P. 1
Tema II - Note

Tema II - Note

|Views: 3|Likes:
Published by Anisoara Popa
fundatii
fundatii

More info:

Published by: Anisoara Popa on Jun 23, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/06/2014

pdf

text

original

FU DAŢII PE PILOŢI. 1.Generalităţi Fundaţiile de adâncime reprezintă fundaţiile a căror bază se găseşte la o adancime de peste 45m.

Sistemul de fundare de adâncime pote fi considerat un sistem de fundare indirect adică transmiterea eforturilor nu se face doar pe la baza acestora ci şi pe suprafaţa laterală a elementelor de fundare pe adâncimea acestora. Alegerea unui tip de fundaţii de adâncime se face pentru a putea rezolva problemele create de existenţa unor straturi de pământ care nu pot satisface condiţiile legate de starea limită de rezistenţa, deformaţie sau de stabilitate necesare pentru realizarea obiectivelor propuse. Condiţii de rezistenţă şi deformaţii: • Existenţa unor strate puternic compresibile de grosime mare care în urma încărcărilor exterioare au deformaţii mari care pun în pericol siguranţa construcţiilor. • Terenul bun de fundare se găseşte la adâncimi foarte mari inaccesibile din punct de vedere economico-tehnologic iar adoptarea unui sistem de fundare de adâncime permite transmiterea eforturilor la teren prin frecare laterală. • Datorita unor încărcări foarte mari provenite de la construcţii înalte eforturile nu pot fi transmise într-un singur plan orizontal terenului de fundare şi se adoptă concomitent cu sistemul de fundare directă şi un sistem de transmitere a eforturilor la o adâcime mai mare prin creerea unui sistem mixt de fundare. Condiţii de stabilitate: • Posibilitatea declanşării sau existenţa unor alunecări de teren care nu permit amplasarea fundaţiilor la suprafaţa terenului iar eforturile trebuie transmise sub planul de alunecare. • Amplasarea construcţiilor în zona unor ape curgătoare sau stătătoare unde există riscul prăbuşirii malurilor datorită eroziunii data de mişcarea apei. La calculul piloţilor se pun două probleme de princpiu: una de capacitate portantă şi una de deformaţie. Pentru asigurarea unei stabilităţi corespunzătoare a construcţiei respective se cere, deci, alegerea unui model de calcul care să reflecte cât mai exact modul de comportare a piloţilor în condiţii de conlucrare cu terenul de fundare, precum şi determinarea cât mai precisă a tasărilor probabile ale fundaţiilor pe piloţi. 2. Cazuri de proiectare Conform SR EN 1997-1 piloţii trebuie verificaţi la stările limită de cedare care pot apare : EQU - starea limită a echilibrului static sau al tuturor deplasărilor pentru structuri şi teren. In proiectarea geotehnică verificarea EQU apare în urmatoarele cazuri: dimensionarea fundaţiilor asezate pe roci stâncoase (tari); verificarea structurilor de fundare la stabilitate locală şi generală; verificarea structurilor la forţe ascensionale,etc. STR - cedare internă şi deformaţii excesive în structuri sau în elemente structurale (structuri de fundare , perete de subsol, etc) în care rezistenţa materialelor structurale (componente) este semnificativă la asigurarea rezistenţei generale; GEO - cedare sau deformaţii excesive ale terenului, în care rezistenţa terenului de fundare este semnificativă în asigurarea rezistenţei structurii; UPL - pierderea echilibrului structurii sau a terenului datorită subpresiunii induse de presiunea apei subterane sau datorită unei înmuieri verticale ascensionale; HYP - umflarea hidraulică, eroziune internă şi afânarea pământurilor cauzate de gradiente hidraulice. Pentru stările limită definite mai sus se aplică cazurile de proiectare din tabelul 1 ţinând cont de coeficienţii parţiali de siguranţă pentru fiecare combinaţie si stare limită la care se face proiectarea.

