You are on page 1of 33

PoveStea lui Harap-Alb

Ion Creanga (1877) ilustratii: Adrian Barbu

A

mu cica era odata într-o tara un crai, care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea

un frate mai mare, care era împarat într-o alta tara, mai departata. Si împaratul, fratele craiului, se numea Verde-împarat; si împaratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Multi ani trecura la mijloc de când acesti frati nu mai avura prilej a se întâlni amândoi. Iara verii, adica feciorii craiului si fetele împaratului, nu se vazuse niciodata de când erau ei. Si asa veni împrejurarea de nici împaratul Verde nu cunostea nepotii sai, nici craiul nepoatele sale: pentru ca tara în care împaratea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pamântului, si craia istuilalt la o alta margine. Si apoi, pe vremile acelea, mai toate tarile erau bântuite de razboaie grozave, drumurile pe ape si pe uscat erau putin cunoscute si foarte încurcate si de aceea nu se putea calatori asa de usor si fara primejdii ca în ziua de astazi. Si cine apuca a se duce pe atunci într-o parte a lumii adeseori dus ramânea pâna la moarte. Dar ia sa nu ne departam cu vorba si sa încep a depana firul povestii.

A

mu cica împaratul acela, aproape de batrânete, cazând la zacare, a scris catre

fratine-sau craiului, sa-i trimita grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoti, ca sa-l lase împarat în locul sau dupa moartea sa. Craiul, primind cartea, îndata chema tustrei feciorii înaintea sa si le zise: — Iaca ce-mi scrie frate-meu si mosul vostru. Care dintre voi se simte destoinic a împarati peste o tara asa de mare si bogata, ca aceea, are voie din partea mea sa se duca, ca sa împlineasca vointa cea mai de pe urma a mosului vostru. Atunci feciorul cel mai mare ia îndrazneala si zice : — Tata, eu cred ca mie mi se cuvine aceasta cinste, pentru ca sunt cel mai mare dintre frati; de aceea te rog sa-mi dai bani de cheltuiala, straie de primeneala, arme si cal de calarie, ca sa si pornesc, fara zabava. — Bine, dragul tatei, daca te bizuiesti ca-i putea razbate pâna acolo si crezi ca esti în stare a cârmui si pe altii, alege-ti un cal din herghelie, care-i vrea tu, ia-ti bani cât ti-or trebui, haine care ti-or placea, arme care-i crede ca-ti vin la socoteala si mergi cu bine, fatul meu. Atunci feciorul craiului îsi ia cele trebuitoare, saruta mâna tatâne-sau, primind carte de la dânsul catre împaratul, zice ramas bun fratilor sai si apoi încaleca si porneste cu bucurie spre împaratie. Craiul însa, vrând sa-l ispiteasca, tace molcum si, pe înserate, se îmbraca pe ascuns într-o piele de urs, apoi încaleca pe cal, iese înaintea fecioru-sau pe alta cale si se baga sub un pod.

Si când sa treaca fiu-sau pe acolo, numai iaca la capatul podului îl si întâmpina un urs mornaind. Atunci calul fiului de crai începe a sari în doua picioare, foraind, si cât pe ce sa izbeasca pe stapânu-sau. Si fiul craiului, nemaiputând struni calul si neîndraznind a mai merge înainte, se întoarna rusinat înapoi la tatu-sau. Pâna sa ajunga el, craiul pe de alta parte si ajunsese acasa, daduse drumul calului, îndosise pielea cea de urs si astepta acum sa vina fecioru-sau. Si numai iaca îl si vede venind repede, dar nu asa dupa cum se dusese. — Da’ ce-ai uitat, dragul tatei, de te-ai întors înapoi? zise craiul cu mirare. Aista nu-i semn bun, dupa cât stiu eu. — De uitat, n-am uitat nimica, tata, dar ia, prin dreptul unui pod, mi-a iesit înainte un urs grozav, care m-a vârât în toti sparietii. Si cu mare ce scapând din labele lui, am gasit cu cale sa ma întorc la d-ta acasa decât sa fiu prada fiarelor salbatice. Si de-acum înainte, duca-se, din partea mea, cine stie, ca mie unuia nu-mi trebuie nici împaratie, nici nimica; doar n-am a trai cât lumea, ca sa mostenesc pamântul. — Despre aceasta bine ai chitit-o, dragul tatei. Se vede lucru ca nici tu nu esti de împarat, nici împaratia pentru tine; si decât sa încurci numai asa lumea, mai bine sa sezi departe, cum zici, caci, mila Domnului: “Lac de-ar fi, broaste sunt destule”. Numai as vrea sa stiu, cum ramâne cu mosu-tau. Asa-i ca ne-am încurcat în slabaciune? — Tata, zise atunci feciorul cel mijlociu, sa ma duc eu, daca vrei. — Ai toata voia de la mine, fatul meu, dar mare lucru sa fie de nu ti s-or taia si tie cararile. Mai stii pacatul, poate sa-ti iasa înainte vreun iepure, ceva… si popâc! m-oi trezi cu tine acasa, ca si cu frate-tau, s-apoi atunci rusinea ta n-a fi proasta. Dar da, cearca si tu, sa vezi cum ti-a sluji norocul. Vorba ceea: “Fiecare pentru sine, croitor de pâine”. De-i izbuti, bine-de-bine, iara de nu, au mai patit si alti voinici ca tine… Atunci feciorul cel mijlociu, pregatindu-si cele trebuitoare si primind si el carte din mâna tatasau catre împaratul, îsi ia ziua buna de la frati, si a doua zi porneste si el. Si merge, si merge, pâna se înnopteaza bine. Si când prin dreptul podului, numai iaca si ursul: mor! mor! mor! Calul fiului de crai începe atunci a forai, a sari în doua picioare si a da înapoi. Si fiul craiului, vazând ca nu-i lucru de saga, se lasa si el de împaratie si, cu rusinea lui, se întoarce înapoi la tata-sau acasa. Craiul, cum îl vede, zice: — Ei, dragul tatei, asa-i ca s-a împlinit vorba ceea: “Apara-ma de gaini, ca de câini nu ma tem”. — Ce fel de vorba-i asta, tata?! zise fiu-sau rusinat; la d-ta ursii se cheama gaini? Ba, ia acum cred eu fratine-meu, ca asa urs ostirea întreaga este în stare sa o zdrumice… Înca ma mir cum am scapat cu viata; lehamite si de împaratie si de tot, ca doar, slava Domnului, am ce mânca la casa d-tale. — Ce mânca vad eu bine ca ai, despre asta nu e vorba, fatul meu, zise craiul posomorât, dar ia spuneti-mi: rusinea unde o puneti? Din trei feciori câti are tata, nici unul sa nu fie bun de nimica?! Apoi, drept sa va spun, ca atunci degeaba mai stricati mâncarea, dragii mei… Sa umblati numai asa, frunza frasinelului, toata viata voastra si sa va laudati ca sunteti feciori de crai, asta nu miroase a nas de om… Cum vad eu, frate-meu se poate culca pe o ureche din partea voastra; la sfântul Asteapta s-a împlini dorinta lui. Halal de nepoti ce are! Vorba ceea: La placinte, înainte Si la razboi, înapoi. Fiul craiului cel mai mic, facându-se atunci ros cum îi gotca, iese afara în gradina si începe a plânge în inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului de apasatoarele cuvinte ale parintelui sau. Si cum sta el pe gânduri si nu se dumerea ce sa faca pentru a scapa de rusine, numai iaca se trezeste dinaintea lui cu o baba gârbovita de batrânete, care umbla dupa milostenie. — Da’ ce stai asa pe gânduri, luminate craisor? zise baba; alunga mâhnirea din inima ta, caci norocul îti râde din toate partile si nu ai de ce fi suparat. Ia, mai bine miluieste baba cu ceva.

— Ia lasa-ma-ncolo, matusa, nu ma supara, zise fiul craiului; acum am altele la capul meu. — Fecior de crai, vedea-te-as împarat! Spune babei ce te chinuieste; ca, de unde stii, poate sati ajute si ea ceva. — Matusa, stii ce? Una-i una si doua-s mai multe; lasa-ma-n pace, ca nu-mi vad lumea înaintea ochilor de necaz. — Luminate craisor, sa nu banuiesti, dar nu te iuti asa de tare, ca nu stii de unde-ti poate veni ajutor. — Ce vorbesti în dodii, matusa? Tocmai de la una ca d-ta ti-ai gasit sa astept eu ajutor? — Poate ti-i desant de una ca aceasta? zise baba. Hei, luminate craisor! Cel-de-sus varsa darul sau peste cei neputinciosi; se vede ca asa place sfintiei-sale. Nu cauta ca ma vezi gârbova si stremturoasa, dar, prin puterea ce-mi este data, stiu dinainte ceea ce au de gând sa izvodeasca puternicii pamântului si adeseori râd cu hohot de nepriceperea si slabiciunea lor. Asa-i ca nu-ti vine a crede, dar sa te fereasca Dumnezeu de ispita! Caci multe au mai vazut ochii mei de-atâta amar de veacuri câte port pe umerii acestia. Of! craisorule! crede-ma, ca sa aibi tu puterea mea, ai vântura tarile si marile, pamântul l-ai da de-a dura, lumea aceasta ai purta-o, uite asa, pe degete, si toate ar fi dupa gândul tau. Dar uite ce vorbeste gârbova si neputincioasa! Iarta-ma, Doamne, ca nu stiu ce mi-a iesit din gura! Luminate craisor, miluieste baba cu ceva! Fiul craiului, fermecat de vorbele babei, scoate atunci un ban si zice: — Tine, matusa, de la mine putin si de la Dumnezeu mult. — De unde dai, milostivul Dumnezeu sa-ti dea, zise baba, si mult sa te înzileasca, luminate craisor, ca mare norocire te asteapta. Putin mai este, si ai sa ajungi împarat, care n-a mai stat altul pe fata pamântului asa de iubit, de slavit si de puternic. Acum, luminate craisor, ca sa vezi cât poate sa-ti ajute milostenia, stai linistit, uita-te drept în ochii mei si asculta cu luareaminte ce ti-oi spune: du-te la tata-tau si cere sa-ti dea calul, armele si hainele cu care a fost el mire, si atunci ai sa te poti duce unde n-au putut merge fratii tai; pentru ca tie a fost scris de sus sa-ti fie data aceasta cinste. Tatu-tau s-a împotrivi si n-a vrea sa te lase, dar tu staruieste pe lânga dânsul cu rugaminte, ca ai sa-l îndupleci. Hainele despre care ti-am vorbit sunt vechi si ponosite, si armele ruginite, iara calul ai sa-l poti alege punând în mijlocul hergheliei o tavà plina cu jaratic, si care dintre cai a veni la jaratic sa manânce, acela are sa te duca la împaratie si are sa te scape din multe primejdii. Tine minte ce-ti spun eu, ca poate sa ne mai întâlnim la vrun capat de lume: caci deal cu deal se ajunge, dar înca om cu om! Si pe când vorbea baba aceste, o vede învaluita într-un hobot alb, ridicându-se în vazduh, apoi înaltându-se tot mai sus, si dupa aceea n-o mai zari defel. Atunci o înfiorare cuprinde pe fiul craiului, ramânând uimit de spaima si mirare, dar pe urma, venindu-i inima la loc si plin de încredere în sine ca va izbuti la ceea ce gândea, se înfatisaza înaintea tata-sau, zicând: — Da-mi voie ca sa ma duc si eu pe urma fratilor mei, nu de alta, dar ca sa-mi încerc norocul. Si ori oi putea izbuti, ori nu, dar îti fagaduiesc dinainte ca, odata pornit din casa d-tale, înapoi nu m-oi mai întoarce, sa stiu bine ca m-oi întâlni si cu moartea în cale. — Lucru negândit, dragul tatei, sa aud asa vorbe tocmai din gura ta, zise craiul. Fratii tai au dovedit ca nu au inima într-însii, si din partea lor mi-am luat toata nadejdea. Doar tu sa fii mai viteaz, dar parca tot nu-mi vine a crede. Însa, daca vrei si vrei numaidecât sa te duci, eu nu te opresc, dar mi-i nu cumva sa te întâlnesti cu scârba în drum si sa dai si tu cinstea pe rusine, c-apoi atunci curat îti spun ca nu mai ai ce cauta la casa mea. — Apoi da, tata, omul e dator sa se încerce. Am sa pornesc si eu într-un noroc si cum a da Dumnezeu! Numai, te rog, da-mi calul, armele si hainele cu care ai fost d-ta mire, ca sa ma pot duce. Craiul, auzind aceasta, parca nu i-a prea venit la socoteala si, încretind din sprâncene, a zis: — Hei, hei! dragul tatei, cu vorba aceasta mi-ai adus aminte de cântecul cela:

dragul tatei. grebanos. acela înca-i unul… Ori vorba ceea: Pesemne umbli dupa cai morti sa le iei potcoavele. nu cumva a veni alt cal sa manânce jaratic. sfarogite si vechi ca pamântul. de unde-a fi. dat sa-ti fie. si numai iaca slabatura cea de cal iar se repede si apuca o gura de jaratic. dupuros si slab. vai de steaua ta are sa fie! Apoi începe a purta caii încolo si încoace. daca nare fiinta pe lume. — Din partea mea. cât ce poate. Si atunci. de-i numarai coastele. tata. — Despre aceasta nu ma plâng eu. si apoi iar începe a purta caii de colo pâna colo. un palos si un buzdugan. toate colbaite. tot gloaba cea de cal vine si începe a mânca la jaratic. se duce cu dânsa la herghelie si o pune jos între cai. dar mi-i de-a mirarea de unde ai sa-l iei. numai vreau sa stiu daca mi-l dai ori ba. cal batrân. toate pline de rugina. aceasta ma priveste pe mine. un frâu. si se apuca de le grijeste bine si le pune deoparte. atâta cer si eu de la d-ta. de n-a mai ramas.Voinic tânar. Pe urma umple o tava cu jaratic. Fiul craiului îi si trage atunci cu frâul în cap. un bici si o sa. sa vada. daca l-oi gasi. Fiul craiului îi mai trage si atunci un frâu în cap. si a treia oara. zicând: — Ghijoaga urâcioasa ce esti! din toti caii. odata se suie în pod si coboara de-acolo un capastru. tocmai tu te-ai gasit sa manânci jaratic? De te-a împinge pacatul sa mai vii o data. Si numai iaca. ori c-a fi traind calul. ori ca n-a fi traind. Apoi mai scoate dintr-un gherghiriu niste straie foarte vechi. bine ca mi l-ai dat. niste sageti. de unde n-a fi. . al meu sa fie. si venind de-a dreptul la tava. apuca o gura de jaratic. un arc. Acum. — Tata. Si atunci. Greu se-ngaduie la drum! D-apoi calul meu de pe atunci cine mai stie unde i-or fi putrezind ciolanele! Ca doar nu era sa traiasca un veac de om! Cine ti-a vârât în cap si una ca aceasta. numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o rapciuga de cal.

