Cerere în căsătorie Natalia Stepanovna - Lomov Natalia Stepanovna (intrând): A-a! Dumneata erai!

Tata mi-a spus : du-te de vezi, c-a venit un negustor după nişte marfă! Bună ziua, Ivan Vasilievici! Lomov : Bună ziua, stimată Natalia Stepanovna! Natalia Stepanovna : Iartă-mă că-s cu şorţul şi în rochie de casă...Tocmai curăţam nişte mazăre pentru pus la uscat. De ce n-ai mai dat atâta vreme pe la noi? Stai jos...te rog (Se aşează.) N-ai vrea să mănânci ceva? Lomov : Nu, mulţumesc. Am mâncat. Natalia Stepanovna : Poţi fuma...Uite, aici ai chibrituri...Minunată vreme! Dar ieri a plouat, aşa că argaţii au stat toată ziulica degeaba. Câte căpiţe ai cosit dumneata? Închipuieşte-ţi că eu m-am pripit să cosesc toată lunca. Şi, acum, îmi pare rău. Mă tem să nu-mi putrezească fânul! Era mai bine să fi aşteptat. Dar ce mai e şi asta? Nu văd bine sau te-ai pus la frac?Ei, comedie! Nu cumva te duci la bal? Hai spune! Ştii ceva: parcă te-ai făcut mai frumuşelâ! Nu zău, spune, hai spune, ce-i cu eleganţa asta a dumitale? Lomov (fâstâcit): Vezi, stimată Natalia Stepanovna…Vorba e că Natalia Stepanovna : Da Lomov : M-am hotărât Natalia Stepanovna : Da Lomov : Să te rog Natalia Stepanovna : Da Lomov : Să mă asculţi Natalia Stepanovna : Da Lomov : Fireşte că ai să te miri şi, poate ai să te superi, însă eu… (aparte.) Straşnic mă mai ia cu frig! Natalia Stepanovna : Despre ce-i vorba? (Pauză) Ei, spune! Lomov : Mă voi sili să fiu scurt. Natalia Stepanovna : Te rog Lomov :După cum ştii, stimată Natalia Stepanovna, am cinstea să cunosc familia dumneavoastră tare de demult şi încă de când eram mic copil Natalia Stepanovna : Da Lomov : Răposata mea mătuşică şi bărbatul ei, de la care, cum binevoieşti şi dumneata să ştii, am moştenit pământul, au avut totdeauna cea mai mare stimă pentru tatăl dumitale şi pentru răposata dumitale mamă. Natalia Stepanovna : Da Lomov : Legăturile dintre neamul Lomovilor şi cel al Ciubukovilor au fost dintotdeuna cele mai prieteneşti, am putea zice chiar frăţeşti. Şi, afară de asta, pământul meu Natalia Stepanovna : Da Lomov : Cum binevoieşti să ştii şi dumneata, se învecinează cu al dumneavoastră Natalia Stepanovna : Da Lomov : Poate că binevoieşti să-ţi aduci aminte că mestecănişul dumneavoastră se mărgineşte cu “Poiana Boilor” a mea Natalia Stepanovna : Da. Nu! Iartă-mă că te întrerup. Ai spus „<<Poiana Boilor>> a mea”. Dar poiana oare-i a dumitale? Lomov : A mea!...

Mi-e şi ciudă! Lomov : Natalia Stepanovna. una. sînt un uzurpator? Domnişoară. asta-i poiana. însă eu nedreptatea n-o pot suferi. după părerea dumitale. ţăranilor bunicului tatălui dumitale. niciodată nam luat cu japca pământul altuia şi n-am să dau voie nimănui să mă învinuiască de aşa ceva… (se repede la carafa cu apă şi bea). toată afacerea asta e cel puţin ciudată! Până acum. nu a dumitale! Lomov : Ba nu stimată Natalia Stepanovna. Natalia Stepanovna : Ei. când a ieşit legea… Natalia Stepanovna : Ba nu-i de loc aşa cum spui dumneata! Şi bunicu-meu şi străbunicul meu socoteau că pământul lor se întinde până la “Mlaştina Arsă”. de poiana asta timp de vreo patruzeci de ani şi s-au deprins s-o socotească a lor. a fost cândva o neînţelegere pentru “Poiana Boilor”. pe degeaba. mătuşica. da. dar nu-mi vine să cred ce-mi aud urechile. Natalia Stepanovna. Dacăţi face dumitale trebuinţă. Dă-mi voie să-ţi pun că bunica mătuşichii mele a dat-o în folosinţă. stimată Natalia Stepanovna. fără termen şi fără nici o plată. E drept.Natalia Stepanovna : Ei. asta reiese şi din acte.. da’ vorbesc din principiu. Şi gata! Lomov : Poiana e a mea! Natalia Stepanovna : Ba-i a noastră! Chiar de mi-ai dovedi-o două zile în şir şi ai pune şi cincisprezece fracuri. da’ nu-i aşa! Lomov : Stimată Natalia Stepanovna.. ori vrei să mă necăjeşti!. De când. a mea e! Natalia Stepanovna : Asta-i pentru mine o noutate. ţi-o pot dărui eu. acum un an ţi-am dat batoza noastră şi. însă ceea ce mă supără pe mine e nedreptatea. de când? De când mă ţiu minte. Poţi spune orice-ai vrea.Eu. s-a făcut a dumitale? Lomov : cum.. ţi-o dăruiesc.Ivan Vasilievici. Dar e a noastră! Lomov : Nu. “Poiana Boilor” e a mea! . Dacă vrei să ştii. dar asta numai purtare de vecin nu-i. Asta înseamnă că şi “Poiana Boilor” tot a noastră era. Nu înţeleg ce discuţie mai poate încăpea aici. Degeaba discutăm pentru asta. asta-i curată obrăznicie. că doar a mea e!. mă rog. iar apoi. fiindcă i-au ars nişte cărămidă. am să-ţi arăt actele! Natalia Stepanovna : Nu zău! Dumneata ori glumeşti. au ars cărămizi pentru bunica mătuşichii mele. Natalia Stepanovna : S-avem iertare.. tot a noastră a fost. am ajuns de-am isprăvit cu treieratul abia în noiembrie. dumneata greşeşti Natalia Stepanovna : Vină-ţi în fire. deodată. şi pace! Lomov : Mie. poiana tot a noastră-i. nu-mi trebuie poiana. Lomov : Mă rog dumitale. bunica. De unde ai scos-o că-i a dumitale? Lomov : Cum de unde? Eu vorbesc de clinul dintre mestecănişul dumneavoastră şi “Mlaştina arsă”.. din pricina asta. Ivan Vasilievici. nu ţin deloc la poiana asta. după mine. La una ca asta nu mă aşteptam! Stăpânim pământul de aproape trei sute de ani şi. iartă-mă. ascultă-mă! Ţăranii bunicului tatălui dumitale. cum am avut chiar acuma cinstea să-ţi spun. o înlesnire… Natalia Stepanovna : Bunicul.. Iar dumneata te porţi cu noi cum te-ai purta cu nişte Ţigani. vrând să le facă în schimb. noi te-am socotit vecin bun. Lomov : Va să zică.Nu înţeleg o iotă din toată povestea asta! Eu ştiu una şi bună : poiana-i a noastră. vii dumneata şi declari că nu-i al nostru! Ivan Vasilievici. poftim! “Poiana Boilor” e a noastră. dar acuma ştie toata lumea că-i a mea.. Bunica mătuşichii. prieten. Îmi dăruieşti mie pământul meu! Iartă-mă. Ţăranii bunicului tatălui dumitale s-au folosit. Natalia Stepanovna : De dăruit..

să te stăpâneşti. dar la dumneata acasă. până-i răguşi. altfel aş vorbi eu cu dumneata. (Strigă). Aici. domnişoară. dacă nu mi-ar zvâcni atât de tare tâmplele.Natalia Stepanovna : Nu-i adevărat! E a noastră! Lomov : Ba-i a mea! Natalia Stepanovna : Nu-i adevărat! Las’ că ţi-o dovedesc eu! Chiar astăzi trimit cosaşii acolo! Lomov : Cu-um? Natalia Stepanovna : Chiar azi cosaşii mei au să fie acolo! Lomov : Îi iau de ceafă şi-i gonesc de acolo! Natalia Stepanovna : N-ai să îndrăzneşti! Lomov (îşi duce mâna la inimă): Poiana Boilor e a mea! Înţelegi dumneata? I-a mea! Natalia Stepanovna : Te poftesc să nu răcneşti! Poţi să te înfurii şi să răcneşti. Poiana Boilor e a mea! Natalia Stepanovna : E a noastră! Lomov : Ba-i a mea! Natalia Stepanovna : A noastră! Lomov : A mea! . Lomov : De n-ar fi palpitaţiile astea îngrozitoare. mă rog dumitale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful