You are on page 1of 88

CONTRACTELE PRIVIND ACTIVITATEA COMERCIALĂ Cuvânt introductiv Desfăşurarea unei activităţi comerciale constând în producerea şi circulaţia mărfurilor, executarea

de lucrări şi prestarea de servicii implică încheierea unor acte juridice şi săvârşirea de fapte juridice şi operaţiuni economice. Noul Cod civil a consacrat o reglementare unitară a obligaţiilor (Cartea a V-a) aplicabilă raporturilor dintre particulari, raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre particulari şi profesionişti. Această reglementare legală unitară a raporturilor juridice obligaţionale face să dispară distincţia clasică dintre obligaţiile civile şi obligaţiile comerciale.

Autorii

1

OBIECTIVE ALE CURSULUI DE DREPT COMERCIAL PARTEA A II-A Cursul de drept comercial partea a II-a, oferă studenţilor informaţii cu privire la contractele privind activitatea comercială, regulile formării şi executării contractelor privind activitatea comercială, contractele speciale – contractul de vânzare, contractul de furnizare, contractul de report, contractul de societate, contractul de franciză, etc., titlurile de credit. De asemenea, studentul va dobândi toate cunoştinţele necesare unei bune înţelegeri a procedurii insolvenţei, respectiv conţinutul şi desfăşurarea acesteia. De asemenea, studentul va dobândi toate cunoştinţele necesare constituirii şi funcţionării societăţilor precum regulile speciale aplicabile fiecărei forme de societate. În plus, după studiul în amănunt al cursului de faţă, studentul va avea suficiente cunoştinţe legate de întocmirea şi modificarea actului constitutiv al societăţii cât şi despre procedura insolvenţei. După acumularea tuturor noţiunilor enumerate mai sus se recomandă studentului un minim de 30 ore de studiu individual. După acumularea tuturor noţiunilor enumerate mai sus se recomandă un minim de 30 ore de studiu individual. În concluzie, autorul vă urează o lectură plăcută!

2

Obiectivele capitolului I

După studiul în amănunt al capitolului I studenţii vor fi suficient de pregătiţi să: • să enumere regulile formării contractelor privind activitatea comercială • să cunoască regulile executării contractelor privind activitatea comercială • să cunoască consecinţele neexecutării obligaţiilor din contractele privind activitatea comercială La finele studiului acestui capitol studenţii vor fi suficient de bine informaţi cu privire la noţiunile introductive privind formarea şi executarea contractelor.

3

CAPITOLUL I CONTRACTELE PRIVIND ACTIVITATEA COMERCIALĂ 1.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE. În general, desfăşurarea unei activităţi comerciale 1, constând în producerea şi circulaţia mărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii implică încheierea unor acte juridice şi săvârşirea de fapte juridice şi operaţiuni economice. Noul Cod civil a consacrat o reglementare unitară a obligaţiilor (Cartea V) aplicabilă raporturilor dintre particulari, raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturile dintre particulari şi profesionişti (art. 3 C.civ.). Având în vedere concepţia noului Cod civil, prin art. VII din O.U.G. nr. 79/2011, s-a prevăzut ca de la intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind codul civil, republicată, sintagma „contract comercial” sau „contracte comerciale” se înlocuiesc cu sintagma „contract civil”, iar sintagma „contracte sau acte de comerţ” cu termenul „contracte”. Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind noul Codul civil prevede că noţiunea de profesionişti include categoria de comerciant, iar expresiile „acte de comerţ” respectiv „fapte de comerţ” se înlocuiesc cu expresia „activităţi de producţie, de comerţ sau prestări de servicii”. Deci noua reglementare legală nu exclude existenţa activităţii comerciale pe care o realizează acea categorie de profesionişti care sunt comercianţi. Recomandându-se existenţa unor particularităţi ale contractelor încheiate de profesionişti aceste contracte au fost denumite „contracte profesionale”. Denumirea de contracte profesionale acoperă orice contract încheiat de un profesionist, indiferent de caracterul întreprinderii, economică (comercială) sau neeconomică (civilă). 1.2. DEFINIŢIA ŞI CARACTERISTICILE ACTIVITATEA COMERCIALĂ CONTRACTELOR PRIVIND

Definiţia contractelor privind activitatea comercială. Contractele privind activitatea comercială sunt contractele încheiate de profesioniştii care exploatează o întreprindere economică (comercianţii), având ca obiect producerea şi circulaţia mărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii, în scopul obţinerii profitului. Caracteristicile contractelor privind activitatea comercială. a) Contractele sunt încheiate pentru exploatarea unei întreprinderi economice (comerciale); b) Contractele sunt încheiate de profesioniştii comercianţi; c) Contractele au ca obiect producerea şi circulaţia mărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii; d) Contractele se încheie pentru obţinerea unui profit. REGIMUL COMERCIALĂ JURIDIC AL CONTRACTELOR PRIVIND ACTIVITATEA

Principii Având în vedere sistemul unităţii dreptului privat, adoptat de noul cod civil, regimul juridic al contractelor privind activitatea comercială este cel reglementat de codul civil (Cartea a V - Despre obligaţii), care este aplicabil şi raporturilor juridice dintre profesioniştii comercianţi.
1

Stanciu D. Cărpenaru – Tratat de drept comercial român, Ed. „Universul juridic”, Bucureşti, 2012, p. 399-400.

4

p. codul civil cuprinde şi reguli derogatorii de la principiul unităţii de reglementare. 1166 – 1323. pretinde că este titularul acesteia. art. 401 5 . Reguli derogatorii aplicabile numai raporturilor juridice dintre profesionişti şi comercianţi. art. aplicabile numai raporturilor juridice dintre profesionişti şi comercianţi. 1 Ibidem. atunci când contractează cu terţul în limita puterilor conferite pe seama unei întreprinderi.Regulile generale privind contractele sunt prevăzut de art. d) Cod civil. Ţinând seama de specificul activităţii comerciale 1. 1297 cod civil. 1469 – 1565 C. Regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevăzute în codul civil (art. 1446 Cod civil dispune că solidaritatea se prezumă între debitorii unei obligaţii contractate în exerciţiul activităţii unei întreprinderi dacă prin lege nu se prevede altfel. În privinţa întârzierii în executarea obligaţiilor. prevede că debitorul se află de drept în întârziere în cazul când nu a fost executată obligaţia de a plăti o sumă de bani în exerciţiul activităţii unei întreprinderi. (2) lit. Astfel. cu privire la reprezentare. 1523 alin. art. prevede că dacă reprezentantul. 1650-2278) sau în legi speciale. Referitor la solidaritate. art.civ. terţul care descoperă ulterior identitatea adevăratului titular poate exercita şi împotriva acestuia din urmă drepturile pe care le are împotriva reprezentantului.

43. p. 533 C. b) Libertatea probelor în litigiile referitoare la contractele privind activitatea comercială. modificării.CAPITOLUL II REGULILE FORMĂRII ŞI EXECUTĂRII CONTRACTELOR PRIVIND ACTIVITATEA COMERCIALĂ 2.1. aplicarea principiului libertăţii contractuale raporturilor juridice la care participă regiile autonome şi societăţile constituite prin reorganizarea întreprinderilor de stat. 3/2002. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. el priveşte nu numai raporturile contractuale la care participă întreprinzătorii particulari (comercianţi individuali ori societăţi). in terminis. în Curierul Judiciar nr. Cu privire la arbitrajul comercial. nr. În contractul pe care îl încheie. Noul cod civil a consacrat principiul libertăţii contractuale în următorii termeni: „Părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora. 4/1996. în cadrul economiei planificate. Bucureşti. 2 6 . Legea nr. Apud. s. Arbitrajul este o jurisdicţie alternativă având caracter privat (art. 3/1993.com. Consecinţele principiului libertăţii contractuale.com. Libertatea de exprimare a voinţei părţilor la încheierea contractului are drept corolar libertatea probelor în dovedirea drepturilor subiective izvorâte din contractul civil. Orice persoană fizică sau juridică îşi poate manifesta liber voinţa. a se vedea I. 29 şi urm. c) Libertatea soluţionării litigiului pe calea arbitrajului. În privinţa încheierii contractelor. Băcanu. p. Orice contract în sensul de operaţiune juridică (negotium). potrivit intereselor sale. 790/1995. Albu. În dreptul comercial. părţile pot prevedea o clauză (clauza compromisorie) prin care convin ca orice litigiu ivit în executarea contractului. să fie soluţionat pe calea arbitrajului comercial 3.1. cu orice partener şi cu clauzele pe care părţile le convin. se încheie în mod vădit prin simplul acord de voinţă indiferent de forma de manifestare a voinţei părţilor contractante (solo consensu) 2. p. Roş. 3 Apud.civ. Libertatea contractuală este un principiu al dreptului privat. Ed.L. transmiterii şi stingerii unor drepturi şi obligaţii. REGULILE COMERCIALĂ FORMĂRII CONTRACTELOR PRIVIND ACTIVITATEA 2. Pentru a marca schimbarea fundamentală faţă de raporturile juridice dintre întreprinderile de stat. 15/1990 a consacrat. V. El poate fi un arbitraj instituţionalizat sau un arbitru ad-hoc. Arbitrajul ad-hoc şi arbitrajul instituţional în legislaţia română actuală. Voinţa unei persoane este ţărmurită numai de dispoziţiile legale care privesc ordinea publică şi bunele moravuri (art. 11 C. 2000. Georgescu. A se vedea I. Prin urmare principiul libertăţii contractuale constă în dreptul unei persoane de a încheia orice contract. Libertatea contractuală se exprimă şi prin dreptul părţilor contractante de a alege calea arbitrajului pentru soluţionarea eventualului litigiu dintre ele. Libertatea manifestării voinţei părţilor contractante se defineşte ca o libertate contractuală şi constituie o expresie a drepturilor şi libertăţilor omului1. 8/1995. în Dreptul nr.).. în limitele impuse de lege. p. cu singurele limite impuse de lege. dec. în Dreptul nr. Drept comercial român. Principiul libertăţii contractuale are anumite consecinţe pentru raporturile contractuale la care participă. 72. 4102/2001.. Arbitrajul comercial internaţional. Libertatea contractuală.). fie simpli particulari.civ. 1169 C. 4 şi urm. a se vedea I. ci şi celor la care iau parte regiile autonome şi societăţile cu capital de stat.1. a) Libertatea în exprimarea voinţei la încheierea contractului. p. 1 Apud. Nr.pr. fie profesioniştii comercianţi. principiul libertăţii contractuale are o aplicare generală. de ordinea publică şi de bunele moravuri (art. 121. adică al dreptului civil şi al dreptului comercial. părţile îşi manifestă liber voinţa în sensul naşterii. în RDC nr. ordinea publică şi bunele moravuri. Principiul libertăţii contractuale.). nerezolvat pe cale amiabilă.civ. În acest sens. CSJ. Monitorul Oficial. A se vedea şi CSJ s.

civ. nr. Partea I. Având drept fundament dogma autonomiei 3 de voinţă. p. potrivit intereselor sale. Principiile încheierii contractului. Asupra negocierii contractului. 2 Apud. b) Contracte cu clauze interzise de lege. Teoria generală a obligaţiilor. contractul se încheie prin negocierea lui de către părţi 5 sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta. Lacuna a fost acoperită. iar clauzele contractului sunt impuse („dictate”) de furnizor/prestator. beneficiarul având numai libertatea să adere la clauzele propuse sau să nu încheie contractul. Cărpenaru. 497 din 19 iulie 2010). Mârza. Aceste reguli privesc încheierea contractului. 11/2004.. Orice persoană fizică sau persoană juridică îşi poate manifesta liber voinţa. 2008. nr.2002. 9/2004. În anumite domenii de activitate. transporturi. Regulile consacrate de Codul civil au la bază principiile clasice ale încheierii contractului.1. în RDC nr.Of. prin Legea nr. Aspecte juridice ale negocierii contractelor. 246/2009 (M. cât şi între persoane absente. 37. apei şi gazelor. 49 şi urm. 529/19. au fost stabilite anumite reguli speciale privind încheierea contractelor între comercianţi şi consumatori. 1166 C. Oferta de a contracta este o propunere a unei persoane adresată altei persoane. 2009. cunoaşte o serie de limitări. alegerea partenerului nu este totdeauna posibilă. reglementa încheierea contractului „între persoane depărtate”.cit. se realizează prin întâlnirea concordantă a unei oferte de a contracta cu acceptarea acelei oferte 4. Legea nr. p. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori (M. Cu privire la această reglementare.4 a) Contractele dictate (de adeziune). Bucureşti. 1/1995. Încheierea contractului înseamnă. 305 din 18 aprilie 2008 şi apoi modificată din Legea nr. 110 şi urm. 1182.civ. 7 .Of. A se vedea C. în art.). p. Formarea progresivă a contractului-noţiune şi sfera de aplicare. în special cele în care comercianţii deţin „monopolul” asupra unor servicii (furnizarea energiei electrice. 450 din 30 iunie 2009). Intervenţia legală şi judiciară în contracte. Hamangiu. noul Cod civil a reglementat în mod corespunzător regulile generale ale formării contractului (art. asigurări. Stătescu. în esenţă. care. de ordinea publică şi de bunele moravuri. CĂRPENARU. a se vedea Gh. Drept civil. Legea a fost abrogată prin Legea nr.07. în parte.Of. în limitele impuse de lege. nr. În acest sens. Ed. 1182 C. bazat pe dogma clasică a autonomiei de voinţă... p. a se vedea St. În perioada modernă. Anumite limitări au fost reglementate prin Legea nr. 560 din 10 noiembrie 2000). de Codul comercial din 1887.).Of. 35-39. nr. Codul civil din 1864 nu reglementa încheierea contractului. p. 161/2010 (M. dar au în vedere şi realităţile societăţii moderne. 475-477. 447448. Oferta de a contracta Noţiunea ofertei. op.. 86 şi urm. Juanita Goicovici. putând încheia orice contract. dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă. 5 Apud. Partea I.D. C. în Dreptul nr. În aceste contracte. Walters Kluwer.) încheierea contractelor nu mai este rodul manifestării voinţei părţilor contractante. 4 Apud. 406-407. principiul libertăţii contractuale. Bîrsan. 3 Stanciu D. cum este cazul contractelor reale şi a contractelor solemne. potrivit art. în RDC nr.Of. 114 şi urm. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale (M.D. Bucureşti.2. atât între persoane prezente. Legea a fost republicată în M. Tratat. Piperea. p. nr. Ed. S. etc. 193/2000. Introducerea în Dreptul contractelor profesionale. Contractul se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor. a IX-a revizuită şi adăugită.1203 C.. cu orice partener şi cu conţinutul pe care părţile îl convin. Ţinând seama de această realitate. Bucureşti. Ea cuprinde o manifestare de 4 Apud. de a încheia un anumit contract. care semnifică încheierea contractului. Acordul de voinţă. Mariana Buric. ed. Reguli generale ale încheierii contractelor privind activitatea comercială. realizarea acordului de voinţă al părţilor asupra clauzelor contractuale.A se vedea şi L.civ. p.Limite ale principiului libertăţii contractuale. Contractul este acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui. Pentru a proteja pe consumatori.2 2. Deleanu. Scrisorile de intenţii. modifica sau stinge un raport juridic (art.

Un răspuns al destinatarului care cuprinde modificări sau completări faţă de conţinutul ofertei poate fi considerat. Dacia. Pop. manifestarea de voinţă a destinatarului nu se poate reduce la confirmarea primirii ofertei. pentru a constitui o acceptare. în baza unui contract de vânzare care se va încheia în viitor.civ. 1196 C. 3/2009. Apud.3 Aceasta înseamnă că acceptarea trebuie să fie totală şi fără rezerve sau condiţii. I. Acceptarea ofertei este manifestarea de voinţă a destinatarului ofertei de a încheia contractul în condiţiile prevăzute în ofertă. neviciată. Oferta şi promisiunea de contract. astfel cum aceasta a fost formulată. s. promisiunea de a contracta (promisiunea de vânzare) este un antecontract (art.civ. şi ajunge în termen la autorul ofertei (art. Ed. nr. 1193 alin. dacă indică în mod neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă.voinţă care exprimă intenţia ofertantului de a se obliga.). Tratat de drept civil. adică de a încheia contractul în condiţiile propuse în ofertă. adică o manifestare a voinţei destinatarului. o contraofertă (art. Universul Juridic. Cazurile de caducitate a ofertei sunt cele prevăzute de art. Contractul. Condiţiile acceptării ofertei. p. în cazul în care oferta este acceptată de destinatar.. Aceste elemente nu sunt aceleaşi pentru orice contract. pentru a constitui o ofertă de a contracta. Cărpenaru. Astfel. care prin acceptarea sa de către destinatar să conducă la încheierea contractului. 35/2009. În anumite cazuri. cum ar fi expedierea mărfii la care se referă oferta. Caducitatea ofertei. deci. Albu. Ed. Potrivit legii.).. Acceptarea ofertei Noţiunea acceptării ofertei. după împrejurări. Contractul şi răspunderea contractuală. com. A se vedea ÎCCJ.civ. Din definiţia legală a acceptării rezultă condiţiile cerute de lege pentru validitatea acceptării ofertei. oferta devine caducă dacă acceptarea ofertei nu ajunge la ofertant în termenul stabilit în ofertă sau în termenul rezonabil prevăzut de art. Spre deosebire de ofertă. oferta de a contracta trebuie să fie o manifestare de voinţă reală. în sensul acceptării ori respingerii ofertei. p. la un anumit preţ. răspunsul destinatarului nu constituie acceptare atunci când cuprinde modificări sau completări care nu corespund ofertei primite (art. op. 41. Bârsan. indispensabile destinatarului ofertei pentru a lua o decizie.civ. 1669 C. 1197 alin. dacă exprimă un angajament juridic al ofertantului. 33. (2) C. voinţa părţilor privind încheierea contractului se manifestă în oferta de a contracta şi acceptarea ofertei.civ. dec. Constituie acceptarea ofertei orice act sau fapt al destinatarului. 1197 alin. în Buletinul Casaţiei. ele fiind specifice diferitelor categorii de contracte. C. Potrivit legii. II. 1 2 Stanciu D. (1) C. în sensul încheierii contractului. acceptarea ofertei poate consta într-un act juridic. Această condiţie nu este îndeplinită dacă propunerea cuprinde anumite rezerve. concretizată într-o propunere precisă. 1195 C. op. 72. promitentul se obligă să vândă. din actul sau faptul destinatarului trebuie să rezulte neîndoielnic acordul destinatarului cu privire la ofertă.cit. 1188 C.A se vedea C. Aşa cum am arătat. În concepţia1 doctrinei. vol. Deci. Stătescu. Oferta este fermă.civ. astfel cum a fost formulată de ofertant. Cluj-Napoca. p. să nu mai producă efecte juridice. 8 .). Bucureşti. Astfel. 3 Apud. Condiţiile ofertei.cit.. iar beneficiarul se obligă să cumpere un anumit bun. completă şi fermă2. (1) lit. Oferta de a contracta nu se confundă cu promisiunea de a contracta (promisiunea de vânzare). oferta de a contracta poate deveni caducă şi. a) C. ci ea trebuie să exprime neîndoielnic voinţa destinatarului de a se angaja juridic.). 2009. Oferta este precisă şi completă atunci când cuprinde toate elementele care sunt necesare încheierii contractului. Apoi. Drept civil.civ. Obligaţiile. Nr. În cazul promisiunii bilaterale de vânzare. propunerea trebuie să conţină suficiente elemente pentru formarea contractului (art. p. p. care este o manifestare unilaterală de voinţă. 1994. Momentul şi locul încheierii contractului Încheierea contractului presupune realizarea acordului de voinţă al părţilor asupra clauzelor contractului. 408-413. 156. ori într-un fapt juridic.). L.

. 85/2004 (M.G. op.1. 2 Stanciu D. consumatorul lansează o comandă (ofertă) privind cumpărarea produsului ori prestarea serviciului. op. Prin O. Cărpenaru. 795 din 27 noiembrie 2008). 57 din 31 ianuarie 2003). dreptul de denunţarea a contractului etc. nr. nr. 3 Prin contract la distanţă. contractul la distanţă se consideră încheiat în momentul primirii mesajului de conformare de către consumator. radio. Cărpenaru. Pop. M. Regimul juridic al contractelor încheiate la distanţă. preţul produselor sau serviciilor.G. Of. Ordonanţa transpune prevederile Directivei nr.) 9 . A se vedea C. O. În doctrina dreptului civil şi a dreptului comercial au fost propuse mai multe teorii (sisteme) privind determinarea momentului încheierii contractului între absenţi 1. nr. 186 şi urm. Pe baza informaţiilor comerciantului. 796 din 27 august 2004). nr..Of. Problema pe care o pune încheierea contractului este aceea a momentului realizării acordului de voinţă. Potrivit ordonanţei. În efortul stăruitor de asigurare a cadrului juridic necesar pentru integrarea României în Uniunea Europeană. Of. 417-418. Reguli speciale privind încheierea contractelor prin mijloace electronice. op. comerciantul trebuie să îl informeze pe consumator cu privire la următoarele elemente: identitatea comerciantului.G. A se vedea şi St. 3/2001. cit. L. O. 97/7/CE din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor în materie de contracte la distanţă. televiziune. ordonanţa înţelege contractul încheiat între un comerciant şi un consumator. Bîrsan. p. referitor la comanda sa.. una sau mai multe tehnici de comunicaţie la distanţă4.Of. 130/2000 a fost republicată (M.3. nr. modalitatea de livrare şi de plată a preţului. 3 Apud. 899 din 28 decembrie 2007). înainte şi la încheierea contractului. Reguli privind comerţul electronic. diferite de cele tradiţionale. 51/2003 (M. 3/2006.. în RDC nr. În trecut. 431 din 2 septembrie 2000). Contractele la distanţă şi protecţia consumatorilor – O. 2. Niculeasa.cit. p. cit.G. Andreea Ciobanu. Of. deoarece el reprezintă momentul încheierii contractului precum şi a locului încheierii contractului. 24 şi urm. perioada de valabilitate a ofertei. În perioada actuală. care utilizează în mod exclusiv.. a se vedea O. Bălan. p. 5 din ordonanţă).Stătescu. caracteristicile esenţiale ale produselor şi serviciilor. nr. 451-453. 24 şi urm. Of. nr. C. 78 şi urm. 1/2002. Tehnicile de comunicaţie la distanţă sunt precizate în anexa la ordonanţa (telefon cu intervenţie umană. Înainte de încheierea contractului. nr. în absenţa unei reglementări legale în Codul civil. nr. 177 din 7 martie 2008). 130/2000. p. Ordonanţa a fost modificată prin Legea nr. 130/2000 au fost stabilite anumite reguli speciale privind încheierea şi executarea contractelor la distanţă între comercianţii care furnizează produse sau servicii şi consumatorii. activitatea comercială 2 având ca obiect circulaţia bunurilor şi serviciilor cunoaşte forme noi. p. Of. Ordonanţa a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. bazate pe mijloace electronice de comunicare la distanţă. 483 din 5 iulie 2002) şi apoi prin Legea nr. op. nr. Ordonanţa republicată a fost modificată prin Legea nr. dacă părţile nu au convenit altfel (art. I. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă (M. în Dreptul nr.G. Reguli privind încheierea contractelor la distanţă. au fost adoptate reglementări noi privind regimul juridic al contractelor la distanţă şi comerţul electronic. D. în RRDA nr. în cadrul unui sistem de vânzare organizat de comerciant. stabilirea momentului încheierii contractului între absenţi a făcut obiectul unei controverse.cit. 1 Apud. p. adică se încheie contractul. nr. p. 49-50. 363/2007 (M. Cu privire la protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare. nr. 4 Apud. poştă electronică (e-mail) etc. 365/2002 privind comerţul electronic (M.Tehnica de comunicaţie la distanţă este orice mijloc ce poate fi utilizat pentru încheierea unui contract şi care nu necesită prezenţa fizică simultană a celor două părţi. Dezvoltarea rapidă din ultima jumătate a secolului trecut a industriei calculatoarelor şi tehnologiei informaţiilor a dus la crearea unor noi tehnici contractuale. 174/2008 (M.Dacă aceste manifestări de voinţă sunt concordante se realizează acordul de voinţă. A se vedea Camelia Toader.. Tratat.

cit.. p. a se vedea St.2. Of. executarea prin echivalent (Secţiunea a IV-a). Probleme juridice legate de introducerea semnăturii electronice şi folosirea ei în tranzacţiile încheiate pe Internet. au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. p. legea cere o semnătură electronică extinsă. 3 2. Prin H. Ed. Cărpenaru. 121/2006 (M.G. p.). Semnătura electronică. F. creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligaţia în natură. 2000/31/CE privind comerţul electronic.2 Cele două acte normative au la bază principiile Directivei nr. 6/2005. nr. Potrivit legii. 2. În vechiul Cod civil executarea obligaţiilor contractuale face obiectul Cărţii V. Comerţul pe Internet. 455/2001 privind semnătura electronică (M. A se vedea: C. D. 420-422.civ. în RDC nr. Dispoziţiile legale citate constituie fundamentul principiilor executării şi întocmai a obligaţiilor contractuale.). 97 şi urm. Măgureanu. A se vedea: Camelia Tatiana Ciulei. iar semnătura autorilor în semnătură electronică. 122 şi urm. 7-8/2003. 88 şi urm. 1981. 1259/2001 au fost aprobate Normele tehnice şi metodologice pentru aplicarea Legii nr. Of. Semnătura electronică. În cadrul Titlului V se reglementează Plata (Cap. Unele consideraţii pe marginea efectelor noii reglementări privind comerţul electronic asupra regulilor în materia formării contractului.. În comerţul electronic. în Juridica nr. Bucureşti. Of. 2 Apud. op. Administrarea ei ca mijloc de probă. Noul Cod civil a consacrat o nouă concepţie privind executarea obligaţiilor contractuale 4. respectiv Directivei nr. p. 847 din 28 decembrie 2001). nr. 959 din 29 noiembrie 2006). 4 pct. nr. 99/93/CE privind semnătura electronică.M. exactă şi la timp a obligaţiei de către debitor (art. 1516 C. dar fără să se fi înlăturat toate inconsecvenţele acesteia. 11/2003. 429 din 31 iulie 2001.. nr. 10 . 2 din Legea nr. Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală. definitivă potrivit art. în PR nr. nr. 877 din 05 decembrie 2002).G. Înscrisul în formă electronică reprezintă o colecţie de date în formă electronică între care există relaţii logice şi funcţionale şi care redau litere. nr. Of. 6/2001. Of. Pentru a avea valoarea semnăturii olografe. 9/2002. Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică. Amza.M. Amza. manifestările de voinţă ale ofertantului şi destinatarului ofertei şi concretizează în înscrisuri în formă electronică.2. Anca Maria Şandru. rezilierea şi reducerea prestaţiilor (Secţiunea a V-a) şi cauze justificative de neexecutare a obligaţiilor contractuale (Secţiunea a VI-a). Predoiu.Cu privire la executarea în natură şi în termen a obligaţiilor din contractele economice. 1308/2002.. Titlul V. Of. Unele consideraţii privind comerţul electronic. rezoluţiunea. 137 şi urm. Savu. Cu privire la executarea silită se reglementează executarea silită în natură (Secţiunea a III-a). 5 Apud.5 Principiul executării în natură a obligaţiilor.1. Studiu economic şi juridic. 483 din 5 iulie 2002. Lumina Lex. 177 şi urm. Contractele economice. Stancu. în RDC nr. Teoria generală. cu excepţia cazului în care o asemenea executare este imposibilă (art. care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare. Ed. deoarece numai astfel creditorul dobândeşte ceea ce a urmărit prin încheierea contractului.G. T. Regulile executării contractelor privind activitatea comercială Concepţia Codului civil privind executarea obligaţiilor. Bucureşti. 1 Apud. 2008. nr. 4 Stanciu D. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Executarea obligaţiilor. Gh. Asumându-şi prin contract o anumită obligaţie. 403 din 10 mai 2006) şi apoi republicată (M. Prin H. p. Concepţia noului Cod civil privind reglementarea executării obligaţiilor contractuale marchează un progres faţă de reglementarea vechiului Cod civil.Comerţul electronic este reglementat prin două acte normative: Legea nr. 1527 C. p. Aspecte juridice ale contractelor electronice.A. Principiile executării obligaţiilor contractuale Executarea obligaţiilor contractuale este guvernată de anumite principii. I) şi Executarea silită a obligaţiile (Cap.civ. nr. în RDC nr. 377 şi urm. 365/2002 privind comerţul electronic (M. p. 4 pct. cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă. Cărpenaru. Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic. 10/2000. debitorul este ţinut să execute această obligaţie. p. 4 din Legea nr. C. 455/2001). 265266.. Alina Oprea. II).A se vedea T. 3 Apud. 455/2001. 455/2001 privind semnătura electronică1 şi Legea nr. în RDC nr. destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar (art. 365/2002 a fost modificată şi completată prin Legea nr.

240 şi urm. după caz.). 5/2007. plata poate să fie făcută de orice persoană. ea poate fi făcută de debitor sau de către creditor. op. Dreptul de a primi plata aparţine creditorului. 1499 C. nr. Subiectele plăţii Persoanele care pot face plata.2. prezumţii. aceste neputând cere restituirea invocând incapacitatea sa la data executării. cu privire specială asupra teoriei autonomiei de voinţă şi teoriei solidarismului contractual. Dovada plăţii Dovada plăţii se poate face prin orice mijloc de probă.În termeni moderni. p. etc.. mărturisire. Introducere în dreptul contractelor profesionale. Imputaţia plăţii Imputaţia plăţii este procedeul tehnic prin care se determină obligaţia care se stinge.civ.civ. iar dacă niciuna dintre părţi nu o face. Încercarea de sinteză a principalelor teorii referitoare la fundamentele contractului.Deci. pentru a căror realizare părţile trebuie să colaboreze la executarea obligaţiilor contractuale. C. în executarea oricărei altei prestaţii care este obiectul contractului (predarea unui bun. în condiţiile contractului. şi o executare cu respectarea clauzelor contractuale privind prestaţia în cauză. 72 şi urm. Potrivit legii. pe care părţile le-au avut în vedere la încheierea contractului. imputaţia plăţii se face prin acordul părţilor. principiul este denumit principiul solidarismului contractual. Debitorul nu ar putea înlocui obiectul obligaţiei cu o altă prestaţie sau cu plata unui echivalent bănesc. în Revista română de drept privat nr. Persoanele care pot primi plata. A se vedea L. în cazul în care debitorul are faţă de creditor mai multe obligaţii. 244 C. Principiul executării întocmai a obligaţiilor.cit. 1475 C.civ. 1 Apud. 7/2011. Executarea voluntară a obligaţiilor asumate poartă denumirea de plată 2. 2 Stanciu D. Pop.. În lipsa unui acord al părţilor. p. op.). Obligaţia de a face plata incumbă debitorului. 1477 C. p.pr. Dar.). Pop. iar plata care o face nu este suficientă pentru a stinge toate obligaţiile debitorului.). Potrivit legii. Plata Plata – forma de executare voluntară a obligaţiei contractuale. Orice plată presupune o datorie. Plata poate fi făcută şi de un incapabil. 2. Orice persoană care încheie un contract trebuie să execute obligaţiile care îi revin din acest contract. chiar dacă este un terţ în raport cu acea obligaţie (art.civ. potrivit legii. Piperea. 3 Apud. iar creditorul trebuie să îi faciliteze. executarea unei lucrări. precum şi dovada plăţii făcute prin virament bancar. Gh.civ.civ. Ea rezidă în remiterea unei sume de bani sau. Încheierea unui contract implică interese comune.2. Plata este valabilă dacă a fost făcută şi altor persoane.. dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri. legal sau convenţional. Principiul colaborării şi executării obligaţiilor. sunt aplicabile dispoziţiile legii. persoanei indicate de creditor ori persoanei autorizate de instanţă să o primească (art. Executarea contractului sub autoritatea principiului solidarismului contractual. 1469 C. în condiţiile art. L. 11 .). 3 Potrivit codului civil. debitorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru executarea contractului. Stătescu. în Dreptul. Cărpenaru.cit. 1472 C. Realizarea deplină a scopului urmărit de creditor la încheierea contractului impune. 316-317. dar plata trebuie făcută şi reprezentantului său.). expertiză (art.1 Astfel.civ. Bârsan. pe lângă executarea în natura ei specifică a prestaţiei. martori. p. Codul civil reglementează dovada plăţii prin chitanţa liberatorie ori remiterea înscrisului original al creanţei. plata constă în executarea de bună voie a prestaţiei care face obiectul contractului (art. Condiţiile generale de admisibilitate a mijloacelor de probă sunt stabilite de Codul de procedură civilă. dacă prin lege nu se prevede altfel (art. 1470 C. îndeplinirea obligaţiei. adică aşa cum a fost convenită prin contract.A se vedea C.). obligaţia contractuală trebuie executată în natura ei specifică. adică o obligaţie asumată de debitor (art. 422-426.

429-432. fie prin cererea de chemare în judecată (art. prevăzute de art. În cazul în care. legea impune ca. Punerea în întârziere a debitorului Punerea în întârziere reprezintă o manifestare de voinţă a creditorului prin care îl înştiinţează pe debitor că obligaţia sa a ajuns la scadenţă şi îl invită să execute obligaţia potrivit contractului3. b) să obţină rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori. c) debitorul şi-a manifestat în mod neîndoielnic faţă de creditor intenţia de a nu executa obligaţia sau când în cazul unei obligaţii cu executare succesivă. să treacă la executarea silită a obligaţiei.: a) să ceară sau. b) prin fapta sa. fără justificare. d) să folosească. la alegerea sa. debitorul a făcut imposibilă executarea în natură a obligaţiei sau când a încălcat o obligaţie de a nu face. Prin notificare trebuie să se acorde debitorului un termen de executare (de păsuire).A se vedea supra nr. creditorul trebuie să îl pună în întârziere pe debitor. De observat că aceste drepturi ale creditorului pot fi exercitate numai dacă debitorul care nu îşi execută obligaţia „se află în întârziere”.2. prealabil exercitării drepturilor menţionate. 1 2 3 Ibidem. Ibidem. debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege. exactă şi la termen a obligaţiilor de către debitor. dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel. 1350). Notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării. orice persoană care se obligă printr-un contract 1 trebuie să îşi execute obligaţiile contractuale (art. Aşa cum am arătat2.1.civ. c) să ceară obligarea debitorului la plata unor daune-interese. debitorul nu îşi execută obligaţiile asumate prin contract. precum şi în cazurile prevăzute de art. refuză ori neglijează să îşi execute obligaţia în mod repetat. reducerea propriei obligaţii corelative. 1522 C. În primul rând. prin care creditorul îi solicită executarea obligaţiei.). Consideraţii generale Potrivit legii. p. pe care debitorul l-a lăsat să treacă sau nu a executat-o imediat. În anumite cazuri. Debitorul poate fi pus în întârziere. deşi exista urgenţă.3. 1523 C. creditorul poate. 12 . p. Acest termen trebuie să ţină seama de natura obligaţiei şi de împrejurări. Care sunt următoarele: a) obligaţia nu putea fi executată în mod util decât într-un anumit timp. mai întâi punerea în întârziere a debitorului şi. să exercite următoarele drepturi. orice mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său. În al doilea rând. d) nu a fost executată obligaţia de a plăti o sumă de bani. 1523 alin. punerea în întârziere a debitorului operează de drept (art. De aceea.3. (2) C. 1516 C. Potrivit legii. Consecinţele neexecutării obligaţiilor din contractele privind activitatea comercială 2.). Punerea în întârziere de către creditor.civ. 2. apoi drepturile recunoscute creditorului. fie printr-o notificare scrisă.3. Urmează să examinăm. civ.. Întârzierea de drept în executarea obligaţiei. punerea în întârziere a debitorului poate opera la cererea creditorului sau poate opera de drept. 429-. atunci când este cazul. debitorul se află de drept în întârziere în cazul în care prin contract s-a stipulat că simpla împlinire a termenului stabilit prin executarea obligaţiei produce un asemenea efect. după caz. Apud . după caz.2. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală.civ. asumată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi. 763.

