigurată existenţa prin muncă sau alte mijloace oneşti. În caz contrar ar însemna că în situaţia în care fostul condamnat nu mai săvârşeşte o nouă infracţiune trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de lege pentru a fi reabilitat. nefiind necesar ca fostul condamnat să fi pus în mişcare procedura de reabilitare şi acesta să fie acordată pe cale judecătorească. cu toate că în afără termenului celelalte condiţii nu au fost îndeplinite. considerăm că este necesar să fie îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute în art. Deci. Ca urmare dispoziţia art.. „. d. precum şi în cazul în care are vârsta de fi pensionat sau este încăpabil de muncă. În această situaţie.

termenul de reabilitare curge de al împlinirea duratei pedepsei şi nu de la data liberării condiţionate. este vorba exclusiv de termenul prevăzut de lege pentru reabilitarea de drept (art. Condamnarea anterioară reprezintă doar premisa care lasă deschisă posibilitatea naşterii sale. Decizia. pedeapsa se consideră executată la această dată. în „Revista Română de Drept”.termenul de reabilitare. 30 Tribunalul Suprem.10/1973. p. 1. MUNTEANU: Înlăturarea stării de recidivă prin împlinirea termenului de reabilitare în cazul unor condamnări succesive. care formează cel de-al doilea termen al său.135 Cod penal are efect întreruptiv. în literatura penală 29 a fost exprimat punctul de vedere potrivit căruia orice condamnare intervenită înăuntrul termenului de reabilitare prevăzută de art.2. p. În practica judiciară30 şi în literatura de specialitate31 a fost exprimat şi punctul de vedere contrar. 31 M. CONDIŢIILE CELUI DE-AL DOILEA TERMEN În ce priveşte cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii condiţiile de existenţă sunt următoarele: Săvârşirea unei noi infracţiuni Starea de recidivă presupune prin însăşi definiţia sa ca după o condamnare definitivă făptuitorul să săvârşească o nouă infracţiune intenţionată. deoarece potrivit art. p. 372. Ea apare odată cu săvârşirea celei de-a doua infracţiuni. rămas izolat potrivit căruia considerarea unui infractor ca recidivist nu se poate face decât în momentul judecării şi condamnării sale pentru noua infracţiune şu nu în momentul săvârşirii acestuia. deoarece nu comiterea unei infracţiuni este determinantă pentru aplicarea 29 I. VOICU: notă la Judecătoria Constanţa. făptuitorul devine recidivist la data săvârşirii celei de-a doua infracţiuni intenţionate şi nu la data condamnării pentru această infracţiune. de la data actului de graţiere. 153 şi urm.8/1971. sentinţa penală nr. Referitor la situaţia unor condamnări succesive.134 Cod penal) a cărui împlinire duce la intervenirea automată a reabilitării. de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei sau de la data când s-a prescris.136 Cod penal. Deci. iar în caz de graţiere totală sau de graţiere a restului de pedeapsă.4215/1969 în „Revista Română de Drept” nr. în „Culegere de decizii”. Pentru cei liberaţi condiţionat. 31 . astfel încât un nou termen de reabilitare va începe să curgă de al data executării ultimei pedepse şi va fi calculat în raport cu pedeapsa cea mai gravă. Termenele de reabilitare (de drept şi judecătorească) încep să curgă potrivit art.1172/1968. 98. nr. nr.61 Cod penal.

de pildă cele privind modificări de pedeapsă ca urmare a aplicării circumstanţelor agravante (art. prevăzută de art. 4 Cod penal nu poate constitui cel de-al doilea termen al recidivei. atenuante (art. deoarece pedeapsa prevăzută de acest text de lege este închisoarea de la o lună la trei luni sau amendă. este cea cuprinsă între limitele prevăzute de art.41 alin. În sprijinul acestei teze. 2 Cod penal) ori la pluralitatea intermediară (art. o tentativă pedepsibilă sau un fapt de participaţie ca autor. În legătură cu înţelesul noţiunii de „pedeapsă prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită” în literatura juridică s-a pus problema de a şti dacă în cazul în care noua infracţiune a rămas în fază de tentativă se ia în considerare pentru stabilirea stării de recidivă pedeapsa din textul încriminator prevăzută pentru infracţiunea consumată sau cea cuprinsă între limitele reduse.74 şi 76 Cod penal) ori a prevederilor referitoare la concursul de infracţiuni (art.dispoziţiilor legale referitoare la recidivă ci condamnarea infractorului pentru infracţiunea săvârşită. 2 Cod penal. nu pot constitui al doilea termen al recidivei infracţiunile săvârşite din culpă şi infracţiunile săvârşite cu intenţie pentru care legea prevede o pedeapsă a închisorii mai mică sau egală cu un an. La determinarea pedepsei prevăzută de lege nu se va avea în vedere decât textul încriminator.75 Cod penal). În actuala reglementare. pentru că numai în cazul săvârşirii unor infracţiuni cu intenţie se poate vorbi de o perseverenţă infracţională a recidivistului. Dacă.21 alin.21 alin. următoarele argumente: 32 . Potrivit art.40 Cod penal). în principal. cel de-al doilea termen al recidivei poate fi o faptă consumată. legea are în vedere natura şi durata pedepsei pronunţate de instanţă. în privinţa celui de-al doilea termen legea se referă la pedeapsa abstractă prevăzută în norma încriminatoare şi nu la cea individualizată de instanţă. instigator sau complice. Nu se va ţine seama de împrejurări ce ţin de individualizarea pedepsei.2 Cod penal. S-a susţinut că pedeapsa ce ar urma să se ia în considerare pentru stabilirea recidivei în cazul în care cea de-a doua infracţiune se află în faza tentativei.144 Cod penal care prevede ce se înţelege prin expresia „săvârşirea unei infracţiuni”. în ceea ce priveşte primul termen. cum sunt.271 alin. Cerinţa ca infracţiunea ulterioară să fie săvârşită cu intenţie a permis restrângerea sferei recidivei la infracţiunile săvârşite cu această formă de vinovăţie.73. au fost aduse. Infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti prevăzută de art.34 Cod penal) sau la infracţiunea continuată (art.

Pentru reţinerea stării de recidivă cel de-al doilea termen poate consta şi într-o infracţiune intenţionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an sau amendă. În acest caz. Decizia penală nr. 2 prevede că tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracţiunea consumată). Noua infracţiune comisă nu constituie recidivă decât dacă ea este juridic independentă de prima.21 alin. ea va trebui să fie luată în considerare ca al doilea termen al recidivei. Starea de recidivă se examinează şi se stabileşte în raport cu fiecare infracţiune în parte. Ca atare. astfel încât sancţiunea acesteia nu ar putea fi asimilată cu cea prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată.33 Constituie condiţie de existenţă a recidivei şi caracterul independent al infracţiunii. fiecare infracţiune concurentă poate constitui al doilea termen al unei recidive dacă pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de un an sau pedeapsa detenţiunii pe viaţă. 33 . alternativ cu cea privativă de libertate. 2/1994. Fiind încriminată separat de infracţiunea consumată cu un conţinut legal şi limite de pedepse diferite. secţia a I-a sentinţa penală nr.în „Dreptul” nr. În literatura juridică şi practica judiciară s-a mai discutat şi problema existenţei stării de recidivă atunci când după o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. fie dintr-un concurs de infracţiuni. deoarece în verificarea cerinţei ca pentru cea de-a doua infracţiune legea să prevadă pedeapsa închisorii mai mare de un an. se ia în considerare maximul special al pedepsei privative de libertate. 88. tribunalul judeţean Braşov. p. cit. ceea ce interesează este doar ca pedeapsa prevăzută de lege să fie mai mare de un an sau detenţiunea pe viaţă. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune intenţionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an alternativ cu amenda. nu trebuie să fie o 32 33 M. 366. Cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii poate consta fie dintr-o singură infracţiune. p. Tribunalul municipal Bucureşti..06. 311.Tentativa este încriminată distinct faşă de infracţiunea consumată.497/15. cu un tratament sancţionator specific în raport cu gradul de pericol social abstract (art.124/1974. „astfel ar însemna ca tentativa să nu poată constitui al doilea termen al recidivei deşi este infracţiune şi nu este exclusă prin prevederile art. în Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1969-1975. chiar dacă pedeapsa concret aplicată de instanţă ar fi cea pecuniară.32 Legea se referă la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită fără să facă nici o precizare cu privire la forma acesteia (consumată sau tentată) şi tentativa este infracţiune conform art. dacă pedeapsa prevăzută pentru ea este mai mare de 1 an. prevăzută de lege ca pedeapsă principală.1993. BASARAB: op. p. care formează al doilea termen al recidivei faţă de prima condamnare.144 Cod penal în cazul în care noua infracţiune a rămas în fază de tentativă nu se poate avea în vedere decât pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta nu pentru cea consumată.38 Cod penal.

p. În literatura penală română şi în practica judiciară. BIRO: Starea de recidivă în cazul infracţiunilor săvârşite în timpul liberării condiţionate. p. fiind aptă de a genera starea de recidivă.GH. iar pe de altă parte pe dispoziţiile art. Noua infracţiune să fie intenţionată sau praeterintenţionată Pentru existenţa celui de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii. 34 . Nu se poate accepta teza că infracţiune de evadare nu poate constitui al doilea termen al recidivei postcondamnatorii în cazul în care condamnatul evadat nu săvârşeşte nici o infracţiune în stare de evadare. nu poate constitui al doilea termen al recidivei. 34 L. Prin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică a recidivei.37 alin. evadarea formează al doilea termen al recidivei postcondamnatorii întrucât infracţiunea este intenţionată şi este pedepsită cu închisoare mai mare de 1 an. deoarece este săvârşită de infractor tocmai pentru a se sustrage consecinţelor acestor condamnări. acceptând opinia după care în cazul săvârşirii unei infracţiuni în stare de evadare. De aceea.34 care califică o astfel de situaţie ca fiind recidivă postcondamnatorie se consideră în mod justificat că. prin pedeapsa anterioară se înţelege pedeapsa ce se execută cumulată cu pedeapsa aplicată pentru evadare. 126. perseverenţă care nu este posibilă decât în ipoteza infracţiunilor săvârşită cu intenţie.consecinţă a primei condamnări sau infracţiunea care a motivat această condamnare. În cazul infracţiunilor săvârşite cu forma de vinovăţie cunoscută în literatura juridică sub denumirea de praeterintenţionate (intenţie depăşită) autorul prevede şi doreşte un anumit rezultat. în măsura în care sunt întrunite condiţiile legii privind primul şi al doilea termen al ei.5-6/1994. punctul de vedere potrivit căreia săvârşirea numai a infracţiunii de evadare nu configurează starea de recidivă postcondamnatorie.2/1971. constând în aceea de a exprima perseverenţa infracţională a făptuitorului recidivist. noua infracţiune trebuie săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. în „Revista Română de Drept” nr. S-a întemeiat.39 alin. 102. primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa care se execută cumulată cu pedeapsa aplicată pentru evadare. Dimpotrivă. statuează că „în cazul săvârşirii unei infracţiuni după evadare. 1 Cod penal). MATEUŢ: Sancţionarea recidivei postcondamnatorii în „Dreptul” nr. şi de aceea a prevăzut un tratament juridic mai sever. fiind în legătură cu executarea unei condamnări anterioare. pe de o parte şi pe textul legal care prevede că a doua infracţiune se poate săvârşi „şi în stare de evadare” (art. care o perioadă îndelungată de timp a subscris al această opinie. în această opinie se consideră că infracţiunea de evadare.” Potrivit altui punct de vedere. 3 Cod penal care reglementează regimul de sancţionare a recidivei postcondamnatorii. Evadarea este o infracţiune ce indică un grad de pericol social ridicat al condamnatului care a săvârşit-o.

