You are on page 1of 5

Reforma Fischer din 2003

La capatul a 16 ore de discutii deosebit de tensionate, ministrii agriculturii ai Celor 15 state au aprobat, o reforma "istorica" a politicii agricole comune (PAC). Textul de compromis prezentat de presedintia elena a Comisiei Europene a obtinut o larga "majoritate de voturi". Doar Portugalia a avut de obiectat. In opinia comisarului european, Franz Fischer, decizia adoptata "constituie inceputul unei noi ere". Sunt convins, a spus el, ca, "pe baza acestor reguli noi, politica agricola comuna se va schimba fundamental". O pozitie solida a UE "Este vorba despre o decizie istorica pentru viitorul agriculturii si agricultorilor europeni, o decizie menita sa consolideze pozitia Uniunii Europene in dificilele tratative" cu Organizatia Mondiala a Comertului (OMC), din luna septembrie, a declarat, la randul lui, ministrul grec al agriculturii, Georgios Drys, a carui tara asigura pana la sfarsitul lunii presedintia UE. Detaliind subiectul, Fischer a subliniat ca Uniunea renunta la "un sistem vechi care ar fi antrenat partial distorsiuni de concurenta si care a suscitat critici vehemente din partea tarilor in curs de dezvoltare". Pentru dezvoltarea mediului rural Impreuna cu cele 43 miliarde de euro aferente, reforma PAC acopera aproape jumatate din bugetul UE si ar urma sa permita trecerea de la un model "productivist" de agricultura la unul mult mai ecologic si calitativ. In plus, el pune in practica un sistem de plata pentru producatori unic si direct si conditioneaza acordarea ajutoarelor financiare de anumite criterii de mediu si de securitate alimentara. Ideea este de a rupe, incepand cu 2005, legatura dintre subventiile varsate direct agricultorilor si nivelul productiei realizate de acestia (asanumita "decuplare"), dar si de a reorienta o parte din aceste fonduri spre dezvoltarea mediului rural. Preturi de interventie Compromisul identificat de ministrii europeni si Comisie defineste un nou cadru pentru agricultura continentala pana in 2013. El prevede, printre altele, o decuplare de minimum 75% din sumele alocate sectorului cerealier. Indelung contestate de numeroase tari in frunte cu Franta si Spania, modalitatile de decuplare au focalizat atentia discutiilor pana la incheierea tratativelor: comisarul Fischer propusese, initial, o decuplare totala, versiune respinsa categoric de Paris. Pentru a castiga bunavointa Celor 15, Fischer a trebuit, in egala masura, sa renunte la o reducere a preturilor de interventie, cu ajutorul carora UE ii sprijina pe agricultori in cazul caderii cursului pietii. Pentru branzeturi, respectiva decuplare va fi, in total, de 25 de procente pe patru ani, din 2004 pana in 2007. Multe state au pus la indoiala necesitatea revizuirii acestor costuri, prezentate, totusi, drept indispensabile pentru Comisie, care nu pierde nici un prilej de a aminti de "muntii de branza" care se acumuleaza in Europa. Evocand, in alta ordine de idei, negocierile din cadrul OMC, Fischer a estimat ca UE s-a dotat cu "o marja de manevra" pe care o va utiliza "numai in masura in care partenerii nostri ne vor crea probleme". Obiectivul este ca refoma "sa nu fie modificata pana in anul 2013", a subliniat el, adresandu-se cu precadere

