You are on page 1of 9

UNIVERSITATEA DE VEST TIMIŞOARA

FACULTATEA DE CHIMIE-BIOLOGIE-GEOGRAFIE SECŢIA GEOGRAFIE SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

Analiza procesului de difuziune a conceptului de “Globalizare politică” şi impactul său în plan cultural

Student, Ţambriş Alin Anul II grupa 2

Bibliografie........Uniunea Europeană................O.................. 3 2............................................. Introducere....................................... 2............2....................................................................... 8 6.............T....................................1..................................1. Impactul asupra individului şi societăţii......................................... Comunitatea Statelor Independente....A.............................. 4...................................................................T.......3. 3 2...................... 4 3.......................................................................... 7 7 3 5..................A........................Cuprins: 1. Uniunea Europeană..3................. 6 3............... Difuziunea: 3.................................................................... Comunitatea Statelor Independente................. Geneză: 2............................O. N... N.................2................................................................. 9 2 ............. Concluzii..... 4 3...................

G. Această organizaţie este practic un pact de alianţă militară şi politică împotriva expansiunii comunisului la nivel global.(Constantinsecu Ileana. Norvegia. cele mai importante alianţe globale au fost şi sunt Uniunea Europeană. dar şi a zonelor afectate de război din punct de vedere economic.R. Islanda. Pe lângă factorul economic se impuneau şi modificări în sfera politică.Introducere Terminarea celui de-al doilea Război Mondial a coincis cu nevoia urgentă de refacere atât a continentului european. 2.1..O – geneză O altă organizaţie suprastatală apare aproximativ în aceaşi perioadă sub denumirea de N. a luat naştere în urma reglementării diplomatice a partajului Germaniei de o parte şi antanta politică de forţe creştin-democrate la putere în şase ţări europene pe de altă parte. R. socială sau economică a cetăţenilor acestor ţări. pag. Italia. Franţa. Uniunea Europeană sau mai exact la vremea aceea. pag.O.225) O astfel de organizaţie supranaţională este şi Uniunea Europeană. Astfel apărea pe scena europeană o alianţă economică şi politică formată din Franţa. Luxemburg.(Săgeată. N. 3 .. pe de-o parte şi Comunitatea Statelor Independente.A.O. adică în momentul creării – la 18 aprilie 1951. ce vizau în special modelarea culturală. Deznaţionalizarii de această factură îi corespundea proliferarea organizaţiilor supranaţionale. prin crearea unui sistem global de guvernare. Comunismul de factură sovietică începea să se instaleze în tot mai multe ţări est-europene şi era nevoie de o structură organizată ce putea sau măcar încerca să contracareze efectele tendinţelor de afirmare a puterii U. În acest mod. Italia şi cele 3 ţări ale Beneluxului: Olanda. dar şi militare ce doreau să refacă şi să ajute ţările aliate foste beligerante.S. la data de 20 septembrie 1951.S. în urma convenţiei de la Ottawa s-au grupat 10 state europene: Belgia. Sub forma acestor structurii. Belgia şi Luxemburg. după terminarea celui de-al doilea Război Mondial începe o nouă etapă: deznaţionalizarea.T.2.9) 2. 2010.A. (Organizaţia Tratatului Atlanicului de Nord). au apărut o serie de alianţe regionale atât economice. 1997.T. Aubert S. toate ghidându-se astăzi după principii democratice.).F.T. Danemarca.O.E.A. N.geneză Dacă la începutul secolului al XX-lea se punea problema afirmării conceptului de stat naţional.1. Astfel.C. Uniunea Europeană. Olanda.Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (C.

pag.10) Procesul de expansiune a alianţei. a continuat prin aderarea a trei dintre statele aşa-numitei “zone gri” a continentului (o zonă între statele Uniunii şi acelea din fosta Uniune Sovietică).” (Constantinsecu Ileana. în mare parte vest-europene.3. adică a Austriei. (http://www.S. şi trei din bazinul mediteraneean. Mai târziu.S.55).1.S.A. Această alianţă. la 1 ianuarie 1973. Regatul Unit şi Danemarca se ataşează la cele „6”. acoperind golul lăsat de divizarea U. Republica Irlanda. 2009.. s-a format prin intermediul unor acorduri stabilite între Rusia. 1997. C. Comunitatea Statelor Independente – geneză Această alianţă este una mai deosebită deoarece a apărut în urma destrămării U.. accesat la 26. populaţia s-a opus aderării la U. Acesta este anul când este ratificată prin referendum fondarea Uniunii Europene.. (Săgeată R.Portugalia şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi două state nord-americane: S. pag.E. Suediei şi Finlandei la 1 ianuarie 1995.E.S. stabilitate încă tânără şi fragilă după deceniile de dictatură militară.R..U.htm. se relansează construcţia europeană şi se ridică obstacolele lărgirii Comunităţii Economice Europene (formată la 25 martie 1957).58) 4 . Aubert S. se deschide pentru Grecia şi mai apoi pentru Portugalia şi Spania la 1 ianuarie 1986.S.-ului şi îngloba o parte din vechile state ale Tratatului de la Varşovia.S. pag. trei state care au făcut practic parte din U.I. astfel că acesta s-a desfaşurat în mai multe „valuri de aderare”. 2. adică la statele ce au fondat uniunea.E. În alte două ţări. Spaţiul economic s-a lărgit fiind un mijloc de garantare a noilor state a unei stabilităţi politice democratice. Peste doi ani s-a facut trecerea spre centrul şi estul continentului prin lansarea oficială a procesului de extindere în cadrul conferinţei de la Helsinki şi erau vizate 13 state: şapte din fostul Bloc Comunist.com/eng/cis.cisstat.R. 2009. şi Canada pentru formarea acestei alianţe. După plecarea generalului de Gaulle de la puterea Franţei. la 1 ianuarie 1981. Uniunea Europeană – procesul de difuziune Procesul dezvoltării Uniunii Europene a fost unul etapizat. mai mult economică. „În acest mod.04.2011) 3. Ucraina şi Belarus la 8 decembrie 1991. Era nevoie de o schimbare în rândul acestor state şi astfel a apărut C. acesta fiind împotriva extinderii structurii deja formate. acestea fiind Elveţia (1992) şi Norvegia (1994).S.R. (Săgeată R.

Cehia.1.Harta expansiunii Uniunii Europene Printre ţările candidate potenţiale se numără Serbia şi Muntenegru. aceste depunându -şi deja candidatura. 5 . Chiar dacă unele state nu au manifestat un interes sporit faţă de Uniunea Europeană. În viitorul apropiat se are în vedere aderarea Turciei.1.: România şi Bulgaria (fig. conducând la accentuarea stabilităţii în cadrul Peninsulei Balcanice. Slovenia. Dintre aceste 10 ţări.04. Bosnia şi Herţegovina şi Albania.2011) La 1 ianuarie 2007 au aderat ultimele ţări la U. acestea sunt considerate ca fiind membrii posibili ce se pot ataşa la această structură la un moment dat. Macedoniei sau Croaţiei după ce îşi vor rezolva unele probleme interne. Lituania.htm. opt au fost din Europa Centrală şi de Est: Estonia.Anul 2004 este anul când au aderat la Uniunea Europeană cele mai multe ţări într-o singură tranşă: 10.E. accesat la 26.eu/abc/history/2000_today/index_ro. aderarea acestor ţări la U. Polonia. Fig.E. Letonia.).( http://europa. Slovacia. însă acesta nu este cel din urmă val de aderări. Ungaria. punând capăt astfel divizării Europei în urma Tratatului de la Yalta şi două din bazinul mării Mediterane: Malta şi Cipru.

O. urmată în 2004 de o altă premieră: integrarea statelor baltice (Estonia.O. care au făcut parte din fostul Tratat de la Varşovia.S.R.O. se adaugă şi R. care. în 1955... alături de România.T. Letonia şi Lituania) foste republici ale U.) Fig. (Gârz F. Germania.O.T. 6 .S.56. acesta fiind un afront adus U.S.2.T.T. (Săgeată R.A. fiind însă refuzată (pas care dacă ar fi fost facut. Grecia şi Turcia în 1952. Poloniei şi Ungariei.G.T. pag.55) La aceste ţări.E. pag.A.3. primii noi membrii ai N.R. în paralel cu expansiunea U.(Gârz F. prin ataşarea R.. 2009. o ţară ce a produs multe pagube Rusiei. iar după căderea zidului Berlinului.A.A.80) Structurii fondate în anul 1952 i se mai adaugă.S. chiar dacă nu sunt state riverane Atlanticului.O. Bulgaria. 2009. pag.procesul de difuziune Neîncrederea în capacitatea unui stat naţional de a face faţă expansiunii pericolului sovietic şi capacităţile militare deţinute de U.R. “Deschiderea spre Est s-a făcut în 1997 prin integrarea Republicii Cehe. la vremea aceea.A.T. Pentru a avea siguranţa că vor rezista şi chiar vor avea şanse de victorie era nevoie de o organizare cât mai eficentă.S...S. N.82) Procesul de extindere al N. net superioare statel or vesteuropene. a condus şi la expansiunea N. pag.D. Harta expansiunii globale a N. şi reunificarea Germaniei în 1990. a vrut în 1954 să se ataşeze la N. a continuat prin includerea în 1982 a Spaniei în rândul statelor membre. ar fi scurtat cu 45 de ani conflictul Vest-Est).A. 1995.O .2. 1995. Slovacia şi Slovenia.F. (Săgeată R.

A.(fig. Moldova.T.E. în decembrie 1993 la C.A. această alianţă poartă discuţii şi cu unele dintre statele nord-africane şi din Orientul Apropiat pentru o mai bună legătură diplomatică.R..S.2) În plus.I. Maroc.int/cps/en/natolive/51288.T.( http://www. însă pentru stabilitatea alianţei se stabilesc diverse acorduri între ţările participante. Tunisia. Comunitatea Statelor Independente . printre acestea numărându-se Australia.O. Alături de multitudinea de state membre şi partenere N. Tajikistan. Ucraina şi Belarus. însă acţionează predominant pe continentul asiatic. 4. În lipsa unei stări de tensiune s-a ajuns la concluzia că ar fi în interesul tuturor ca aceste ţări să fie considerate ţări partenere N.S. Ţările cu care se poartă discuţii pentru o mai bună colaborare şi eficenţă sunt: Egipt.nato. Azerbaijan. Israel sau Iordania.3. Astfel nevoia de apartenenţă la un supragrup care să poată apăra interesele persoanelor a fost primordială. dar nici statele din fostul bloc sovietic nu mai erau îngrijorate de pericolul “capitalist”. C. de către Rusia. Impactul asupra individului şi societăţii Terminarea celui de-al doilea Război Mondial a coincis cu o nouă eră a modelării vieţii individului din punct de vedere cultural.procesul de difuziune Comunitatea Statelor Independente (C. Mauritania.A. ţările cu conducere democratică au stabilit legături cu N. social..S.O. nu se mai punea problema unui atac dinspre Est. După înfiinţarea C.(fig.) Peste doi ani a aderat şi Georgia..I. Kazakhstan. dar şi pentru reconstrucţia Europei de Vest s-a constituit o nouă 7 .O.I. şi Uzbekistan. se comportă ca şi U. Algeria. însă tot această ţară a fost prima care a părăsit alianţa în anul 2009 în urma problemelor generate de conflictul rusogeorgian din anul 2008. economică şi culturală.După prăbuşirea U. a suferit diverse schimbări astfel că unele ţări au devenit state partenere precum Ucraina sau Turkmenistan.-ului.htm.I.R. economic şi politic.04.T. În faţa pericolului sovietic.S.S-ului. În decursul ultimilor ani. Turkmenistan. Kyrgyzstan.. acoperind astfel golul creat.S. Fiind mai mult o alianţă economică decât una militară sau politică. Japonia şi Coreea.3. a continuat procesul de extindere şi la 21 decembrie 1991 s-au adăugat la structura creată Armenia. accesat la 26.S. Noua Zeelandă. Se încearcă o expansiune a alianţei prin purtarea de tratative cu Mongolia.2011) 3.) a fost creată după prăbuşirea U.S.

Colaborarea mai multor state a condus la punerea în comun a valorilor ce definesc o anume societate. Harta evoluţiei Comunităţii Statelor Independente 5. Concluzii Conceptul de „globalizare politică” coincide cu alianţele apărute şi mai ales dezvoltate în special în cadrul continentului european. se impune necesitatea adoptării unor parteneriate şi acorduri pentru realizarea stabilităţii în diverse zone ce până nu demult erau dominate de conflicte şi mai ales de neîncredere. O uniune politică democratică nu se identifică astfel cu modul de conducere totalitar. Actualmente. Globalizarea politică conduce astfel la conştientizarea nevoilor fiecărei zone în parte şi la modul cum interacţionează oamenii din locuri diferite pentru a eficentiza progresul global. la înţelegerea problemelor individului pentru dezvoltarea societăţii Toate aceste modificări au condus la modelarea modului de gândire şi acţiune al individului la nivel microcultural şi mai ales al uniformizării societăţii la nivel macro. Fig.formă de alianţă: una ce poate ajuta fiecare stat în parte pentru a se evolua prin punerea în comun a resurselor şi o ideologie politică comună. 8 . ci la aplicarea unui mod de gândire ce reuşeşte să conducă la dezvoltarea societăţii contemporane. la adoptarea unor seturi de reguli care să poată fi aplicate într-un cadru larg.3. Globalizarea politică nu se referă strict la impunerea unei direcţii politice la nivel mondial. iar la final să se respecte ideea de „unitate în diversitate”.

Edit. Edit. Bucureşti. “Lucian Blaga”. Săgeată R. Bucureşti. Webografie:    http://europa. Bucureşti Gârz F. La geographie de la France. Sibiu..eu/abc/history/index_ro.nato. Edit.int/cps/en/natolive/index. Globalizare sau dispariţie? Casa editorială Odeon.. Globalizare culturală şi cultura globală: global şi local în geografia culturală. 1997.htm http://www. Săgeată R. Geografie urbană. 2010. Economică. 2009.Univ.htm http://www. Aubert S.Univ.. 1995.htm 9 . NATO. Bibliografie:     Constantinescu Ileana.com/eng/cis.6..cisstat.