Universul Juridic. Rezoluţiunea contractului este sancţiunea neexecutării contractului cu executare imediată.civ. executarea unei lucrări etc. În cazul în care debitorul nu execută obligaţia asumată prin contract. 1527-1529 şi executarea prin echivalent (art. rezilierea contractului. creditorul are dreptul să ceară întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligaţia în natură (art. executarea silită în natură.3. rezoluţiunea. II.4. care constă în desfacerea pentru viitor a contractului.3. Popa. În cazul neexecutării unei obligaţii de a face. Stoica. creditorul are dreptul la rezoluţiunea sau.) 2.2. rezilierea. după caz. pe cheltuiala debitorului să execute el însuşi ori să facă să fie executată obligaţia (art. executarea pe cale silită a vânzării bunurilor debitorului şi. op. Stătescu. A se vedea C. 1550 C. Cu privire la executarea în natură pe cale silită a obligaţiei de a da trebuie să distingem după cum obiectul obligaţiei este o sumă de bani. respectiv rezilierea poate opera de plin drept (art. Rezoluţiunea sau. Bîrsan. Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor. poate fi declarată unilateral de către partea îndreptăţită. creditorul poate. 1549 C. Executarea în natură a obligaţiei de a face şi a obligaţiei de a nu face. Cap. Executarea în natură a obligaţiei înseamnă executarea în natură specifică a obiectului său. Dreptul creditorului la executarea în natură nu există în cazul în care o atare executare este imposibilă. sau. Cărpenaru. p. în temeiul contractului. Ed. după caz. creditorul poate obţine. În cazurile anume prevăzute de lege sau dacă părţile au convenit astfel. op. art. Într-adevăr. la cerere. 89.). cu respectarea condiţiilor convenite. care constă în desfiinţarea retroactivă a contractului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.civ. În privinţa executării în natură pe cale silită a obligaţiilor de a face şi a nu face. Potrivit legii. de exemplu. Executarea în natură a obligaţiei de a da având ca obiect o sumă de bani este totdeauna posibilă. All.cit. Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile. precum şi la daune-interese pentru repararea prejudiciului suferit (art. Răspunderea debitorului pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale 1 2 Stanciu D. I.2. predarea mărfii. Bucureşti. din preţul obţinut. Rezoluţiunea şi rezilierea contractului Dreptul creditorului la rezoluţiunea şi rezilierea contractului. 1530-1548). executarea silită în natură a obligaţiilor contractuale priveşte numai ceea ce legea denumeşte executare silită în natură. Rezilierea contractului este sancţiunea neexecutării contractului cu executare succesivă. 2012. legea consacră principiile tradiţionale ale dreptului civil. Dreptul creditorului la executarea în natură a obligaţiei.). 435-437.civ.civ. V. Apud.cit. în cazul în care fără justificare debitorul nu execută contractul 1.).3. noul Cod civil reglementează distinct în Titlul V. Bucureşti. 13 . Executarea silită a obligaţiilor Cu privire la executarea silită a obligaţiilor. 1997. de exemplu. satisfacerea creanţei. iar nu şi executarea prin echivalent. executarea obligaţiei contractuale nu poate să însemne decât executarea obligaţiei în natura ei specifică.3. dacă nu cere executarea silită a obligaţiilor contractuale. 2.. 1527 C. C. Rezoluţiunea şi rezilierea este o sancţiune a neexecutării obligaţiilor din contractele sinalagmatice având ca temei reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor care rezultă din aceste contracte2. iar nu printr-o altă prestaţie. Modul de operare a rezoluţiunii.. Executarea în natură a obligaţiei de a da. În opinia noastră. bunul care face obiectul obligaţiei de predare a pierit. în noul Cod civil. 1528 C. Ed. p. un bun individual determinat sau un bun determinat generic. poate fi dispusă de instanţă.F. În cazul neexecutării obligaţiei.

Deci. 2000. Reglementarea clauzei penale în textele noului Cod civil. 442-445. Ed. a II-a. Ordonanţa a abrogat O. op. stabilită de lege.Daune interese Noţiunea şi felurile daunelor-interese. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti (M. Bucureşti. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală. exactă şi la timp a obligaţiei. 1981. a se vedea I. Cărpenaru. pe care debitorul trebuie să o plătească pentru folosirea unei sume de bani datorată creditorului. M. Pentru angajarea răspunderii debitorului sub forma daunelor-interese trebuie îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unui contract. de lege. Ed.. D. Întrucât. convenită de părţi sau. p. prin dobândă se înţelege nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu. în lipsă. ca mijloc de asigurare a respectării obligaţiilor contractuale. iar dreptul la reparaţie pentru prejudiciul cauzat este mai uşor de valorificat decât dreptul la daune-interese. 351-371. sunt convenite de părţile contractante şi. Cel mai adesea.Of. la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului (art. Băcanu. 2000. 3 Apud . sunt stabilite de lege. Dumitru. ci şi alte prestaţii. Daunele-interese sunt sumele de bani pe care debitorul le datorează pentru prejudiciul cauzat creditorului prin nerespectarea obligaţiei contractuale. p. nr. Bîrsan. Definiţia şi felurile dobânzii. Regimul juridic al dobânzilor.cit. Se recurge la clauza penală. ed. părţile stipulează o clauză penală. precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar 2. în absenţă. 1 alin. Ştiinţifică. 26 din 25 ianuarie 2000). Dobânzile În cazul obligaţiilor1 având ca obiect plata unei sume de bani. Ed. Clauza penală în dreptul civil şi comercial. nerespectarea obligaţiei contractuale înseamnă neexecutarea obligaţiei ori executarea necorespunzătoare. potrivit legii. Of. Bucureşti. în condiţiile Codului civil3 1 2 Stanciu D. Clauza penală şi arvuna La încheierea unui contract. 11 şi urm. a se vedea: St. 2008. op. deoarece aceasta implică stabilirea. Contractele economice. sub orice titlu sau denumire. Asupra aspectelor generale ale dobânzilor. C. nr. denumire dobânzi. A se vedea şi C. 8/2011. dobânda constă într-o sumă de bani sau orice altă prestaţie. Smaranda Angheni.G.cit. părţile au în vedere şi problema răspunderii pentru nerespectarea obligaţiilor asumate prin contract. îndeosebi în contractele privind activitatea comercială. nr. 607 din 29 august 2011.G. Teoria generală. prin voinţa părţilor. Dobânda este convenită de părţile contractante. Cărpenaru. nr. Potrivit ordonanţei. p. iar în lipsă dobânda este cea stabilită de lege. precum şi executarea cu întârziere a obligaţiei. Hamangiu. M. existenţa unui prejudiciu. Ed. Pentru o analiză aprofundată asupra clauzei penale. Stătescu. Pop. Regimul juridic al dobânzilor este reglementat prin O. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti. evaluate prin convenţia părţilor sau. Regimul juridic al dobânzii legale. Bucureşti. în lipsă. Dobânda reprezintă daune-interese. 14 . Lumina Lex. vinovăţia debitorului. a răspunderii pentru nerespectarea obligaţiilor asumate. Oscar Print. Condiţiile acordării daunelor-interese. Bucureşti. Apud. punerea în întârziere a debitorului. Dispoziţiile Codului civil oferă elementele necesare definirii daunelor-interese. legătura cauzală între nerespectarea obligaţiei şi prejudiciu.. 343-348. în Dreptul nr. daunele-interese datorate de debitor pentru nerespectarea obligaţiei. 5 din Ordonanţă). L. p. neexecutarea ori executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiei.

adoptat de noul Cod civil. regimul juridic al contractelor privind activitatea comercială este cel reglementat de Codul civil (Cartea a V-a -Despre obligaţii) care este aplicabil şi raporturilor juridice dintre profesioniştii comercianţi.CONTRACTE SPECIALE Cuvânt introductiv Capitolul contracte speciale. Având în vedere sistemul unităţii dreptului privat. are ca obiect tratarea principalelor contracte speciale şi anume regulile de formare şi executare a acestora. Autorii 15 . ca parte integrantă a dreptului comercial.

La finele studiului acestui capitol studenţii vor fi suficient de bine informaţi cu privire la noţiunile introductive privind contractele speciale şi anume formarea şi executarea acestora. 16 . contratului de agenţie şi a contractului de cont curent • să cunoască natura juridică şi caracterele contractului de cont curent.Obiectivele capitolului III La finalul studiului individual al capitolului III studenţii vor putea: • să enumere contractele speciale şi să le identifice • să definească contractul de vânzare • să definească contractul de franciză şi să enumere caracterele juridice ale acestuia •să cunoască noţiunea.

1. 1672 C. iar cumpărătorul urmăreşte ca. 1172 C.civ.. Contractul de vânzare este strâns legat de producţia de mărfuri. pag. a) Contractul de vânzare este un contract sinalagmatic (bilateral). El este folosit pentru aprovizionarea cu materii prime.). 453-454 17 . e) Contractul de vânzare este. să predea bunul şi să îl garanteze pe cumpărător contra evicţiunii şi viciilor bunului (art. Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul. 1 2 Stanciu D. 1674 C. chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă (art. necesare producţiei şi totodată. ceea ce înseamnă că fiecare dintre părţi urmăreşte să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate (art. Dar. Condiţiile de validitate a contractului de vânzare Ca orice contract. 451-452.). el se formează prin simplul acord de voinţă al părţilor.1. contractul de vânzare 2. CONTRACTUL DE VÂNZARE Noţiunea contractului de vânzare Operaţiunile de vânzare-cumpărare1 sunt cele mai frecvente operaţiuni juridice pentru satisfacerea trebuinţelor consumatorilor şi pentru desfăşurarea activităţii comerciale. trebuie să îndeplinească următoarele condiţii esenţiale: capacitatea de a contracta. în principiu. 1173 C.) 3. translativ de proprietate.civ. p. consimţământul părţilor.CAPITOLUL III CONTRACTE SPECIALE 3. după caz. contractul de vânzare prezintă interes şi pentru activitatea de producere a mărfurilor. vânzătorul este obligat să transmită proprietatea bunului sau. dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă (art.).. el constituie instrumentul juridic prin care se realizează circulaţia mărfurilor. Caracterele juridice ale contractului de vânzare. existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă. în schimbul obligaţiei de a plăti preţul să obţină bunul. iar cumpărătorul este obligat să preia bunul vândut şi să plătească preţul vânzării (art. semifrabricate etc. materiale.). Cărpenaru. 1719 C. 1179 C. c) Contractul de vânzare este un contract comutativ. Din definiţia dată rezultă şi caracterele juridice ale contractului de vânzare.). dreptul vândut. de la producător la distribuitor şi de la acesta la consumator. Ibidem. în schimbul obligaţiei de a transmite proprietatea bunului să obţină preţul bunului.civ. vânzătorul urmăreşte ca. aducă la momentul încheierii contractului. op. pentru a fi valabil încheiat. proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului. d) Contractul de vânzare este un contract consensual.1.civ. 1178 C.civ.cit.civ. iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă (art. pentru desfacerea mărfurilor realizate. b) Contractul de vânzare este un contract cu titlu oneros. el dă naştere la obligaţii reciproce şi interdependente în sarcina părţilor. un obiect determinat şi licit şi o cauză licită şi morală (art.civ.

administratorului provizoriu. c) incapacitatea funcţionarilor publici. practicienilor în insolvenţă. (1) lit. b). judecătorilor-sindici. Consimţământul părţilor Încheierea contractului de vânzare2 implică o manifestare de voinţă a părţilor contractante..cit. iar cealaltă parte să o poată accepta sau refuza (pactul de opţiune). notarilor publici. ca una dintre ele să rămână legată de propria manifestare de voinţă. tutorelui. (1). Capacitatea de a contracta Pentru încheierea valabilă a contractului de vânzare. c). Principiul capacităţii. tutorelui. precum şi a altor asemenea persoane. lit.civ. executorilor pentru contractele în care. voinţa de a vinde. p. Pentru a-şi manifesta voinţa. funcţionarilor publici. orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale de capacitate privind încheierea actelor juridice poate să încheie un contract de vânzare. 1655 C. b) Incapacitatea mandatarilor. părinţilor. prevede că „Pot cumpăra sau vinde toţi cei cărora nu le este interzis prin lege. (2) C.). consilierilor juridici şi practicienilor în insolvenţă de a cumpăra. la data încheierii contractului. curatorului şi administratorului provizoriu de a cumpăra bunurilor persoanelor pe care le reprezintă (art. respectiv de a cumpăra. op.). Această incapacitate asigură protejarea intereselor persoanelor reprezentate. tutorelui. care ar putea influenţa condiţiile vânzării făcute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care ei le administrează ori a căror administrare o supraveghează (art. părinţilor. afară de cazurile în care legea îi interzice încheierea unui atare contract. Cărpenaru. în schimbul prestaţiei promise. părţile trebuie să aibă capacitatea cerută de lege. A se vedea Cartea I. Condiţiile de capacitate pentru încheierea contractului de vânzare sunt cele generale prevăzute de Codul civil pentru încheierea oricărui act juridic (capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu)1. judecătorilor-sindici. practicienilor în insolvenţă. 1 2 Apud . curatorului.civ. Stanciu D. Ele pot conveni. avocaţilor. Codul civil prevede următoarele incapacităţi de a cumpăra: a) incapacitatea mandatarilor de a cumpăra bunuri pe care sunt însărcinaţi să le vândă (art. cealaltă parte se obligă să plătească o sumă de bani (art. b) incapacitatea părţilor.civ. practicienilor în insolvenţă. Consimţământul de a vinde şi de a cumpăra. 1653 C. 455-457 18 . Capitolul 1 Capacitatea civilă a persoanei fizice din Codul civil. drepturi litigioase care sunt de competenţa instanţei judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea (art. 1. Incapacităţile de a vinde. executorilor judecătoreşti. curatorului. procurorilor. funcţionarilor publici. 2. a)).În cele ce urmează vom examina aceste condiţii având în vedere specificul activităţii comerciale. părţile trebuie să fie informate asupra condiţiilor cu privire la bunul vândut şi preţul bunului. 1652 C. însă. 1654 alin. Părţile îşi pot manifesta. Codul civil prevede următoarele incapacităţi de a vinde: a) Incapacitatea mandatarilor. (1) lit. executorilor de a vinde bunurile proprii pentru un preţ care constă într-o sumă de bani provenită din vânzarea ori exploatarea bunului sau a patrimoniului pe care îl administrează ori a cărui administrare o supraveghează. d) incapacitatea judecătorilor. administratorului provizoriu. 1654 alin. 1654 alin. judecătorilor-sindici. Prin urmare. 1655 alin. Incapacităţile de a cumpăra. încheind astfel contractul de vânzare. Titlul II. executorilor.). după caz (art. Art.civ. Manifestările de voinţă ale părţilor pot avea un conţinut diferit. direct sau prin persoane interpuse.

dispune că „ orice bun poate fi vândut în mod liber. art. 139 din 02 iunie 1994). 1225 C. Fiecare obligaţie care ca obiect o anumită prestaţie. contractul de vânzare dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi: vânzătorul este obligat să transmită proprietatea bunului şi să predea bunul. Of. 1226 C. Nu constituie promisiune de a contracta înţelegerea părţilor prin care se obligă să negocieze în vederea încheierii sau modificării unui contract. Pactul de opţiune.civ. licit şi moral. În general. nr.cit. adică transmiterea proprietăţii unui bun. în lipsa cărora părţile nu ar putea executa promisiunea (art. iar cumpărătorul să plătească preţul bunului. 458-462. Înţelegerea lor trebuie să cuprindă toate acele clauze ale contractului avut în vedere. prin pactul de opţiune. 1279 C.civ.G. Fiind un contract sinalagmatic (bilateral). Obiectul contractului Contractul de vânzare are ca obiect operaţiunea de vânzare 2. părţile convin ca în viitor să încheie un anumit contract.cit. Cu privire la vânzare. 19 . Codul civil distinge între promisiunea bilaterală de vânzare şi promisiunea unilaterală de vânzare. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică (M. p. 41-49 2 Stanciu D. proprietar al unui bun se obligă să acorde celeilalte părţi (preemptor) dreptul de a cumpăra cu prioritate bunul respectiv (art. obligaţia vânzătorului priveşte bunul vândut. Declaraţia de voinţă a părţii care rămâne obligată se consideră o ofertă irevocabilă şi produce efectele prevăzute de art..civ. 1191 C.civ. 1240 C. bunul vândut poate fi orice lucru. Bunul vândut Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească bunul vândut. art. Deack. Of. potrivit practicilor stabilite între părţi sau uzanţelor. Manifestările de voinţă care anticipează consimţământul de a vinde şi de a cumpăra. Dar.). op. 1278 C.. Pactul de opţiune trebuie să conţină toate elementele contractului pe care părţile urmăresc să îl încheie. în schimbul unui preţ (art. Of. corporal sau necorporal. În general. În cazul dreptului de preemţiune.). A se vedea Fr. În principiu. să fie posibil.civ. dacă vânzarea nu este interzisă ori limitată prin lege sau prin convenţie ori testament”. 148 din 08 aprilie 1999). pe când obligaţia cumpărătorului se referă la preţul vânzării (art. astfel încât acesta să se poată încheia prin simpla acceptare a beneficiarului opţiunii.Consimţământul părţilor la încheierea contractului de vânzare se manifestă prin oferta de vânzare şi acceptarea ofertei. nr.civ. Cu privire la vânzare. să fie proprietatea vânzătorului. 238 din 27 martie 2008). să fie determinat sau determinabil. pentru a fi obiectul obligaţiei vânzătorului bunul vândut trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să se afle în circuitul civil. prin promisiunea de a contracta. 1 Apud. 37 din Legea nr. 45 din Codul silvic (M. Promisiunea de a vinde şi promisiunea de a cumpăra.civ. 1658 C. 535 C. Dreptul de preemţiune. A se vedea: art. Voinţa de a încheia contractul poate fi exprimată verbal sau în scris ori poate rezulta din comportamentul părţilor care. nr. nr.). ulterior. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţie de locuinţe (M. pactul de opţiune poate consta în manifestarea voinţei vânzătorului de a vinde un anumit bun la un anumit preţ.).). Cărpenaru. 1730 C. Art. op.civ. una dintre părţi.civ. iar cealaltă să o poată.). 18 din O. O variantă a promisiunii unilaterale de vânzare o constituie dreptul de preemţiune (pactul de preferinţă). nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoare (art. accepta sau refuza (art. p. Dreptul de preemţiune poate avea ca izvor şi legea. Bunul vândut să fie în circuitul civil. să existe în momentul încheierii contractului ori să poată exista în viitor.)1 3. care constituie obiectul unui drept patrimonial (art. părţile convin ca una dintre ele să rămână legată de propria declaraţie de voinţă.U.

nr. preţul este fictiv şi. Pentru a fi obiect al obligaţiei vânzătorului. 1597/2006. nulla obligatio). preţul vânzării trebuie să fie real. şi proprietatea intelectuală. 1226 C. bunul vândut trebuie să existe la momentul încheierii contractului de vânzare sau să poată exista în viitor. 2254 C. în Dreptul nr. 1 Apud. contractul de vânzare este lovit de nulitate relativă1. Preţul este determinat dacă se precizează cuantumul său în momentul încheierii contractului. Dacă preţul nu constă într-o sumă de bani. Preţul vânzării constă într-o sumă de bani pe care cumpărătorul o dă vânzătorului în schimbul bunului. com.Din această dispoziţie legală rezultă că orice bun care se află în circuitul civil poate fi vândut. civ. dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru validitatea contractului de donaţie. Această condiţie este aplicabilă şi pentru bunul care face obiectul obligaţiei vânzătorului. şi care nu necesită un nou acord de voinţă al părţilor (art. se cere ca preţul să fie precizat în contract (sed ei certum pretium esse debet). civ. p. Preţul este sincer când este stabilit cu intenţia de a fi plătit de către cumpărător. Această condiţie este obligatori. 1226 C. să fie sincer şi serios. dec. Preţul să fie stabilit în bani.). Preţul este determinabil în cazul în care părţile au convenit asupra unei modalităţi prin care preţul poate fi determinat ulterior. s. fie ca sumă totală. respectiv un contract de întreţinere (art. dacă în intenţia părţilor el reprezintă contravaloarea bunului 2. Preţul vânzării Pentru încheierea contractului de vânzare.Contractul poate fi analizat ca o liberalitate. ci un contract de schimb (art. 20 .. dar nu mai târziu de data plăţii. convenţia ori testamentul interzice ori limitează vânzarea. civ. civ. trebuie ca vânzătorul să fie proprietarul bunului respectiv (nemo dat quod non habet). nu numai asupra bunului vândut.). adică să fie sincer şi serios (art. contractul nu este un contract de vânzare. părţile trebuie să cadă de acord. Pentru a putea fi obiect al obligaţiei cumpărătorului. A se vedea Fr. prevăzută în mod expres de art. Pentru a fi obiect al obligaţiei cumpărătorului. ci într-un alt bun sau o prestaţie. Preţul să fie sincer şi serios. Pentru a putea fi obiect al obligaţiei cumpărătorului. Pentru ca preţul să fie considerat determinat. Prin stabilirea preţului se poate cunoaşte întinderea obligaţiei asumate de către cumpărător. Întrucât contractul de vânzare este un contract translativ de proprietate.civ. sub sancţiunea nulităţii absolute a contractului şi în cazul obligaţiei vânzătorului privind bunul vândut.).Seriozitatea preţului depinde de existenţa unei proporţii între cuantumul preţului fixat de părţi şi valoarea bunului (ÎCCJ. 2 Apud. Deak. Bunul să existe ori să poată exista în viitor. p. 1/2007. obiectul obligaţiei asumate de un debitor trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil (art. op.civ. 1763 C. înseamnă că pentru a se putea transmite proprietatea asupra bunului de la vânzător la cumpărător. 86. 1660 C. care este obiectul obligaţiei cumpărătorului. afară de cazurile când legea. nu este necesară precizarea termenului de plată şi nici modalitatea de plată a preţului. Este esenţială pentru contractul de vânzare. Preţul să fie determinat sau determinabil.). ci şi asupra preţului vânzării. Preţul este serios. să fie determinat sau determinabil. Dacă această intenţie lipseşte. 245). 1665 C.).cit. Obiectul vânzării este ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri. obiectul vânzării este imposibil şi contractul nu produce efecte (ad imposibilium. Obiectul oricărei obligaţii a debitorului trebuie să fie licit (art. Bunul vândut să fie licit. Dacă bunul nu există şi nici nu poate exista în viitor. Bunul vândut să fie determinat sau determinabil. În general. Bunul vândut să fie proprietatea vânzătorului. civ. preţul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie stabilit în bani. Această condiţie. în consecinţă. 1661 C. fie pe o unitate de măsură.).

p. Cauza este motivul cate determină fiecare parte să încheie contractul (art.. 1179 C. vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau. Din dispoziţiile citate rezultă că. Obligaţia de a plăti preţul vânzării Cumpărătorul datorează vânzătorului preţul stabilit în contract. 1674 C.). Prin urmare. după caz. 1672 şi art.. Noul Cod civil consacră. op.. contractul de vânzare 1 trebuie să se bazeze pe o cauză licită şi morală (art.cit. civ.cit. în condiţiile legii. pe lângă aceste obligaţii. contractul de vânzare produce anumite efecte juridice. Obligaţia de garanţie Pentru satisfacerea deplină a intereselor cumpărătorului 2 privind bunul vândut. din chiar momentul încheierii contractului de vânzare. să îl garanteze pe cumpărător contra evicţiunii şi viciilor lucrului.civ. împreună cu tot ceea ce este necesar. prevede că predarea se face prin punerea bunului vândut la dispoziţia cumpărătorului. 1719 C. p. proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului. Obligaţiile cumpărătorului Potrivit Codului civil. Potrivit art. motivul care îl determină pe vânzător să încheie contractul este obţinerea preţului. op. 3. după împrejurări. adică obligaţia de garanţie contra evicţiunii şi garanţia utilei folosinţe a bunului.).civ. iar motivul care îl determină pe cumpărător să plătească preţul este obţinerea bunului. ca şi vechiul Cod civil. cumpărătorul are şi obligaţia de a suporta cheltuielile vânzării (art. în concepţia Codului civil. civ. op. Prevede că. 464-467..Cauza contractului Pentru a fi valabil încheiat. 477-482. În contractul de vânzare. Cărpenaru. în condiţiile legii. care are un dublu aspect: garanţia liniştitei folosinţe a bunului. civ. art. Dispune: cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul.). p. În acest sens. 1666 C. Efectele contractului de vânzare Prin încheierea sa. pentru exercitarea liberă şi neîngrădită a posesiei. civ. Art. Cărpenaru. dreptul vândut. să predea bunul. 21 . Contractul dă naştere la anumite obligaţii şi corelativ. 1 2 3 Stanciu D. adică obligaţia de garanţie contra viciilor bunului vândut.1. civ. civ. astfel încât acesta să poată să exercite posesia bunului respectiv. Obligaţia de predare a bunului vândut Prin predare se înţelege operaţiunea de punere efectivă a bunului la dispoziţia cumpărătorului. regula potrivit căreia transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului vândut operează. vânzătorul are următoarele obligaţii principale: să transmită proprietatea bunului sau. civ. în temeiul contractului de vânzare. 1719 C. vânzătorul are şi o obligaţie de garanţie. după caz. se obligă să îl plătească vânzătorului. Stanciu D. Obligaţiile vânzătorului Art. de drept. 469.). 1685 C. pe lângă obligaţia de predare a bunului. proprietatea asupra bunului se transmite de la vânzător la cumpărător ca efect al încheierii contractului sau ca urmare a executării de către vânzător a obligaţiei de a transmite proprietatea bunului către cumpărător. 1235 C. chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă. Regula transmiterii de drept a proprietăţii. Ibidem. drepturi pentru vânzător şi cumpărător legate de bunul vândut şi preţul vânzării (art. În anumite cazuri. Obligaţia de a transmite proprietatea bunului sau a dreptului vândut. este necesar ca vânzătorul să asigure cumpărătorului o netulburată şi utilă folosinţă a bunului.2. cumpărătorul3 are două obligaţii principale: obligaţia de a plăti preţul vânzării şi obligaţia de a prelua bunul vândut (art.). 1672 C.cit. 1650 C.

nr. cheltuielile de vânzare sunt suportate potrivit dispoziţiilor legale.CSJ. Obligaţia de a prelua bunul vândut Pe lângă obligaţia de a plăti preţul vânzării. 1720 C.). de a preda bunul şi de a prelua bunul. Prin executarea celor două obligaţii. Aceste cheltuieli privesc încheierea contractului şi predarea bunului. preţul trebuie plătit de îndată ce proprietatea asupra bunului este transmisă (art. Vânzarea în bloc a bunurilor Vânzarea2 în bloc are ca obiect bunuri determinate generic. în RDC nr. Reguli speciale privind anumite vânzări Distinct de regulile aplicabile oricărui contract de vânzare. 22 . Cărpenaru. p. În lipsa unei stipulaţii contrare. civ. com. Modalitatea de plată a preţului. dacă nu există o stipulaţie contrară (art. cumpărătorul trebuie să plătească preţul la locul la care bunul se află în momentul încheierii contractului (art.000 de lei. civ. aceea de punere a bunului în stăpânirea de drept şi de fapt a cumpărătorului. Aceste reguli speciale sunt impuse de obiectul vânzării sau de condiţiile realizării vânzării. Obligaţia de a suporta cheltuielile vânzării. dec. Data şi locul preluării bunului.1. De obicei. cumpărătorul este obligat să plătească. cumpărătorul are şi obligaţia de a prelua bunul vândut. civ. Vânzarea bunurilor de gen Contractul de vânzare poate avea ca obiect bunuri determinate generic. Locul plăţii. op. 1720 C. bunul care face obiectul vânzării este supus unei încercări. 1391/2003. dar într-un anume mod ele sunt individualizate.3. 12/2004. Obligaţia cumpărătorului de preluare a bunului vândut este corelată cu obligaţia vânzătorului de a preda bunul.. se asigură realizarea uneia din finalităţile contractului. O operaţiune de vânzare implică anumite cheltuieli. întreaga recoltă de porumb de pe terenul de 10 ha se vinde la preţul de 5. 1 2 Apud.)1. Vânzare după mostră sau model În anumite cazuri. Vânzarea pe încercate În anumite cazuri. 1693 C. Preţul se stabileşte la data stabilită de părţi în contract. Stanciu D. de exemplu.Data plăţii. Pentru cazul în care părţile nu au stabilit în contract clauze privind această problemă. realizate de cumpărător sau de un expert pentru a se putea constata dacă are însuşirile stabilite la încheierea contractului ori care îl fac apt pentru a fi folosit potrivit destinaţiei sale. Preluarea bunului vândut se face la data şi locul la care se execută obligaţia de predare. părţile convin vânzarea unor bunuri după mostră sau model. Datorită particularităţilor pe care le prezintă. cumpărătorul este ţinut să achite fiecare rată la termenul stabilit. la termenul convenit ori de îndată ce a dobândit proprietatea bunului.). În lipsa unei stipulaţii contractuale. întreaga sumă care constituie preţul vânzării. p. Preţul vânzării trebuie plătit în condiţiile stabilite de părţile contractante. legea reglementează şi unele reguli speciale referitoare la anumite vânzări. Dacă părţile cu convenit plata preţului în rate. iar preţul vânzării este unic şi stabilit global pentru întreaga cantitate. s. Dacă părţile s-au înţeles ca preţul să fie achitat printr-o singură prestaţie.cit. 3. suportarea cheltuielilor vânzării este convenită şi prevăzută în contractul de vânzare. aceste vânzări urmează a fi examinate separat. Aceste bunuri pot fi bunuri individual determinate sau determinate generic. 483-486. 230.

Potrivit doctrinei. Vânzarea în afara spaţiilor comerciale Prin O. asigura predarea unei cantităţi de bunuri sau prestarea unor servicii la anumite termene succesive.1. CONTRACTUL DE FURNIZARE Între alte noutăţi ale Codului civil se înscrie şi reglementarea contractului de furnizare. Deşi se aseamănă cu contractul de vânzare. D. iar cealaltă parte. 363/2007 (M.2. 2 Apud. contractul de furnizare are anumite caracteristici proprii. Ordonanţa a fost modificată prin Legea nr. brânza.). la anumite termene şi această obligaţie de plată să fie garantată cu rezerva dreptului de proprietate. Of. 1 Apud. 77 şi urm. 12/1999. nr.2. 488-490. Vânzarea de drepturi litigioase Contractul de vânzare poate avea ca obiect şi drepturi litigioase.civ. 3 Ibidem. 3 pct. 1653 alin.). de obicei. nr. fără nicio consecinţă. fie livrarea unei cantităţi de bunuri. A se vedea Camelia Toader. în rate. denumită furnizor. 3. Vânzarea cu plata preţului în rate şi rezerva proprietăţii Codul civil reglementează vânzarea cu plata preţului în rate şi rezerva proprietăţii (art. civ. 168 din 5 martie 2008). Dreptul este litigios dacă există un proces început şi neterminat cu privire la existenţa sau întinderea sa (art. 106/1999 s-a reglementat vânzarea în afara spaţiilor comerciale 1. părţile pot conveni ca plata preţului să se facă eşalonat. prin care întreprinzătorul în schimbul unui preţ stabilit anticipat. Of. (2’3) C.Vânzarea pe gustate Vânzarea pe gustate care ca obiect bunuri care. se obligă să preia bunurile sau să primească serviciile şi să plătească preţul lor (art. 5 C. La încheierea contractului de vânzare. Instrumentul juridic de realizare a unei atare activităţi era recunoscut contractul de furnitură2. denumită beneficiar. Părţile contractului de furnizare sunt furnizorul şi beneficiarul. sau să presteze anumite servicii la unul sau mai multe termene ulterioare ori în mod continuu. care îi asigură acestui contract regimul juridic de contract special de sine-stătător. Trarat. întreprinderea de furnituri reprezenta o activitate sistematic organizată. 3. se obligă să transmită proprietatea asupra unei cantităţi determinate de bunuri şi să le predea la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu. de exemplu. Noutatea Codului civil constă în faptul că reglementează principiile generale ale contractului de furnizare. Contractul de furnizare are ca obiect. A se vedea St. Consideraţii asupra ordonanţei privind contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale.). în RDC nr. 899 din 28 decembrie 2007) şi apoi republicată (M.G. În trecut. se gustă înainte de a se cumpăra. p. vinul. nr. Cărpenaru. Noţiunea contractului de furnizare Contractul de furnizare este contractul 3 prin care o parte. în concepţia Codului comercial erau considerate ca fapte de comerţ şi „întreprinderile de furnituri” (art. Of. Acestea pot fi drepturi reale sau drepturi de creanţă. p. p. 431 din 31 august 1999.civ. 49-50. M. cumpărătorul poate refuza bunul pe simplul motiv că nu îi place. etc. 1755 C.).com. Aprecierea bunului este pur subiectivă. 1766 C. 23 . nr. fie prestarea unor servicii.

Obligaţiile beneficiarului. Din contractul de furnizare rezultă şi obligaţiile care revin beneficiarului. furnizorul este obligat să presteze serviciile în condiţiile convenite prin contract. o cauză licită şi morală. Obligaţiile furnizorului. în tot sau în parte.4. În absenţa unor prevederi contractuale sunt incidente dispoziţiile art. 1707-1718 C. preluarea bunurilor se face prin recepţia lor de către beneficiar. a) Furnizorul este obligat să transfere proprietatea bunurilor. 1767 C. în condiţiile prevăzute în contract.3. Din contractul de furnizare rezultă obligaţiile furnizorului. care se aplică în mod corespunzător. un obiect determinat şi licit. consimţământul părţilor. a) Beneficiarul este obligat să preia bunurile. Subcontractarea În perioada actuală. Preţul bunurilor sau serviciilor care trebuie plătit furnizorului este cel prevăzut în contractul de furnizare.3. 1767 C. Potrivit legii. Ţinând seama de această realitate. 1685-1694 C. atât în cazul bunurilor determinate individual. există subcontractare ori de câte ori produsul (bunul) sau serviciul care face obiectul contractului de furnizare este în fapt furnizat. c) Furnizorul este obligat să îl garanteze pe beneficiar contra viciilor bunurilor. civ. de către un terţ cu care furnizorul a subcontractat în acest scop (art. Potrivit legii. De remarcat că obligaţiile furnizorului şi beneficiarului se execută ulterior încheierii contractului.). civ. producerea unor bunuri ori prestarea unor servicii se bazează pe specializarea şi cooperarea agenţilor economici.civ. Obligaţia de preluare a bunurilor se execută la termenele şi în condiţiile prevăzute în contractul de furnizare. civ. 1769 alin. Această obligaţie funcţionează potrivit dispoziţiilor Codului civil privind garanţia contra viciilor bunului vândut (art.2. (2) C. capacitatea de a contracta. Obligaţia de predare a bunurilor se execută în condiţiile stabilite în contractul de furnizare. beneficiarul are obligaţia să primească serviciile prestate. contractul de furnizare dă naştere la obligaţii în sarcina furnizorului şi beneficiarului. b) Beneficiarul este obligat să plătească preţul bunurilor sau serviciilor. transferul proprietăţii operează în momentul predării bunurilor către beneficiar. 3.).). proprietatea asupra bunurilor se transferă de la furnizor la beneficiar în momentul predării acestora (art. executarea contractului de furnizare rămâne 24 . În cazul în care contractul de furnizare are în obiect prestarea de servicii. Efectele contractului de furnizare Fiind un contract sinalagmatic. În cazul în care contractul de furnizare care ca obiect prestarea de servicii. b) Furnizorul este obligat să predea bunurile beneficiarului. pentru validitatea unui contract. ocazie cu care se identifică şi se constată cantitatea şi calitatea bunurilor (art. noul Cod civil reglementează condiţiile subcontractării în livrarea bunurilor şi prestarea serviciilor. respectiv prestat. Furnizorul poate subcontracta furnizarea bunurilor sau a serviciilor către o terţă persoană (subcontractant).2. cu excepţia cazurilor în care contractul de furnizare are un caracter strict personal sau natura contractului nu permite subcontractarea.civ. În cazul subcontractării.2. 3. privind predarea bunului vândut. civ. Condiţiile de validitate a contractului de furnizare Condiţiile de validitate a contractului de furnizare sunt cele prevăzute de art. 1179 C.2.). cât şi a bunurilor determinate generic. Executarea obligaţiilor care revin părţilor este supusă şi dispoziţiilor Codului civil privind contractul de vânzare. Răspunderea pentru executarea contractului de furnizare în cazul subcontractării. Deci. Potrivit legii.

răspunderea faţă de beneficiar aparţine furnizorului principal.3.2. pentru cantitatea şi calitatea produselor (bunurilor) şi serviciilor furnizate de terţul subcontractant. Astfel.1. Aşa cum rezultă din definiţie. 3. 25 .. la preţul convenit. Efectele contractului de report Contractul de report produce anumite efecte juridice. obligându-se. p. 1772 C. Tratat. în acelaşi timp. Contractul de report poate fi folosit şi pentru procurare de fonduri de către o persoană care este proprietara unor acţiuni şi are nevoie de numerar. în cazul subcontractării se stabilesc raporturi juridice între furnizor şi subcontractant.3. cumpără de la cealaltă parte. op. Mai avantajos este să dea în report aceste titluri. Legea recunoaşte însă furnizorului principal o acţiune de regres împotriva subcontractantului. Potrivit art. care cuprinde o dublă vânzare. şi de către reportator reportatului. contractul de report este acel contract prin care o parte numită reportator. Explicaţia rezidă în faptul că. c) Vânzarea şi revânzarea să aibă ca obiect titluri sau valori mobiliare care circulă în comerţ (acţiuni. persoana A. civ.3. este acţionarul unei societăţi „Alfa” şi pentru a obţine o majoritate în adunarea generală a societăţii cumpără 100 de acţiuni ale aceleiaşi societăţi de la acţionarul B. pe care îl încasează imediat.3. Condiţiile contractului de report Din definiţia contractului de report pot fi desprinse şi condiţiile de valabilitate a contractului. a) Să existe un acord de voinţă al părţilor (reportator şi reportat) în sensul unei vânzări imediate a unor titluri de credit şi a unei revânzări la un termen şi la un preţ determinat. persoana B. obligaţiuni emise de societăţi comerciale). contractul de report este un act juridic complex. deţinătoarea a 1000 de acţiuni ale societăţii „Beta” vinde aceste acţiuni persoanei B. în revânzare. numită reportat. la un anumit termen (după şedinţa adunării generale) să-i revândă 100 de acţiuni ale societăţii „Alfa”. Deci. Noţiunea contractului de report Definiţia contractului de report. Contractul de report1 este un contract prin care se realizează circulaţia titlurilor de credit şi a valorilor mobiliare (acţiunile şi obligaţiunile emise de societăţile comerciale)2. 3.cit. să revândă persoanei A. Cărpenaru. în vânzarea imediată. Cărpenaru. 491-494. Aceste efecte privesc transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de credit. p. CONTRACTUL DE REPORT 3. d) Titlurile de credit trebuie să fie predate efectiv de reportat reportatorului. să revândă reportatului titluri sau valori mobiliare de aceeaşi specie. titluri de credit şi valori mobiliare circulând în comerţ. cu plata imediată. Drept urmare. Aceasta ar putea să vândă la bursă aceste acţiuni ori să le constituie drept garanţie pentru obţinerea unui împrumut. adică celui care a încheiat contractul cu beneficiarul.sub supravegherea furnizorului. la un anumit termen şi la un preţ determinat. Se poate apela la acest contract de cel interesat în deţinerea temporară a unor titluri de credit. iar a doua (revânzarea) se execută la un anumit termen şi la un preţ determinat. 1 2 Stanciu D.. o vânzare care se execută imediat la un preţ convenit. obligaţia de a exercita opţiunea şi efectuarea vărsămintelor asupra titlurilor de credit.. 100 de acţiuni ale societăţii „Beta”. nu şi între subcontractant şi beneficiar. la un preţ determinat.3. A se vedea St. 3. ca şi răspunderea pentru executarea obligaţiilor rezultate din acest contract. 576-579. la o anumită scadenţă. în schimbul unei sume determinate. D. drepturile accesorii. persoana A. cu plata imediată a preţului urmând ca. mai ales când nu doreşte să se despartă definitiv de aceste titluri. Prin acelaşi contract părţile convin ca. b) Manifestările de voinţă privind vânzarea şi revânzarea să fie simultane şi între aceleaşi persoane (reportator şi reportat).

