CONCEPłIA LUI I. KANT DESPRE LIBERTATE Filosof german – s-a născut şi a murit la Konigsberg, în Prusia orientală.

ReputaŃia sa filosofică se întemeiază pe cele trei opere fundamentale : • “ Critica raŃiunii pure “ ( 1781 ) • “ Critica raŃiunii practice “ ( 1788 ) • “ Critica puterii de judecată “ ( 1790 ) În 1785 a mai publicat “ Fundamentele metafizicii moravurilor “. Gândirea politică a lui I. Kant s-a dezvoltat după RevoluŃia franceză şi are ca idee centrală că politica trebuie “să se încline“ înaintea moralei, întrucât el este esenŃialmente un filosof al moralei, care considera că “ marea problemă este totdeauna morala “. Morala şi politica trebuie să se afle în legătură, pentru că o “ adevărată politică nu poate face un singur pas, fără a da respectul cuvenit moralei “ . Dar punctul de plecare al eticii lui I. Kant este libertatea , principiul moralei este autonomia voinŃei, pe care Kant o aduce din planul politic – social în planul interior al moralităŃii. Kant este preocupat de ideea modului în care omul devine pe deplin om şi tot el răspunde că acest lucru se poate realiza doar în plan moral, ca plan al raŃiunii practice, al acŃiunii omului în viaŃa sa concretă. În orice acŃiune umană bună, omul îşi exprimă voinŃa sa şi esenŃa sa umană. Omul se exprimă şi se revelează pe sine în acŃiunea practică pe care o întreprinde cu un scop moral , bun . Pentru Kant a acŃiona moral , adică bine , înseamnă a-Ńi face datoria . Oamenii ca fiinŃe raŃionale nu există numai ca centre de cunoaştere de sine şi de ceea ce este în afara lor , ci şi ca agenŃi ai unor acŃiuni practice .În această postură de posesori de raŃiune practică , oamenii nu realizează doar nişte fapte , ei acŃionează , dar în mod autonom , în funcŃie de voinŃa lor , respectând legea morală . Numai în acest caz omul nu se lasă acŃionat din afara lui . Individul liber , în concepŃia lui Kant este o fiinŃă autonomă în esenŃa sa , creator de valori şi scopuri a căror autoritate constă tocmai în faptul că ele sunt dorite în mod liber. A-i trata pe oameni ca fiinŃe neautonome, înseamnă a-i confunda cu nişte obiecte supuse legilor naturale , ca nişte fiinŃe dependente total de stimulii exteriori, care ar alege doar prin manipularea lor de către conducătorii lor , sau ameninŃaŃi cu forŃa , fie prin promisiuni şi recompense . A-i trata astfel pe oameni este echivalent cu a-i considera incapabili să-şi determine în mod raŃional, singuri, gândurile şi faptele . Credem că unul din meritele ce l-au făcut pe filosoful I. Kant să rămână definitiv în filosofia lumii, este modul în care a tratat raportul dintre cunoaşterea raŃională, morală şi libertatea omului . Legarea indisolubilă a acestor trei fundamentale instanŃe ale vieŃii omeneşti , dependenŃa lor reciprocă şi totală îl fixează pe Kant printre cei ce au înŃeles esenŃa umanismului ca unitate a cunoaşterii, moralei, libertăŃii şi a lui Dumnezeu . Acest punct de vedere al libertăŃii , dacă s-ar putea impune concret în viaŃa fiecărui om , societatea ar arăta altfel , ar fi sigur mult mai bogată, şi într-o stare de autentică libertate a omului . Aspectul distructiv , generator de dezordine , de libertinaj , de prost gust , pe care-l generează o libertate neânsoŃită de cunoaştere şi morală a datoriei ar dispărea şi ar prevala aspectul umanist , profund şi autentic al libertăŃii propriu - zise , al libertăŃii constructive , creatoare şi benefice omului . Dacă în planul cunoaşterii strict – teoretice problema care se pune este aceea a adevărului şi falsului , în planul acŃiunii practice a omului problema care se pune este aceea a unei acŃiuni corecte şi bune , adică a facerii