144 Cod penal „săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă. precum şi participaţia la comiterea acestora ca autor. 35 . p. Al doilea termen al recidivei poate consta şi din amendă când este prevăzută alternativ cu închisoarea mai mare de un an. În acest caz.”35 Codul penal prevede expres că se va lua în considerare pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune şi nu pentru infracţiunea consumată. gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă în pedeapsa prevăzută de lege. 67. care a determinat o restrângere a sferei de aplicare a recidivei la infracţiunile de o anumită gravitate. instigator sau complice. deoarece legea face referire la pedeapsa legală şi nu la cea judiciară. Prin instituirea acestei condiţii starea de recidivă este stabilită prin lege şi nu de către instanţă. De asemenea în conformitate cu art. deşi putea şi trebuia să-l prevadă.6/1973. Prin această condiţie se subliniază ideea că perseverarea pe cale infracţională a infractorului recidivist se probează prin intenţia cu care se săvârşeşte infracţiunile. secţia penală. chiar dacă instanţa judecătorească va aplica în concret o pedeapsă sub un an. deoarece pedeapsa care se are în vedere este aceea prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă. care doar o constată. iar faţă de rezultatul mai grav produs infractorul se află în culpă fără prevedere deoarece nu a prevăzut acest rezultat mai grav.262/1975 în „Revista Română de Drept” nr.8/1977. Totodată. Decizia nr. după caz într-o variantă agravată sau atenuată. Legea are în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune în configuraţia tipică a acesteia sau. 35 Tribunalul Suprem. deoarece legiuitorul se referă la pedeapsa legală. potrivit art. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită din nou să fie închisoare mai mare de un an Această condiţie a fost introdusă în Codul penal prin modificarea adusă acestuia prin Legea nr.dar prin fapta sa intenţionată se produce un rezultat mai grav decât cel pe care l-a prevăzut. noţiunea de infracţiune având o sferă mai largă. dacă ea a fost aplicată. Noţiunea de infracţiune este mai largă decât aceea de infracţiune consumată.144 Cod penal. La stabilirea stării de recidivă nu se va lua în considerare doar maximul pedepsei prevăzut de lege pentru infracţiunea consumată. va exista stare de recidivă. Spre deosebire de primul termen. a cărei gravitate se exprimă în pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească. intenţia făptuitorului a fost depăşită.39 Cod penal există recidivă postcondamnatorie şi în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune este detenţiunea pe viaţă. potrivit art. incluzând.

o agravare a pedepselor în raport cu numărul recidivelor. Dacă cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii constă într-un concurs de infracţiuni. fără a arăta în mod expres dacă este sau nu alternativă cu amenda.Într-adevăr legea stabileşte condiţia ca pentru a doua infracţiune legea să prevadă pedeapsa închisorii mai mare de un an. s-a arătat că termenul pluralitate de recidive desemnează existenţa mai multor infracţiuni concurente săvârşite în condiţiile recidivei postcondamnatorii. În intenţia acestui punct de vedere mai invocăm şi argumentul rezultat din natura juridică a recidivei. p. VASILIU. infracţiunea concurentă respectivă constituie al doilea termen al recidivei. s. T. Însă acesta nu însemnă că al doilea termen al recidivei nu ar putea consta şi într-un concurs de infracţiuni. BASARAB: op. cit. cit. 276. În literatura penală37 s-a subliniat că dreptul nostru penal nu cunoaşte instituţia pluralităţii de recidive sau a multirecidivei (a recidivei progresive).a. existenţa unor situaţii de dublă sau multiplă recidivă. în modalitatea recidivei postcondamnatorii. p. fiecare infracţiune concurentă constituie al doilea termen alunei recidive distincte. 4 Cod penal. 311. C. p. acesta din urmă va 36 37 M. 231-232. Pentru existenţa stării de recidivă nu prezintă importanţă numărul.. care este o cauză de agravare personală a pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după o condamnare definitivă şi care trebuie avută în vedere la stabilirea sancţiunii indiferent dacă termenul secund al recidivei este constituită dintr-o singură infracţiune sau dintr-o pluralitate infracţională. admiţând uneori.39 alin. În această ipoteză. cit. Starea de recidivă trebuie verificată în raport cu fiecare infracţiune în parte. care reprezintă fiecare în parte cel de-al doilea termen al recidivei. gravitatea sau natura infracţiunilor săvârşite (care formează al doilea termen al recidivei postcondamnatorii) ceea ce înseamnă că este suficient ca cel puţin pentru una din infracţiunile concurente să fie îndeplinite condiţiile celui de-al doilea termen al recidivei. În cazul în care făptuitorul săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni aflate în concurs. În acest context.36 În literatura penală a fost exprimat punctul de vedere potrivit căruia al doilea termen al recidivei nu poate fi constituit decât dintr-o singură infracţiune. care înseamnă mai multe recidive independente ce generează pe plan sancţionator. deoarece ceea ce se cere pentru infracţiunea aflată în concurs.: op. întrucât legea a avut în vedere şi posibilitatea aplicării amenzii celui de-al doilea termen al recidivei după cum rezultă din dispoziţiile de sancţionare al recidivei postexecutorii cuprinse în art. această soluţie nu poate fi acceptată în condiţiile reglementării actuale a recidivei. cu toate acestea. să fie mai mare de un an sau detenţiunea pe viaţă. care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege. BULAI: op.. pentru ca infractorul să dobândească statutul de recidivist. 36 .

iar ulterior acestei condamnări se săvârşeşte o singură infracţiune.37 lit. La fel se va proceda şi în cazul în care stările în care se săvârşesc infracţiunile care constituie cel de-al doilea termen au o natură juridică diferită (parţial în stare de recidivă postcondamnatorie şi parţial în recidivă postexecutorie ori atât recidive postcondamnatorii cât şi recidive postexecutorii). data împlinirii duratei integrale a pedepsei fiind 17. existenţa stării de recidivă seva examina în raport cu fiecare dintre infracţiunile concurente săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie. Ed. de pildă. În speţă.1980.37 lit. 1970 39 Judecătoria Sibiu. În această situaţie însă. aplicată pentru infracţiunea de tâlhărie. 38Astfel în raport cu infracţiunile săvârşite în condiţiile prevăzute de art. la data de 02. Decizia nr. În ipoteza când primul termen al recidivei. Mateuţ: Recidiva în teoria şi practica dreptului penal.134. a Cod penal (înainte de începerea executării.04. Lumina Lex.46 37 . în „Revista Română de Drept” nr. p. a Cod penal se referă la situaţia tipică caracterizată prin aceea că prima condamnare a fost pronunţată pentru săvârşirea unei singure infracţiuni. în raport cu infracţiunile săvârşite în ulterior criteriului distinctiv fiind dat de momentul comiterii infracţiunii care reprezintă cel de-al doilea termen al recidivei. în timpul executării sau în stare de evadare) se va reţine starea de recidivă postcondamnatorie. 37 lit. cât şi pentru unele infracţiuni săvârşite după această dată. p. iar în raport cu infracţiunile săvârşite în condiţiile art.1997.06. sentinţa penală nr. fie cel secund. 2304/27.1970 în „Culegeri de decizii”. adică ar consta dintr-un concurs de infracţiuni.A. a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei de 2 ani închisoare. După data liberării condiţionate el a săvârşit mai multe infracţiuni de furt calificat. s-a reţinut că inculpatul D.1979. sunt constituiţi nu din infracţiuni singulare ci din pluralităţi de infracţiuni. iar la stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune în parte se va ţine seama de starea de recidivă. b Cod penal (după executarea pedepsei sau considerarea ei ca executată potrivit legii se va reţine starea de recidivă postexecutorie. în acelaşi sens Tribunalul suprem.37 lit.04.avea ca obiect stabilirea pedepsei comune pentru mai multe infracţiuni săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie. Faţă de aceste considerente în literatura de specialitate s-a apreciat ca fiind greşită soluţia instanţei39 care a făcut aplicarea prevederilor art. a Cod penal atât pentru infracţiunile săvârşite în perioada dintre data liberării condiţionate şi data expirării duratei pedepsei.769/1980. Desigur că art. fiind posibil. cât şi al celei postexecutorii. 4 infracţiuni în 38 Gh. şi anume: o infracţiune în luna august 1979. secţia penală. care au ca prim termen aceeaşi condamnare. nu are importanţă dacă pedeapsa anterioară este aplicată pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni şi la fel aceleaşi reguli ale concursului de infracţiuni îşi găsesc aplicare în mod corespunzător şi în cazul în care cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii ar fi multiplu. ca una şi aceeaşi condamnare să constituie atât primul termen al recidivei postcondamnatorii. 10/1981.

în acelaşi timp. ambele forme ale recidivei. cât şi recidivă postexecutorie prevăzută de art. pentru că au mai fost aplicate o dată cu ocazia pronunţării pedepsei pentru cea de-a doua infracţiune. în practică judiciară s-a decis că dacă inculpatul. şi o infracţiune în luna iulie 1980. prevăzută de art. atât în stare de recidivă postexecutorii.37 lit.182 Cod penal şi după executarea (în anul 1977) a pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de furt calificat.04. 5 infracţiuni în luna iunie 1980. sunt întemeiate. Instanţa a reţinut atât starea de recidivă postcondamnatorii prevăzută de art.37 lit. Într-o altă speţă40s-a reţinut că inculpatul P.294/1980 în „Revista Română de Drept” nr. I. în acelaşi timp. Pentru prima infracţiune instanţa trebuia să reţină starea de recidivă postcondamnatorie iar pentru celelalte infracţiuni. fiind îndeplinite condiţiile de existenţă al acesteia. s-ar părea că dispoziţiile recidivei postexecutorii nu mai sunt aplicabile. infracţiunea de furt calificat în paguba avutului obştesc.10/1989. recidivă postexecutorie. în raport cu cea de-a doua. În acest caz. Considerăm că nu este corect procedeul instanţei deoarece nu a făcut distincţie între infracţiunea săvârşită în intervalul cuprins între data liberării şi data împlinirii duratei pedepsei şi infracţiunile săvârşite ulterior acestei din urmă date. cât şi o recidivă postcondamnatorii. ori a unor „plurirecidive” cum sunt cunoscute în literatura de specialitate şi jurisprudenţă este evidenţiată însă. cu ocazia ultimei infracţiuni. şi. faţă de prima condamnare. b Cod penal şi pentru un număr de 9 infracţiuni săvârşite după data împlinirii duratei pedepsei. după ce beneficiază de graţiere pentru o pedeapsă mai mare de 6 luni. Faţă de executarea celeilalte pedepse. dacă sunt îndeplinite condiţiile legale a ambelor forme de recidivă raportat la noua infracţiune. în timpul executării pedepsei de 1an şi 2 luni închisoare cu obligare la muncă corecţională. în acele situaţii în care o infracţiune este săvârşită. a săvârşit la data de 04. a. a fost condamnat pentru săvârşirea altei infracţiuni şi în timpul executării pedepsei a săvârşit din nou o infracţiune va exista atât o recidivă postexecutorie. Existenţa unor „recidive multiple”. De pildă. în 40 Tribunalul judeţean Sibiu.. în situaţia în care atunci când s-a stabilit pedeapsa pentru a doua infracţiune (primul termen al recidivei postcondamnatorii) s-a reţinut şi starea de recidivă postexecutorie faţă de prima infracţiune (pentru care infractorul a fost condamnat definitiv şi a executat pedeapsa).1980. În literatura penală s-a considerat în mod just că soluţia instanţelor în sensul reţinerii. aplicată pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă.37 lit.45 38 . Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. stării de recidivă postexecutorii i s-a dat eficienţă o dată s-a considerat. Decizia penală nr. În jurisprudenţă şi în literatură s-a pus problema dacă se pot reţine. deci. b Cod penal. în mod pregnant.luna mai 1980. p.