). 9 din Legea nr. potrivit căruia dividendele care se cuvin după data transmiterii acţiunilor aparţin cesionarului. Întrucât obligaţia privind vărsămintele aparţine reportatului. 99 din Legea nr. naturii sau a obiectului de activitate.. se obligă reciproc să coopereze pentru desfăşurarea unei activităţi şi să contribuie la aceasta prin aporturi băneşti.4. 676 alin. civ. În cazul titlurilor la purtător. 223.). Transferul proprietăţii asupra titlurilor are loc în condiţii diferite. civ. 26 . civ. (6) din Legea nr. 1881-1954).4. 1776 C. Contractul de societate are următoarele elemente specifice care îl deosebesc de alte contracte: 1 Apud. societatea se poate constitui cu sau fără personalitate juridică.4. Codul civil defineşte contractul de societate ca acel contract prin care. 3. în afară de cazul în care părţile au convenit altfel 1. două sau mai multe persoane. reportatorul revinde reportatului titluri sau valori mobiliare de aceeaşi specie ori în schimbul sumei de bani determinată în contractul de report (art. civ. Opţiunile sunt instrumente financiare derivate. 1774 C. civ. în cunoştinţe specifice sau prestaţii. părţile reînnoiesc reportul asupra unor titluri sau valori mobiliare ce diferă prin calitatea sau specia lor ori pe un alt preţ. reportatorul este obligat să exercite opţiunea pe seama reportatorului. Potrivit legii. cu scopul de a împărţi beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta (art. 1881 C. dacă titlurile acordă un asemenea drept. cu cel puţin 3 zile înainte de scadenţa vărsămintelor (art. în lipsa unei stipulaţii contrare. Reglementarea conţine reguli generale privind contractul de societate şi reguli speciale referitoare la societatea simplă şi asocierea în participaţie. Regulile generale privind contractul de societate Noul Cod civil reglementează cuprinzător contract de societate (art. 31/1990). Potrivit art. Definiţia contractului de societate. acesta este obligat să pună la dispoziţia reportatorului suma de bani necesară. aceste vărsăminte trebuie efectuate (art. drepturile accesorii conferite de titlurile şi valorile mobiliare date în report ajunse la scadenţă în timpul reportului se cuvin reportatorului (art. în timpul reportului. Lichidarea reportului La scadenţă.). Drepturile accesorii. civ. în bunuri. 3. De remarcat că în concepţia noului Cod civil. 1773 C. 1775 C. Dacă în urma lichidării reportului.1. Soluţia legii constituie aplicarea principiului consacrat de art. Titlurile de credit conferă titularilor anumite drepturi accesorii: acţiunile dau dreptul la dividende. Contractul de report este un contract translativ de proprietate. (2) C. iar obligaţiunile dau dreptul la dobânzi. 31/1990).Transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor. denumite asociaţi. atunci se consideră că s-a încheiat un nou contract de report. CONTRACTUL DE SOCIETATE 3. ele sunt produse bursiere rezultate din contracte standardizate având drept suport titluri de credit (acţiunile şi obligaţiunile) încheiate între emitentul titlurilor şi beneficiar.). Obligaţia reportatorului de a exercita opţiunea.). Trebuie arătat că dispoziţiile Codului civil privind contractul de societate constituie dreptul comun în materia societăţilor. dreptul de proprietate se transmite prin simpla tradiţiune a titlurilor (art. 1887 alin. Dacă în timpul reportului sunt scadente vărsăminte în contul titlurilor şi valorilor mobiliare care fac obiectul contractului de report. Urmând concepţia clasică. în condiţiile legii speciale (art.3. 31/1990. legea poate reglementa diferite tipuri de societăţi în considerarea formei. Efectuarea de vărsăminte asupra titlurilor. A se vedea supra nr. Potrivit legii.

iar în absenţa unei stipulaţii contractuale. în bunuri. forma juridică. Cărpenaru. sub sancţiunea nulităţii relative. 1883 C. consimţământul părţilor. aporturile asociaţilor au un regim juridic diferit (art. 495-497 Apud. Potrivit legii. afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.civ. un obiect determinat şi licit. poate fi asociat orice persoană fizică sau juridică. În cazul în care contractul priveşte înfiinţarea unei societăţii cu personalitate juridică. civ. b) Contractul de societate este un contract cu titlu oneros. forma scrisă este cerută ad probationem. Forma scrisă este necesară numai pentru dovada contractului. a) Contractul de societate este un contract bilateral (sinalagmatic) sau plurilateral. Deci asociaţii pot prevedea în contract durata societăţii. asociaţii se obligă să contribuie la desfăşurarea activităţii cu aporturi băneşti. 1885 C. în cunoştinţe specifice sau prestaţii necesare desfăşurării unei activităţi. să dispună de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobândirea de părţi sociale. În cazul asociatului care are calitatea de soţ. contractul de societate trebuie încheiat în formă autentică. în bunuri. de acţiuni (art. legea prevede că un soţ poate deveni asociat prin aportarea de bunuri comune numai cu consimţământul celuilalt soţ. cerute de lege pentru validitatea oricărui contract: capacitatea de a contracta. civ. ori. după caz. Forma şi durata contractului de societate.)2. o cauză licită şi morală..cit.civ. Dacă aportul are ca obiect bunuri imobile sau alte drepturi reale imobiliare.a) Fiecare asociat se obligă să pună în comun anumite aporturi în numerar.). Condiţiile de validitate a contractului de societate Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului de societate 1 sunt cele prevăzute de art. care îşi asumă obligaţii reciproce. obiectul. În cazul unei societăţii cu personalitate juridică. Caracterele juridice ale contractului de societate. el se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor. se aplică în mod corespunzător. Contractul de societate se încheie în formă scrisă (art. Orice societate trebuie să aibă un obiect determinat şi licit. durata societăţii este nedeterminată. 349 C. c) toţi asociaţii participă la împărţirea beneficiilor ori se folosesc de economia ce ar putea rezulta. niciunul dintre soţi nu poate singur. Formele de societate 1 2 Stanciu D. aporturile asociaţilor intră în patrimoniul societăţii.civ. d) Contractul de societate este un contract consensual. op. Dispoziţiile art. adică obţinerea unui beneficiu. c) Contractul de societate este un contract comutativ.). denumirea şi sediul societăţii.). afară de cazul când legea prevede altfel. Regimul juridic al aporturilor asociaţilor Prin contractul de societate. 1179 C. durata societăţii este nedeterminată. în cunoştinţe specifice sau prestaţii. el trebuie încheiat în forma scrisă şi trebuie să prevadă asociaţii. p. dacă prin contract nu se prevede altfel (art. Potrivit legii. Potrivit legii. întinderea obligaţiei fiecărui asociat este cunoscută din momentul încheierii contractului. Nerespectarea acestei condiţii atrage nulitatea absolută a contractului. 1884 C. aporturile. 349 C. Întradevăr. 27 . Durata contractului de societate. în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri. fără consimţământul scris al celuilalt soţ. Forma contractului de societate. fiecare asociat urmăreşte realizarea unui folos patrimonial. la încheierea contractului participă două sau mai multe persoane. Din definiţia dată rezultă caracterele juridice ale contractului de societate. civ. b) asociaţii se obligă reciproc să coopereze pentru desfăşurarea unei activităţi.

60. A se vedea supra nr. Ele sunt reglementate prin Legea nr. Societăţile cooperative sunt forme asociative prin care se realizează cooperaţia.civ. potrivit voinţei asociaţilor. dacă prin lege nu se dispune altfel (art.. asociaţii pot conveni constituirea unei societăţi cu personalitate juridică. indiferent de obiectul ei de activitate. societăţile pot fi: simple. Societatea simplă reprezintă forma clasică de societate. A se vedea. Răspunderea asociaţilor fondatori şi a primilor administratori Răspunderea pentru nerespectarea condiţiilor de constituire a societăţii. Răspunderea pentru nerespectarea condiţiilor privind modificarea contractului de societate. mai cu seamă în activitatea comercială. în participaţie. ea poate fi constituită numai în forma şi condiţiile prevăzute de legea specială care îi conferă personalitate juridică. 28 . Pentru înţelegerea mecanismului încheierii contractelor pe seama altei persoane este necesar să analizăm. cooperative. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei2. Societatea în participaţie este o formă de asociere fără personalitate juridică.5. raporturile dintre asociaţi sunt guvernate de regulile aplicabile societăţii simple. 1886 C. 441 şi urm. 1886 alin. cu răspundere limitată. Cărpenaru. în comandită simplă. op. Asociaţii fondatori (semnatarii contractului de societate) şi primii administratori numiţi prin contractul de societate răspund solidar pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea unei condiţii de formă a contractului de societate sau a unei formalităţi necesare pentru constituirea societăţii ori. Dobândirea personalităţii juridice Prin contractul de societate sau printr-un act separat. Ele sunt reglementate prin Legea nr.). (3) C. răspund administratorii cu drept de reprezentare a societăţii aflaţi în funcţie de data modificării respectiv la data la care ar fi trebuit să se îndeplinească formalităţile referitoare la această modificare (art. 512-517. Încheierea contractelor pe seama altei persoane se realizează pe baza contractului de mandat. în prealabil. (3) C.civ.După forma lor.civ. Până la data dobândirii personalităţii juridice. instituţia reprezentării în actele juridice (art. care are drept fundament ideea de reprezentare.). În cazul nerespectării condiţiilor prevăzute de lege pentru modificarea contractului de societate.civ. cei interesaţi încheie contractele prin alte persoane (intermediarii). cu răspundere limitată. ea nu are personalitate juridică.civ. pentru dobândirea personalităţii juridice de către aceasta (art.5. 2012 alin. Reprezentarea în actele juridice 1 2 3 Apud. CONTRACTUL DE MANDAT În general. supra nr. dacă este cazul.). Dacă. 1889 C. Stanciu D. societatea urmează să aibă personalitate juridică. 31/1990 privind societăţile comerciale1. care beneficiază de personalitate juridică. 1889 alin. în comandită pe acţiuni. În anumite cazuri şi. societatea dobândeşte personalitate juridică prin şi de la data înmatriculării în registrul comerţului. alt tip de societate anume reglementat de lege. Potrivit legii. pe acţiuni. 3. contractele3 se încheie personal de cei interesaţi în efectuarea unor operaţiuni juridice. (2) C.1. pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni sunt societăţi cu personalitate juridică destinate desfăşurării activităţii comerciale. cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege (art. Apud. Societăţile în nume colectiv.). p.). 3. în nume colectiv. în comandită simplă.cit.

cu consecinţa că efectele actelor juridice încheiate se produc direct în persoana reprezentantului. 1295-1314. conferindu-i calitatea de reprezentant al său. St. op. Ed. civ. Reprezentatul poate fi angajat prin actele juridice ale reprezentantului numai dacă l-a împuternicit el însuşi. 337. 1976. Teoria generală a dreptului civil. puterea de reprezentare rezultă din voinţa unei persoane. În cazul reprezentării indirecte. 1295 C. 1 Apud. Felurile reprezentării. reprezentantul este împuternicit să încheie actele juridice în numele şi pe seama reprezentantului. reprezentarea este generală (totală) şi specială (parţială). reprezentarea presupune existenţa unei împuterniciri de a reprezenta din partea reprezentatului (dominus negotii) dată reprezentantului.Până la adoptarea noului Cod civil.civ. Având în vedere rolul reprezentării în activitatea de intermediere în activitatea comercială pe baza reglementărilor fragmentare şi a principiilor generale ale dreptului civil şi dreptului comercial. A se vedea: I.R. ci cuprinde anumite elemente pe baza cărora se poate formula o definiţie. Reprezentarea este un procedeu tehnico-juridic prin care o persoană numită reprezentant. potrivit art. b) În raport de întinderea puterii de reprezentare. Tipografia Universităţii Bucureşti. reprezentarea este directă (perfectă) şi indirectă (imperfectă) În cazul reprezentării directe. Didactică şi Pedagogică. Codul civil nu defineşte reprezentarea. reprezentarea este de mai multe feluri. încheie acte juridice cu terţii.. în dreptul nostru civil şi comercial.D. În cazul reprezentării speciale. cu excepţia celor strict personale (procuratio omnium bonorum). Ed. În temeiul legii. în numele şi pe seama altei persoane. p. p. Bucureşti. p. Este cazul mandatului fără reprezentare. vol. 604-633.civ. Contracte de intermediere în comerţul internaţional. reprezentarea este convenţională. Condiţiile reprezentării Reprezentarea impune trei condiţii: existenţa împuternicirii de reprezentare. 150-154. Beleiu. dispoziţiile art. în numele acestora de reprezentanţii lor legali. d) În raport de conţinutul împuternicirii conferite.cit. Bucureşti. Dacia.). Drept civil. Existenţa puterii de reprezentare. contractul de comision. reprezentantul este împuternicit să încheie un anumit act sau anumite acte juridice determinate. doctrina a elaborat o teorie generală a reprezentării 1. actele juridice se încheie. de exemplu. o persoană (reprezentatul) împuterniceşte o altă persoană (reprezentantul) să încheie acte juridice. contractul de comision etc. Reprezentarea în actele juridice civile. 29 . 1984. intenţia de a reprezenta şi voinţa valabilă a reprezentantului şi reprezentatului. ci numai reglementări ale unor aplicaţii ale ei (contractul de mandat. Aceste condiţii trebuie întrunite cumulativ. Avem în vedere. civil şi comercial. Pop. a) În raport de izvorul său. 1980. nu a existat o reglementare generală a instituţiei reprezentării. art. Ed. T. p. În cazul reprezentării convenţionale. Popescu.. Tratat. reprezentantul este împuternicit să încheie toate actele juridice în interesul reprezentantului. Dreptul comerţului internaţional. În cazul reprezentării legale. (2) C. de exemplu. Este cazul mandatului cu reprezentare. Georgescu. În legătură cu reprezentarea în dreptul civil.L. p. legală şi judiciară (art. Cărpenaru. Este cazul contractului de mandat cu reprezentare. 1296 C. Roxana Munteanu. în special. 326-330. 17-30. puterea unei persoane de a reprezenta o altă persoană rezultă din lege. Noţiunea şi felurile reprezentării Definiţia reprezentării. în numele şi pe seama reprezentatului. În funcţie de anumite criterii. pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu. titlul II. reprezentantul este împuternicit să încheie actele juridice în nume propriu. În cazul reprezentării judiciare. Gh. În cazul reprezentării generale. a se vedea: A. numită reprezentant. I. Maria Banciu. Noul Cod civil reglementează instituţia reprezentării în Cartea a V-a Despre obligaţii. Cluj-Napoca.347.). 1995. puterea unei persoane de a reprezenta o altă persoană rezultă dintr-o hotărâre judecătorească. Academiei. 43 alin. dar pe seama reprezentatului.

Actul juridic încheiat de către reprezentant şi terţ produce efecte exclusiv între reprezentat şi terţi. civ. Atunci când. Intenţia de a reprezenta poate fi expresă. încheie acte juridice cu terţii. Efectele reprezentării Reprezentarea produce anumite efecte. iar nu pentru sine. 1306 C. 1305 C. reprezentantul trebuie să acţioneze cu intenţia de a reprezenta pe reprezentat. 2012 alin. op.civ. în baza împuternicirii. Potrivit legii. atât reprezentatul. El nu are nici un efect faţă de reprezentant.). Ea poate fi constatată printr-un înscris.cit. Ea trebuie adusă la cunoştinţa terţilor prin mijloace corespunzătoare. împuternicirea trebuie dată cu respectarea condiţiei de formă prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a contractului pe care reprezentantul urmează să îl încheie (art. ea poate rezulta din declaraţia expresă a reprezentantului sau din fapte şi împrejurări ale încheierii actelor juridice (ex. Regimul juridic al revocării este aplicabil şi în cazul modificării împuternicirii. precum şi cele referitoare la consimţământul părţilor. Cărpenaru. ea încetează ori de câte ori intervin împrejurări care afectează acest caracter. (2) C.. Actul juridic încheiat prin reprezentare creează raporturi juridice directe între terţ şi reprezentat ca şi când reprezentatul ar fi încheiat el însuşi actul juridic cu terţul. cât şi reprezentantul trebuie să aibă capacitatea de a încheie actul pentru care reprezentarea a fost dată (art. Rolul reprezentantului a fost acela de a încheia actul juridic cu terţul. În privinţa capacităţii părţilor. puterea de reprezentare încetează prin renunţarea de către reprezentant la împuternicire sau prin revocarea acesteia de către reprezentat ( art.). Ea trebuie astfel făcută încât să evite cauzarea unor prejudicii reprezentatului. adică faţă de acela care a dat împuternicirea reprezentantului să încheie actul juridic în cauză. Potrivit legii. civ. pentru a produce efecte juridice. Deci reprezentatul devine parte în actul juridic astfel încheiat şi răspunde pentru executarea obligaţiilor născute din acest act juridic.). numit procură (art.).Acţionând pe baza împuternicirii primite. 1298 C. Întrucât reprezentarea are un caracter intuitu personae. 30 . Revocarea împuternicirii poate avea loc oricând şi fără motivare (ad nutum). p. În caz contrar. care i-a dat împuternicirea. Efectele în raporturile dintre reprezentant şi terţ. factis et rebus). Încheierea unui act juridic prin reprezentare impune respectarea în persoana reprezentatului şi reprezentantului a cerinţelor legale privind capacitatea de a încheia actele juridice. Împuternicirea dată de un reprezentat reprezentantului este un act unilateral al reprezentatului. Principalul efect al reprezentării constă în faptul că actul juridic încheiat de către reprezentant cu terţul va produce efecte faţă de reprezentat. 518. Voinţa valabilă a reprezentantului. În analiza acestora trebuie să distingem între efectele în raporturile dintre reprezentat şi terţ şi efectele reprezentării faţă de reprezentant. în cazul reprezentării convenţionale. revocarea nu este opozabilă terţilor decât dacă se dovedeşte că aceştia o cunoşteau ori puteau să o cunoască în momentul încheierii actului juridic (art. Efectele în raporturile dintre reprezentat şi terţ. Odată îndeplinit acest rol. Reprezentarea1 încetează la încetarea puterii de reprezentare conferite reprezentantului. Încetarea reprezentării Principiu.). în numele şi pe seama reprezentatului. civ. Renunţarea la împuternicire trebuie notificată reprezentatului. legea prevede că. 1 Stanciu D. Intenţia de a reprezenta. reprezentantul rămâne străin faţă de actul juridic astfel încheiat. 1301 C. reprezentantul încheie actele juridice pentru altul (nomine alieno). civ.

F. Contractul de mandat are ca obiect încheierea unor acte juridice. capacitatea de a contracta. Drept civil. D. se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi. 519-520. Deak. Ibidem.. Mandatarul trebuie să aibă capacitatea deplină de exerciţiu.Asupra contractului de mandat a se vedea: FR. Felurile mandatului Caracterizare generală. Capacitatea de a contracta. numită mandatar. dar pe seama mandantului. Banu. Mandantul trebuie să aibă capacitatea de a încheie el însuşi actele juridice care urmează a fi încheiate în numele său de către mandatar. civ. p. consimţământul părţilor.S. Camelia Toader. un obiect determinat şi licit. Potrivit art. mandatul este cu sau fără reprezentare. 521-526. Cărpenaru. în temeiul unei împuterniciri date de mandant.. Stănciulescu.).366. p. Cărpenaru. 3 Apud. Condiţiile de validitate a contractului de mandat cu reprezentare. 2011 C. mandatarul se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice în numele şi pe seama mandantului. 3. p. în numele şi pe seama mandantului 3. Nemeş. numită mandant. 2009. 354. 1 2 Stanciu D. mandatarul se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice. A. în temeiul unei împuterniciri date de mandant. V.3. Mandantul este persoana pe seama căreia sunt încheiate actele juridice de către mandatar. civ. 178-190.). 1179 C. Contractul de mandat1 este contractul prin care o parte. op. op. 211 şi urm. Codul civil nu cuprinde reguli speciale privind capacitatea părţilor de a încheia contractul de mandat. World Teach.cit. liber. St. pe baza unei împuterniciri. Contractele speciale în Noul Cod civil. Contracte speciale. Contractul de mandat se încheie prin consimţământul părţilor. În consecinţă. dacă este cazul. Analiză teoretică şi practică. Potrivit legii.). Mandatul cu reprezentare este contractul prin care.. p. civ. neviciat şi exprimat în cunoştinţă de cauză (art. 2007.cit. Consimţământul părţilor. Bucureşti. Mandatarul este persoana care. Ed. în temeiul unei împuterniciri de reprezentare. Contractul de mandat în dreptul privat intern. în cazul reprezentării convenţionale. cât şi reprezentantul trebuie să aibă capacitatea de a încheia actul pentru care reprezentare a fost dată. Moţiu. 1204 C. Obiectul determinat şi licit. Contractul de mandat cu reprezentare Contractul de mandat cu reprezentare 2 este contractul prin care. atât reprezentatul. o cauză licită şi morală (art. înscrisul care o constată poartă denumirea de procură. Împuternicirea pentru reprezentare sau. deoarece la încheierea actelor juridice cu care a fost împuternicit trebuie să exprime un consimţământ valabil... Claudia Roşu. 215 şi urm. Universul Juridic.5. p. op. care trebuie să fie serios. L. Noţiunea contractului de mandat şi felurile mandatului Definiţia şi caracterele juridice ale contractului de mandat Definiţia contractului de mandat. Ed. civ. 31 . Contracte civile şi comerciale.5. sunt aplicabile regulile generale privind capacitatea persoanelor fizice şi juridice de a încheia acte juridice. contractul de mandat trebuie să îndeplinească condiţiile cerute pentru validitatea oricărui contract. mandatarul se obligă să încheie acte juridice în nume propriu.. 232 şi urm. Mandatul fără reprezentare este contractul prin care.. Noul Cod civil dă o definiţie generală a contractului de mandat (art. p. date de mandant.2. Contractul de mandat.cit. 2009 C. Pentru a fi valabil încheiat.3. se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice.

Executarea contractului de mandat dă naştere la anumite efecte juridice. civ. Remuneraţia care trebuie plătită mandatarului este ce convenită de părţi în contract. c) Obligaţia de a restitui cheltuielile făcute de mandatar pentru executarea mandatului.) 1. 2027 C. 32 . a) Obligaţia de a pune la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare executării mandatului. prin care i se garantează satisfacerea creanţelor de către mandant. 2026 C. Această obligaţie există pentru mandatar în cazul în care mandatul este cu titlu oneros (art. a) Obligaţia de a executa mandatul. mandantul este obligat să îl repare prin plata de daune-interese (art. noul Cod civil îi recunoaşte mandatarului un drept de retenţie. după valoarea serviciilor prestate. 1 Apud. care constau în obligaţiile mandatarului şi obligaţiile mandantului.). Din contractul de mandat rezultă anumite obligaţii ale mandatarului: să execute mandatul. Întrucât mandatarul este împuternicit de mandant să încheie anumite acte juridice. remuneraţia se va stabili de instanţa judecătorească. În scopul protejării intereselor mandatarului. nr. 732/2001..).civ. dec. (2) C. pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie.Actele juridice pe care urmează să le încheie mandatarul trebuie să fie determinate şi permise de lege. civ. 2019 C. fără culpa mandatarului. în lipsă. com. să dea socoteală şi să răspundă pentru faptele persoanei substituite. civ. Fiind un contract intuitu personae. Dacă în executarea mandatului. potrivit legii. 2023 C. d) Obligaţia de a dezdăuna pe mandatar. tranzacţii ori compromisuri. uzanţelor ori. 1/2002. mandatul trebuie executat personal de mandatar (art. d) Obligaţia de a da socoteală. Mandatul general îi autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare şi de administrare. b) Obligaţia de a plăti remuneraţia cuvenită mandatarului.J. Efectele în raporturile dintre mandatar şi mandant Obligaţiile mandatarului.Mandatarul este obligat să remită sumele de bani încasate efectiv în temeiul contractului (CA Craiova. chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi datorat mandantului (art. De menţionat că mandatul nu produce efecte juridice în raporturile dintre mandatar şi terţi. 2016 C. mandantul are obligaţia să pună la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare executării mandatului. care privesc raporturile dintre mandant şi terţi. precum şi pentru a încheia orice acte de dispoziţie (art. În absenţa unei stipulaţii contractuale. Mandatarul este obligat să dea socoteală despre gestiunea sa şi să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale. 2025 alin. civ.). Mandatarul poate să îşi substituie o altă persoană în executarea în tot sau în parte a mandatului numai în cazul în care mandantul a autorizat în mod expres substituirea. p. b) Obligaţia de a executa personal mandatul conferit de mandant. 101-102. mandatarul a suferit un prejudiciu. mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare. Obligaţiile mandantului. civ. Mandantul datorează remuneraţia chiar în cazul în care. Dreptul de retenţie al mandatarului. Mandatul poate fi general sau special. s. Executarea mandatului înseamnă încheierea actului sau a actelor juridice pentru care mandatarul a primit împuternicirea de reprezentare din partea mandantului. Efectele contractului de mandat cu reprezentare Încheierea contractului de mandat dă naştere la efecte în raporturile dintre părţile contractante.). în numele şi pe seama mandantului. Mandantul este obligat să restituie mandatarului sumele de bani avansate de mandatar pentru executarea mandatului (art.. în C. mandatul nu a putut fi executat. în lipsa unei convenţii contrare. Din contractul de mandat rezultă anumite obligaţii pentru mandant. Potrivit legii.). Mandatul special îl autorizează pe mandatar să încheie acte de dispoziţie. nr.

2039 C. precum şi cele privind contractul de mandat cu reprezentare (art. în dreptul român. cum sunt contractul de comision şi contractul de consignaţie. în numele reprezentantului. Codul civil defineşte mandatul fără reprezentare şi stabileşte anumite reguli generale care guvernează acest contract.. prevede: contractul încheiat de reprezentant în limitele împuternicirii. 3. În acest sens. dar pe seama mandantului.). 509/2002 a fost abrogată. pentru a încheia actele juridice în nume propriu. Prin Legea nr. Cărpenaru. p. 3 Apud. incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului. Contractul de mandat fără reprezentare Reguli generale privind contractul de mandat fără reprezentare 1 Noul Cod civil a reglementat pentru prima oară în dreptul român contractul de mandat fără reprezentare. Încetarea contractului de mandat cu reprezentare Art.M. a se vedea St. prevede că. moartea. 3. Şi în cazul mandatului fără reprezentare. Definiţia şi caracterele juridice ale contractului de mandat fără reprezentare. 71/2011 de punerea în aplicare a Legii nr. 2030 C. mai ales prin aplicaţiile sale. în temeiul împuternicirii date de mandant mandatarului. produce efecte direct între reprezentant şi cealaltă parte. Asupra acestei reglementări. Mandatul fără reprezentare nu are valoare de sine ci. 2095 C. 548-559 şi lucrările acolo citate. 33 . actele juridice sunt încheiate de mandatar în numele şi pe seama mandantului (nomine alieno). mandatul fără reprezentare este un contract de intermediere. 581 din 06 august 2002. Tratat. numită mandant. adică încheierea actelor juridice între mandatar şi terţ se creează raporturi juridice directe între mandant şi terţ. 547-549. civ. contractul de mandat încetează prin următoarele moduri: revocarea mandatului de către mandatar. civ. renunţarea mandatarului la mandat. încheie acte juridice în nume propriu. nr. civ. op. Of. Contractul de mandat fără reprezentare este contractul în temeiul căruia o parte numită mandatar. D. dispoziţiile speciale privind contractul de agenţie se completează cu prevederile referitoare la contractul de comision. civ. 2072-2095 C. pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor. Cărpenaru. Legea nr. contractul de agenţie este reglementat de dispoziţiile art. art. Ca şi mandatul cu reprezentare.). p. Ibidem. 287/2009 privind Codul civil.6.cit.. 1 2 Stanciu D. Contractul de agenţie a fost reglementat pentru prima oară. 502/2002 privind agenţii comerciali permanenţi 3. Acest efect al executării mandatului se explică prin faptul că. În prezent.4. civ. chiar dacă terţii aveau cunoştinţă despre mandat (art. mandatarul acţionează în temeiul unei împuterniciri dată de mandant. 1296 C. şi îşi asumă faţă de terţi obligaţiile care rezultă din aceste acte. dar pe seama celeilalte părţi. Întrucât contractul de agenţie are la bază principiile mandatului fără reprezentare şi ale mandatului cu reprezentare. El joacă un rol important în activitatea comercială. CONTRACTUL DE AGENŢIE Contractul de agenţie2 este instrumentul juridic prin care se realizează activitatea de intermediere cu caracter profesional. motiv pentru care părţile contractante poartă aceleaşi denumiri de mandant şi mandatar.Efectele executării mandatului: raporturile între mandant şi terţi Prin executarea mandatului. 528. p.5. prin Legea nr..

5 Apud. are ca obiect o multitudine de acte juridice care privesc una sau mai multe regiuni determinate.). agentul acţionează cu titlu profesional (art. 3. are un caracter profesional şi de durată. şi contractul de comision şi contractul de mandat cu reprezentare. dar natura juridică duală a acestor raporturi determină anumite deosebiri între contractul de agenţie. Contractul de agenţie se încheie între comitent şi agent. (2) C. Părţile contractului de agenţie. Dispoziţiile privind contractul de agenţie nu se aplică activităţii persoanelor care: a) acţionează ca intermediar în cadrul burselor de valori 1 şi al pieţelor reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate 2. iar nu un caracter ocazional.. p. D.Of.cit. aşa cum este cazul comisionarului sau al mandatarului5. R. nr. b) Pe baza contractului de agenţie.civ. în esenţă. Contractul de agenţie este contractul prin care o parte. pe de altă parte 4. p. datorită particularităţilor sale. 34 . 2073 C. agentul desfăşoară activitatea de intermediere în calitate de intermediar independent. Dreptul comerţului internaţional. Roblot. nr. b) Au calitate de agent sau broker de asigurări şi reasigurări.). vol. e) Caracterul specific al activităţii de intermediere în temeiul contractului de agenţie face ca acest contract să înceteze în cazurile prevăzute expres de lege. p.). 344. 1 2 Apud. ca în cazul contractului de comision ori al contractului de mandat cu reprezentare. Ne vom referi la părţile contractului: împuternicirea dată agentului. 83. fie atât să negocieze. Mona-Lisa Belu Magdo. clauza de neconcurenţă. op.civ. care vizează unul sau mai multe acte juridice concrete.R. c) Prestează un serviciu neremunerat în calitate de agent. Apud.Of.A se vedea Legea nr. Cărpenaru. numită agent.. Deosebiri dintre contractul de agenţie şi contractele de mandat cu sau fără reprezentare. 812/2006. în Curierul Judiciar nr. dec. 735. 6 Stanciu D. Cărpenaru. 1115 din 9 decembrie 2005). Riper. 343.A se vedea T. p. În activitatea sa. 297/2004 privind piaţa de capital (M. 84 şi urm. Popescu.A se vedea Legea nr. St.Codul civil circumstanţiază domeniul de aplicare a reglementării privind contractul de agenţie (art. Contracte comerciale. nr. faţă de cea în temeiul contractului de comision ori a contractului de mandat cu reprezentare. p. II. Contractul de agenţie se încheie pe durată determinată sau pe durată nedeterminată (art. 509/2002. 2072 alin.R. caracterele şi natura juridică a contractului de agenţie Contractul de agenţie poate fi definit pe baza dispoziţiilor art.civ. 2072 C. el nu poate fi în acelaşi timp prepusul comitentului (art. în una sau mai multe regiuni determinate. com. 3 Apud. remuneraţia agentului durata contractului. a) Activitatea de intermediere în baza contractului de agenţie. Noţiunea. Unele dintre aceste clauze au caracter obligatoriu.A se vedea T. în RRDA nr. pe de o parte. 2072 alin. Raporturile juridice care se stabilesc între comitent şi agent sunt. Contractul de agenţie în reglementarea Legii nr. Popescu. 575 din 29 iunie 2004). 129 A se vedea în ICCJ s. agentul nu poate fi revocat ad nutum de către comitent.6.1. cât şi să încheie contracte în numele şi pe seama comitentului în schimbul unei remuneraţii. p.). p. Dar. împuterniceşte în mod statornic pe cealaltă parte.A se vedea şi G. op. fie să negocieze. raporturi de mandat3. d) Activitatea de intermediere în baza contractului de agenţie. contractul de agenţie cuprinde şi anumite clauze specifice. (2) C.2. civ.. 2088 C. 2/2007. Cuprinsul şi forma contractului de agenţie Cuprinsul contractului de agenţie6 Contractul de agenţie cuprinde clauzele întâlnite în orice contract. Dreptul comerţului internaţional. 550-551.. numită comitent. 11/2003. c) Activitatea de intermediere bazată pe contractul de agenţie se caracterizează prin interesul comun al agentului şi comitentului în realizarea activităţii de intermediere. 3. 357/2005 privind bursele de mărfuri (M.6.cit. 4 Apud. clauza de exclusivitate.civ.