numai că pe cele morale. socială a sa . în această lume extinsă şi la existenŃa social – umană trebuie să existe şi libertate . economice le crează omul însuşi. morale . Kant . morale. adică omul caută un temei. autonome şi nu ca urmare a unor constrângeri exterioare . Kant ne arată că aceeaşi raŃiune care ne spune că natura este o expresie a legăturilor cauzale . ci chiar expresia libertăŃii însăşi . Pentru om acŃiunea nu înseamnă doar un fapt realizat . iar supunerea sa faŃă de aceste legi nu este o privare de libertate. problemă ce Ńine de raŃiunea sa pură . sociale. Libertatea nu este o consecinŃă a lumii naturale . Dar acŃiunea nu devine reală dacă nu apare şi întrebarea “ De ce să fac acest fapt ? “ . religioase. atunci existenŃa sa umană şi-ar pierde sensul . ca şi în natură există legi. omul le-am creat şi impus mie însumi. dar ele pot fi controlate de om . La Kant libertatea e definită ca puterea omului de a voi un scop. artistice etc. De aceea filosoful. sentimentelor. adică omul să se considere liber în actele sale . Libertatea devine un principiu fundamental al acŃiunii umane. adică de a transcende legilor implacabile ale naturii. Dacă omul nu ar fi agentul tuturor acestor acŃiuni ale sale . Sunt liber în măsura în care persoana mea nu este înlănŃuită. necesare . în creaŃia şi controlul legilor sociale şi al acŃiunii lor în viaŃa practică. care-l determină să acŃioneze . În acest moment putem vorbi de libertatea reală a omului. este un exerciŃiu al libertăŃii. De la legile lumii naturale care se petrec în virtutea legii cauzalităŃii nu ne putem abate . Lipsa moralităŃii şi a libertăŃii goleşte de sens . însăşi exercitarea actului gândirii. politice. pe care le produce în virtutea voinŃei sale libere . libertatea însăşi i-ar fi rămas necunoscută în absenŃa legii morale a datoriei . a sentimentelor. atunci libertatea lipseşte. dar faŃă de legi pe care noi singuri ni le-am prescris . AcŃiunile omului sunt întotdeauna intenŃionale. de rost. identitatea noastră ca fiinŃe sociale . ele decurg din voinŃa lui . o motivaŃie a acŃiunii sale . Dacă omul îşi fixează scopurile şi imperativele. deoarece dacă facerea datoriei morale . tot astfel nimeni nu poate acŃiona conform legii morale a datoriei dacă nu este liber . domeniul acŃiunilor practice . Pe de altă parte omului . La Kant . un imperativ al acŃiunii. morală. ci cu rezistenŃa la ele.datoriei morale . Dacă raŃiunea pură emite judecăŃi adevărate sau false. însăşi existenŃa omului ca fiinŃă socială. motivaŃii care se adresează omului ca agent al acŃiunii . aservită de nimic pe care nu-l pot controla . şi anume . ea este chiar o precondiŃie a cunoaşterii noastre practice. a acŃiunii bune şi corecte este condiŃia libertăŃii . ne arată şi că. acŃiunea noastră ca fiinŃe sociale nu poate să existe . politice. Deşi datoria şi libertatea ni se par opuse . fără de care ea. ci în sfera raŃionalului . întrucât omul este supus unei instanŃe din afara sa. Or . există însă un domeniu al existenŃei în care omul este unic autor al faptelor sale . cu dominarea lor prin intermediul raŃiunii . dorinŃelor. În viaŃa socială . Practicarea moralităŃii ne impune ideea de libertate . ele se condiŃionează reciproc în concepŃia lui I. voinŃei sale . motivaŃia acŃiunilor libere este atunci când ea se plasează nu în sfera afectelor. motivaŃiile acŃiunii sale în afara conştiinŃei . dar unor legi pe care eu. Mă supun legilor. identifică libertatea nu cu suprimarea dorinŃelor. al raŃiunii. legile societăŃii nu numai că sunt produsul omului. pentru sine însuşi . Când o acŃiune nu este cu adevărat determinată de voinŃa sa proprie atunci omul nu este liber . Pe de altă parte . voinŃei sale. fără de care n-am avea asigurată esenŃa de oameni. Aici îşi poate omul exprima capacitatea de a fi liber . El . De aceea libertatea este supunere faŃă de legile morale. ci şi întrebarea “ Ce trebuie să fac ? “ . raŃiunea practică emite imperative ale acŃiunii umane.

