UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”

DiplomaŃie şi comunicare

SINTEZA

lector. univ. dr. Dan Năstase

CUPRINS 1. Serviciul diplomatic 2. Misiunea diplomatică ad-hoc 3. Misiunea diplomatică permanentă 4. FuncŃiile diplomatice 5. Privilegiile diplomatice 6. FuncŃiile şi privilegiile consulare 7. Curtoazia internaŃională în societatea interstatală 8. Regulile de curtoazie 9. Ceremonia diplomatică 10. Simbolurile naŃionale 11. Reprezentarea diplomatică 12. Informarea diplomatică 13. Protocolul diplomatic 14. CorespondenŃa diplomatică

2

filialele unor instituŃii de propagandă (institute culturale). negociază cu alte state. dar şi în doctrină. conform percepŃiei comune. Când se vorbeşte. Serviciul diplomatic este necesar în primul rând pentru realizarea misiunilor diplomatice ad hoc la nivel înalt şi ale celorlalŃi demnitari. ambasadele. cu politeŃe. relaŃiile diplomatice. în cadrul unor delegaŃii la forurile internaŃionale. cu tact. reprezintă permanent statul. prin a căror activitate se realizează politica externă. cuprind instituŃii precum ministerul de externe. tradiŃiile şi uzanŃele legate de relaŃiile dintre state. serviciul diplomatic ministerul de externe. "diplomaŃia rusă". Prin diplomaŃie. admit sinonimia dintre politica externă şi diplomaŃie. în cadrul unor misiuni ad-hoc sau în cadrul ambasadelor. Ministerul de externe asigură realizarea politicii externe a statului. nu doar în presă. compartimente specializate ale serviciilor parlamentare şi ale administraŃiei prezidenŃiale. Activitatea diplomatică este activitatea reprezentanŃilor desemnaŃi de state. având statut propriu. Sunt doctrinari care. Serviciul diplomatic. Activitatea diplomatică constă. aşadar profesia diplomatului. DiplomaŃia statului este activitatea diplomatică desfăşurată de reprezentanŃii lui. component al administraŃiei statului. funcŃionari cu sarcini diplomatice şi rang diplomatic). Celelalte ministere reprezintă statul pe plan extern fiecare numai în privinŃa domeniului lor de activitate şi pot angaja statul în relaŃiile externe numai cu împuternicire specială. DiplomaŃia este şi denumirea corpului agenŃilor diplomatici ai statului. 3 . Aceste ministere şi instituŃii participă şi la misiunile diplomatice în străinătate cu personal (reprezentanŃi ai statului. din comunicarea dintre şefii de state. Ministerul de externe reprezintă statul în relaŃiile internaŃionale şi are capacitatea de a angaja statul în ansamblul acestor relaŃii. diferendele dintre state. ca instrument de organizare. DiplomaŃia este profesia reprezentării statului în relaŃiile cu alte state. altfel decât cu forŃa. transmite şi primeşte mesaje. serviciului diplomatic îi revine administrarea relaŃiilor externe ale statului. militarii şi poliŃiştii. se înŃelege activitatea reprezentanŃilor statelor. Pe treapta supremă a ierarhiei diplomatice se află şeful statului. misiunea diplomatică Termenul diplomaŃie este folosit pentru desemnarea priceperii de a rezolva o problemă delicată. legată de raporturile dintre state. Cele două ramuri ale serviciului diplomatic. internă şi externă. Dacă misiunile diplomatice ad-hoc au îndeosebi obiective legate de substanŃa politicii externe. secŃiuni ale altor ministere. Statele interacŃionează în domeniul relaŃiilor diplomatice prin diplomaŃii lor. Fiecare din aceste servicii naŃionale au ca misiune definitorie aplicarea politicii de înfăptuire şi de apărare a intereselor statului naŃional pe care îl reprezintă. consulatele. aşa cum au statute proprii profesorii. Acest serviciu se ocupă nemijlocit de atingerea obiectivelor politicii externe. a elaborării ei.I SERVICIUL DIPLOMATIC NoŃiuni principale: diplomaŃia. care participă la misiuni diplomatice. despre "diplomaŃia românească". de aplicare şi de consiliere. Serviciul diplomatic se află sub autoritatea ministrului de externe. în primul rând în relaŃiile politice cu alte state. Elemente specifice ale ramurii interne a serviciului diplomatic intră şi în componenŃa altor ministere şi instituŃii ale autorităŃilor statului. dar şi din comunicarea dintre alŃi reprezentanŃi ai statelor. ca şi despre "diplomaŃia franceză". conform reglementărilor constituŃionale şi programului de guvernare. noŃiunea semnifică serviciul public naŃional pentru diplomaŃie (serviciul diplomatic). Prin diplomaŃie se înŃelege însă şi duplicitate. a celui care se pricepe să reglementeze. în primul rând. Diplomatul deŃine profesia de a concilia interesele divergente ale statelor. aplicând regulile. Diplomatul este funcŃionar public. Se recurge la acest termen şi pentru a denumi serviciul diplomatic al statului.

Astfel acest minister apare. Are în vedere îndeosebi aplicarea prevederilor tratatelor şi ale altor înŃelegeri internaŃionale la care statul este parte. ca de la subiect de drept internaŃional către alt subiect / alte subiecte de drept internaŃional. Conectează statul la instituŃiile internaŃionale cu caracter politic. Ministerului de externe îi revine organizarea instituŃiilor din subordine: ambasade şi posturi consulare. din reglementări. Ministerul de externe are în atenŃie prezenŃa instituŃiilor naŃionale şi a cetăŃenilor în străinătate. cu personalitate juridică. respectând normele internaŃionale. pe baza legislaŃiei naŃionale şi în 4 . sub imperiul principiului egalităŃii suverane a statelor. Totuşi. Ministerul de externe coordonează reprezentarea statului prin realizarea funcŃiei de reprezentare proprie misiunilor diplomatice. ministerul fiind receptorul mesajelor şi emiŃătorul lor. dezvoltării şi exprimării identităŃii etnice. Ministerul de externe reprezintă autorităŃile statului în relaŃiile cu străinătatea. a devenit evidentă tendinŃa ca şi alte ministere să abordeze. ca instituŃie nodală în relaŃiile internaŃionale. Prin ministerul de externe. ministerului de externe i s-au stabilit atribuŃii adecvate. s-a stabilit că toate problemele oficiale încredinŃate misiunii diplomatice se tratează. IniŃiază activităŃi internaŃionale menite să ducă la dezvoltarea de relaŃii paşnice şi de cooperare cu toate statele. organizare.Prin rolul pe care dreptul diplomatic i l-a acordat. strategic şi economic. ministerul de externe este instituŃie a administraŃiei publice centrale. în dreptul diplomatic. ministerul de externe este inconturnabil în relaŃiile diplomatice. elaborează cadrul normativ şi instituŃional pentru realizarea obiectivelor de politică externă din program. prevederile acordurilor bilaterale şi multilaterale la care statul este parte. Administrează întreŃinerea relaŃiilor cu alte state. în subordinea Guvernului. participarea la activitatea organizaŃiilor internaŃionale cu caracter universal. întrucât. se menŃine legătura dintre stat şi conaŃionalii din afara frontierelor. Ministerul de externe coordonează şi participă direct la aplicarea programului de guvernare în domeniul politicii externe. culturale. cu ministerul de externe al statului pe teritoriul căruia misiunea funcŃionează. regional şi subregional. Lui îi revine apărarea în străinătate a drepturilor şi a intereselor acestora. în relaŃiile cu străinătatea. În vederea realizării acestor scopuri. Ministerul de externe susŃine şi apără. reglementare. ministerul de externe exercită câteva funcŃii generale: reprezentare. ca principal purtător de cuvânt. aspecte ale relaŃiilor interstatale. Ministerul de externe este instituŃia principală care coordonează interacŃiunea statului cu celelalte subiecte de drept internaŃional şi prin care se realizează comunicarea coerentă dintre stat şi celelalte subiecte de drept internaŃional. Promovează aceste interese în organizaŃii internaŃionale cu caracter universal. în perioada de după introducerea în codul de drept diplomatic a acestei prevederi. regional şi subregional. În domeniul propriu de activitate. continental. În cadrul ministerului de externe se elaborează şi se şi transmit străinătăŃii comunicări în numele statului. administrare. În România. întemeiate pe principiile şi pe normele general admise ale dreptului internaŃional. Pentru înfăptuirea funcŃiilor specifice. Acestora li se acordă sprijin în vederea păstrării. În cadrul ministerului de externe este urmărită evoluŃia raporturilor internaŃionale şi sunt semnalate tendinŃele care apar în viaŃa internaŃională. Ministerul de externe controlează modul în care se respectă şi se aplică reglementările legale în domeniul politicii externe. interesele naŃionale ale statului. lingvistice şi religioase. aplicând legea. în primul rând. Această regulă clasică îi rezervă exclusiv ministerului de externe atribuŃia de a realiza comunicarea cu străinătatea. control. fiecare în domeniul său.