1. 2075 C. executarea contractului de agenţie produce şi anumite efecte faţă de terţii cu care agentul încheie contractele respective. Aspecte teoretice şi practice privind clauza de neconcurenţă în activitatea agenţilor comerciali. Avem în vedere clauze prin care să se concretizeze condiţiile negocierii cu terţii a contractelor sau ale negocierii şi încheierii contractelor în numele şi pe seama comitentului. civ. În îndeplinirea mandatului său.. etc. Obligaţiile agentului. În contractul de agenţie trebuie să se prevadă anumite clauze privind obiectul împuternicirii. 2017 şi 2048 C. Cărpenaru. Prin clauza de neconcurenţă. 2074 C. Efectele contractului în raporturile dintre agent şi comitent. sub sancţiunea nulităţii absolute. Potrivit legii. 1 Apud. În contractul de agenţie se pot stipula şi clauze de neconcurenţă1. civ. contractul de agenţie se încheie în formă scrisă.). Deci. b) Agentul este obligat să procure şi să îi comunice comitentului informaţiile care lar putea interesa privind regiunea sau regiunile stabilite în contract. 2079 C. contractul de agenţie produce efecte între părţile contractante 2. Aceste elemente vor putea fi modificate şi adaptate. etc. Forma contractului de agenţie Forma scrisă a contractului. fie negociază şi încheie contracte în nume propriu. de conjunctura activităţii comerciale. civ. agentul trebuie să acţioneze în limitele împuternicirii şi să respecte instrucţiunile comitentului (art. preţurile lor. civ.cit. 8. 552-556. Obligaţiile care revin părţilor din contractul de agenţie sunt reglementate în art. Pentru protejarea intereselor comitentului. în temeiul împuternicii. Codul civil înţelege acea stipulaţie contractuală al cărei efect constă în restrângerea activităţii profesionale a agentului pe perioada contractului de agenţie şi ulterior încetării sale (art. Principalele obligaţii ale agentului sunt cele prevăzute de art. Potrivit legii. Clauza de neconcurenţă. Agentul trebuie să îndeplinească mandatul primit personal sau prin prepuşii săi. Având în vedere că. În contractul de agenţie trebuie să se menţioneze elementele esenţiale ale viitoarelor contracte ce urmează a fi negociate ori negociate şi încheiate de către agent (bunurile şi serviciile. Contractul de agenţie dă naştere la obligaţii în sarcina agentului şi a comitentului. dar pe seama comitentului. Efectele contractului de agenţie Ca orice contract.Calitatea de comitent o poate avea orice persoană fizică sau juridică. 79 şi urm. p. 2 Stanciu D. în Curierul judiciar nr. în contractul de agenţie pot fi prevăzute cauze de exclusivitate. 2079 şi 2080 C.). interesată să apeleze la serviciile unui intermediar profesionist care desfăşoară activităţi de intermediere în vânzarea mărfurilor ori prestarea serviciilor. în regiunea determinată prin contractul de agenţie agentul nu poate negocia sau încheia pe seama sa contracte privind bunuri şi servicii similare celor care fac obiectul contractului de agenţie decât cu consimţământul comitentului (art.3. forma scrisă a contractului de agenţie este cerută de lege ad probationem. forma scrisă este necesară numai pentru dovada contractului. op. autentică sau sub semnătură privată. Împuternicirea dată agentului. comitentul şi agentul. p. Clauza de neconcurenţă trebuie redactată în scris. Clauza de exclusivitate. civ. agentul fie negociază. 2/2010.). 35 . ţinând seama de interesele şi posibilităţile comitentului. Calitatea de agent o poate avea un comerciant care realizează activităţi comerciale de intermediere. Dacă prin lege nu se prevede altfel. Florea.). a) Agentul este ţinut să îndeplinească obligaţiile care decurg din împuternicirea primită de la comitent.A se vedea D.

e) Agentul este obligat să ţină. În al doilea caz. În virtutea regulilor mandatului cu reprezentare. Obligaţiile comitentului. evidenţe separate pentru contractele care îl privesc pe fiecare comitent. d) Agentul este obligat să respecte instrucţiunile rezonabile primite de la comitent. Având un mandat fără reprezentare. În cazul în care agentul reprezintă mai mulţi comitenţi. c)Comitentul este obligat să îl înştiinţeze pe agent asupra reducerii volumului contractelor. 509/2002 nu reglementa o garanţie a agentului.. op. să acţioneze astfel încât să obţină condiţii cât mai profitabile pentru activitatea comitentului.c) Agentul este obligat să depună toate diligenţele necesare pentru îndeplinirea mandatului primit. contractele se negociază şi se încheie de agent în numele şi pe seama comitentului. după caz. pentru care agentul a primit împuternicire exclusivă (art. în registrele sale. b) Comitentul este obligat să furnizeze agentului informaţiile executării contractului de agenţie. Dreptul la retenţie al agentului. Aceasta înseamnă că obligaţiile născute din aceste contracte privesc pe comitent şi terţi. Sasu. 2083 C. obişnuite. Codul civil nu reglementează în mod expres un drept de retenţie al agentului pentru garantarea creanţelor sale împotriva comitentului izvorâte din contractul de agenţie1. A se vedea H. contractele se încheie direct şi nemijlocit între comitent şi terţi. tarife şi orice documentaţie necesare agentului pentru îndeplinirea mandatului său. civ. de tipul privilegiului mandatarului consacrat de Codul comercial. a) Comitentul este obligat să pună la dispoziţia agentului mostre. la negocierea contractelor sau. 3.civ. în activitatea de intermediere în baza contractului de agenţie. Încetarea contractului de agenţie Codul civil reglementează cazurile de încetare2 a contractului de agenţie. la încheierea contractelor cu terţii. în RDC nr. în condiţii cât mai avantajoase pentru comitent. Conturarea unei instituţii: privilegiul agentului comercial asupra bunurilor comitentului. el este obligat să ţină o evidenţă separată a contractelor privind fiecare comitent. Efectele faţă de terţi În primul caz. Agentul are dreptul la remuneraţie pentru toate contractele încheiate ca urmare a prestaţiilor sale în temeiul contractului de agenţie. dacă acestea sunt încheiate ca urmare a intervenţiei sale ori fără intervenţia agentului dar cu un client procurat anterior de agent pentru contracte sau acte de comerţ similare sau cu un client dintr-o regiune sau un grup de persoane determinate. f) Agentul este obligat să depoziteze bunurile sau eşantioanele într-o modalitate care să asigure identificarea lor.Întrucât nici Legea nr. p.cit. Plata trebuie făcută în condiţiile şi la termenele stabilite în contractul de agenţie sau prevăzute de lege. Principalele obligaţii care revin comitentului sunt cele prevăzute de art. rolul agentului a fost găsirea terţilor interesaţi şi negocierea cu aceştia a condiţiilor viitoarelor contracte pe care terţii le vor încheia direct cu comitentul.). cataloage. Agentul este îndreptăţit la comision pentru contractele încheiate pe durata contractului de agenţie. 41 şi urm. 556-557. Aceste cazuri au în vedere durata contractului de agenţie precum şi executarea succesivă a obligaţiilor rezultate din acest contract. Prin instrucţiuni rezonabile trebuie să înţelegem instrucţiunile care se înscriu în limite normale. Legea impune agentului ca. d) Comitentul este obligat să plătească agentului remuneraţia cuvenită. 2080 C. Condiţiile în care trebuie să acţioneze agentul în îndeplinirea mandatului său sunt stabilite în contractul de agenţie. 7-8/2008. prin încheierea contractelor între agent şi terţi se stabilesc raporturi juridice directe între comitent şi terţi. Cărpenaru. 1 Apud. p. în doctrină s-a susţinut necesitatea recunoaşterii unui ante privilegiu în favoarea agentului.4.6. 36 . 2 Stanciu D.

De asemenea, se reglementează indemnizaţiile datorate de comitent agentului în cazul încetării contractului de agenţie. Cazurile de încetare a contractului de agenţie Expirarea termenului privind durata contractului. În cazul în care contractul de agenţie s-a încheiat pe o durată determinată, el va înceta la data expirării termenului stabilit în contract. Denunţarea unilaterală a contractului. Contractul de agenţie pe durată nedeterminată poate fi denunţat unilateral, de oricare dintre părţi, cu un preaviz obligatoriu (art. 2089 C.civ.). Denunţarea unilaterală a contractului în cazuri speciale. În toate cazurile, contractul de agenţie poate fi denunţat, fără preaviz, de oricare dintre părţi, atunci când circumstanţe excepţionale, altele decât forţa majoră ori cazul fortuit fac imposibilă continuarea colaborării dintre comitent şi agent. 3.7. CONTRACTUL DE INTERMEDIERE1 Precizări prealabile. Codul civil reglementează Cartea a V-a, în Titlul IX. Diferite contracte speciale, contractul de intermediere (cap. XI, art. 2096-2102). Denumirea dată acestui contract este susceptibilă de confuzie, Într-adevăr noţiunea de intermediere este o noţiune generică care priveşte contractul de mandat cu reprezentare şi mandatul fără reprezentare cu varietăţile acestuia (contractul de comision, contractul de consignaţie şi contractul de expediţie). În opinia noastră, mai potrivită ar fi fost denumirea de contract de mijlocire. Această denumire sugerează mai bine esenţa acestui contract şi elimină posibilitatea confuziei2. Prin contractul de intermediere, intermediarul se obligă, având în vedere solicitările clientului, să găsească un terţ interesat de încheierea contractului dorit de client şi să îl pună pe terţ în legătură cu clientul pentru perfectarea contractului. De remarcat că demersurile intermediarului sunt acte materiale, iar nu acte juridice. În consecinţă, contractul de intermediere apare ca un contract de locaţiune de servicii. 3.7.1. Efectele contractului de intermediere Contractul de intermediere dă naştere la obligaţii în sarcina intermediarului şi a clientului. Aceste obligaţii au în vedere specificul contractului de intermediere, ca un contract de locaţiune de servicii. Obligaţiile intermediarului. Ca prestator de servicii constând în anumite acte materiale, intermediarului îi revin anumite obligaţii: a) Intermediarul este obligat să găsească un partener interesat şi să îl pună în legătură cu clientul în vederea perfectării unui anumit contract. Informat de către client privind scopul urmărit, intermediarul va depune toate diligenţele pentru a găsi un partener interesat să încheie contractul dorit de client şi pe care îl va pune în legătură cu clientul în vederea perfectării contractului. b) Intermediarul este obligat să informeze terţul asupra condiţiilor contractului. Potrivit legii, intermediarul are obligaţia să comunice terţului toate informaţiile cu privire la avantajele şi oportunitatea încheierii contractului cu clientul său (art. 2160 C.civ.). Obligaţiile clientului. Din contractul de intermediere rezultă obligaţiile care revin clientului. a) Clientul este obligat să pună la dispoziţia intermediarului toate informaţiile necesare pentru îndeplinirea însărcinării sale. b) Clientul este obligat să comunice intermediarului încheierea contractului cu terţul.
1 2

Ibidem, p. 558-559. Apud,Codul comercial califica drept fapte de comerţ operaţiunile de mijlocire (samsărie) în afaceri comerciale (art. 3 pct. 12). În doctrină s-a exprimat preferinţa pentru denumirea dreptului francez de „contract de curtaj” (A se vedea Fl. Moţiu, Contractele speciale în noul Cod civil, p. 278) sau cea de „contract de intermediere ocazională”.

37

c) Clientul este obligat să plătească remuneraţia cuvenită intermediarului. d) Clientul este obligat să restituie intermediarului cheltuielile intermedierii. Potrivit legii, intermediarul este îndreptăţit la restituirea cheltuielilor efectuate pentru intermediere, numai dacă acest drept este prevăzut în mod expres în contractul de intermediere (art. 2098 C.civ.).

3.8. CONTRACTUL DE LEASING1 În perioada modernă, în special după al doilea război mondial, ca rezultat al cuceririlor ştiinţifice şi tehnice, au fost realizate noi instrumente ale activităţii comerciale de înaltă performanţă (tehnică de calcul, mijloace de comunicaţie, maşini şi utilaje etc.). Preţurile mari ale acestor bunuri şi dificultăţile privind procurarea fondurilor băneşti necesare cumpărării lor, au dus la apariţia şi consacrarea unei tehnici contractuale – leasingul – prin care se asigură finanţarea obţinerii acestor bunuri pentru a fi folosite în activitatea comercială. Un comerciant, având nevoie de un asemenea bun (utilizator) se adresa unei instituţii de credit (finanţator), care, dispunând de fonduri financiare, cumpăra bunul în cauză de la producător sau de la cel care îl comercializa (furnizorul) şi îl da în folosinţă în schimbul unei chirii, utilizatorului, cu posibilitatea acestuia de a deveni proprietarul bunului, contra unui preţ rezidual. O asemenea tehnică juridică se bazează pe complementaritatea de interese a celor trei persoane implicate în operaţiune: finanţatorul, interesat de plasarea fondurilor băneşti, prin cumpărarea bunului necesar utilizatorului; furnizorul, interesat în valorificarea bunului pe care îl produce sau desface; utilizatorul, interesat în folosirea bunului, în schimbul unei chirii şi având posibilitatea să opteze pentru cumpărarea bunului pe un preţ rezidual accesibil2. Leasingul, ca instrument juridic de finanţare a investiţiilor este o creaţie de origine americană, care de-a lungul timpului, a fost perfecţionat şi s-a răspândit în toată lumea 3. Reglementarea legală. În ţara noastră, leasingul a fost reglementat prin O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing 4. 3.8.1. Operaţiunile de leasing şi contractul de leasing O.G. nr. 51/1997 cuprinde norme care privesc operaţiunile de leasing (Cap. I – Dispoziţii generale şi Cap. III – Obligaţiile părţilor în cadrul unei operaţiuni de leasing) şi norme referitoare la contractul de leasing (Cap. II – Contractul de leasing şi Cap. IV – Răspunderea părţilor). Art. 1 din ordonanţă, în forma actuală, prevede că ordonanţa se aplică operaţiunilor de leasing prin care o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing, locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing, fără a schimba natura leasingului, ori de a înceta raporturile contractuale.

1 2

Stanciu D. Cărpenaru, op.cit., p. 560-562. Apud, A se vedea T.R. Popescu, Dreptul comerţului internaţional, p. 364. 3 Apud, Cu privire la leasing, a se vedea: Roxana Munteanu, Tehnici moderne de creditare. Contractul de creditare-închiriere (leasing), în Instituţii de drept comercial internaţional, vol. II, p. 182 şi urm.; D. Clocotici, Gh. Gheorghiu, Operaţiunile de leasing, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 18-22; G. Tiţa-Nicolescu, Leasing, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 16-32; Elena Turcu, Contractul de leasing, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008; S. Popovici, Contractul de leasing, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010. 4 Apud, M. Of. nr. 224/30.08.1997. Ordonanţa a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 90/1998 (M. Of. nr. 170/30.04.1998, modificată prin Legea nr. 99/1999 (M. Of. nr. 259 din 1999) şi apoi republicată (M. Of. nr. 9 din 12 ianuarie 2000). Ordonanţa în formă republicată a fost modificată şi completată prin Legea nr. 57/2003, Codul fiscal (M. Of. nr. 927 din 23 decembrie 2003), Legea nr. 533/2004 (M. Of. nr. 351 din 01 decembrie 2004); Legea nr. 287/2006 (M. Of. nr. 606 din 13 iulie 2006) şi Legea nr. 383/2009 (M. Of. nr. 876 din 14 decembrie 2009).

38

Dispoziţiile citate se referă, atât la operaţiunea de leasing, cât şi la contractul de leasing. Acest lucru este explicabil, deoarece cele două noţiuni vizează aceeaşi realitate economică. Întrucât nu au aceeaşi sferă de cuprindere, cele două noţiuni nu pot fi confundate. Un argument în acest sens îl constituie şi faptul că dispoziţiile ordonanţei se referă, în majoritatea lor, la operaţiunea de leasing, dar şi în mod distinct, la contractul de leasing. Operaţiunea de leasing Operaţiunea de leasing este o operaţiune complexă, cu caracter tripartit; la ea participă finanţatorul, furnizorul şi utilizatorul. La origine, operaţiunea de leasing implica următoarele operaţiuni: utilizatorul solicita finanţatorului cumpărarea de la furnizor a bunului de care avea nevoie, după care finanţatorul punea bunul la dispoziţia utilizatorului cu titlu de folosinţă. Ulterior, perfecţionându-se reglementarea leasingului, s-a admis ca finanţatorul să fie şi furnizor (bunul solicitat să existe anticipat în patrimoniul finanţatorului) sau finanţatorul să fie furnizorul (cel care produce sau comercializează bunul). În acest sens, art. 19 alin. (3) din ordonanţă statuează în mod expres: cumularea calităţii de furnizor şi finanţator este permisă cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe. Obiectul operaţiunii de leasing. Operaţiunile de leasing au ca obiect bunurile imobile prin natura lor sau care devin imobile prin destinaţie şi bunurile mobile, aflate în circuitul civil (art. 1 alin. (2) din ordonanţă). Potrivit ordonanţei, nu pot face obiectul unei operaţiuni de leasing, înregistrările pe bandă audio şi video, piesele de teatru, manuscrisele, brevetele, drepturile de autor şi bunurile necorporale. Realizarea operaţiunilor de leasing. Operaţiunea de leasing, ca operaţiune complexă, se realizează în mai multe etape, care, în esenţă, sunt următoarele: a) Identificarea bunului de către locatar/utilizator. În mod firesc, locatarul/utilizatorul este acela care identifică bunul şi precizează caracteristicile acestuia, în funcţie de nevoile sale. b) Alegerea de către locatar/utilizator a furnizorului. Locatarul/utilizatorul este îndreptăţit să aleagă pe furnizorul care este în măsură să ofere bunul solicitat. În acest sens, art. 9 lit. a) din ordonanţă prevede că locatorul/finanţatorul este obligat să respecte dreptul locatarului/utilizatorului de a alege furnizorul de bunuri, potrivit intereselor sale. c) Oferta locatarului/utilizatorului. Pentru realizarea operaţiunii de leasing, locatarul/utilizatorul va adresa locatorului/finanţatorului o ofertă în care se precizează bunul care constitui obiectul contractului de leasing (art. 4 din ordonanţă). d) Dobândirea de către locator/finanţator a bunului solicitat de locatar/utilizator. Locatorul/finanţatorul are obligaţia să concretizeze bunul cu furnizorul desemnat de locatar/utilizator (art. 9 lit. b) din ordonanţă). Deci, pentru procurarea bunului solicitat, locatorul/finanţatorul va încheia un contract de vânzare-cumpărare cu furnizorul, în condiţiile expres formulate de locatar/utilizator. e) Încheierea contractului de leasing. Din moment ce bunul avut în vedere există în patrimoniul locatorului/finanţatorului, acesta trebuie să încheie contractul de leasing cu locatarul/utilizatorul. În acest sens, art. 9 lit. c din ordonanţă prevede că locatorul/finanţatorul este obligat să încheie contract de leasing cu locatarul/utilizatorul şi să transmită acestuia, în temeiul contractului de leasing, drepturile ce derivă din contract, cu excepţia dreptului de dispoziţie. f) Asigurarea bunului care face obiectul leasingului. Bunul care face obiectul leasingului trebuie asigurat. Obligaţia de a asigura bunul revine locatorului/finanţatorului, dacă prin contractul de leasing nu s-a prevăzut altfel (art. 5 din ordonanţă). g) Executarea contractului de leasing. În temeiul contractului de leasing locatarul/utilizatorul are dreptul de folosinţă asupra bunului şi este obligat să achite ratele de leasing în condiţiile stabilite în contract. h) Exercitarea dreptului de opţiune la expirarea contractului de leasing. La expirarea duratei contractului de leasing, locatarul/utilizatorul are dreptul şi, corelativ locatorul/finanţatorul are obligaţia să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului, de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing, fără a schimba natura leasingului, ori de a înceta raporturile contractuale (art. 9 lit. d) din ordonanţă).

39

Contractul de leasing1 Contractul de leasing reprezintă una dintre operaţiunile cuprinse în operaţiunea de leasing, cu caracter bipartit; la ea participă locatorul/finanţatorul şi locatarul/utilizatorul. Locatorul/finanţatorul este partea contractantă care transmite dreptul de folosinţă asupra unui bun proprietatea sa locatarului/utilizatorului. Locatarul/utilizatorul este partea contractantă care, în schimbul plăţii ratelor de leasing, beneficiază de dreptul de folosinţă asupra bunului, iar la expirarea duratei contractului are dreptul la opţiune, de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul ori de a înceta raporturile contractuale. 3.8.2. Noţiunea şi formele contractului de leasing Contractul de leasing poate fi definit pe baza dispoziţiilor art. 1 din ordonanţă 2. Contractul de leasing este contractul prin care o parte, numită locator/finanţator transmite dreptul de folosinţă asupra unui bun proprietatea sa, celeilalte părţi, numită locatar/utilizator, în schimbul plăţii periodice a unei sume de bani, denumită raţă de leasing, cu dreptul locatarului/utilizatorului ca, la expirarea duratei contractului, să opteze pentru cumpărarea bunului, prelungirea contractului sau încetarea raporturilor contractuale. Formele contractului de leasing şi clasificarea lor Ca şi operaţiunile de leasing, contractul de leasing îmbracă felurite forme. Pentru înţelegerea regimului juridic diferenţiat, în anumite aspecte, doctrina clasifică formele contractului de leasing după anumite criterii: natura bunului care face obiectul contractului, persoana furnizorului, conţinutul ratelor de leasing, specificul tehnicii de realizare etc. Clasificarea după natura obiectului contractului de leasing. Potrivit acestui criteriu, contractul de leasing este mobiliar şi imobiliar. Contractul de leasing mobiliar are ca obiect bunuri mobile (utilaje, echipamente, maşini etc.), cu excepţia celor prevăzute de art. 1 alin. (2) şi (3) din ordonanţă. Contractul de leasing imobiliar are ca obiect bunurile imobile prin natura lor sau care devin imobile prin destinaţie. Clasificarea în raport de persoana furnizorului. În funcţie de acest criteriu, contractul de leasing poate fi direct şi indirect, Contractul de leasing direct presupune încheierea contractului între furnizor şi locatar/utilizator. Tot contract de leasing direct există şi în cazul când contractul se încheie între locator/finanţator, care este şi furnizor şi locatar/utilizator. Contractul de leasing indirect reprezintă operaţia clasică de leasing; contractul se încheie între finanţator şi utilizator cu privire la un bun procurat de finanţator în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu furnizorul. Clasificarea în funcţie de conţinutul ratelor de leasing. După acest criteriu, contractul de leasing este financiar şi operaţional. Contractul de leasing financiar şi contractul de leasing operaţional sunt definite de art. 7 pct. 7 şi 8 din Legea nr. 571/2003 Codul fiscal, 3 aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 343/2006. Contractul de leasing financiar este contractul de leasing care îndeplineşte cel puţin una din următoarele condiţii: a) riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care fac obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul în care contractul de leasing produce efecte; b) contractul prevede expres transferul dreptului asupra bunului care face obiectul leasingului către locatar/utilizator la momentul expirării contractului; c) locatarul/utilizatorul are opţiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferenţa dintre durata normală de funcţionare maximă şi durata contractului de leasing, raportată la durata normală de funcţionare maximă, exprimată în procente;
1 2 3

Stanciu D. Cărpenaru, op.cit., p. 563-567. Apud,Denumirea de leasing provine de la termenul to lease, care în limba engleză înseamnă a închiria. În dreptul francez, leasingul este reglementat sub denumirea de „crédit-bail” (credit-închiriere). Apud, Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal a abrogat art. 2 lit. e) şi f) din O.G. nr. 51/1997, în forma republicată.

40

este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului. în schimbul ratelor de leasing. română sau străină. cu dreptul sau obligaţia de răscumpărare a bunului la sfârşitul contractului de leasing (art. Clauze privind definirea contractului de leasing. Obiect al contractului poate fi şi dreptul de utilizare a programelor pentru calculator (art. ca leasing financiar sau leasing operaţional. (3) din ordonanţă). mai puţin cheltuielile accesorii. brevetele. ordonanţa reglementează contractul de lease-back şi contractul de leasing comun. Calitatea de locatar/utilizator o poate avea orice persoană fizică sau juridică. Perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit. op. Calitatea de locator/finanţator o poate avea numai o societate de leasing. manuscrisele. Locatarul/utilizatorul este partea care dobândeşte dreptul de folosinţă asupra bunului proprietate a locatorului/finanţatorului. 568-570. părţile pot conveni şi alte clauze în contractul de leasing (art. 23 din ordonanţă). care deţine în proprietate bunul. (2) din ordonanţă). Stanciu D. 1 alin. Clauzele privind obiectul contractului. a pieselor de teatru. pe lângă clauzele prevăzute de ordonanţă. Clasificarea în funcţie de specificul tehnicii de realizare a operaţiunii de leasing. Având însă în vedere specificul contractului de leasing art. care nu îndeplineşte condiţiile contractului de leasing financiar. în sistem de leasing de către mai mulţi utilizatori. În virtutea principiului libertăţii contractuale. Contractul de lease-back este contractul prin care o persoană fizică sau juridică vinde un bun unei societăţii de leasing. Clauze privind părţile contractante. Locatorul/finanţatorul este partea care transmite dreptul de folosinţă asupra bunului proprietatea sa celeilalte părţi locatarul/utilizatorul. (2) din ordonanţă. potrivit înţelegerii părţilor. Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing pot fi utilizate în sistem de leasing de mai multe societăţi. Contractul de leasing poate avea ca obiect bunurile mobile. Contractul de leasing poate avea ca obiect bunurile imobile prin natura lor sau care devin imobile prin natura lor sau care devin imobile prin destinaţie (art. Contractul de leasing comun asigură posibilitatea folosirii unui bun. 6 din ordonanţă impune anumite clauze care sunt obligatorii pentru cuprinsul oricărui contract de leasing. În contract trebuie să se prevadă clauze prin care să se precizeze forma leasingului. îl vinde societăţii de leasing. Contractul de leasing operaţional este contractul de leasing încheiat între locator şi locatar.cit. 1 lin. În plus. persoană juridică română sau străină (art. dacă între aceste şi locator/finanţator s-a convenit astfel (art. Prin urmare. 41 . Cărpenaru. pentru a-l utiliza în sistem de leasing. cu excepţia înregistrării pe bandă audio şi video. Părţile contractului de leasing sunt locatorul/finanţatorul şi locatarul/utilizatorul. cu dreptul sau obligaţia. a drepturilor de autor şi a bunurilor necorporale (art.d) perioada de leasing dobândeşte 80% din durata normală de funcţionare maximă a bunului care face obiectul leasingului1. Sunt avute în vedere clauze privind bunul care constituie obiectul dreptului de folosinţă al locatarului/utilizatorului şi cu privire la preţul folosinţei bunului cuvenit locatorului/finanţatorului. 22 din ordonanţă). o persoană fizică sau juridică. în cazul contractului de lease-back. 3 din ordonanţă). p.8. în temeiul contractului de leasing. Cuprinsul şi forma contratului de leasing Cuprinsul contractului de leasing Contractul de leasing2 trebuie să cuprindă clauzele obişnuite pentru orice contract. 3 alin.. ordonanţa prevede şi anumite clauze care sunt indispensabile în cazul leasingului financiar. după care dobândeşte. 11 din ordonanţă. În contractul de leasing trebuie prevăzute clauze referitoare la obiectul contractului. dreptul de folosinţă asupra bunului. e) valoarea totală a ratelor de leasing. 1 alin.3. 3. ca la expirarea leasingului bunul să fie răscumpărat de utilizator. În raport de acest criteriu. (2) din 1 2 Apud. în condiţiile legii române (art.

Această valoare se stabileşte prin acordul părţilor contractante. se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către locatar/utilizator. Potrivit art. În contractul de leasing trebuie prevăzute clauze privind durata de utilizare în sistem de leasing a bunului. Aceeaşi valoare de titlu executoriu o au şi contractele de garanţie reală sau personală încheiate în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing. Contractul poate avea ca obiect: realizarea unei construcţii pe terenul proprietatea locatarului/utilizatorului. Preţul folosinţei bunului se determină în contractul de leasing prin precizarea valorii totale a contractului. Valoarea reziduală reprezintă valoarea la care după achitarea de către locatar/utilizator a tuturor ratelor de leasing prevăzute în contract. Forma contractului de leasing Condiţiile de formă ale contractului de leasing. Obligaţia de a asigura bunul revine locatorului/finanţatorului. 1 din ordonanţă). proprietatea locatorului/finanţatorului sau care urmează să fie achiziţionate de acesta.8. 1 Stanciu D. 24 din ordonanţă). Cu privire la valoarea de titlu executoriu a contractelor de leasing care au ca obiect dreptul de utilizare a programelor pentru calculator. contractul de leasing constituie titlu executoriu. construite pe terenul proprietate a locatorului/finanţatorului ori care urmează să fie achiziţionat de acesta sau pe un teren asupra căruia locatorul/finanţatorul are un drept de superficie. care reglementează cuprinsul contractului (art. Clauze privind durata contractului..4. Clauze privind asigurarea bunului. 6) şi formalităţile de publicitate privind contractul de leasing (art. Rata de leasing se stabileşte diferenţiat potrivit art. 3. p. construcţiile existente. 2 lit. 8 din ordonanţă. Contractul de leasing se încheie în scris (art. construite pe terenul proprietate a locatarului/utilizatorului sau pe un teren proprietatea unui terţ. 81 din ordonanţă). Dreptul de folosinţă asupra bunului se transmite locatarului/utilizatorului în temeiul contractului de leasing (art. d) din ordonanţă. Cărpenaru. construcţiile existente. dobândirea dreptului de edificare a unei construcţii pe terenul locatorului/finanţatorului. asupra căruia locatorul/finanţatorul are un drept de folosinţă (art.ordonanţă. 7 din ordonanţă). 21). Bunul care constituie obiectul contractului de leasing trebuie asigurat prin încheierea unui contract de asigurare cu o societate de asigurare. Valoarea totală a contractului reprezintă valoarea totală a ratelor de leasing la care se adaugă valoarea reziduală. Forma scrisă a contractului este impusă şi de dispoziţiile ordonanţei. Valoarea de titlu executoriu a contractului de leasing. Exercitarea dreptului de a folosi bunul reclamă transmiterea acestui drept către locatar/utilizator. op. Efectele contractului de leasing1 Noţiuni generale Contractul de leasing dă naştere la obligaţii în sarcina locatorului/finanţatorului şi a locatarului/utilizatorului. proprietate a locatorului/finanţatorului. Obligaţiile locatorului/finanţatorului Obligaţia de a transmite locatarului/utilizatorului dreptul de folosinţă asupra bunului. a ratelor de leasing şi a valorii reziduale. ordonanţa stabileşte anumite condiţii (art. precum şi a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului. f) din ordonanţă). dacă prin contractul de leasing nu s-a prevăzut altfel (art.cit. În contractul de leasing trebuie să se prevadă clauze privind obligaţia asigurării bunului. 572-580 42 . Bunul care face obiectul contractului de leasing trebuie precizat prin denumire şi caracteristicile de identificare a acestuia. 9 lit.

locatarul/utilizatorul îşi asumă totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepuşii săi (art. h) din ordonanţă). 43 . constituie titlu executoriu (art. Aceasta înseamnă că locatarul/utilizatorul este obligat să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de furnizor (art. 10 lit. j) din ordonanţă. Locatarul/utilizatorul are obligaţia să efectueze recepţia şi să primească bunul la termenul şi în condiţiile de livrare agreate cu furnizorul (art. care potrivit ordonanţei. 3.8.Obligaţia de a garanta liniştita folosinţă a bunului.5. locatorul/finanţatorul este obligat să garanteze liniştita folosinţă a bunului de către locatar/utilizator (garanţia contra evicţiunii). Obligaţiile locatarului/utilizatorului Obligaţia de a efectua recepţia şi de a primi bunul. În temeiul acestei obligaţii de garanţie. afară de existenţa unei clauze contrare. 8 din ordonanţă). Obligaţia de restituire a bunului. De asemenea. taxe etc. O atare obligaţie există atunci când. f) din ordonanţă) Obligaţia de a plăti ratele de leasing şi alte datorii prevăzute în contractul de leasing. Potrivit reglementării ordonanţei. 51/1997 reglementează încetarea contractului de leasing la expirarea duratei contractului. locatorul/finanţatorul îşi poate recupera bunul în temeiul contractului de leasing. O. este dreptul locatarului/utilizatorului ca. În temeiul contractului de leasing. la expirarea duratei contractului de leasing locatarul/utilizatorul optează pentru încetarea raporturilor contractuale. În baza contractului de leasing. Obligaţia de a plăti pagubele care decurg din folosirea bunului. locatarul/utilizatorul dobândeşte numai dreptul de folosinţă asupra bunului. Potrivit art. impozite. b) din ordonanţă). 10 lit. locatarul/utilizatorul este obligat să îl informeze pe locator/finanţator despre orice tulburare a dreptului de proprietate din partea unui terţ (art. 1 din ordonanţă). Obligaţia de a respecta dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului. locatarul are obligaţia de a achita şi alte sume datorate: prime de asigurare. la sfârşitul perioadei de leasing. un element specific al operaţiunii de leasing şi totodată al contractului de leasing. locatarul/utilizatorul are obligaţia să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing. Obligaţia de a nu greva bunul cu sarcini. locatarul/utilizatorul este obligat la data preţului folosinţei bunului. pe întreaga perioadă a contractului. 10 lit.G. să opteze pentru cumpărarea bunului. Potrivit ordonanţei. dacă prin contract părţile nu au convenit altfel. În cazul nerespectării obligaţiei. 10 lit. dreptul de dispoziţie privind bunul rămânând locatorului/finanţatorului. 10 lit. Păstrând dreptul de dispoziţie asupra bunului (prerogativă esenţială a dreptului de proprietate). Încetarea contractului de leasing Având în vedere specificul contractului de leasing. ci şi obligaţia de a primi bunul de la furnizor. Obligaţia de apărare a locatorului/finanţatorului contra uzurpărilor. Potrivit art. nr. Locatarul/utilizatorul are obligaţia să apere dreptul de proprietate al locatarului/finanţatorului asupra bunului care face obiectul contractului de leasing. constând în plata ratelor de leasing. a) din ordonanţă). locatarul/utilizatorul are nu numai dreptul. 9 lit. locatorul/finanţatorul răspunde pentru tulburarea folosinţei bunului de către locatar/utilizator datorate faptelor proprii sau ale terţilor. prelungirea contractului ori încetarea raporturilor contractuale (art. Obligaţia de a exploata bunul potrivit instrucţiunilor furnizorului. Locatarul/utilizatorul are obligaţia să folosească bunul potrivit destinaţiei sale. precum şi încetarea contractului de leasing prin rezilierea în anumite cazuri concrete. f) din ordonanţă locatorul/finanţatorul are obligaţia să asigure printr-o societate de asigurare bunul care constituie obiectul contractului de leasing. În acest sens. Obligaţia de a asigura bunul. În temeiul contractului de leasing.

contractul de leasing încetează la data expirării duratei contractului. Opţiunea pentru încetarea raporturilor contractuale. 582-584 44 . de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale. Cazul nerespectării de către locator/finanţator a dreptului de opţiune al locatarului/utilizatorului. la expirarea duratei contractului. Trebuie arătat însă că. În cazul în care locatarul/utilizatorul optează pentru prelungirea contractului. evident. în temeiul căruia locatarul/utilizatorul devine proprietar al bunului folosit în sistem de leasing. în sensul existenţei dreptului de a folosi bunul în schimbul plăţii ratelor de leasing. tehnologia şi procedeele aparţinând fabricantului. respectiv prestatorului. Cazul neplăţii de către locatar/utilizator a ratelor de leasing. încetarea contractului de leasing este urmată.O situaţie specială de încetare a contractului de leasing o reprezintă vânzarea bunului care constituie obiectul contractului. Fabricantul unui produs ori prestatorul unui serviciu de succes acordă unui comerciant dreptul de fabrica produse ori a presta servicii. de natură contractuală. 2 Stanciu D. dacă în contractele cu executarea succesivă. Încetând contractul. în general expirarea duratei contractului are ca efect încetarea contractului. în cazul contractului de leasing. Ţinând seama de particularităţile contractului de leasing. ci continuă să producă efectele. prin care se realizează comercializarea produselor şi serviciilor. Dacă locatarul/utilizatorul optează pentru cumpărarea bunului. Cazul refuzului locatarului/utilizatorului de a primi bunul. În cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive. cu daune-interese (art. poate avea loc şi în alte cazuri. Opţiunea pentru cumpărarea bunului. În consecinţă. Reglementarea nu are un caracter limitativ. Opţiunea pentru prelungirea contractului. contractul de leasing nu încetează. locatarul/utilizatorul are dreptul de opţiune de a cumpăra bunul. locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing (art.9. p. contractul de leasing încetează. Expirarea duratei contractului de leasing. încetează şi dreptul de folosinţă asupra bunului. calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing. Dacă nu respectă dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului. în cursul duratei contractului de leasing. locatorul/finanţatorul datorează daune-interese egale cu totalul prejudiciului produs prin încălcarea obligaţiei (art. în condiţiile dreptului comun1. CONTRACTUL DE FRANCIZĂ Franciza2 reprezintă o tehnică modernă. precum şi a celorlalte sume datorate conform contractului. ca orice contract cu executare succesivă. folosind marca. rezilierea contractului de leasing. contractul de leasing încetează. ca efect al opţiunii. bazată pe colaborarea dintre comercianţi. încetează şi prin reziliere. Dar. 14 din ordonanţă). Transferul dreptului de proprietate asupra bunului este condiţionat de achitarea de către locatar/utilizator către locator/finanţator a tuturor ratelor de leasing şi valorii reziduale. 3. Ca orice contract cu executare succesivă. locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing. Dacă locatarul/utilizatorul optează pentru încetarea raporturilor contractuale.Dacă în contractul de leasing. instanţa judecătorească nu poate cenzura voinţa părţilor. Cărpenaru..cit. 16 din ordonanţă). aşa cum este reglementat în ordonanţă. părţile au prevăzut o clauză privind rezilierea contractului (pact comisoriu). op. Rezilierea contractului de leasing Contractul de leasing. de naşterea unui raport juridic de vânzarecumpărare între locator/finanţator şi locatar/utilizator. 1 Apud. În cazul în care locatarul/utilizatorul refuză să primească bunul la termenul agreat cu furnizorul şi/sau în contractul de leasing. 15 din ordonanţă. evident. ordonanţa reglementează anumite cazuri de reziliere.

H. Apud.Of. Dreptul comerţului internaţional. p. Reţeaua de franciză În general. nr. astfel încât se creează o reţea de franciză privind comercializarea produsului ori serviciului în cauză. Pătulea. francizorul care deţine marca sau tehnologia unui produs sau serviciu le valorifică prin conferirea unui drept de exploatare a acestora mai multor beneficiari. Ed. prin care o persoană. Costin. nr. a) din O. 69 şi urm. dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere. I. Mihaela Mocanu. nr. Fabricantul produsului. 2002. 138.A. Asupra francizei. Turcu. 48 şi urm. Modele de contracte.G. 52/1997 şi cele din codurile deontologice francez şi european. Beneficiarul poate vinde sub marca francizorului şi produse fabricate de terţi. denumită beneficiar.C. în RDC nr. A se vedea Elise Nicoleta Vâlcu. folosind marca francizorului. 2008. prin O. în domeniul restaurantelor. În cazul francizei de distribuţie beneficiarul vinde. M. 147 din 13 aprilie 1998) şi apoi republicată în M. Roxana Palita. 104 şi urm. Franciza este reglementată. Of. Bălan. Sitaru. 180 din 14 mai 1998. G. După obiectul el. de exemplu. în RDC nr. a se vedea Gh. Mutulescu. nr. Bucureşti. 2007. 1980. Felurile francizei. Bucureşti. Beck. Teorie şi practică internă şi internaţională.G. acordă unei alte persoane. 11/1998. Gheorghiu. 287. C. care depăşesc graniţele unei ţări. În cazul francizei industriale. c) Franciza de servicii. anumite produse pe care le vinde sub marca francizorului. anumite produse fabricate de francizor (franciză de producător). 224 din 30 august 1997.Acest sistem de comercializare a produselor şi serviciilor a apărut şi a fost consacrat în S. Ed. 1 lit. Pentru alte tipuri de franciză.S. Nomina. 4 Apud. Folosirea francizei prezintă incontestabile avantaje. perfecţionării produsului ori serviciului. 2009. Sistemul de franciză.G.N. a se vedea V. nr. 45 . A. Macovei. ca o reacţie împotriva legislaţiei antitrust. Junimea. 1 2 Apud. Studii de caz. Ordonanţa a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. D.A.Of. 52/1997. Contractul de franchising. respectiv prestarea unor servicii cu risc comercial mai redus. deoarece în desfăşurarea activităţii comerciale foloseşte o marcă de renume care s-a impus pe piaţă 2. în baza mărcii francizorului (franciză de distribuitor). 3/2001. Ed. 5 Apud. Tehnici contractuale ale francizei.3 Noţiunea şi felurile francizei Definiţia francizei. un produs. beneficiarul prestează el însuşi anumite servicii. Reglementarea legală. McDonald's şi Pizza Hut. Georgiana Ciubotea. Dragomir. 3/2001. franciza de distribuţie (de produse) şi franciza de servicii 5 a) Franciza industrială (de producţie). care. E. avantajul constă în posibilitatea desfăşurării unei activităţi de fabricate şi comercializare a unor produse. 3 Apud. putându-se consacra producţiei. În cazul francizei de servicii. 1/2006. Studiu comparativ în ce priveşte franciza. în ţara noastră. în Dreptul nr. Ed. Bucureşti. în domeniul închirierii autoturismelor etc. A se vedea I. p. Contractul de franciză în dreptul intern şi internaţional. Bucureşti. Sofitel. în scopul contracarării tendinţei de concentrare a capitalurilor. b) Franciza de distribuţie (de produse). sistemul prezintă avantajul că îl „degrevează” de operaţiunea de comercializare a produsului şi serviciului. Lumina Lex. pentru fabricantul produsului respectiv prestatorul de servicii. p. franciza s-a dezvoltat şi perfecţionat dobândind o mare aplicare practică. franciza este de trei feluri: franciza industrială (de producţie). Ed. pentru beneficiar. Datorită succesului de care s-a bucurat. nr. Contractul de franciză. Lumina Lex. Pentru o prezentare sintetică comparativă a reglementării O. denumită francizor. o tehnologie sau un serviciu. Contractul de franciză. folosind marca şi procedeele francizorului. p. În prezent sunt cunoscute mari reţele de franciză. respectiv prestatorul de servicii poate stabili raporturi de franciză cu mai mulţi beneficiari. Operaţiunile de franciză. beneficiarul fabrică ei însuţi. 52/1997 privind regimul juridic al francizei. 79/1998 (M. aceasta urmând a se realiza de către alte firme 1. Holiday Inn în domeniul hotelier. p.U. Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborarea continuă între persoane fizice sau juridice. întemeind o reţea de franciză. perspective favorabile pe piaţa internă în RRDA nr. Franciza4 este definită de art. Avis. pe baza mărcii şi tehnologiei francizorului. independente din punct de vedere financiar. a se vedea M. interzice desfacerea mărfurilor de către producători. Iaşi.

3. e din ordonanţă). op. contractul de franciză se poate defini ca acel contract prin care o parte. b) prin contractul de franciză. În contractul de franciză trebuie să se prevadă şi durata contractului. în scopul promovării unei tehnologii. o tehnologie sau un serviciu. în consecinţă. prelungire şi reziliere a contractului. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de franciză Contractul de franciză este contractul prin care o persoană.Prin urmare. Beneficiarul este partea îndreptăţită să exploateze drepturile de proprietate intelectuală şi/sau industrială privind produsul sau serviciul. francizorul acordă beneficiarului dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere. Potrivit art. Ele sunt comercianţi.9. op. 10 din ordonanţă. după caz.cit. denumită beneficiar. aşa cum este definită de către francizor. Raţionamentul ni se pare corect. dreptul de a exploata marca şi/sau know-how-ul privind un produs sau un serviciu. condiţiile de modificare. Apud. unui produs sau serviciu. o tehnologie sau un serviciu. Gheorghiu. dar specificul contractului. după caz. 95). un produs. condiţiile financiare. clauzele contractului trebuie să definească. pe toată durata de valabilitate a contractului de franciză. Clauzele privind obiectul contractului. know-how-ul şi o altă experienţă deosebită de franciză. 3. denumită francizor acordă unei alte persoane. reţeaua de franciză cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale între un francizor şi mai mulţi beneficiari. precum şi alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială. un produs. Cuprinsul şi forma contractului de franciză Contractul de franciză cuprinde1 clauzele obişnuite ale oricărui contract. Pentru protejarea dreptului francizorului. Clauzele privind părţile contractului.1. precum şi pentru dezvoltarea producţiei şi distribuţiei unui produs sau serviciu (art. obligaţiile şi răspunderile fiecărei părţi. (3) din ordonanţă. susţinut permanent de asistenţa comercială şi/sau tehnică a francizorului. denumită beneficiar. Părţile contractului de franciză sunt francizorul şi beneficiarul.. francizorul poate să impună o clauză de nonconcurenţă şi de confidenţialitate pentru a împiedica înstrăinarea know-how-ului transmis pe durata contractului de exclusivitate. Potrivit art. în schimbul unui preţ numit redevenţă. p. Pe baza tuturor elementelor menţionate. denumită francizor.. precum şi orice alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială. 6 alin. 585-587. Din această definiţie legală a contractului de franciză reţinem două elemente: a) contractul de franciză se încheie între francizor şi beneficiar.N. drepturile şi obligaţiile părţilor. beneficiarul este selecţionat de francizor. 5 din ordonanţă precizează principalele clauze ale contractului: obiectul contractului.cit. Clauze privind durata contractului. precum şi orice clauze ale colaborării părţilor contractante. Cărpenaru.2 Clauzele de nonconcurenţă şi confidenţialitate. p. care acţionează în mod independent. 46 . dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere. în contractul de franciză pot fi stipulate şi clauze de noncuncurenţă şi confidenţialitate.2. dreptul care se transferă obligă beneficiarul la plata unei redevenţe şi îl autorizează să utilizeze marca produselor şi/sau serviciilor şi/sau tehnologiilor. 1 lit. S-a susţinut că dispoziţia legală privind stabilirea duratei contractului nu are caracter imperativ şi. persoane fizice sau juridice. G. Potrivit ordonanţei. transmite celeilalte părţi. nevoile de protecţie a intereselor francizorului şi ale reţelei de franciză justifică ceea ce ordonanţa reglementează şi anume contractul pe durată determinată.9. o tehnologie sau un serviciu prin transmiterea drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau industrială aferente. Francizorul este partea care conferă beneficiarului dreptul de a exploata şi dezvolta o afacere. Potrivit ordonanţei. el trebuie să adere la principiul omogenităţii reţelei de fanciză. fără ambiguitate. 1 2 Stanciu D. Reţeaua de franciză trebuie exploatată în aşa fel încât să permită păstrarea identităţii şi renumelui reţelei pentru care francizorul este garant. Art. durata contractului. Turcu. un produs. contractul se poate încheia pe durată nedeterminată (Gh.

informaţiile sunt cuprinse într-un caiet tehnic. Efectele contractului de franciză Contractul dă naştere la obligaţii în sarcina francizorului şi beneficiarului. Potrivit ordonanţei. 29-30. Prin protejarea intereselor părţilor. Francizorului îi revin anumite obligaţii prin a căror executare se asigură realizarea dreptului beneficiarului privind exploatarea sau dezvoltarea afacerii. concluzia care se impune este că acest contract este un contract consensual. 47 . D. 2 O condiţie indispensabilă a realizării finalităţii contractului o constituie colaborarea continuă a părţilor la executarea contractului. carnet de instrucţiuni. În contractul de franciză poate fi stipulată şi o clauză de exclusivitate în favoarea beneficiarului.). Ordonanţa1 nu cuprinde nicio dispoziţie referitoare la forma contractului de franciză. 3. produsului ori serviciului. Beneficiarului îi revin anumite obligaţii legate de executarea contractului. p. 588-592. Apud. op. În cursul duratei sale. Pentru îndeplinirea acestei obligaţii francizorul trebuie să pună la dispoziţia beneficiarului documentaţia şi informaţiile privind marca şi/sau knowhow-ul privind produsul ori serviciul în cauză (obligaţia de livrare) în cazul know-how-u. francizorul nu poate transmite. În acest caz. în contractul de franciză trebuie prevăzute condiţiile de modificare. Forma contractului de franciză. În schimbul dreptului de a exploata marca. a) Obligaţia de a exploata marca şi/sau know-how-ul privind produsul sau serviciul în condiţiile stabilite în contract. Informaţiile primite de beneficiar de la francizor în legătură cu know-how-ul produsului sau serviciului au un caracter confidenţial. f) Obligaţia de a contribui la menţinerea şi dezvoltarea reţelei de franciză 1 2 Stanciu. într-o anumită zonă geografică. putând fi încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor. d) Obligaţia de a plăti redevenţele. (3) din ordonanţă). în sensul stabilirii cu exactitate a obligaţiilor care le revin. Clauze privind modificarea. know-how-ul ori alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială privind produsul sau serviciul.9. p. contractul poate fi modificat în cazurile şi condiţiile convenite de către părţi. 6 alin. altor persoane aceleaşi drepturi pe care le-a transmis beneficiarului. c) Obligaţia de nonconcurenţă privind pe furnizor. Cărpenaru. Contractul de franciză. e) Obligaţia de a informa pe furnizor asupra desfăşurării afacerii.cit. 5 din ordonanţă). Într-o atare situaţie. (3) din ordonanţă).3. prelungire şi reziliere a contractului (art. b) Obligaţia de a păstra secretul informaţiilor primite de la francizor. în Dreptul nr. d) Obligaţia de a asigura publicitatea produsului sau serviciului. a) Obligaţia de a transmite beneficiarului dreptul de a exploata marca know-how-ul ori alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială privind produsul ori serviciul (art. Respectarea dreptului exclusiv al francizorului asupra mărcii şi/sau know-how-ul transmis impune beneficiarului obligaţia de a exercita dreptul dobândit în condiţiile convenite prin contractul de franciză. Bălan. 6 alin. pe toată durata acestuia. a se vedea I. 12/1998. ghid de operaţiuni etc. prelungirea şi rezilierea contractului. beneficiarul este obligat să plătească francizorului sumele de bani stabilite în contract cu titlu de redevenţă (art. c) Obligaţia de a aproviziona pe beneficiar. b) Obligaţia de a asigura beneficiarului asistenţa tehnică şi/sau comercială. contractul de franciză se încheie în formă scrisă (ad probationem).Clauze de exclusivitate. Obligaţiile beneficiarului.. Obligaţiile francizorului. Pentru un alt mod de tratare a efectelor contractului. Părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă şi să depună diligenţa unui profesionist.

1994.10. p. III.2. Rezilierea contractului. civ. în RDC nr.6 alin. (1) din ordonanţă. creanţele decurgând din remiteri reciproce. Cesiunea drepturilor rezultate din contract. deoarece el are dreptul la preţul mărfii. (1) din ordonanţă).4. CONTRACTUL DE CONT CURENT 3. una în favoarea celeilalte. Asupra contractului de cont curent. acestea să fie înscrise într-un cont. denumite remiteri. p. la rândul său comerciantul B îl împuterniceşte pe comerciantul A să încaseze în temeiul unor cambii sumele care i se cuvin comerciantului B de la debitorii din localitate. respectiv cambiile apare în calitate de debitor. Contractul de cont curent. 593-597. Expirarea duratei contractului. fiind destinat simplificării plăţilor între comercianţii care au un volum mare de afaceri reciproce. A se vedea şi I.10. 6 alin.. în temeiul unor raporturi juridice reciproce execută anumite prestaţii. iar sumele de bani încasate ca preţ al mărfii să fie depuse în contul curent. 48 . 10/2004.1.3. Potrivit art. a se vedea St. 6 alin. 32 şi urm.10. considerându-le neexigibile şi indisponibile până la închiderea contului. Cărpenaru. Potrivit regulilor dreptului comun. p. comerciantul A. respectiv la predarea sumei încasate. în special condiţiile de desemnare a unui succesor. Efectele contractului de cont curent 1 2 Stanciu D. Drept comercial român. Mona-Lisa Belu Madgo. părţile înţeleg ca. Turcu. rezilierea poate avea loc fără preaviz. Ed. Prin contractul de cont curent. fiind obligat la plata preţului mărfii. (1) din ordonanţă prevede că în contractul de franciză vor fi cu claritate precizate condiţiile în care va putea să opereze cesiunea decurgând din contract. Cont curent. Apud. 4/1993. op. în RDC nr. Noţiunea contractului de cont curent Definiţia contractului. iar sumele să fie depuse în contul curent.D. Părţile contractului de cont curent. denumite curentişti. în cazurile şi în condiţiile stabilite în contractul de franciză. I. se obligă să înscrie într-un cont. 3. 7-142. Aceste cazuri de încetare operează în condiţiile prevăzute în contractul de franciză şi cele prevăzute în ordonanţă. p. Înștiințarea trebuie făcută cu respectarea unui termen de preaviz „suficient de mare” pentru a nu fi prejudiciate interesele beneficiarului (art. Georgescu. Ordonanţa prevede obligaţia francizorului de a-l înştiinţa pe beneficiar asupra intenţiei de a nu reînnoi contractul la data expirării sale sau de a nu semna un nou contract. la expirarea termenului contractul încetează. de exemplu. denumite curentişti.cit. Cel care face remiterea (trimite marfa sau trimite cambiile) va apărea în contul curent în calitate de creditor. Încetarea contractului de franciză Contractul de franciză încetează la expirarea duratei contractului şi prin rezilierea contractului. în loc să achite separat şi imediat creanţele lor reciproce. p. 2/1996. Art. respectiv la sumele încasate de la debitorii cambiali. Cărpenaru. iar lichidarea să se facă la un anumit termen prin achitarea soldului de către partea care va fi debitoare. trimite comerciantului B anumite cantităţi de marfă la termene diferite pentru a fi vândute în localitatea respectivă. izvorâte din prestaţiile făcute de una către cealaltă. 3. defineşte contractul de cont curent ca acel contract prin care părţile. 12-15. Contractul de cont curent1 este un instrument juridic folosit mai cu seamă în activitatea comercială. rezilierea este sancţiunea care se aplică şi în cazul contractului de franciză. în RDC nr.9.2 Art. Atlas Lex. Întrucât contractul de franciză se încheie numai pe o perioadă determinată. Bucureşti. iar cel care primeşte remiterea (marfa. Contractul de cont curent. 43 şi urm.L.. O situaţie specială există în cazul cesiunii drepturilor rezultate din contractul de franciză. 2171 C.

p. Ele vor fi executate asupra soldului creditor. 5 Apud. dec. 33/1931.5 Dobânzile curg pentru fiecare sumă de la data înscrierii în cont până la încheierea contului şi se socotesc pe zile. având la bază temeiurile iniţiale. 81. 1243/1930. A se vedea I.cit. acesta are dreptul să înscrie în cont suma respectivă. 3. 612/1937. p. III. Încheierea contului Condiţiile încheierii contului. în debitul primitorul remiterii şi în creditul transmiţătorului remiterii curg dobânzile. Potrivit legii. ele se contopesc într-un indivizibil 2. 1 Apud. 2173 C. părţile se obligă să înregistreze într-un cont creanţele care decurg din remiterile lor reciproce. Soldul creditor al contului la încheierea sa constituie o creanţă exigibilă (art. în limita creditului acordat. dec. p.cit. la încheierea contractului. Indivizibilitatea. dacă părţile nu convin altfel. jud. în Practica judiciară în materie comercială.3 Compensaţia.). 160. Până la încheierea contului.cit. Deci. Aprobarea contului. Potrivit legii. civ. Unele efecte ale contractului sunt considerate principale. Deci. Potrivit legii pentru sumele înscrise în cont. între părţi nu există nici creanţe şi nici datorii. (2) C. la împlinirea termenului. Cas. Aşa cum am arătat. prevede că drepturile la plata comisioanelor şi la restituirea cheltuielilor pentru operaţiunile înscrise în cont sunt şi ele înscrise în contul curent dacă în contract nu se prevede expres contrariul. Dacă plata acestuia nu este cerută. în urma remiterilor reciproce este creditor şi pentru ce sumă este necesară încheierea contului. în cazul în care. N. Petrescu-Ercea. I. Contractul de cont curent produce efecte şi în privinţa dobânzilor. civ. La încheierea contului. C. Novaţia. Iaşi. nr. p. I. în RDC nr. Potrivit legii.nr.L. 3/1996.Contractul de cont curent produce anumite efecte juridice. în RDC nr. primitorul remiterii prestează anumite servicii care se plătesc. Aceasta înseamnă că obligaţiile rezultând din remiterile efectuate.civ.. 2179 C. Georgescu. iar altele secundare 1 Transferul dreptului de proprietate. vol.civ. Art. creanţele reciproce se compensează până la concurenţa debitului şi creditului. 2174 C. nr.. nr. Finţescu. p. dec. soldul constituie prima remitere dintr-un nou cont şi contractul este considerat reînnoit pe durată nedeterminată. Cas. se sting şi se înlocuiesc cu o nouă obligaţie. 89 şi urm. 161 şi 163. Pentru a putea constata care dintre părţi. 5 şi urm. Legea permite stipularea în contract a unor termene intermediare de încheiere a contului. încheierea contului curent şi lichidarea soldului se fac la scadenţa prevăzută în contract sau la momentul încetării contractului de cont curent (art. 4 Apud. Ca efect al contractului de cont curent.). 2171 alin.civ. I. prin înscrierea în cont... 3 Apud. op. creanţele îşi pierd individualitatea. nr. Dreptul la plata comisioanelor şi la restituirea cheltuielilor. p. 429 şi urm. Contractul de cont curent are ca efect şi o novaţie. Garanţiile reale sau personale aferente creanţelor înscrise în contul curent rămân în fiinţă.civ.. II.10.. dec. obligaţiile născute din remiterile anterioare se novează. cu ocazia unei operaţiuni. fiecare dintre părţile contractante comunică celeilalte părţi extrasul sau raportul de cont. 4 Efectele secundare Curgerea dobânzilor. în Practica judiciară în materie comercială.3.). vol. în Practica judiciară în materie comercială. 4/1993. dec. Cas. vol. III. I. 643/1993. potrivit legii. Prin înregistrarea în cont. 2173 C. 49 . 1232/1928. op. care apare în cont sub formă de sold debitor. p. T. proprietatea remiterilor se transferă primitorului. Contractul de cont curent are ca efect şi o compensaţie. 2 Apud.). dreptului de proprietate asupra unei remiteri se transmite de la transmiţător la primitor (art. în temeiul contractului de cont curent. sub rezerva plăţii soldului creditor (art. op. 161.

în lipsa unui termen. 50 . 162. întrun termen rezonabil după practicile dintre părţi sau potrivit uzanţelor locului. Legea cere ca partea interesată să comunice celeilalte părţi declaraţia de încetare a contractului cu 15 zile înainte de data încheierii contului. CARACTERISTICILE ŞI CLASIFICAREA TITLURILOR DE CREDIT 4. Diversitatea bunurilor care fac parte din obiectul circulaţiei (bunuri mobile. Încetarea contractului de cont curent Contractul de cont curent încetează de drept. Aceste valori circulă prin transmiterea înscrisurilor (titlurilor) care le reprezintă: de exemplu. În cazul contractului de cont curent pe durată nedeterminată. curentistul. p. Încetarea contractului prin declaraţia oricăreia dintre părţi. prin convenţie separată. se va ţine seama de natura operaţiunilor şi situaţia părţilor (art. Bunurile realizate de producători sunt destinate satisfacerii trebuinţelor celor care au nevoie de ele. reprezentantul legal al incapabilului sau moştenitorul poate denunţa contractul prin înştiinţare cu 15 zile înainte. CAPITOLUL IV TITLURILE DE CREDIT 4.civ.1 Încetarea de drept a contractului. În aceste cazuri. imobile. Soldul creditor rezultat la încheierea contului curent poate fi supus executării sau popririi pornite împotriva unuia dintre curenţişti (art. Legea permite stabilirea termenului de încetare a contractului şi ulterior. aceste bunuri trec prin intermediul banilor de la producători la consumători.1. în Practica judiciară în materie comercială. NOŢIUNEA.10. În lipsa unor astfel de practici sau uzanţe.1. civ. 2180 C. Noţiunea titlului de credit. prin declaraţia uneia dintre părţi şi prin denunţarea unilaterală (art. cecul.).4. dacă nu este contestat de primitor în termenul prevăzut în contract sau. III. dec. Contractul de cont curent încetează de drept la expirarea termenului convenit expres de părţi în cuprinsul contractului. Pentru desemnarea titlurilor care încorporează anumite valori patrimoniale este folosită noţiunea generică de “titluri de credit” sau “titluri de valoare”. încheiată în formă scrisă. Prin schimb. Contractul de cont curent încetează în caz de incapacitate.civ.Potrivit legii. 3. 1 Apud. insolvenţă sau moarte a uneia dintre părţi.1. 2183 C. 1928/1935. Denunţarea contractului de cont curent. Executarea şi poprirea.). acţiunile şi obligaţiunile emise de societăţile pe acţiuni. O formă juridică modernă a circulaţiei bunurilor o constituie circulaţia înscrisurilor (titlurilor) care încorporează anumite valori patrimoniale. 2181 C. Cas. extrasul sau raportul de cont comunicat se prezumă aprobat. corporale şi incorporale) determină o varietate a formelor juridice prin care se realizează circulaţia. fiecare parte poate declara încetarea acestuia la încheierea contului. cambia.). conosamentul etc.nr.

Acestea sunt înscrisuri care atribuie titularilor anumite drepturi complexe. Obligaţiunile sunt înscrisuri emise de o societate în schimbul sumelor de bani împrumutate. a) Efectele de comerţ. antrepozite etc. Aceste sunt înscrisuri care dau posesorilor legitimi dreptul la plata unei sume de bani. În al doilea rând. după modul în care circulă şi în funcţie de cauza lor.. Titlul de credit are următoarele caracteristici: a) înscrisul are caracter constitutiv. care circulă în condiţiile legii. dreptul poate fi exercitat numai în temeiul înscrisului. Intră în această categorie: cambia. Clasificarea titlurilor de credit.. titlul de credit poate fi definit ca un înscris. Caracteristicile titlului de credit. în temeiul căruia posesorul său legitim este îndrituit să exercite. titlurile de credit se clasifică în trei categorii: efectele de comerţ. care conferă posesorilor calitatea de acţionar. Conosamentul este înscrisul eliberat de comandamentul sau armatorul navei cu care se transportă mărfurile. care atestă încărcarea mărfurilor pentru a fi transportate. în sensul că întinderea şi natura dreptului.1. c) Titlurile reprezentative ale mărfurilor. în cazul transmiterii titlului. Ibidem. el trebuie să îmbrace forma determinată de lege şi să cuprindă elementele care îi sunt proprii. 602. la o dată determinată. sau încărcate pe nave pentru a fi transportate.2. Titlurile de credit se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii: după conţinutul lor. care încorporează îndatorirea societăţii de a rambursa aceste sume şi de a plăti dobânzile aferente. 1 2 S. Cu ajutorul clasificărilor se poate determina regimul juridic al diferitelor categorii de titluri de credit. d) înscrisul conferă un drept autonom. la scadenţă. Acţiunile sunt titluri de credit negociabile.. Fac parte din această categorie acţiunile şi obligaţiunile emise de societăţile. dreptul este încorporat în titlu şi. original. ne alăturăm opiniei1 care consideră mai corectă folosirea. care este un drept nou. Cambia este un înscris prin care o persoană dă dispoziţia altei persoane să plătească o sumă de bani.Având în vedere că unele dintre aceste titluri nu implică o creditare. dreptul arătat în înscris. Cecul este un înscris prin care o persoană dă ordin unei bănci la care are un disponibil să plătească o sumă de bani unei persoane sau la ordinul acesteia 2. Posesorul legitim al înscrisului este considerat proprietarul mărfurilor. b) Valorile mobiliare. biletul la ordin şi cecul. ca şi obligaţia corelativă dreptului. Cărpenaru. sunt determinate exclusiv de menţiunile cuprinse în înscris. După conţinutul lor.1. unei a treia persoane sau la ordinul acesteia.. Acţiunile sunt titluri reprezentative ale contribuţiei asociaţilor. c) înscrisul are caracter literal. 4. Drept. dobânditorul va descrie titularul unui drept propriu. iar nu un drept derivat din cel al transmiţătorului. denumit şi titlu. Caracterul autonom al dreptului trebuie înţeles într-un dublu sens şi anume: În primul rând. în docuri. cit. p. Clasificarea titlurilor de credit după conţinutul lor. 603-608. 4. Numai prin respectarea strictă a condiţiilor de formă cerute de lege. Acestea sunt înscrisuri care conferă un drept real (de proprietate sau de gaj) asupra unor mărfuri aflate în depozite. În lumina celor arătate. b) înscrisul are caracter formal. constituind fracţiuni ale capitalului social. înscrisul este valabil şi produce efecte. Criterii de clasificare. ca noţiune de gen. patrimoniale si personal nepatrimoniale. op. în consecinţă. a denumirii de titluri comerciale de valoare. p. B. A.3. Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă altei persoane sau la ordinul acesteia.D. dreptul şi obligaţia corelativă născute din titlu sunt independente de actul juridic din care decurg (raportul juridic funda-mental). 51 . valorile mobiliare şi titlurile reprezentative ale mărfurilor.

2 CAMBIA 4.1934. ele sunt denumite titluri de valoare improprii. numită tras. Ea cuprinde însă anumite dispoziţii privind cuprinsul cambiei pe baza cărora se poate defini acest titlu de credit. titlurile comerciale de valoare se împart în două categorii: titluri cauzale şi titluri abstracte. Titlurile de legitimare. biletele pentru staţiunea de odihnă. În activitatea comercială sunt folosite unele înscrisuri care împrumută anumite caracteristici ale titlurilor de valoare. antrepozite etc. După cum cauza obligaţiei este sau nu menţionată în înscris. numită beneficiar. Aceste înscrisuri probează existenţa unor raporturi juridice şi servesc pentru legitimarea dreptului posesorului. Drept urmare. nr. sau la ordinul acesteia. M. Sunt considerate titluri abstracte înscrisurile care încorporează obligaţia şi dreptul corelativ. Sunt titluri la ordin acele înscrisuri care cuprind drepturi care pot fi exercitate numai de o persoană determinată (primul beneficiar) sau de o altă persoană căreia i-au fost transmise aceste drepturi printr-o formalitate numită gir. Prin semnătura sa. 100/1.2. să plătească la scadenţă o sumă de bani unei a treia persoane. Subiectele raporturilor juridice cambiale. În consecinţă. fără a fi veritabile titluri comerciale de valoare. În cazul acestor titluri.). posesorul titlului este considerat legitimat să primească prestaţia. schimb. Transmiterea titlurilor la purtător se realizează prin simpla remitere materială a înscrisurilor.Recipisa de depozit este un înscris care conferă titularului dreptul de proprietate asupra mărfurilor depozitate în magazii specializate (docuri. Fac parte din această categorie. Aşa cum rezultă din definiţie. dă dispoziţie altei persoane. titularul drepturilor menţionate în înscris este posesorul legitim al înscrisului.). D.V. Clasificarea titlurilor de credit după modul în care circulă. 4. biletele de intrare la teatru etc. a) Titlurile nominative. nu dă o definiţie a cambiei. Dobânditorul exercită drepturile “la ordinul” beneficiarului. în consecinţă ea nu are nicio influenţă asupra titlului. Intră în această categorie: cambia. de exemplu. Definiţia cambiei.1 Legea nr. 52 .1. Sunt titluri la purtător înscrisurile care încorporează anumite drepturi fără să determine persoana titularului drepturilor. Noţiunea. autobuz etc. el dă dispoziţia să se plătească o sumă de bani.1.2.1. titlurilor comerciale de valoare se împart în trei categorii titluri nominative. denumită trăgător sau emitent. caracteristicile şi funcţiile cambiei. 4. Caracterizare generală. acţiunile societăţilor. b) Titlurile la ordin. cambia implică participarea a trei persoane: a) trăgătorul (emitentul) este persoana care emite titlul. Noţiunea de cambie provine de la cuvântul italian “cambio” care înseamnă. Cambia este un înscris prin care o persoană. Clasificarea titlurilor de valoare în funcţie de cauza lor. Of. Warantul este înscrisul care conferă calitatea de titular al unui drept de gaj asupra mărfurilor depozitate. c) Titlurile la purtător. biletele de loterie. fără a menţiona cauza obligaţiei. 4. în condiţiile legii. De aceea. Apud. Aceste înscrisuri poartă denumirea de titluri reprezentative ale mărfurilor.1. trăgătorul îşi asumă obligaţia de a face să 1 2 Apud. modificată. După modul în care circulă. titluri la ordin şi titluri la purtător. b) Titlurile abstracte. conosamentele etc. biletul la ordin etc. Sunt titluri cauzale înscrisurile care menţionează cauza obligaţiei (causa debendi). cauza obligaţiei este un element extern şi.4. deoarece ele înlocuiesc mărfurile şi pot circula în locul acestora. 58/1934 asupra cambiei şi a biletului la ordin2. a) Titlurile cauzale. Sunt avute în vedere: biletele de călătorie cu mijloacele de transport (tren. Sunt titluri nominative acele înscrisuri care individualizează pe titularul dreptului prin arătarea numelui acestuia. C.

e) Cambia creează obligaţii autonome. op. primea în schimb o scrisoare.. ci la un anumit termen. care încorporează o obligaţie abstractă. Rolul fiecăruia dintre aceste funcţii ale cambiei a cunoscut o anumită evoluţie determinată de nevoile activităţii comerciale. p. Cărpenaru. cambia are caracterele care sunt comune titlurilor comerciale de valoare.D.2. care îi configurează specificitatea ca titlu comercial de valoare 1. Motica. „Lumina Lex”. Deci. Funcţiile cambiei. Bucureşti. Cărpenaru. Vasile Popa. Dreptul şi obligaţia corelativă sunt cele cuprinse în înscris. M. 4 Radu I. cambia apare ca un titlu la ordin complet şi formal..3. a) Cambia este un titlu de credit. 4. în altă localitate sau chiar în altă ţară.1. Cărpenaru. 418. persoana care avea de efectuat o plată într-o anumită monedă. În lumina celor arătate. cambia are şi anumite caractere proprii. viciile sau lipsurile unui raport juridic nu afectează valabilitatea celorlalte raporturi juridice. b) Cambia are ca obiect plata unei sume de bani. 610-611.. deoarece suma de bani prevăzută în cambie nu trebuie achitată imediat. emitentul cambiei autorizează pe posesorul ei să o transmită altei persoane oricând doreşte. Caracteristicile cambiei Fiind un titlu de valoare. 609.se plătească suma de bani beneficiarului de către tras. Astfel. Cambia este un înscris care conferă posesorului legitim dreptul de a primi suma de bani menţionată în cuprinsul său. deoarece “trage” titlul asupra debitorului care este obligat să efectueze plata: b) trasul este o persoană căreia i se adresează dispoziţia (ordinului) de a plăti o sumă de bani. Această funcţie este asemănătoare funcţiei pe care o îndeplineşte moneda.D. c) beneficiarul este persoana căreia sau la ordinul căreia urmează să se facă plata de către tras. În consecinţă.2. 4. chiar dacă în cambie s-ar face trimiterea la ele. Cambia are şi funcţia de instrument de plată. obligaţia cambială poate avea ca obiect numai plata unei sume de bani. p. Costin. Luha. Ed. S. Într-adevăr. p. Funcţia de instrument de schimb a cambiei a fost din cele mai vechi timpuri alimentată de necesităţi practice. prin care bancherul dădea o delegaţie debitorului său de pe acea piaţă să plătească persoanei care îi remisese fondurile sau unei alte persoane indicate de ea. În lipsa unei menţiuni esenţiale din înscris este exclusă folosirea unor elemente exterioare. cu excluderea oricărei alte prestaţii. pe lângă aceste caractere generale. Drept . Clauza “la ordin” este subînţeleasă în orice cambie. pentru a evita riscurile pe care le implică transportul de numerar de pe o piaţă pe alta. cit. p.. Toate obligaţiile care se nasc din cambie au o existenţă juridică de sine-stătătoare.D. Dar. a) Funcţia de instrument de schimb în materie monetară. prin intermediul cambiei se acordă debitorului un credit pe intervalul de timp până la scadenţă4. S. op. depunându-i cantitatea de monedă pe care ar fi trebuit s-o transporte singur. 11/1995. op. Apud. 53 . cit. Cambia prezintă însă avantajul că evită folosirea de numerar. Fiecare semnătură pusă pe titlu creează un raport juridic distinct cu regim propriu. Dispoziţia trăgătorului dată trasului priveşte plata unei sume de bani.. Drept comercial român şi drept bancar. funcţia de instrument de credit şi funcţia de instrument de plată 3.. p.1999. Dreptul cuprins în cambie poate fi exercitat de beneficiar sau de persoana căreia acesta i-a transmis cambia prin gir. Revista de drept comercial nr. Doctrina dreptului comercial consideră că trei sunt funcţiile cambiei: funcţia de instrument de schimb în materie monetară. cit. autonomă şi necondiţionată de plată a unei sume de bani de către semnatarii cambiei. d) Cambia este un titlu la ordin. c) Cambia este un titlu complet. Această interdicţie decurge din caracterul literal al cambiei întemeiat pe formalismul titlurilor comerciale de valoare. Principala funcţie a cambiei este aceea de instrument de credit.2.N. b) Funcţia de instrument de credit. c) Funcţia de instrument de plată. 515-521. 22 şi urm. Concluzii. 1 2 3 S. Funcţiile economice ale cambiei. ţinuţi solidar pentru executarea obligaţiei2. recurgea la următorul procedeu: se adresa unui bancher care avea datornici pe piaţa respectivă şi. Deci.1. V. Emitentul înscrisului poartă denumirea de trăgător.

Această condiţie este subînţeleasă de vreme ce art. 4. Capacitatea cerută pentru asumarea unor obligaţii cambiale este cea prevăzută de dispoziţiile Decretului nr. În absenţa unor dispoziţii speciale. Problema priveşte atât latura pasivă. Legea nr. girantului. 4. Condiţia formei scrise. dar nu reglementează nicio condiţie de capacitate pentru încheierea actelor juridice comerciale. Condiţiile de fond ale cambiei. obiectul şi cauza (art. dacă trasul (principalul obligat) nu acceptă ori nu plăteşte suma de bani beneficiarului. 58/1934 modificată nu cuprinde nicio dispoziţie specială referitoare la condiţiile de fond ale cambiei. 1 2 Sranciu D. E.2. Sub aspectul laturii pasive a raportului juridic cambial. vol. Aşa cum s-a arătat. 3 Ibidem.3. Într-adevăr. Acest caracter trebuie înţeles sub dublu aspect: cambia trebuie să îmbrace forma scrisă şi înscrisul să cuprindă în mod obligatoriu menţiunile prevăzute de lege. Codul comercial stabileşte condiţii speciale pentru capacitatea cerută persoanei fizice pentru a fi comerciant. 13. pentru valabilitatea cambiei. modificată cuprinde anumite dispoziţii privind reprezentarea cambială. În doctrina dreptului comercial există o mare controversă asupra calificării raporturilor juridice care iau naştere prin emiterea şi punerea în circulaţie a cambiei. suma de bani arătată în cambie. Nerespectarea condiţiilor cerute pentru validitatea cambiei atrage după sine sancţiunea nulităţii. În consecinţă. giratarului etc. Obligaţia fundamentală este obligaţia trăgătorului de a face să se plătească de către tras beneficiarului. 58/1934. trasului. care este determinat de natura obligaţiei asumate (trăgător..3. p. Cristoforeanu. Condiţiile de formă ale cambiei Ca orice titlu comercial de valoare. cambia are un caracter formal 4. voinţa persoanelor respective trebuie să se manifeste în condiţiile legii. p.). op. orice obligaţie cambială se desprinde de cauza care i-a dat naştere şi se manifestă ca o obligaţie de sine-stătătoare. Tratat de drept comercial. capacitatea. avalist etc. Vom prezenta pe scurt elementele acestei controverse 2. 1 din lege se referă la “textul înscrisului”. 1936. Aceste raporturi juridice iau naştere prin manifestarea voinţei trăgătorului. în condiţiile reglementate de dreptul comun.3. beneficiarului. Legea nr.2. tras. Cărpenaru. cât şi latura activă a raporturilor juridice cambiale.1.civ. condiţiile cerute pentru valabilitatea cambiei sunt cele reglementate în dreptul comun. precum şi numeroase dispoziţii referitoare la condiţiile de formă ale cambiei. 58/1934 nu prevede în mod expres condiţia formei scrise.2. Obligaţia de regres este obligaţia trăgătorului şi a giranţilor de a achita suma de bani menţionată în cambie.2. 4. Emiterea cambiei şi circulaţia ei implică anumite raporturi juridice 3.4. Bucureşti.2. Sunt avute în vedere obligaţia fundamentală de regres şi obligaţia de garanţie. Legea nr. 948 C. Caracterizare generală. În aprecierea lor trebuie avut în vedere caracterul general si abstract al obligaţiilor cambiale. Editura Curierul Judiciar. p. 612 Apud. 616-620 54 . problema care se pune este aceea a precizării izvorului obligaţiilor care iau naştere din cambie. I. p.2. Obligaţia de garanţie este obligaţia avalistului de garantare a trasului sau a girantului. trebuiesc îndeplinite condiţiile prevăzute de Codul civil pentru validitatea actelor juridice: consimţământul.). Fiecare obligaţie cambială are un obiect concret. adică pentru a da naştere la acte juridice. 31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice pentru încheierea actelor juridice. iar cambia trebuie semnată şi poate fi transmisă prin gir tot prin semnătură. Pentru a produce efecte juridice. Obiectul cambiei îl constituie prestaţiile la care se obligă persoanele implicate în raporturile cambiale. Natura juridică a cambiei1. Natura juridică a obligaţiei cambiale. Cărpenaru. Consimţământul şi cauza cambiei prezintă o particularitate. 4 Stanciu D.cit. 613-614. Condiţiile cerute pentru valabilitatea cambiei.