numai aşa poate funcŃiona libertatea. Astfel orice om liber îşi prescrie singur limitele libertăŃii sale. cu lipsa libertăŃii. Omul liber este în acelaşi timp agentul. Aici omul nu se supune cuiva străin. nu pe impresii. care-i fixează scopurile şi mijloacele de realizare . duc la libertate propriu – zisă a omului în viaŃa sa concretă ? Dacă am concluziona am putea spune că I. . ci propriei sale raŃiuni şi voinŃe . adică el nu va face orice vrea el şi va face ceea ce nu-i împiedică şi pe ceilalŃi oameni să fie liberi . atunci înseamnă să negăm libertatea omului. adică sub pavăza voinŃei şi raŃiunii proprii . politice. d) supunerea faŃă de legile create şi prescrise propriei sale vieŃi de către el însuşi . cunoscute şi elaborate raŃional. La ce i-ar mai folosi omului raŃiunea ca o trăsătură identitară dacă n-ar fi ea sursa acŃiunilor sale. Omul liber nu este acela ce acŃionează numai în funcŃie de aceste instanŃe psihice subiective. c) acŃiunea individului în conformitate cu raŃiunea şi voinŃa proprie. Supunerea omului faŃă de scopurile. Altfel spus. norme. motivaŃiile. ci din contră. cum am fi tentaŃi să credem. axate pe raŃiune şi pe legea morală a datoriei . Autonomia voinŃei nu este echivalentă cu a face omul ce vrea el. întotdeauna ca un scop şi niciodată ca un mijloc “ . Omul raŃional are o perspectivă specială asupra lumii . Dacă vom trata oamenii raŃionali doar ca mijloace ale unor scopuri proprii. religioase după care să acŃioneze liber . b) autonomia omului faŃă de cauzalitatea naturală.este liber atunci când o acŃiune este numai a lui . nu le dă frâu liber şi nu face din ele surse ale motivaŃiilor acŃiunilor sale . sentimente. Conform acestui fapt urmează că noi nu trebuie să ne folosim niciodată de altă persoană. merită tot respectul nostru . Kant a fi liber înseamnă a fi stăpânul propriei vieŃi. nu trebuie să tratăm niciodată o altă persoană ca un mijloc pentru a ne realiza un scop. ci întotdeauna ca un om. concluziona că pentru I. Am putea de asemenea . de a fi guvernat de propria sa raŃiune . aceasta este chiar libertatea reală a omului . Omul liber este în acelaşi timp cel ce în virtutea legii datoriei morale îi tratează pe semenii săi ca pe egalii săi şi le respectă libertatea . cât şi depozitarul tuturor valorilor create de el şi numai astfel el devine “ scop în sine “ . şi ea înseamnă “ să acŃionez astfel încât să tratez umanitatea în persoana mea sau a altuia . VoinŃa oricărui om raŃional este una universal . şi le stăpâneşte. În aceasta constă libertatea omului ca fiinŃă socială . este libertatea pe care omul o obŃine . ci acela ce le domină prin raŃiune. Kant l-a ridicat pe om la adevărata sa demnitate de fiinŃă raŃională . Libertatea . care numai atunci. propriile imperative fixate de raŃiunea sa nu este echivalentă . interese. ca un scop în sine . prin raŃiunea noastră. capabilă nu numai să producă idei adevărate sau false. VoinŃa este autonomă şi este sursă a libertăŃii atunci când omul acŃionează în conformitate cu ea şi acŃionează sub determinarea propriei sale acŃiuni.legislatoare. legi morale. dar să-şi şi prescrie sieşi principii. fără să Ńinem seama de autonomia sa . Kant formulează legea datoriei morale ca o obligaŃie pentru libertatea noastră . ci ea înseamnă motivaŃia oricărei acŃiuni umane numai pe raŃiune. dorinŃe . exterior sieşi. spune Kant. spunea Kant. singura care. Libertatea este o demnitate de natură raŃională a omului şi ea constă în : a) dominarea propriilor dorinŃe. Constrângerea devine autoconstrângere a fiecărui om liber şi ea constă în respectul libertăŃii tuturor . adică el vede acŃiunile sale sub aspectul libertăŃii sale .

J. moral. Kant preciza că : “ Nimeni nu mă poate sili să fiu fericit în felul său “ . Această concepŃie kantiană despre libertate este inima umanismului liberal . care în secolul al XVIII – lea a fost profund influenŃat şi de J. într-un mijloc . Kant credea că valoarea însăşi nu reprezintă decât ceea ce este făcut prin acŃiunea liberă a oamenilor şi că nu există valoare mai mare decât individul însuşi . Acest individ este liber în sensul că acŃionează în funcŃie de coordonatele raŃiunii şi voinŃei sale. dornic de a fi condus în acŃiunile sale numai de scopurile şi finalităŃile fixate de raŃiunea şi voinŃa proprie. şi politic. chiar dacă motivul ce ar inspira o asemenea acŃiune ar fi foarte valoros . face din om un scop suprem al existenŃei. fără a depinde de forŃe din afara conştiinŃei sale. respectând însă libertatea celorlalŃi şi respectând pe toŃi oamenii ca pe sine însuşi . Teoria lui Kant despre libertate are un profund caracter umanist şi este un ghid teoretic benefic omului în acŃiunile sale libere . care l-ar putea devia de la propria sa esenŃă . Libertatea în sine este o valoare umană esenŃială. şi-l fereşte de a fi transformat de forŃe exterioare sieşi într-un simplu obiect.Marele filosof german a considerat omul raŃional şi cu voinŃă autonomă cea mai de preŃ valoare. care realizată. Rousseau . Valoarea esenŃială devine individul uman dotat cu raŃiune. ceva la care nu consimte . care nu trebuie în numele nici unui scop să fie forŃat să facă ceea ce nu vrea. un scop în sine. În acest sens I.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful