You are on page 1of 6

2.

Comerţul internaţional – principala componentă a circuitului economic mondial

Interdependenţele dintre statele lumii se concretizează în numeroase fluxuri de valori materiale, băneşti şi spirituale între diferitele economii naţionale. „Ansamblul raporturilor ce se stabilesc între agenţii economici aparţinând diferitelor ţări, generate de schimburile, tranzacţiile şi transferurile cu caracter economic realizate între economiile naţionale”, formează sistemul relaţiilor economice internaţionale (Pralea, 1999, p. 9), în el incluzând relaţiile comerciale internaţionale generate de schimburile de mărfuri corporale sau necorporale, relaţiile financiar-valutare şi relaţiile de cooperare economică internaţională. Accentuarea specializării internaţionale, progresele înregistrate în domeniile transporturilor şi tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii au stimulat şi uşurat semnificativ relaţiile economice dintre ţări. În contextul acţiunii unor asemenea factori, obiectul acestor relaţii s-a diversificat, materializându-se, din punct de vedere al conţinutului, în cele mai variate forme ale schimburilor de valori materiale, băneşti sau spirituale şi de activităţi terţiare. Repetabilitatea unor astfel de schimburi, între anumiţi parteneri, din diferite ţări sau zone geografice, le-a conferit caracterul de fluxuri internaţionale, acestea fiind forma concretă de realizare a schimburilor reciproce de activităţi care depăşesc caracterul sporadic, întâmplător, în relaţiile dintre parteneri din ţări diferite. Ansamblul fluxurilor de valori materiale şi băneşti, de rezultate ale creaţiei ştiinţifico-tehnice şi ale activităţilor prestatoare de servicii, care fac obiectul schimbului reciproc de activităţi dintre agenţi aparţinând unor diferite economii naţionale, privite în strânsa lor împletire şi intercondiţionare, alcătuiesc circuitul economic mondial. (Pralea, 1999, p. 11) Comerţul internaţional constituie cea mai veche şi importantă componentă a relaţiilor economice dintre naţiuni. Mai exact, pentru multă vreme, ceea ce numim astăzi economie mondială s-a bazat doar pe comerţul între ţări. Şi în prezent, deşi conexiunile dintre ţări sunt numeroase, depăşind categoria economicului, fluxurile comerciale sunt, încă, cel mai important element prin valoarea, amploarea geografică şi varietatea structurală a tranzacţiilor. (Işan, 2004, pp. 219-220) Ideea fundamentală ce stă la baza teoriei comerţului internaţional este aceea că tranzacţiile comerciale internaţionale generează un câştig, acesta fiind şi motivul

acesta conferind specializării sens şi finalitate economică. 60). în funcţie de interesele de moment şi de contextul politic. până la circa 25%. permite realizarea economiilor de scară prin creşterea dimensiunii pieţelor şi facilitează răspândirea la nivel mondial a noilor tehnologii. Luxemburg. Thailanda. Constantinescu şi Mihăilescu. de la o medie de 15%. (Fota. Belgia. competitivitatea internaţională a produselor realizate de firmele autohtone. Dar specializarea nu reprezintă un scop în sine. Ghana. Belarus. ea materializându-se în comerţ. Bulgaria. uneori. Ungaria. chiar şi în împrejurările cele mai dificile şi mai primitive. măsurat prin ponderea comerţului exterior în PIB. acestora adăugându-li-se ţările exportatoare de petrol. 55-60% din producţia mondială şi să deruleze 65-70% din comerţul internaţional (Ilie. Pe măsură ce interdependenţele dintre ţări au devenit tot mai accentuate. p. 1999. considerabile. comparativ cu situaţia existentă cu câteva decenii în urmă. nivelul de dezvoltare economică. 2004. gradul de deschidere spre exterior a economiilor naţionale. Singapore. într-un fel sau altul. în timp ce. ţările lumii au alternat între a aplica politici comerciale protecţioniste şi a promova liberul schimb. aducând câştiguri. Slovacia. participarea la comerţul internaţional a devenit o condiţie esenţială pentru orice economie naţională în procesul de dezvoltare economică şi socială. ele şi-au consolidat poziţia în cadrul fluxurilor comerciale internaţionale. În prezent. situaţie evidenţiată şi de datele din tabelul următor. 2005. p. Deşi ponderea economiilor avansate în producţia mondială a scăzut. 65) Putem observa că exporturile deţin peste 50% din producţia naţională în ţări cum sunt: Olanda. Lituania. Malta. 2005. p.pentru care comerţul se practică. 60) În cadrul relaţiilor economice internaţionale. în general. pentru ţările în curs de dezvoltare. Perioada postbelică este marcată de supremaţia statelor dezvoltate în comerţul internaţional. 10) Comerţul promovează specializarea. (Claguer şi Rausser. Tunisia. p. (Niţă. p. 2007. ajungând să deţină. a crescut semnificativ. acestea având la bază conceptul de specializare. creşterea e de la 20% la 40%. fără îndoială. Cehia. De-a lungul timpului. 237) Un impact evident asupra mărimii şi modului de distribuire a câştigurilor din comerţul internaţional îl are. politica comercială a unui stat. 1992. (Ghose. Irlanda. în prezent. Vietnam. economic şi social. . importanţa acestora fiind într-o continuă creştere. Elveţia. Malaysia. strategiile de afaceri ale acestora etc. (Burnete. Taiwan. care a dobândit noi valenţe în societatea modernă. p. un loc central îl ocupă schimburile comerciale internaţionale. 39) Participarea statelor lumii la comerţul internaţional este direct proporţională cu potenţialul economic.

80 6.39 24.30 5. recesiunea economică prelungită şi slaba relansare economică (Niţă.70 7.88 2. chiar dacă ponderea deţinută este una în scădere.40 3. după cum urmează: Tabel 2.10 4. expansiunea externă a unor ţări în curs de dezvoltare.30 8.00 7. Orientarea geografică a fluxurilor comerciale internaţionale oferă o imagine sugestivă asupra modului în care cele trei categorii principale de state participă la comerţul internaţional.40 2004 63.18 3. 1980-2010 (%) Categoria de ţări Ţări capitaliste dezvoltate Ţări în curs de dezvoltare Ţări socialiste şi în tranziţie 1980 66.90 5.90 4.36 36.71 2.46 4.59 2009 56.20 3. poziție determinată de fenomenele negative care au afectat aceste economii.20 4. Ponderea principalelor ţări capitaliste în comerţul mondial între 1985-2008 Ţara SUA Germania Japonia Anglia Franţa Canada Italia Olanda Belgia-Luxemburg Total 1985 14. p. 2005.90 56.20 3.Tabel 2.20 1990 72.30 3.50 5.07 Sursa: UNCTAD.60 7.80 3.76 2007 58. structura economiei şi. . Constantinescu şi Mihăilescu.83 2010 54. în principal.70 7.46 2006 58.10 Sursa: UNCTAD.70 3.70 4.34 29.82 37.50 8.78 3.90 4.50 1995 13. Handbook of Statistics 2009.39 37.40 39. deşi într-o uşoară scădere.78 4. care a avantajat categoria de ţări în curs de dezvoltare bogate în această resursă.70 3.07 2005 60.40 39.00 3.10 3.10 3.93 27. În întreaga perioadă postbelică.93 2008 56.80 4.82 3.20 10.20 2. de exemplu.11 33.41 1995 69.10 2000 16.70 4. de mai buna ancorare a acestora în ceea ce numim diviziunea mondială a muncii.42 3.15 41.40 59.00 6.80 57. al aşa-numiţilor tigri asiatici) şi creşterea preţului mondial al petrolului. recent industrializate (cum e cazul.90 1990 13.40 2. 47). implicit.20 5.30 3.72 31.70 5.00 3. Poziţia fruntaşă a statelor dezvoltate în această ierarhie este determinată.2.40 6. Participarea la exporturile mondiale a celor trei grupe de ţări. ponderea deţinută de acestea fiind cea mai mare. ţările capitaliste dezvoltate au derulat cea mai mare a schimburilor comerciale internaţionale.80 9.20 4.00 55.70 3. structura comerţului lor exterior permiţându-le să domine comerţul mondial.1.70 4.40 2008 15.10 54.35 2000 65.20 8. aceasta fiind influenţată decisiv de progresele tehnico-ştiinţifice. Handbook of Statistics 2011.02 4.68 3.

30 4.00 1985 47. China.00 1.40 3. Handbook of Statistics 2009. a ponderii pe care o deţine fiecare continent în totalul schimburilor comerciale internaţionale.40 1. În prezent. dependent de cel de tranziţie la o economie de piaţă.00 5.70 3.90 19. contribuţiei ţărilor exportatoare de petrol.00 2008 43.10 1.00 1995 47.Ţările în curs de dezvoltare au înregistrat o creştere a ponderii deţinute în comerţul mondial. datorită. în principal.20 100. includerii Chinei în această categorie. participarea lor la comerţul mondial era total nesatisfăcătoare comparativ cu ponderea de circa 30% deţinută în producţia mondială. Europa a deţinut primul loc în comerţul internaţional. Procesul de revenire a fost unul lent. inclusiv din punctul de vedere al participării la schimburile comerciale internaţionale. ţările foste socialiste şi în tranziţie deţin ponderi tot mai mari în schimburile comerciale internaţionale.20 1. Schimburile comerciale cu produse aflate în diverse stadii de prelucrare deţin un rol semnificativ în expansiunea comerţului în Estul şi Vestul Europei. statele din America Latină şi Asia de Sud și Est prezintă o pondere tot mai mare a produselor intensive în tehnologie şi forţă de muncă înalt calificată.10 2.90 16. Totodată.00 31.30 2. a celor nou industrializate din Asia. (Gondor şi Cătană.60 15. 1980-2011 (%) Continent Europa America de Nord America latină Asia Africa Oceania Total 1980 50. Repartizarea pe continente a comerţului mondial. aceasta fiind datorată.90 1.20 18. După 1990. 2004. exporturile.00 2011 45.00 1990 50. pentru ultimele decenii. mai .3. inclusiv în perioada postbelică. desfiinţarea CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc) şi procesul amplu de restructurare şi reformă economică au făcut ca producătorii din aceste ţări să piardă o serie de pieţe tradiţionale şi să îşi reducă.30 100. integrarea europeană a unora dintre aceste economii generând un impact pozitiv semnificativ. Rusia.60 15.00 23.80 4.40 5.00 17.70 1.10 19. Fragmentarea geografică a proceselor productive este un proces important şi evolutiv. Pentru o perioadă îndelungată.00 1.70 25.00 4.80 26. India. 12) Cu doar circa două decenii în urmă. mai ales că. exporturile majorităţii ţărilor în curs de dezvoltare erau dominate de produse care încorporau multe resurse naturale şi forţă de muncă necalificată. mai ales.40 3.90 1. în consecinţă.50 29. Tabel 2.00 Sursa: UNCTAD. Este semnificativă prezentarea evoluţiei în timp.00 4.50 100. ţărilor membre ale Uniunii Europene şi.60 100.50 100. dezvoltării economice a ţărilor BRICS (Brazilia. Africa de Sud) etc. înainte de 1990.00 24.00 2000 42. World Trade Report 2012.60 5.00 3.20 100. p.80 28.40 100.