Această ipoteză se realizează când. secţia penală. literatura penală şi practica judiciară sunt unanime în a considera că dacă infracţiunile concurente au fost săvârşite în stare de recidivă postexecutorie instanţa este obligată să o constate cu privire la fiecare dintre acestea şi să-i dea eficienţa juridică prevăzută de lege. de pildă.453 Cod penal sau a suspendării executării hotărârii în cadrul căilor de atac extraordinare (contestaţia în anulare. iar faptul că cea de-a doua condamnare a fost pronunţată cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie faţă de prima.1994 în „Dreptul” nr. decizia nr. nefiind vorba de o dublă sancţionare pentru aceeaşi faptă. nu constituie un impediment. În susţinerea acestei păreri s-a invocat asemănarea dintre instituţia recidivei postcondamnatorii şi cea a concursului de infracţiuni. se pot reţine ambele forme de recidivă.1. recursul în anulare) A doua situaţie prevăzută de lege constă în acea că infracţiunea se poate săvârşii în timpul executării pedepsei.1 şi 2 raportat la art.37 alin. revizuirea. deci. lit. Este posibil ca infractorul să se fi sustras de la executarea pedepsei. în timpul întreruperii executării unei pedepse mai mari de 6 luni închisoare. 37 lit. pedepsită de lege cu mai mult de 1 an închisoare. sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 şi 38 Cod penal. deci fără a se sustrage de la executare. făptuitorul săvârşeşte noua infracţiune în intervalul de timp dintre momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi privarea de libertate în vederea executării pedepsei. Infracţiunea trebuie să fie săvârşită înainte de începerea executării pedepsei anterioare în timpul executării acesteia sau în stare de evadare Este necesar ca săvârşirea unei noi infracţiuni să aibă loc în intervalul dintre data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare pentru infracţiunea anterioară şi data executării complete a pedepsei sau când aceasta este considerată executată. Şi în această ipoteză se pot distinge mai multe ipoteze: Când făptuitorul săvârşeşte infracţiunea în timpul executării efective a pedepsei (într-un loc de deţinere) Când infracţiunea se comite în perioada pentru care s-a obţinut întreruperea executării pedepsei în condiţiile art. Instanţa a decis că în cazul săvârşirii unui infracţiuni intenţionate .39 alin. Ori. a Cod penal. 1169/02. infracţiunea trebuie să se săvârşească înainte de a expira termenul de prescripţie a executării şi. 455 Cod procedură penală41 41 Curtea Supremă de Justiţie. Săvârşirea infracţiunii înainte de începerea executării pedepsei mai este posibilă şi în ipoteza amânării executării pedepsei în condiţiile art. în ceea ce priveşte concursul de infracţiuni. evident.mod întemeiat. vor fi întrunite în acest caz condiţiile recidivei după executare (art.08. dacă sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. că în această ipoteză. însă în acest caz. 39 .7/1995. b Cod penal). adică în următoarele momente: prima situaţie este aceea în care cea de-a doua infracţiune se poate comite înainte de începerea executării primei condamnări.

TIMOFTE. precum şi în timpul executării pedepsei într-o închisoare militară (art.10/1982.59-61 Cod penal) şi graţierii condiţionate. adică după împlinirea duratei întregii pedepse în cazul în care graţierea intervine în timpul liberării condiţionate. fiind şi graţiată condiţionat şi. p. eventual. liberării condiţionate (art. bineînţeles dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege. iar dacă cea de-a doua infracţiu7ne s-a săvârşit după expirarea termenului de încercare al graţierii condiţionate. întrucât a interveni reabilitarea de drept.49-53. 40 . indiferent că a expirat sau nu termenul de încercare al graţierii condiţionate nu mai poate fi reţinută starea de recidivă. de la data adoptării decretului de graţiere. însă noua infracţiune este săvârşită după expirarea termenului de încercare al suspendării condiţionate. ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. sentinţa penală nr. Dacă.861-866 Cod penal). precum şi în timpul de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă până la împlinirea duratei pedepsei (art. noua infracţiune este săvârşită înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiţionate şi al graţierii condiţionate. iar cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune intenţionată înainte ca ambele termene de încercare ( cel al liberării condiţionate şi cel al graţierii) să se fi epuizat. deci. La fel.Când fapta se săvârşeşte în cursul termenelor de încercare ale suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. 42 Judecătoria Suceava.01. 1 Cod penal).62 alin.8611 alin. D. ea nu va avea nici o consecinţă asupra executării pedepsei. însă. La acesta se mai adaugă săvârşirea unei noi infracţiuni în timpul executării pedepsei închisorii la locul de muncă (art. este antrenată starea de recidivă postcondamnatorie. dacă sunt întrunite toate condiţiile acesteia. deoarece efectul graţierii producându-se ex nunc. de la acea dată se consideră pedeapsa executată. ulterior.42 Dacă. 2 Cod penal) În literatura penală s-a susţinut că.9/06. deoarece acesta este înlăturată prin efectul liberării.81-86 Cod penal). săvârşirea din nou a unei infracţiuni intenţionate se situează după ce întreaga perioadă de liberare condiţionată s-a epuizat. cea executorie. PAVEL ÎN „Revista Română de Drept” nr. dar mai înainte de expirarea termenului de încercare al suspendării condiţionate. s-a considerat că în cazul în care în timpul liberării condiţionate a intervenit graţierea condiţionată.1982 cu note de V. potrivit legii. ceea ce înseamnă că nu poate fi antrenată nici starea de recidivă postcondamnatorie ci. există stare de recidivă postexecutorie şi nu postcondamnatorie. în ipoteza în care condamnarea anterioară constă într-o pedeapsă cu închisoarea pronunţată cu suspendarea condiţionată. există starea de recidivă postcondamnatorie dacă cel condamnat a săvârşit cea de-a doua infracţiune înainte de a fi expirat cele două termene de încercare şi au fost realizate şi celelalte cerinţe legale.867-8611 Cod penal) până la expirarea duratei pedepsei pentru care s-a aplicat această măsură.

a recidivei postcondamnatorii şi a pluralităţii intermediare (art. fiindcă dovedeşte că nu vrea să se reeduce. La fel.40 Cod penal). dacă se realizează starea de recidivă când infractorul comite o nouă infracţiune în timpul executării. Dacă recidiva postcondamnatorie există când persoana comite o nouă infracţiune înainte de executare. şi aceasta prezintă un grad de pericol social mai redus decât evadarea. şi de aceea a prevăzut un tratament juridic mai sever. care constă în cumularea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de evadare cu pedeapsa care se execută şi nu contopirea lor. a cărei periculozitate este mai ridicată. cu atât mai mult va exista când se săvârşeşte o infracţiune (evadarea) în timpul executării. întrucât infracţiunea este intenţionată şi este pedepsită cu închisoare mai mare de un an. 41 . alta decât evadarea. starea de recidivă trebuie să se realizeze şi când infracţiunea este evadarea.al doilea termen poate fi săvârşit şi în stare de evadare Evadarea este o infracţiune ce indică un grad de pericol social ridicat al condamnatului care a săvârşit-o. Evadarea formează al doilea termen al recidivei postcondamnatorii. care constituie regula concursului de infracţiuni. se poate susţine că.

CONDIŢII DE EXISTENŢĂ A RECIDIVEI MICI POSTCONDAMANTORII Recidiva mică postcondamnatorie există atunci când după condamnarea la cel puţin 3 pedepse cu închisoare până la 6 luni.CONDIŢIILE PRIMULUI TERMEN 42 .CAPITOLUL III 1. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an sau pedeapsa detenţiunii pe viaţă. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. 1.1.

cit. aplicată pentru întregul ansamblu infracţional. 43 pedepse cu închisoare până la 6 M. Condamnările pot să se refere la o singură infracţiune sau la un concurs de infracţiuni.43 Cele trei condamnări definitive trebuie să privească luni sau de 6 luni În ipoteza în care. dispare şi starea de recidivă.38 Cod penal nu există stare de recidivă ori de câte ori se va constata. legea neadmiţând în cazul micii recidive. legea. ci pedeapsa rezultată. BASARAB: op. Să nu fie vorba de condamnări care nu atrag starea de recidivă potrivit art. În literatura de specialitate. vreuna din condiţiile arătate în aceste dispoziţii. p. indiferent dacă pedeapsa pronunţată prin hotărârea de condamnare a fost sau nu executată. Condamnările pentru infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii (art. cere ca termenul prim să fie format în mod obligatoriu din cel puţin trei condamnări succesive. Toate condamnările trebuie să fie pronunţate de către instanţa judecătorească română.Pentru existenţa primului termen al recidivei mici postcondamnatorii sunt necesare următoarele condiţii: Să existe cel puţin trei condamnări definitive la pedeapsa închisorii În cazul în care o condamnare încetează de a mai fi un component al primului termen. 43 . În legătură cu această chestiune s-a pus problema dacă la mica recidivă postcondamnatorie trebuie să fie executate toate cele trei pedepse sau numai ultima. când unele întâmplări nefericite l-au condus la săvârşirea de infracţiuni. în legătură cu condamnarea definitivă.38 Cod penal Potrivit dispoziţiilor din art. 313. a Cod penal). desigur. deoarece în cazul recidivei mici. prin expresia „cel puţin trei pedepse cu închisoare”.. cele trei condamnări până la 6 luni sunt pronunţate pentru un concurs de infracţiuni. când personalitate lui era în formare. s-a subliniat că se poate ca toate trei să nu fie executate. recidiva internaţională.38 lit. nu pedepsele pentru infracţiunile concurente privite separat. se iau în considerare pentru stabilirea existenţei recidivei. dar este suficientă să nu fie executată doar ultima dintre ele sau una. O astfel de dispoziţie apare ca o protecţie a minorului de a fi degrevat pentru viitor de consecinţele unor fapte săvârşite în timpul minorităţii. Este necesar ca în compunerea primului termen al micii recidive postcondamnatorii să intre trei pedepse neexecutate. care nu trebuie să depăşească limita de 6 luni închisoare. dacă condamnările întrunesc şi celelalte condiţii cerute de lege pentru existenţa primului termen la micii recidive. pentru a exista primul termen al recidivei mici postcondamnatorii.

Condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare. să poată forma cu noua infracţiune o pluralitate.12 Cod penal. O astfel de dispoziţie a fost introdusă în Codul penal prin Legea nr. b Cod penal). Condamnările pentru faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni.Condamnările pentru infracţiunile săvârşite din culpă 8art. Pentru a forma primul termen al recidivei mici fapta trebuie să-şi păstreze relevănţa penală. în raport cu primul termen al recidivei poate fi înainte de începerea executării pedepselor contopite (iar rezultanta este de cel mult 6 luni). Excluderea sau înlăturarea stării de recidivă prin intervenţia amnistiei îşi are motivarea în ideea că infracţiunile ce intră în compunerea pluralităţii trebuie să aibă relevănţă penală. care este o pedeapsă tot de 6 luni ori mai mică. 1. ori în stare de evadare. ea înlătură consecinţele infracţiunii şi deci pluralitate de infracţiuni nu mai este prezentă. respectiv să constea din săvârşirea din nou a unei infracţiuni cu intenţie şi pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.6/1973 şi reflectă concepţiile moderne din criminologie potrivit cu care perseverenţa infracţională a infractorului recidivist nu poate fi probată decât prin intenţia cu care acesta săvârşeşte infracţiunile. a1 Cod penal). încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. Condamnările pentru infracţiuni amnistiate (art. în cazul în care legea e veche. toate consecinţele penale privitoare la aceste fapte.38 lit. adică să fie susceptibile de a produce consecinţe juridice. Textul art. CONDIŢIILE CELUI DE-AL DOILEA TERMEN Cel de-a l doilea termen al recidivei mici postcondamnatorii trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei. să se comită noua infracţiune 44 . în timpul executării acestuia sau în stare de evadare. Momentul în care se săvârşeşte noua infracţiune.38 lit.38 alin. ultim Cod penal consacră ultima condiţie a recidivei şi anume aceea că pentru condamnarea anterioară să nu fi intervenit reabilitarea sau să nu fi împlinit termenul de reabilitare. în timpul executării acesteia. Este posibil ca una sau două dintre cele trei pedepse să fi fost executate ori considerate ca executate şi mai înainte de începerea executării pedepsei pentru cea de-a treia infracţiune. Cum însă amnistia are drept efect stingerea răspunderii penale.2. ori potrivit art.

ca una şi aceeaşi condamnare să constituie primul termen atât al recidivei postcondamnatorii . a Cod penal.37 lit. Cluj. cât şi al celui postexecutorii. Bucureşti. astfel obţinută. în raport cu infracţiunile săvârşite ulterior. în această situaţie la stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune concurentă în parte se face abstracţie de starea de recidivă şi se aplică mai întâi reglementările privitoare la concursul de infracţiuni după care pedeapsa rezultată.46 reţinând că inculpatul M.10/1962 46 Judecătoria Arad.intenţionată şi pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. T. pedeapsa rezultată. GRADEA: Cu privire al aplicarea pedepsei în cazul unei pluralităţi speciale de infracţiuni.33 lit. 45 L. fiind posibil. În baza art.05.45 s-a susţinut că. partea generală.1293/19. de pildă. în „Justiţia nouă” nr. în timpul executării sau în stare de evadare) se va reţine starea de recidivă postcondamnatorie. În speţă. În literatura juridică şi practica judiciară dispoziţiilor referitoare ţinându-se s-a pus problema ordinii de aplicare a la recidivă şi concursul de infracţiuni şi anume. urmând ca apoi să aplice reglementarea privitoare al starea de recidivă. pe care a sporit-o cu 4 luni. BIRO: Curs de drept penal. Casa de editură şi presă „Şansa” SRL. 230. i-a aplicat următorul tratament juridic: a fixat o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu şi o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru infracţiunea de distrugere. în raport cu infracţiunile săvârşite în condiţiile prevăzute de art. se poate adăuga un C.37 lit. a săvârşit infracţiunile de violare de domiciliu şi distrugere aflate în concurs real după o condamnare definitivă la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru tentativă de tâlhărie. sentinţa penală nr.E. va fi contopită în condiţiile de aplicare a tratamentului sancţionator postcondamnatorii stabilind dintre cele spor până la 7 ani. până la maximul special. cu posibilitatea ridicării acesteia. MITRACHE: Drept penal român. a Cod penal (înainte de începerea executării. rezultând o 44 al recidivei două. b Cod penal (după executarea pedepsei sau considerarea ei ca executată potrivit legii) se va reţine starea de recidivă postexecutorie. seama de regimul de sancţionare al recidivei şi apoi să aplice tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni sau să rezolve mai întâi concursul. stabilind pedeapsa aplicabilă acestuia.1993. iar în raport cu infracţiunile săvârşite în condiţiile art. iar dacă acest maxim nu este îndestulător. 45 . dacă instanţa judecătorească trebuie să stabilească mai întâi pedepsele pentru fiecare infracţiune concurentă. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare. Într-o opinie. criteriul distinctiv fiind dat de momentul comiterii infracţiunii care reprezintă cel de-al doilea termen al recidivei. p. şi astfel să ia naştere recidiva mică postcondamnatorie. Astfel.44 În cazul în care stările în care se săvârşesc infracţiunile care constituie cel de-al doilea termen au o natură juridică diferită (parţial în stare de recidivă postcondamnatorie şi parţial în stare de recidivă postexecutorie). 1997.

.pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare. Ed. cit. În literatura juridică47 a fost exprimată şi opinia contrară potrivit căreia. II. 81. vol. C. BASARAB: op. 46 . în baza art. la stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune concurentă în parte se ţine seama de starea de recidivă făcându-se aplicarea mai întâi a dispoziţiilor referitoare la recidiva postcondamnatorie şi apoi a celor care guvernează materia concursului de infracţiuni. BULAI: Drept penal român. 47 M. după care. „Şansa”. p. partea generală.39 Cod penal a contopit această pedeapsă de 1 an 8 luni închisoare. 1992.

APLICAREA PEDEPSEI ÎN CAZUL RECIDIVEI MARI POSTCONDAMNATORII Aşa cum rezultă din ansamblul reglementărilor legale în vigoare (art.1.CAPITOLUL IV 1.37. 38 şi 39 Cod penal) ceea ce caracterizează recidiva ca formă a pluralităţii de infracţiuni este periculozitatea socială abstractă a infractorului recidivist. faţă de care condamnarea definitivă s-a dovedit insuficientă prin faptul că perseverează pe calea infracţionalităţii. 47 . APLICAREA PEDEPSEI ÎN CAZUL RECIDIVEI POSTCONDAMNATORII 1.

. executată sau nu. 309-310. aceasta se îndoia. după avertismentul dat printr-o condamnare definitivă pentru o infracţiune anterioară. în caz de recidivă. dar şi în limitarea sporului de pedeapsă în caz de agravare. cit. BULAI: op. va modifica numai răspunderea penală a participantului în persoana căruia sunt întrunite condiţiile necesare pentru 48 V. Agravarea. DONGOROZ: op. Prin atribuirea caracterului de cauză de agravare facultativă. propriu recidivei. deoarece nu constituie o împrejurare legată de faptă. Având acest caracter de circumstanţă personală. posibilitatea care exprimă numai în facultatea acordată instanţelor de a agrava sau nu pedepsele pentru infracţiunile săvârşite în stare de recidivă. cu mai multe posibilităţi de individualizare a pedepsei.T.48 În reglementarea tratamentului sancţionator al recidivei. p. „dacă pedeapsa prevăzută pentru cea de-a doua infracţiune era amenda. numărul şi gravitatea pedepselor anterioare. ci de persoana infractorului. 289-290. este determinată de realitatea că recidiva denotă din partea infractorului aflat în această situaţie un grad sporit de periculozitate socială. codul actual a adoptat un tratament sancţionator mai suplu. de condiţiile de săvârşire al acesteia. în toate situaţiile. p.Necesitatea instituirii unui tratament sancţionator agravat. dacă scopurile cu mobilurile sunt similare ori diferite. formă a pluralităţii de infracţiuni. ( În caz de recidivă. ţinând seama de infracţiunea săvârşită. durata de timp care a trecut de la condamnarea anterioară. neputându-se depăşi limitele impuse de art. De pildă. în Codul penal anterior. de gradul de pericol social al acesteia. 48 . p. era obligatorie în reglementările anterioare Codului penal actual. efectul agravant al stării de recidivă constă în aceea că pedeapsa celei de-a doua infracţiuni se ridică cu un grad mai sus. recidiva este o cauză de agravare personală şi nu reală. VASILIU: op. este o cauză personală de agravare a pedepsei facultativă şi nu obligatorie. putându-se chiar întrei) Prin dispoziţiile cuprinse în art.39 Cod penal.28 Cod penal. perseverează pe calea infracţionalităţii. Codul penal român a pornit de la concepţia potrivit căreia recidiva. De asemenea. fiindcă. în caz de participaţie efectele recidivei nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi. cit. potrivit art. cit. 80.80 Cod penal. Astfel. în funcţie de gradul de pericol social pe care îl prezintă infractorul recidivist (faptul dacă infracţiunile lezează sau nu acelaşi obiect juridic. de toate împrejurările care ţin de persoana infractorului şi de condamnarea anterioară. etc). instanţa va putea aplica o pedeapsă până la maximul special şi dacă acesta nu este îndestulător va mai putea aplica un spor variabil şi limitat. legiuitorul a lărgit posibilităţile instanţelor judecătoreşti în individualizarea concretă a pedepselor în caz de recidivă. C.

1. Regimul de sancţionare al recidivei postcondamnatorii se impune a fi examinat sub următoarele aspecte: • • • Pedeapsa principală Pedepsele complimentare Măsurile de siguranţă 1.177/14. sporul aplicabil în cazul recidivei postcondamnatorii fiind mai ridicat (până la 7 ani) faţă de cel aplicabil concursului de infracţiuni (până la 5 ani). În ambele situaţii făptuitorul n-a executat deloc sau integral.existenţa recidivei. concursul de infracţiuni şi recidiva postcondamnatorie sunt similare.1979. trebuie să facem distincţie între următoarele situaţii: În compunerea primului termen intră o condamnare pentru o singură infracţiune. se contopesc potrivit dispoziţiilor ce reglementează sancţionarea concursului de infracţiuni (art.49 Legea stabileşte că pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară. li se va agrava tratamentul juridic pentru propria lor recidivă. fără a-şi îndrepta conduita. 49 M. că a ignorat avertismentul dat printr-o condamnare definitivă.34. 35 Cod penal). acest tratament este diferenţiat în raport cu cel prevăzut pentru concursul de infracţiuni. în acest caz gradul de pericol social al infractorului este mult mai grav decât al unuia care a săvârşit mai multe infracţiuni fără să fi primit riposta din partea statului prin pedepsire şi mai puţin grav decât cel al unui infractor care a şi executat prima pedeapsă. cu deosebirea că sporul se poate mări până la 7 ani. deci pedepsele stabilite pentru infracţiunile care constituie cei doi termeni ai recidivei. nici o pedeapsă pentru vreunul din termenii pluralităţii şi deci.03. 50-52.1. Tribunalul Judeţean Gorj în „Revista Română de Drept”. DIACONESCU: nota (I) la Decizia penală nr. 49 .Pedepsele principale În legătură cu stabilirea pedepsei principale. Ţinând seama că infractorul este totuşi recidivist. n-a fost supus influenţei educative specifice sancţiunilor penale. nr.5/1980. Dacă şi ceilalţi participanţi sunt recidivişti. Recidiva postcondamnatorie are un tratament sancţionator intermediar faţă de cel aplicabil în caz de concurs de infracţiuni şi cel prevăzut de lege pentru recidiva postexecutorie. tratamentele sancţionatoare la care sunt supuse cele două forme ale pluralităţii de infracţiuni. p.

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală).37 lit. Stabilirea pedepsei în cazul când în compunerea primului termen al recidivei intră o singură infracţiune În prima situaţie. însemnă că ipoteza art. instanţa va proceda ca şi când infractorul nu ar fi recidivist. d Cod penal (când pentru prima infracţiune s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea şi pentru a doua infracţiune s-a pronunţat pedeapsa amenzii).În compunerea primului termen intră o condamnare pentru un concurs de infracţiuni. A. fie a dispoziţiilor cuprinse în art. La individualizarea pedepsei pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă postcondamnatorie.34 lit. datorită faptului că în cadrul recidivei postcondamnatorii nu se află în prezent decât două pedepse (doi termeni).34 lit. De asemenea. fie a prevederilor art. limitele speciale ale pedepsei. după ce stabileşte o pedeapsă pentru noua infracţiune. sesizată cu judecarea celei de-a doua infracţiuni. Cel de-al doilea termen este format dintr-o singură infracţiune sau dintr-un concurs de infracţiuni. La fel ca în cazul pedepsirii concursului de infracţiuni la care se face trimitere. b şi d) se pot realiza în cadrul recidivei postcondamnatorii. gradul de pericol social al faptei.72 Cod penal (dispoziţiile părţii generale.37 lit. a Cod penal (când s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă şi o pedeapsă cu închisoare sau amendă). când primul termen este format dintr-o condamnare pentru p singură infracţiune. e Cod penal anume „când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă” nu se poate realiza decât tot în cadrul concursului de infracţiuni.34 lit. instanţa judecătorească.34 lit. constatând existenţa recidivei postcondamnatorii. face aplicarea după caz. prin efectuarea a două operaţii succesive: Stabilirea pedepsei pentru cea de-a doua infracţiune (săvârşită în stare de evadare) Legea penală nu cuprinde nici o reglementare referitoare la individualizarea acestei pedepse. fie a celor cuprinse în art. înseamnă că ipoteza cuprinsă în art. urmând să dea 50 . Aceasta înseamnă că instanţa o va stabili având în vedere criteriile generale de individualizare cuprinse în art. Luând în considerare faptul că primul termen al recidivei postcondamnatorii trebuie să constea într-o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni ori detenţiunea pe viaţă. persoana făptuitorului. a. b Cod penal (când s-a stabilit atât pentru prima infracţiune cât şi pentru a doua pedeapsa închisorii cu posibilitatea adăugirii unui spor până la 7 ani). Dintre cele cinci ipoteze prevăzute de art. a-e Cod penal pentru concursul de infracţiuni numai trei (lit. mecanismul de sancţionare a recidivei postcondamnatorii se realizează în doi timpi. c şi anume „când s-au stabilit numai amenzi” nu este posibil de realizat decât în cazul concursului de infracţiuni.

după aceea. dacă există starea de recidivă postexecutorie faţă de o infracţiune anterioară. instanţa determină pedeapsa de bază. CÂMPEANU: notă la sentinţa penală nr. Bucureşti. În primul moment. b Cod penal. urmând ca. dacă făptuitorul a suferit anterior o condamnare de un an închisoare sau sub această limită. În ce priveşte acordarea celeilalte forme de suspendare a executării pedepsei (suspendarea executării pedepsei sub supraveghere). Pedeapsa stabilită pentru infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al pluralităţii poate fi şi închisoare cu executare la locul de muncă. instanţa se va fixa mai întâi asupra felului de pedeapsă (care poate fi şi amendă) corespunzător gradului de pericol social concret al infracţiunii săvârşite şi periculozităţii infracţionale.104/1992). de circumstanţele agravante sau atenuante legale ori juridice.50 precum şi de dispoziţiile privind sancţionarea recidivei postcondamnatorii. în caz de concurs între acestea. pedeapsa se stabileşte ţinându-se seama de circumstanţele agravante.eficienţă recidivei doar ulterior.32/1965 a Tribunalului mun. Existenţa recidivei împiedică. stabilind care dintre cele două pedepse (cea aplicată prin hotărârea definitivă de condamnare anterioară sau cea fixată pentru 50 Potrivit acestui text.80 Cod penal. infractorul a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi sunt întrunite cerinţele prevăzute în art. care au suferit anterior o condamnare la pedeapsa închisorii mai mică de un an sau echivalentă cu acest cuantum (art. colegiul penal. în funcţie de pedeapsă. T. modificat prin legea nr. legea prevede pedepse alternative (închisoare mai mare de un an sau amendă. În ipoteza în care pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă postcondamnatorie. legea nu exclude recidiviştii. ori detenţiunea pe viaţă).81 lit. Dacă infracţiune a fost săvârşită în condiţiile unei circumstanţe agravante sau atenuante. să stabilească cuantumul acesteia. b Cod penal.104/1992) Aplicarea pedepsei rezultat pentru întreaga pluralitate infracţională Acesta din urmă operaţie se realizează prin contopirea pedepsei stabilite pentru noua infracţiune cu pedeapsa neexecutată. acordarea suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. p. Existenţa recidivei constituie un obstacol în calea executării pedepsei la locul de muncă doar dacă în conformitate cu prevederile art. va ţine seama de limitele legale ale pedepsei.86 lit. făcând.38 Cod penal. de circumstanţele atenuante şi de starea de recidivă.6/1966. coborârea pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie. în cadrul utilizării tratamentului penal unic. însă. pentru întreaga pluralitate de infracţiuni. care a atras aplicarea unei pedepse ce a fost deja executată.86 lit. 51 . Pentru acesta se parcurg două momente (primul obligatoriu şi al doilea facultativ). aplicată prin hotărârea anterioară de condamnare definitivă (cumulul juridic). b Cod penal. introdus prin Legea nr. Astfel. în „Revista Română de Drept” nr. şi aplicarea art. 158.

va putea aplica un spor până la 7 ani. Tribunalul Suprem.427/1963 în „Culegere de decizii”. în mod excepţional. va compara ultima pedeapsă cu cea pronunţată pentru prima infracţiune. 276. care este facultativ. ea va dispune ca cel condamnat să o execute în limitele stabilite. 76.noua infracţiune săvârşită) este mai grea. se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă. dacă apreciază că acesta este neîndestulătoare. Decizia nr. 72. nu este înlăturată obligaţia individualizării pedepsei pentru întreaga pluralitate. decizia nr.Tribunalul Suprem. Dacă va aprecia că această ultimă pedeapsă este suficientă pentru realizarea prevenţiei.636/1986 în „Revista Română de Drept” nr. secţia penală. datorită caracterului pedepsei (detenţiunea pe viaţă). Decizia nr. va trece la efectuarea operaţiei de contopire între cele două pedepse potrivit dispoziţiilor art. 1963.34 lit. instanţa poate adăuga un plus la pedeapsa de bază. adică atunci când un termen al recidivei se referă la o pedeapsă cu închisoare sau amendă.34 lit. Prin prevederile art. 52 . p. În acest caz pedeapsa rezultată va fi alcătuită din două componente: pedeapsa de bază şi plusul. alegând ca pedeapsă de bază aceea care are durata cea mai mare. ci este exclusă doar adăugarea sporului prevăzut de lege.1/1987. instanţa judecătorească. Această ipoteză există atunci când executarea pedepsei ce face obiectul primului termen a recidivei nu a fost începută în momentul săvârşirii celei de-a doua infracţiuni. Astfel. În cazul în care sunt aplicabile prevederile art. sistem care se justifică în acest caz. Dacă la data săvârşirii celei de-a doua infracţiuni. care poate să fie pedeapsa care a format obiectul primei condamnări ori aceea pronunţată pentru a doua infracţiune. sistemul absorbţiei. adică în situaţia în acer ambii termeni ai recidivei se referă la pedeapsa cu închisoare. după care ea va fi mărită până la maximul ei special (cel prevăzut pentru infracţiunea la care se referă pedeapsa de bază). În al doilea moment.7/1985.51 În cazul aplicării dispoziţiilor art. a Cod penal. a Cod penal. Pedeapsa rezultată (ca urmare a utilizării cumulului juridic) pentru întreaga pluralitate de infracţiune nu poate fi mai mare decât suma pedepselor contopite şi nu poate depăşi maximul general al pedepsei. făcând astfel ca pedeapsa rezultată pentru întreaga pluralitate să fie egală cu pedeapsa de bază. b Cod penal.429/1984 în „Revista Română de Drept” nr. secţia penală. care nu mai poate fi agravată.34 lit. făptuitorul este condamnat definitiv la o pedeapsă egală cu maximul general al închisorii. iar dacă aceasta este neîndestulător.52 51 52 Tribunalul Suprem. după stabilirea pedepsei pentru a doua infracţiune.34 Cod penal. sunt posibile două ipoteze: Aplicarea pedepsei în cazul neînceperii executării primei condamnări Aplicarea pedepsei în cazul executării parţiale a primei condamnări În prima ipoteză. se consacră. p. colegiul penal. fără adăugarea vreunui plus.p.

contopirea urmează să se facă între ultima pedeapsă şi restul pedepsei ce a mai rămas de executat din prima condamnare după ce s-a scăzut partea de pedeapsă ce a fost graţiată. în mod corect a decis că pedeapsa de un an închisoare rămasă de executat din pedeapsa de 1 an şi 6 luni. pentru prima infracţiune fiind pus în libertate înainte de soluţionarea definitivă a cauzei. care ulterior a săvârşit o nouă infracţiune pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare. fostul Tribunal Suprem. aceea care are durata cea mai mare. În situaţia în care restul de pedeapsă a fost reţinut ca pedeapsă de bază. reţinând starea de recidivă postcondamnatorie. Secţia penală. 116. revocându-se beneficiul graţierii parţiale. Decizia nr. mai înainte de începerea executării pedepsei.53 Săvârşirea noii infracţiuni. 53 . iar infracţiunea ulterioară a fost săvârşită înainte de începerea executării primei sancţiuni. să se adauge la pedeapsa rezultată. în cazul unui inculpat condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare (pedeapsa graţiată condiţionat cu 1/3 în baza Decretului nr. În cazul graţierii parţiale. maximul special până la care poate fi mărit este acelaşi ca şi în ipoteza în care pedeapsa la care se referă n-a fost deloc executată (cel prevăzut pentru infracţiunea care formează primul termen). urmând ca din pedeapsa rezultată din contopire conform art. 2 Cod penal.321/1972). De pildă. alegându-se pedeapsa de bază. contopirea se va face numai după ce din durata pedepsei anterioare se va deduce timpul cât a fost reţinut şi arestat preventiv. dovedeşte o mai redusă receptivitate a infractorului la influenţa reeducativă a pedepsei şi o mai accentuată perseverare pe calea infracţionalităţii decât săvârşirea infracţiunii ulterioare după condamnare.39 Cod penal să se deducă şi durata arestării preventive dispuse în ultimul proces. după executarea unei fracţiuni din prima pedeapsă.54 53 54 Tribunalul Suprem. ci „între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior”.81/1989. Decizia nr. secţia penală. contopirea se face potrivit art.În situaţia în care inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv pentru ambele infracţiuni care reprezintă termenii recidivei. p. respectiv 6 luni închisoare. în „Culegere de decizii” pe anul 1981. dacă acest maxim nu este îndestulător. nu între prima pedeapsă aşa cum a fost pronunţată de instanţa judecătorească şi a doua pedeapsă stabilită pentru noua infracţiune. 275. Tribunalul Suprem. p.39 alin. În ipoteza în care prima pedeapsă a fost executată în parte.947/1974 în „Repertoriu alfabetic de practică judiciară”. trebuie contopită cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru cea de-a doua infracţiune şi apoi. care poate fi ridicată până la maximul ei special cu posibilitatea adăugirii unui spor de până la 7 ani. aplicată anterior.

când noua infracţiune a fost săvârşită în timpul executării pedepsei. continue sau de obicei. Ed.59. urmând ca acesta să fie executată în întregime. Ştiinţifică. are un moment de consumare identifică cu momentul epuizării. în conformitate cu prevederile art. 54 . de T. Calcularea pedepsei care a mai rămas de executat din prima condamnare. adică al infracţiunilor continuate. „pedeapsa ce a mai rămas de executat” nu este altceva decât diferenţa dintre cuantumul integral al pedepsei pronunţate pentru prima infracţiune şi partea din această pedeapsă executată efectiv până la data săvârşirii celei de-a doua infracţiuni. de pildă. se face avându-se în vedere data săvârşirii infracţiunii ulterioare. În cazul infracţiunilor cu o durată de consumare. p. în care s-a decis că în cazul în care la data judecării definitive a cauzei. Bucureşti. Deci.În legătură cu determinarea restului neexecutat din pedeapsa anterioară. în baza art. V. 258. 55 Acesta însemnă că. este firesc 55 56 şi un moment de epuizare. care delimitează restul rămas neexecutat din prima pedeapsă se Tribunalul Suprem. deoarece executarea pedepsei şi după comiterea ultimei infracţiuni apare ca o executare a pedepsei ce va fi pronunţată pentru întreaga pluralitate infracţională. trebuie să se ţină seama numai de ceea ce condamnatul a executat efectiv din pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare anterioară. dacă toate infracţiunile au fost sau nu săvârşite mai înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare pentru vreuna din ele ori dacă infracţiunea ce formează cel de-al doilea termen al recidivei au fost sau nu săvârşite anterior executării integrale a pedepsei aplicate pentru prima infracţiune. Ca urmare. pornind de la o speţă. care se iau în considerare doar pentru acordarea liberării condiţionate (art.39 alin. 472. iar nu data pronunţării sau rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Decizia nr. Acest punct de vedere a fost consacrat şi în practica judiciară. nu se mai poate dispune contopirea acelei pedepse cu pedeapsa stabilită pentru cea de-a doua infracţiune. la calcularea restului din prima pedeapsă nu se va ţine seama de zilele considerate ca executate în baza muncii prestate la locul de detenţie. În literatura de specialitate. ori data începerii urmăririi penale pentru această infracţiune.60 Cod penal). Dacă inculpatul a continuat să execute din pedeapsă şi după săvârşirea infracţiunii ce constituie al doilea termen. 2 Cod penal.25/1992 în „Culegere de decizii”. VASILIU. În raport cu acest moment se examinează.36 alin. p. 1972. care urmează a se contopi. secţia penală. S-au purtat discuţii în literatura de specialitate. 3 Cod penal. RĂMUREANU: Comentariu în Codul penal al RSR comentat şi adnotat.56 s-a mai arătat că la determinarea „pedepsei ce a mai rămas de executat”. partea generală. cu pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune. durata detenţiei ulterioare acestui moment se va computa din pedeapsa aplicată în urma contopirii. inculpatul a executat în întregime pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită anterior. durata săvârşirii infracţiunii ulterioare.

1978 (data epuizării). care urmează a face obiectul contopirii în conformitate cu prevederile art. De pildă. d Cod penal. de pedeapsă nu se va mai ţine seama de data consumării infracţiunii. pentru că la data aceasta. cu executare la locul de muncă. 58 instanţa trebuie să revoce executarea pedepsei la locul de muncă şi apoi să dispună contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea săvârşită ulterior cu restul rămas de executat din prima pedeapsă. Decizia penală nr.177/14. iar al doilea termen se referă la o pedeapsă cu amenda.03. aflat în executarea unei pedepse de un an închisoare. pedeapsa închisorii pronunţate sau restul pedepsei ce a mai rămas de executat pronunţată în totul sau în parte. în perioada 1977.39 alin.5/1980. rezultat al contopirii pedepsei pentru noua infracţiune cu restul de pedeapsă neexecutat până în momentul în care activitatea infracţională a încetat. într-o speţă.05. el va avea de executat în total o pedeapsă mai mare. nu a plătit cu rea credinţă. care este o infracţiune continuă omisivă. ce se apropie de tratamentul sancţionator al recidivei postcondamnatorii. cumulativ.03. condamnatul a săvârşit infracţiunea de abandon de familie. în acest moment se determină activitatea infracţională (continuă. p.ca acelaşi moment (al epuizării) să fie avut în vedere şi pentru dobândirea fracţiunii neexecutate din prima pedeapsă. s-a susţinut că inculpatul. 2 Cod penal.34 lit. 50.1282/1977. care în această situaţie este şi data finalizării activităţii infracţionale. pedepsele aplicate pentru ambele infracţiuni. Stabilirea pedepsei în cazul când în compunerea primului termen al recidivei intră mai multe infracţiuni concurente 57 58 la care poate adăuga amenda Tribunalul judeţean Gorj. Pentru determinarea cuantumului acestui rest trebuia să se ia în considerare data săvârşirii infracţiunii. în ipoteza infracţiunilor.1979 în „Revista Română de Drept” nr. În măsura în care prelungeşte această activitate până aproape de data executării complete a pedepsei.177/14.31 mai 1978 pensia de întreţinere la care fusese obligat printro hotărâre judecătorească civilă definitivă. În cazul în care sunt aplicabile prevederile art. se face în raport cu data consumării celei de-a doua infracţiuni.57 Reţinându-se că în timpul executării pedepsei de 1 an închisoare la locul de muncă. instanţa aplică. după caz. 55 . B. continuată sau de obicei) până după executarea primei pedepse el s-ar afla în stare de recidivă postexecutorie şi ar avea de executat. Dacă în cazul infracţiunilor instantanee determinarea restului neexecutat din prima pedeapsă supus contopirii. ci de data epuizării. în favoarea fiului său minor.1979 a Tribunalului Gorj . adică în situaţia în care primul termen al recidivei constă într-o pedeapsă cu închisoare (mai mare de 6 luni). aplicată prin sentinţa penală nr. PAPADOPOL: notă (II) la Decizia penală nr. V. care era data de 31.

35 Cod penal precum şi împrejurarea că dacă s-ar proceda astfel. a Cod penal este acela al infracţiunii care a determinat pedeapsa de bază a concursului. În sprijinul acestui punct de vedere s-ar putea invoca faptul că nu sunt susceptibile de contopire decât pedepsele individuale. În ipoteza în care pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente nu au fost încă contopite. În ipoteza în care la sfârşitul acestei operaţii de comparare se stabileşte ca pedeapsă de bază. care poate fi una din aceste pedepse individuale (cea mai grea) ce va putea fi mărită până la maximul ei special.39 alin. maximul special la care face referire art. Dacă a fost aplicat un spor pentru concurs. acesta va trebui sancţionat. În cadrul acestei operaţii se va stabili pedeapsa de bază.37 lit. şi pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior. stabilită pentru concursul de infracţiuni. instanţa nu ar putea lua ca termen de comparaţie cu pedeapsa pentru noua infracţiune.34 lit. va aplica pedeapsa pentru recidivă în temeiul art. concluzie care rezultă din interpretarea art. acesta nu face 56 .39 alin. în vederea sancţionării recidivei. În conformitate cu prevederile art. iar dacă maximul este neîndestulător se va putea aplica un spor de până la 7 ani.39 alin. ţinând seama de pedeapsa rezultată pe care o va stabili. ceea ce ar fi excesiv şi ar contraveni caracterului unic al pedepsei rezultate pentru o pluralitate de infracţiuni. potrivit cărora în cazul recidivei postcondamnatorii. care alcătuieşte primul termen al recidivei şi pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior cu posibilitatea aplicării unui spor până la 7 ani. Pentru stabilirea pedepsei de bază a recidivei pedeapsa globală stabilită pentru întreg concursul de infracţiuni care intră în compunerea primului termen se compară cu pedeapsa aplicată pentru a doua infracţiune. De aceea. La acest maxim special se poate adăuga numai sporul până la 7 ani prevăzut pentru recidivă.34 şi 35 Cod penal. pe de o parte. a Cod penal. cât prevede art. 1 Cod penal contopirea se face între pedeapsa rezultată. pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc în conformitate cu art. fiind date prin hotărâri separate. 1 Cod penal. în condiţiile art.În situaţia în care infractorul a săvârşit din nou cu intenţie o altă infracţiune după ce a fost condamnat pentru două sau mai multe infracţiuni concurente (s-ar putea susţine la prima vedere că.39 alin. 1 Cod penal. decât tot o pedeapsă rezultată. pedeapsa aplicată concursului de infracţiuni care formează primul termen. 1 şi 34.39 Cod penal. iar „dacă astfel se ajunge la aplicarea unui dublu spor. s-ar ajunge la un spor dublu. faţă de prevederile art. va efectua mai întâi contopirea pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente şi apoi. pe de altă parte. pentru sancţionarea acestei pluralităţi trebuie efectuată contopirea între pedepsele individuale stabilite pentru infracţiunile ce compun concursul.

cât şi cele privind revocarea graţierii condiţionate. Judecătoria Arad. 209 lit. a săvârşit noua infracţiune (furt calificat) după ce a fost anterior condamnat definitiv prin sentinţa penală nr.1993. 208 alin.39 alin. şi 1 an închisoare în baza art. după care.61 alin. 2 Cod penal.39 alin.39 alin. 1 şi 2 Cod ŞT. instanţa a reţinut că inculpatul M.192 alin.208 alin. art. înainte de a face aplicarea art. cu pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare cu care se află în concurs real. aplicată în baza art.33 lit. 2 Cod penal. sentinţa penală. c Cod penal.1992 a judecătoriei Satu Mare. în baza art. nr. Pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare a fost sporită cu 6 luni. stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 2 luni. a contopit pedeapsa anterioară de 1 an şi 6 luni închisoare stabilită pentru infracţiunile concurente cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită pentru noua infracţiune. ţinând seama şi de prevederile art. instanţa a descontopit pedeapsa de un an închisoare în pedepsele componente de 6 luni şi respectiv 1 an închisoare pe care le-a contopit. după regulile de sancţionare ale recidivei postcondamnatorii (art. p.02. 1. apoi. 1 Cod penal. la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare cu executare la locul de muncă prin contopirea pedepselor de 6 luni. se vor aplica atât regulile efectelor liberării condiţionate.decât să reflecte existenţa celor două pluralităţi şi gradul mărit de pericol social al întregului ansamblu.05. însă prin hotărâri separate. S-a revocat executarea pedepsei la locul de muncă.18/12. e Cod penal. PAPADOPOL: op.1410/31. privind contopirea acestor pedepse şi numai după aceea să compare penal) De pildă. 1. DANEŞ. 57 .39 alin. făcând aplicarea dispoziţiilor art. 1 şi 2 Cod penal (cel reglementat în art.60 În ipoteza comiterii unei infracţiuni înăuntrul termenului de încercare al graţierii condiţionate a executării pedepsei pentru una din infracţiunile concurente cu primele.36 Cod penal (individualizarea post judicium a concursului de infracţiuni) în mod obligatoriu instanţa va trebui să procedeze la aplicarea în prealabil a dispoziţiilor art. astfel încât inculpatul are de executat în final o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.34 şi 35 Cod penal. a şi art. 209 lit. cit. V. Cod penal. a Cod penal rezultând o pedeapsă globală de 1 an şi 6 luni închisoare cu executare la locul de muncă.59 În situaţia în care noua infracţiune intenţionată este săvârşită după ce infractorul a fost condamnat definitiv pentru mai multe infracţiuni concurente. Întrucât pentru situaţia din speţă legea a instituit un regim de sancţionare derogator de la prevederile art. G. În mod corect. 352-353. într-o speţă. pe care a sporit-o cu 4 luni în conformitate cu prevederile art. cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior.36 alin.34 lit. 1 Cod penal pentru 59 60 pedeapsa rezultată astfel obţinută.

aplicată pentru infracţiunea de tâlhărie exceptată de la graţiere. rest care se va calcula raportat la cuantumul pedepsei globale aplicate pentru întreg concursul de infracţiuni. trebuie să revoce graţierea condiţionată.3/1990 s-a dispus revocarea beneficiului graţierii cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare.05. Totodată s-a menţinut beneficiul liberării condiţionate cu privire la restul de pedeapsă de 2 ani. Soluţia primei instanţe este nelegală. În baza decretului-lege nr. Din pedeapsa de 5 ani închisoare numitul V.1/1992. în situaţia de mai sus. Deci. Prin revocarea beneficiului graţierii condiţionate.3/1990 (revocarea graţierii condiţionate) trebuia să ducă la obligarea inculpatului de a executa.3/1990. 117-118.61 inculpatul V.694/1988 a Judecătoriei Oradea)după executarea în penitenciar a numai 2 61 Tribunalul judeţean Bihor. Decizia penală.săvârşirea noii infracţiuni în timpul liberării condiţionate şi cel cuprins în actele de graţiere pentru săvârşirea noii infracţiuni în cursul termenului de încercare al graţierii condiţionate).600/20. inculpatul trebuia repus în situaţia avută înainte de aplicarea actului de clemenţă.694/20.08.A. graţierea găsindu-l pe inculpat în executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare.1988 a Judecătoriei Oradea la 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt şi la 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie. fiind liberat condiţionat.694/1988. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. reînviat prin revocarea graţierii condiţionate (cu luarea în considerare şi a pedepsei faţă de care s-a menţinut liberarea condiţionată).1991 cu nota redacţiei în „Dreptul” nr. inculpatul a beneficiat de graţierea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de furt. 8 luni şi 12 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare.07. o pedeapsă de 6 ani închisoare. urmând ca restul de pedeapsă de 8 luni şi 25 de zile să fie executat prin privare de libertate. p.nr. aplicată prin aceeaşi hotărâre cu adăugarea unui spor de 1 an închisoare. În speţă. În conformitate cu prevederile art.A. rămânând să execute numai pedeapsa de 5 ani închisoare. Astfel. aplicată prin sentinţa penală nr. alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune comisă în perioada de încercare a graţierii condiţionate a restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 6 ani (aplicată prin sentinţa penală nr. 3 luni şi 16 zile. aplicarea prevederilor art.9 din Decretul-lege nr.1991 a Judecătoriei Oradea.9 din Decretul-lege nr. aplicându-se o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare.397/28. acesta fiind contopită cu pedeapsa de 5 ani închisoare. condamnatul urmând să execute. a executat doar 2 ani. stabilindu-se şi pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare. În luna octombrie inculpatul comite o nouă infracţiune de tâlhărie pentru care i s-a aplicat prin sentinţa penală nr. instanţa judecătorească avea posibilitatea să menţină liberarea condiţionată (revocarea era facultativă) însă. pe lângă pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune restul neexecutat din pedeapsa anterior graţiată. 58 . în mod obligatoriu.

făcându-se abstracţie de starea de recidivă şi de consecinţele care decurg din existenţa concursului de infracţiuni.74. instigator. sentinţa primei instanţe urmează a fi modificată prin înlăturarea dispoziţiei referitoare la liberarea condiţionată devenită fără obiect. decizia nr. urmând ca apoi să aplice reglementarea privitoare la starea de recidivă. II. Se are în vedere forma de participare şi gradul de contribuţie al făptuitorului la săvârşirea infracţiunii (autor. Cu privire la această situaţie. secţia penală.1724/1980 în „Revista Română de Drept” nr. vol. „Şansa” SRL. Ţinându-se seama de pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.161/1981 în „Revista Română de Drept” nr. 81. La stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune concurentă în parte se ţine seama de starea de recidivă. se efectuează 62 infracţiunilor concurente. Pentru acesta. beneficiul acestei măsuri dispărând. circumstanţele atenuante şi agravante. 3 luni şi 16 zile urmează a se aplica prevederile art.62 În practica instanţei supreme. M. făcându-se aplicarea mai întâi a dispoziţiilor referitoare la recidiva postcondamnatorie şi apoi a celor care guvernează materia concursului de infracţiuni. p. 1992. BASARAB: op. În acest sens. C. Ed.9 din Decretul-lege nr. cit. Stabilirea pedepsei în cazul când cel de-al doilea termen al recidivei este format dintrun concurs de infracţiuni A treia situaţie are în vedere ipoteza în care. etc.10/1981. sau să rezolve mai întâi concursul. după o condamnare definitivă. În al doilea rând se trece la aplicarea tratamentului sancţionator al recidivei postcondamnatorii pentru fiecare infracţiune concurentă în parte. partea generală.72 Cod penal. 63. stabilind pedeapsa aplicabilă acestuia.8/1991. în literatura juridică şi în practica judiciară s-a pus problema ordinii de aplicare a dispoziţiilor referitoare la recidivă şi concursul de infracţiuni şi anume.ani. BULAI: Drept penal român. 59 . C.Tribunalul Suprem. p. din care s-a executat 2 ani. ţinând seama de toate criteriile generale de individualizarea pedepsei prevăzute în art. p.. secţia penală. dacă instanţa judecătorească trebuie să stabilească mai întâi pedepsele pentru fiecare infracţiune concurentă. 63 Tribunalul Suprem. p.63 sesizată cu judecarea procedează la stabilirea pedepsei în felul următor: În primul rând se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune concurentă în parte. ţinându-se seama de regimul de sancţionare al concursului de infracţiuni. 321. complice) faza de săvârşire a infracţiunii (faptă consumată. cel condamnat săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni concurente. În mod nejustificat. faptă tentată). Decizia nr. aşadar prima instanţă a dedus din cuantumul pedepsei de executat timpul ce mai rămăsese din pedeapsa din care inculpatul fusese liberat condiţionat.3/1990 în raport cu restul de pedeapsă. 3 luni şi 16 zile.