Statul poate trimite în străinătate şi poate primi din străinătate. Normele după care funcŃionează aceste relaŃii aparŃin dreptului internaŃionale public. Misiunile diplomatice la nivel înalt sunt misiunile şefului de stat. practic. toate componentele legăturilor dintre două state. Misiunile diplomatice sunt îndeplinite de agenŃi diplomatici. special. discontinue. pe durata lor. ale şefului de guvern şi ale ministrului de externe. de state şi de foruri internaŃionale. eliberează documente certificând deplinele puteri. pentru o perioadă neprecizată. Singur sau în conlucrare cu ministerele şi cu celelalte autorităŃi publice centrale de specialitate. Activitatea diplomatică le revine şi le aparŃine serviciilor publice. Misiunile diplomatice sunt constituite numai de subiecte de drept internaŃional. aşadar „permanent”. Misiunea diplomatică „permanentă” are un ansamblu de obiective care însumează. RelaŃiile diplomatice şi relaŃiile consulare sunt relaŃii inter-statale. ad-hoc. ratificarea. înfăptuitori ai relaŃiilor politice cu străinătatea. demnitari şi funcŃionari ai statului. precum şi ale locŃiitorilor lor. InstituŃiile statului primesc asistenŃă din partea ministerului de externe în derularea relaŃiilor cu străinătatea. De fapt. ÎnfiinŃarea misiunii diplomatice "permanente" (a ambasadei. notifică aprobarea ori acceptarea înŃelegerilor internaŃionale şi denunŃarea lor.conformitate cu practica internaŃională şi cu acordurile bilaterale şi multilaterale la care statul este parte şi respectându-se legislaŃia statului de reşedinŃă a acestora. Statul sau forul internaŃional care constituie o misiune diplomatică îşi exercită dreptul de legaŃie (jus legationis) în mod activ. De acest fel este şi misiunea diplomatică la nivel înalt. 5 . pentru posturile consulare. se poate ca misiunea diplomatică să fie ori "temporară". fără limită de timp. Potrivit doctrinei dreptului diplomatic. efectuează schimbul instrumentelor de ratificare. Constituirea misiunii diplomatice este posibilă numai dacă statul în care misiunea diplomatică va funcŃiona consimte. ori "permanentă". aderarea la acestea sau denunŃarea lor. fie relaŃiilor diplomatice privind împrejurări anumite şi sunt constituite în legătură cu aceste împrejurări. Misiunea diplomatică „temporară” are caracter ad-hoc. mai precis pentru o perioadă limitată şi misiuni diplomatice „permanente”. Statul sau forul internaŃional care primeşte o misiune diplomatică îşi exercită dreptul de legaŃie în mod pasiv. misiunile corespund. aprobarea sau acceptarea înŃelegerilor internaŃionale. continue. Propune semnarea. RelaŃiile diplomatice sunt relaŃiile dintre state realizate prin serviciile diplomatice. ministerul de externe urmăreşte aplicarea prevederilor tratatelor şi ale altor înŃelegeri internaŃionale la care statul este parte şi prezintă propuneri pentru îndeplinirea obligaŃiilor asumate. a postului consular) este posibilă numai după stabilirea de relaŃii diplomatice. Ministerul de externe iniŃiază şi participă la negocierea tratatelor şi a altor înŃelegeri internaŃionale. este adecvată exclusiv atingerii unui obiectiv distinct. depune instrumentele de ratificare sau de aderare. conform consimŃământului propriu şi al statului străin. ConsimŃământul statelor pentru constituirea de misiuni „permanente” depinde de consimŃământul lor prealabil privind stabilirea de relaŃii diplomatice. fie relaŃiilor stabilite între state pentru îndeplinirea de funcŃii diplomatice generale. şi privind stabilirea de relaŃii consulare. pentru ambasade. misiuni diplomatice „temporare”. Ministerul de externe este responsabilul principal pentru aplicarea regulilor de curtoazie internaŃională de către instituŃiile şi reprezentanŃii statului.

clauze în cuprinsul tratatelor. Ruperea relaŃiilor diplomatice este actul rezultat din puterea de decizie a unuia dintre statele între care relaŃiile diplomatice au fost stabilite. relaŃiile diplomatice semnifică stadiul normal. trebuie ca acordul dintre state să se refere explicit la stabilirea de relaŃii diplomatice. adică având durată nederminată . RelaŃiile diplomatice se stabilesc pentru termen nedefinit. constrângerea colectivă împotriva unui stat care a prejudiciat pacea şi securitatea internaŃională. RelaŃiile diplomatice fac parte din categoria raporturilor juridice. Statul care rupe relaŃiile diplomatice pe care le-a stabilit cu alt stat adoptă această decizie fie după evaluarea acestor relaŃii. Acest tip de relaŃii înseamnă un grad superior de conlucrare între state. sediul şi eventual sediile unor birouri ale acesteia. Domeniul diplomaŃiei este mai larg decât cel al relaŃiilor diplomatice.misiuni "permanente". a unei decizii unilaterale sau bilaterale de retragere a personalului diplomatic al ambasadei/ambasadelor). RelaŃiile diplomatice implică această competiŃie. astfel. prin reprezentare. fie aplicând decizia unui for internaŃional. care s-au recunoscut reciproc şi care au ajuns la un acord în acest scop. Misiunile diplomatice se realizează şi în afara relaŃiilor diplomatice. care îşi admit reciproc. Aceste relaŃii rezultă din exercitarea liberă a voinŃei persoanelor juridice internaŃionale. sau definitivă. maturitatea şi complexitatea conlucrării. Încetarea relaŃiilor diplomatice rezultă din declaraŃii sau din acte fără echivoc. personalitatea juridică internaŃională.RelaŃiile diplomatice sunt proprii statelor. întrucât semnifică permanenŃa conlucrării complexe. altul decât cel al stabilirii de relaŃii diplomatice. acest tratat nu implică stabilirea de relaŃii diplomatice. Prevederile astfel convenite constituie acordul-cadru pentru convenŃiile în conformitate cu care se stabilesc personalul ambasadei. Stabilirea relaŃiilor diplomatice între două state implică recunoaşterea formală reciprocă. Pentru instituirea relaŃiilor diplomatice. în primul rând în conformitate cu principiul egalităŃii suverane a statelor. ActivităŃile de pe planul relaŃiilor diplomatice fac parte din sfera activităŃii diplomatice. Numai subiectul de drept internaŃional poate stabili relaŃii diplomatice. privilegiile suplimentare etc. Statele edifică relaŃiile diplomatice şi întreŃin misiunile diplomatice specifice acestor relaŃii . 6 . prin acte individuale. negociere. RelaŃiile diplomatice se stabilesc între persoanele cu capacitate juridică internaŃională deplină. dincolo de cadrul acestui fel de relaŃii sau în lipsa lor. marcând caracterul permanent. în evoluŃia conlucrării dintre state. stabilind relaŃii diplomatice. Ruperea relaŃiilor diplomatice face parte dintre măsurile pe care organizaŃiile internaŃionale le prevăd pentru ca. Când un stat îşi trimite reprezentanŃi pe lângă un alt stat apare competiŃia dintre competenŃele suverane. Acordurile prin care se stabilesc relaŃiile diplomatice pot fi tratate. Întreruperea relaŃiilor diplomatice este rezultatul unei decizii unilaterale de suspendare. când relaŃiile diplomatice se întrerup. titulare de drepturi şi obligaŃii internaŃionale şi participante la relaŃiile reglementate de dreptul internaŃional. statele membre să exercite. când relaŃiile dipliomatice se rup. informare. Încetarea relaŃiilor diplomatice este temporară. Sunt doctrinari care consideră că. Dacă două state încheie un tratat pentru reglementarea relaŃiilor lor într-un domeniu oarecare. Încheierea unui tratat nu presupune în sine vreun efect pe planul relaŃiilor diplomatice sau consulare. RelaŃiile diplomatice se suspendă dacă unul dintre state trece printrun momente de instabilitate gravă şi situaŃia autorităŃilor menite să asigure concretizarea relaŃiilor diplomatice este neclară.pentru a dispune de un instrument de comunicare oficială permanentă. Acordul de stabilire a relaŃiilor diplomatice este premers de actul politic de voinŃă al fiecărui stat. schimburi de scrisori între miniştrii de externe sau între alŃi plenipotenŃiari. dar recunoaşterea reciprocă nu presupune neapărat stabilirea de relaŃii diplomatice.

Ernest. 2003. 1899 RODRIGUEZ ARAYA. 500. 18. London and New York. do. p. R. ci neapărat şi ambasada celuilalt stat.. Dreptul internaŃional nu permite ca ruperea relaŃiilor diplomatice să fie utilizată de statele implicate pentru o eventuală abatere de la principiul pacta sunt servanda. 2005 untreaty. Londra. Jean. Dumitru. E. Ion. Rosario. Titlul I. Longman. CHEBELEU. Diplomatie/Diplomacy. vol. Done at Vienna on 18 April 1961.. Bucureşti. Bucureşti.a. 1994. culturale. activitatea şi încheierea fiecărei misiuni diplomatice nu depind de situaŃia altor misiuni diplomatice ale statului care a constituit misiunea şi ale statului în care misiunea va funcŃiona sau funcŃionează. p. Efectele ei sunt însă bilaterale. Versiunea română editată sub îngrijirea Centrului de informare al ONU pentru România.Ruperea relaŃiilor diplomatice este aşadar unilaterală. R. după 1860. I. 2005untreaty. Copyright © United Nations. Charles de. 5. Leipzig. volumul II. Modern Diplomacy. MAZILU. DiplomaŃia. Philippe. Paris. 1992. Diplomacy in International Law. Second Edition. Ion M. Bruylant. 2000. P. 1996. Manuel de droit diplomatique. P. Începerea. D. NASCIMENTO E SILVA. MARTENS. vo1. Paris. Harold.. Victor. Le droit diplomatique contemporain. Tratat de drept internaŃional public. 1919. GENET. FARAG. Nu există obligaŃia juridică internaŃională de a primi o misiune diplomatică. p. Entered into force on 24 April 1964. ObligaŃiile asumate prin convenŃii internaŃionale bilaterale sau multilaterale rămân în vigoare fără excepŃie. 7 . Bruxelles. 2003. DUCULESCU. BARSTON. Bruxelles. Lumina Lex. SATOW. United Nations. De altfel.. Paris. 1961. profesionalidad. f. 1998. MALIłA. Neuchâtel/Londra. CAHIER. Dreptul diplomatic şi consular.. vol. 1957. PRADIER-FODERE. 596. 1972. 95. Traian. DiplomaŃia secretă. Editura UniversităŃii din Oradea. 1970.org/ilc/texts/instruments/ Vienna Convention on Consular Relations. legăturile interumane dintre naŃiuni. Entered into force on 19 March 1967. fie de decizia unuia dintre state notificată celuilalt stat. Le guide diplomatique. ed II.Drept diplomatic şi consular. Oxford. 1931 HEATLEY. p. New York. DIACONU. Drept diplomatic şi consular. BIBLIOGRAFIE: Carta NaŃiunilor Unite şi Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie. DiplomaŃia . P. reglementacion. A Guide to Diplomatic Practice. SALMON. United Nations. Bucureşti. relaŃiile lor economice. 1963. 261. Moussa. p. 1972. evolucion. Bucureşti. Done at Vienna on 24 April 1963. 1932. Singurul angajament pus în discuŃie este cel din acordul privind stabilirea relaŃiilor diplomatice. 1948/1955. R. Leiden. NaŃiunile Unite. Treaty Series. Oficiul de Informare Publică. nu este posibil ca prin decizia de rupere a relaŃiilor bilaterale pe planul activităŃii serviciilor publice de diplomaŃie să fie blocate comunicarea dintre state. G. Manuel de pratique diplomatique .un.un. Decizia adoptată de unul dintre state are consecinŃe inconturnabile asupra celuilalt: se desfiinŃează nu numai ambasada statului care a rupt relaŃiile diplomatice. Încheierea misiunii diplomatice depinde fie de acordul în această privinŃă dintre statul care a constituit misiunea şi statul pe teritoriul căruia misiunea funcŃionează.org/ilc/texts/instruments/ ANGHEL. Se poate refuza primirea unei misiuni diplomatice. Editura Lumina Lex. Précis de droit et de fonctions des agents diplomatiques et consulaires. La diplomacia.L'Ambassade. Casa Europeană. 51 Vienna Convention on Diplomatic Relations. Copyright © United Nations.. Diplomacy and the study of international relations.. Traité de diplomatie et de droit diplomatique. 1962. I. NICOLSON. Mircea. Cours de droit diplomatique. Treaty Series.