În cambie trebuie să se menţioneze locul emisiunii. indiferent dacă persoanele implicate cunosc ori nu această limbă.) sau în altă formă “mai politicoasă”. denumirea (firma) persoanei juridice. 8 din lege). Această cambie nu trebuie confundată cu o cambie necompletată. Întrucât legea impune ca în înscris să fie inclusă menţiunea de cambie. Înscrisul trebuie să cuprindă ordinul pe care trăgătorul îl dă trasului de a plăti beneficiarului o sumă de bani determinată. Menţiunile obligatorii ale cambiei. “vă autorizez să plătiţi” etc. Cambia poate fi emisă de trăgător. Faptul că voinţa exprimată în cambie aparţine trăgătorului este atestat de semnătura acestuia pe înscrisul în cauză. în mod deliberat. cu excluderea intervenţiei trăgătorului. Potrivit legii înscrisul trebuie să cuprindă denumirea de cambie “în însuşi textul titlului”.1-8 din Legea nr. în cambie trebuie să se arate persoana căruia i se va face plata sau la ordinul căruia plata trebuie făcută. Ea se compune din numele şi prenumele ori numele şi iniţiala prenumelui.3. În absenţa semnăturii trăgătorului.4. Cambia poate fi scrisă în limba română ori într-o limbă străină. bătută la maşină ori tipărită. adică numele trasului. 4. 58/1934. a) Denumirea de cambie. În toate cazurile ordinul trebuie să fie clar şi precis. 55 . c) Numele trasului. adică data la care obligaţia cambială devine exigibilă şi posesorul cambiei poate cere plata sumei de bani menţionate în înscris. Legea cere ca înscrisul să prevadă numele persoanei care trebuie să execute plata. Deci. Se are în vedere numele şi prenumele persoanei fizice. înseamnă că sunt admise expresii echivalente. În consecinţă. Înscrisul trebuie să cuprindă data şi locul emiterii cambiei de către trăgător. De aceea. Transmiterea cambiei (girul). Legea nu prevede termenii care trebuie folosiţi. Locul emiterii cambiei. se consideră că trebuie să se arate numai localitatea. deoarece nu pot fi folosite alte înscrisuri pentru interpretarea înscrisului cambial. necompletarea menţiunilor obligatorii este intenţionată. Data emiterii cambiei.2. d) Indicarea scadenţei. după caz. modificată. Locul emiterii titlului se trece lângă data emisiunii cambiei. În cazul neindicării trasului. e) Indicarea locului unde trebuie făcută plata. Înscrisul trebuie să prevadă locul unde debitorul (trasul) va face plata. Întrucât legea cere să se indice locul plăţii. Cambia în alb. înscrisul trebuie să indice scadenţa. b) Ordinul necondiţionat de plată al unei sume de bani determinate. Această cerinţă este menită să atragă atenţia celui care semnează asupra naturii obligaţiei ce îşi asumă şi asupra efectelor sale. Potrivit legii. 4. luna şi anul emiterii cambiei. “veţi plăti” etc. Nimic nu se opune că înscrisul să fie autentic. urmând ca acestea să fie completate ulterior. cambia este lovită de nulitate. O atare cambie este denumită cambie în alb. iar nu domiciliul ori sediul debitorului. chiar dacă ar exista mai mulţi trăgători. pentru a produce efecte.2. g) Data şi locul emiterii cambiei. În scrisul cambial trebuie să cuprindă obligatoriu menţiunile prevăzute de art. 12 din lege).Cambia este un înscris sub semnătură privată având configurarea unei scrisori întocmite de trăgător şi adresată trasului. de către primitorul cambiei sau de un posesor succesiv al acesteia (art. Denumirea de cambie trebuie exprimată în limba folosită pentru redactarea înscrisului. ordinul de plată trebuie exprimat sub forma unui ordin propriu-zis (“plătiţi”. fără a cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de lege. Data se indică prin ziua. cambia este lovită de nulitate. Data emiterii cambiei este certă şi opozabilă terţilor până la proba contrarie. respectiv firma trăgătorului (art. Potrivit legii. Semnătura trebuie să fie autografă ( manu proprio).3. f) Numele acelui căruia sau la ordinul căruia se va face plata. O cambie poate fi scrisă de mână. h) Semnătura trăgătorului. înscrisul trebuie să cuprindă localitatea în care a fost emisă cambia. 1 pct. deoarece în cazul cambiei în alb. cambia trebuie semnată de trăgător. Ea este unică. În practică se utilizează tot mai frecvent formulare tipizate.

15 alin. p. 4 A se vedea S. 1 2 S. primul girant este persoana indicată de către trăgător în calitate de beneficiar al cambiei. 4.2. cit. transmite altei persoane. Efectul translativ al girului. Girul în alb.. Potrivit art. Condiţiile de fond.4. În plus. 56 . Girul este un act juridic şi deci trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale ale actului juridic. Ca efect al transmiterii cambiei prin gir. cit. Noţiunea girului. 4.D.1. Girantul este persoana titulară a dreptului. girul transmite toate drepturile izvorâte din cambie. legea recunoaşte şi girul la purtător.2. numai prin acceptarea ordinului. Definiţia girului. 2 din lege. Efectul de legitimare al girului. Semnătura nu poate figura pe faţa cambiei. Efectul de garanţie al girului3. p. sunt susceptibile de a fi transmise altei persoane. indiferent dacă este o persoană străină sau care este implicată în raportul cambial (trăgător. cambia cuprinde ordinul trăgătorului adresat trasului de a plăti posesorului cambiei (beneficiarul) suma de bani menţionată în titlu.4. Dar. Cărpenaru. 623-624.4. giratarul este abilitat să exercite drepturile prevăzute în cambie. Transmiterea cambiei prin gir se face în condiţiile legii. printr-o declaraţia scrisă şi semnată pe titlu şi prin predarea titlului.2.5. 625. Idem.4. girul trebuie să îndeplinească anumite condiţii. girantul îşi asumă obligaţia de a garanta acceptarea şi plata cambiei de către tras (art. el trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale ale actului juridic. Legea reglementează trei efecte ale girului: efectul translativ de drepturi. În aceeaşi idee.2. Acceptarea cambiei4. Drepturile conferite prin cambie. girul în alb este girul care nu arată numele giratarului2. giratarul este legitimat în calitate de creditor al sumei menţionate în titlu. transmiterea lor se poate realiza prin cesiunea de creanţă reglementată de Codul civil. Girul este un act juridic prin care posesorul cambiei numit girant. 3 S. Deci. obligaţia de a plăti suma de bani nu se naşte din ordinul dat de trăgător. Întrucât aceste drepturi sunt drepturi de creanţă. Aceste drepturi sunt diferite. În consecinţă. 17 din lege). Potrivit art. toate drepturile izvorând din titlul respectiv1. Cărpenaru. cit.. 16 din lege. 627-631. 4. Aşa cum am arătat.2. Cărpenaru. girul la purtător are valoarea şi efectele juridice ale girului în alb. Girul în alb este valabil cu singura condiţie să existe semnătura girantului pusă pe dosul cambiei sau pe adaos (allonge).5.D.D. Efectele girului. el trebuie să îndeplinească şi condiţiile speciale prevăzute de legea cambială.) 4. precum şi o desemnare a persoanei (trasul) care urmează să efectueze plata la scadenţă. În plus. Aceste condiţii sunt condiţii de fond şi condiţii de formă. op.2. ci din manifestarea de voinţă a trasului însuşi. legitimată în condiţiile legii. ca orice drepturi patrimoniale. efectul de garanţie şi efectul de legitimare. Girul în alb apare ca un gir ale cărui condiţii de formă sunt simplificate. Giratarul poate fi orice persoană. tras etc. 14 alin. a facilitării circulaţiei cambiei. motiv pentru care legiuitorul comercial a reglementat girul ca instrument juridic specific de transmitere a drepturilor cambiale.3. p. Potrivit art. p. Girul la purtător. Rolul acceptării cambiei.. Deci. numită giratar. Deci. Condiţiile de valabilitate ale girului. 626. op. Condiţiile de formă. “girul la purtător” este echivalentul unui “gir în alb”. Acest ordin în sine cuprinde numai o obligaţie a trăgătorului de a face să se plătească suma de bani către beneficiar. op.1. Pentru a fi valabil. 3 din lege. deoarece ea ar putea fi interpretată ca un aval ori acceptare a cambiei. Girul este valabil dacă îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege. şi care este posesoarea titlului. Acest mijloc de transmitere a creanţelor prezintă însă o anumită nesiguranţă pentru dobânditor. Ca urmare a transmiterii cambiei prin gir.

Neprezentarea cambiei spre acceptare în termenul arătat atrage pierderea de către posesorul cambiei a acţiunilor cambiale faţă de tras.2. 57 . De remarcat că. Asupra utilităţii prezentării cambiei pentru acceptare. Caracterul facultativ al prezentării cambiei la acceptare. 25 alin. Cambia şi biletul la ordin. prezentarea cambiei către tras pentru acceptare este obligatorie.trasul devine acceptant. Întrucât prezentarea cambiei pentru acceptare este facultativă. Bucureşti 1947. Prezentarea cambiei la acceptare are un caracter facultativ. trasul devine debitor principal şi. termenul pentru scadenţă curge de la data când cambia a fost văzută de către debitor.2. În anumite cazuri. de a prezenta cambia pentru a fi acceptată de către tras. Obligaţia trasului. 3-4. În anumite cazuri. Totodată. Prezentarea cambiei pentru acceptare. prezentarea cambiei la acceptare trebuie făcută în termenul stabilit de trăgător. Cambia se prezintă la acceptare de către posesorul cambiei sau de orice deţinător al ei (art. Trebuie arătat că. giratarul). 4. Cambia trebuie prezentată pentru acceptare în termenul şi la locul prevăzut de lege. Deci. Legea stabileşte cine şi cui se prezintă cambia pentru acceptare. adică debitor cambial şi va fi obligat să plătească la scadenţă suma de bani prevăzută de cambie. fără să i se ceară o legitimare cambială. iar deţinător este orice persoană care deţine titlul. 26 din lege). Cazuri în care prezentarea cambiei pentru acceptare este obligatorie. a se vedea D. fiind un semnatar al cambiei. Întrucât în acest caz. cu exceptarea cazurilor când prezentarea este obligatorie 1 Apud. Condiţiile acceptării cambiei. Ed. Trebuie arătat că legea stabileşte şi anumite cazuri în care trăgătorul poate interzice prezentarea cambiei la acceptare (art. 25 din lege). 26 din lege). 24 din lege). obligaţia trasului este independentă de orice raport juridic existent între tras şi trăgătorul cambiei. 24 din lege prevede că posesorul cambiei sau chiar un simplu deţinător poate prezenta trasului. avalişti). 2 şi 3 din lege). cambia spre acceptare1. lui trebuie să i se prezinte cambia la plată. Acest termen poate fi mărit ori redus de către trăgător ori numai redus de către giranţi (art. înseamnă că prezentarea cambiei pentru acceptare este indispensabilă pentru stabilirea scadenţei. fără a o prezenta în prealabil pentru acceptare.5. Prezentarea cambiei pentru acceptare este obligatorie şi în cazul când trăgătorul ori girantul a stipulat în cambie clauza prezentării titlului pentru acceptare (art. Prezentarea cambiei la acceptare este obligatorie când scadenţa cambiei a fost stabilită la un anumit termen de la vedere (art. Cine şi cui se prezintă cambia pentru acceptare. 4. înseamnă că posesorul cambiei poate să prezinte cambia direct la plată. cambia se prezintă indicatului la nevoie. dacă există o stipulaţie cambială în acest sens. În acest sens. iar nu obligaţia. Cambia trebuie prezentată pentru acceptare în termen de un an de la data emiterii ei. Caracterul facultativ al prezentării cambiei pentru acceptare se întemeiază pe faptul că ordinul trăgătorului dat trasului este de a plăti cambia şi nu de a o accepta. Posesorul cambiei sau deţinătorul acesteia poate prezenta cambia pentru acceptare până la scadenţă.3. trasul devine obligat solidar alături de ceilalţi semnatari (trăgător. p. art. giranţi. respectiv de către girant. Tiparul românesc. este autonomă. prin acceptarea cambiei. până la scadenţă. în consecinţă. Gălăşescu-Pyk. trăgător şi giranţi. Deci. II. posesorul cambiei are dreptul. Posesorul cambiei este titularul drepturilor cambiale legitimat în condiţiile legii (beneficiarul. vol. Neprezentarea cambiei pentru acceptare ori nerespectarea termenului duce la pierderea acţiunilor împotriva trăgătorului şi a giranţilor pentru neplata cambiei. literală şi abstractă.5. Data şi locul prezentării cambiei pentru acceptare. De remarcat că prezentarea cambiei pentru acceptare trebuie să fie efectivă. Cambia se prezintă trasului pentru a fi acceptată. prin înfăţişarea titlului pentru a se îndeplini formalitatea acceptării. născută din acceptarea cambiei.2. În acest caz. cauza care a determinat pe tras să accepte cambia este indiferentă posesorilor de bună-credinţă ai cambiei.

în sensul art. în cazul neacceptării cambiei de către tras. trasul acceptant este debitor cambial principal şi direct. Precizări prealabile. Deci. Obiectul cesiunii îl poate constitui numai o creanţă care rezultă dintr-un contract de vânzare-cumpărare de mărfuri. 24 din lege). în sensul că va plăti la scadenţă suma de bani menţionată în titlu. care sunt îndatoraţi la plată numai în cazul refuzului de plată al trasului. Acceptantul rămâne însă obligat în limita acestei acceptări (art. O acceptare condiţionată echivalează cu un refuz de acceptare a cambiei. creanţa sa derivând din vânzarea de mărfuri. în limitele sumei prevăzute în cambie. Din momentul notificării. cu excepţia acceptării parţiale. Întrucât prezentarea cambiei la acceptare are un caracter facultativ. acceptarea cambiei trebuie să fie necondiţionată (art. 58 . Art. giranţii şi avaliştii sunt debitori de regres. trăgătorul poate. care nu trebuie să fie prezentată la acceptare. obligaţia de a plăti suma prevăzută în titlu nu poate fi supusă unei condiţii. în cazul în care nu a fost acceptată. 31 din lege). trasul devine obligat cambial. Prin acceptarea cambiei. O atare acceptare prezintă interes pentru posesorul cambiei şi pentru ceilalţi obligaţi cambiali.(art. Soluţia legii se bazează pe legătura dintre ordinul de plată al trăgătorului şi semnătura trasului şi pe faptul că amândouă se află pe faţa cambiei. orice modificare a cambiei adusă prin acceptare.). giranţii şi avaliştii faţă de posesorul cambiei. pe când trasul acceptant este obligat să facă plata.2. Acceptarea cambiei are ca efect naşterea obligaţiei trasului de a plăti la scadenţă suma de bani menţionată în titlu (art. Legea cere însă ca primul beneficiar să fie o bancă (art. după această dată se poate cere numai plata. legea reglementează cesiunea proviziunii. Pentru a fi valabilă. Acceptarea cambiei este o manifestare de voinţă a trasului. 29 din lege). Legea permite însă o acceptare parţială a cambiei (art. 100 din lege prevede că în cambia trasă. posesorul cambiei poate cere să se constate lipsa datării acceptării printr-un protest făcut în timp util (art. 4 din lege). legea nu cere ca acceptarea să fie datată. 24 din lege). ceilalţi îşi asumă obligaţia de a face să se plătească. Ca orice obligaţie cambială. Nedatarea acceptării în acest caz are drept consecinţă pierderea acţiunilor de regres. Pentru a conserva dreptul de regres împotriva giranţilor şi trăgătorului. trăgătorul transmite posesorului cambiei creanţa pe care trăgătorul o avea faţă de tras şi care a determinat emiterea cambiei (proviziunea). 28 din lege). datarea acceptării este necesară când prezentarea cambiei pentru acceptare este obligatorie. îşi are locuinţa sau sediul. Dar. iar trăgătorul. să cedeze printr-o clauză inserată în cuprinsul cambiei. potrivit legii. Potrivit legii. se socoteşte refuz de acceptare. 29 din lege). 52 din lege. Potrivit art. prezentarea se poate face oricând până la scadenţă. 29 din lege). Forma şi conţinutul acceptării.4. legitimat printr-un şir neîntrerupt de giruri. la care se referă. „voi onora” etc. Deci. deoarece cambia nu şi-ar mai putea realiza funcţiile sale. chiar dacă nu există vreo menţiune de acceptare. 2 din lege). Prin clauza cesiunii înscrisă în cambie. 100 alin. 4.5. Efectele acceptării cambiei. Prin domiciliu. trasul nu mai poate plăti decât posesorului cambiei. Acceptarea cambiei dă naştere unor obligaţii în sarcina trasului acceptant faţă de posesorul cambiei. 28 alin. pe care o are faţă de tras. precum şi faţă de trăgător. Prezentarea cambiei pentru acceptare se face la domiciliul trasului (art. 98 din lege. Cesiunea trebuie notificată trasului. Trebuie arătat că. Excepţional. se înţelege locul unde persoana obligată. simpla semnătură a trasului pusă pe faţa cambiei este socotită acceptare. Ca o garanţie a dreptului posesorului cambiei. Acceptarea trebuie să fie semnată de către tras (art. ca şi în orice altă cambie. Obligaţiile trasului acceptant faţă de posesorul cambiei. trasul acceptant este ţinut solidar cu trăgătorul. el este obligat principal şi răspunde direct de plata sumei de bani către posesorul cambiei. Acceptarea se scrie pe cambie şi se exprimă prin cuvântul „acceptat” sau orice altă expresie echivalentă („voi plăti”. în baza unei dispoziţii legale sau unei clauze prevăzute în cambie.

6. avalizat de către un nou garant. cu toate consecinţele pe care acesta le implică. Revocarea se poate face însă numai înainte de înapoierea titlului către posesorul cambiei. se consideră că revocarea s-a făcut înainte de restituirea titlului (art. Noţiunea avalului1. Aceasta se poate realiza prin ştergerea menţiunii de acceptare de pe cambie într-o formă care atestă intenţia de retragere a acesteia. Acceptarea extraordinară a cambiei. În cazul refuzului acceptării din partea trasului. dreptul de regres împotriva giranţilor.6. Revocarea acceptării echivalează cu refuzul acceptării. 4. se obligă să garanteze obligaţia asumată de unul dintre debitorii cambiali. Revocarea acceptării.2. p. 49 din lege). posesorul cambiei trebuie să întocmească împotriva trasului protestul pentru neplată în condiţiile legii. are împotriva acceptantului o acţiune cambială directă pentru tot ce poate fi cerut pe cale de regres (art. cit. 2 din lege prevede că. avalul poate fi dat atât trăgătorului . În mod normal. Acceptând cambia. Noţiunea de aval are ca origine curentul latinesc “vollare” care înseamnă “a întări cu zid”. Din art. 31 alin.2. numit avalizat 2. numită avalist. Caracterizare generală. Partea cea mai interesantă în obţinerea avalului este trăgătorul. însă poate fi dat şi unui terţ sau unui 1 2 Apud.5. însă şi un avalist poate fi. cit. în termenele stabilite pentru prezentarea la acceptare. op. această garanţie poartă denumirea de aval. chiar dacă este trăgător. însoţit de semnătura trasului. Cu privire la obligaţiile cambiale. dar cuprinde unele elemente esenţiale care caracterizează această garanţie cambială.Pentru exercitarea acţiunii bazate pe cesiune..2. Aşadar.2. declaraţia de refuz trebuie constatată. op. printr-o garanţie. Potrivit art. 53 şi 54 din lege).6. În acest sens. prin cuvântul „anulat” scris pe cambie. În cazul refuzului de acceptare a cambiei. de exemplu. în caz de neplată. trasul îşi asumă o obligaţie cambială faţă de toţi semnatarii titlului. 4. Avalul poate fi definit ca un act juridic prin care o persoană. p. 3 din lege. legea reglementează posibilitatea acceptării cambiei de către o altă persoană decât trasul. 59 . chiar înainte de scadenţă. 3 Radu Motica. Obligaţiile trasului faţă de trăgător.5. S.7. 4. iar obiectul garanţiei îl constituie plata cambiei. Funcţia avalului este “de a potenţa valoarea obligaţiei cambiale prin solidaritatea unei pluralităţi de debitori”3. 33 din lege rezultă că avalul este o garanţie. Printr-o atare acceptare extraordinară se evită declanşarea acţiunilor de regres. acceptarea cambiei se face de către tras.1.D. art. Până Ia proba contrarie. printr-un act întocmit de executorul judecătoresc în condiţiile prevăzute de art. Legea nu dă o definiţia avalului.5. 4. posesorul cambiei poate exercita. ca şi în cazul obligaţiilor civile sau comerciale. Cărpenaru. 4.5. posesorul. Acest act poartă denumirea de protest de neacceptare (art. În cazul în care trasul refuză acceptarea cambiei. 32 din lege). 31 alin.cât şi unui avalist. inclusiv faţă de trăgător. 48 din lege). Refuzul de a accepta cambia. trăgătorului şi a celorlalţi obligaţi cambiali (art. Asigurarea executării unei obligaţii cambiale este întărită. 632-638. Vasile Popa. la rândul său. Definiţia avalului.debitor principal . 442. 66-69 din lege. Legea recunoaşte trasului dreptul de a revoca acceptarea cambiei. trasul acceptant rămâne obligat chiar dacă nu a avut cunoştinţă de falimentul trăgătorului. pentru a proteja interesele posesorului cambiei. Trasul acceptant este obligat faţă de trăgător numai în cazul neplăţii la scadenţă şi dacă trăgătorul se află în posesia titlului. Avalul.2..

obligaţia de plată revine celorlalţi obligaţi cambiali. În subsidiar. prin care se valorifică pe cale judiciară drepturile rezultate din raporturile juridice civile şi comerciale (acţiunea cauzală şi acţiunea de îmbogăţire fără cauză). cit.8. cit.8. Fiind debitori de regres.2. în cazul când. Aceste mijloace constau în anumite acţiuni. fie prin mijloace cambiale. adică mijloace legate de specificul cambiei. Ele constau în anumite acţiuni (acţiuni cambiale) care pot fi folosite împotriva celor obligaţi la plata cambiei sau în punerea în executare a cambiei. 2 din lege. 60 .cambia cu scadenţă în alb este plătibilă la vedere. 4. chiar dacă este trăgător. care sunt trăgătorul. Aceste acţiuni sunt de două feluri: directe şi de regres (art. 47 din lege). până la dresarea protestului de neplată sau expirarea termenului pentru dresarea protestului. Principiile regresului. 4. are împotriva acceptantului o acţiune cambială directă pentru tot ce poate fi cerut în temeiul art. Mijloacele de valorificare ale drepturilor cambiale în cazul refuzului de plată a cambiei. Dacă trăgătorul stipulează că o cambie plătibilă la vedere nu trebuie să fie prezentată spre plată înaintea unei asemenea date. dacă Ia scadenţă. 4. posesorul cambiei poate exercita drepturi de regres împotriva giranţilor. 639-649. prin semnarea cambiei îşi asumă obligaţia de a garanta acceptarea şi plata cambiei din partea trasului. Potrivit art. trăgătorului şi a celorlalţi obligaţi. 48 lit. Distincţia are în vedere existenţa celor două categorii de obligaţi cambiali: obligaţi direcţi sau principali şi obligaţi indirecţi sau de regres. Vasile Popa. 4. care sunt acţiuni reglementate de dreptul comun. printr-o acţiune de regres. În cazul în care cambia este refuzată la plată. giranţii şi avaliştii răspund numai în subsidiar pentru plata cambiei. trăgătorul. Cambia trebuie prezentată la scadenţă trasului pentru plată.D. Mijloacele extracambiale.8.cambia cu scadenţă la o zi fixă sau la un anumit termen de la data emisiunii sau la vedere trebuie să fie prezentată la plată în ziua scadenţei sau în cele două zile lucrătoare următoare. 53 şi 54.semnatar al cambiei. adică împotriva trăgătorului. p. Ea se realizează în condiţiile stabilite de lege. în cazul când trasul refuză plata. 31 alin. Data plăţii se stabileşte. Cărpenaru. se pune problema modalităţilor de valorificare a drepturilor cambiale. fie prin mijloace extracambiale. Aceste acţiuni pot fi exercitate pe cale judiciară numai în condiţiile prevăzute de legea cambială. op. care sunt acceptantul şi avalistul său. fiecare dintre aceste persoane.2. reglementate de dreptul comun. Potrivit legii. În consecinţă. Acţiunile de regres sunt acţiunile contra oricărui alt obligat cambial.7. În acest sens. potrivit legii.1. ele nu sunt supuse unor formalităţi speciale şi se pot exercita în cadrul termenului de prescripţie.2. p. astfel: .. S. la scadenţă. b) Executarea cambială este o procedură specială de valorificare a drepturilor cambiale. op. Regresul. posesorul cambiei. a) Acţiunile cambiale. Aceste acţiuni sunt cereri de chemare în judecată obişnuite care se exercită în temeiul titlului. Obligaţia de plată a cambiei incumbă trasului ca obligat principal. Într-adevăr. termenul de prezentare va curge de la acea dată 1. a din lege prevede că. obligaţia de garanţie a coobligaţilor cambiali devine o obligaţie de plată şi posesorul cambiei are posibilitatea să-şi exercite drepturile împotriva lor. 444. Mijloacele cambiale. Acţiunile directe sunt acţiunile îndreptate împotriva celor direct obligaţi la plată.2. art. mijloacele cambiale sunt proceduri de valorificare ale drepturilor cambiale care decurg din principiile care guvernează cambia. giranţilor şi avaliştilor acestora. Posesorul cambiei care nu a primit suma de bani prevăzută în cambie poate obţine satisfacerea dreptului său. . Plata cambiei.2. Consecinţele neplăţii cambiei2. trasul refuză plata. giranţii şi avaliştii lor. 1 2 Radu Motica. plata nu a avut loc.

iar cele constatate nu pot fi combătute decât prin înscrierea în fals. 36/1995 nu se aduce o modificare expresă a art. trăgătorul. luna. Protestul de neplată este indispensabil pentru conservarea dreptului de regres al posesorului cambiei. 4/1995. O. p. Pentru amănunte. numele şi prenumele celui care a cerut întocmirea protestului. în Pandectele române. III. Protestul este un înscris prin care se constată refuzul de acceptare al cambiei (protest de neacceptare) sau de plată a cambiei (protest de neplată). la scadenţă. prin emiterea unei contracambii. 206-207. căruia i s-a prezentat cambia.. aşa cum au fost modificate prin O. individual sau colectiv. 61 . Trebuie arătat că. care diferă după felul stabilirii scadenţei. cât şi notarului public1. 66 din Legea nr. Întrucât prin Legea nr. 1 Apud. p. protestul întocmit în condiţiile legii face dovadă deplină. prin prezentarea şi remiterea cambiei debitorului de regres care plăteşte suma prevăzută de cambie. III. cit. Având valoarea unui act autentic. în condiţiile legii. nr. 3 Apud. Dresarea protestului de neplată se poate face numai Ia cererea posesorului legitim al titlului şi împotriva debitorului căruia i s-a prezentat cambia la plată şi a refuzat-o. El poate fi întocmit în una din cele două zile următoare zilei plăţii (art. somaţiunea de plată. Posesorul are drept de urmărire împotriva tuturor acestor persoane. A se vedea şi O. numele şi prenumele persoanei sau persoanelor contra cărora s-a întocmit protestul. a) Dresarea protestului. 41 din lege). vom înfăţişa numai formalităţile de constatare a refuzului de plată şi de avizare a debitorilor de regres. Se admite însă că pot fi combătute prin probă contrarie acele constatări care se bazează pe informaţii greşite date executorului judecătoresc care a întocmit protestul. posesorul cambiei îşi poate valorifica drepturile sale cambiale pe cale extrajudiciară. competenţa dresării protestului aparţine. Pătrăşcanu. Competenţa întocmirii protestului aparţine executorului judecătoresc. 1436 din 12 iunie 1938. 52 din lege). să se despăgubească printr-o nouă cambie (contracambie) trasă la vedere asupra unuia dintre giranţii săi şi plătibilă la domiciliul acestuia. a se vedea P. Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale. Întrucât de prezentarea cambiei la plată ne-am ocupat. EI trebuie întocmit în termenul prevăzut de lege pentru prezentarea cambiei la acceptare. 1939. posibilitatea exercitării regresului chiar înainte de scadenţă. p. nr. în anumite cazuri. Menţiunea orei când s-a întocmit protestul este esenţială şi deci lipsa ei atrage nulitatea protestului (Cas. Concluzia se întemeiază pe dispoziţiile art. 8 Iit.2 Dacă protestul de neacceptare a fost întocmit în termen. înseamnă că. girantul şi avalistul sunt ţinuţi solidar faţă de posesorul cambiei. Condiţiile de exercitare a regresului. legea impune anumite condiţii: prezentarea cambiei Ia scadenţă pentru plata şi refuzarea plăţii de către tras. Protestul de neacceptare nu este obligatoriu decât dacă posesorul cambiei are obligaţia de a prezenta cambia Ia acceptare într-un anumit termen sau în cazul când urmăreşte să exercite regresul înainte de scadenţă. posesorul cambiei este dispensat de obligaţia de a mai prezenta din nou cambia. art. op. când trasul. arătarea locului unde a fost întocmit. 58/1934. 66 din Legea nr. transcrierea exactă a cambiei. 36/1995. 58/1934. Se înţelege că dacă posesorul cambiei nu şi-a putut valorifica drepturile cambiale pe cale extrajudiciară. în Revista de drept comercial nr. În acest sens. 57 din lege prevede că orice persoană având dreptul să exercite regresul. Protestul trebuie să fie semnat de persoana care l-a întocmit (art. Posesorul cambiei îşi poate valorifica drepturile împotriva debitorilor de regres pe cale extrajudiciară. Prin Legea nr. el are deschisă calea judiciară.Potrivit legii. dec. 69 din lege). 8 şi 83). refuză plata.G. dacă protestul nu s-a făcut chiar pe înscrisul cambial. 9. Pentru exercitarea regresului. fără a fi ţinut să respecte ordinea în care s-au obligat (art. Sachelarie. poate dacă nu s-a stipulat altfel. în mod normal. atât executorului judecătoresc. regresul se exercită la scadenţă. avizarea debitorilor de regres. Potrivit legii. cu menţionarea cererilor făcute. ziua şi ora)3. Protestul trebuie să cuprindă următoarele elemente: data întocmirii (anul. 2 Apud. Căpăţână. 11/1993. competenţa întocmirii protestului a fost dată şi notarului public (art. constatarea refuzului de piaţă prin dresarea protestului. pentru plata cambiei. h). în prezent. răspunsurile primite sau motivele pentru care nu s-a obţinut niciun răspuns. Legea admite însă.

pentru a fi în măsură să facă plata cambiei. de efectuarea avizărilor făcute. fiecare girant este ţinut ca. Nerespectarea formalităţii de avizare nu decade din dreptul din regres. cel care a făcut plata se întoarce împotriva giranţilor săi. care a intrat în posesia titlului în urma plăţii cambiei. 50 din lege prevede că posesorul cambiei trebuie să încuno știn țeze pe girantul său şi pe trăgător despre neacceptare sau neplată. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin modificate cât şi de Convenţia de bază de la Geneva din 1930. posesorul cambiei trebuie să-i avizeze pe debitorii de regres. Art. ca şi în cazul cambiei.3 BILETUL LA ORDIN 4. Clauza de scutire de protest („fără protest”) trebuie scrisă pe cambie şi să fie semnată. cheltuielile făcute de debitorul de regres pentru recuperarea sumei plătite (art. suma de bani reprezentând dobânda legală1 pentru capital. Prin acţiunea de regres. a) Obiectul regresului exercitat de către posesorul cambiei . calculată de Ia emiterea titlului până la scadenţă. calculată de la scadenţă până la data plăţii cambiei. debitorul de regres care a plătit posesorului suma menţionată în cambie poate urmări Ia rândul său pe semnatarii anteriori ai cambiei. calculată de la data când a plătit suma către posesorul cambiei şi până la încasarea creanţei. spre deosebire de plata efectuată de obligatul principal. Deci. dacă posesorul este de acord. Când o încunoștințare este făcută unui semnatar al cambiei. 1 Apud. în cazul în care cambia a fost plătită prin regres. 54 din lege). 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti. La rându-i. telegramă etc. Debitorul de regres care a plătit cambia poate cere de la predecesorii săi: întreaga sumă plătită.G. neacceptată sau neplătită. în cele două zile lucrătoare ce urmează zilei în care a primit încuno știn țarea. precum şi alte cheltuieli justificate (art. să aducă la cunoştinţa girantului său încunoștințarea primită. Înlocuirea nu este permisă când trăgătorul a prevăzut obligaţia întocmirii protestului. printr-o declaraţie de refuz de acceptare sau de plată. ArticoIul 3 din O. scrisă şi datată pe titlu sau pe adaos. Debitorul de regres care a făcut plata poate pretinde de la predecesorii săi suma plătită numai dacă plata s-a efectuat în temeiul unui titlu cambial valabil sub aspect formal şi posesorul cambiei căruia i s-a făcut plata a îndeplinit formalităţile de conservare a acţiunii sale de regres. Avizarea se poate face prin orice mijloc de comunicare (scrisoare. semnată de cei împotriva căruia protestul urma să fie făcut (art. 54 din lege. legea permite ca ei să renunţe Ia dresarea protestului. Biletul la ordin este forma cea mai simplă a efectelor comerciale. posesorul cambiei poate cere de la debitorul de regres: suma menţionată în cambie. Emiterea şi modul de utilizare sunt reglementate. 4. Cel care nu a făcut încunoștințarea răspunde pentru paguba cauzată din culpa sa. plata făcută de un debitor de regres nu stinge creanţa cambială.1. 73 din lege). Biletul la ordin este titlul comercial de valoare prin care emitentul se obligă să plătească beneficiarului sau la ordinul acestuia o sumă de bani. regresul are un obiect diferit. care stinge toate obligaţiile cambiale. de trăgător. după cum el este exercitat de posesorul cambiei sau de către un debitor de regres. În cazul în care trasul refuză acceptarea sau plata cambiei. la scadenţă. într-un anumit loc. nr. Potrivit legii. girant sau avalist. 62 . 53 din lege). avalistului său. cheltuielile ocazionate de întocmirea protestului. dobânda legală la suma plătită. b) Avizul.Protestul poate fi înlocuit.). Întrucât protestul are menirea să protejeze pe debitorii de regres. aceeaşi încunoștințare trebuie să fie făcută. Potrivit art. Obiectul regresului. împreună cu suma reprezentând dobânda convenţională. fără ca despăgubirile să poată depăşi suma menţionată în cambie. în aceleaşi termene. cu precizarea numelui şi adreselor celor care au făcut încunoștințările precedente. de Legea nr. în cele patru zile lucrătoare ce urmează zilei protestului. Aceasta înseamnă că. b) Obiectul regresului exercitat de către un debitor de regres. ci dă dreptul la recuperarea sumei plătite de la semnatarii anteriori ai cambiei. după caz.3. Noţiuni introductive.