1

5d s 1.5d 1.5d a 1.pct.2 ÷ 1.5 piloţi.2.coeficienţii parţiali de siguranţă pentru acţiuni conform SR EN 1997-1 amexa A. Există posibilitatea ca alte aspecte să fie critice asupra situaţiei de proiectare.5d s 1.4 piloţi. 2 .Tabelul 1.cu 6 piloţi e. Predimensionarea fundaţiei pe piloţi: Predimensionarea fundaţiei pe piloţi porneşte de la evaluarea capacităţii portante a unui pilot conf. Combinaţii de încărcări şi coeficienţii parţiali de siguranţă.5d s 1.5d s s 1.diametrul sau latura mică a pliotului 1.Distanţa între piloţi: 3 s = 2⋅d + ⋅D (3) 100 unde: d diametrul sau latura mică a pliotului D fişa reală a pilotului 1.5d s d s 1.d 1.4. b.5d s d s d e f Figura 1. c.5d 1.Evaluarea încărcării verticale: Vdp = (1.3.5)( Pk + Qk ) (1) 1.Numărul de piloţi: Vdp n= (2) Rc . d.5d s 1. a-radier cu 3 piloţi.5d d 1.5d 1.f –cu 7 piloţi.5d 1. Caz de proiectare Încărcări + + + + + Parametrii terenului M1 M2 sau M2 M1 M2 M3 + + + + + Rezistenţe R1 R4 R2 R3 R4 UNU Combinaţia 1 A1 Combinaţia 2 A2 DOI A1 TREI A1 sau A2 SEISM A3 A . R – coeficienţii parţiali de siguranţă pentru rezistenţele terenului conform SR EN 1997-1 anexa A Observaţie: Dacă este evident că una din cele două combinaţii ale cazului 1 de proiectare dictează dimensiunile elementelor nu mai este necesar să se realizeze alt calcul pentru alte combinaţii.1. M – coeficienţii parţiali de siguranţă pentru parametrii terenului conform SR EN 1997-1 anexa A.5d d s d s 1. 4. unde: d .5d s d s 1.5d 1.5d s s 1.5d b s 1. Incastrarea in TBF t ≥2d.5d c s 1. Stabilirea numărului de piloţi 1.5d s 1. 5 1.

Metode de calcul a capacităţii portante a piloţilor la încărcări vericale În stabilirea capacităţii portante a piloţilor se pot aplica următoarele metode: • metode bazate pe încercări sub sarcini statice aplicate piloţilor care trebuie confirmate printr-un model de calcul sau experienţe anterioare legate de condiţii similare de amplasament. a. • metode bazate pe observaţii privind comportarea în timp a unei fundaţii pe piloţi ţinând cont de parametrii geotehnici ai terenului de fundare şi modificarea acestora în timp.pilot purtător pe vârf. Piloţii care transmit eforturile la teren numai la baza acestora poarta numele de piloţi purtători pe vârf şi capacitatea portantă a acestora se atinge în momentul atingerii presiunii maxime acceptate în teren la baza pilotului. Piloţii care transmit eforturile atât prin forţele de frecare dezvoltate pe suprafaţa de contact dintre pilot şi teren cât şi prin presiunea acceptată pe vârful pilotului poartă numele de piloţi flotanţi iar capacitatea portantă se atinge când se ating valorile limită pentru frecarea pe suprafaţa laterală şi presiunea acceptată pe vârf. • metode bazate pe relaţii de calcul empirice sau analitice ale căror rezultate trebuie confirmate prin încercări statice. Metode empirice de calcul a capacităţii portante a piloţilor Metoda empirică sau metoda prescriptivă are la bază recomandările NP 123 (STAS 2561) şi 3 . V V qs qb D=fisa pilotului qb a. • metode bazate pe încercări sub sarcini dinamice ale piloţilor care trebuie confirmate prin încercări sub sarcini statice sau un model de calcul legat de condiţii similare de amplasament. Pilot cu radier amplasa în pământ. Figura 3. b. 5. Calculul Piloţilor la starea limită de capacitate portantă Piloţii pot transmite efoturile la teren prin forţele de frecare dezvoltate la suprafaţa de contact dintre pământ si pilot şi prin presiunile acceptate care se dezvoltă la varful pilotului. b.pilot flotant.Radier L=lungimea pilotului d Figura 2.