această ipoteză. Criticii globalizării susţin fervent că procesul în sine. în general. Taiwan. prezintă toate premisele atingerii unor niveluri înalte de creştere economică. Importanţa Asiei în comerţul internaţional a fost una crescătoare în ultimele decenii. (Eberstadt. care. Malaysia etc. componentă esenţială a procesului de globalizare. în următoarele decenii. pe seama statelor membre AELS şi fostelor ţări socialiste. poluarea mediului înconjurător. 2008. 65) America Latină şi Africa au înregistrat reduceri semnificative ale ponderii deţinute în comerţul mondial. Thailanda. 2004) America de Nord nu prezintă evoluţii spectaculoase în ceea ce priveşte participarea la comerţul mondial.). comerţul mondial.puţin. Există o opinie larg răspândită. migraţia ilegală a forţei de muncă. nerespectarea drepturilor de proprietate intelectuală. dar şi pentru unele categorii sociale din ţările dezvoltate. a ţărilor exportatoare de petrol. fără precedent în istorie. de încercări de a impune reglementări internaţionale restrictive. cum e cazul practicilor anticoncurenţiale. a Chinei şi Indiei. În prezent. deşi se află în urma Chinei în ceea ce priveşte PIB. p. însă. 23). bazat pe legile pieţei libere. ci şi despre „gazele americane sau europene” (Miron. care va face ca economiile vest-europene să trebuiască să găsească. . O problemă pe care numeroşi specialişti o subliniază este legată de procesul de îmbătrânire a populaţiei. nefiind orientat doar de evoluţiile pieţei libere. întregind imaginea unei dezvoltări inegale a participării continentelor lumii la comerţul internaţional. Singapore. Deşi Europa a înregistrat unele dintre cele mai mari ritmuri de creştere a comerţului internaţional din perioada postbelică. Astăzi nu se mai vorbeşte numai despre „tigri” sau „dragoni” asiatici. Realitatea contrazice. cu o corecţie semnificativă în ultimii ani din cauza crizei economice şi financiare globale. (Dungaciu. indiferent de nivelul lor de dezvoltare economică. cer consolidarea sistemului comercial internaţional şi iniţierea de negocieri pe tema unor probleme sensibile. mai mult sau mai puţin subtile. mai ales datorită implicării tot mai active a Japoniei pe pieţele internaţionale. Tot mai multe ţări adoptă principiile economiei de piaţă şi promovează liberul schimb. a celor nou industrializate (Coreea de Sud. aduce dezavantaje nete pentru ţările în curs de dezvoltare.. situaţie similară celei prezente în cazul producţiei materiale. ponderea acestui continent în totalul schimburilor comerciale a început să scadă destul de mult în ultimele decenii. p. ci fiind presărat de politici protecţioniste. investiţiile străine directe etc. spiritul de competiţie cuprinde toate statele lumii. 2003b. soluţionarea diferendelor comerciale etc. ponderea ei reprezentând circa 20%. mai multe milioane de muncitori pentru a umple golurile lăsate de cei pensionaţi. Hong-Kong. conform căreia lumea modernă se află într-un proces de globalizare.

. Politici comerciale. Miron. Dungaciu. 2005. Iaşi: Editura Fundaţiei Academice Gheorghe Zane. Piteşti: Editura Independenţa economică. Iaşi: Editura Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi.. Maha.. şi Bălţătescu. Four surprises in global demography.. 1992. S. C. 5 (5). Comerţ internaţional şi relaţii economice internaţionale. Ilie. Bucureşti: Editura ASE Bucureşti. Bucureşti: Editura Sylvi. modele. Pralea. Editura Economică. Bucureşti: Editura Cartier istoric. Comerţ internaţional şi politici comerciale internaţionale. Politici şi reglementări în comerţul internaţional. 2004. C.org/ww/0505.fpri.. S. şi Cătană.eberstadt.. Târgu Mureş: Editura Universităţii Petru Maior. G. 1999. Bucureşti. Işan.C.. politici.demography. 2004. N. Burnete.. Watch on the West. Comerţ internaţional.. G. Available at: http://www. V. Lumea în 2020.. 2003b.BIBLIOGRAFIE Burnete. 2004.. Comerţul internaţional contemporan. 2007. Eberstadt. Comerţ internaţional – teorii.G. M. D. Bucureşti: Editura Luceafărul. D. S.200407. Fota.. Constantinescu.. Niţă. Gondor. 2008. 1999.. Claguer. S. S. A Newsletter of FPRI’s Center for the Study of America and the West.html.. 2007. Blackwell Publisher. Tranzacţii comerciale internaţionale. 2005. şi Mihăilescu. 2003a.. Miron. D. Elemente de economia şi politica comerţului internaţional. L. Teoria comerţului internaţional. S. Iaşi: Editura Sedcom Libris. . 2006. I. M. şi Rausser. The Emergence of Market Economies in Eastern Europe. Pralea. D. Comerţ internaţional şi politici comerciale. Craiova: Editura Sitech. Bucureşti: Editura ASE.