Legea cere ca denumirea de bilet la ordin să fie trecută în însuşi textul titlului şi să fie exprimată în limba folosită pentru redactarea acestui titlu. 105 alin. de existenţa între părţi a unui raport juridic (raportul fundamental). Biletul la ordin se aseamănă cu o recunoaştere de datorie de către debitor.1. Popescu.3. biletul la ordin presupune raporturi juridice numai între două persoane: emitentul (subscriitorul) şi beneficiarul. lunii şi anului emiterii titlului. 105 alin. el este îndreptăţit să primească plata ori plata se face la ordinul său.3. 4.4. care este menţionată în titlu. Biletul la ordin trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute de art. 652-653.3.3. Înscrisul trebuie să poarte semnătura personală a emitentului (manu proprio). p. care va avea dreptul să pretindă suma de bani ori să indice persoana care. Emiterea biletului la ordin este determinată. ca şi în cazul cambiei. spre deosebire de cambie. care este prezumat şi ca loc al domiciliului emitentului (art. 4. Apud.D. Legea nu dă o definiţie a biletului la ordin.1. 4. el se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă.3. Ca şi cambia biletul la ordin este un înscris sub semnătură privată. Dacă nu se arată scadenţa în înscris. op. 654-655. prin emiterea titlului. T. 105 alin. el trebuie să îmbrace forma scrisă şi să cuprindă menţiunile prevăzute de lege. Înscrisul trebuie să cuprindă promisiunea (angajamentul) emitentului de a plăti o sumă de bani. numită emitent ori subscriitor.2... 104 din lege. 4 din lege). plata se va face “la vedere” (art. Această persoană este beneficiarul arătat în înscris de către emitent. 1 2 S. Se admite şi folosirea formularelor tipizate. a) Denumirea de bilet la ordin. cit. în care trăgătorul dă ordin altei persoane (trasului) să plătească o sumă de bani.3. Condiţiile de formă şi menţiunile obligatorii ale biletului la ordin. numită beneficiar. 448. Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană. neexistând un tras. Specificul raporturilor juridice care se nasc din emiterea biletului la ordin determină şi particularităţile acestui titlu de credit. Noţiunea şi caracterele biletului la ordin.4. Ea cuprinde însă anumite dispoziţii pe baza cărora se poate formula o definiţie. faţă de creditorul său2. 63 . sau la ordinul acestuia1. 3 din lege). cit. cu condiţia ca semnătura să fie manuscrisă. În absenţa unei menţiuni speciale. Înscrisul trebuie să arate scadenţa obligaţiei de plată asumată de emitent. la ordinul său. Menţiunile obligatorii ale biletului la ordin.2. op. Deci spre deosebire de cambie. locul plăţii va fi locul emiterii titlului. c) Indicarea scadenţei. tras şi beneficiar). f) Data şi locul emiterii biletului la ordin. 4. Locul se determină prin arătarea localităţii unde a fost emis titlul. p.R. p. avalului şi plăţii biletului la ordin 3. locul emiterii titlului este socotit locul arătat lângă numele emitentului (art.3. e) Numele aceluia căruia sau la ordinul căruia trebuie făcută plata. 3 S. d) Locul unde trebuie făcută plata. va primi plata (giratarul).D. b) Promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă de bani determinată. chiar emitentul se obligă să plătească suma de bani arătată în titlu. Biletul la ordin este un titlu formal. se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă unei alte persoane. În absenţa unei menţiuni. Înscrisul trebuie să arate locul unde emitentul trebuie să facă plata. Modalităţile de stabilire ale scadenţei sunt reglementate de art. 2 din lege). Emitentul are calitatea de debitor.. cit. Data va fi determinat prin arătarea zilei. Înscrisul trebuie să menţioneze persoana care va primi plata. Definiţia biletului la ordin. Cum se poate observa. Înscrisul trebuie să arate data şi locul emiterii titlului. g) Semnătura emitentului. Cărpenaru. Principiile aplicabile girului. 3640 din lege. Cărpenaru. care implică raporturi juridice între trei persoane (trăgător. în cazul biletului la ordin. Beneficiarul are calitatea de creditor. op.

ca şi la executarea nemijlocită a biletului la ordin (art. cecul a făcut obiectul unei legi uniforme adoptată la conferinţa de la Geneva din 1931. Ed. Girul este un act juridic prin care posesorul biletului la ordin (girantul) transmite altei persoane (giratar). la scadenţă. Avalul. Beneficiarul plăţii poate fi purtătorul cecului sau un beneficiar determinat (cec de plată) sau poate fi însuşi trăgătorul (cec de retragere).1.R. 41-46 din lege pentru plata cambiei. Aspecte generale. Legea nr. afară de cazurile când legea dispune altfel. toate drepturile izvorâte din titlu. Definiţia cecului. Neplata la scadenţă a sumei de bani prevăzute în biletul la ordin deschide posesorului titlului dreptul la acţiunile directe sau de regres. care pot sta la baza unei definiţii (art. emitentul este obligat.V.. emitentul unui bilet la ordin este ţinut în acelaşi mod ca acceptantul unei cambii (art. 33-35 din lege. cit. el se consideră dat emitentului (art. Noţiunea şi caracterele cecului. Popescu. Ca şi cambia şi biletul la ordin. printr-o declaraţie scrisă şi semnată pe titlu şi prin predarea titlului. 106 alin. 4. protestul se întocmeşte în condiţiile prevăzute de art. 1 din lege). CECUL 4. Avalul este actul juridic prin care o persoană (avalistul) se obligă să garanteze obligaţia asumată de unul dintre debitorii biletului la ordin (avalizatul). 13-23 din lege. Avalul trebuie să arate pentru cine este dat. Cecul este definit în doctrină 1 ca fiind “un titlu de plată sau credit care cuprinde un ordin pe care o persoană (trăgătorul) îl trage asupra unei bănci (la care trăgătorul are fonduri de care poate dispune) căreia îi ordonă să plătească o sumă de bani unei terţe persoane (beneficiar). Radu Motica. Girul biletului la ordin. Girul biletului la ordin este reglementat de dispoziţiile art.1. Deci. Deci. Întrucât dispoziţiile referitoare la gir. Plata biletului la ordin. Avalul este reglementat de dispoziţiile art.1. Ea reglementează însă elementele cecului. 59/1934 modificată nu dă o definiţie a cecului. caracterele şi emiterea cecului. Didactică şi Pedagogică. Dreptul comerţului internaţional. Excepţional. 107 din lege). În cazul refuzului de plată. să plătească suma prevăzută în titlu. la scadenţă.4. 2 din lege). M. Noţiunea.4. 4.4.2. T. Vasile Popa. nr. 57-65 din lege). 47-55. Of. op. Formalitatea vizei are drept scop numai stabilirea datei exigibilităţii obligaţiei. 2 Apud. aval şi plata cambiei au fost analizate pe larg. 1 Apud. posesorul titlului trebuie să prezinte emitentului biletul la ordin pentru viză într-un termen de un an de la data emiterii titlului.332-333. principiile ei se află la baza reglementării noastre privind cecul. art. Reglementarea legală a cecului este cuprinsă în Legea nr. 107 alin. plata se face de către emitent. Regulile care guvernează plata biletului la ordin sunt cele stabilite de art. 1983. Bucureşti. 59/19342 asupra cecului.1934.Biletului la ordin îi sunt aplicabile dispoziţiile legale privind cambia. Dacă avalul nu menţionează pentru cine a fost dat. O altă definiţie a cecului este aceea ca fiind “înscrisul prin care trăgătorul dă ordin necondiţionat unei bănci să plătească la vedere o sumă determinată”. dacă biletul la ordin are scadenţa la un anume timp de la vedere. a cărui dată serveşte ca punct de plecare pentru termenul de la vedere (art. p. final din lege). p. 4.4. Trebuie arătat că.1. iar nu de o altă persoană (trasul) ca în cazul cambiei.100/1. legea nu mai prevede formalitatea prezentării biletului la ordin la acceptare. 64 . vom face numai unele precizări privind realizarea acestor operaţiuni în cazul biletului la ordin. Potrivit legii.450. Refuzul emitentului de a pune viza datată pe titlu se constată prin protest. 66-73 din lege. modificată. biletul la ordin se prezintă emitentului direct pentru plată. deoarece în cazul biletului la ordin. Deşi România nu a aderat la această convenţie.

Din definiţie rezultă că cecul implică.1.4. op. trasul şi beneficiarul.Cecul este un înscris prin care o persoană. Această convenţie reprezintă raportul fundamental care explică şi justifică emiterea titlului de către trăgător. cit. banca se va asigura asupra identităţii şi domiciliului titularului. Redactarea cecului se face.3.4. Existenţa disponibilului la bancă. Disponibilul trebuie să existe prealabil emiterii titlului şi să aibă cel puţin valoarea cecului. Legea prevede însă că cecul tras şi plătibil în străinătate este valabil ca cec. Emiterea unui cec se reprezintă ca o acţiune complexă.. Premisele emiterii cecului1. Trăgătorul poate emite cecul numai dacă are la bancă (tras) un disponibil bănesc pentru efectuarea plăţii de către bancă. b) predare cecului către beneficiar. chiar dacă trasul nu este o societate bancară (art.4. Legea cere ca denumirea să fie exprimată în limba folosită pentru redactarea înscrisului. În privinţa condiţiilor de fond.4. numită beneficiar. la prezentarea titlului. Emiterea cecului constă în completarea formularului de către trăgător cu menţiunile cerute de lege şi semnarea înscrisului. să plătească. trei persoane: trăgătorul. Existenţa convenţiei privind emiterea cecurilor. o sumă de bani altei persoane. numită tras.D. pe formularul eliberat de bancă titularului de cont. Potrivit legii.4.1. Convenţia poate fi expresă sau tacită. Emiterea cecului. Menţiunile obligatorii ale cecului. 4. Cecul se consideră emis numai dacă ambele faze au fost parcurse. condiţiile de fond cerute pentru emiterea cecului sunt cele din dreptul comun. Precizări prealabile. obligându-se să efectueze din disponibil plăţile. Condiţiile de valabilitate ale cecului. 4. Înainte de a deschide un cont. 1 şi 3 din lege. Înscrisul cecului este tipărit sub forma unui formular tipizat aprobat în condiţiile legii. Cărpenaru. Dreptul trăgătorului de a emite cecuri are ca temei convenţia încheiată între client şi bancă.3. dă ordin unei bănci la care are un disponibil bănesc. 2 din lege. 84 pct. În consecinţă. 84 pct. 1 S. Forma scrisă a cecului. 4. numită trăgător. Cecul trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute de art. Prin convenţie.3. 3 alin. care se referă la “textul înscrisului”. 2 din lege). p. Potrivit legii. 65 . Acest disponibil (fonduri băneşti) poartă denumirea de provizion sau acoperire. Emiterea cecului implică existenţa unor permise juridice. iar între trăgător şi tras există o convenţie privind emiterea de cecuri (art. El poate fi un depozit bancar al trăgătorului ori o deschidere de credit în favoarea acestuia. 2 din lege). Această denumire trebuie inserată în textul înscrisului pentru a atrage atenţia asupra semnificaţiei juridice a înscrisului. Având caracter formal. 3 din lege). la fel ca şi cambia. Emiterea de cecuri fără autorizarea băncii reprezintă infracţiune şi se sancţionează în condiţiile legii (art. în mod obligatoriu. 1 din lege. banca autorizează pe client (trăgător) să tragă asupra ei cecuri. la ordinul trăgătorului. certă şi exigibilă asupra căreia trăgătorul are dreptul să dispună prin cec (art.3. Operaţiunea emiterii cecului. a) Denumirea de cec. 3 alin. disponibilul trebuie să reprezinte o sumă de bani lichidă. De remarcat că în calitate de tras poate fi desemnată numai o societate bancară.2. alcătuită din două faze: a) completarea (redactarea) cecului pe formular. 1 din lege). Ea poate constitui o clauză a contractului privind serviciul de casă pentru client sau a unui credit în numerar acordat de bancă. 656-658. 4. cecul trebuie să îmbrace forma scrisă şi să cuprindă menţiunile obligatorii prevăzute de lege.2. cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are un disponibil la tras. Emiterea cecului rară acoperire constituie infracţiune şi se sancţionează în condiţiile art. Condiţia formei scrise rezultă din dispoziţiile art. legea nu cuprinde dispoziţii speciale. 4.

este transmisibil prin gir (art. în condiţiile dreptului comun. 1 2 S. cecul va putea fi transmis prin gir. precum şi în cazul când cecul nu îl menţionează pe beneficiar (art. indiferent dacă există sau nu o menţiune expresă „la ordin”.. cecul este plătibil la primul loc arătat. c) Numele celui care trebuie să plătească (tras). 658. op. vol. precum şi menţiunea „nu la ordin” ori o expresie echivalentă. Transmiterea cecului la ordin. Potrivit legii. A se vedea O. Dacă înscrisul nu menţionează locul emiterii. Deci. În privinţa modalităţii transmiterii cecului. Girul trebuie scris pe cec sau pe un adaos al acestuia şi trebuie să fie semnat de girant. Înscrisul trebuie să cuprindă ordinul trăgătorului adresat trasului (băncii) de a plăti beneficiarului suma de bani menţionată în titlu. Girul poate fi făcut chiar în folosul trăgătorului sau a oricărui alt obligat. se consideră dat pentru trăgător. Cecul poate fi stipulat plătibil la purtător. p. locul plăţii va fi locul menţionat lângă denumirea trasului. în calitate de tras. legea consideră că cecul a fost semnat la locul arătat lângă numele trăgătorului. Transmiterea cecului2. cu sau fără clauză expresă „la ordin”. 95-96. II. Plata cecului poate fi garantată prin aval. p. Avalul cecului.1. op.4. însă el poate fi dedus şi din simpla semnătură a avalistului. cecul stipulat plătibil unei anumite persoane. cecul va fi transmisibil prin cesiune.4. În lipsa menţiunii. la purtător sau nominativ3. d) Locul unde trebuie făcută plata. în înscris va fi menţionată denumirea (firma) societăţii bancare plătitoare a cecului. 5 din lege). Cecul nominativ cuprinde numele beneficiarului. Brânduşa Ştefănescu. Ibidem. calitatea de tras o poate avea numai o societate bancară. p.D. Ea trebuie să cuprindă numele şi prenumele sau firma trăgătorului. va trebui să plătească suma de bani menţionată în titlu. Cărpenaru. beneficiarul poate şi să transmită titlul către altă persoană. Dacă în înscris nu este menţionat niciun asemenea loc. În absenţa unei atare menţiuni. În toate cazurile. precum şi locul unde a fost emis cecul. Dar. beneficiarul cere imediat plata. 15 din lege). dacă în înscris trăgătorul l-a desemnat pe beneficiar. 11 din lege)1. Avalistul este ţinut ca şi avalizatul. fie pentru întreaga sumă. cecul este plătibil la locul unde trasul are principalul centru de activitate. Înscrisul trebuie să cuprindă ziua.. e) Data şi locul emiterii cecului. Întrucât cecul este un titlu plătibil „la vedere”. Căpăţînă. semnată de avalist. Înscrisul trebuie să arate pe cel care. 4. El trebuie să fie necondiţionat şi integral. luna şi anul emiterii. în condiţiile dreptului comun. cecul la purtător se transmite prin simpla tradiţiune a titlului. Legea consideră ca valabilă şi semnătura în care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin iniţiale (art. Deci. Înscrisul trebuie să indice locul unde trasul va face plata. Dacă lângă denumirea trasului se menţionează mai multe locuri. legea distinge după cum cecul este la ordin.4. Avalul trebuie să specifice persoana pentru care s-a dat. 4.b) Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani. cit. Transmiterea cecului nominativ.4. 654-664 3 Apud. f) Semnătura trăgătorului. Aşa cum am arătat. Semnătura va trebui să fie scrisă de mână de către trăgător. Avalul se menţionează prin inserarea formulei “pentru aval”. de către o terţă persoană (alta decât banca) sau chiar de un semnatar al cecului. cit. dar obligaţia sa este valabilă chiar dacă obligaţia pe care a garantat-o ar fi nulă pentru orice alt motiv decât un viciu de formă. Avalul se dă pe un cec şi pe adaos şi se semnează de avalist. 66 . fie pentru un cuantum din aceasta. Dacă cecul menţionează numele şi prenumele beneficiarului şi cuprinde clauza „nu la ordin”. Transmiterea cecului la purtător. El este socotit la purtător şi în cazul când s-a prevăzut că este plătibil unei persoane cu menţiunea „sau la purtător”. Un atare cec se transmite prin cesiune. Precizări prealabile.

acesta trebuie să fie prezentat în termen de 30 de zile. 3 din Legea asupra cecului. Potrivit art. unui client al său. 4. bararea este specială. două linii paralele. ori de la o alt bancă.Avalistul care a plătit suma dobândeşte drepturile rezultând din cec împotriva persoanei pentru care a garantat şi împotriva celor obligaţi faţă de aceasta în temeiul cecului. 67 . Cecul plătibil în cont. cauţiune asupra căreia posesorii cecurilor au un privilegiu special. Banca emitentă este obligată să constituie o cauţiune la Banca Naţională a României pentru 40% din valoarea cecurilor circulante emise zilnic. Bararea generală se poate transforma într-o barare specială. 79-83 din Legea nr.1. anume autorizate. În ceea ce priveşte cecul emis într-o ţară străină şi plătibil în România. Varietăţi ale cecului. 41 din Legea nr. 79. iar dacă între cele două linii este indicat un nume. Cecul circular (assegno circolare) este reglementat în art. .5.credit în cont. iar dacă este emis într-o ţară din afara Europei în termen de 70 de zile.1.5. Radu Motica. Tăierea sau ştergerea liniilor sau a numelui înscris între linii se consideră a nu fi fost făcută. dacă cecul este plătibil în localitatea în care a fost emis. “numai prin virament” sau altă expresie echivalentă. bararea este generală dacă între cele două linii nu se face nicio arătare sau se face menţiunea “bancher” (sau un alt termen echivalent) şi este specială dacă între cele două linii se înscrie numele unui bancher. 4.15 zile în celelalte cazuri.4. de obicei în colţul din stânga sus. Cecul cu barare generală poate fi plătit numai unei alte bănci sau unui client al său. Cecul circular..4.6. 59/1934. Plata cecului. 59/1934). pentru sume ce le are disponibile de la primitorii cecurilor în momentul emisiunii. Cecul este plătibil la vedere. p. În acest caz. 29 al Legii nr.2. plătibile la vedere în oricare din locurile arătate de emitent. 460. op. 1 din Legea nr.operaţia scriptică de virament echivalând cu plata.6.8 zile. Cecul netransmisibil. 4. Cecul cu barare specială nu poate fi plătit de tras decât bancherului înscris în cec sau.4. 59/1934. Termenele de prezentare la plată a cecurilor emise şi plătibile în România sunt. 4. dacă acesta este chiar trasul. 59/1934. 4. Cecul emis cu menţiunea “netransmisibil” poate fi plătit numai primitorului său ori la cererea acestuia. Dacă nu mai este făcută nicio altă menţiune.4. 30 alin. cit. banca tras efectuează numai operaţiunea scriptică . . Procedura plăţii. virament în cont sau compensaţiune . De asemenea. Ea nu poate să-l încaseze pentru alte persoane decât acestea 1. dacă se prezintă la plată înaintea zilei înscrisă pe el ca dată a emiterii (cec postdatat) este plătibil în ziua prezentării (art.6. Vasile Popa. cu suma înscrisă pe acest cec poate fi creditat contul 1 Apud. Potrivit art.6.4. Cecul barat Cecul barat este acel cec care poartă pe faţă. potrivit art. Banca răspunde până la concurenţa valorii cecului în cazul nerespectării acestor reguli.6. 4. bararea este generală.4. Trăgătorul sau posesorul unui cec poate interzice plata în numerar inserând transversal pe faţa cecului cuvintele “Plătibil în cont”. 4. emis de o bancă sau de o instituţie de credit.4.3. în timp ce opţiunea inversă nu este posibilă. 38 alin. cecul circular este un titlu de credit “la ordin”.4. Ştergerea menţiunii “plătibil în cont” sau a menţiunii echivalente se consideră a nu fi fost făcută. Cecul netransmisibil face obiectul reglementării art.

. op. Cecul de călătorie este reglementat prin art. pe această cale să verifice identitatea semnăturii cu cea de pe talon. Doctrina 1 arată că aceste cecuri “sunt primite de la o bancă şi constă în imprimate care exprimă în cifre rotunde ordinul pe care banca îl dă agenţilor ori corespondenţilor săi de a plăti o sumă printr-un număr de semne monetare la ordinul călătorului a cărui semnătură se află pe talonul fiecărui titlu”.4. Radu Motica.travellers cheques . aceştia putându-se apoi adresa băncii emitente. Cecurile de călătorie . Banca nu îl poate gira mai departe. la cererea clientului. la vedere sau pe termen scurt.6. Analizând natura juridică a acestor titluri. 4. 59/1934. Alături de contul poştal şi de virament poştal. Radu Motica. 42 al Legii nr.4. pentru cecurile poştale care sunt la purtător şi pentru care există acoperirea necesară la Administraţia Poştelor. 337. s-a considerat că ele nu sunt cecuri propriu-zise. 4.6.4. ci numai o obligaţie de plată asumată de către banca emiţătoare. care va fi plătit direct de bancă prin agenţiile sale ori de către corespondenţii băncii (care pot fi hoteluri. trebuie să semneze cecul în faţa funcţionarului de bancă. Popescu. Vasile Popa. restaurante. Clauza “netransmisibil” trebuie pusă chiar de către bancă. Cecul certificat este acel cec care poartă semnătura trasului pe faţă (întocmai ca şi o acceptare). 68 .6. Vasile Popa. rolul acestei semnături fiind acela de a certifica existenţa acoperirii (proviziunii) şi de a o aloca în folosul posesorului titlului până la expirarea termenului de prezentare. deoarece nu cuprind un mandat de plată adresat unui terţ. cit. T. Acest cec poate fi girat numai în favoarea unei bănci pentru încasare în numele primitorului.. p. cerându-le să-şi onoreze semnătura) 2. acesta având posibilitatea. Apud. p.6. exprimată printr-un titlu de creanţă. Cecul poştal.sunt titluri de credit ce se eliberează unor persoane care merg în străinătate şi care doresc să evite purtarea numerarului asupra lor. Cecul poştal este utilizat cu precădere în acele localităţi unde nu există sucursale ale băncilor de depozite.curent al primitorului. la birourile de poştă funcţionând servicii speciale bancare.R. p. Cecul certificat.5. 462. cit. Când călătorul doreşte să încaseze suma indicată în titlu.461. cecul poştal şi-a diversificat funcţiunile. op. 4. op. depozite de benzină. Cecul de călătorie.. cit. 1 2 Apud.7.

Acesta este considerată prima lege românească completă a falimentului. în cartea a III-a “Despre faliment” reglementa procedura de executare silită aplicabilă comercianţilor. creditorilor. adunarea creditorilor. privitoare la faliment. falitul fiind la dispoziţia judecătorului sindic. 64/1995. Astfel Codul lui Caragea în capitolul “Pentru împrumutare şi datorie” prevedea că “în cazul când datornicul mofluzeşte” adică ajunge în stare de faliment. a înlocuit vechea reglementare a falimentului cuprinsă în cartea a III-a din Codul comercial precum şi dispoziţiile art. care îi putea. 936-944 ale aceluiaşi cod. el trebuie să capete “milostenia creditorilor”. Codul comercial din 1887. judecătorul sindic. permiţându-i-se să cesioneze bunurile sale. Procedura falimentară era efectuată de instanţa judecătorească. O dispoziţie importantă prevedea că declararea falimentului suspendă cursul dobânzilor. şi acesta. s-a aplicat în Muntenia. În anexa 1 din Codul lui Calimach intitulată “Despre rânduiala cursului creditorilor” se reglementa procedura falimentului. Iniţial. În caz contrat era considerat “mofluz prefăcut” adică falit bancrutar. Lege nr. Procedura falimentului a fost reglementată şi de Codul pentru comerciu din anul 1840. Procedura insolvenţei constituie un ansamblu de norme juridice prin care se urmăreşte obţinerea fondurilor băneşti pentru plata datoriilor debitorului aflat în insolvenţă 69 . interzice să părăsească domiciliul etc. Era de asemenea reglementat moratoriul şi concordatul ca mijloace de suspendare sau evitarea falimentului. având o mare asemănare cu cea prevăzută de Legea nr. reprezentând o traducere a dispoziţiilor Codului comercial francez. iar din 1864 şi în Moldova. 64/1995 actuală.PROCEDURA INSOLVENŢEI Cuvânt introductiv În România tratamentul aplicabil comercianţilor aflaţi în dificultate a făcut obiectul unor reglementări legislative încă din anul 1817. În aceleaşi dispoziţii legale se regăseau şi condiţiile de reabilitare ale falitului (actuala reorganizare judiciară).

prin reorganizarea judiciară bazată pe un plan de reorganizare sau prin faliment Autorii Obiectivele capitolului V La finalul studiului individual al capitolului V studenţii vor cunoaşte: • noţiunea procedurii insolvenţei şi caracterele acesteia • condiţiile aplicării procedurii insolvenţei • participanţii la procedura insolvenţei şi desfăşurarea procedurii insolvenţei • noţiunile generale cu privire la închiderea procedurii insolvenţei şi cazurile de închidere a procedurii 70 . în condiţiile stabilite diferenţiat pe categorii de debitori.faţă de creditorii săi.

Deci procedura insolvenţei este un ansamblu de norme juridice 1 prin care se urmăreşte plata datoriilor debitorului aflat în stare insolvenţă faţă de creditorii săi. Legea nr. 1 alin. 24 din Legea nr.1.1. 1 alin.CAPITOLUL V PROCEDURA INSOLVENŢEI 5. 85/2006). 1 alin. 85/2006. 85/2006 intră direct în procedura 1 Stanciu D. 2 din Legea nr. Procedura generală reprezintă procedura prin care un debitor care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 678-681. 1. intră. Noţiunea procedurii insolvenţei Scopul procedurii insolvenţei. reprezintă procedura prin care debitorul care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. scopul acestei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă. pag. Potrivit art. Căile şi modalităţile de realizare a scopului procedurii insolvenţei.cit. 85/2006. separat. 2 din Legea nr.. NOŢIUNEA ŞI CARACTERELE PROCEDURII INSOLVENŢEI 5. 85/2006 reglementează căile şi modalităţile prin care se realizează scopul legii. la ea participă împreună toţi creditorii recunoscuţi ai debitorului aflat în insolvenţă. după perioada de observaţie. 3 pct. Căile de realizare sunt procedura generală şi procedura simplificată. op. 2 din Legea nr. Fiind o procedură colectivă.1. numai în reorganizarea judiciară ori doar în procedura falimentului (art. Cărpenaru. în procedura de reorganizare judiciară şi în procedura falimentului sau. 71 . fără a le îndeplini simultan pe cele prevăzute de art. Procedura simplificată. succesiv.

care face parte din una dintre categoriile prevăzute la art. De remarcat că. Consideraţii introductive Precizări prealabile. Ca procedură specială. A.falimentului. 5.prima condiţie este ca debitorul să facă parte din categoriile de persoane cărora li se aplică procedura insolvenţei. având ca obiect.2. 1 din Legea nr. 1 din lege) şi categoriile de debitori supuse procedurii simplificate (art. fie odată cu deschiderea procedurii insolvenţei. Debitorul să facă parte din categoriile de persoane cărora li se aplică procedura insolvenţei 5. în concepţia legii. c şi d din lege (art. prin care se urmăreşte obţinerea fondurilor băneşti pentru plata datoriilor debitorului aflat în insolvenţă faţă de creditorii săi. 5 din lege). 3 pct. fie lichidarea unor bunuri din averea debitorului (art. 85/2006. Legea reglementează distinct categoriile de debitori care sunt supuse procedurii generale (art. Definiţia procedurii insolvenţei. 1. căile şi modalităţile de realizare a procedurii insolvenţei se poate da o definiţie a acestei proceduri. atât debitorului comerciant. perioadă în care vor fi analizate elementele arătate la art. 1 alin.2.1. al cărei patrimoniu este în stare de insolvenţă (art. în vederea achitării datoriilor debitorului. în condiţiile stabilite diferenţiat pe categorii de debitori.a doua condiţie este ca debitorul să se afle în stare de insolvenţă sau insolvenţă iminentă. 2 din lege). aprobarea.1. cu condiţia să facă parte din categoriile de debitori prevăzute de art. Aplicarea procedurii falimentului are drept consecinţă încetarea activităţii debitorului urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat. 72 . CONDIŢIILE APLICĂRII PROCEDURII INSOLVENŢEI 5. Ba presupune întocmirea. 3 pct. implementarea şi respectarea unui plan de reorganizare. 682-686. procedura insolvenţei se aplică. procedura insolvenţei se aplică debitorului. urmărind obţinerea sumelor de bani necesare pentru plata creanţelor creditorilor. p. fie restructurarea operaţională şi/sau financiară a activităţii debitorului. Procedura insolvenţei constituie un ansamblu de norme juridice. Pe baza dispoziţiilor legale care stabilesc scopul. Aplicarea procedurii reorganizării judiciare presupune continuarea activităţii debitorului. prin reorganizarea judiciară bazată pe un plan de reorganizare sau prin faliment. în condiţiile prevăzute de Legea nr. 25 din lege). 23 din lege). Procedura reorganizării judiciare este procedura care se aplică debitorului persoană juridică.2. 3 pct. fie după o perioadă de observaţie de maximum 60 de zile. 85/2006 1. Rezultă că pentru aplicarea procedurii insolvenţei trebuie îndeplinite două condiţii: . 1 alin. 1 din lege. cât şi debitorului necomerciant. 1 alin. 1 Ibidem. 20 din lege). conform programului de plată a creanţelor. 2 lit. Legea înţelege prin debitor o persoană fizică sau persoana juridică de drept privat. 3 pct.1 Noţiuni generale Categoriile de persoane cărora li se aplică procedura insolvenţei sunt cele prevăzute de art. . Procedura falimentului este procedura concursuală colectivă şi egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului debitorului (art.

Societăţile cooperative sunt forme asociative de tip privat prin care se realizează cooperaţia. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură. 1). Procedura insolvenţei se aplică şi altor persoane juridice. tehnică şi socială pentru a furniza bunuri. 151 din lege). Procedura se aplică societăţii. indiferent de forma juridică pe care o îmbracă societatea. 1. ci numai persoanele juridice de drept privat. 31/1990 privind societăţile.1. 1 pct. 1 pct. 1 alin. f) orice persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice. e) grupurile de interes economic. Regimul juridic al cooperativelor agricole este în mare măsură. 4). Legea are în vedere nu orice altă persoană juridică. Organizaţiile cooperatiste (art. d) societăţile agricole. care desfăşoară o activitate economică.2. în scopul înlesnirii sau dezvoltării economice a membrilor săi. pentru regiile autonome urmează a se reglementa o procedură specială (art.3. cu capital variabil şi cu număr nelimitat şi variabil de asociaţi având ca obiect exploatarea agricolă a pământului. 1 din Legea nr. uneltelor. care nu sunt menţionate în mod expres în art. asociaţii nu dobândesc calitatea de comerciant. procedura simplificată se aplică următoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţă1: a) comercianţi. 31/1990. 5. Procedura insolvenţei se aplică societăţii comerciale ca persoană juridică. Societatea agricolă este o formă asociativă din agricultură reglementată de Legea nr. 1 alin. servicii şi locuri de muncă exclusiv sau preponderent membrilor săi. Grupul de interes economic este o entitate juridică reglementată prin Legea nr. Potrivit legii. animalelor şi a altor mijloace aduse în societate. 1 alin. 1 alin. Legea are în vedere societăţile care se constituite şi funcţionează în condiţiile Legii nr. 73 . 1 alin. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei. Categoriile de debitori supuşi procedurii generale Potrivit art. Organizaţiile cooperatiste sunt forme asociative din domeniul agriculturii. Societăţile (art. similar celui al societăţilor cooperative. art. 566/2004. asemănător cu cel al societăţilor. 1 pct. b) asociaţii familiale. Societatea agricolă este o societate de tip privat. 2). în mare parte. b) societăţile cooperative. Ele sunt reglementate prin Legea cooperaţiei agricole nr. 1 alin. 161/2003.2.Trebuie observat că procedura insolvenţei reglementată de Legea nr. această calitate aparţinând societăţii comerciale. Orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice (art. 85/2006. 5. Categoriile de debitori supuşi procedurii simplificate Precizări prealabile. 1 alin. acţionând individual.2. p. 5). 85/2006 nu se aplică tuturor categoriilor de comercianţi. 6). Societăţile cooperative (art. 687-690. constituită pe o perioadă determinată. Grupurile de interes economic (art. 3). Potrivit art. 1 alin. Cooperativa agricolă este o asociaţie autonomă cu un număr nelimitat de membri. care desfăşoară şi activităţi economice. c) organizaţiile cooperatiste. nu şi asociaţilor societăţii. 1 pct. Regimul juridic al societăţilor cooperative este reglementat prin Legea nr. cu capital variabil.1. În concepţia Legii nr. instituţiile de credit şi societăţile de asigurare sunt supuse unor reglementări speciale. 1 pct. 1 alin. precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii respective. grupul de interes economic (GIE) reprezintă o asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice. 1 din lege. prin constituirea societăţii. 2 din lege. persoane fizice. Acest regim juridic este. Societăţile agricole (art. 1 Ibidem. procedura generală se aplică următoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţă sau insolvenţă iminentă: a) societăţile. precum şi realizarea de investiţii de interes agricol.

nr. f) debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară prevăzută de lege. Dintotdeauna. care nu au prezentat documentele prevăzute de art. d) debitori care fac parte din categoriile prevăzute de art. 1 Iit. care fac parte din categoriile prevăzute la art.2. debitorul poate opta pentru intrarea în faliment (art. Definiţia legală cuprinde elementele definitorii ale insolvenţei debitorului: a) Insuficienţa fondurilor băneşti disponibile. 298 alin.c) comercianţi. pentru a realiza un progres în perfecţionarea reglementării legale. cât şi de Legea nr. 1 alin. Societăţile dizolvate anterior cererii introductive (art. Pentru aceasta. 44/2008.3. 5. 1 din lege. În concepţia legii. c). 1 alin. procedurile colective1 au fost aplicate comercianţilor aflaţi în dificultăţi financiare. 1 alin. 2 lit.G. Legea nr. 5. Elementele definitorii ale insolvenţei. care îndeplinesc una dintre condiţiile menţionate (pct. Procedura insolventei se aplică şi persoanelor fizice care desfăşoară activităţi economice în cadrul unei întreprinderi familiale în condiţiile OUG nr. Debitorii care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment (art. 74 . f). 2 lit. e) societăţi dizolvate anterior formulării cererii introductive. 1 din Legea nr. sub denumirea de „încetare de plăţi". noua lege a înlocuit titlul reglementării anterioare de procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Comercianţii. 85/2006). 2 lit. 1 lit. b). Dovada insolvenţei debitorului 1 Ibidem. 31/1990. Legea nr. p.3. 691-692. precum şi satisfacerea drepturilor asociaţilor cuvenite la lichidarea societăţii. 38/2002 privind modificarea Legii nr. Persoana fizică poate desfăşura activităţi economice în mod independent în condiţiile OUG nr. Insolvenţa presupune neplata datoriilor exigibile de către debitor. cu titlul „procedura insolvenţei". în forma sa iniţială. Această incapacitate exprimă starea patrimoniului debitorului. Definiţia şi elementele insolvenţei Definiţia insolvenţei. 1-4). insolvenţa presupune incapacitatea de plată a debitorului.1. legea cere ca persoana fizică să deţină autorizaţia şi certificatul de înregistrare eliberate în condiţiile legii. Într-un asemenea caz. 64/1995. e şi h în termenul prevăzut de lege. 64/1995. 3 pct. persoane fizice. În plus. care face imposibilă plata datoriilor exigibile cu fondurile băneşti disponibile. 228 din Legea nr. c. 1 alin. Această procedură implică lichidarea activului şi pasivului societăţii. Prin declaraţia anexă Ia cererea introductivă. 5. b) Neplata datoriilor scadente. Potrivit art. Această stare a patrimoniului debitorului a fost consacrată. Prin insolvenţă se înţelege acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile (art. Întreprinderile familiale (art.3. dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării.3. Noţiuni generale Precizări prealabile. debitorul va fi supus procedurii simplificate. Prin O. acţionând individual (art. 1 din lege. 85/2006 a preluat şi ea această noţiune. 2 alin. atât de Codul comercial.3. sintagma tradiţională de „încetarea plăţilor" a fost înlocuită cu noţiunea livrescă de „insolvenţă". încetarea plăţilor a fost denumită şi „insolvenţa comercială". b. a). 85/2006 prevede că procedura simplificată se aplică întreprinderii familiale. În doctrina din perioada interbelică. 2 lit. 44/2008. 1 alin. 1 alin. INSOLVENŢA DEBITORULUI 5. h din lege).