iar al doilea.80 alin. De asemenea. căruia i se poate adăuga un spor până la 7 ani. deşi legea prevede un tratament sancţionator propriu. şi se alege pentru fiecare pereche de pedepse. pentru individualizarea pedepsei concursului de infracţiuni. aceasta are la bază aceleaşi principii de funcţionare ca şi regimul comun prevăzut în art. Cumularea de sporuri este permisă de însăşi raţiunea existenţei fiecărui spor în parte: primul este necesar pentru stabilirea unei pedepse corespunzătoare infractorului aflat în stare de recidivă. să se aplice succesiv două sporuri de pedepse şi anume: un prim spor. trebuie să se aplice mai întâi reglementarea prevăzută de art. avându-se în vedere faptul că. neexecutată sau executată parţial.61 Cod penal. câte o pedeapsă de bază. şi 30 de ani dacă maximul special pentru cel puţin una dintre infracţiuni este mai mare de 10 ani. În sfârşit. cu prilejul aplicării regimului juridic al concursului de infracţiuni. Din pedepsele stabilite anterior se alege pedeapsa cea mai gravă. urmând ca apoi să se aplice regimul legal al concursului de infracţiuni. „pedeapsa nu poate depăşi 25 de ani dacă maximul special pentru fiecare infracţiune este de 10 ani sau mai mic. care este pedeapsa de bază a concursului. maximul special până la care poate fi ridicată pedeapsa de bază este acela al infracţiunii la care se referă pedeapsa de bază a concursului de infracţiuni din care este formată prima condamnare. să adauge apoi şi sporul până la 5 ani sau dacă pedeapsa a fost ridicată la maximul ei special şi s-a adăugat şi sporul pentru recidivă (până la 7 ani) se va putea aplica pentru concursul de infracţiuni sporul până la 5 ani peste sporul aplicat pentru recidivă. în cea mai gravă.” În situaţia săvârşirii unui concurs de infracţiuni în timpul liberării condiţionate. 60 . Fiecare pedeapsă de bază poate fi ridicată până la maximul ei special. trebuie să se ţină seama şi de limitele maxime prevăzute de art. Dacă aceasta nu a fost ridicată cu ocazia primei operaţii. Când pedeapsa de bază reţinută este pedeapsa care a format obiectul primei condamnări şi aceasta este alcătuită dintr-un concurs de infracţiuni. 3 Cod penal. este posibil ca. instanţa va putea aplica maximul respectiv şi. sporul reprezentând un minim de echivalent al pedepselor care s-au contopit. Pedeapsa stabilită în finalul acestor operaţii nu poate depăşi totalul pedepselor contopite (cumulul aritmetic). prin care să se stabilească pedepsele infracţiunilor în stare de recidivă postcondamnatorie. la maximul ei special.39 alin. pedepselor astfel individualizate li se aplică regimul de sancţionare al concursului de infracţiuni. în cazul concursului de infracţiuni săvârşit în condiţiile recidivei postcondamnatorii. recidivă şi concurs de infracţiuni.operaţia de comparare a fiecărei pedepse în parte cu pedeapsa stabilită prin condamnarea anterioară. 1 Cod penal (sistemul cumulului juridic). cu ocazia aplicării regulilor de sancţionare a recidivei şi un al doilea spor. potrivit căruia în ipoteza aplicării concomitente a dispoziţiilor referitoare la circumstanţele agravante. Deci. dacă aceasta este neîndestulător.

Decizia penală nr. a şi 34 lit. În acest caz. că în timpul executării pedepsei ulterioare termenul de încercare a liberării condiţionate pentru pedeapsă anterioară să fie întrerupt ori suspendat. a şi 34 lit.61 teza II Cod penal a menţinut liberarea condiţionată a inculpatului din pedeapsa anterioară. iar pe de altă parte nu pot fi supuse contopirii decât pedepsele executate efectiv. respectiv un an închisoare .94/1993 a Judecătoriei Arad.33 lit.37 lit.I a săvârşit două infracţiuni concurente (tâlhărie şi ultraj) înăuntrul termenului de încercare a liberării condiţionate acordate anterior pentru pedeapsa de 5 ani şi 10 luni închisoare. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultată de 3 ani şi 6 luni şi în baza art. 53 66 Judecătoria Arad. pe de o parte art. însă.66 inculpatul M. Instanţa a stabilit pentru infracţiunile concurente săvârşite ulterior câte o pedeapsă de 5 ani închisoare şi. pedepsele pentru infracţiunile concurente săvârşite ulterior. Instanţa reţinând starea de recidivă postcondamnatorie (art. urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare. rămân distincte în raport cu pedeapsa anterioară pentru care cel condamnat beneficiase de liberare condiţionată fără a se influenţa reciproc. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultată. astfel stabilită.37 lit. 64 65 Tribunalul Arad. contopirea pedepsei anterioare cu pedepsele stabilite pentru infracţiunile săvârşite ulterior nu este posibilă.N. pronunţată anterior prin sentinţa penală nr.61 Cod penal nu o prevede. a Cod penal) a stabilit pentru infracţiunile săvârşite ulterior câte o pedeapsă de 2 ani şi respectiv 3 ani închisoare.În speţă. 61 .06.64 inculpatul L. pe care a sporit-o cu un an. Aceasta se va socoti executată la expirarea duratei sale. p. în care liberarea condiţionată a fost menţinută.1616/08. se vor aplica doar regulile de sancţionare ale concursului. a Cod penal. a Cod penal) pentru fiecare din infracţiunile componente. însă. D.1993. iar în ceea ce priveşte sancţionarea noilor infracţiuni. pe care a sporit-o cu 6 luni. Această soluţie este valabilă doar în cazul în care se revocă liberarea condiţionată În situaţia. deoarece.05. în baza art.61 Cod penal a dispus contopirea acesteia cu pedeapsa globală stabilită pentru concursul de infracţiuni săvârşit ulterior.841/1974 a Tribunalului judeţean Braşov în „Revista Română de Drept” nr. după care. pe care le-a contopit în baza art.65 În speţă.1/1977. fără. urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 6 ani închisoare. revocând beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1347 zile din pedeapsa anterioară (de 5 ani şi 10 luni). PAVEL: notă la Decizia penală nr. a Cod penal în pedeapsa cea mai grea de 5 ani.420/24. pe care a sporit-o cu 6 luni. a săvârşit două infracţiuni de furt calificat aflate în concurs real în perioada liberării condiţionate din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare. pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea (de 3 ani). Sentinţa penală nr.33 lit. cu reţinerea doar a recidivei postcondamnatorii (art.1994. a contopit în baza art.

În speţă. instanţa judecătorească competentă va aplica o pedeapsă pentru concursul de infracţiuni potrivit art. 62 .39 alin. Deci. după această dată. În situaţia săvârşirii unor infracţiuni concurente. 1 Cod penal. 1 Cod penal) în acest fel. având ca obiect pedepsele aplicate prin cele două hotărâri (pentru infracţiunile concurente).34 lit. acestea se vor aplica faptelor concurente care nu îndeplinesc condiţiile celui de-al doilea termen al recidivei. Decizia penală. după cum urmează: Pedepsele pentru infracţiunile săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie.1 Cod penal. iar altele. s-a susţinut în mod corect că.34 Cod penal. a Cod penal). 67 Tribunalul judeţean Bihor. a şi 34 lit. în temeiul art.08.33 lit.221/21. a şi art.33 lit.În situaţia săvârşirii uni concurs de infracţiuni în perioada termenului de încercare al graţierii condiţionate sau al suspendării executării pedepsei sub supraveghere. în baza art. nu-l poate constitui decât pedeapsa ce a rămas definitivă la data săvârşirii infracţiunilor stabilirea pedepsei de executat se face în două etape. iar altele după această dată. pentru sancţionarea recidivei postcondamnatorii (prin contopirea pedepselor rezultate. Pedepsele astfel obţinute trebuie contopite între ele şi cu cele aplicate pentru infracţiunile descoperite ulterior. a şi 34 lit.1979 în „Revista Română de Drept” nr. iar pedeapsa rezultată o va cumula cu prima.1979.39 alin. instanţa a efectuat două contopiri succesive în baza art. prin contopirea pedepselor stabilite pentru fiecare cu pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei. trebuie fixate în temeiul art. instanţa a aplicat câte un spor distinct. a Cod penal.67fiind sesizată cu judecarea unor infracţiuni de furt calificat aflate în concurs real dintre care săvârşite anterior rămânerii definitive a sentinţei penale nr. p. în aceste cazuri. stabilite anterior). În ipoteza emiterii unor acte de clemenţă. care va rămâne la prima pedeapsă. deoarece în această ipoteză nu mai are loc o operaţie de contopire a pedepselor prevăzută de dispoziţiile art. după care a efectuat a treia contopire între cele două pedepse rezultate obţinute prin aplicarea regulilor de sancţionare ale recidivei postcondamnatorii (art. ci s-a instituit în mod expres un tratament special care constă în aceea că pedeapsa care formează primul termen al recidivei se adaugă la pedeapsa celei de-a doua infracţiuni. după care va avea loc o reapreciere a pedepsei rezultate. ţinând seama de faptul că primul termen al recidivei postcondamnatorii ce trebuie luat în considerare la efectuarea contopirii conform art. 1 Cod penal.39 alin.8/1980. dintre care unele anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. soluţia trebuie să fie diferită faţă de prima.446/29. 1 Cod penal.39 alin. a Cod penal.39 alin.nr. în privinţa celor două grupuri de infracţiuni şi un al treilea spor. potrivit dispoziţiilor de sancţionare a concursului de infracţiuni (art.33 lit.53.02.

instanţa a contopit această pedeapsă cu pedepsele stabilite inculpatului în baza art. În temeiul art.64 lit. 2 Cod penal.39 alin.1. Codul penal actual în alin. a Cod penal şi art. 94. la 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 1 al art. Referitor la modul în care se face contopirea.66/25.39 alin. Spre deosebire de Codul penal anterior. dacă după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă mai mare de 6 luni şi la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 2 raportat la art.33.1992 cit.35 pentru concursul de infracţiuni. c Cod penal. 4 luni şi 13 zile închisoare şi de 1 an închisoare) după care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 9 ani şi 86 zile închisoare alături de aceasta i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor.2 Pedepsele complementare Codul penal anterior nu cuprinde nici o dispoziţie cu privire la aplicarea pedepselor complementare în cazul recidivei postcondamnatorii.02. 34 şi 35 Cod penal. sunt posibile trei situaţii: Dacă s-a pronunţat o singură pedeapsă complementară pentru una din infracţiunile care se găseşte în compunerea celor doi termeni ai recidivei se aplică acea pedeapsă complementară alături de pedeapsa principală a închisorii. Cu toate acestea.1. în baza art.75 lit. În speţă. Decizia penală nr.37 lit. 68 tribunalul militar teritorial Bucureşti. chir şi în timpul cât era în vigoare vechea reglementare se discuta dacă regimul sancţionator al recidivei postcondamnatorii nu ar trebui să fie aplicat şi pedepselor complementare deoarece legea nu făcea nici o distincţie dintre acestea şi pedepsele principale.328/1991 a Tribunalului Timiş (5 pedepse de câte 4 ani. p.39 stabileşte că pedepsele complementare pronunţate pentru infracţiunile care alcătuiesc cei doi termeni ai recidivei postcondamnatorii. Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită s-au chiar de aceeaşi natură. Conform art. 63 .I. a şi b Cod penal pe timp de 5 ani. dar cu conţinut diferit acestea se aplică alături de pedeapsa principală a închisorii. se contopesc potrivit dispoziţiilor prevăzute în art.148/1991 a Tribunalului Militar Timişoara (9 ani şi 86 zile închisoare) şi cu pedepsele stabilite prin Decizia nr.64 Cod penal pe o durată de 2 ani. 2 Cod penal a contopit această pedeapsă cu restul de 4 ani şi 86 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani şi a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. De pildă.225 alin. potrivit textului legal. prin sentinţa penală nr.211 alin. De t. 2 Cod penal cu aplicarea art. Florescu în op.68 instanţa l-a condamnat pe inculpatul P. cit.

pedeapsa complementară cea mai grea.39 alin.34 şi 35 Cod penal numai cu privire la aplicarea pedepselor (principale sau complementare) pentru identitatea de raţiuni trebuie să admitem că dispoziţiile art.64 lit. a. potrivit art. rămasă definitivă i s-a aplicat celui condamnat alături de pedeapsa închisorii şi măsura de siguranţă a obligării la un tratament medical prevăzută de art. 1 Cod penal face trimitere la art. 1. prin hotărârea anterioară de condamnare. c Cod penal pe o durată de 3 ani. iar pentru infracţiunea săvârşită ulterior i s-a stabilit alături de pedeapsa închisorii şi interzicerea aceloraşi drepturi pe o durată de 5 ani. 64 . Astfel. inculpatului i s-a aplicat. a şi b Cod penal pe o durată de 3 ani. se va aplica în final. conţinut diferit.35 privind materia concursului de infracţiuni sunt aplicabile ţi în ipoteza pronunţării unor măsuri de siguranţă pentru infracţiunile care formează cei doi termeni ai recidivei. respectiv. 64 lit. iar pentru infracţiunea săvârşită ulterior s-a stabilit şi măsura de siguranţă pe lângă pedeapsa principală rezultată din aplicarea dispoziţiilor legale fie generale. măsurile de siguranţă de natură deosebită.34 lit.35 alin. ultim Cod penal.inculpatul săvârşeşte o nouă infracţiune pentru care instanţa a stabilit pedeapsa închisorii.67 Cod penal şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. pronunţate pentru infracţiunile care intră în compunerea celor doi termeni ai recidivei postcondamnatorii se cumulează.1. alături de pedeapsa principală a închisorii. Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut. cât şi degradarea militară. dacă de pildă. degradarea militară prevăzută de art. fiind de naturi diferite şi. respectiv atât interzicerea drepturilor prevăzute de art. inculpatul va avea de executat în final ambele pedepse complementare.3 Măsurile de siguranţă Deşi art. a şi b Cod penal pe o durată de 5 ani.64 lit. b şi c Cod penal pe duratele stabilite. pe lângă pedeapsa principală şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. De exemplu. Ca atare. se aplică numai cea mai grea dintre acestea. în ipoteza în care prin hotărârea de condamnare. fie speciale de sancţionare a recidivei postcondamnatorii. alături de pedeapsa închisorii.113 Cod penal. respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art.

1. p. s-a constat că „ în vederea alegerii celei mai grele pedepse cu închisoare (pedeapsa de bază) este necesar să se compare cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea care formează al doilea termen. 1997. 2 Cod penal se va face între resturile pedepselor ce au mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea care formează al doilea termen al micii recidive postcondamnatorii. care poate fi ridicată până la maximul ei special. 69 GH. care nu sunt concurente între ele. 2 Cod penal se va face între resturile pedepselor ce au mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea care formează al doilea termen al recidivei mici postcondamnatorii. De exemplu. s-a executat pedeapsa. Într-o opinie. Dacă în unele din pedepsele care formează primul termen au fost executate parţial contopirea la care se referă art. va mai adăuga un spor până la 7 ani. dacă după ce infractorul a suferit trei condamnări definitive distincte la o pedeapsă de 5 luni. mai înainte de începerea executării pedepselor se va proceda în felul următor: instanţa va stabili pedeapsa pentru noua infracţiune.”69 Pentru stabilirea pedepsei în cazul recidivei mici postcondamnatorii instanţa va aplica o pedeapsă corespunzătoare pentru infracţiunea în stare de recidivă. în literatura de specialitate s-au exprimat două puncte de vedere. În ipoteza în care „unele dintre pedepsele care formează primul termen au fost executate în parte. MATEUŢ: Recidiva în teoria şi practica dreptului penal. după care va compara această pedeapsă cu cele trei pedepse ce formează primul termen. 4 luni şi 6 luni închisoare pentru infracţiuni succesive. Când pentru una sau mai multe din condamnările care intră în compunerea primului termen al recidivei. 65 . fiecare dintre cele trei pedepse din care este compus primul termen în cazul recidivei micii recidive postcondamnatorii.2. a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. va dispune să se execute cea mai gravă. APLICAREA PEDEPSEI ÎN CAZUL RECIDIVEI MICI POSTCONDAMNATORII În legătură cu mecanismul de stabilire a pedepsei pentru recidiva mică postcondamnatorie. compararea se va efectua cu pedeapsa a cărei executare nu a început sau executat doar în parte. 332. făcând abstracţie de starea de recidivă mică postcondamnatorie şi ţinând seama de limitele legale ale pedepsei şi de celelalte criterii prevăzute de art.39 alin. şi dacă nu este îndestulător.” Aceasta înseamnă că pedeapsa de bază va fi aleasă dintre toate cele patru pedepse aplicate infractorului. contopirea la care se referă art. Ed. Lumina Lex.72 şi 80 Cod penal.39 alin.

Instanţa va compara apoi pedeapsa astfel stabilită ci fiecare din pedepsele anterioare în cuantumul lor integral după care va alege dintre ele pedeapsa de bază la care va putea adăuga în plus. fie în cuantumul său integral. pedeapsa de bază va fi aleasă întotdeauna din pedepsele anterioare. fie în cuantumul său redus ca urmare a unei exercitări parţiale. iar dacă aceasta va fi apreciat ca insuficient i se va putea adăuga un spor de până la 7 ani. la care va putea adăuga apoi.35 Cod penal.34 lit. după regulile privitoare la concursul de infracţiuni. şi instanţa a ales-o atunci va aplica această pedeapsă care nu mai poate fi sporită. Dacă pentru ambii termeni ai recidivei mic postcondamnatorii s-au stabilit pedepse complementare acestea se execută cumulativ ori se contopesc potrivit art. iar dacă pentru noua infracţiune legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă. în total sau în parte pedeapsa amenzii. instanţa a stabilit o amendă. Astfel. În ipoteza în care unele din pedepsele anterioare au fost executate parţial contopirea se va face între pedepsele ce au mai rămas de executat şi pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior. în ceea ce priveşte măsurile de siguranţă. conform art. Dacă pentru infracţiunea ce constituie cel de-al doilea termen al recidivei mici. 66 . dacă cel condamnat nu a început executarea ei. c Cod penal. pedeapsa cu durata cea mai mare va putea fi ridicată până la maximul ei special. se vor aplica aceleaşi reguli arătate în cazul sancţionării recidivei mari postcondamnatorii.

10/1981 G. Bucuresti. Grigoras: Individualizarea pedepsei. Mateut: Recidiva in teoria și practica dreptului penal. Bucuresti. 1997 G. Casa de editura și presa “Sansa” SRL. Ed. Bucursti. Mateut: Institutia plurirecidivei și regimului de sanctionare al acesteia. partea generală. Mitrache: Drept penal roman. 5 – 6 /1994 I. 1997 Gh. Ed Fundatiei “Chemarea”. Antoniu: Comentarii in practica judiciara panală. 10 – 11 /1995 Gh. Stiintifica. in “Dreptul” nr. Bulai: Drept penal roman. vol I. 1988 G. vol. Kovacs: Examen de practica judiciara in materia recidivei postcondamnatorii și a pluralitatii intermediare. 4/1996 67 . partea generală. Iași 1994 Gh. in “Revista de Drept” nr. Gh. 1992 C. Casa de editura și presa “Sansa” SRL. Lumina Lex. Bucuresti. I. Mateut: Elemente de logica juridica. Ed. Bucuresti 1969 Gh. Mateut: Criminologie (note de curs) Universitatea de Vest. Mateut: Sanctionarea recidivei postcondamnatorii in “Dreptul” nr. Arad 1993. Dumitru: Aplicarea sporului de pedeapsa pentru infractiuni savarșite in stare de recidiva. “Vasile Goldis”. partea generală. in “Dreptul” nr. I.BIBLIOGRAFIE STUDII DE SPECIALITATE C. Academiei. vol.

I. Buzea: Infracțiunea panală și culpabilitatea. Gassin: Criminologie. Loghin. Petrovici: Unele aspecte ale necorelarii dispozitiilor legale referitoare la pluralitatea intermediara și cele privind recidiva. Ed. Dongoroz: Drept penal. Bucuresti 1992 V. Ed. Zolyneak: Unele aspecte teoretice și practice ale recidivei. Pop: Drept penal comparat. Bucuresti 1939 68 . II Cluj. Iași 1993 M. partea specială. nr. 6/29. 7/1994 M. Ed. 1990 T. Ed. partea generală. “Sansa”. Giurgiu: Infracțiunea. Bucuresti.5/1982 M. Poenaru: Modificarea Codului penal.Basarab: Drept penal. Oancea: Dreptul penal comparat. Legea nr. Boroi: Drept penal. 5/1966 I. Dobrinoiu. III. Alba Iulia. II. II. Decizia panală. Tanoviceanu: Tratat de drept și procedura panală. Cluj 1923 V. II. Didactica și Pedagogica. partea generală. Ed.03. partea generală. 6/1983 N. Bucuresti. Fundatiei “Chemarea” Iași 1992 M. Ed. A. Al. Filipas:Drept penal. Nistorean. vol.7/1967 L.nr. Bucuresti. Hepkal: Efectele recidivei asupra pedepsei complimentare privative de drepturi. Lazar. Ed. in “Revista de Drept Penal”. in “Justitia noua” nr. Gh. I. nr. Didactica și Pedagogica. “Revista Romana de Drept”.Margocsy:nota (1) la Tibunalul judetean Bihor. Molnar. Pascu. Oancea: Drept penal. Dumitru: Aplicarea legii penale mai favorabile infractorilor minori după adoptarea legii nr. 1941 N. Dalloz. I. Stiintifica și Pedagogica. Bucuresti 1925 L. “Dreptul” nr.in”Revista Romana de Drept”. 1971 I. 2/1973 L. Tipografia Sibiu. Iași 1996 O. Biro: Efectele gratierii conditionate asupra reabilitarii și recidivei. 3/1994 I. 9 – 12/1990 M.Biro:Consideratii privitoare la existenta concursului ideal de infractiuni și a starii de recidiva. vol.1973. Bucuresti 1993 R. vol. Basarab: Probleme actuale ale dreptului penal. 104/1992 in revista “Dreptul”. tipografia “Curierul judiciar”. Stiintifica. vol. Zolyneak: Drept penal. partea generală. partea generală. 1973 I. 1923 I. Filipas: Drept penal. in “Revista Romana de Drept” nr. Fundatiei “Chemarea”. 1993 I. nr. vol. partea generală. nr. Ed. V. Stiintifica.

vol. colegiu penal. Ed. S. I. Tribunalul Suprem. R. “Revista Romana de Drept” nr. sectia panală. 10/1989 69 . 1962 V.12. Ramureanu: Recidiva in reglementarea noului Cod Penal. sectia panală. Oancea. 678/1974. Decizia nr. Dongoroz. in “Revista Romana de Drept. Petrovici: Modificari aduse Codului Penal și Codului de Procedura Panală prin actele normative din anii 1956 – 1960.1967. 529/11. sentinta panală 769/1980 in “Revista Romana de Drept”. Kahane. 5/1982 12. Oancea. 6/1969 V. Tribunalul regional Bacau. 885/09. 5/1975 9. 1576/1967 in “Revista Romana de Drept” nr. Academiei RSR. Ramureanu: Comentariul in Codul Penal comentat și adnotat. colegiul penal. in “Culegere de decizii”.1968 4. 1544/1983 in “Culegere de decizii”. Papadopol: Practica judiciara panală.02. Tribunalul judete an Brasov.1983. 1983 5. vol. Stanoiu: Explicatii teoretice ale Codului Penal Roman. I. Decizia nr. N. Curtea Suprema de Justitie.11.02. 3347/25. 930/1982. Tribunalul regional Banat. Decizia nr. S. in “Revista Romana de Drept nr. Decizia panală nr. Iosif Fodor. Iliescu. in “Revista Romana de Drept”. Tribunalul judetean Bihor. 10/1973 7. Judecatoria Sibiu. Dongoroz.08. partea generală JURISPRUDENTA 1. sectia panală. 150/1989 (nepublicata) 6. Decizia nr. Decizia panală nr. Iliescu. I. 7/1995 2. 412/24. Decizia nr. Decizia panală nr. 1169/02.1994 in “Dreptul” nr. Decizia nr. 7/1968 3. nr. nr. N. Tribunalul judetean Cluj. 8/1968 8.1972 10. Fodor. Siegfried Kahane. colegiul penal. 1982 11.V. I V. Decizia panală nr. Decizia nr. Bucuresti. Tribunalul Suprem. 371/1971 in”Revista Romana de Drept “ nr. Tribunalul judetean Arad. I. Constantin Bulai. Tribunalul Suprem. Tribunalul Suprem. partea generală V.

01. 134/20. Judecatoria Galati. Decizia panală nr.13. in “Revista Romana de Drept”. sentinta panală. 8/1970 14. Tribunalul Suprem. nr.1970. nr. in “Culegere de decizii”. 53/1980. 1980 70 .