Si unde nu mai zboara si a treia oara pâna la soare si. punându-i zabala în gura. încaleca. mânios. sa-l ia. sa nu-l ia. punându-i frâul în cap. si atunci calul odata zboara cu dânsul pâna la nouri si apoi se lasa în jos ca o sageata. Dupa aceea mai zboara înca o data pâna la luna si iar se lasa în jos mai iute decât fulgerul. Si cum sta el în cumpene. zice: — Sui pe mine. apoi îl prinde în capastru si. când se lasa jos. ori sa-i dau drumul? Ma tem ca m-oi face de râs. uitându-se tinta în ochii fiului de crai. si îndata ramâne cu parul lins-prelins si tânar ca un tretin. mai bine pedestru”. Si apoi. întreaba: — Ei. Decât cu asa cal. luna cu mâna si prin nouri sa cauti cununa? . calul se si scutura de trei ori.Atunci fiul craiului. stapâne. stapâne. iar cât ce poate. îi mai trage un frâu. si tine-te bine! Fiul craiului. de nu era alt mânzoc mai frumos în toata herghelia. cum ti se pare? Gândit-ai vrodata ca ai sa ajungi: soarele cu picioarele. zice în gândul sau: “Sa-l iau.

dragii mei. si tata-sau. Vorba ceea: una pentru alta. mai arata-se o data tânar. si nu s-alege nimica de mine. — Ia. si poate mai încolo sa ai nevoie de unul ca mine. cât pe jos. voinice! zise craiul. si calul. dar acum deodata ma las în voia întâmplarii. asta-i stiuta. îti spun. si zice cu glas subtiratic si necunoscut: — Buna calea. rogu-te. Dumnezeu sa ne tie. nu cumva sa-ti iasa vro dihanie ceva înainte si sa-ti scurteze cararile. Atunci fiul craiului descaleca. dar fiindca a venit vorba de-asa. Numai sa-mi spui dinainte cum sa te duc: ca vântul ori ca gândul? — De mi-i duce ca gândul. si încaltea nu mi-ar fi ciuda. drumetule. Calul atunci da navala asupra ursului. sa ma prapadesti. nu mai stiam unde ma gasesc si cât pe ce erai sa ma prapadesti. când n-as vra sa ma dau la treaba. caci cu munca m-am trezit. Dar asa. si apoi. pentru ca tot de stapâni calici mi-am avut parte. cum ti-i cautatura. Si merg ei o zi. scuturându-se. numai iaca ce Spânul iar îi iese înainte. Si. iara de-ai facut-o din capul tau. încalecând. M-oi duce si eu cât calare. Dar aista cal ti l-ai ales?… — Apoi da. si de batrân si de tânar. dar sa te feresti de omul ros. si merge. zise fiul craiului. poate sa n-am. si de slab si de puternic. calul. îi mai saruta de câteva ori pe amândoi si le zice: — Mergeti în pace. te-a mai sfatui si el ce ai sa faci. dezmierdând calul. tu mi-i prapadi. porneste. bun tovaras ti-ai ales. Si vorba ceea: La calic . la toata întâmplarea. s-o dea Dumnezeu oricui. ca eu sunt. si de-acum înainte sunt gata sa te întovarasesc oriunde mi-i porunci. zise Spânul oftând… Numai ce folos? Omul bun n-are noroc. bine ti-a priit. de-aceea ma fac iar cum m-ai vazut în herghelie. Fiul craiului. la o strâmtoare. zise fiul craiului. înainte mult mai este. bun cap ai avut. pâna ce de la o vreme le intra calea în codru si atunci numai iaca ce le iese înainte un om spân si zice cu îndrazneala fiului de crai: — Bun întâlnisul. Si zicând aceste. cam cu jumatate de gura. am de trecut prin multe locuri si nu vreau sa ma ia oamenii la ochi. sa nu-ti fie cu suparare. pune tarnita pe cal. — Bun sosit la noi. dând pinteni calului. apoi face o saritura înapoi si una înainte si se cam mai duc la împaratie. pâna se înnopteaza bine. drumetule! — Buna sa-ti fie inima. ca ti-a prinde bine vreodata. caci sunt foarte sugubeti. îsi ia merinde si bani de ajuns. cum oi putea. muncesc. Apoi. muncesc. Apoi saruta mâna tata-sau. cum îi placea craiului. Si merge el. când mi-ai dat cu frâul în cap. stapâne. asa am ametit si eu. tu mi-i folosi. cum a dat târgul si norocul. si merg patruzeci si noua.— Cum sa mi se para. Eu cunosc bine pe-aici. Cât despre inima mea. si. zice ramas bun fratilor sai si a treia zi catre seara porneste si el. numai iaca ce aude glas de om zicând: — Dragul tatei. Si. zise fiul craiului. calutul meu. Numai tine minte sfatul ce-ti dau: în calatoria ta ai sa ai trebuinta si de rai. ca din cruda copilarie slujesc prin straini. ca de multe primejdii m-a scapat si pe mine în tineretile mele! Na-ti acum si pielea asta de urs. si fiul craiului. Acum cred ca ma cunosti si de urât si de frumos. îl saruta si-i zice: — Fatul meu. nu da. Dumnezeu stie când ne-om mai vedea!… Fiul craiului atunci încaleca. m-ai bagat în toate grozile mortii. cât îi putea. Acum sui pe mine fara grija si hai sa te duc unde vrei. iaca si ei la crai în ograda au sosit. îl netezeste pe coama si zice: — Hai. tovarasul tau. De-acum înainte. tata. stapâne. prin dreptul podului. uitându-se tinta în ochii Spânului. cuprinzându-l în brate. cuprins de ameteala. si de buni. mergând din pasul calului. iar de mi-i duce ca vântul. caci. anina armele la oblânc. Mai merge el înainte prin codru cât merge. ca cuvântul din poveste. Mergi de-acum tot înainte. voinice! Nu ai trebuinta de sluga la drum? Prin locurile iestea e cam greu de calatorit singur. — Bine. numai iaca îi iese si lui ursul înainte. ca la un frate. prefacut în alte straie. de te-a învatat cineva. schimburi în desagi si o plosca plina cu apa. ridicând buzduganul sa dea. iara mai ales de cel spân. mornaind înfricosat. calutul meu! Atunci calul zboara lin ca vântul. dragul meu tovaras? Ia. primind carte de la dânsul catre împaratul. sa n-ai de-a face cu dânsii. merg doua. si cu asta am vrut sa-mi rastorc cele trei lovituri. ca tu esti vrednic de împarat. — Poate sa am. stapâne. si când vântul a aburit.

în înfundatura ceea. si. Si tot horhaind el când pe o carare. caci asa sunt eu în felul meu. sa nu-ti cada greu singur. ca sa-ti fie mâna de ajutor la drum? Locurile aiestea sunt sugubete. Daca ti-i vorba de-asa. Spânul se preface ca-i e sete si cere plosca cu apa de la stapânu-sau. Spânule. de unde stii cum vine întâmplarea. daca ti-a fi cu placere. zise fiul craiului cu mâna pe buzdugan. Spânule. acus avem sa dam peste o fântâna cu apa dulce si rece ca gheata. daca zici ca stii bine locurile pe aici. Chiar si eu m-as tocmi la d-ta. ca pe-aici sunt numai oameni spâni. de ce te apuci? Nu vezi ca pe aici e mare lipsa de apa? Si pe arsita asta o sa ne uscam de sete. De ce te scumpesti pentru nimica toata si nu-ti iei o sluga vrednica. din doua vorbe. Ia. hei! calatorule. Si cârnind . cum oi putea. De ce mergi înainte. Si mergând el tot înainte prin codri întunecosi. de-abia am scapat de dânsul. voinice? Cum te vad. prefacându-si glasul. Când as da odata peste un stapân cum gândesc eu. când am pornit de-acasa. ca sa avem la drum. Hai. si varsa toata apa dintr-însa. — Acum deodata înca tot nu. nu va îngrijiti. bucuros teas tocmi. Dar. când pe un drum parasit. numai iaca ce iar îi iese Spânul înainte. otarându-se. din partea apei. Fiul craiului i-o da. — Asa ar trebui sa urmez. Si când ai avea încaltea un cal bun. nu stiu cum sa fac. nici tu nimica. Îmi pare rau ca n-am luat macar spânul cel de-al doilea cu mine. când este la adicalea. stapâne! Apa era bâhlita si ne-am fi putut bolnavi. fiul craiului îl tocmeste si dupa aceea pornesc împreuna sa iasa la drum. Acolo vom poposi putin. rau drum ai apucat! Se vede ca esti strain si nu cunosti locurile pe aici. m-oi mai sluji si eu singur. mort-copt. saruti si albastri! Asa si d-ta: multumeste lui Dumnezeu ca m-ai gasit si tocmeste-ma. caci mai încolo nu prea sunt fântâni. parca a pierit samânta omeneasca de pe fata pamântului. mi se pare ca i-om duce dorul. începe a caina pe fiul craiului. mai deunazi. nici în mîneca. Ai avut mare noroc de mine. cât ma vezi de voinic. de n-ai apucat a coborî priporul ista. cum o pune la gura. Din copilaria mea sunt deprins a asculta de tata si. daca ai de dus înainte. zise fiul craiului. om bun. ai sa-ti rupi ciochinele umblând si tot n-ai sa gasesti sluga cum cauti d-ta. oi clatari plosca bine s-oi umple-o cu apa proaspata. ia-ti un ajutor pe cineva. iara mai ales de cel spân. cât oi putea. zise el. ori. calic ramâi. trebuie sa te iau cu mine. porneste mai repede. fiindca mi-au mai iesit pâna acum înainte înca doi spâni. îmbracat altfel si calare pe un cal frumos. — Sa avem iertare. drace! iaca în ce încurcatura am intrat! Asta-i mai rau decât poftim la masa. ca prin urechile acului. Si mergând ei o bucata buna. si cu tine al treilea. sameni a avea seu la rarunchi. de la un loc se închide calea si încep a i se încurca cararile. stiu una si buna: sa-mi slujesc stapânul cu dreptate. si daca n-ai fi spân. te-as întreba: ca’ ce fel de zaticneala ai putea sa întâmpini din pricina asta? Pesemne n-ai auzit vorba ceea: ca de par si de coate-goale nu se plânge nimene. Daca s-a aruncat în partea mâne-sa. ca erai prapadit. zicând: — Sarmane omule. parca-mi vine nu stiu cum. Întoarcete înapoi. Doamne fereste. — Hei. sa n-am de a face cu dânsii nici în clin. nici tu târg. colo devale. încât nu se mai pricepe fiul craiului acum încotro sa apuce si pe unde sa mearga. si dând iar pinteni calului. dar ti-oi spune drept: tata mi-a dat în grija. tocmindu-te pe tine. si. un taur grozav la multi bezmetici le-a curmat zilele. însa la mare nevoie ce-i de facut? vorba ceea: Rau-i cu rau. S-apoi. pe loc o si ia. ce-i vinovat el? Tata asa a zis. Si daca-i apuca odata a te deprinde cu mine. si. n-as sti ce sa fac sa nu-l smintesc. Si când nu sunt ochi negri.slujesti. Nici tu sat. numai peste pustietati dai. Fiul craiului zice atunci suparat: — Dar bine. calea-valea. Cât despre apa buna. — Apoi da. dar e mai rau far’ de rau. dar cu smârtogul ista îti duc vergile. zise fiul craiului. Nu cumva ai trebuinta de sluga. nu mai sta la îndoiala. pe unde arata Spânul. apoi mai-mi vine a crede ca asta-i tara spânilor si n-am încotro. ca ma tem sa nu ne-apuce noaptea pe aici. ca sa ma feresc de omul ros. stiu bine ca n-am sa pot scapa usor de d-ta. Si. — Ptiu. Si eu. si Spânul.

pâna când îi muri si iar îi învia. pâna ce ajung într-o poiana si numai iaca ce dau de o fântâna cu ghizdele de stejar si cu un capac deschis în laturi. mai stând acolo în fund pe scara. zice atunci Spânul: numai cata sa fie asa. ca team sters de pe fata pamântului. apoi îl scoate din fântâna si-i da palosul sa-l sarute. dar mi-i mila de tineretile tale… Daca vrei sa mai vezi soarele cu ochii si sa mai calci pe iarba verde. zicând: — Doamne. spunemi verde în ochi. . nu altaceva! Ia vâra-te si d-ta oleaca. lasându-se în stirea lui Dumnezeu. de unde vii si încotro te duci. o racoreala ca asta mult plateste! Mai sede el acolo putin si apoi iese afara. de nu. umple întâi plosca si o pune la sold. nu care cumva sa blestesti din gura catre cineva despre ceea ce a urmat între noi. apoi se suie deasupra lui si zice cu glas rautacios: — Alelei! fecior de om viclean ce te gasesti. aproape de fata apei. sa vezi cum ai sa te racoresti. greu are sa-ti cada. si altul nu. fara sa-i trasneasca prin minte ce i se poate întâmpla. ca. Spânul atunci zâmbeste putin si. Si cum sta si el acolo de se racorea. iara de nu. pe banii si pe armele fiului de crai si le ia la sine. ca. Pe arsitele ieste. — Ei. care om nu tine la viata înainte de toate? — Bine. atâta am vrut sa aflu din gura ta. acolo îti putrezesc ciolanele! Fiul craiului ce era sa faca? Îi spune cu de-amanuntul. si atâta vreme sa ai a ma sluji. tocmai de ceea ce te-ai pazit n-ai scapat. da. zise fiul craiului. ca bine mi te-am captusit! Acum sa-mi spui tu cine esti. iara tu — sluga mea. Apoi. zice: — Ei. se potriveste Spânului si se baga în fântâna. chiar si-n foc de ti-as zice sa te arunci. de te-oi prinde cu oca mica. zicând: — De-acum înainte sa stii ca te cheama Harap-Alb. mai merg ei oleaca înainte. eu o sa fiu în locul tau nepotul împaratului. parca îmi vine sa zbor. Îti place asa sa mai traiesti. Dumnezeu sa usureze pacatele celui cu fântâna. asa are sa-ti vina de îndemâna dupa asta. Si oriunde vei merge cu mine. atunci jura-mi-te pe ascutisul palosului tau ca mi-i da ascultare si supunere întru toate. boboc în felul sau la trebi de aieste. vazându-se prins în cleste si fara nici o putere. caci. despre care mi-ai vorbit. Si. nu stii cât ma simtesc de usor. ca bun lucru a mai facut. pui de vipera ce mi-ai fost. Ei. de are sa ti se para ca esti usor cum îi pana… Fiul craiului. Atunci Spânul pune mâna pe cartea.pe o carare. ei! Spânule. da’ ce racoare-i aici! “Chima raului pe malul pâraului!” Îmi vine sa nu mai ies afara. Fântâna era adânca si nu avea nici roata. îi jura credinta si supunere întru toate. în voia cea buna. nici cumpâna. ca sa stiu ce leac trebuie sa-ti fac… Fiul craiului. bine-de-bine. ca semn de pecetluire a juramântului. cum a vrea el sa faca. coborându-se în fântâna. Spânul face tranc! capacul pe gura fântânii. de azi înainte. Chiar acum as putea sa te omor. acum sa te vad cât esti de vrednic. aista ti-i numele. ci numai o scara de coborât pâna la apa. stapâne.