Potrivit legii. Acestea sunt: instanţele judecătoreşti. precum şi înscrisurile care atestă neexecutarea de către debitor a unor hotărâri judecătoreşti. 85/2006. De obicei. Insolvenţa poate să rezulte şi din mărturisirea debitorului. administratorul judiciar şi lichidatorul. 85/2006). închiderea magazinului şi fuga debitorului etc. 5. 27 din Legea nr. p. Desigur. Într-adevăr. doctrina a considerat ca fapte revelatorii ale încetării plăţilor şi fapte cum sunt: folosirea de către debitor a unor mijloace ruinătoare sau frauduloase pentru ascunderea stării de incapacitate de plată.4. dar şi indispensabilă pentru soluţionarea unor aspecte litigioase pe care le implică realizarea procedurii insolvenţei. În sfârşit. Prin urmare. Consideraţii introductive Precizări prealabile. dacă se contestă activul sau pasivul falitului. Com. Consideraţii generale Precizări prealabile. prin plata creanţelor creditorilor. este vorba nu de o simplă neplată. 46 C. Au fost admise ca probe certificatele eliberate de judecătorie privind protestele consemnate în registrul de proteste. p. Într-adevăr. comitetul creditorilor şi administratorul special.1. Ibidem.Mijloacele de probă folosite pentru dovedirea insolvenţei 1. adică lipsa lichidităţilor. Legea nr. B. ci trebuie dovedită şi incapacitatea de plată a debitorului. Organele menţionate sunt obligate să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de lege. Cel mai adesea.2. Tribunalul 1 2 Ibidem. 2 din Legea nr. potrivit art. Intervenţia instanţelor judecătoreşti este necesară pentru ocrotirea intereselor generale.4. proba insolvenţei reclamă administrarea unor dovezi din care să rezulte cele doua elemente: neplata la scadenţă a datoriilor şi lipsa de lichidităţi. 5 alin. 696-697. înseamnă că insolvenţa se poate proba cu dovezi din care să rezulte acest fapt. instanţele judecătoreşti chemate să aplice procedura insolvenţei sunt tribunalul şi curtea de apel. 85/2006 consacră concepţia tradiţională potrivit căreia în aplicarea procedurilor colective rolul principal revine instanţelor judecătoreşti. 75 . dar numai creditorilor care şi-au declarat şi verificat creanţele. art. insolvenţa se manifestă prin neplata de către debitor a datoriilor sale ajunse la scadenţă. 5.2. Acest scop relevă faptul că procedura insolvenţei urmăreşte asigurarea unei protecţii a intereselor creditorilor. judecătorul-sindic. simpla neplată la scadenţă a datorilor nu este o dovadă suficientă. Dar. mijloacele de probă folosite fac dovada unuia sau altuia dintre elemente. Întrucât insolvenţa are la bază faptul material al neplăţii la scadenţă a datoriilor. Procedura insolvenţei se aplică de anumite organe anume abilitate de lege. Scopul procedurii insolvenţei este acoperirea 2 pasivului debitorului aflat în insolvenţă. în condiţiile art. Un mijloc de probă important în această materie îl constituie înscrisurile. 31 C. nu pot fi folosite ca mijloc de dovadă nici registrele comerciale ţinute de comerciant.4. prezumându-l pe celălalt. PARTICIPANŢII LA PROCEDURA INSOLVENŢEI 5. 698-700. Instanţele judecătoreşti A. Com.1. ci de o neplată datorată lipsei de lichidităţi.4. precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni (art. La realizarea procedurii insolvenţei un rol important îl au adunarea generală a creditorilor. autorizează comunicarea registrelor în caz de faliment. De asemenea. debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să ceară tribunalului să fie supus procedurii insolvenţei. Organele care aplică procedura insolvenţei 5.

a administratorului judiciar provizoriu sau. 8. după caz.4. cu excepţia recursului prevăzut la art. 1 lit. actele sale sunt obligatorii. judecătorul-sindic acţionează în calitatea sa de magistrat. după caz. Competenţa materială. înlocuirea sa de către adunarea creditorilor. În temeiul acestei dispoziţii legale. respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. p. competenţa teritorială privind aplicarea procedurii insolvenţei (ratione personae vel loci) aparţine tribunalului în a cărui rază teritorială se afla sediul debitorului. În îndeplinirea atribuţiilor sale. de interes general. atât pentru debitor. 300/2004 pentru organizarea judiciară prevede că preşedinţii instanţelor desemnează judecătorii care urmează să îndeplinească. prevăzute de art. 11 din lege. curtea de apel este competentă să soluţioneze recursul împotriva hotărârilor judecătorului-sindic pronunţate în executarea atribuţiilor sale prevăzute de art. toate procedurile prevăzute de prezenta lege. vor exercita atribuţiile prevăzute de lege pentru aplicarea procedurii insolvenţei. de Ia deschidere şi până la închiderea ei. proc. precum şi judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii. după caz. 1 2 Ibidem. acţiunile şi operaţiunile care îşi au originea în procedura insolvenţei sunt de competenţa tribunalului. Art.2. competenţa de aplicare a procedurii insolvenţei (ratione materiae) aparţine tribunalului. tribunalul este competent să aplice procedura insolvenţei. 702-704. Atribuţiile judecătorului-sindic. Judecătorul-sindic îndeplineşte o funcţie publică. a lichidatorului. Art. Judecătorul-sindic are statutul juridic al unui judecător 2 al tribunalului. În aplicarea procedurii insolvenţei. 85/2006. iar nu numai cele care se referă la principalele atribuţii ale sale. În consecinţă. iar nu ca reprezentant al debitorului sau al creditorilor. 85/2006 dispune: Toate procedurile prevăzute de prezenta lege. Potrivit legii. Competenţa teritorială. de intrare în faliment atât prin procedură generală. 85/20061. cu excepţia recursului prevăzut la art. deci. Curtea de Apel Competenţa. 55 din Legea nr. cât şi prin procedura simplificată. prin derogare de la dreptul comun. Potrivit legii. 6 din Legea nr. după caz. 701 Ibidem. tribunalul are în competenţa sa şi aplicarea procedurii insolvenţei. a C. c) desemnarea motivată. sunt de competenţa tribunalului şi sunt exercitate de un judecătorsindic. 11 din lege. Exercitarea procedurilor aparţinând competenţei tribunalului. 2 pct. Potrivit art. Potrivit art. în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Aceasta înseamnă că. Deci. sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul. astfel cum figurează acesta în registrul comerţului. În realitate. 11 din Legea nr. b) judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii. civ. el organizează şi conduce întreaga procedură a insolvenţei. potrivit legii. şi alte atribuţii decât cele privind activitatea de judecată. 8. 6 din Legea nr. rolul primordial îl are judecătorul-sindic. Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic sunt prevăzute de art. care va administra procedura până la confirmarea ori. legea precizează că sediul debitorului avut în vedere este cel care figurează în registrul comerţului sau. indiferent de valoarea creanţelor creditorilor. 8 din Legea nr. 5.Principii. stabilită de art. preşedintele tribunalului desemnează pe judecătorii tribunalului care vor avea calitatea de judecător-sindic şi. p. cât şi pentru creditori. Pentru a evita orice confuzie. Judecătorul-sindic Calitatea de judecător-sindic.2. dintre practicienii în insolvenţă care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei. pe lângă competenţa obişnuită. C. prin sentinţa de deschidere a procedurii. 76 .. şi se exercită de un judecător-sindic. Rezultă că toate cererile. 85/2006 şi sunt următoarele: a) pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii şi. competenţa curţii de apel priveşte toate hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii insolvenţei.

5 din lege). cu stabilirea remuneraţiei cuvenite acestora. precum şi sesizarea organelor de cercetare penală în legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. l) soluţionarea contestaţiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului. 5. fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale şi supunerea acestui raport judecătorului-sindic în termenul stabilit de lege. 85/2006. Administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică. în condiţiile legii (art. În mod excepţional. după votarea lui de către creditori. după caz. cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi asupra premiselor angajării răspunderii acestora în condiţiile art. administratorul judiciar persoană fizică sau persoană juridică. potrivit art. ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator. Atribuţiile administratorului judiciar. 19 alin. Potrivit Legii nr. În îndeplinirea atribuţiilor sale. g) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere. i) judecarea contestaţiilor debitorului. a administratorului judiciar sau a lichidatorului. Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. Aceste persoane pot fi desemnate de judecătorul-sindic. Auxiliarii judecătorului-sindic. 77 . 4 alin. Remuneraţiile vor fi plătite din contul prevăzut de art. judecătorul-sindic pronunţă hotărâri. pentru motive temeinice. Ele pot fi atacate separat cu recurs la curtea de apel. în perioada de observaţie şi pe durata procedurii de reorganizare. În realizarea procedurii insolvenţei. un rol important revine administratorului judiciar. în conformitate cu criteriile stabilite prin hotărâre a Guvernului. p. inclusiv reprezentantul acesteia trebuie să aibă calitatea de practician în insolvenţă. judecătorul-sindic va putea fi ajutat de anumite persoane de specialitate (experţi). anterioare deschiderii procedurii.d) confirmarea. n) pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii. 1 Ibidem. de lichidare. după caz. 143-147 din lege. j) admiterea şi confirmarea planului de reorganizare sau. care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă. În îndeplinirea atribuţiilor sale. k) soluţionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de întrerupere a procedurii de reorganizare judiciară şi de intrare în faliment. Principalele atribuţii ale administratorului judiciar sunt prevăzute de art. în condiţiile art. b) examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă. Raportul trebuie să facă precizări asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea. e) înlocuirea.3. 28 şi 35 din lege şi întocmirea unui raport prin care să se propună. 2 din Legea nr.4. care. fie intrarea în procedura simplificată. 20 din lege. practician 1 în insolvenţă. Hotărârile judecătorului-sindic. desemnat să exercite atribuţiile prevăzute de art. 85/2006. 20 din Legea nr. prin încheiere. Administratorul judiciar Calitatea de administrator judiciar. autorizat în condiţiile legii. după casarea hotărârii în recurs. confirmarea onorariului negociat cu adunarea creditorilor. 85/2006 şi sunt următoarele: a) examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse conform art. prin încheiere. 8 din lege. incompatibilitatea operează în situaţia rejudecării. 138 din lege. 138 din lege. m) judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor. 705-707. a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor.2. f) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea. h) judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial. Acest raport trebuie supus judecătorului-sindic în termenul stabilit de lege. prin încheiere. sunt sentinţe sau încheieri.

f) conducerea integrală sau în parte a activităţii debitorului. 1 din lege. lichidatorul poate angaja avocaţi. b) conducerea activităţii debitorului. g) urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului. în condiţiile stabilite de judecătorul-sindic. d) elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului. h) introducerea acţiunilor pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor. h) primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului. 138 şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta. rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii. încasarea creanţelor. 5 din lege). a din lege şi în condiţiile şi termenele prevăzute de art. susceptibile de a prejudicia drepturile creditorilor. d) aplicarea sigiliilor.c) întocmirea actelor prevăzute de art. 78 . formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului. când acestea au fost prezentate de debitor. Lichidatorul este persoană fizică sau juridică. cât şi în procedura simplificată. Principalele atribuţii ale lichidatorului sunt prevăzute de art. inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor. 1 lit. precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial. precum şi întocmirea tabelelor creanţelor. Potrivit art. În acest scop. susceptibile de a prejudicia drepturile creditorilor. f) verificarea creanţelor şi. 25 din Legea nr. atât în procedura generală. a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta. prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor sau ale acţionarilor. formularea de obiecţiuni la acestea. inclusiv reprezentantul acesteia trebuie să aibă calitatea de practician în insolvenţă. 5. Atribuţiile lichidatorului. lichidatorul persoană fizică sau persoană juridică. precum şi verificarea. 85/2006. Desemnarea lichidatorului. corectarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele respective. Potrivit Legii nr. ca şi administratorul judiciar. autorizat în condiţiile legii.2. 19 din lege se aplică în mod corespunzător. 85/2006. c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor. în cazul în care debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia în termenele legale. desemnată să conducă activitatea debitorului şi să exercite atribuţiile prevăzute de art. în condiţiile legii (art. e) supravegherea operaţiunilor de gestiune privind patrimoniul debitorului. practician în insolvenţă. în funcţie de cuprinsul raportului prevăzut de art. Dispoziţiile art. g) convocarea. i) sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative. 1 Ibidem. atunci când este cazul.4. 24 din Legea nr. 94 din lege. dar care nu va depăşi 60 de zile de Ia desemnarea lichidatorului. În procedura falimentului. 25 din lege. 710-711. e) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor. 85/2006 şi sunt următoarele: a) examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor angajării răspunderii acestora în condiţiile art. 20 alin. în cadrul procedurii falimentului.4. lichidatorul este desemnat după aceleaşi reguli. 28 alin. un rol important îl are lichidatorul1. 19 alin. precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial. a unor operaţiuni încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta. p. asociaţilor sau membrilor debitorului persoană juridică. dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar. 24 şi art. Lichidatorul Calitatea de lichidator.

Comitetul creditorilor este desemnat de judecătorul-sindic sau ales de adunarea creditorilor. 13 din Legea nr. Adunarea are ca atribuţii principale: a) alege comitetul creditorilor. Adunarea creditorilor este convocată de administratorul judiciar sau de lichidator în cazurile expres prevăzute de lege şi ori de câte ori este necesar (art. Convocarea adunării creditorilor. e) dezbate şi votează în condiţiile legii. concretizează mai bine principalele atribuţii ale comitetului creditorilor. 85/2006. planul de reorganizare.i) vânzarea bunurilor din averea debitorului. 85/2006. Alţi participanţi la procedura insolvenţei 5. în conformitate cu prevederile prezentei legi. p. judecătorul-sindic va desemna. Consideraţii generale Precizări prealabile.1. Prin Legea nr. 16 din Legea nr. d) discută măsurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator. precum şi la cererea creditorilor care deţin creanţe în valoare de cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor împotriva debitorului. spre deosebire de reglementarea anterioară. b) analizează situaţia debitorului. Judecătorul-sindic va desemna. Comitetul creditorilor A. 1 Ibidem. 79 . Desemnarea se face prin încheiere. Adunarea creditorilor cuprinde pe toţi creditorii cunoscuţi ai debitorului supus procedurii insolvenţei. în raport cu proporţiile cazului. Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare este lovită de nulitate. un preşedinte al comitetului creditorilor. afară de cazul când la şedinţă participă titularii tuturor creanţelor împotriva debitorului. descărcarea de datorii. c) analizează şi aprobă rapoartele comitetului creditorilor. e) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic. Convocarea adunării creditorilor poate fi făcută şi de comitetul creditorilor. adunarea creditorilor constituie cadrul juridic în care creditorii discută şi aprobă. actele şi operaţiunile privind desfăşurarea procedurii insolvenţei.3. k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta. Art. în condiţiile legii. Legea prevede că. 17 din lege stabileşte următoarele atribuţii: a) analizează situaţia debitorului şi face recomandări adunării creditorilor cu privire la continuarea activităţii debitorului şi la planurile de reorganizare propuse. Fără a beneficia de personalitate juridică. Atribuţiile adunării creditorilor. 712-715. un comitet format din 3-7 creditori dintre cei cu creanţe garantate. Comitetul creditorilor Desemnarea comitetului creditorilor. renunţarea la garanţii reale sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic. după întocmirea tabelului preliminar de creanţe. j) încheierea de tranzacţii. rolul adunării creditorilor şi în special 1 al comitetului creditorilor a fost sporit. prin valoare. prin amplificarea atribuţiilor şi participarea la luarea celor mai importante decizii în aplicarea procedurii insolvenţei.3. B.4. Convocarea creditorilor trebuie să cuprindă obligatoriu ordinea de zi a şedinţei. descărcarea fidejusorilor. în condiţiile art.4. Adunarea creditorilor Componenţa adunării creditorilor. 85/2006. bugetare şi chirografare cele mai mari. pe baza propunerii creditorilor. C. În desfăşurarea procedurii insolvenţei un anumit rol îl au adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor. pentru necesităţile procedurii. 85/2006). Atribuţiile comitetului creditorilor. Adunarea creditorilor. 5. Legea nr.

e) solicită ridicarea dreptului de administrare al debitorului. fiind îndreptăţit să semneze actul. Adunarea generală va fi prezidată de administratorul judiciar. 33 alin. 28 alin. 47 alin. iar mandatul administratorului special se reduce la reprezentarea intereselor acţionarilor/asociaţilor (art. după caz. în condiţiile art. 1 lit. Rolul administratorului special este diferit. d) propune un plan de reorganizare. Atribuţiile administratorului special. şi alte măsuri. 80 . participă la inventar.b) negociază cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care doreşte să fie desemnat de către creditori în dosar. (5) din lege. Legea nr. în condiţiile art. ca un nou participant la procedura insolvenţei. sau de lichidator. e) administrează activitatea debitorului. dacă este cazul. 18 din Legea nr. făcute de debitor în dauna creditorilor atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau lichidator. 80 din lege). Administratorul special este persoana fizică sau juridică desemnată de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului persoana juridică împuternicită să reprezinte interesele societăţi şi ale acţionarilor/asociaţilor şi să participe la procedura insolvenţei pe seama debitorului. de la data ridicării dreptului debitorului de a-şi administra averea. în forma republicată în 2004.3. g) primeşte notificarea închiderii procedurii. după caz. Adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului persoană juridică va fi convocată de administratorul judiciar/lichidator. considerăm că în calitate de administrator special poate fi desemnat chiar un administrator al debitorului. coroborat cu art. debitorul este reprezentat de administratorul judiciar sau de lichidator. reglementa ca organe participante la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului adunarea generală a membrilor sau a asociaţilor/acţionarilor şi reprezentantul membrilor sau asociaţilor/acţionarilor. 79 şi art. face contestaţii asupra lor. după confirmarea planului de reorganizare de către judecătorul-sindic. Legea nr. le analizează şi. f) după intrarea în faliment a debitorului. p. 2 din lege. motivat. pentru desemnarea administratorului special. 64/1995. Administratorul special Precizări prealabile. În perioadele de procedură. în calitate de reprezentant al debitorului. sub supravegherea administratorului judiciar. condiţiile numirii şi recomandă adunării creditorilor aceste numiri. d) întocmeşte rapoarte. Desemnarea administratorului special. 85/2006). la judecarea acţiunilor în anularea actelor juridice încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor înainte de deschiderea procedurii (art. Anterior. 85/2006 consacră1 administratorul special. 85/2006. h din lege. pe care le prezintă adunării creditorilor. după caz. în termen de cel mult 20 de zile de la data deschiderii procedurii insolvenţei sau. când debitorului i se permite să-şi administreze activitatea. Calitatea şi rolul administratorului special. c) ia la cunoştinţă despre rapoartele întocmite de administratorul judiciar sau de lichidator.4. 716-717. După ridicarea dreptului de administrare. privind măsurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator şi efectele acestora şi propune. primeşte raportul final şi bilanţul de închidere a procedurii şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea şi aprobarea raportului. administratorul special are următoarele atribuţii: a) exprimă intenţia debitorului de a propune un plan. Legea nr. c) formulează contestaţii în cadrul procedurii insolvenţei. În temeiul art. b) participă. f) introduce acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial. 85/2006 nu prevede nici un fel de criterii sau condiţii. 18 alin.2. 2 din Legea nr. În consecinţă. administratorul special este împuternicit să efectueze în numele şi pe seama debitorului actele de administrare necesare. 5. 1 Ibidem. Cât priveşte persoana (fizică sau juridică) care urmează să fie desemnată ca administrator special. Administratorul special este desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor.

Pe baza raportului administratorului judiciar. Legea nr. 2 din Legea nr. care potrivit datelor de care dispune. în principal. 5. p. în condiţiile legii. 85/2006 înţelege persoana fizică sau persoana juridică de drept privat. Noţiuni generale Precizări prealabile. 2 din Legea nr.2.5. care face parte din una dintre categoriile prevăzute la art. Cererile introductive 5. dar care sunt expres prevăzute de lege. care să ducă la revigorarea activităţii debitorului.1. Cel mai adesea.5. Potrivit art. Procedura insolvenţei începe pe baza unei cereri introdusă la tribunalul competent de către persoanele prevăzute de lege. Potrivit art. a cauzelor şi împrejurărilor care au dus debitorul în stare de insolvenţă.5. 718-720.1. 1. în principal. judecătorul-sindic va dispune. 85/2006. fie intrarea în procedura simplificată.2.5. deoarece încetarea plăţilor de către debitor are consecinţe directe şi imediate asupra patrimoniului creditorilor.2. 81 . 85/2006. în vederea achitării datoriilor acestuia faţă de creditori. Cererea debitorului Precizări prealabile. Procedura insolvenţei se deschide în temeiul cererilor introductive ale persoanelor îndreptăţite. 5. Procedura reorganizării judiciare presupune întocmirea. debitorul şi creditorii. 85/2006). p. precum şi realizarea.2. Potrivit legii. Procedura falimentului înseamnă parcurgerea unor operaţiuni care au ca obiect lichidarea averii debitorului. legea îi recunoaşte un anumit rol în deschiderea procedurii insolvenţei. 5 din lege). Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare introduce cerere împotriva entităţilor reglementate şi supravegheate de aceasta. organele care aplică procedura sunt obligate să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor pe care le implică procedura insolvenţei. procedura insolvenţei este deschisă printr-o cerere adresată tribunalului de către debitor sau de către creditori. 3 pct. în vederea acoperirii creanţelor creditorilor. a drepturilor şi obligaţiilor tuturor participanţilor la procedura insolvenţei (art. 26 din Legea nr. precum şi de orice alte persoane sau instituţii prevăzute expres de lege. Dacă sunt îndeplinite cerinţele legii. în condiţiile legii. începerea2 procedurii insolvenţei are loc la iniţiativa creditorilor.3. 85/2006 reglementează actele şi operaţiunile care alcătuiesc conţinutul procedurii insolvenţei. Întrucât debitorul este cel mai în măsură să cunoască starea patrimoniului său. Cererea creditorilor Precizări prealabile. fie continuarea perioadei de observaţie în procedura generală. 26 alin. 5. Acest lucru este firesc. al cărei patrimoniu este în stare de insolvenţă (art. adică în procedura falimentului. îndeplinesc criteriile prevăzute de dispoziţiile legale speciale pentru iniţierea procedurii prevăzute de prezenta lege.5.5. Legea nr. procedura insolvenţei se deschide prin cererea debitorului sau cererea creditorilor. CONŢINUTUL ŞI DESFĂŞURAREA PROCEDURII INSOLVENŢEI 5. în baza unui plan de reorganizare. pentru a analiza şansele de redresare a debitorului. Prin debitor. Prin urmare. 1 2 Ibidem. precum şi măsurile necesare pentru cunoaşterea situaţiei debitorului. aprobarea şi implementarea unui plan de organizare. Ibidem. în vederea stabilirii procedurii aplicabile: procedura generală sau procedură simplificată. 4 alin.5.2. judecătorul-sindic1 dispune deschiderea procedurii insolvenţei. Consideraţii introductive Precizări prealabile. Legea permite începerea procedurii insolvenţei pe baza unei cereri a oricărei alte persoane sau instituţii. precum şi desfăşurarea acestei proceduri. 721. Aplicarea procedurii insolvenţei este impusă de starea de insolvenţă în care a ajuns debitorul.

p. administratorului judiciar. 85/2006 reglementează amănunţit condiţiile elaborării. pe calea procedurii generale sau pe calea procedurii simplificate2. implementarea şi respectarea unui plan de reorganizare. precum şi debitorul care a fost condamnat definitiv pentru falsificare sau pentru infracţiuni prevăzute de Legea nr. aprobarea.4. Legea nr.2. într-un interval de 5 ani anteriori formulării cererii introductive a mai fost subiect al procedurii insolvenţei. înşelăciune. mărturie mincinoasă. abuz de încredere. în condiţiile art. în vederea achitării datoriilor debitorului. infracţiuni de fals ori infracţiuni prevăzute de Legea nr. Planul de reorganizare 5. 28 alin.4. 6 din lege.4. Rolul planului Caracterizare generală. Planul poate fi propus în termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv al creanţelor. potrivit legii.1.3. gestiune frauduloasă.Condiţiile introducerii cererii de către creditori. 1 2 Ibidem. Administratorul Potrivit legii. Primele măsuri 5. 5. p. Planul poate fi propus în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe. 5. Legea nr.5.5.. Prin procedura instituită de Legea nr. Noţiuni generale Odată ce procedura a fost deschisă prin hotărârea 1 judecătorului-sindic. Procedura generală poate fi o procedură de reorganizare judiciară sau o procedură de faliment. precum şi consecinţele pe care realizarea planului sau nerealizarea acestuia le poate avea asupra situaţiei debitorului. 59 alin. Elaborarea şi conţinutul planului Persoanele care au dreptul să propună planul. Unul sau mai mulţi creditori care deţin împreună cel puţin 20% din valoarea totală a creanţelor cuprinse în tabelul definitiv al creanţelor pot propune un plan.3. trebuie luate primele măsuri pentru realizarea procedurii insolvenţei. în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii. 33 alin.5. 743. Datorită rolului pe care trebuie să îl îndeplinească planul.5. 59 alin. h) sau în situaţia prevăzută de art. Ibidem. nu va putea propune un plan de reorganizare debitorul care. 2 din lege. b) Administratorul judiciar. 94 din lege). Administratorul judiciar va putea propune un plan de reorganizare. directori şi/sau asociaţi au fost condamnaţi definitiv pentru bancrută frauduloasă. 21/1996. 2 din lege. acceptării şi confirmării planului. declararea creanţelor creditorilor. 21/1996 sau ai cărui administratori. delapidare. conform programului de plată a creanţelor. 744-745. 85/2006 recunoaşte dreptul de a propune un plan debitorului. unuia sau mai multor creditori (art. 82 . c) Unul sau mai mulţi creditori.5. Planul poate fi propus de la data desemnării sale şi până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv al creanţelor. 88/2006 se urmăreşte acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă. Cererea privind deschiderea procedurii insolvenţei poate fi făcută de orice creditor îndreptăţit. 5. Debitorul poate propune un plan de reorganizare cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor şi cu condiţia formulării intenţiei de reorganizare prin cererea introductivă (art. cu condiţia să-şi fi anunţat această intenţie până la votarea raportului întocmit de administratorul judiciar prevăzut de art. a) Debitorul. Reorganizarea judiciară se aplică debitorului persoană juridică. întocmirea şi prezentarea unor rapoarte privind situaţia debitorului. 1 lit. cu condiţia să-şi fi manifestat această intenţie până la votarea raportului întocmit de el.1. Procedura de reorganizare judiciară presupune întocmirea. Aceste măsuri sunt: notificarea deschiderii procedurii.

juridice. care sunt menite să ducă la însănătoşirea activităţii debitorului şi. Planul în copie este depus la grefa tribunalului. 85/2006 prevede că judecătorul-sindic va confirma un plan de reorganizare dacă sunt întrunite cumulativ următoarele trei condiţii: a) cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi. schimbările de structură prevăzute de plan. Noţiuni generale 1 Ibidem.4. financiare. cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul.5. În primul rând. admiterea planului de către judecătorul-sindic. votarea planului de către creditori. 98 alin. Publicitatea privind planul. planul de reorganizare parcurge formalităţile reglementate de Legea nr. În acest sens. la registrul societăţilor agricole. După elaborarea sa. 5. 98 alin. 1 din lege). administratorului judiciar şi comitetului creditorilor (art. debitorul. judecătorul-sindic poate să apeleze la părerea unui expert.6. 3 din lege prevede că debitorul este obligat să îndeplinească.5. Dacă un plan de reorganizare a fost 1 confirmat de către judecătorul-sindic. Falimentul 5. unde se înregistrează. 5. Este vorba de măsurile organizatorice. Reorganizarea judiciară Precizări prealabile. care să exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului (art. b) în cazul în care sunt doar două categorii. Planul va putea fi admis dacă este propus de persoanele îndreptăţite şi cuprinde toate informaţiile prevăzute de lege. acest plan trebuie pus în aplicare în scopul redresării activităţii debitorului şi pe cale de consecinţă. c) fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan. 100 alin. Confirmarea planului de către judecătorul sindic. economice. În îndeplinirea planului de reorganizare.5. Îndeplinirea măsurilor din planul de reorganizare. acceptă sau sunt socotite că acceptă planul.5. În al doilea rând. 756-757. precum şi la oficiul registrului comerţului sau. Admiterea planului de către judecătorul-sindic. Totodată. În vederea luării unei decizii corecte. 85/2006.5. 83 . Depunerea şi comunicarea planului. Acestea sunt: depunerea şi comunicarea planului. 2 şi 3 din lege). Articolul 101 din Legea nr.1. judecătorul-sindic va admite sau va respinge planul propus. 99 alin. art. 2 din Legea nr. publicitatea privind planul. planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul. practician în insolvenţă. 103 alin. După audierea persoanelor citate. În termen de 20 de zile de la înregistrarea planului la tribunal.6. plăţii creanţelor creditorilor. el se comunică debitorului prin administratorul special.85/2006). judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar publicarea unui anunţ privind propunerea planului în Buletinul procedurilor de insolvenţa (art. administratorul judiciar şi comitetul creditorilor. 102 din Legea nr. dintre cele menţionate la art. după caz. Formalităţile privind aprobarea planului de reorganizare Precizări prealabile. implicit. După admiterea planului. 3 din lege. activitatea debitorului trebuie reorganizată corespunzător planului: creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate trebuie modificate astfel cum s-a prevăzut în plan (art. confirmarea planului de către judecătorul-sindic. la asigurarea resurselor necesare pentru plata creanţelor creditorilor. judecătorul-sindic va convoca o şedinţă la care vor fi citaţi cei care au propus planul. Aplicarea planului de reorganizare presupune continuarea activităţii debitorului şi implementarea măsurilor stabilite prin plan.3. 85/2006). fără întârziere.5. debitorul este obligat să pună în practică măsurile avute în vedere pentru redresarea activităţii. debitorului îi revin anumite obligaţii. în termen de 5 zile. p.

Procedura falimentului priveşte deopotrivă. în condiţiile art. c) în cazul procedurii simplificate. 84 . h fraza a II-a din lege) sau. prin sentinţă sau. 34 din lege. Hotărârea judecătorului-sindic privind intrarea în procedura falimentului Precizări prealabile. 3 pct. Legea nr. în calitate de lichidator a administratorului judiciar. p.Precizări prealabile. judecătorul-sindic va decide. distribuirea sumelor de bani realizate din lichidarea bunurilor din averea debitorului. 105 din lege). e) obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile prevăzute în planul de reorganizare confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării aduce pierderi averii sale (art. desemnarea unui lichidator provizoriu. b) în cazul procedurii generale. pe lângă procedura reorganizării judiciare şi procedura falimentului. Falimentul se aplică în cazurile prevăzute de lege şi are drept scop prefacerea în bani a bunurilor din averea debitorului. după caz. a contestat că ar fi în insolvenţă. în condiţiile legii. 46 alin. împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii prevăzute de art. închiderea procedurii falimentului. d) în cazul procedurii generale. stabilirea masei active. 1 lit. confirmarea. 85/2006. la cererea creditorului de deschidere a procedurii. judecătorul-sindic va dispune: a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului (art. e) în cazul procedurii generale. 28 alin. Dispoziţiile cuprinse în hotărârea judecătorului-sindic.5. (2) din lege. 2 din lege). a unei liste care 1 Ibidem. 94 din lege. b) debitorul nu şi-a declarat prin cererea introductivă intenţia de reorganizare (art. prin încheiere. 23 din lege).3. 3 din lege): d) debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare. 5. Cazurile de aplicare a procedurii falimentului Enumerarea cazurilor. unul sau mai mulţi creditori) nu a propus un plan de reorganizare. atât procedura 1 simplificată cât şi. f) a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune. 54 alin. sau nici unul din planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat (art. Totodată.6. în termen de 10 zile de la intrarea în faliment. h din lege). în condiţiile prevăzute de art. după caz. 3 din lege. efectuarea lichidării bunurilor din averea debitorului. 1 lit. Legea defineşte procedura falimentului ca fiind procedura de insolvenţă concursuală. 33 alin. 5. În cazurile prevăzute de art. Procedura falimentului constă într-un ansamblu de acte juridice şi operaţiuni care privesc: hotărârea de intrare în faliment. 1 din Legea nr. procedura generală. 85/2006 reglementează. precum şi stabilirea atribuţiilor şi a remuneraţiei acestuia.2. în conformitate cu criteriile aprobate prin hotărârea Guvernului. 19 alin. în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor. iar contestaţia a fost respinsă de judecătorulsindic (art. 85/2006 prevede următoarele cazuri în care se poate decide intrarea în procedura falimentului: a) debitorul şi-a declarat prin cererea introductivă intenţia de a intra în procedura simplificată (art. 47 alin. dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat. termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administratorul judiciar către lichidator. întocmirea de către administratorul judiciar şi predarea către lichidator. Prin hotărârea privind intrarea în faliment judecătorul-sindic va pronunţa dizolvarea societăţii debitoare. 32 din lege. 5 sau art. 28 alin. desemnat conform art. 4 din lege). intrarea debitorului în faliment potrivit art. colectivă şi egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului. fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat (art. intrarea în procedura falimentului.6.5. după caz. Toate actele juridice şi operaţiunile pe care le implică procedura falimentului sunt realizate de organele abilitate de lege cu aplicarea acestei proceduri. 107 alin. 2 sau art. 758-759. 102 alin. 60 alin. Articolul 107 din Legea nr. c) nici unul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite (administratorul judiciar.

5. Cazurile. 5. la cererea lichidatorului. 2 din lege).5. f) notificarea intrării în procedura falimentului. dacă se constată că. 85/2006 reglementează cazurile de închidere a procedurii. dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori aceste sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare. Într-un asemenea caz. dacă au fost îndeplinite toate obligaţiile de plată asumate prin planul de reorganizare confirmat (art.să cuprindă numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment. când toate fondurile rezultate din averea debitorului au fost distribuite. legal făcute asupra averii debitorului. îşi vor produce efectele. Ajunsă la un anumit stadiu în desfăşurarea ei. 1 Ibidem. b) Inexistenţa unor bunuri în averea debitorului. Procedura falimentului va fi închisă în cazul în care judecătorul-sindic a aprobat raportul final. de închidere a procedurii reorganizării judiciare sau procedurii falimentului.7. În cazul deschiderii procedurii prin cererea introductivă a debitorului. 85/2006). dar apoi devine o procedură a falimentului. luarea deciziei şi consecinţele închiderii procedurii sunt stabilite de Legea nr. prin sentinţă. Închiderea procedurii insolvenţei 5. Legea nr. în condiţiile art. nu s-a depus nici o cerere.1. iar fondurile nereclamate au fost depuse la bancă (art. Procedura insolvenţei este închisă în cazurile în care nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru desfăşurarea ei în continuare. precum şi termenele de declarare a creanţelor născute în perioada de observaţie (art. Procedura falimentului se închide în condiţii diferite. p. g) termenele pentru declararea creanţelor născute după data deschiderii procedurii (art. Cazurile de închidere a procedurii insolvenţei. 132 din Legea nr. drepturile dobândite până la revocare rămân neatinse. În consecinţă. 109 alin. Dacă o procedură începe ca procedură de reorganizare.7. Cazurile de închidere a procedurii reorganizării judiciare şi a procedurii falimentului. 2 din Legea nr. Prin aceeaşi sentinţă se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat. cu prezentarea celor născute după data deschiderii procedurii.2. prin sentinţă.7. 131 din Legea nr. aceasta se va închide ca procedură a falimentului. Noţiuni generale Precizări prealabile. a) închiderea procedurii reorganizării judiciare .5. operaţiunile de administrare. Dar. 132 alin.5. Acestea sunt cazuri generale de închidere a procedurii şi cazuri speciale. la expirarea termenului prevăzut pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor. 85 . 134 din Legea nr. 108 alin. procedura se poate închide ca procedură a reorganizării judiciare sau ca procedură a falimentului. 85/2006). b) închiderea procedurii falimentului . Închiderea procedurii falimentului va fi dispusă de judecătorul-sindic. 85/2006). procedura insolvenţei urmează să se închidă. 2 din lege). închiderea procedurii nu va avea ca efect descărcarea debitorului persoană fizică de obligaţiile pe care le avea înainte de deschiderea procedurii. a) Nedepunerea niciunei cereri de admitere a creanţelor. După parcurgerea operaţiunilor1 prevăzute de lege. 137 din lege. 85/2006. Procedura reorganizării judiciare. În orice stadiu al procedurii. 769-770. Cazurile de închidere a procedurii Precizări prealabile. prin continuarea activităţii sau de lichidare pe bază de plan va fi închisă de judecătorul-sindic. judecătorul-sindic va putea da o sentinţă de închidere a procedurii (art. 85/2006). judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii şi de revocare a hotărârii de deschidere a procedurii (art.

Drept civil. Bucureşti. Contractul. M. Stoica. Ed. Tratat de drept comercial român. 2000. a IX-a revizuită şi adăugită. ed. II. Pop. în Dreptul nr. Ed. 10. Băcanu. „Lumina Lex”. Motica. Bucureşti. C. 86 . Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile. Ed. 5. „Hamangiu”. Ed. Bucureşti. vol. 2012. Regimul juridic al dobânzii legale. Bucureşti. Bîrsan. Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor. 2008. Teoria generală a obligaţiilor. „Universul juridic”. Ed. Reglementarea clauzei penale în textele noului Cod civil. a II-a. „Monitorul Oficial”. Vasile Popa. 7. Ed. 1999. „Hamangiu”. 2009. Stanciu D. ed. „Lumina Lex”. Bucureşti. Stătescu.F. Arbitrajul comercial internaţional. Cărpenaru. Pop. 2008 9. 8. Dumitru. I. V. 3. L. 6.BIBLIOGRAFIE 1. „Universul juridic”. Popa. 2012. Drept comercial român şi drept bancar. „Universul juridic”. Obligaţiile. Tratat de drept civil. Regimul juridic al dobânzilor. 2. I. în noul Cod civil. 1997. Ed. L. 4. Bucureşti. Bucureşti. Ed. V. „All”. Bucureşti. 2000. 8/2011. Bucureşti. Ed. C. Radu I. Bucureşti. Roş.

..17 3.2....26 3..10 2.....4 1.1... I..... Contractul de agenţie …………………………………………………………………… 33 3.......... Regulile executării contractelor privind activitatea comercială...........4.................. .....7........................CUPRINS Cap........... Contractele speciale...... III.... Contractul de intermediere……………………………………………………………… 37 3.6 2....................................3........ Regulile formării contractelor privind activitatea comercială ......4 Cap....25 3.... Contractele privind activitatea comercială.2...........1...... Contractul de societate……………………………………………………………………............. Consecinţele neexecutării obligaţiilor din contractele privind activitatea comercială 11 Cap......6........23 3....3......8.. Noţiuni introductive ....... Contractul de mandat ……………………………………………………………………......... Regulile formării şi executării contractelor privind activitatea comercială ...............28 3.....................1......... Contractul de leasing …………………………………………………………………… 38 87 .............................2........ Definiţia şi caracteristicile contractelor privind activitatea comercială .6 2........5......................... Contractul de report………………………………………………………………………..4 1... II............. Contractul de vânzare…………………………………………………………………… 17 3..... Contractul de furnizare……………………………………………………………………....

.......................51 4.......... Contractul de cont curent……………………………………………………………… 48 Cap.................................. Noţiunea.......... Condiţiile aplicării procedurii insolvenţei...........................1......................................................................................... Biletul la ordin .............................................73 5.......... 74 5......... Conţinutul şi desfăşurarea procedurii insolvenţei... Participanţii la procedura insolvenţei...... Titlurile de credit ....10..........................................81 Bibliografie ... caracteristicile şi clasificarea titlurilor de credit.........51 4................................ Noţiunea şi caracterele procedurii insolvenţei .3...................................... Procedura insolvenţei....... 65 Cap............................................ Contractul de franciză…………………………………………………………………… 45 3......... 72 5.......... Insolvenţa debitorului.......................2...........................9........................................1.............................. IV................................................................. Cecul ............................................... 63 4...... V..4.....................................75 5................... Cambia ..........................3..................................5........ 53 4..........................2.............................................................................4......................72 5...... 87 88 ..................................................................3...........................