II MISIUNEA DIPLOMATICĂ AD-HOC NoŃiuni principale: acŃiunea misiunea ad-hoc. asupra ordinii publice. Trebuie ca statul trimiŃător să obŃină consimŃământul statului primitor. a îngrijirii de morminte şi de monumente comemorative. prin care se iniŃiază negocieri sau chiar se negociază. Se poate constitui misiunea diplomatică ad-hoc şi dacă între statul trimiŃător şi statul primitor nu s-au stabilit relaŃii 8 . şef de misiune. pe cale diplomatică. autorităŃilor unui stat străin sau se formulează solicitări de sprijin economic. ca se se obŃină. ministrul de externe sau reprezentanŃii lor desemnaŃi ca locŃiitori sunt misiuni ad-hoc la nivel înalt. Se constituie şi misiuni diplomatice diplomatice ad-hoc considerate "secrete". ca şi misiunile purtătorilor de mesaje prin care se prezintă scuze din partea autorităŃilor de stat. Misiunile diplomatice ad-hoc sunt "secrete" atunci când se caută limitarea la maximum a numărului de indivizi cărora să le fie accesibil. precum şi cei care îndeplinesc. a repatrierilor. a altor întâlniri bilaterale şi multilaterale la nivel înalt. notificare. Misiunile diplomatice la care participă şeful statului. este posibil consimŃământul tacit. ca să se pregătească modificări în relaŃiile internaŃionale. a deplasării forŃei de muncă. negociază etc. Sunt în misiune diplomatică ad-hoc participanŃii la reuniunile internaŃionale. de cele mai multe ori ca să se schimbe informaŃii. Misiunile ad-hoc prin care se participă la ceremoniile de învestire sau la funeraliile naŃionale aparŃin evident diplomaŃiei la nivel înalt. medical etc. persoanele care întreprind vizite în străinătate pentru a pregăti acŃiunile diplomatice la nivel înalt şi cele din suita şefului de stat sau de guvern şi din suita ministrului de externe în activitate oficială pe teritoriul altui stat. Sunt. conŃinutul activităŃilor prin care se realizează funcŃiile acestor misiuni. este constituită pentru a exercita funcŃia de reprezentare a statului şi. Se constituie misiuni diplomatice ad-hoc pentru pregătirea şi realizarea misiunilor diplomatice ad-hoc la nivel înalt. În cazul în care relaŃiile dintre statul trimiŃător şi statul primitor permit o abordare flexibilă. Misiunea ad-hoc este denumită şi misiune specială. personal diplomatic. misiunea specială. încă una sau alte câteva funcŃii specifice. financiare. stat primitor. stat trimiŃător. poartă mesaje. NoŃiunile sunt sinonime. (ambasadorii at large). a colaborării în transporturi şi comunicaŃii. eventual. Sunt în misiune diplomatică ad-hoc şi delegaŃiile sau delegaŃii cărora li s-a încredinŃat îndeplinirea anumitor funcŃii diplomatice în una sau în mai multe Ńări străine: negocierea sau verificarea aplicării unor acorduri generale sau prind domenii ale relaŃiilor externe. în general. Misiunea ad-hoc reprezintă statul care a constituit-o şi are capacitatea să exprime voinŃa acestui stat în cadrul funcŃiilor ei şi în perioada necesară realizării acestor funcŃii. într-o animită perioadă. Misiunea diplomatică ad-hoc se utililizează atât în relaŃiile externe bilaterale.). "misiuni speciale" (îşi reprezintă statul la ceremonii din state străine. personal de serviciu Misiunea diplomatică ad-hoc are caracter temporar. consimŃământ. printr-un demers întreprins. cu statut diplomatic. în misiune ad-hoc. cât şi în forurile internaŃionale. şeful guvernului. în vederea îndeplinirii uneia sau mai multor sarcini precizate de statul care a constituit-o şi acceptate de statul pe teritoriul căruia funcŃioneză. diplomatică la nivel înalt. personal administrativ. vamale. Nu este totuşi absolut obligatoriu acordul formal prealabil al statului primitor. Misiunea diplomatică ad-hoc este rezultatul deciziei adoptate de statul care o constituie şi depinde de consimŃământul statului pe teritoriul căruia funcŃionează (statul primitor. confirmat formal eventual după constituirea misiunii diplomatice ad-hoc. aşadar. precum acordurile militare. precum şi a participărilor la nivel înalt la activitatea forurilor internaŃionale. a vizitelor la nivel înalt. reprezentant al statului.

ci poate presupune că a obŃinut consimŃământul tacit al 9 . trebuie ca statul trimiŃător să transmită statului primitor informaŃii cu privire la numărul. Este posibil ca misiunea diplomatică ad-hoc să continue. totodată. discriminarea nu este permisă. Între misiunea diplomatică ad-hoc şi statul primitor se comunică prin reprezentanŃi autorizaŃi. se înŃelegea participarea. ajung să funcŃioneze simultan cel puŃin o misiune diplomatică ad-hoc a statului trimiŃător şi o misiune diplomatică permanentă (ambasadă) a aceluiaşi stat acreditant.diplomatice. În măsura în care obŃine consimŃământul statului primitor. actitivitatea ei şi încheierea ei nu depind de starea relaŃiilor diplomatice dintre statul trimiŃător şi statul primitor şi nici de starea altor misiuni diplomatice ale acestor state. informarea .statul trimiŃător informează statul primitor despre componenŃii desemnaŃi ai misiunii. în care acŃionează statul trimiŃător. pentru tratarea unei probleme a cărei soluŃionare răspunde interesului comun al statelor trimiŃătoare şi al statului primitor. începe la prima comunicare între un reprezentant al misiunii şi un reprezentant al autorităŃilor statului primitor. Este posibil ca o misiune diplomatică ad-hoc să se constituie pentru a realiza aranjamentele necesare stabilirii de relaŃii diplomatice. consimŃământul statul primitor acceptă componenŃa misiunii. Dacă nu afectează drepturile şi obligaŃiile altor state. Începerea. numirea . Statele de ale căror decizii şi consimŃăminte depinde misiunea diplomatică ad-hoc sunt considerate. În alcătuirea misiunii diplomatice ad-hoc. atunci când constată că misiunea sa nu este tratată tot aşa cum sunt tratate şi misiunile altor state trimiŃătoare. Statul trimiŃător nu poate considera că este obiectul unei discriminări. 2. Etapa desemnării. statul primitor şi statul trimiŃător pot conveni modalităŃi aparte de tratament reciproc al misiunilor proprii. ca urmare. statul trimiŃător nu este obligat să aştepte răspunsul pozitiv al statului primitor. numele şi calitatea persoanelor din componenŃa misiunii. trebuie ca statul trimiŃător să obŃină consimŃământul fiecăruia dintre statele primitoare şi. este urmat de momentul consimŃământului privind efectivul şi componenŃa misiunii. Totuşi. în această calitate. statul trimiŃător îi numeşte pe componenŃii misiunii diplomatice ad-hoc. După desemnarea persoanelor din misiune. nu au. Misiunea diplomatică ad-hoc. în care acŃionează statul primitor. De atunci. 4. să le informeze despre caracterul multiplu pe care îl are destinaŃia misiunii. aplică acelaşi tratament misiunii statului primitor. decizia îi aparŃine statului trimiŃător. chiar dacă relaŃiile diplomatice dintre statul trimiŃător şi statul primitor încetează. Dreptul diplomatic prevede posibilitatea ca într-un stat primitor să funcŃioneze simultan misiunile ad-hoc ale mai multor state trimiŃătoare. misiunii diplomatice ad-hoc. în epoci şi împrejurări diferite acea evaluare s-a confirmat. care este rezultatul unei/unor convenŃii între statul trimiŃător şi statul primitor. primitor şi acreditant. Pe teritoriul aceluiaşi stat străin. dacă. Stabilirea componenŃei misiunii ad-hoc constă din etapele următoare: 1. de pe poziŃia de stat primitor.statul trimiŃător îi numeşte pe componenŃii misiunii. 3. la începutul secolului al XIX-lea. participanŃi aşadar la o misiune diplomatică ad-hoc. Dacă misiunea diplomatică ad-hoc se realizează în mai multe state primitoare. Regulamentul adoptat la Congresul de la Viena în 1815 a stabilit că funcŃionarii diplomatici aflaŃi în misiune extraordinară. Prin misiune extraordinară. 5. cărora le revine obligaŃia de a informa statul primitor despre această caracteristică a misiunii. în conformitate cu dreptul diplomatic. rang superior. Sunt situaŃii în care o misiune diplomatică ad-hoc reprezintă mai multe state. desemnarea statul trimiŃător îi desemnează pe componenŃii misiunii. egale pe plan juridic şi. notificarea . fiind încă actuală cutuma că misiunea diplomatică ad-hoc nu are ex proprio vigore precădere asupra ambasadei. la ceremonii. CondiŃia realizării acestor misiuni ad-hoc simultane este acordul statelor participante. în străinătate.autorităŃile statului trimiŃător aduc la cunoştinŃa autorităŃilor statului primitor componenŃa misiunii. în numele statului.