vazând ca i s-au prins minciunile de bine. Bagat-ai în cap vorbele mele? — Da. Si împaratul Verde. mergând spre împaratie. ca sluga. si merg. Dar pâna atunci. si pe data îl si face cunoscut curtii si fetelor sale. ca cuvântul din poveste. Si merg ei. Cu asta a voit Spânul sa-si arate arama si sa faca pe HarapAlb ca sa-i ia si mai mult frica. li s-a facut mila de dânsul si au zis Spânului cu binisorul: . cheama la sine pe Harap-Alb si-i zice cu asprime: — Tu sa sezi la grajd nedezlipit si sa îngrijesti de calul meu ca de ochii din cap. stapâne. porneste la grajd. Si. Si cum ajung. peste noua tari si peste noua ape mari. cale lunga sa le-ajunga. zise Harap-Alb. citind cartea. fiecare pe calul sau. lasând ochii în jos.Dupa aceasta încaleca. iesind. Spânul înainte. înainte mult mai este. si într-o târzie vreme ajung la împaratie. Harap-Alb în urma. care îl primesc cu toata cinstea cuvenita unui fiu de crai si mostenitor al împaratului. ca stapân. arde de bucurie ca i-a venit nepotul. ca de-oi veni pe-acolo si n-oi gasi trebile facute dupa plac. si pornesc. Spânul se înfatisaza înaintea împaratului cu carte din partea craiului. Dumnezeu sa ne tie. vai de pielea ta are sa fie. trecând peste noua mari. na-ti o palma. Fetele împaratului întâmplându-se de fata când a lovit Spânul pe Harap-Alb. ca sa tii minte ce ti-am spus. Atunci Spânul.

ca Spânul defel nu samana în partea lor. nu faci bine ceea ce faci. trebuie s-ascult. daca-i fi auzit de dânsa. Sa ma mier ce m-a gasit. ce n-am avut. Dar nu aveau ce se face de împaratul. Daca dobitoacele n-ar fi fost înfrânate. sarmanii. cum sedea Spânul la ospat împreuna cu mosu-sau. zicând: — Ei. zice Spânul cu viclenia lui obicinuita. de-mi aduce din când în când asa. am ajuns sluga la dârloaga si acum. Atunci împaratul zice Spânului : — Nepoate. ca sa nu-i aduca suparare. s-ar fi lepadat de Spân ca de Uciga-l-crucea. ca. voind sa piarda acum pe Harap-Alb cu orice pret. mosule. unul ca dânsul. ce drege. Si din ceasul acela au început a vorbi ele înde ele. ca tare-s bune!… O haraba întreaga as fi în stare sa manânc. Pesemne inima le spunea ca Spânul nu le este var. si de aceea nu-l puteau mistui. S-odata cheama Spânul pe Harap-Alb si-i zice rastit: — Acum degraba sa te duci cum îi sti tu si sa-mi aduci salati de aceste din Gradina Ursului. dar din inima lor nu s-a sters purtarea necuviincioasa a Spânului. numai un padurar se bizuieste la treaba asta. tot în vie. pun ramasag ca are sa-mi aduca salati întocmai ca aceste. Dar nu cumva sa faci de altfel. mai mâncat-ai salati de aceste de când esti? — Ba nu. iesi repede si porneste. cu toate îndreptarile si înrudirea lui. Spânul. daca ar fi fost în banii lor. mare lucru sa fie! — Ce vorbesti. Si trebuie sa stiti ca si între oameni cea mai mare parte sunt dobitoace. nici la chip. apoi… zi ca nu-i lumea de-apoi! Sa te fereasca Dumnezeu când prinde mamaliga coaja. Asa îl urâse ele de tare acum. d-voastra înca nu stiti ce-i pe lume. daca n-am tinut seama de vorbele lui. pentru ca bunatatea nu are de-a face cu rautatea. nepoate! zise împaratul.— Vere. mosule. sluga lui. zise împaratului: — Doamne. Iara vita-de-boz. nepoate. — Te crede mosul. el stie ce face. Doamne. dar când ai sti cu ce greutate se capata! pentru ca numai în Gradina Ursului. de nu mi-a aduce sluga mea salati de aceste si din piatra seaca. si ca Harap-Alb. Si acela. cum crezi ca ar putea face aceasta slujba? Doar de ti-i greu de viata lui. si parca tot nu m-as satura. nici la bunatate. se duce în grajd si începe a-si netezi calul pe coama. zice Spânul. sunt oameni! — Hei. Daca este ca a lasat Dumnezeu sa fim mari peste altii. dragele mele vere. Hai. de demult ar fi sfâsiat pe om. Amu. se afla salati de aceste. ca bine m-a învatat! Asa-i ca. Vorba ceea: Da-mi. ca stiu eu ce poate el. de pofta. când ai sti tu în ce necaz am intrat! Sfânt sa fie rostul tatâne-meu. vrând-nevrând. — Ia las’. tot ragoz. daca ti-i voia sa faci treaba cu dânsii. si înca multe. Între toti oamenii din împaratia mea. Fetele atunci au luat alta vorba. câte putine. ca si ei. are o înfatisare mult mai placuta si seamana a fi mult mai omenos. si înca necunoscator de locurile acestea. cu verele sale si cu altii. într-una din zile. ca nu-i vreme de pierdut. câti se întâmplase. ar trebui sa avem mila de dânsii. Ei. tocmai eram sa va întreb de unde le aveti. calutul meu. Vorba ceea: Vita-de-vie. mosule. ca nici în borta soarecului nu esti scapat de mine! Harap-Alb iese mâhnit. ca mi-i capul în primejdie? . li s-au adus mai la urma în masa si niste salati foarte minunate. care trebuiesc tinuti din frâu. nu-i duce grija. si mai rar om care sa poata lua dintr-însele si sa scape cu viata.

numai iaca ce vede ca vine ursul cu o falca în cer si cu una în pamânt. pâna ce iese mai încolo. care o ai de la tata. si iar mornaieste.tau. nu-i e vremea trecuta. zice Sfânta Duminica iesind si lasându-l în pace sa se linisteasca. . încaleca si se lasa în voia calului. Si cum ajunge în gradina. încep a-i slabi puterile si. tine-te bine pe mine. odata începe a smulge la salati într-ales si leaga o sarcina mare. Si mai sta din baut. Apoi îsi arata puterile sale. cât pe ce sa n-o poata ridica în spinare. si câte-i vrea de multe. caci pe urs l-am pus eu la cale. Harap-Alb. ori cu capul de piatra. Si mai stând Sfânta Duminica oleaca în preajma fântânii.— Stapâne. de-acum înainte. dar înca om cu om? Afla acum ca eu sunt Sfânta Duminica si stiu ce nevoie te-a adus pe la mine. de la o vreme. de puteai sa tai lemne pe dânsul. mai prinzând oleaca la inima. vazându-l asa. Atunci Sfânta Duminica. Harap-Alb face cum îi zice Sfânta Duminica. Helbet! vom putea veni de hac si Spânului celuia. cum începe a bea lacom la apa si a-si linge buzele de dulceata si bunatatea ei. apoi o ia de-a curmezisul pamântului: pe deasupra codrilor. si iar începe a mornai. desteptând pe Harap-Alb chiar în miezul noptii. care fântâna era plina cu apa pâna la gura. zicând: — Stapâne. scapând cu obraz curat. si apoi fuge cât ce poate cu sarcina în spate. multumind Sfintei Duminici pentru buna gazduire si îngrijirea ce are de el. si spre mai mare mirarea lui. Si odata zboara calul cu Harap-Alb pâna la nouri. Spânul vrea sa-ti rapuna capul cu orice chip si de-aceea te-a trimis sa-i aduci salati din Gradina Ursului. peste apa marilor si dupa aceea se lasa încet. asa-i ca ai venit la vorbele mele. ne-a scapa el si din aceasta! Harap-Alb. Atunci Harap-Alb descaleca. Încaleca pe mine si hai! Stiu eu unde te-oi duce. ca sa vad ce-i de facut. Atunci sai repede înlauntru deti ia salati într-ales. Mare-i Dumnezeu si mesteru-i dracul. Harap-Alb ramâne bucuros. iaca ursul se trezeste. Harap-Alb. tot atâta-i: fii odata barbat si nu-ti face voie rea. într-o clipa se duce si. Atunci calul porneste la pas. Si cum ajunge la fântâna. daca vede reaua. Dar. si mare-i Dumnezeu. sa cutreieram pamântul. pâna ce. — Ei. moale ca matasa si verde ca buraticul. apuca pe ici tot înainte. tot înainte la Sfânta Duminica. de culege o poala de somnoroasa. si iar mai bea câte un rastimp. peste vârful muntilor.încet într-un ostrov mândru din mijlocul unei mari. ca deal cu deal se ajunge. dar i-or da ele odata pe nas… Ramâi aici în asta-noapte. de-i vedea si-i vedea ca s-a trezit si navaleste la tine. si dupa dânsul. Gavrile! Harap-Alb. îi zice: — Îmbraca-te iute în pielea cea de urs. unde vrea el sa-l duca. zise atunci calul. ca am sa zbor lin ca vântul. — Fii încredintat ca nu eu. ca sa nu-i vada nimene. Si cum iese Sfânta Duminica afara. odata si porneste desculta prin roua. i-arunca pielea cea de urs. zvârle-i pielea cea de urs si apoi fugi încoace spre mine cât îi putea. si cum îi ajunge în rascrucile drumului. mornaind înfricosat. ci puterea milosteniei si inima ta cea buna te ajuta. cuprins de ameteala. mare. pe loc cade jos si adoarme mort. înainte de pornirea lui de acasa. ai sa dai de Gradina Ursului. numai iaca îl întâmpina în pragul usii cersetoarea careia îi daduse el un ban de pomana. pe care era crescut niste muschi pletos de o podina de gros. la toata întâmplarea. ori cu piatra de cap. pe care o fierbe la un loc cu o vadra de lapte dulce si cu una de miere si apoi ia mursa aceea si iute se duce de o toarna în fântâna din Gradina Ursului. lânga o casuta singuratica. Si când sa iasa cu dânsa din gradina.

dar chiar când se uita la cineva. de la o vreme ajunge la împaratie si da salatile în mâna Spânului. n-am vazut. ca cuvântul din poveste. în Padurea Cerbului. nepoate! Ia. — D-apoi de ce mi l-a dat tata de-acasa? numai de vrednicia lui. mosule. De-aceea fuge lumea de dânsul de-si scoate ochii. nu i-as trece pe dinainte. ce mai zici? — Ce sa zic. multumind Sfintei Duminici pentru binele ce i-a facut. Mai întâi. felurite pietre scumpe. Atunci Spânul zice îngâmfat: — Ei. însa el. Dar nu se poate apropia nimene de cerb. zise Spânul. Si mergând tot cum s-a dus. dar ca aceste. La vro câteva zile dupa aceasta. nepoate? Ia. împaratul arata Spânului niste pietre scumpe. Dumnezeu sa ne tie. fie om . Împaratul si fetele sale. mult mai mari si mai frumoase decât aceste. Harap-Alb. le-a fost de-a mirarea. pe care l-a zari. îi saruta mâna. încalecând. nu mai scapa cu viata. înainte mult mai este. când as avé eu o sluga ca aceasta. de straluceste ca soarele. drept sa-ti spun. porneste spre împaratie. caci este solomonit si nici un fel de arma nu-l prinde. zicând: — Nepoate. Oare pe unde se pot gasi asa pietre? — Pe unde sa se gaseasca. ca sa-mi încurce zilele. caci altfel nu-l mai luam dupa mine. Si cerbul acela este batut tot cu pietre scumpe. mosule.Dupa aceasta. apoi îsi ia salatile si. mai vazut-ai pietre nestemate asa de mari si frumoase ca acestea de când esti? — Am vazut eu. vazând aceasta. si nu numai atâta. cica are una în frunte.

ca tocmeala-i gata. ca sa nu-i ia lumea la ochi. — Vorba sa fie. umblând pe acolo. sa nu te superi. — Doamne. Spre noianul marilor. alta si mai înfricosata. îi zice: — Dragul meu calut. Aduce piatra la mine si i-o platesc cât nu face. Din ostrovul florilor. odata si zboara cu Harap-Alb . Pe deasupra codrilor. Multi împarati si crai înadins vin sa le vada. zise calul. cu cap cu tot. la grea belea m-a vârât iar Spânul!… De-oi mai scapa si din asta cu viata. stapâne. si fiilor li se strepezesc dintii”. si calul porneste la pas. nu mai sta la gânduri. Eu pun ramasag pe ce vrei ca sluga mea are sa-mi aduca pielea cerbului aceluia. dar numaidecât sa-mi aduci pielea cerbului. zise calul.Alb. porneste iute. pâna ce iese mai încolo departe. zicând: — Tine-te zdravan. încaleca pe mine si pune-ti nadejdea în Dumnezeu. de demult i-as fi facut pe obraz. încordându-se si scuturându-se o data voiniceste. Minunea minunilor. calutul meu. Si apoi. si li-i de-a mirarea de unde le am. La craiasa zânelor. sa vada. ca iar am sa zbor: În înaltul cerului. dar lasa-l sa-si mai joace calul. stapâne. nu ne-a lasa el sa suferim îndelung. dar neavând încotro. pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte… Zi si d-ta ca ai avut sa tragi un pacat stramosesc. mosule! zise atunci Spânul. si macar fa pe dracul în patru. apoi tot mai am zile de trait. se duce iar în grajd la cal si. asa batute cu pietre scumpe. ca asemene pietre fac podoaba împaratiei mele. stiu eu nazdravanii de ale Spânului. nu se gasesc altele mai mari si mai frumoase decât aceste la nici o împaratie. Vorba ceea: “Parintii manânca agurida. nu se astâmpara nici în ruptul capului. si de-aceea s-a dus vestea despre ele în toata lumea. nepoate. ca doar nu era din butuci. netezindu-l pe coama. sau dracul mai stie ce are de-i asa de primejdios. iese mâhnit. Si cica o multime de oameni si de salbataciuni zac fara suflare în padurea lui numai din asta pricina: se vede ca este solomonit. macar ca au patit multe. c-apoi atâta ti-i leacul! Hai. nepoate. Hai. cum se gasesc.” Doar’ mare-i Cel-de-sus! S-or sfârsi ele si aceste de la o vreme… Harap-Alb atunci încaleca. zau. iara mai ales acea mare din fruntea cerbului. “Ce-i e scris omului în frunte-i e pus. cum îi sti tu. dar nu stiu ce fel de oameni fricosi aveti pe aici. întors de la tâta. Si zicând aceste. nu l-or putea gabui cumva? Si care dintre ei are îndrazneala mare si noroc si mai mare. cu cap cu tot. la cât mi-a sta norocul! — Nu-i nimica. gaseste din întâmplare câte o piatra de aceste. zise Harap. Nu te teme. Cum vrei. Dar nu stiu. Poate ai primit porunca sa jupesti piatra morii si sa duci pielea la împaratie… — Ba nu. pe loc ramâne moarta. Si doar te-a împinge pacatul sa clintesti vreo piatra din locul sau. tot cearca prin padurea lui. iara-si arata puterile. Dar cu toate aceste. Ce gândesti? Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume câteodata.sau orice dihanie a fi. trebuie sa stii. S-odata cheama Spânul pe Harap-Alb si-i zice: — Du-te în Padurea Cerbului. si sa fi vrut. Vazduhul pamântului. când se scutura el la sapte ani o data. Prin ceata magurilor. si apoi aceluia om nu-i trebuie alta negustorie mai buna. Si afla. ca unii oameni îs mai al dracului decât dracul. ca mare-i puterea Lui. ba înca sunt bucuros ca o pot capata. picata de pe cerb. asa împodobit cum este. stapâne. sau orice-i face. Capul de-ar fi sanatos. Peste vârful muntilor. ca belelele curg gârla. ca nu-i vreme de pierdut! Harap-Alb vede el bine unde merge treaba.