4. pentru straturile situate deasupra stratului foarte compresibil se ia qs.1.7 23 30 35 38 40 43 46 51 56 61 66 71 0.k (kPa) 15 35 20 42 25 48 27 53 29 56 32 60 34 65 38 72 41 79 44 86 47 93 50 100 Pământuri coezive Ic 0. valorile qs.4 ⋅ q s .i .k se iau din tabel cu semn negativ.k se adoptă pentru adâncimile medii. de consistenţă redusă (turbă. Calculul capacităţii portante a piloţilor flotanţi 1.8 qs. iar pentru stratul putemic compresibil qs. 5. li . straturi argiloase în curs de consolidare sau straturi macroporice sensibile la umezire.k se obţin prin interpolare lineară.lungimea pilotului în contact cu stratul i qs. În cazul unor straturi cu grosimi mai mari de 2m. pentru straturile situate deasupra stratului foarte compresibil (inclusiv umpluturile) se ia valoarea q s .când supraîncărcarea este până la 30 kPa.k → (− 0.) cu o grosime de cel puţin 30 cm iar suprafaţa terenului urmează a fi încărcată (în urma sistematizării sau din alte cauze) valorile qs. determinarea valorilor se face prin impărţirea în straturi elemntare cu grosimea maximă de 2 m. 2. Valorile caracteristice ale rezistenţelor pământului .când supraîncărcarea este mai mare de 80 kPa. mâl.6 15 20 25 27 29 32 34 38 41 44 47 50 0. Stabilirea valorii caracteristice pentru rezistenţa la frecare pe suprafaţa laterală se face pe baza valorilor date în tabelul 2 şi a observaţiilor 1-5.Valoarea caracteristică a rezistenţei la baza pilotului este dată de relaţia: 4 .când supraîncărcarea este cuprinsă între 30 şi 80 kPa.1.Valoarea caracteristică a rezistenţei la frecare pe suprafaţa laterală a pilotului este dată de relaţia: Rs .k ⋅ li (4) unde : U .1.este o metodă bazată pe valori tabelare ale rezistenţei pământului stabilite pe baza experienţelor în domeniu şi prin încercări experimentale.k = U ⋅ ∑ q s . Pentru valori intemiediare ale adâncimilor sau consistenţei pământului valorile qs.k .Valorile rezistenţei caracteristice la frecare pe suprafaţa laterală a pilotului Adancimea medie a stratului Pământuri necoezive mari si medii 35 42 48 53 56 60 65 72 79 86 93 100 fine 23 30 35 38 40 43 46 51 56 61 66 70 prăfoase >0. Dacă pilotul străbate umpluturi recente.k din tabel.perimetrul secţiunii transversale a pilotului.5 12 17 20 22 24 25 26 28 30 32 34 36 0.3 2 3 4 5 6 7 8 10 12 - (m) 1 2 3 4 5 7 10 15 20 25 30 35 Observaţii 1. Tabelul 2. .k se determină astfel: . . Valorile qs.k ) cu qs.2. pentru toate straturile situate până la limita inferioară a stratului putemic compresibil (inclusiv umpluturile) se ia qs.k din tabel cu semn negativ. iar pentru stratul putemic compresibil qs.k = -5 kPa. nămol etc. 3. Dacă în limitele lungimii pilotului există o intercalaţie de pământ puternic compresibil. 1.1. cu grosimi mai mari de 5 m. 1. corespunzatoare distanţei de la mijlocul stratului i până la suprafaţa terenului ţinând cu condiţia ca pilotul să se afle în teren stabil care nu este susceptibil de afuiere sau alunecare.4 5 7 8 9 10 11 12 14 16 18 20 22 0. 1.valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare laterală a sratului i.k=0.k = -5 kPa.