În statul primitor. plecări definitive. Statul trimiŃător are obligaŃia să notifice. Persoanele numite în componenŃa misiunii diplomatice ad-hoc au calitatea de membru al misiunii şi. alcătuit din persoanele cu sarcini administrative şi tehnice şi cel de serviciu. În cadrul misiunii diplomatice ad-hoc. sediul principal. sosirea misiunii diplomatice ad-hoc în statul primitor şi plecarea ei definitivă din statul primitor. fără să datoreze explicaŃii.statului primitor. adică funcŃia pentru care a fost constituită ad-hoc misiunea. a celor care îndeplinesc funcŃii diplomatice auxiliare. Fiecare etapă în stabilirea componenŃei misiunii diplomatice ad-hoc depinde de consimŃământul statului primitor. statul primitor informează statul trimiŃător că este persona non grata sau că nu este acceptabilă. Întârzierea în îndeplinirea acestei obligaŃii sau neîndeplinirea ei permite statului primitor să nu îi recunoască persoanei în cauză calitatea de membru al misiunii. care nu este reprezentant al statului trimiŃător şi nici membru al personalului diplomatic şi în legătură cu prezenŃa căruia statul primitor nu îşi dă sau îşi retrage consimŃământul nu este acceptabil. Reprezentantul statului în cadrul misiunii conduce misiunea. În rândul personalului diplomatic al misiunii diplomatice ad-hoc. în cadrul misiunii se disting trei categorii de personal: cel diplomatic. cel administrativ şi tehnic. şi a doua. Nu se convine asupra 10 . este realizată de persoana desemnată ca reprezentant al statului trimiŃător. componenŃa misiunii este adusă la cunoştinŃa autorităŃilor statului primitor. Pe lângă membrii misiunii diplomatice ad-hoc pot funcŃiona şi persoane "în serviciu privat". constând din: încredinŃarea sau retragerea de funcŃii. această persoană nu poate fi membru al misiunii. statului trimiŃător îi revine obligaŃia ca. de regulă ministerului de externe. angajări şi concedieri. După numirea componenŃilor misiunii. sosiri definitive. Totodată. se desemnează. Dacă despre persoana numită. pot fi două categorii de diplomaŃi: prima. alcătuit din persoane cu sarcini domestice. în cazul în care consideră că numărul componenŃilor misiunii este prea mare. statul primitor nu este obligat să primească în misiune pe oricare dintre componenŃii acesteia. în cadrul acesteia. Astfel. Dacă misiunea cuprinde mai mulŃi membri având calitatea de reprezentant al statului. Notificarea urmează şi fiecărei eventuale modificări intervenite în componenŃa misiunii. decât cele remunerate de statul trimiŃător. Reprezentantul statului trimiŃător sau membrul personalului diplomatic în legătură cu prezenŃa căruia în misiunea diplomatică statul primitor nu îşi dă sau îşi retrage consimŃământul este persona non grata. reprezentant al statului trimiŃător sau membru al personalului. având calitatea de reprezentant al statului. misiunea diplomatică ad-hoc funcŃionează în locul/locurile convenit/e de statul trimiŃător şi statul primitor. în cadrul îndeplinirii funcŃiilor diplomatice. să o recheme din misiune sau să decidă că ea nu mai poate funcŃiona. alte activităŃi remunerate. funcŃia primordială. care poate fi retras oricând. tot prin convenŃie. Statul trimiŃător stabileşte ierarhia în personalul misiunii diplomatice ad-hoc şi notifică ordinea de precădere corespunzătoare acestei ierarhii statului primtor. înainte de a avea loc. Statul primitor are posibilitatea să refuze misiunea diplomatică ad-hoc. statul trimiŃător îl desemnează pe şeful misiunii dintre cei cărora le-a atribuit calitatea de reprezentanŃi. a celor care îndeplinesc funcŃia diplomatică primordială. În cazul în care se convine că sunt necesare mai multe sedii. Membrul misiunii. Personalul misiunii diplomatice ad-hoc este alcătuit din trei grupuri distincte după rolul care le este atribuit. alcătuit din persoanele care au calitatea de diplomat. în statul primitor. Dacă a început să funcŃioneze în misiune. fără întârziere. le revine una dintre poziŃiile următoare: şef al misiunii. Desemnarea şefului misiunii ad-hoc se aduce la cunoştinŃa autorităŃilor statului primitor. Sfera activităŃii membrilor misiunii diplomatice ad-hoc este limitată întrucât le sunt interzise.

şi după încheierea funcŃiilor ei. Misiunea diplomatică ad-hoc beneficiază de acest privilegiu în limitele stabilite de reglementările în materie din statul primitor. În privinŃa precăderii. misiunea diplomatică ad-hoc şi personalul ei au obligaŃia ca. înlesnindu-i misiunii diplomatice adhoc străine îndeplinirea funcŃiilor specifice. se respectă regulile de protocol ale statului primitor. Ca urmare. la întrunirea mai multor misiuni diplomatice ad-hoc. Misiunii diplomatice ad-hoc şi personalului ei li se acordă protecŃie legală. dacă se admite că misiunea funcŃionează în capitala statului primitor. adică. fără permisiune. Persoanei care are calitatea de membru al personalului diplomatic al misiunii diplomatice ad-hoc nu i se pot aplica măsuri de executare a unei decizii judecătoreşti. 11 . mobilierul. în limba utilizată pe teriroriul statului primitor sau ordinea stabilită prin acord special. nici să rechiziŃioneze. Misiunea diplomatică ad-hoc beneficiază. Respectul datorat de autorităŃile statului primitor faŃă de persoana membrului misiunii diplomatice ad-hoc înseamnă că nu este permisă ştirbirea libertăŃii şi demnităŃii acestei persoane. nici să supună măsurilor de executare aceste localuri. se respectă. neîngăduind ca localul acesteia să fie invadat sau prejudiciat. autorităŃilor statului primitor le revine obligaŃia de a apăra pacea şi demnitatea misiunii. fie de şeful misiunii permanente a statului trimiŃător. în conformitate cu dreptul diplomatic. de privilegiul rezultat din obligaŃia statului primitor de a-i respecta şi de a-i proteja localurile. Statul primitor îi asigură misiunii diplomatice ad-hoc exercitarea funcŃiei de reprezentare. ordinea alfabetică a denumirii statelor trimiŃătoare. să respecte reglemetările din statul primitor. Nu le este permis autorităŃilor statului primitor să dispună şi să aplice măsuri de arestare şi de detenŃie împotriva persoanei care are calitatea de membru al personalului diplomatic al misiunii diplomatice ad-hoc. Întrunirea a două sau a mai multor misiuni diplomatice ad-hoc din state trimiŃătoare diferite pe teritoriul statului primitor / unui stat terŃ este permisă numai dacă statul terŃ îşi dă consimŃământul şi numai cât timp acest consimŃămând este în vigoare. Dacă se adoptă decizia să se controleze bagajul personal al unui membru al personalului diplomatic al misiunii ad-hoc. drapelul şi stema statului trimiŃător. acordându-i dreptul de a utiliza. AutorităŃilor vamale străine le este permis să controleze bagajul personal al membrilor personalului diplomatic al misiunii adhoc. ale dreptului internaŃional şi să nu utilizeze privilegiile pentru a încălca principiul neingerinŃei. să pătrundă în aceste localuri. nici să confişte. La ceremonii. Misiunea diplomatică ad-hoc beneficiază de inviolabilitatea localurilor pe care le utilizează ca sediu.sediului. bunurile şi mijloacele de transport folosite pentru îndeplinirea funcŃiilor diplomatice. doar dacă au informaŃii clare cu privire la posibilitatea ca în bagaj să se afle alte obiecte decât cele pe care membrii personalului diplomatic al misiunii ad-hoc le folosesc în activitatea lor oficială şi decât obiectele lor personale. Totodată autorităŃile statului primitor sunt obligate să aibă o conduită respectuoasă în relaŃiile cu această persoană. ca şi prevederile convenŃiilor bilaterale. astfel încât să li se asigure inviolabilitatea şi să fie împiedicate prin lege actele violente care ar impieta asupra libertăŃii lor de acŃiune. Totodată. nici să percheziŃioneze. în acelaşi timp cu beneficiul privilegiilor diplomatice. De privilegiul inviolabilităŃii misiunea diplomatică ad-hoc beneficiază permanent şi peste tot în privinŃa documentelor şi a arhivei sale. Statul primitor are obligaŃia de a-şi concretiza consimŃământul privind activitatea pe teritoriul propriu a misiunii diplomatice ad-hoc străine. autorităŃile statului primitor nu pot. mai precis în localitatea în care se află sediul ministerului de externe al acestui stat. Trebuie ca permisiunea să fie exprimată de un reprezentant autorizat al statului trimiŃător. în activitate. În general. fie de şeful misiunii diplomatice ad-hoc. trebuie ca acesta sau un reprezentant autorizat să asiste la efectuarea controlului.

p. 1996. Copyright © United Nations.. Lumina Lex. 1155. Statul primitor permite şi protejează. 2003. Ion M. În acelaşi cadru. Bucureşti. de vamă şi de taxele şi redevenŃele conexe vămii. utilizând toate mijloacele adecvate. 2005 untreaty. Copyright © United Nations. Versiunea română editată sub îngrijirea Centrului de informare al ONU pentru România. Ion. DIACONU. Adopted by the General Assembly of the United Nations on 8 December 1969. a documentelor a corespondenŃei şi a bunurilor ei private. vol.. Jean. p. indiferent de sediul lor. 2005. 2000. Prevederea dreptului diplomatic referitoare la acest privilegiu nu poate fi extinsă şi asupra celor care prestează servicii în legătură cu localurile misiunii. Bucureşti. de orice serviciu public de orice natură şi de obligaŃiile militare precum rechiziŃii. vol. Treaty Series. 1994. adică a întregii corespondenŃe referitoare la misiune şi funcŃiile diplomatice. Treaty Series. 331. Statul primitor scuteşte statul trimiŃător. United Nations.un. Dumitru. 1969. de aplicarea dispoziŃiilor de securitate socială în vigoare în statul primitor. CHEBELEU. 51 Convention on Special Missions. Done at Vienna on 23 May 1969. United Nations. Traian. 1969. Drept diplomatic şi consular. Dreptul diplomatic şi consular. Privilegiul scutirii de impozit şi taxă pentru localurile ocupate de misiune se acordă pentru timpul în care se exercită funcŃiile diplomatice ale misiunii ad-hoc. 231. New York. Manuel de droit diplomatique. Pentru a realiza funcŃiile diplomatice. Entered into force on 27 January 1980. volumul II. de impozitele şi taxele naŃionale. SALMON. cu guvernul statului trimiŃător. Persoana care este membru al personalului diplomatic al misiunii adhoc beneficiază de inviolabilitatea locuinŃei.Drept diplomatic şi consular. Oficiul de Informare Publică. f. Tratat de drept internaŃional public.bunurile şi arhivele ei. cu misiunile diplomatice. Titlul I.un. NaŃiunile Unite. membrii misiunii au libertatea de a se deplasa şi de a circula în statul primitor. Editura UniversităŃii din Oradea. Acelaşi privilegiu include inviolabilitatea corespondenŃei oficiale. cu secŃiile proprii. autorităŃile statului primitor au obligaŃia de a înlătura orice eventuală atingere a acestei libertăŃi. Bruxelles. Bruylant.a.org/ilc/texts/instruments/ ANGHEL. p. ei mai sunt privilegiaŃi întrucât nu au obligaŃia de a depune mărturie. DiplomaŃia . misiunea diplomatică ad-hoc şi pe membri personalului diplomatic al acesteia de impozit şi taxă pentru localurile ocupate de misiune. untreaty. În statul primitor. Entered into force on 21 June 1985. MAZILU. dar nu controlează comunicarea misiunii diplomatice ad-hoc. regionale sau comunale.org/ilc/texts/instruments/ Vienna Convention on the Law of Treaties. 2003. care include imunitatea de jurisdicŃie penală şi imunitatea juridică civilă şi administrativă. 1400. cu posturile consulare şi cu celelalte misiuni ad-hoc ale statului trimiŃător. 12 . BIBLIOGRAFIE: Carta NaŃiunilor Unite şi Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie. de toate prestaŃiile personale. membrii personalului diplomatic al misiunii ad-hoc benefeciază de privilegiul imunităŃii. Editura Lumina Lex. contribuŃii şi găzduiri militare.

patenta. Statelor şi forurilor internaŃionale le revine rolul de acreditant şi cel de acreditar. Decizia privind înfiinŃarea ambasadei îi revine statului acreditar. şi firesc. este necesar ca statul acreditar să desemneze persoana care să fie şef de misiune şi ca statul acreditant să o accepte. Întotdeauna şi chiar într-o asemenea situaŃie. Se pot înfiinŃa ambasade sau posturi consulare numai cu consimŃământul statului pe teritoriul căruia asemenea misiuni vor funcŃiona. şi actitivăŃi de îndeplinirea a funcŃiei ecleziastice. agrementul. precum şi de consimŃământul acestora. NunŃii conduc nunŃiaturi şi desfăşoară. în general. consulatul. După ce a fost constituită de statul acreditant şi acceptată de statul acreditar. InternunŃii conduc internunŃiaturi. nunŃiu. ambasada este consecinŃa relaŃiilor diplomatice. Stabilirea de relaŃii diplomatice şi de relaŃii consulare este urmată. Statul care consimte ca ambasada să fie constituită pe teritoriul lui este acreditar. respectiv le primesc. pe baza dreptului canonic. În general. Ramura externă a serviciului diplomatic se formează prin stabilirea de relaŃii diplomatice între state şi prin exercitarea dreptului activ de legaŃie. ca şi personalul care exercită funcŃiile misiunii. în vederea realizării relaŃiilor diplomatice bilaterale. conform suveranităŃii proprii de statul acreditant. posturile consulare şi alte misiuni. pe lângă activitatea diplomatică normală. În termeni juridici. Statul care constituie ambasada este acreditant. În a doua parte a secolului al XX-lea. nunŃiatura. istoric. scrisorile de agreditare. cultural. ambasada este instituŃia administrativă constituită de stat (subiect de drept internaŃional) pe lângă alt stat (subiect de drept internaŃional). În vederea debutului real al ambasadei. Ambasadele şi posturile consulare depind. ministrul. statul acreditant. Statele convin asupra felului de ambasadă pe care o constituie/primesc. legaŃia. acreditarea. de întreŃinere a relaŃiilor cu structurile Bisericii Catolice din statul acreditar. 13 . pe lângă consimŃămintele necesare privind stabilirea relaŃiilor diplomatice şi constituirea misiunilor. Ambasada este misiunea diplomatică pe lângă un stat străin sau pe lângă un for internaŃional. CondiŃia esenŃială pentru stabilirea de relaŃii diplomatice şi trimiterea de misiuni diplomatice este consimŃământul mutual. exequaturul Ramura externă a serviciului diplomatic este alcătuită din misiunile diplomatice permanente: ambasadele. de relaŃiile diplomatice şi consulare dintre acestea. Statul acreditar îi primeşte pe diplomaŃii străini ca urmare a acordului la care a ajuns cu statul acreditant cu privire la stabilirea şi întreŃinerea relaŃiilor diplomatice. precum institutele culturale. ambasador. corpul diplomatic. Se poate ca ambasada să fie constituită/primită simultan cu stabilirea relaŃiilor diplomatice. legaŃiile au dispărut treptat. conform cărora statul acreditant îi desemnează pe membrii personalului ambasadei criteriul menajării eventualelor sensibilităŃi ale statului acreditar pe plan politic. de trimiterea de misiuni diplomatice. ambasada poate exercita şi funcŃii consulare. lista corpului diplomatic. pe care le constituie. condusă de ambasador. decanul corpului diplomatic. pe măsura generalizării ambasadelor. cu consimŃământul acestuia. Necesitatea obŃinerii consimŃământului statului acreditar adaugă la criteriile strict interne. ambasadele se constituie reciproc. Miniştrii conduc legaŃii. de recunoaşterea reciprocă a subiectelor de drept internaŃional.III MISIUNEA DIPLOMATICĂ PERMANENTĂ NoŃiuni principale: ambasada. internunŃiul. succesiv. respectiv consulare. Ambasadorii conduc ambasade. dar acest acord nu implică şi obligaŃia de a primi pe teritoriul pe care este îndreptăŃit să-şi exercite suveranitatea oricare persoană ar fi desemnată. statul acreditar. reprezentanŃele la forurile internaŃionale. chiar dacă nu îl joacă simultan. Felul misiunii decurge din clasa căreia îi aparŃine şeful ei. adică prin trimiterea de misiuni diplomatice în străinătate.

de către şeful serviciului de protocol diplomatic. Cum în realitate cel căruia îi revin mai multe misiuni nu poate fi prezent simultan pe mai multe teritorii şi la mai multe sedii deodată. dar nu imposibilă. Este dreptul statului acreditar de a consimŃi sau de a nu consimŃi în privinŃa desemnării ambasadorului din statul acreditant. în conformitate cu normele dreptului diplomatic. traseu) autorităŃilor statului acreditar şi. Misiunea diplomatică începe de facto. membrii misiunii diplomatice să aibă naŃionalitatea statului acreditant. dreptul diplomatic stabileşte ca. 14 . Statul acreditant notifică statului acreditar desemnarea ambasadorului sub forma solicitării agrementului. problema se poate soluŃiona prin desemnarea de locŃiitori. şeful de misiune diplomatică îşi asumă funcŃiile în statul acreditar de îndată ce şi-a prezentat scrisorile de acreditare. Unui diplomat i se pot da simultan mai multe misiuni. ambasadorul agreat poate să se întâlnească neoficial cu ambasadori din corpul diplomatic. Prima acŃiune diplomatică la care ambasadorul participă după sosirea în statul acreditar la începutul misiunii sale este acreditarea . în numele ministrului de externe. autorităŃilor statului / statelor de tranzit. oră. După exprimarea consimŃământului statului acreditar prin acordarea agrementului cu privire la desemnarea sa ca ambasador şi până să fie acreditat. În intervalul de timp de la agrement la acreditare. "în principiu". pe teritoriul mai multor state. Totuşi. care urmează agrementului. ministerul de externe al acestui stat îl înscrie în lista corpului diplomatic. Acest criteriu este soluŃia la problemele care se pot ivi la intersectarea menŃionată de suveranităŃi. AutorităŃile statului acreditant notifică datele călătoriei (zi.religios. ambasadorul este întâmpinat.procedura prin care statul acreditant îi confirmă calitatea de ambasador şi prin care statul acreditar ia act de această confirmare şi îşi confirmă consimŃământul în această privinŃă. acreditarea constă din prezentarea scrisorilor de acreditare în general şefului statului acreditar sau altei autorităŃi îndreptăŃite să le primească. Respectarea acestei exigenŃe se impune întrucât. care nu poate să-şi preia misiunea. îndeosebi cu decanul corpului diplomatic. Mai rară. Un alt tip de misiune multiplă apare când şeful de misiune într-un stat îşi reprezintă statul propriu şi pe lângă o organizaŃie internaŃională. În esenŃă. ambasadorul are calitatea de ambasador agreat. Misiunea diplomatică începe de jure prin procedura acreditării. se impune respectarea practicii în materia acreditării din statul acreditar. Când soseşte în statul acreditar. CondiŃia constituirii şi îndeplinirii acestor misiuni este ca opŃiunea statului acreditar să fie acceptată şi de statele pe teritoriul cărora urmează să-şi exercite activitatea. întrucât agrementul obŃinut nu implică obligaŃia acreditării persoanei agreate. este situaŃia în care mai multe state desemnează ca ambasador aceeaşi persoană pentru a îndeplini misiuni diplomatice simultane în acelaşi stat. de gesturi solemne. dacă este cazul. inclusiv a ceremonialului privind prezentarea scrisorilor de acreditare. semnificând dorinŃa de inaugurare favorabilă. Ordinea prezentării scrisorilor de acreditare sau a unei copii a acestor scrisori de către şefii de misiuni diplomatice este determinată de data şi de ora sosirii fiecăruia. După notificarea sosirii sale în statul acreditar. Îi revine fiecărui stat obligaŃia de a asigura uniformitatea faŃă de fiecare clasă de diplomaŃi a procedurii pentru primirea şefilor de misiune diplomatică. În orice caz. de la care va primi informaŃii necesare cu privire la practica din statul acreditar în domeniul relaŃiilor diplomatice. statul acreditant are posibilitatea să renunŃe la acreditarea celui pentru care statul acreditar a acordat agrementul şi să ceară agrement pentru altcineva. Încălcarea acestui drept anulează desemnarea ambasadorului. la sosirea şefului ei pe teritoriul statului acreditar. Până la prezentarea scrisorilor de acreditare. Începutul misiunii este marcat de ceremonii.

Pentru a se ajunge la debutul misiunii. Această demnitate îi revine diplomatului aflat pe prima treaptă a ordinii de precădere între membrii personalului diplomatic al ambasadelor din statul acreditar. evenimente care produc modificări structurale majore ale statului. Dacă desfiinŃarea ambasadei nu înseamnă neapărat încetarea relaŃiilor diplomatice. Scrisorile de acreditare întocmite într-o limbă de circulaŃie internaŃională sau în limba statului acreditant. Ambasada este formată din şeful misiunii şi din membrii personalului misiunii: personalul diplomatic. Sunt state acreditare unde se practică acordarea primului loc în 15 . ruperea relaŃiilor diplomatice implică desfiinŃarea ambasadei. în vedere să asigure continuitatea misiunilor diplomatice constituite mutual în cadrul relaŃiilor diplomatice bilaterale. Asemenea evenimente impun. având ca obiectiv coordonarea conduitei în domenii de interes comun pentru ambasade şi diplomaŃi: ceremonii. Decizia de desfiinŃare a ambasadei implică sfârşitul activităŃii ambasadorului şi a întregului personal. reparcurgerea etapelor necesare până la constituirea ambasadei: recunoaşterea internaŃională. se parcurg câteva etape formale inevitabile. de la transmiterea de felicitări. Persoanele care fac parte din personalul diplomatic al ambasadelor din acelaşi stat acreditar alcătuiesc corpul diplomatic. data scrisorii de rechemare a unui ambasador coincide cu data scrisorii de acreditare a ambasadorului următor. Sfârşitul misiunii unui ambasador nu înseamnă însă neapărat şi dispariŃia ambasadei. de prezentările scrisorilor de acreditare şi de notificările primite de la ambasade. privilegii diplomatice. În audienŃă la ministrul de externe. Formal. Ambasada se desfiinŃează sub impactul unor evenimente majore în relaŃiile bilaterale sau în evoluŃia statului care a constituit-o: ruperea relaŃiilor diplomatice. reactivarea ambasadelor suspendate sau trimiterea de ambasade noi. Ambasadele se suspendă prin decizia statelor şi atunci când statele decid astfel ca urmare a deteriorării relaŃiilor politice internaŃionale. ale căror originale le prezintă şefului statului acreditar în cadul unei ceremonii complexe. ambasadorul transmite copiile scrisorilor de acreditare. conŃin declaraŃiile de voinŃă ale statului acreditant cu privire la numirea ambasadorului. în multe cazuri. urmată eventual de apariŃia unui stat nou sau a unor state noi. Corpul diplomatic este o asociaŃie de persoane. Ministerul de externe al statului acreditar întocmeşte şi actualizează periodic Lista corpului diplomatic. Înscrierea unei persoane pe Lista corpului diplomatic înseamnă atestarea statutului diplomatic al acelei persoane în statul acreditar. stabilirea de relaŃii diplomatice. Ambasada se desfiinŃează provizoriu sau definitiv şi în condiŃiile în care statul acreditant nu poate asigura condiŃiile materiale minime pentru prezenŃa în misiune a reprezentanŃilor săi. calitatea sa de ambasador şi abilitarea lui de a vorbi şi de a acŃiona în numele autorităŃilor statului acreditar. Nici rechemarea ambasadorului. menŃionând numele ambasadorului. Această asociaŃie a diplomaŃilor îl are ca preşedinte pe decanul corpului diplomatic. care funcŃionează conform cutumei. în general. pe care o certifică. care nu sunt angajaŃi ai statului acreditant. În serviciul casnic al personalului ambasadei se utilizează şi oameni de serviciu particulari. curtoazie internaŃională. Statele au. instituŃie notorie. personalul tehnic-administrativ şi personalul de serviciu. Ńinând seama de sosirea în misiune a ambasadorilor. Cauza cea mai frecventă de desfiinŃare a ambasadei este ruperea relaŃiilor diplomatice. nici expulzarea lui nu înseamnă desfiinŃarea ambasadei. până la formularea de proteste. precum schimbarea de regim politic sau chiar dispariŃia temporară sau definitivă a unui stat. respectarea normelor de drept internaŃional. Şeful misiunii şi membrii personalului diplomatic sunt agenŃi diplomatici. însoŃite de traducerea neoficială în franceză sau în limba statului acreditar. Astfel. Demersurile pe care corpul diplomatic le întreprinde pe lângă autorităŃile statului acreditar acoperă o gamă largă de acŃiuni. decan al corpului diplomatic poate fi ambasadorul cu vechimea cea mai mare în funcŃie în statul acreditar unde ordinea de precădere a ambasadorilor se stabileşte în conformitate cu data prezentării scrisorilor de acreditare.

trimis (missus) când este condus de un funcŃionar consular de carieră. câtă vreme statele se recunosc ca state suverane egale. în această sferă. dar numai după consultarea corpului diplomatic şi având consimŃământul acestuia. tratamente favorabile. Unui stat nu îi este permis să înfiinŃeze un post consular pe teritoriul unui stat. relaŃiile consulare nu pot fi efectul unui act unilateral al unui stat care ar impune relaŃiile consulare altui stat. După modul în care se constituie. iar acceptarea este actul unilateral al statului de reşedinŃă. relaŃiile consulare se rup. Statele pot. transmiŃând mesaje solemne sau formulând luări de poziŃie îndeosebi în domeniul relaŃiilor diplomatice. Pe plan european. principiul reciprocităŃii. scopurile urmărite de acel stat care a decis în acest sens fiind întreŃinerea şi chiar amplificarea relaŃiilor consulare bilaterale. ca teritoriu al exercitării funcŃiilor consulare. fără ca între cele două state să nu se încheie un acord în acest sens. Decanul corpului diplomatic îşi îndeplineşte funcŃiile specifice fără a fi câtuşi de puŃin lider al asociaŃiei. Documentul prin care se notifică numirea şefului de post consular este patenta prin care se precizează persoana. să instituie reciproc. Practic. postul consular poate fi de carieră . Numirea şefului de post consular este actul unilateral al statului trimiŃător. după rang. Viceconsulatul şi agenŃia consulară sunt înfiinŃate de consulatul general sau de consulat. Definitorie pentru relaŃiile consulare este interacŃiunea a două ordini juridice. Fiecărui post consular îi corespunde. fiind subordonate consulatului general sau consulatului. Stabilirea relaŃiilor consulare rezultă din acordul încheiat în acest scop de cele două state. în relaŃiile bilaterale. circumscripŃia consulară. de fapt coexistenŃa pe acelaşi teritoriu a două ordini juridice. a ordinii juridice a statului trimiŃător şi a ordinii juridice a statului de reşedinŃă. Dacă unul dintre statele care au stabilit relaŃii consulare dispare.consul ales (electus) când este condus de un funcŃionar consular onorific. El se poate adresa autorităŃilor statului acreditar în numele corpului diplomatic. adică o misiune căreia la înfiinŃare nu i se determină durata de funcŃionare. cele două acte sunt componentele unui acord între două state. RelaŃiile consulare se stabilesc între două state. Decanul corpului reprezintă corpul diplomatic când autorităŃile statului acreditar îl convoacă pentru a participa la solemnităŃi sau pentru comunicări. În esenŃă. consulat. dacă i s-a încredinŃat o 16 . Postul consular este o "misiune diplomatică permanentă". Postul consular poate fi. a claselor de posturi consulare: consulat general. fără ca statul pe teritoriul căruia va funcŃiona postul consular să fie de acord cu înfiinŃarea postului consular şi cu funcŃionarea lui. în conformitate cu dreptul consular. Postul consular este instituŃia administrativă constituită de stat pe teritoriul şi cu consimŃământul altui stat în vederea realizării relaŃiilor consulare. sau onorific . statele care încheie acorduri consulare se angajează să-şi aplice. Au relaŃii consulare două state care au convenit să exercite funcŃiile consulare unul pe teritoriul celuilalt. reciprocitatea consulară este normă şi statul nu poate pretinde ca funcŃionarii săi consulari să exercite în străinătate atribuŃii pe care nu le recunoaşte pe teritoriul propriu. Întemeierea raporturilor dintre state pe principiul egalităŃii suverane le impune statelor care au relaŃii consulare ca şi aceste relaŃii să se realizeze prin consimŃământ mutual şi ca şi din acest domeniu să excludă discriminarea. Ca primă urmare. aceste relaŃii încetează. viceconsulat sau agenŃie consulară. în ordinea descrescătoare. prin exercitarea unei anumite jurisdicŃii străine asupra anumitor străini. Dacă unul din statele care au stabilit relaŃii consulare decide că trebuie ca aceste relaŃii să înceteze. Pentru înfiinŃarea postului consular este obligatoriu consimŃământul statului de reşedinŃă. Consulatul general şi consulatul sunt înfiinŃate de statul trimiŃător cu consimŃământul statului de reşedinŃă.ordinea de precădere fie reprezentantului Sfântului Scaun.

Ion M. Patenta este prezentată autorităŃilor statului de reşedinŃă pe cale diplomatică. Copyright © United Nations.un. după 1860. 2003. 1975. Şeful de post consular răspunde pentru exercitarea funcŃiilor consulare. 51 Vienna Convention on Diplomatic Relations. Philippe. Oficiul de Informare Publică. Paris. Adopted by the General Assembly of the United Nations on 13 February 1946 www. precum şi. I. 1996.. Sales No. 95. 2000. fie prin transmitere. CHEBELEU. Titlul I. vo1. volumul II. vol. 2003. precum şi angajaŃi administrativi sau tehnici. 1961. FARAG.L'Ambassade. MARTENS.. însoŃită de o notă verbală. Ion.misiune de carieră sau una onorifică. 17 . Misiunea consulară încetează dacă încetează relaŃiile consulare.75. Treaty Series. Approved by the General Assembly of the United Nations on 21 November 1947 www. Bruxelles.ch Vienna Convention on the Representation of States in their Relations with International Organizations of a Universal Character. Paris. Personalul postului consular include personalul consular. GENET. United Nations. alcătuind personalul consular. DiplomaŃia . 2005 untreaty.12). viceconsul sau agent consular. precum şi orice alt element considerat util de către emiŃător. în condiŃiile în care unul dintre titularii acestor relaŃii decide astfel sau nu mai poate adopta decizii în această privinŃă. dacă este consul sau consul general.un. Mircea. Charles de. Drept diplomatic şi consular. Editura UniversităŃii din Oradea. DiplomaŃia. 1972.org/ilc/texts/instruments/ Vienna Convention on Consular Relations. Editura Lumina Lex. Treaty Series. E. United Nations. după rang. din care fac parte şi şeful postului consular. Lumina Lex. Bucureşti. New York. Le droit diplomatique contemporain. Done at Vienna on 14 March 1975. Done at Vienna on 24 April 1963. R. DIACONU.a.. Traian.ch Convention on the Privileges and Immunities of the Specialized Agencies. 1931 MALIłA. Manuel de pratique diplomatique . 1970. Bucureşti. fie direct. de şeful consular aflat într-una din clasele: consul general. 1963. 500. Moussa. vol. Done at Vienna on 18 April 1961. NaŃiunile Unite. Not yet in force. Le guide diplomatique. 2005untreaty.un. Précis de droit et de fonctions des agents diplomatiques et consulaires. II (United Nations publication. Entered into force on 19 March 1967. p. Copyright © United Nations. Dreptul diplomatic şi consular. Versiunea română editată sub îngrijirea Centrului de informare al ONU pentru România.org/ilc/texts/instruments/ ANGHEL. Leipzig. BIBLIOGRAFIE: Carta NaŃiunilor Unite şi Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie. spre deosebire de funcŃionarii consulari. Dumitru. 2005 untreaty. La postul consular lucrează funcŃionari consulari pentru realizarea funcŃiilor consulare.Drept diplomatic şi consular. nemaifiind subiect de drept internaŃional.unog. p. 1962. pentru conducerea ansamblului de activităŃi ale postului consular. Postul consular este condus. See Official Records of the United Nations Conference on the Representation of States in their Relations with International Organizations.unog. f. Bucureşti. asemenea celorlalŃi funcŃionari consulari.org/ilc/texts/instruments/ Convention on the Privileges and Immunities of the United Nations. p. MAZILU. Traité de diplomatie et de droit diplomatique. 596. într-o audienŃă. în Tratat de drept internaŃional public. consul. şi alte categorii de personal. Copyright © United Nations. Documentul prin care şeful de post consular este acceptat de statul de reşedinŃă şi în urma emiterii căruia poate începe exercitarea funcŃiilor consulare este exequaturul.V. la ministerul de externe al statului de reşedinŃă. persoane din serviciul casnic şi persoane aflate în serviciul particular al membrilor personalului. Reprezentarea statelor în relaŃiile internaŃionale. CAHIER. circumscripŃia şi sediul. Entered into force on 24 April 1964. 261.

1957. profesionalidad. 1948/1955. E. ed II. Paris. Diplomacy in International Law. A Guide to Diplomatic Practice. P. Harold. evolucion. reglementacion. 1972. Cours de droit diplomatique... La diplomacia. 1899 RODRIGUEZ ARAYA. vol. Diplomatie/Diplomacy. G. SALMON. Ernest. Leiden. NICOLSON. 1994. Neuchâtel/Londra. Londra. R. I. Jean. SATOW. 1932. PRADIER-FODERE.NASCIMENTO E SILVA. do. Bruylant. Rosario. Bruxelles. Manuel de droit diplomatique. 18 .

fără să fie obligaŃi să prezinte depline puteri pentru adoptarea textului unei convenŃii adoptate în cadrul forului. pentru că ambasada nu se poate situa în afara structurii statului acreditant. Prin funcŃiile enunŃate se concretizează menirea definitorie a ambasadei de mesager al statului acreditant. funcŃia care întruneşte obligaŃia şi dreptul agentului diplomatic de a transmite mesajele statului propriu în străinătate. adresându-se reprezentanŃilor altui stat sau ai altor state. funcŃia care o defineşte. precum reprezentarea. este necesar să satisfacă şi exigenŃele altor funcŃii specifice domeniului diplomatic. Reprezentarea diplomatică. În cursul elaborării textului ConvenŃiei privind relaŃiile diplomatice. Persoana aflată în misiune diplomatică acŃionează în viaŃa publică din străinătate şi îşi demonstrează identitatea utilizând simbolurile statului reprezentat:drapel. precum şi alte îndatoriri legate strict de îndatorirea principală sau. pentru a facilita comunicarea oficială. trebuie ca exercitarea să răspundă fără abatere la imperativul respectării principiilor de drept internaŃional. este diferită de reprezentarea internaŃională care constă din realizarea de acte în numele statului de către un stat străin. negocierea. Misiunea diplomatică reprezintă statul care a constituit-o ca să vorbească în numele lui în străinătate. FuncŃiile enumerate conturează ansamblul activităŃilor diplomatice ale statului acreditant. pe care statul acreditar le admite. Dreptul internaŃional a stabilit că şefii misiunii diplomatice ad-hoc participante la lucrările unui for internaŃional îşi reprezintă statul propriu. Misiunii diplomatice ad-hoc îi revine. întrucât decurge din suveranitatea statului. stemă. funcŃiile misiunii diplomatice apar. Fără limitarea diversităŃii actitivităŃilor prin care se realizează aceste funcŃii. informarea şi să recurgă la negociere. dar. aşadar semnificaŃia la care se referă termenul ad-hoc. Dreptul de reprezentare fiind inerent suveranităŃii statelor. Statele care stabilesc relaŃii diplomatice doresc să comunice între ele şi. în 19 . în primul rând. Îndatorirea principală a membrilor misiunii diplomatice ad-hoc. Comisia ONU pentru dreptul internaŃional a sintetizat îndatoririle ambasadei. Şefii de misiune diplomatică sunt îndreptăŃiŃi să-şi reprezinte statul propriu pentru adoptarea de convenŃii internaŃionale bilaterale şi multilaterale. În relaŃiile internaŃionale. pentru a o realiza. ca funcŃie a diplomaŃiei. informarea diplomatică FuncŃiile misiunii diplomatice sunt îndatoririle principale ale celor incluşi în misiunea diplomatică Pe plan juridic. negocierea. servirea interesului de stat. informarea şi promovarea relaŃiilor bilaterale. stabilind cinci funcŃii preponderente: reprezentarea statului acreditant. servirea intereselor de stat. ca obligaŃii şi drepturi ale diplomaŃilor. reprezentarea este funcŃia instituŃiilor autorităŃii publice din orice stat. aşadar. Facilitarea comunicării oficiale nu poate fi o funcŃie a ambasadei. îndeplinindu-şi astfel obligaŃiile decurgând din stabilirea relaŃiilor diplomatice. considerată a fi primordială. este posibilă numai în condiŃiile respectării egalităŃii în drepturi dintre state. FuncŃiile diplomatice se exercită pe teritoriul statului străin. în general. de activitatea diplomatică sunt stabilite de statul trimiŃător cu consimŃământul statului primitor. dovadă a maturităŃii acestora şi atestare a aptitudinii statului de a fi componentă ("putere") a sistemului internaŃional. Pentru misiunea diplomatică ad-hoc este definitorie o anumită funcŃie diplomatică. constituie ambasade.IV FUNCłIILE MISIUNII DIPLOMATICE NoŃiuni principale: reprezentarea. imn. Reprezentarea este funcŃia diplomatică primordială. aşa încât celelalte funcŃii specifice diplomaŃiei în general par a fi auxiliare. reprezentarea. apărarea intereselor statului acreditant.

i. faŃă de interesele proprii. şi reprezentarea din sfera dreptului civil. pe de o parte. fie prin împletirea susŃinerii cu apărarea. îşi exercită. consultări. pentru adoptarea textului unui tratat între statul acreditant şi statul acreditar. Din limbaj. întemeiate pe argumente referitoare la depăşirea competenŃelor. Privilegiul rămâne valabil cât timp ambasada respectă reglementările statului acreditar. de către ambasador. faŃă de cetăŃenii statului acreditant aflaŃi pe teritoriul statului acreditar şi faŃă de ambasadele statelor străine din statul acreditar. ci acoperă reprezentarea ansamblului de autorităŃi ale statului. fie prin apărarea lui. Şefii de misiune diplomatică reprezintă statul acreditant fără să fie obligaŃi să prezinte depline puteri. ambasada organizează acŃiuni solemne de marcare a zilei naŃionale a statului acreditant în statul acreditar. a intereselor statului reprezentat şi ale cetăŃenilor săi este legat de respectarea principiului pacta sunt servanda. Potrivit unei uzanŃe extinse. statele au posibilitatea de a recurge la proteste sau la dialog. statul este prezent în viaŃa publică a statului acreditar. ai ambasadelor.relaŃie cu un subiect de drept internaŃional. Motorul activităŃii diplomatice îl constituie conjuncŃia intereselor de stat. îşi reprezintă statul în trei direcŃii principale: faŃă de instituŃiile autorităŃilor din statul acreditar. sub conducerea ambasadorului. Dar funcŃia de reprezentare este mai cuprinzătoare. în limitele admise de dreptul internaŃional. în primul rând. la ambasadori şi la însărcinaŃii cu afaceri a. demersuri. care înfăŃişează demnitatea şi independenŃa statului acreditant. Misiunea diplomatică implică servirea interesului de stat. pe care ambasada îl reprezintă. AgenŃii diplomatici de la ambasadă participă. aşadar la ambasade. întrucât funcŃia de reprezentare generală nu-i permite eschive eventuale. Prin diplomaŃie. sunt căi de soluŃionare a diferendelor. care pot fi. Criteriul principal de evaluare a funcŃiei de protejare. la solemnităŃi. negocieri. Ambele sunt forme de protejare a intereselor proprii. Ambasadorul şi ambasada reprezintă guvernul statului acreditant în relaŃiile cu guvernul statului acreditar. îndeosebi ambasadorul şi şeful misiunii diplomatice. Statul vede în misiunea diplomatică pe care o constituie un instrument necesar pentru realizarea şi apărarea intereselor de stat. convergente sau divergente. Răspunderea pentru actele ambasadei îi revine statului acreditant. OpŃiunea pentru dialog corespunde şi preocupării faŃă de pacea şi securitatea internaŃională şi poate fi considerată prioritară întrucât interesul de stat include şi întreŃinerea relaŃiilor externe. Reprezentarea diplomatică se realizează. Trebuie ca statul acreditant să-şi asume răspunderea întreagă pentru actele ambasadei. statele evită efectele distrugătoare ale confruntărilor dintre interesele lor contrare. fie prin susŃinerea lui. Prin ambasada sa. dreptul de a expune public simbolurile statului acreditant: drapelul şi stema. Ambasadorul este învestit cu autoritatea necesară de a vorbi în numele guvernului din statul propriu. de acomodare a intereselor divergente. reprezentându-şi statul. nu se limitează la reprezentarea guvernului. printr-o varietate mare de activităŃi: expuneri. stat terŃ sau for internaŃional. Agentul diplomatic. armonizându-le şi menŃin astfel pacea. Consultările diplomatice. Încă o distincŃie este necesară: între reprezentarea politică generală a statului acreditar. Ambasada. 20 . de pildă. Pentru soluŃionarea crizelor apărute în relaŃiile dintre ele. dar şi de ceilalŃi diplomaŃi ai ambasadei. Statul care primeşte pe teritoriul lui o misiune diplomatică străină vede în această misiune un instrument de realizare şi de apărare a intereselor de stat străine. rezultă că referirea se face la misiunile diplomatice permanente care funcŃionează ca urmare a stabilirii de relaŃii diplomatice între două state. a intereselor cetăŃenilor acestui stat. cu consimŃământul statului acreditar.

În relaŃiile internaŃionale. Utilizarea informaŃiei false discreditează misiunea diplomatică. dacă statelel sunt părŃi ale unui diferend să devină părŃi ale unei înŃelegeri. dar şi în ansamblu. le transmite. şi de cele ale statului acreditar. în general. activitatea diplomatică. aşadar nici ambasada nu elaborează politica externă. şi identificarea elementelor care pot fi obiect al acordului bilateral. ambasada să ocrotească şi interesele altui stat decât statul acreditant. Nici serviciul public pentru diplomaŃie în ansamblu şi nici componentele lui. întrucât negocierea este activitatea prin care se poate ajunge la soluŃionarea prin înŃelegere a problemelor care împiedică relaŃiile dintre state. Prin negociere. acŃionând pe cale politică şi pe cale juridică. negocierea este funcŃie diplomatică. misiunea diplomatică depinde de loialitatea faŃă de statul propriu şi de păstrarea încrederii pe care i-o acordă străinătatea. ci au rolul de instrument de aplicare a acestei politici. târguiala şi. Prin negociere. ambasada soluŃionează problemele care împiedică relaŃiile bilaterale. Statele în numele cărora agenŃii diplomatici îşi realizează demersurile sunt emiŃătoare şi receptoare de informaŃii pozitive sau negative. temporar. În structura fiecărei acŃiuni diplomatice sunt recognoscibile cererea şi oferta. astfel încât să nu se ajungă la diferend sau. cu acordul statului acreditar. Aceste demersuri pot fi oficiale sau oficioase. în aceeaşi măsură. Legătura ambasadei cu interesele statului acreditant este considerată indisolubilă nu doar de autorităŃile acreditante. negociind. Dreptul internaŃional prevede trecerea imediată la negociere în caz de diferend. Aplică. clarificându-le îndeosebi juridic şi diversificându-le. acreditant şi acreditar. negocierea este instrumentul de reglementare a diferendelor dintre state şi de stimulare a conlucrării inter-statale. Negocierea caracterizează în fiecare detaliu. ci. se convin modalităŃi de aco. în relaŃiile cu autorităŃile statului acreditar. până la urmă de jure a misiunii diplomatice. Însuşirile necesare negociatorului le au. Misiunea diplomatică vehiculează informaŃii: le culege.Ambasada este un instrument al statului acreditant. Ambasada certifică interesele statului acreditant şi le apără consecvent. Are rolul de voce autentică a autorităŃilor din acest stat. negociind. Dialogul diplomatic şi negocierea sunt sinonime. Agentul diplomatic rezolvă problemele apărute în oricare dintre domeniile relaŃiilor dintre statul acreditant şi statul acreditar.odare a intereselor divergente ale statelor. verbale sau scrise. simultan. a îndeplinirii cu distorsiuni a acestei funcŃii. extinde aceste relaŃii. diplomaŃia în ansamblu este sinonimă cu negocierea. Dialogul diplomatic şi negocierea sunt sinonime. Persoana aflată în misiune diplomatică rezolvă problemele apărute în relaŃiile dintre statul acreditant şi statul acreditar. InformaŃia diplomatică destinată statului propriu sau statelor străine se referă la statele şi societăŃile străine sau la statul propriu şi societatea proprie. le analizează. Ca urmare. Ca purtătoare de informaŃie. Este posibil ca. toŃi cei care satisfac prin conduită şi formaŃie profesională criteriile definitorii ale profesiei de diplomat. Ca urmare a devierilor de la acest rol. în conformitate cu dreptul internaŃional. Specifice pentru funcŃia de negociere a ambasadei sunt investigarea intereselor celor două state. le ordonează. de celelalte state participante la relaŃiile diplomatice internaŃionale. Mai mult. publicabile sau confidenŃiale. individuale sau colective. disponibilitatea permanentă de cooperare. relevante pe plan politico-diplomatic. prevederile din programul de guvernare în vigoare în statul acreditant. Regulile de curtoazie internaŃională nu le permit 21 . apare riscul ca ambasada să se descalifice şi să se ajungă până la anularea de facto şi.

Prin punerea ei în practică. prevenind. nici din ordinul guvernului pe care îl reprezintă. dar şi furnizează sistematic informaŃii despre politica. Treaty Series. Ambasadorul şi ceilalŃi agenŃi diplomatici sunt consideraŃi surse oficiale de informaŃii cu privire la Ńara proprie. Entered into force on 24 April 1964. vo1. Oficiul de Informare Publică. nici din iniŃiativa lor. 1961. cultura. Done at Vienna on 18 April 1961. f. dificultăŃile sau crizele. 2005untreaty. din vizite la instituŃii. Acestea ar fi tocmai căile licite de informare diplomatică. Trebuie ca misiunea diplomatică să evite "pescuitul" în apele tulburi iscate de agitatorii vieŃii sociale şi politice. din observarea dezbaterilor parlamentare. United Nations. Treaty Series. din întâlinirile colegiale în cadrul corpului diplomatic şi din fluxurile de ştiri furnizate de massmedia. Agentul diplomatic îşi culege informaŃiile din convorbiri cu oficialităŃile şi cu politicienii de cele mai diverse orientări. de instrument de observare a evoluŃiei relaŃiilor bilaterale dintre statul acreditant şi statul acreditar.. de investigare a posibilităŃilor de dezvoltare a acestor relaŃii. 596. InformaŃia diplomatică nu este menită să producă satisfacŃie sau insatisfacŃie. inclusiv prin înscrierea acestei funcŃii printre prevederile de drept diplomatic şi potrivit unor interpretări doctrinare. p. NaŃiunile Unite. agentul diplomatic serveşte simultan interesele statului propriu. abordându-i problematica în mod pozitiv. 2005 untreaty.. În vederea informării. 1963. a reuniunilor publice în sferele politică.a. vol. de aplicare a soluŃiilor pentru ameliorarea şi dezvoltarea lor. menŃionat separat. economia. 261. p. este tot atât de important pentru ambasador ca şi pentru colaboratorii lui să menŃină contactul cu nivelurile cele mai mici. Agentul diplomatic protejează relaŃia pe care o serveşte. socială. pe care le promovează şi le apără. culturală etc. Contactele personale realizate cu fiecare ocazie sunt întotdeauna valorificabile în extinderea relaŃiilor dintre două guverne. Copyright © United Nations. 95. pentru reliefare. în primul rând ambasadorul acreditat în capitala unui stat străin este obligat. de sesizare a pericolelor de deteriorare a acestora. legislaŃia ambelor state. Principala sursă de informare licită a statului acreditant este chiar ambasada străină. Ambasadorul este răspunzător pentru iniŃierea şi întreŃinerea acestor contacte.diplomaŃilor să facă uz de declaraŃii false. ci să ofere temei de evaluare a situaŃiei dintr-un domeniu sau altul. ambasadorul poate dobândi şi păstra încrederea guvernului străin din Ńara de reşedinŃă. Copyright © United Nations. Done at Vienna on 24 April 1963. 51 Vienna Convention on Diplomatic Relations. Calitatea distinctivă a informaŃiei raportate sau furnizate de agentul diplomatic este obiectivitatea. BIBLIOGRAFIE: Carta NaŃiunilor Unite şi Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie. Entered into force on 19 March 1967. Versiunea română editată sub îngrijirea Centrului de informare al ONU pentru România.org/ilc/texts/instruments/ Vienna Convention on Consular Relations. care culege. precum şi cu cele mai înalte ale guvernului şi ale societăŃii.un. În postura de furnizor de informaŃii despre statul pe care îl reprezintă.org/ilc/texts/instruments/ 22 . Din funcŃia de servire a interesului naŃional. economică. 500. Agentul diplomatic şi. Despre valoarea cuvântului de ambasador s-ar putea spune că este cea mai onorabilă caracteristică a profesiei de diplomat. al ambasadei. adică la amplificarea lor. p. face parte şi rolul. Utilizarea mijloacelor licite de informare asigură menŃinerea acestei funcŃii a misiunii diplomatice pe planul cooperării.un. New York. când este posibil. United Nations. să contribuie la evoluŃia pozitivă a relaŃiilor bilaterale în domeniul cărora îşi exercită misiunea.

Le guide diplomatique. DiplomaŃia .. vol. Dumitru. 1992. Diplomacy in International Law. P. Adopted by the General Assembly of the United Nations on 8 December 1969. 1948/1955. Copyright © United Nations. Leiden. Bucureşti.. MAZILU. 1932. United Nations. Paris. Victor. Bruxelles. Leipzig. p. Drept diplomatic şi consular. London and New York. 1972. Bruxelles. PRADIER-FODERE. Bucureşti. Mircea. 231. A Guide to Diplomatic Practice. Editura Lumina Lex. Longman. Lumina Lex. DiplomaŃia secretă. Second Edition. 1400. DUCULESCU. Harold. Jean. Paris.Convention on Special Missions. GENET.L'Ambassade. 1994. 1957. P. Manuel de pratique diplomatique . I. Tratat de drept internaŃional public. Bucureşti. Diplomatie/Diplomacy.un. Bucureşti. 2005 untreaty. Rosario. 18..org/ilc/texts/instruments/ ANGHEL. 2000. 2003. 1969. DiplomaŃia. Précis de droit et de fonctions des agents diplomatiques et consulaires.. Philippe. Bruylant. Traité de diplomatie et de droit diplomatique. Ion. Londra. NASCIMENTO E SILVA. reglementacion. FARAG. Entered into force on 21 June 1985. Diplomacy and the study of international relations. Manuel de droit diplomatique. 1899 RODRIGUEZ ARAYA. 1998. Moussa. Editura UniversităŃii din Oradea. după 1860. R. Titlul I. Neuchâtel/Londra. 1919. 1972. MALIłA. Casa Europeană. p. D. Oxford.. E. DIACONU. La diplomacia. 1962. 5. 2003. BARSTON. 1996. 23 . do. 1970. Le droit diplomatique contemporain. evolucion. p. Paris. R. 1931 HEATLEY.. CHEBELEU. I. SATOW. MARTENS. Dreptul diplomatic şi consular. Charles de. volumul II. G. Ernest.Drept diplomatic şi consular. SALMON. Treaty Series.. CAHIER. Modern Diplomacy. Ion M. profesionalidad. R. NICOLSON. ed II. Traian. P. vol. Cours de droit diplomatique.