acum mai vii de-acasa. zise Sfânta Duminica. zise Sfânta Duminica. Harap-Alb. ca au sa-ti fie de mare trebuinta unde mergem. da. HarapAlb. sa ispravim odata si trebusoara asta. Si când vântul a aburit. ca mult ai avut de rabdat si putin mai ai. apoi se culca acolo pe loc si dormea cât un bei. pâna ce asfintea soarele. si o ia de-a curmezis: De la nouri catre soare. dar de-acum înainte tot asa are sa-ti fie. iar daca-i în urma. de parca-i luase pânza de pe obraz. mai bine moarte de o mie de ori! — Vai de mine si de mine. Si odata scoate Sfânta Duminica obrazarul si sabia lui Statu-Palma-Barba-Cot. dar ai sa scapi din toate cu capul teafar. sa scap odata de zbucium: decât asa viata. ci-i dupa cum vrea Domnul. sapa o groapa adânca de un stat de om. ramâi aici într-însa. caci cu rabdarea îi frigi pielea. Mare-i Dumnezeu! N-a mai fi el dupa gândul Spânului. Harap-Alb. Însa mai rabda si tu. Minunea minunilor. — Câte a dat Dumnezeu. si apoi se lasa lin ca vântul: În ostrovul florilor. pentru ca norocul te ajuta. îi cauta sa judeci lucrurile de-a fir-a-par si vei crede celor asupriti si necajiti. de la care ai sa tragi înca multe necazuri. dupa cât vad. fatul meu! Zica cine-a zice si cum a vrea sa zica. iara sabia sa n-o slabesti din mâna. maicuta. ce mai la deal. Vorba ceea: “Leaga calul unde zice stapânul”. Si chiar haidem. Dar pâna atunci. Si. o lua în porneala si nu mai da pe la izvor iar pâna a doua zi pe la amiaza. — Ia. Harap-Alb. zise Harap-Alb. Si dupa aceea. Si cum ajung în padure. cufundat în gânduri si galben la fata. nu mai sta ca o gaina plouata! ramâi la mine în asta noapte si ti-oi da eu vrun ajutor. La craiasa zânelor. multumeste lui Dumnezeu. daca-i înainte. Harap-Alb. esti mai fricos decât o femeie! Hai. nemaiavând ce zice. ramâne cum este ea. mai rabda. Tu. dar prea multe s-au îngramadit deodata pe capul meu. când a veni cerbul aici la izvor sa bea apa si s-a culca s-a adormi. Printre luna si luceferi. si iaca ce ai de facut: pune-ti obrazarul cum se pune. maicuta. stai si-l astepti.În înaltul cerului. si de bine. cu ajutorul Domnului. Vazduhul pamântului. Ma rog. iaca si ei la Sfânta Duminica iar au sosit. raspunse Harap-Alb. asa-i ca iar te-a ajuns nevoia de mine? — Asa este. Pân-acum ti-a fost mai greu. de-ai face ce-ai face. nu poti s-o întorci cu umarul. Sfânta Duminica era acasa si. cum a vazut pe Harap-Alb poposind la usa ei. si de-amiaza. cu . de unde le avea si. Harap-Alb. unde în fiecare zi pe la amiaza venea cerbul de bea apa. Spânul vrea sa-mi rapuna capul cu orice pret. asa a trebuit sa se întâmple. — Poate asa sa fie. ei! acum groapa este gata. dar. Stele mândre lucitoare. zice: — Tine aceste. si nai cui banui: pentru ca nu-i dupa cum gândeste omul. la vale? asa e lumea asta si. te silesti sa-l ajungi. pâna la una-alta. ca Spânul te-a fi asteptând cu nerabdare. Si pe la cântatul cucosilor se ia Sfânta Duminica împreuna cu Harap-Alb si se duc în Padurea Cerbului. macar sa te pui în ruptul capului. dar când este sa dai peste pacat. pâna ce-i iesi din slujba Spânului. Vorba ceea: “Zi-i lume si te mântuie”. zise Sfânta Duminica. parca nu te-as fi crezut asa slab de înger. fatul meu. stapân nu-i? trebuie sa-l asculti. sculându-se. si Sfintei Duminici pentru buna gazduire si ajutorul fagaduit. si de rau. hai sa vedem ce-i de facut cu cerbul. pentru ca stii acum ce e necazul. Si de-as muri mai degraba. Când vei ajunge si tu odata mare si tare. dându-le lui Harap-Alb. Dar ia sa lasam toate la o parte si. pe loc l-a întâmpinat si i-a zis cu blândete: — Ei. toata ziua. — Ei. lânga un izvor.

cum i-i felesagul. îndreptându-se si naboind în groapa peste . sa stii ca a murit cerbul. Si atunci sa iei fara frica sa-i jupesti pielea. si apoi sa vii la mine. cum se gaseste. si unde nu începe a mâna porcii la jir. ca are un ochi otravit si. pâna ce nu mai poate. cum îl aude horaind. Dupa aceea începe a-si arunca tarna dupa cap. ca sa te vada. si iar mai bea câte un rastimp. sa iesi încetisor si sa potrivesti asa ca sa-i zbori capul dintr-o singura lovitura de sabie. Capul cerbului are sa te strige pâna atunci mereu pe nume. numai iaca ce aude Harap-Alb un muget înadusit: cerbul venea boncaluind. dar tu nu cumva sa te îndupleci de rugamintea lui si sa te itesti la dânsul. ca buhaiul. Si ajungând la izvor. Si asa. si apoi repede sa te arunci în groapa si sa sezi acolo într-însa pâna dupa asfintitul soarelui. Harap-Alb. iese afara încetisor si. Sfânta Duminica se ia si se întoarna singura acasa. iara capul sa-l iei asa întreg. tu. când l-a pironi spre tine.ochii deschisi. Însa. si pe urma se asterne pe somn. apoi mai boncaluieste. acolo pe loc. odata si începe a bea hâlpav la apa rece. se tologeste jos pe pajiste. si iar mai bea. mai rumega el cât mai rumega. Si. Atunci sângele cerbului odata a si-nceput a curge gâlgâind si a se raspândi în toate partile. îi si zboara capul cât colo de la trup si apoi Harap-Alb se arunca fara sine în groapa. când pe la amiaza. Iara Harap-Alb ramâne la pânda în groapa. cum a asfinti soarele. si iar mai boncaluieste. îndata ce l-îi auzi horaind. când îl croieste o data cu sabia pe la mijlocul gâtului. scurmând de trei ori cu piciorul în pamânt. si apoi. dupa cum îl povatuise Sfânta Duminica. nu mai traiesti.

Mie unuia stiu ca nu-mi sufla nimene în bors: când vad ca mâta face marazuri. Si într-una din seri. cine era? Harap-Alb. altul sa-i dea fata si împaratia întreaga pentru asemene odoare. cu ajutorul lui Dumnezeu si cu al sfintiei-voastre. Atunci Harap-Alb. n-or mai sedea lucrurile tot asa moarte cum sunt. cu viclenia sa obicinuita. Numai eu îi vin de hac. raspunse Harap-Alb. îi saruta mâna. si de la o vreme se face tacere. Si asa. Si. doar nu-i frate cu mama. mi-am stupit sufletul cu dânsul. Na. asa cum se gasea. si se duce la Sfânta Duminica. numai iaca ce zaresc în departare un sul de raze scânteietoare. Dumnezeu sa ne tie. ca sluga-i sluga si stapânu-i stapân. unul sa-i dea banarit. s-a mântuit vorba. na! d-apoi pentru vrednicia lui mi l-a dat tata. pentru ca nu-i nici o fapta fara plata. Dar HarapAlb ca de foc se ferea si. — Ei. Si deodata toata suflarea s-a pus în miscare: lumea de pe lume. zice împaratului: — Ei. Harap-Alb. si apoi sa mor cu placere. Pentru ca stii vorba ceea: “Omul sfinteste locul!”… Fost-ai si d-ta la tinerete. si sa-l vad când mi-oi vedea ceafa. Harap-Alb iese din groapa. care venea în pasul calului. na. batrânete nu-s? Cum n-or sta trebile balta! . am izbutit. Harap-Alb. de le fura vederile. capul cerbului. vrednic esti de comoara ce ti-o las. Mergi de i le du si acestea. zicând: — Harap-Alb. fiind în mare nedumerire. de cât pe ce era sa-l înece. nepoate?! raspunse împaratul uimit. La vederea acestei minunatii. Alt stapân în locul meu nu mai face brânza cu Harap-Alb. striga cu jale. caci altfel de ce l-as fi luat cu mine. altul sa-i dea fata si jumatate de împaratie. sa facem si acum pe cheful Spânului. apoi ia capul întreg. la stapânu-sau le ducea. mosule? Cum vad eu. lumea din toate partile îl înghesuia: pentru ca piatra cea mare din capul cerbului stralucea de se parea ca Harap-Alb soarele cu el îl ducea. Si. Vorba ceea: “Frica pazeste bostanaria”. ramânere-as pagubas de dânsul sa ramân. apoi încaleca pe cal si porneste tot cum a venit. mergând spre împaratie. nu-si pierde cumpatul. ce mai zici? adeveritu-s-au vorbele mele? — Ce sa mai zic. zise Sfânta Duminica. cât a cere el. Ce te potrivesti. Iesi numai oleaca sa te vad încaltea. ca si-a da el Spânul peste om vrodata. toti au ramas încremeniti si. cum sedea Spânul împreuna cu mosus au si cu verele sale sus într-un foisor. ti-o strâng de coada. mosule. ca mult pretuieste omul acesta! — Ba sa-si puna pofta-n cui! raspunse Spânul cu glas rautacios. Iara capul cerbului. si nici atunci. Pentru ca în adevar era si lucru de mirare! Dar Spânul. sa nu sminteasca vreo piatra din locul ei. mosule draga. Da. De-aceea nu-ti dau cerbii pietre scumpe si ursii salati. dar de vazut nu te-am vazut. nu zic. Harap-Alb! De nume ti-am auzit. uitându-se unii la altii. asa-i ca am scos-o la capat si asta? — Asa. mosule. multumind Sfintei Duminici. urmându-si calea înainte. Dar acum îti cred. atunci. de ce lumina mai tare. cât mai striga. si de ce se apropia. În sfârsit. zise Sfânta Duminica. care venea înspre dânsii. Asta n-as face-o eu de-ar mai fi el pe cât este. nici se arata. Ia. dragul meu! Dar Harap-Alb tacea molcum si de-abia îsi putea desclesta picioarele din sângele închegat. mai striga el. cât îi lumea si pamântul. sa am eu o sluga asa de vrednica si credincioasa ca HarapAlb. alerga sa vada ce minune poate sa fie. aducând cu sine pielea si capul cerbului pe care le-a si dat în mâna Spânului. ca tare mi-i negru înaintea ochilor! — Lasa-l. sa-l pun în capul cinstei! Eu stiu. hei! Nu stiti d-voastra ce poam-a dracului e Harap-Alb aista! Pâna l-am dat la brazda. caci n-are încotro… Daca ti-a ajuta Dumnezeu sa ma rânduiesti mai degraba în locul d-tale. ce prefacere are sa ia împaratia. de manânca si mere padurete.Harap-Alb. ca cuvântul din poveste. care era mai-mai sa umple groapa. în plata lui Dumnezeu. zvârcolindu-se dureros. Hei. însa Harap-Alb nici nu raspunde. jupeste pielea cerbului cu bagare de seama. d-ta prea intri în voia supusilor. dupa asfintitul soarelui. când colo. Multi crai si împarati ieseau înaintea lui Harap-Alb. ca i-or ramânea ele de cap odata. nu stiau ce sa zica. luând vorba. îi vedea. si care dincotro îl ruga. înainte mult mai este… Si pe unde trecea. as pune-o la masa cu mine. maicuta.

Fetele împaratului însa priveau la verisor… cum priveste câinele la mâta. la care ospat au fost poftiti cei mai straluciti oaspeti: împarati. având inima haina. de nu va pricepeti al cui fapt e acesta. nu se mai satura de a varsa sânge omenesc. iesind plin de mâhnire. S-apoi. Ca alta. raspunse Harap-Alb cu umilinta. îsi stupeau în sân. Spânul. sluga netrebnica. — Asa… sluga vicleana ce-mi esti!? Vasazica. Acum degraba sa-mi aduci pe fata împaratului Ros. crai. zice: — Dragul meu tovaras. ca te-ai dus de pe fata pamântului! Atunci Harap-Alb. Dar m-am deprins a târâi dupa mine o viata ticaloasa. netezindu-l pe coama si sarutându-l. În ziua de ospat. .În sfârsit. Fetele împaratului au multumit Spânului si pentru atâta. care cica este o farmazoana cumplita. fetele împaratului s-au pus cu rugamintea pe lânga Spân sa dea voie lui Harap-Alb ca sa slujeasca si el la masa.” Se vede ca mi s-a apropiat funia la par. pe care jurase credinta si supunere Spânului la iesirea din fântâna. — Da. începuse a se chiurchiului câte oleaca. însa cu tocmala. tot gustând vinul de bun. de-a ametit pe împaratul. tuturor mesenilor pe loc li s-a stricat cheful si au început a vorbi care ce stia si cum îi ducea capul: unii spuneau ca împaratul Ros. daca tiai adus de-acasa. se vede ca pasteti boboci. Spânul. ca sa se curme odata toate aceste. Dar cu omul ros nu stiu. si de cerb. pâna acum. ca în tot timpul ospatului sa stea numai la spatele stapânu-sau si nici macar sa-si ridice ochii la ceilalti meseni. îl prinde zâmbind. ca de l-oi vedea obraznicindu-se cumva. stapâne. voievozi. de unde stii si cum îi sti tu. ce pot sa zic? La vro câteva zile dupa asta. si le era drag ca sarea-n ochi: pentru ca le spunea inima ce om fara de lege este Spânul. câine-câineste. porneste! Si nu cumva sa faci de altfel. la grea nevoie m-a bagat iar Spânul! Amu a scornit alta: cica sa-i aduc pe fata împaratului Ros de unde-oi sti. clatina din cap si zise: — Rau e când ai a face tot cu oameni care se tem si de umbra lor! D-voastra. dupa ce-i asculta pe toti cu luare-aminte. se duce în grajd la cal si. dar nu se stia care din toate acele vorbe este cea adevarata. zise Spânul. ca sa nu lase si aici lumea în pace. mai fricosi. acolo pe loc îi si tai capul. Amu. la cât mi-a sta capul. si de tot. nu stiu cum. si ca trebuie sa fie un trimis de undeva. unde s-a fi gasind acel împarat Ros si fata lui. de n-apuc bine a scapa din una si dau peste alta! Se vede ca m-a nascut mama într-un ceas rau. Ma pricep eu tare bine ce ar trebui sa fac. beti si va veseliti. mai-marii oraselor si alte fete cinstite. — Auzit-ai ce am spus. Asta-i curat vorba ceea: “Poftim punga la masa. Hai. altii în alt fel. neputându-le strica hatârul. Altii. capitanii ostirilor. Spânului îi mergea gura ca pupaza. cheama pe Harap-Alb de fata cu dânsele si-i învoi aceasta. împaratul facu un ospat foarte mare în cinstea nepotu-sau. numai pentru a iscodi casele oamenilor. tu ai stiinta de asta si nu mi-ai spus. Vorba ceea: “Sa nu dea Dumnezeu omului cât poate el suferi”. zau. tocmai pe când era temeiul mesei. dar de fata împaratului Ros nici nu gânditi! Atunci. unii spuneau într-un fel. deodata. Altii ziceau ca. sau nu stiu cum sa mai zic. zicând ca chiar ea ar fi venit în chip de pasare de a batut acum la fereastra. Dar cum erau sa iasa ele cu vorba înaintea tatalui lor? Spânul n-avea de cine… Vorba ceea: “Gasise un sat fara câini si se primbla fara bat”. dar pasarea aceasta nu-i lucru curat. oricum ar fi. Cine stie ce mi s-a mai întâmpla! Cu Spânul tot am dus-o cum am dus-o. cinstiti oaspeti. încât a uitat si de Harap-Alb. numai Cel-de-pe-comoara a fi stiind! Parca dracul vrajeste. sunt gata la porunca luminarii-voastre. În sfârsit. aratând lui Harap-Alb taisul palosului. Si atunci Spânul repede îsi atinteste privirile asupra lui Harap-Alb si. si ca din pricina ei se fac atâtea jertfe. menind-o ca sa se întoarca pe capul acelui care a trimis-o. numai iaca o pasare maiastra se vede batând la fereastra si zicând cu glas muieratic: — Mâncati. si oaspetii. altii întareau spusele celorlalti. si multe se ziceau pe seama fetei împaratului Ros. ca sa nu gresesc înaintea lui Dumnezeu. altii spuneau ca fata lui este o farmazoana cumplita.

Hai. Si mai merge el cât merge. acolo bate dracul razboi mai puternic”. Printre luna si luceferi. luându- . Dumnezeu sa ne tie. nici atâta. nechezând cu înfocare. sa dai foc aripei. ce sa vada? Un roi de albine se învârtea în zbor pe deasupra capului sau si umblau bezmetice de colo pâna colo. Ce sa faca HarapAlb ? Sta el oleaca si se sfatuieste cu gândul: “Sa trec peste dânsele. mama. o trece înot dincolo. ce se mai petrece la masa dupa ducerea lui Harap-Alb? — Hei. multumeste furnicii pentru ajutorul fagaduit si apoi porneste tot înainte. fara sa stii cu cine ai de-a face? Daca nu-s si eu un puisor de om în felul meu. treci prin apa si prin foc si din toate scapi nevatamat. Dar tot mai bine sa dau prin apa. de ti-a fost mila de viata noastra. si luând de-a lungul pamântului. Harap-Alb. de pe loc. si numai iaca ce aude o bâzâitura înadusita. merg spre împaratie. de la o vreme. numai iaca i se înfatisaza o furnica zburatoare zicând: — Harap-Alb. zboara cu dânsul: În înaltul cerului. vedeti. ca acum am sa-mi arat puterile chiar de aici. Când sunt zile si noroc. vazându-le asa. zise atunci calul. ca cuvântul din poveste. cum chitesti d-ta. înainte mult mai este. Harap-Alb atunci încaleca. apoi atunci ar trebui sa vezi tot oameni morti pe toate cararile… Nu fi asa de nerabdator! De unde stii ca nu s-or schimba lucrurile în bine si pentru d-ta? Omul e dator sa se lupte cât a putea cu valurile vietii. caci stii ca este o vorba: “Nu aduce anul ce aduce ceasul”. si nu ne-ai stricat veselia. fetele sale si toti oaspetii ramasera încremeniti. se uita în stânga. mergea tot înainte prin locuri pustii si cu greu de strabatut. strângând aripa cu îngrijire. cu noroc. Si macar m-arunca-n foc. bodroganind din gura. Si apoi. îngrijit de ce i s-ar mai putea întâmpla în urma. Harap-Alb. fiindca esti asa de bun. Spânul. nechezând o data puternic. stapâne. la cela mal. fara primejdie si apoi îsi ia drumul înainte. si când se uita în sus. cum hranesti pe dracul. ca de mult îti faceam felul!… Dar traind si nemurind. ca stiu eu pe unde te-oi duce la împaratul Ros: pentru ca m-au mai purtat o data pacatele pe acolo cu tatu-tau. cu cal cu tot. Si când sa treaca un pod peste o apa mare. Stele mândre lucitoare. mosule si cinstiti meseni. neavând loc unde sa se aseze. Dac’ar sta cineva sa-si faca seama de toate cele. cum a da Dumnezeu. Si cum mergea el. a fi el vreodata si senin. în tineretile lui. ca sa-i punem venin la inima. Se uita el în dreapta. am sa omor o multime. si calul. hei! zise Spânul în sine. sa dau prin apa. Si zicând Doamne-ajuta. decât sa curm viata atâtor gâzulite nevinovate”. începe a se lasa lin ca vântul. si când îi avea vrodata nevoie de mine. Dar ia sa vedem. iara Harap-Alb. mai badeo!… Palosul ista are sa-ti stie de stire… Ei. în ciuda Spânului. ma tem ca m-oi îneca. încaleca pe mine si tine-te bine. vreau sa-ti fac si eu un bine: na-ti aripa asta. când treceam pe pod. nu te mai olicai atâta! Dupa vreme rea. Las’ pe mine. Vazduhul pamântului si o ia de-a curmezis: De la nouri catre soare.— Stapâne. În sfârsit. se arunca cu calul în apa. împaratul. si atunci eu împreuna cu tot neamul meu avem sa-ti venim în ajutor. nu stia cum sa-si ascunda ura. nu vede nimica. i se face mila de dânsele si. Vorba cântecului: Fa-ma. dar tot m-a tras Harap-Alb pe sfoara! Bine-a zis cine-a zis: “Ca unde-i cetatea mai tare. te-oi sluji eu. tremurând de ciuda: nu te-am stiut eu ca-mi esti de acestia. iaca o nunta de furnici trecea si ea tocmai atunci podul.

— Ei. cu gura-n sus. foc de ger era: ce sa va spun mai mult! HarapAlb. luând aripa cu bucurie. o pune pe iarba la pamânt. îl freaca pe dinauntru cu catusnica. ca moare de frig. râzi. blestemându-si ceasul în care s-au nascut. Nu era chip sa te apropii de dânsul. iar cea dedesubt atârna în jos. Atunci. caci nu e bine când stai locului. Si când sufla cu dânsele. alearga în dreapta si în stânga si nu se lasa pâna ce gaseste-un bustihan putregaios. luându-l pe umar. fara mine n-ai sa poti face nimica. când la poalele unui codru. când îi avea vreodata nevoie de mine. ca asa tremura de tare. Iara veveritele. numai o târa cât a stat de s-a uitat. cea deasupra se rasfrângea în sus peste scafârlia capului. nu mânca haram si spune drept. neputându-si stapâni râsul. multumit în sine pentru aceasta facere de bine. si apoi el se da într-o parte. ori pe ce se oprea suflarea lui. Si mai mergând ei o postata. de-i acoperea pântecele. de-abia te-i mai încalzi mergând la drum. ca doar n-am a te duce în spinare. aprinde-o. Flamânzila atunci se ia dupa Harap-Alb si pornesc tustrei înainte. numai iaca i se înfatisaza înainte craiasa albinelor. îl întoarce binisor cu gura în jos. — Râzi tu. gavozdite una peste alta în scorburi de copaci. — Râzi tu. numai iaca ce vede o dihanie de om. si apoi.si palaria din cap. cu poala sânta-Mariei si cu alte buruiene mirositoare si prielnice albinelor si apoi. foametea. Si cum mergea el. suflau în unghii si plângeau în pumni. îsi cauta de drum. apoi. ce ti-ar fi fost? Dar toata suflarea si faptura de primprejur îi tineau hangul: vântul gemea ca un nebun. Mai merge el cât merge si. pentru ca si focul îngheata lânga tine. hai si tu cu noi. Si dac-ar fi tremurat numai el. cu mataciune. Harap-Alb. lasându-l acolo pe câmp. între flori. râzi. urmându-si calea tot înainte. dar. de nu pot sa-i potoleasca setea nici izvoarele pamântului. Harap-Alb. îi pune deasupra niste captalani. mai! ca multe-ti mai vad ochii! Pesemne c-aista-i Flamânzila. — Mai. Grozav burdahan si nesatios gâtlej. Mai. Ma rog. se punea promoroaca mai groasa de-o palma. — Daca-i asa. HarapAlb vede alta dracarie si mai mare: o namila de om mânca brazdele de pe urma a 24 de pluguri si tot atunci striga în gura mare ca crapa de foame. dar. mai. zice atunci Flamânzila. porneste. si eu îndata am sa-ti vin întru ajutor. o strânge cu îngrijire. Si-apoi. vreau sa-ti fac si eu un bine în viata mea: na-ti aripa asta si. numai iaca Harap-Alb vede alta minunatie si mai mare: o aratare de om bause apa de la 24 de iazuri si o gârla pe care umblau numai 500 de mori si tot atunci striga în gura mare ca se usuca de sete. pietrele tipau. zicându-i: — Harap-Alb. zise cu mirare: — Multe mai vede omul acesta cât traieste! Mai tartorule. bucuria albinelor. multumind craiesei pentru ajutorul fagaduit. cu sulcina. dupa aceea asaza niste tepusi într-însul. zise Harap-Alb. care se pârpâlea pe lânga un foc de douazeci si patru de stânjeni de lemne si tot atunci striga. a facut turturi la gura si. Si. rastoarna albinele frumusel din palarie în bustihan. Si mergând ei o bucata înainte. omul acela era ceva de speriat. pentru ca esti asa de bun si te-ai ostenit de ne-ai facut adapost. daca vrei. se lasa jos cu toatele si se aduna ciotca în palarie. — Hai si tu cu mine. de arzuliu ce esti. fara mine n-aveti sa puteti face nici o isprava. cât îi lua gura. afara de aceasta. mare ghiol de apa trebuie sa . Harap-Alb. tu esti Gerila? Asa-i ca taci?… Tu trebuie sa fii. se duce la roi. unde mergi. Gerila atunci se ia cu Harap-Alb si pornesc împreuna. copacii din padure se vaicarau. Harap-Alb. de nu-l poate satura nici pamântul. aflându-se cu parere de bine despre asta. apoi sa nu bufnesti de râs? zise Harap-Alb. da’ al dracului onànie de om e si acesta! zise HarapAlb. avea niste urechi clapauge si niste buzoaie groase si dabalazate. îl scobeste cu ce poate si-i face urdinis. sac fara fund sau cine mai stie ce pricopseala a fi. unde mergeti voi. zise atunci Gerila tremurând. zise Harap-Alb. de parca-l zghihuia dracul. ca sa nu razbata soarele si ploaia înlauntru. vreascurile tiuiau si chiar lemnele de pe foc pocneau de ger.

Parca-i un bot. ceea ce n-as mai dori sa vada nimene. nu vedea nimica. Ori din târg de la Sa-l-cati. asa se latea de tare. din sat de la Chitila.Lati-Lungila. fiul Secetei. sa-i zici Lungila… asemene. pentru a-si osteni vederea: vad niste guri cascate uitându-se la mine si nu-mi pot da seama de ce va mirati asa. ca apa cea limpede. nascut în zodia ratelor si împodobit cu darul suptului. ca altfel nu te pricepi cum sa-i mai zici. var primare cu Chiorila. . frate cu Orbila. mi se pare ca e mai potrivit cu naravul si apucaturile lui.Lungila. Si daca se întâmpla sa nu nimereasca pasarile cu sageata. numai iaca ce vede Harap-Alb alta minunatie si mai minunata: o schimonositura de om avea în frunte numai un ochi. Harap-Alb. zise atunci Pasari-Lati. sa ti-l spun. ca pe niste laptoace de mori. luna si stelele cufundate în mare. uitându-se închiorchiosat. îti arata coada. chilimbot botit. brâul pamântului si scara cerului. vad cum se rostogoleste soarele dupa deal. cuprins de mirare. în sfârsit. vad. râzi. copacii cu vârful în jos. vitele cu picioarele în sus si oamenii umblând cu capul între umere. sa-i zici Latila… nici atâta. zise Harap-Alb. peste drum de Nimerila. le rasucea gâtul cu ciuda si apoi le mânca asa. zise Harap-Alb. dar. — Iaca. vad iarba cum creste din pamânt. dar fie zi. Chitesti ca fata împaratului Ros numai asa se capata? Poate n-ai stiinta ce vidma de fata e aceea. ca un vultan hamesit. daca vrei. raspunse atunci Ochila. ca doar n-avem a te duce de mâna. mira-v-ati de… frumusete-va! Harap-Alb atunci se bate cu mâna peste gura si zice: — Doamne fereste de omul nebun. fara mine degeaba va duceti. crude. cu pene cu tot. ciuma zburatoarelor si spaima oamenilor. spunea ca vede cu dânsul în maruntaiele pamântului. Harap-Alb. îi scapa de blestemul broastelor si-i da ragaz morilor sa umble. Dar se vede ca asa l-a lasat Dumnezeu. S-apoi. — Hai si tu cu noi. daca n-oi fi si eu pe-acolo. Din gardul Oancei ti-a da-o împaratul. Ochila atunci se ia si el dupa Harap-Alb si pornesc tuscinci înainte. nepot de sora lui Pândila. la soare si cât voia de sus. — Dar te mai duce capul ca sa-l botezi? Sa-i zici Pasarila… nu gresesti. Si mai mergând ei o bucata. si stravezii. Doamne iarta-ma. unde va duceti voi. megies cu Cautati si de urma nu-i mai dati. care vede toate si pe toti altfel de cum vede lumea cealalta. ti le prindea cu mâna din zbor. ca destul ti-ai facut mendrele pâna acum. se face pasare maiastra. numai sa nu fie de deochi! — Râzi tu. Fata împaratului Ros nu se capata asa de lesne cum crezi tu. dar. fiul sagetatorului si nepotul arcasului. Chiar atunci avea un vraf de pasari dinainte si ospata dintr-însele cu lacomie. îi face broaste în pântece de atâta apa! Setila atunci se ia dupa Harap-Alb si pornesc tuspatru înainte. zise atunci Setila. sarmanul! Pe de-o parte îti vine a râde si pe de alta îti vine a-l plânge. ca sitisca. când îl deschidea. ca tare-i de jalit. Iara când îl tinea închis. de cuprindea pamântul în brate. de-abia nu te-ai mai linciuri atâta în cele ape. — Râzi tu de mine. începu el a racni ca un smintit. Harap-Alb. sa-i zici Pasari-Lati-Lungila. zise atunci Ochila. — Râzi tu. râzi. Poate ca acesta-i vestitul Ochila. vestitul Setila. dar mai bine ar fi sa râzi de tine. Si mai mergând ei o bucata. daca vrei.fie în matele lui! Se vede ca acesta-i prapadenia apelor. de ajungea cu mâna la luna. mare cât o sita si. — Hai si tu cu noi. asa se desira si se lungea de grozav. caci nu stii ce pacat te paste. unu-i Ochila pe fata pamântului. unde te duci. ele tot nu scapau de dânsul. ca pe un orb. zise Harap-Alb. Ce. da chior peste ce apuca. zâmbind pe sub mustati. numai pe sine nu se vede cât e de frumusel. deasupra capului meu vad o multime nenumarata de vazute si nevazute. caruia începu a-i tâsni apa pe nari si pe urechi. Harap-Alb. zise: — Dar oare pe acesta cum mama dracului l-o fi mai chemând? — Zi-i pe nume. la stele. râzi. înduiosat de mila bietelor pasari. Se vede ca acestai vestitul Pasari. în frunte cu un ochi. fara de mine rau are sa-ti cada. Si alta data. numai iaca ce vede Harap-Alb alta bâzdâganie si mai si: o pocitanie de om umbla cu arcul dupa vânat pasari. chititi ca numai în arc se încheia tot mestesugul si puterea omului aceluia? Ti-ai gasit! Avea un mestesug mai dracos si o putere mai pe sus decât îsi poate dracul închipui: când voia. Ma rog. când vrea. dar fie noapte. toate lucrurile mi se arata gaurite.

de-ti venea sa fugi de ele. pentru ca avea nevoie de dânsii în calatoria sa la împaratul Ros. pârjol faceau: Gerila potopea padurile prin ardere. Si pe unde treceau. Ca-i balaie. credeti-ma ce va spun! În sfârsit. i-a veni el vreunul de hac. Ma rog. jumulite. câte-n luna si în stele. doar s-a încalzi câtusi decât si n-a mai clantani atâta din masele. ca tovaras. zice. nu tot peste butuci. Numai Harap-Alb nu aducea nici o suparare. degeaba va mai bateti picioarele ducându-va. Flamânzila mânca lut si pamânt amestecat cu huma si tot striga ca moare de foame. Însa. Pasari-Lati-Lungila se ia atunci dupa Harap-Alb si pornesc ei tussase înainte. era partas la toate: si la paguba. Sau sa râzi ca un nebun. ca parca ma strânge în spate când îl vad asa. zise atunci Harap-Alb. Dar vorba ceea: “La unul fara suflet trebuie unul fara de lege”. nejumulite. — Hai si tu cu noi.si ia-i urma daca poti! De n-a fi si unul ca mine pe-acolo. Ca e ciuta. Pasari-Lati-Lungila ademenea zburatoarele si. ca un cocostârc de cei batrânciosi. si prietenos cu fiecare. pe samânta. ti le papa pe ruda. . Setila sorbea apa de prin balti si iazuri. de-abia mi-i lua pe Gerila de tuluc si l-îi purta cu nasul pe la soare. Ca-i cornuta. s-a mai da împaratul Ros si peste oameni. si numai înghetai ce da dintr-însul: Ca e laie. ca pâna atunci. de se zbateau pestii pe uscat si tipa sarpele în gura broastei de seceta mare ce era pe acolo. de nu se mai stavilea nimene cu pasari pe lânga casa de raul lui. nebunii de-a lui. Si gândesc eu ca din cinci nespalati câti merg cu Harap-Alb. Ochila vedea toate cele ca dracul. care. daca vrei. si la câstig. cica era un om pâclisit si rautacios la culme: nu avea mila de om nici cât de un câine.

Harap-Alb înainte si ceilalti în urma. nevoind a le strica inima. putini suie. cum le-a fi norocul. Si cum ajung. dar acum.Dar iar ma întorc si zic: mai stii cum vine vremea? Lumea asta e pe dos. poate-ar izbuti sa ia fata împaratului Ros. multi coboara. de vin cu nerusinare sa-i ceara fata. înainte mult mai este. tu te uiti si n-ai ce-i face. vazând ca niste golani au asemene îndrazneala. Si atunci. Vorba ceea: “Cine poate oase roade. parca era oastea lui Papuc Hogea Hogegarul. S-apoi acel unul are atunci în mâna si pâinea. ei se tot duc înainte si. toate merg cu capu-n jos. unul macina la moara. nici carne moale”. mai la urma. fie din partea oricui ar fi. Dar. deodata. nici ba. odata intra buluc în ograda. Harap-Alb se si înfatisaza înaintea împaratului Ros. si cutitul si taie de unde vrea si cât îi place. de se târâiau atele si curgeau obielele dupa dânsii. Ce-mi pasa mie? Eu sunt dator sa spun povestea si va rog sa ascultati. ci le da raspuns ca sa ramâie . cum. Amu Harap-Alb si cu ai sai mai merg ei cât merg si. ajung la împaratie. Asa si Harap-Alb si cu ai sai. care de care mai chipos si mai îmbracat. nu le spune nici da. poate nu. cine nu. cine si pentru ce anume au venit. Dumnezeu sa ne tie. tussase. spunându-i de unde. Împaratului i-a fost de-a mirarea. ca cuvântul din poveste. într-o târzie vreme.

nici mama dracului nu le mai vine! — Asa gândesc si eu. si iada sare casa”. împaratul odata cheama în taina pe un credincios al sau si da porunca sa-i culce în casa cea de arama înfocata. poate mai ceva decât acestia. de se face casa rosie cum e jaraticul. dar are sa-i scoata fara coarne. Hai! Ascutiti-va dintii si porniti dupa mine. si tot. si otic. Dar las’ ca si-au gasit ei omul. cum au dat de caldurica. Dar HarapAlb si cu ai sai nici nu bindiseau de asta. boii în cârd cu dracul. se tologeste care unde apuca. — Ba mi se pare c-a da el si teleaga. ca nu mai ajungeti sa vedeti ziua de mâine. pe loc li s-au muiat ciolanele si au început a se întinde si a se hârjoni în ciuda fetei împaratului Ros. se opresc putin. Iara credinciosul împaratului. Apoi îi lasa acolo si el se duce în treaba lui. dupa cum patise si alti petitori. De nu le-oi veni eu de hac în asta noapte. de-i treceau genunchile de gura. Vorba ceea: “Capra sare masa. Gerila atunci. si-a pus el. cu facliile aprinse si cu bratele deschise. pe ruda pe samânta. caci pentru mine era numai buna. numai sa scape de noi. cu 24 de stânjeni de lemne. mai! zise Gerila: “Vorba lunga. nu cumva sa va împinga Mititelul sa intrati înaintea mea unde ne-a duce omul tapului celui ros. cum era. împaratul Ros. — Ia ascultati. Apoi intra cu totii înlauntru. cum însereaza. Si hojma morocanea pe ceilalti. Apoi. teleap! Si. teleap. Las’ ca v-a mai pali el berechetul acesta de alta data! Stii ca are haz si asta? Voi sa va lafaiti si sa huzuriti de caldura. zicând: — Numai din pricina voastra am racit casa. încaltea sa nu se aleaga nimica nici de somnul meu. si tac ma cheama. bucatica rupta tata-sau în picioare. Atunci Gerila sufla de trei ori cu buzisoarele sale cele iscusite si casa ramâne nici fierbinte. cum e mai bine de dormit într-însa. .peste noapte acolo. cum ajung în dreptul usii. vestit prin meleagurile aceste pentru bunatatea lui cea nemaipomenita si milostivirea lui cea neauzita. Numai de nu i-ar muri multi înainte! sa traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri! D-apoi fetisoara lui. ca sa doarma pentru vesnicie. nazdravan cum era el. cheama pe tovarasii sai deoparte si le zice încetisor: — Mai. Mai bine haidem la culcare. Si odata pornesc ei. a zis dracul si s-a facut. Atunci credinciosul împaratului se duce repede si da foc casei celei de arama pe dedesubt. dar nici de al vostru. Doar unu-i împaratul Ros. ba înca si mai si. teleap. si pâna mâine dimineata s-a mai gândi el ce trebuie sa faca… Si pe alta parte. dormire-ati somnul cel de veci. De-acum dormiti. Dar asa patesti daca te iei cu niste bicisnici. iara eu sa crap de frig. ca v-am asternut eu bine! Va veti face scrum pâna mâine-dimineata. Bu…na treaba! Sa-mi dau eu linistea mea pentru hatârul nu stiu cui? Acusi va târnâiesc prin casa. vine si pofteste pe oaspeti la culcare. ei. încuind usa pe din afara cu repejune. le zice cu rautate: — Las’ ca v-am gasit eu ac de cojoc. Îl stiu eu cât e de primitor si de darnic la spatele altora. zise Ochila. saracia omului”. zise Flamânzila. si plug. nici rece. Ba înca Gerila se întindea de caldura. ca ne asteapta omul împaratului cu masa întinsa.

dar. Al dracului lighioaie mai esti! Destul acum. dar de când ati pus voi stapânire pe mine? zise Gerila. apoi! Vorba ceea: “Fa bine. Hojma tolocaneste pentru nimica toata. zise Flamânzila. mai Buzila? Da’ amarnic mai esti la viata. — Ei. Tare-mi esti drag!… Te-as vârî în sân. ca mine sa pateasca. ca va veti gasi mantaua cu mine! Eu îs bun cât îs bun. Cine-a face de alta data ca mine. — Zau. . când ti-a strica cineva somnul? Ba înca ai dat peste niste oameni ai lui Dumnezeu. ia acusi se duce noaptea. hei. — Ia ascultati. numai tu nu te cauti. Numai gura lui se aude în toate partile. dar nu încapi de urechi… Ia mai bine ogoieste-te oleaca si mai strânge-ti buzisoarele acasa. Are cineva cap sa se linisteasca de raul tau? I-auzi-l-ai: parca-i o moara hodorogita. mai. curat ca un nebun. esti bun de trait numai în padure. zise Ochila. si tu nu mai stinchesti cu brasoave de-ale tale. Daca nu v-am lasat sa intrati aici înaintea mea. apoi nu-i trebuie nici tigan de laie împotriva mea. si vai de odihna noastra. hei! mâncai papara pâna acum. ca doar nu esti numai tu în casa asta. Macar tu sa fii acela. sa-ti auzi rau”. Tu. Dar cu prujituri de-a tale. asa mi se cade.— Ia taca-ti gura. Ca pe noi stiu ca neai ametit. cu lupii si cu ursii. — Ai dreptate. nu suguiesti. mai Gerila. faci sânge-n baliga. ba înca si mai rau decât asa. mai. mai Gerila! zisera ceilalti. dar nu în case împaratesti si între niste oameni cumsecade. Acusi se face ziua. sa fi fost cu altii. zise Gerila. nu de alta. Apoi nu ma faceti din cal magar. când te mânii. Cine-a mai dori sa faca tovarasie cu tine aiba-si parte si poarte-ti portul. ce ai zice. dar sa nu-ti para rau pe urma. dar si când ma scoate cineva din rabdare. ca ne-ai facut capul calindar.