In plus. Măsura plătilor directe planificată a fi implementată în perioada 2005-2007 accentuează măsurile de reformă anterioare. rezistenta publicului la hrana modificată genetic etc. decidentii europeni au instrumentul politic care le permite o mai mare flexibilitate în domeniul politicii agricole interne dar si al negocierilor multilaterale. nici plătitorilor de taxe. fapt ce a reprezentat cu certitudine o presiune pentru reformă. Extinderea ar fi însemnat o împovărare pentru bugetul UE conform conditiilor existente înaintea reformei. UE este cel mai mare importator de produse agricole la nivel mondial si al doilea exportator (după SUA). Italia a prezentat planul său de reformă în februarie 2002. a spus comisarul. Italia a fost prima tară care a propus păstrarea PAC în forma stabilită de Agenda 2000. nici consumatorilor si nici mediului”.(BSE. În consecintă ea are un rol important în negocierile privind comertul agricol din cadrul OMC.celor care se tem ca Uniunea va fi nevoita sa recurga la noi concesii dupa tratativele OMC. in 2004. Toate acestea au fost considerate ca reprezentând o presiune bugetară considerabilă. Raportul a accentuat faptul că este necesară salvarea rolului PAC si respingerea oricărei sugestii privind “renationaliazrea” sectorului. Raportul sustine că „situatia actuală nu aduce nici un beneficiu nimănui: nici fermierilor. Până în 2001 când a avut loc schimbarea guvernului. Marea Britanie a elaborat un raport privind productia agricolă în ianuarie 2002. presiunile din partea Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC). dioxina. Uniunea Europeană a continuat reforma politicii agricole comune în perioada 2003-2004 pornind de la reformele din 1992 si 1999. S-a luat în considerare dublarea fortei de muncă din domeniul agricol precum si a suprafetei arabile a UE. problemele legate de siguranta alimentatiei. sa o faca mult mai "durabila". Extinderea spre est a UE a fost considerată la momentul respectiv o presiune asupra PAC. Noul sistem de plăti permite fermierilor să ia decizii privind producŃia bazându-se pe semnalele pietei mai degrabă decât pe politica de interventie. Motivele care au stat la baza reformei PAC din 2003-2004 sunt multiple si includ printre altele noile conditii generate de extinderea spre est. Mai mult. Productivitatea scăzută si somajul mascat reprezintă probleme sociale si economice potentiale serioase. Punctul central al noii reforme este decuplarea (The Syngle Farm Payment-SFP) care vizează eliminarea legăturii dintre productie si plăti. Raportul pleda pentru reforma PAC sustinând că situatia curentă nu poate fi sustinută în continuare si recomandă redirectionarea subventiilor dinspre productie spre sprijinirea zonelor rurale. Pe de altă parte.) îngrijorările privind problemele de mediu. proiectul Comisiei vizeaza sa confere agriculturii continentale un plus de competitivitate. Pozitia statelor membre fată procesul de reformă a variat de la tară la tară. . În acelasi timp extinderea a adus în cadrul Uniunii peste 100 milioane de consumatori. limitand riscurile de derapaj bugetar care ar putea rezulta din aderarea viitorilor 10 membri ai UE. Italia a fost campioana strategiei de mediu în agricultură în aliantă cu Germania.

pot fi mentinute unele elemente limitate de cuplare a plătilor cu productia pentru a evita abandonul. −politică de dezvoltare rurală întărită de fonduri mai mari de la Uniunea Europeană. −plata agricolă unică va fi conditionată de protectia mediului. a calitătii si bunăstării animalelor. siguranta alimentelor. Franta a fost mult mai rezervată inclusiv privind acest aspect. nuci. c)reforme în sectoarele producătoare de orez. ceea ce reprezintă o reducere suplimentară de 10% fată de Agenda 2000.Germania a fost în fruntea eforturilor de promovare a unei agriculturi ecologice in Europa. independent de nivelul productiei. sănătatea animalelor si plantelor si standardele de bunăstare a animalelor. Germania a sustinut că mai multe fonduri pot să fie folosite pentru agricultura ecologică conform noilor reglementări privind dezvoltarea rurală. pentru lapte praf degresat se mentine reducerea de 15% în 3 ani. astfel încât să se finanteze noua politică de dezvoltare rurală. care să ajute fermierii să îndeplinească standardele de productie ale UE începând din 2005. Schimbarea guvernului a adus si aici o schimbare de atitudine fată de reforma PAC recunoscând că o „o reformă profundă a PAC este necesară în vederea desprinderii de trecutul orientat spre productie”. Franta a fost beneficiarul net al PAC fiind în consecintă cel mai mare adversar al oricărei tentative de reformă. Astfel „câstigurile” obtinute pe perioada negocierilor ar putea . −reducerea plătilor directe (“modulare”) pentru fermele mai mari. Dacă Germania a fost sustinătoarea directă a unei schimbări care să sustină o agricultură ecologică. Conform noilor reglementări statele membre pot să folosească 20% din bugetul CAP pentru dezvoltarea rurală. cartofi pentru amidon si furaje uscate. ca si de cerinta de a mentine toate terenurile agricole în bune conditii agricole si de mediu (“cerinta încrucisată” sau „cross-conformitate”). Reforma Politici Agricole Comune se referă în principal la următoarele elemente: −plată agricolă unică pentru fermierii din UE. −un mecanism de disciplină financiară care să asigure nedepăsirea bugetului agricol stabilit până în anul 2013 −Revizuirea politicilor de piată ale PAC – se referă la: a)diminuarea asimetrică a sprijinului în sectorul lapte: pretul de interventie la unt va fi redus cu 25% în 4 ani. b)reducerea cu 50% a cresterii lunare a preturilor de interventie în sectorul cerealelor. Principalele efecte ale Politicii Comune revizuite asupra României Principalele efecte ale Politicii Comune revizuite asupra României se vor repercuta direct asupra negocierilor la unele produse afectate de reformă. de noi măsuri de promovare a protectiei mediului. grâu dur. convenită în Agenda 2000.