pentru piloţii de dislocuire care reazemă cu vârful pe straturi necoezive: q b.4 200 300 350 500 550 650 750 850 - 5 . diametrul pilotului la vârf fişa de calcul a pilotului: Dc = β ⋅ d b dacă D ≥ β ⋅ d b şi Dc = D dacă D < β ⋅ d b unde valoarea lui β se ia din tabelul 11.valoarea caracteristică a presiunii acceptate la baza pilotului ( ) unde: factor de capacitate portantă c = 9 . q b.k = α ⋅ (γ d ⋅ d b ⋅ γ + γ d .7 q b.9 600 700 800 950 1100 1300 1500 1700 2400 3200 0.k (kPa) 400 500 600 750 900 1050 1200 1300 1850 2400 0.k = c ⋅ cud + γ d .6 300 400 500 650 750 900 1050 1150 1600 2000 0.k (5) unde: Obs: Ab = (π ⋅ d 2 ) 4 pentru piloţi cu secţiune circulară constantă şi Ab = 0.Rb.1 ⋅ D (7) 2 Ab . determinat în funcţie de gradul de îndesare I D al pământului de la baza pilotului valoarea de calcul a greutăţii volumice a pământului de dub vârful pilotului.k . D fişa a pilotului măsurată de la nivelul terenului natural sau nivelul fundului albiei(ţinând cont de adâncimea de afuiere) la baza pilotului.1 ⋅ Dc ⋅ q ) (8) c unde: α γd - γ d .1 media ponderată a greutăţilor volumice ale straturilor străbătute de pilot.pentru piloţi executati pe loc care reazmă cu bază pe pământuri coezive unde nu există valori ale coeziunii stratului de bază se admit valorile din tabelul 3 . d b . γ d . Tabelul 3. media ponderată a greutăţilor volumice ale straturilor străbătute de pilot.aria pilotului la bază. γ. Valorile caracteristice ale presiunii acceptate pe vârf pentru piloţi de dislocuire.1 db Dc coef. .k = Ab ⋅ qb. Stabilirea valorii caracteristice pentru valoarea presiunii acceptate la baza pilotului q b.9 ⋅ π ⋅ d b 4 pentru piloţi cu baza lărgită când se poate controla diametrul piloţilor. q factori de capacitate portantă determinaţi în funcţie de valoarea de calcul a unghiului de frecare interioară ϕ ' d al stratului de la baza pilotului conform tabelului 12.k se face astfel: . cud valoarea de calcul a coeziunii determinată în condiţii nedrenate.pentru piloţi de dislocuire executaţi pe loc care reazemă cu vârful pe pământuri coezive cu relaţia: q b.5 250 300 400 550 650 800 900 1000 0.8 500 600 700 850 1000 1200 1350 1500 2100 2800 0.diametrul lărgit al piloţilor. Adâncimea bazei Ic pilotului (m) 3 5 7 10 12 15 18 20 30 40 ≥1 700 800 900 1100 1250 1450 1700 1850 2650 3600 0.

+ . Valorile coeficienţilor α şi β .8 45.00 α 0. Valorile factorilor de capacitate portantă. Calculul capacităţii portante a piloţilor care lcrează în grup Valoarea de calcul a capacităţii portante a pilotului din grup este dată de relaţia: R c .0 185. Valoarea de calcul a capacităţii portante a pilotului este dată de relaţia: Rb k Rs k Rc . 1.d mu valoarea de calcul a capacităţii portante a unui pilot izolat coeficient de utilizare considerat astfel: mu = 1 -piloţi purtători pe vârf -piloţi flotanţi de îndesare executați integral în pământuri necoezive mu → f (r r0 ) r -distanţa minimă între 2 piloţi r0 -raza de influenţă a pilotului izolat la baza acestuia r0 = ∑ l i ⋅ tan ε i grosimea stratului stratului i prin care trece prin care trece pilotul.6 24. Calculul rezistenţei la la frecare pe suprafaţa laterală.65 0.66÷1.4 34.36÷0.6 127. g = m u ⋅ Rc .6 48.35 0.3 40° 108.0 V h1 l1 h2 h3 h4 h5 h6 h7 h8 h9 l2 qs2 qs1 sol vegetal Argila roscata plastic moale l3 qs3 qs4 qs5 Nisip fin afanat l9 l8 l7 l6 qs6 qs7 qs8 qs9 qb Argila marnoasa vinetie Figura 4. d (9) unde: Rc. anexa A.2.6 17.3 β 10 15 20 ϕ 'd γ 26° 9.5 64.5 0. D=fisa pilotului l5 l4 γb γs (6) unde: γ b - coeficient parţial de siguranţă pentru rezistenţa pe bază a pilotului conform SR EN 19971. anexa A.4 0.1. 5. ID 0.5 28° 30° 32° 34° 36° 38° 71. Tabelul 5. d = . γscoeficient parţial de siguranţă pentru rezistenţa pe suprafaţa laterală a pilotului conform SR EN 1997-1.3 24. ε i = ϕ di ' 4 6 (10) unde: l i .6 q 18.0 12.0 87.00÷0.8 32.Tabelul 4.

ek ) + γ Q ⋅ (M yq .Verificarea piloţilor la capacitate portantă (GEO) Se face într-unul din cazurile de proiectare menţionate la punctul 1 cu relaţia S i .ed momentul de calcul după axa x la baza radierului xi distanţa de la centrul de greutate al grupului de piloţi la pilotul i yi distanţa de la centrul de greutate al grupului de piloţi la pilotul i Încărcarile de calcul la baza radierului: Vd = γ G ⋅ (Pk + G pad .85 1.60 0.ek ) + γ Q ⋅ (M xq .d ± ± 2 2 n y ∑ i ∑x i (11) unde: S i Vd n G p.80 0.d solicitarea din pilotul i solicitarea de calcul la baza radierului numărul de piloţi greutatea proprie a pilotului M xf .ek ) G pad .ed = γ G ⋅ (M xp .ed ⋅ yi M yf .ek ) Greutatea pilotului: π ⋅d 2  G p.ed = γ G ⋅ (M yp .ek + Txq .95 1.80 1.90 1.70 0. r / r0 mu ≥2. d Rci .20 0.ek + H r ⋅ T yp . Armarea piloţilor (STR) Se face conform SR EN 1992 pentru secţiunea pilotului şi eforturile care acţionează pe pilot 7 .ed momentul de calcul după axa x la baza radierului M yf .60 6.ek + H r ⋅ Txp .40 0.80 0.ek + T yq .00 1.d ≤ Rci .ed ⋅ xi Vd + G p .00 1.d = γ G ⋅   4 ⋅ L ⋅ γ beton     7.Tabelul 4.d (17) solicitarea de calcul din pilotul i capacitatea portanta de calcul a pilotului i 8. Valorile coeficientului de utilizare mu în funcţie de rarportul r / r0 .k ) + γ Q ⋅ Qk M xf .00 0.d unde: S i . k = D fr ⋅ Lr ⋅ Br ⋅ γ med (12) (13) (14) (15) (16) M yf .Stabilirea solicitărilor de calcul în piloţi Eforturile de calcul în piloţi sunt date de relaţia : S id = M xf .

Cazul radierului pe patru piloti aşezaţi în vârfurile unui triunghi echilateral 2 S1 3 S4 1 4 l c1 l c4 lc3 1 4 lc2 S2 2 S3 3 M 1−1 = ( S1 + S 2 ) ⋅ l c1 . compresiune excentrică) Armarea se face cu carcase de armătură formate din bare longitudinale şi armătură transversală din etrieri sau fretă. Detalii de armare pilot.momentele de armare după direcţia y.(compresiune centrică . Cu inele de rigidizare şi distanţieri. Alcătuirea constructivă a radierului Adâncimea de fundare: condiţionată de existenţa subsolurilor şi instalaţiilor subterane condiţii geologice şi hidrogeologice ale amplasamentului posibilitatea de umflare a pământului prin îngheţ D fr ≥ H ing + 10 ÷ 20cm Piloţii trebuie să pătrundă în radier cu capetele intacte • Pe o lungime de 50 mm la fundaţii unde piloţii sunt solicitaţi la compresiune • Pe o lungime de 150mm la fundaţii unde piloţii sunt solicitaţi la forţe orizontale sau de smulgere Înălţimea radierului H r ≥ 30cm H r condiţii de rezistenţă: înălţimea se stabileşte în funcţie de eforturile maxime care apar în radier. Dimensiunile în plan ale radierului: • dimensiunile în plan ale radierului sunt date de aşezarea în plan a piloţilor respectând următoarele: distanţa de la faţa exterioară a piloţilor marginali şi extremitatea radierului este de 1d dar nu mai mică de 25 cm Figura 5. 9. M 4−4 Fig. 8 Radier cu 4 piloţi = ( S 2 + S 3 ) ⋅ l c 4 . . 8 .

Metoda fundaţiei echivalente care asimilează grupul de piloţi cu o fundaţie care urmăreşte conturul exterior al piloţilor şi este situată la adâncimea de rezemare a piloţilor în stratul bun de fundare (baza acestora). Presiunea medie pe talpa fundaţiei echivalente este dată de relaţia: V (19) pn = L'⋅B ' unde: V. M 4− 4 ) .Metode bazate pe răspunsul pilotului individual cu aplicarea factorilor de interacţiune pentru grupul de piloţi.este încărcarea totală verticală la talpa fundaţiei echivalente calculată conform SR EN 1990 şi SR EN 1991. Limitarea zonei de influenţă a fundaţiei pe piloţi se face până la adâncimea la care este satisfăcută relaţia: 9 . • Stratul de acoperire c ≥ 25mm .15% .momentele de armare după direcţia x. • Distanţa maximă între bare s ≤ 250mm . Armătura după direcţia x-x se calculează cu M y max = max(M 2− 2 . V V r0 B B' r0 r0 B B' r0 Figura.Calculul tasării probabile a fundaţiilor pe piloţi Pentru un grup de piloţi se pot folosi următoarele metode: .9. • Diametrul minim al barelor este φ min ≥ 10mm . Pentru piloţi verticali dimensiunile fundaţiei echivalente se pot stabili astfel: L' = L + 2 ⋅ ro . În zonele de descărcare a încărcărilor din piloţi sau stâlpi pe radier se va face verificare la străpungere conform SR EN 1992. L. M 3−3 = ( S 3 + S 4 ) ⋅ l c 3 . M 3−3 ) . B dimensiunile conturului exterior al grupului de piloţi r0 raza de influenţă a pilotului În cazul fundaţiilor realizate cu piloţi înclinaţi dimensiunile fundaţiei echivalente vor fi determinate în funcţie de conturul exterior la baza grupului de piloţi. . (16) (17) Armătura după direcţia y-y se calculează cu M x max = max(M 1−1 . Armătura se va conforma următoarelor prescripţii: • Procentul minim de armare a radierului este de p = 0. 11. Calculul tasării se face prin metoda însumării pe straturi elementare. • Distanţa minimă între bare max 12φ / m . B' = B + 2 ⋅ r0 (18) unde: L' . B ' dimensiunile fundaţiei echivalente.M 2−2 = ( S1 + S 2 ) ⋅ l c 2 .Metode de echivalare bazate în principal pe metoda fundaţiei echivalente (sau a radierului echivalent) şi metoda coloanei echivalente. Fundaţia echivalentă pentru un grup de piloţi.

Efortul unitar la adâncimea z faţă de talpa fundaţiei echivalente se calculează cu relaţia: σ z = α 0 ⋅ pn (22) cu α 0 → f ( z B .05 0.21 0.11 0.modulul de deformatie liniara al stratului elementar i [kPa] n – numărul de straturi elementare în limita zonei active. calculat cu relaţia: med σ zi = (23) sup inf σ zi + σ zi 2 .8.42 0.73 0. σ zi este efortul unitar la limita superioară .4 0.000 kPa) şi există siguranţa că în cuprinsul acestuia.10 α0 1. sau având E<5000kPa.48 0.27 0. adâncimea Z0 se majorează prin includerea acestui strat.06 0.00 0. L B ) cu valori din tabelul 5 Tabelul 5. med σ zi .13 0.32 0.16 0.61 0.6 0.10 0.03 0. sau până la îndeplinirea condiţiei: σ z < 0. adâncimea zonei active se limitează la suprafaţa acestui strat.98 0.31 0. L/B z/B 0 0.6 2.0 4.2 1. 10 .19 0. hi Ei .24 0.96 0.8 1.4 1. pana la adâncimea corespunzatoare atingerii condiţiei (19) nu apar orizonturi mai compresibile.20 0.03 1. Valorile coeficientului α 0 .96 0.16 0.37 0.σ zi ≤ 0.53 0. [kPa] (24) sup inf σ zi .00 0.0 5.05 0.34 0.32 0.88 0. 0.00 0.04 Tasarea absolută probabilă se calculează cu relaţia: n σ med ⋅ hi s = 10 3 ⋅ β ⋅ ∑ zi (mm) E si i =1 În care: β .80 0.0 6.0 3.48 0.39 0.63 0.0 1.efortul vertical mediu în stratul elementar i.75 0.64 0.04 0.1 ⋅ σ gzi unde: σ zi (20) σ gzi efortul unitar mediu pe stratul elementar i dat de fundaţia echivalentă valoarea presiunii geologice de la cota terenului natural la adâncimea la care se calculează valoarea σ zi În situaţia în care limita inferioară a zonei active rezultă în cuprinsul unui strat având modulul de deformaţie liniară mult mai redus decât al straturilor superioare.13 0.08 0.44 0.26 0.0 1 1.55 0. – grosimea stratului elementar i .02 2 3 >10 1.45 0.53 0.87.2 0.coeficient de corecţie egal cu 0. respectiv limita inferioară a stratului elementar i calculat cu relaţia (18) [kPa].38 0.88 0.02 0. [m].05 ⋅ σ gz (21) În cazul în care în cuprinsul zonei active stabilită apare un strat practic incompresibil (E > 100.98 0.00 0.75 0.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->