vazând ca toti îi stau împotriva. fatati în tinda. iar înlauntru se auzea un taraboi grozav. se mânie atunci si unde nu trânteste o bruma pe pereti. apoi? Cica sa nu te strici de râs!… De HarapAlb. de sarea camasa de pe dânsii. cred ca mi-ti da fata. dupa rânduiala. nici nimica. Pe urma. Si da el sa descuie usa. cu cazmale ascutite si cu cazane pline cu uncrop. toti bocaneau la usa cât ce puteau si strigau cât le lua gura. ca la un codru verde. Iara mai ales pe Gerila parca-l zghihuiau toti dracii. niste feciori de ghinda. zise Setila. zicând: — Nu stim ce fel de împarat e acesta. Si hai de-acum sa dormim. iara pe de alta s-a îndracit de ciuda. si unii taiau gheata cu cazmalele. si nu se mai cunostea pe din afara nici usa. altii aruncau cu uncrop pe la tâtânile usii si în borta cheii si dupa multa truda. de trei palme de groasa. Si asa tremurau de tare. nici gratii. m-a fi asteptând cu nerabdare. de nu-i cunosteai. De-acum înainte spuneti ce va place. spinarea doba si pântecele cobza. în vecii vecilor. pozne facea cu buzisoarele sale. Gerila. Atunci Harap-Alb. nici usori. Parca nu faceti a bine. mai Buzila? zisera ceilalti. pe de-o parte l-a cuprins spaima. În sfârsit. oameni sunt. credinciosul împaratului. Si când colo. ce sa faca? Alearga si vesteste împaratului despre cele întâmplate. — Ba bine ca nu! zise Ochila. draci sunt. zise Gerila. auzind aceste. — Na! încaltea v-am facut si eu pe obraz. cu un poloboc de vin si cu unul de pelin. mi se pare ca tu esti toata pricina gâlcevei dintre noi. Are el noroc de ce are. ca sa va lasam în pace si sa ne ducem în treaba noastra. Ei. încât s-a îngrozit si împaratul Ros când l-a vazut facând asa de frumusel. mangositilor si farfasitilor. dar stiu eu ce i-ar trebui. ce-or fi mai dondanit ei. mai acusi sa ne trezim. nici atâta. . mai? Ca ia acusi trec cu picioarele prin pereti si ies afara cu acoperamântul în cap. nici obloane la feresti. Al dracului sa fii cu tot neamul tau. iesind dintre dânsii. de ne lasa fara scânteie de foc în vatra. nu poate. — Ia. sa-i faci chica topor. caci altmintrelea nici nu e de chip s-o scoti la capat cu buclucasul acesta. ca ne-a înghetat limba în gura si maduva în ciolane de frig!… Credinciosul împaratului. de câte ori îti fi dormit în stroh si pe târnomata. Mai Buzila. era acum toata numai un sloi de gheata. ce sa vezi? Toti erau cu parul. Vai de noi si de noi.— Dar nu mai taceti. cu mare ce haladuiesc de deschid usa si scot pe oaspeti afara. de nu va mai astâmpara dracul nici la vremea asta. sa am eu acum atâtia bani în punga nu mi-ar mai trebui alta! Oare nu cumva v-ati face si voi. înfocata asa de strasnic de cu sara. se înfatisaza cuviincios înaintea împaratului. amin! — De asta si eu ma anin si ma închin la cinstita fata voastra. Atunci vine si împaratul cu o multime de oameni. ca sunteti obraze subtiri? — Iar cauti samânta de vorba. Si când ajunge mai aproape. pe Harap-Alb sa-l slujim si tot prieteni sa fim. ca nu mi-a fi ciuda. caci cu vrajba si urgie raiul n-o sa-l dobândim. crezând ca s-a curatit de oaspeti. cu barba si mustetile pline de promoroaca. zise Gerila. si cât or mai fi dondanit. Dar voi. nu zic. ori alte aratari. de au început a clantani si ceilalti de frig. vine cu gândul sa mature scrumul afara. râzând cu hohot. ce sa vada? Casa cea de arama. De-acum înainte. ca numai iaca se face ziua!… Si atunci. zise LatiLungil a. zicând: — Prea înaltate împarate! Luminarea-sa. într-un gând sa ne unim. da s-o desprinda. nepotul prea puternicului Verde-împarat. sa degeram aicea… Asa saracie de lemne nu s-a vazut nici la bordeiul cel mai saracacios. de le dârdâiau dintii în gura.

de-a putere-a hi. Nu tot cetarati pe maria-sa. zise atunci Flamânzila. — Poate ni-ti da si ceva de udeala. clipocind mereu din gene. Destul e o maciuca la un car de oale. ca cum te-ar pisca un purice. zise Pasarila. sa nu va temeti. ca are înaltimea-sa atâta purtare de grija. zise Setila. uitându-se la dânsii cam acru oarecum. — Din partea mea. zise împaratul. taca-va gura de-acum! zise Flamânzila. Dar la o împaratie. am cazut la casa împaratesca. dupa cum s-a hotarât. ca sa nu ziceti ca ati iesit din casa mea ca de la o casa pustie. maria-ta. cu foame si cu sete. luminate împarate. ca deabia m-oi mai încalzi oleaca bând sângele Domnului. mâncarea-i numai o zabava. pentru ca acolo sta toata puterea si îndrazneala. — Parca v-a iesit un sfânt din gura. ca luminarea-sa stie ce ne trebuie. ca ne sfârâie gâtlejul de sete. zise Setila. a veni ea si vremea aceea… Dar acum. ca sa nu fim chinuiti cu frig. nu se mai baga în seama. apoi sa ne îndeseasca mai mult cu udeala. Pentru niste saracuti ca noi e greu de facut trebi de acestea. zise Gerila.— Bine. voinice. zise Ochila. doar. si as ruga pe luminarea-sa ca. ca ne ghioraiesc matele de foame. — Mai ramâne îndoiala despre asta. ia sa ospatati ceva. ca om e dumnealui. deodata. mai. — Ia lasati. Dar n-aveti stiinta ca înaltimea-sa este tata flamânzilor si al însetatilor? Si tocmai de asta ma bucur si eu. tremurând cumplit. — Asa cred si eu. Vorba ceea: . — Ei. daca are de gând a ne ospata. bauturica mai este ce este.

îsi pune mâinile în cap de necaz. îi asculta cu dezgust si numai înghitea noduri. Gerila. atunci oi mai vedea eu… Iara de nu. nu va para lucru de saga! — De ne-ar da Dumnezeu tot atâta suparare. si. cum bei câte oleaca. fara sa stii bechiu macar. ca atunci am stricat pacea. Flamânzila si Setila zisera atunci celorlalti: — Mai. nu trece mult la mijloc. Dupa aceea. zise împaratul în sine. repede-repede. Acusi sor aduce si bucatele. caci ma roade inima de foame ce-mi e! — Ia mai îngaduiti oleaca. si vinul. nu cumva sa gasesc vreun fir de mac printre nisip sau vreunul de nisip printre mac. — Mai. 12 ialovite fripte si 12 buti pline cu vin de cel hranit. ti se încleie limba în gura si începi a bolborosi turceste. las’ daca ne-a întrece cineva. va dau o mierta de samânta de mac. Dar mi se pare ca ne-am prea întins cu vorba. si. ca doar nu v-au mas soarecii în pântece. sa-mi alegeti macul de-o parte. Împaratul tacea la toate aceste. care erau acolo de fata. si numai de-ati avea pântece unde sa le puneti. Dar ia mai aveti putina rabdare. c-apoi al vostru e dracul! Atunci Harap-Alb. dând fundurile afara la câte o bute. si luminareasa nu stie cum sa ne mai intre în voie. mi ti le-a supt pe toate de-a rândul. Si daca-ti putea scoate la capat trebusoara asta. de care. ca din mâncare si bautura. horp! ti-o sugea dintr-o singura sorbitura. Harap-Alb iese atunci din mijlocul celorlalti si iar se înfatisaza înaintea împaratului. plin de amaraciune. iese afara si. zise Setila. zisera atunci Flamânzila si Setila. în gândul sau: “Bine. care asteptau cu neastâmpar. . dar nu cumva sa va puneti mintea cu toata mâncarea si bautura. si repede mi ti le-a înfulecat si le-a forfecat. voinice. si nisipul de alta parte. da. fir de fir. — Hai. luminarea voastra. Ochila si Pasari-Lati-Lungila se pun ei de ospateaza si beau cât le trebuie. — Si înaltimei-voastre gând bun si mâna sloboda. mâncati voi întâi si beti cât veti putea. ca sa ne dati cât se poate mai multa mâncare si bauturica. caci fata nu-i de cele de pe drumuri. mai pacatosilor. Împaratul atunci. zise Ochila. zise Flamânzila. si bautura. fiind rupti în cos de foame si de sete. Dupa aceea îi lasa si se duce în casa. caruia îi lasa gura apa. Dar.“Da-i cu cinstea. numai de-ti putea dovedi cât va voi da eu. cum s-ar întâmpla. amestecata cu una de nisip maruntel. ca de nu-ti fi mâncatori si bautori buni. numai la treaba nu ne prea punem cu toti nebunii. auzind vuiet tocmai din casa. ca la o împaratie. si numai iaca li se aduc 12 harabale cu pâine. de mâncat ati mâncat si de baut ati baut fiecare cât saptesprezece. când vede aceste. Însa de acum înainte mai aveti si ceva treaba de facut: iaca. pe loc ti se taie picioarele. Dar ce are a face? parca nici nu se cunostea de unde au mâncat si au baut. s-o luati numai asa. mai. mai. zise împaratul cam cu jumatate de gura. dar ia sa vedem cum i-ti da de fund? Va vor iesi ele toate aceste pe nas”. zicând: — Sa traiti. Si atunci unde nu începe Flamânzila a carabani deodata în gura câte o haraba de pâine si câte o ialovita întreaga. — Acum. îti sclipesc ochii în cap. Iara Setila. — Îndata vi s-a aduce si demâncare. Flamânzila a început a striga în gura mare ca moare de foame si a zvârli cu ciolane în oamenii împaratesti. ca sa va lasam în pace si sa ne ducem în treaba noastra. de parca n-au mai fost. nu saga. zise atunci Flamânzila. pâna mâine dimineata. — A veni ea si vremea aceea. Iara Setila striga si el cât ce putea ca crapa de sete si zvârlea cu doage si cu funduri de poloboc în toate partile. Mi se pare ca. zise împaratul. În sfârsit. Ia sa mai vedem cam cum ar veni trebusoara asta. mai! Acestia-s curat saracie trimisa de la Dumnezeu pe capu meu. de n-a mai ramas nici macar picatura de vin pe doage. caci nepotul împaratului Verde ne-a fi asteptând cu nerabdare. Nu-i vorba. ca doar mâncare si bautura era acolo. sa piara rusinea”. ca un nebun. mi-am dat si eu peste oameni. v-ati gasit beleaua cu mine. ia acum. bine! Cercati voi marea cu degetul. ia dati-va deoparte. tinându-se cu mâinile de pântece. de ne-ar da odata ce ne-ar da. ca numai ati crâmpotit mâncarea. luminate împarate! De-acum cred ca mi-ti da fata.

Eu. — Ba înca de cei batrâni. raspunse Ochila. — Aici înca trebuie sa fie un drac la mijloc. zise atunci Ochila. se umple de bucurie… Si. Ieie-va macar si pielea de pe cap. o scoate de unde-o avea strânsa. Atunci Harap-Alb si cu ai sai au început a strânge din umere. s-a sculat cu nepus în masa. acum vad eu. Dar numai iuteala si gura de furnica ar trebui sa aibi ca sa poti apuca. clatinând din cap. Harap-Alb îsi aduce atunci aminte de aripa cea de furnica.veti plati cu capul obraznicia ce ati întrebuintat fata cu mine. câta frunza si iarba. pâna una-alta. au si ales nisipul de-o parte si macul de alta parte. Atunci Harap-Alb iar iese din mijlocul celorlalti si se înfatisaza împaratului. o multime de furnici de cele maruntele au strabatut înlauntrul palatului si au început a pisca din somn pe împaratul. ce am eu de-acolo? Însa pe mine cautati sa nu ma smintiti: fata si ochii din cap. dar pâna atunci mai este înca treaba. zise împaratul. uitându-se chiorâs la dânsii. nu-i vorba. nepricepându-se ce-i de facut. ca sa prinda si altii la minte vazând de patima voastra. s-au mistuit. numai de n-ar fi mai multa întârziere. cum dormea alte dati. a zburat ca sageata pe lânga ceilalti si ei habar n-au despre asta. câta pulbere si spuza. sa fi dat mii de mii de lei. atunci poate sa ti-o dau. când e somnul mai dulce. Dar a gasit nimica toata. ducându-se împaratul în treaba lui. din doua. care-mi rod urechile sa le dau fata? Si când se duce împaratul si vede cum se îndeplinise de bine porunca lui. unele pe sub pamânt. nesuparat de nimene. zise împaratul. raspunse Harap-Alb. îngânând vorba printre dinti. nu gaseai fir de mac printre nisip sau fir de nisip printre mac. iaca ce aveti de facut: fata mea are sa se culce desara unde se culca totdeauna. zise Gerila. zise împaratul. iara de nu. caci e listai dracul în picioare. apoi scapara si-i da foc cu o bucatica de iasca aprinsa. ce ti-a face el. luminate împarate. ca sa va lasam în pace si sa ne ducem de unde am venit. de doarme si pamântul sub om. iara voi sa mi-o strajuiti toata noaptea. În sfârsit. — Stapânu-tau. voinice. dupa porunca. cu toata smecheria voastra. macar ca e asa de întuneric. fetisoara împaratului ne-a tras butucul. Sa fi fost nimica… parca nu-mi vine a crede. zicând: — Mai. caci furnicile parca intrara în pamânt. întrun buc. Si atunci. altele pe deasupra pamântului si altele în zbor. — Ei. caci atâta vi-i leacul. zicând: — Preaînaltate împarate. minune mare! Numai iaca au si început a curge furnicile cu droaia. Si daca mâine dimineata s-a afla tot colo. caci nu mai era de chip sa doarma. în zori de ziua. în asa scurta vreme. sireicanul. nu altaceva. Dar când ajunge pe la strajerul Ochila. a si început a cauta cu de-amanuntul prin asternut. de-acum cred ca mi-ti da fata. ramâne pe gânduri. când pe aproape de miezul noptii. — A veni ea si vremea aceea. mi ti-o vede si da de stire lui Pasarila. Dar. ori s-a stricat vremea. Bine-a zis cine-a zis ca sa te feresti de omul ros. pâna pe la amiaza. alege si culege niste flecustete ca aceste. — A dracului treaba! Uite ce blânda mi-a iesit pe trup. Si. împaratul îi lasa încurcati si se duce la ale sale. durai-vurai. el. nemaiavând ce pricina sa le caute. v-ati dus pe copce. Dupa aceasta. fata împaratului se preface într-o pasarica si zboara nevazuta printre cinci straji. ce-i pati. Si. una trebuie sa fie numaidecât. A dracului zgâtie de fata! s-a prefacut în pasarica. caci stapânul ma asteapta si grozava urgie poate sa cada pe capul meu din asta pricina. i-a lasat sa-si bata capul cum vor sti. iara ceilalti se însira tot câte unul-unul pâna la poarta. Si apoi. Ei. ca stapânu-tau. sa vada ce poate sa fie. apoi? Lasa-te în . apoi saga va pare? Cu chitibusuri de aceste sa ne zabovim noi? Pâclisit om e împaratul Ros! se vede el. de nu se mai curmau venind. sageata de noapte si dracul cel de amiazazi. de-l frigeau. Si vazându-se el cuprins de asa usturime. fata se culca si HarapAlb se pune de straja chiar la usa ei. ia sa ma duc sa vad: ales-au nisipul de mac acei nespalati. Si. cum s-a sculat. Dar nu si-a juca el mendrele îndelung. de nu se stie ce s-au mai facut. Si apoi. asta-i deosebit de basca. Însa mai stiu eu?… Ori parerea ma însala. seara vine. cu nime nu-i împarti… Înteles-ati? — Sa traiti. deosebesc tare bine firele de mac din cele de nisip. asa cred eu.

Si atunci. unul de-o mâna si altul de cealalta si hai! hai. tot omul are un dar si un amar. zburând pe umarul sau. Iara de nu. Harap-Alb. zise împaratul. pleaca capul rusinati. Pasarila. caci sunt gata sa te slujesc. ia! colo. mai stând el pe gânduri oleaca. pune mâna pe dânsa si n-o lasa! Pasarila atunci se lateste cât ce poate. ce faceati voi acum? Iaca asa. — Mai Pasarila. odata si pornesc ei dupa dânsa. zise Ochila. era vai de pielea noastra! Harap-Alb si ceilalti. zise împaratul posomorât. voinice. de-acum cred ca mi-ti da fata. ce-a mai fi a mai fi. trecând cu dânsa printre straji. numai iaca se pomeneste cu craiasa albinelor. pune de piaptana si îmbraca la fel pe amândoua fetele si apoi da porunca sa vie Harap-Alb sa ghiceasca fata împaratului. ia! colo. Harap-Alb. dupa luna. Atunci Harap-Alb începe a-i spune toate cu de-amanuntul si o roaga de toti dumnezeii ca sa-i dea ajutor. gabuieste pasarica. Spune-mi. zicând: — Luminate împarate. ca mi-ati scos peri albi. Ia. Harap-Alb? zise ea. iara tu sa mi-o prinzi cum ti-i mestesugul si sa-i strâmbi gâtul oleaca. Hai.seama lor daca vrei sa ramâi far’ de cap. o silesc sa intre în odaia ei. zbr! si de acolo si se duce de se ascunde tocmai dupa luna. tot cum a iesit. caci nu pot eu s-o ajung. a veni ea si vremea aceea. scapara si-i da foc cu o bucatica de iasca aprinsa. de nu eram noi amândoi. Apoi. Si cu strajuirea voastra. ferice de tine a fi. Amar era sa fie de voi. nu mai stia ce sa faca si încotro sa-o dea ca sa nu greseasca tocmai acum. zbr! pe vârful unui munte. Însa eu mai am o fata. — Iacata-oi. Iaca. cuprinzând luna în brate. în dosul pamântului. De-acum. Si odata mi ti-o însfaca ei. începe a bojbai prin toate buruienile si. numai noi o putem gasi si aduce la urma ei. când o gaseste sub straja. Pasarila atunci se înalta putin si începe a cotrobai pe dupa stânci. zise atunci Ochila. dar nu avu ce face. Si. Ea atunci se preface în fata si striga înspaimântata: — Daruieste-mi viata. iacata-o. — Ei. mai. . caci nu va mai pot suferi! Si ducându-se împaratul. — Ce nevoie te-a ajuns de mine. ca te-oi darui si eu cu mila si cu daruri împaratesti. ca se face ziua acusi. multumind lui Pasarila si vestitului Ochila. numa-i scânteiau ochii în cap de ciuda. Tu vina dupa mine. mai bine hai la culcus. caci le-au fost ca niste frati. sa se învete ea de alta data a mai purta lumea pe degete. dupa cum nu se astepta el. nici la purtat. mi ti-o însfaca de coada si cât pe ce sa-i suceasca gâtul. farmazoana ce esti! zise Ochila. — Bine. vazându-se pus în încurcala. si daca-i cunoaste-o care-i a mea adevarata. si. Atunci Harap-Alb iar se înfatisaza înaintea împaratului. daca nu te vedeam când ai paslit-o. ca sa va lasam în pace si sa ne ducem în treaba noastra. sa-i dau o scarmanatura buna. în vârful muntelui. de când ati venit. luati-va catrafusele si începeti a va carabani de la casa mea. Stiu ca am tras o durdura buna cautându-te. ia-ti-o si duceti-va de pe capul meu. si se ascunde dupa o stânca. tot de o vârsta cu fata mea. sa-si ia fata pe seama si. Si atunci. Taci molcum si haidem dupa dânsa. asa sa traiesti! — Ba ca chiar ca erai sa ne daruiesti cu mila si cu daruri împaratesti. când sa puna mâna pe dânsa. luata de suflet. daca-i ghici-o. si nu merg tocmai mult si Ochila zice: — Mai Pasarila. hai! în zori de ziua ajung la palat si. scotând-o de unde-o avea strânsa. tupilata sub umbra iepurelui. Eu ti-oi arata-o pe unde se ascunde. Si atunci. cum e omul tulburat. dupa stânca ceea. daca nu eram eu si cu Pasarila. S-apoi. si unde prisoseste darul nu se mai baga în seama amarul. si când sa puna mâna pe dânsa. numai iaca si împaratul vine ca un leu-paraleu. ma duc sa le pregatesc. zise Ochila. si nu e deosebire între dânsele nici la frumusete. iacata-oi. îsi aduce aminte de aripa cea de albina si. Atunci Pasarila se desira odata si se înalta pâna la luna. nemaiavând ce zice. la duca. nici la stat. colo.

zise fata împaratului. dar ce-ti e buna? — Alei. de-acum cred ca nu mi-ti mai face nici o împiedicare. draga pasarica. Iara HarapAlb. odata începe a tipa si a se apara cu naframa. de fata cu Harap-Alb. când pe jos. ca de un dusman. apoi încaleca si ea pe un cal nazdravan si sta gata de pornire. calul îi iese înainte. ajunge mai înainte. îsi ia cele trebuitoare la drum. si de mine. las’ ca te fac eu s-o cunosti si dintr-o mie. încaleca si el si pornesc spre împaratie. stapânu-meu Harap-Alb este în primejdie. intra în casa cu îndrazneala. de se odihneau muntii numai pentru o clipita. Dar calul n-o mai întreaba de ce-i e cojocul. fugind pe întrecute. tu ni-i ierta. înainte mult mai este. da’ bine m-ai vândut. caci atunci are sa fie bine si de stapânu-meu. Iara fata împaratului îngenunche dinaintea tatâne-sau si zice: — Binecuvânteaza-ma. si pândind tocmai când era soarele în cruce. o propeste în cale si o ia cu magulelile. si tu du-te înapoi de-ti ia altele si mi-i ajunge pe drum. se opresc si zic cu jale: — Harap-Alb. ca mai ai si cu mine oleaca de vorba: înainte de pornire. caci esti mai sprintena decât mine. Dar turturica. odata pornesc si turturica si calul. oriunde mi-i duce. o apuca frumusel de mâna si zice împaratului: — Luminarea-voastra. tata. Hai. zise împaratul.— N-ai grija. sa stii ca aceea este fata împaratului. Daca e asa. Hai. nu mai sta la îndoiala si da-mi-le. . Si cum sta el drept ca lumânarea si le privea. Atunci turturica porneste. Dumnezeu sa ne tie. Harap-Alb multumeste atunci împaratului si apoi zice fetei: — De-acum putem sa mergem. zicându-i: — Turturica-rica. daca n-a fost ea vrednica sa va rapuie capul. Pasari-Lati-Lungila si nazdravanul Ochila se opresc cu totii în cale. fii macar tu vrednic s-o stapânesti. pentru ca am adus întru îndeplinire tot ceea ce ne-ati poruncit. sa stii ca merg cu tine. Stai. nu te grabi asa. se repede ca prin foc si ia trei smicele de mar dulce si apa vie si apa moarta. si ramâi sanatos! Se vede ca asa mi-a fost sortit si n-am ce face. nerabdatorule. tresarind. caci am sa fiu si eu pe-acolo. porneste chiar acum la împaratul Verde si vesteste-i ca venim si noi în urma. s-a mântuit socoteala. ada la mine cele trei smicele de mar dulce. Si atunci. mergi sanatos! De-am fost rai. ia-ti nadejdea despre mine. caci acum ti-o dau cu toata inima. ca te-i pripi. cu albina pe umar. când la alta. luminarea-sa nepotul împaratului Verde. stai putin si te uita la fete. se repede si-i ia apa si smicelele cu hapca si apoi fuge cu dânsele la fata împaratului si i le da. luând o turturica în brate. când pe la poarta muntilor. iara de nu mi li-i da. Si. si de stapâna-ta. Vine ea si turturica mai pe urma. nu se stie cât au mers. Atunci ea. ca cuvântul din poveste. Mers-au ei si zi si noapte. Si de-a veni turturica mea înainte cu smicelele si apa. spunându-i nu stiu ce la ureche si sarutând-o cu drag. Atunci lui Harap-Alb i s-a umplut inima de bucurie. trebuie sa merg cu HarapAlb. caci nu merg. Harap-Alb. zise fata împaratului. si de noi înca n-are sa fie bine. a fi îmbatrânit asteptându-ma. Harap-Alb. Flamânzila si Setila. fereasca Dumnezeu! Iara de-i avea noroc si-a veni calul tau mai întâi si mi-o aduce cele poruncite. si care-i vedea-o ca se apara cu naframa. apa cea vie si cea moarta. când pe sus. hai. Atunci Harap-Alb intra. dupa cum cerea trebuinta. apoi sta putin deoparte si începe a se uita când la una. luându-si oamenii sai. Turturica parca n-ar fi voit. trebuie sa mearga calul tau si cu turturica mea sa-mi aduca trei smicele de mar dulce si apa vie si apa moarta de unde se bat muntii în capete. — Din partea mea poti s-o iei de-acum. Si cum îi intra. cu bagare de seama. Harap-Alb. de la un loc. caci stapânu-meu. tolina ce-mi esti. fiind mai usoara. în odaia unde era împaratul si cu fetele. si pace buna! Dupa aceasta. — Ia mai îngaduieste putin. caci si raul câteodata prinde bine la ceva. si. Lui Harap-Alb atâta i-a trebuit: îndata face câtiva pasi spre dânsa. si apoi ca fulgerul se întoarce înapoi. Gerila. zise craiasa albinelor. si de tine. ovilit si sarbad la fata de suparare si rusine. craiasa albinelor zboara pe obrazul fetei împaratului.

ca sa-i primeasca. uitându-se la fata si vazând-o cât era de tânara. parându-li-se calea scurta si vremea si mai scurta. Nu stia sarmanul Harap-Alb ce-l asteapta acasa. care nu-i venea a-l spune. caci el este adevaratul nepot al împaratului Verde. pielea si capul cerbului le-a dus la stapânu-sau cu toata inima. scaldat în roua diminetii. ca pentru o fata de împarat. Salatile din Gradina Ursului. Însa vorba cântecului: De-ar sti omul ce-ar pati. mai merge Harap-Alb cu fata împaratului cât mai merge. vazând ca i s-a dat viclesugul pe fata. Iar Spânul. Spânul si toata curtea împarateasca. leganat de adierea vântului si neatins de ochii fluturilor. Spânule! Si odata mi ti-l însfaca cu dintii de cap. Iara Spânul icnea în sine si se gândea numai la razbunare. dând si porunca sa le iasa întru întâmpinare. nu-mi da pace! sau mai stiu eu cum sa zic. pe Harap-Alb. s-am venit pentru HarapAlb. caci nu s-ar mai fi gândit la de-alde acestea. la soare te puteai uita. Si. si apoi. fetele sale. se repede ca un câine turbat la Harap-Alb si-i zboara capul dintr-o singura lovitura de palos. si de la o vreme ajung si ei la împaratie. Atunci împaratul Verde si fetele sale au ramas încremeniti de ceea ce au auzit. Dar pe fata împaratului Ros mai nu-i venea s-o duca. Mai bine va spuneam ca turturica ajunsese la împaratul Verde si-l înstiintase ca vine si Harap-Alb cu fata împaratului Ros. numai iaca ce le ies înainte împaratul Verde. da. se face Spânul pâna jos praf si pulbere. din când în când. luna-n cer a asfintit. cum s-ar mai zice la noi în taraneste. dându-i drumul de-acolo. ce se naste din scânteia unui ochi fermecator! Si mai merg ei cât mai merg. vina-ncoace! Sezi binisor. de ce lui Harap-Alb i se tulburau mintile. cum e omul când merge la drum cu dragostea alaturea. îl brânceste cât colo si zice: — Lipseste dinaintea mea. dezmierdat de cele întâi raze ale soarelui. când colo. Si vazând Spânul cât e de frumoasa fata împaratului Ros. ca sa nu gresesc? Dar stiu atâta. soare mândru. fiind nebun de dragostea ei. Dar fata îi pune atunci mâna pe piept.Harap-Alb le multumeste s-apoi pleaca linistit. În sfârsit. Spânule! Doar n-am venit pentru tine.Alb o prapadea din ochi de draga ce-i era. si de ce mergeau înainte. Nu-i vorba. ca ei mergeau fara a simti ca merg. Vorba cântecului: Fugi de-acole. Atunci împaratul Verde a si început a face pregatire. . Si deaceea Harap. era frumoasa de mama focului. si în inima ei parca se petrecea nu stiu ce… poate vreun dor ascuns. Dar în pieptul lor rasare… Ce rasare? Ia. luminos si în sine arzator. odata se repede sa o ia în brate de pe cal. Fata vesel îi zâmbeste. Dinainte s-ar pazi! Dar iaca ce m-am apucat de spus. un dor. Sau. zicând: — Na! asa trebuie sa pateasca cine calca juramântul! Dar calul lui Harap-Alb îndata se repede si el la Spân si-i zice: — Pân-aici. ziua ceas si ceasul clipa. zboara cu dânsul în înaltul cerului. Caci era boboc de trandafir din luna lui mai. iar la dânsa ba. de frumoasa si plina de vina-ncoace. si ea fura cu ochii.

s-apoi. repede pune capul lui Harap-Alb la loc. s-un pacat de povestar. apoi îl stropeste cu apa vie. Veselie mare între toti era. se uita si rabda. primind binecuvântare de la dânsul si împaratia totodata. si atunci Harap-Alb îndata învie si. toarna apa moarta. Soarele si luna din cer le râdea. zise fata împaratului Ros. SfirS it…? . fara bani în buzunar. în valmasagul acesta. Iar pe la noi. S-apoi fost-au fost poftiti la nunta: Craiasa furnicilor. îl înconjura de trei ori cu cele trei smicele de mar dulce. Si apoi. sarutându-l cu drag si dându-i iar palosul în stapânire. si acum mai tine înca. oameni în seama bagati. Dupa aceasta se începe nunta. cine are bani bea si manânca. iara cine nu. cine se duce acolo bea si manânca. de nu eram eu. Harap-Alb. zice suspinând: — Ei. îngenunchind amândoi dinaintea împaratului Verde. îsi jura credinta unul altuia. stergându-se cu mâna pe la ochi. chiar si saracimea ospata si bea! Si a tinut veselia ani întregi. da Doamne bine! Lumea de pe lume s-a strâns de privea. minunea minunilor din ostrovul florilor! Si mai fost-au poftiti înca: crai. da’ din greu mai adormisem! — Dormeai tu mult si bine. sa stea sângele si sa se prinda pielea.Iara fata împaratului Ros. craiese si-mparati. Craiasa albinelor si Craiasa zânelor.