În conditiile noii politici agricole comune. Dacă initial PAC a fost concepută ca un sistem capabil să asigure autosuficienta produselor agricole într-o Europă ce tocmai trăise experienta tristă a lipsei hranei în perioada deceniului cinci. a dus si mai departe procesul de reformă prin introducerea unor elemente noi care i-au determinat pe unii analisti sau oameni politici din cadrul UE să vorbească despre o revolutie în domeniul PAC sau despre o nouă politică agricolă comună. Costurile aferente sustinerii acestui sistem au determinat în primul rând punerea problemei revizuirii PAC. −înfiintarea Agentiei de Plăti. supraproductie încurajată tocmai de sistemul veniturilor minime garantate fermierilor prin PAC. Solutia aleasă pentru rezolvarea acestor probleme a fost reducerea preturilor la produsele care generau cele mai mari surplusuri (cereale. foarte repede s-a ajuns la supraproductie agricolă. Concomitent acestor presiuni interne de reformă au existat si presiuni externe si anume negocierile din cadrul OMC (reducerea interventionismului). deoarece după data aderării sustinerea financiară ar putea fi periclitată de neîndeplinirea standardelor impuse. Concluzii Analiza diferitelor reforme la care a fost supusă Politica Agricolă Comună de la instituirea acesteia în anii ’60 demonstrează faptul că acest domeniu este un domeniu dinamic care încearcă să tină cont de noile conditii apărute atât la nivel local cât si regional si global în domeniul agricol. cea din 1992. Se asteaptă de la această reformă în primul rând o corelare între productia agricolă si cerintele pietei dar si o mai bună competitivitate la nivel mondial (o consecintă indirectă a corelării productiei la cerintele pietei). Politica Agricolă Comună revizuită nu ar trebui să afecteze major prioritătile deja semnalate în diversele rapoarte de tară (2003) care se referă la: −implemetarea urgentă a SIAC. −dezvoltarea sistemului de contabilitate a fermelor. a vizat tocmai rezolvarea acestor probleme: reducerea cheltuielilor mari în domeniul agricol si a supraproductiei. Reforma din 2003. urmărindu-se scăderea ponderii disproportionate pe care bugetul PAC îl reprezenta în bugetul total al UE. −îndeplinirea standardelor de sigurantă a alimentelor. sănătatea plantelor si animalelor. Elementul central este de data această de cuplarea plătilor acordate fermierilor de productie în ideea reorientării agriculturii europene spre cerintele pietei. −protectia mediului etc. politicile nationale de dezvoltare rurală si protectia mediului ar trebui să devină prioritare. Oricum acest al doilea aspect trebuie privit cu circumspectie pentru că se mentin în continuare diferite forme de sprijin care mentin preturile în UE la un nivel superior celui de pe piata mondială (achizitiile guvernamentale. . continuată de cea din 2004 (produsele mediteraneene) si 2005 (zahăr). carne de vită si unt) în paralel cu acordarea către fermieri a unor venituri compensatorii pentru reducerea preturilor garantate.să nu mai fie valabile în momentul aderării. Prima reformă serioasă a PAC. −constructia institutională necesară functionării pietelor. barierele la import). ajutorul de stocare.

2001. Bibliografie 1. 2000. The European Union’s Common Agricultural Policy: Pressures For Change. CRJ. 2004. FAPRI. Reforma politicilor comunitare în perspectiva lărgirii UE. 2003. FAPRI Staff Report 2-03. USDA. implicatiile atât la nivelul Uniunii cât si la nivel mondial se vor putea aprecia doar în următorii ani. FAPRI Analysis of CAP Reform in Agenda 2000 Final Decisions. eficienta. OECD. Politicile UE. 2003. .Modul în care se va implementa această reformă depinde în mare măsură de statele membre. 1999. 2004. Procesul de extindere a UE in domeniul agriculturii. 5. Directia Generală Agricultură. Ciobanu Aurel. Metodele pe care fiecare stat membru le va adopta pot influenta productia. CAP Reform and the WTO: Potential Impacts on EU Agriculture. IEM. 8. Câmpeanu Virginia. 6. 2. Bucuresti. preturile regionale. Analysis of the 2003 CAP Reform Agreement. în WRS-99-2. 3. Comisia Europeană. 4. Tănăsescu Elena. Agricultura. Analysis of the 2003 CAP Reform. Missouri. 2002. odată cu implementarea în practică a măsurilor de reformă adoptate. Missouri. 7. Desi există multe studii care analizează posibile efecte ale reformei CAP.