7

I. ELECTROSTATICA

1.1. GENERALITĂłI

1.1.1. Teoria câmpului electromagnetic

Materia se prezintă sub două aspecte: substanŃial şi de câmp. Câmpul
electromagnetic este o formă de existenŃă a materiei, caracterizat prin aceea că
exercită acŃiuni ponderomotoare (forŃe, momente) asupra corpurilor. Fenomenele
electrice şi magnetice pot exista atât prin particule elementare (sau corpuri)
încărcate cu sarcină electrică (pozitivă sau negativă) şi care sunt repartizate într-un
spaŃiu foarte restrâns, cât şi prin câmpul lor electromagnetic care le înconjoară.
Domeniul în care nu există substanŃă şi deci sarcini electrice, ci numai
câmp electromagnetic îl definim convenŃional vid. Vidul în sensul absolut nu poate
exista întrucât materia nu este discontinuă. Acolo unde nu există substanŃă există
câmp (câmp de gravitaŃie, etc). Câmpul electromagnetic are două aspecte
particulare: câmpul electric şi câmpul magnetic. Separarea lor are un caracter
relativ şi aceasta depinde de sistemul de referinŃă. În cazul sarcinilor electrice
imobile apare numai câmp electric. În cazul magneŃilor permanenŃi imobili, în
exteriorul lor se poate constata numai prezenŃa câmpului magnetic.

1.1.2. Regimurile de funcŃionare ale sistemelor electrice

Regimul static se caracterizează, pe de o parte, prin particularitatea că toate
mărimile sunt constante în timp, adică derivatele lor în raport cu timpul sunt nule,
iar, pe de altă parte, prin lipsa posibilităŃii de a transforma energia din formele
electrică sau magnetică, în alte forme de energie. De asemenea, acest regim se
caracterizează prin starea de imobilitate relativă a corpurilor. Există un regim static
pentru câmpul electric, numit regim electrostatic, şi un regim static pentru câmpul
magnetic, produs de magneŃii permanenŃi, numit regim magnetostatic.
Regimul staŃionar presupune toate mărimile constante în timp, dar cu
posibilitatea transformării energiei câmpului electric şi magnetic în alte forme de
energie.
Regimul cvazistaŃionar se caracterizează prin variaŃii suficient de lente ale
mărimilor în raport cu timpul, în aşa fel încât curentul de deplasare este neglijabil
faŃă de curentul de conducŃie, peste tot, cu excepŃia dielectricului condensatoarelor.
Regimul nestaŃionar corespunde situaŃiei în care mărimile electrice şi
magnetice variază rapid în timp.


8

12 F
1
q
2
q
r
21 F
1.1.3. Electrizarea corpurilor

Câmpul electric este unul din cele două aspecte ale câmpului
electromagnetic, care se manifestă prin forŃa mecanică ce acŃionează asupra unui
corp încărcat electric, imobil, introdus în câmp.
Electrizarea unui corp se poate obŃine în diverse tipuri: reacŃii chimice,
iradiere, încălzire, deformare, frecare, influenŃă. Din punct de vedere al modului în
care se manifestă, corpurile de aceeaşi natură aflate în stare electrizată se pot
împărŃi în 3 categorii:
1) conductoare
2) izolatoare
3) semiconductoare.
ÎmpărŃirea în aceste categorii se face practic în funcŃie de rezistivitatea lor:
(rezistenŃa electrică măsurată între două feŃe opuse ale unui cub cu latura unitate).
Dielectricii au această rezistivitate de ordinul m ⋅ Ω ÷
15 6
10 10 , iar
semiconductoarele m ⋅ Ω ÷
− 4 4
10 10 . SubstanŃele dielectrice nu au sarcini libere, ci
"sarcini legate" formând un dipol electric. Aceşti dipoli se orientează în câmp
electric, iar acest fenomen de orientare a dipolilor se numeşte polarizare electrică.

1.2. CÂMPUL ELECTROSTATIC ÎN VID

1.2.1. Teorema lui Coulomb

Coulomb a pus bazele experimentale ale fenomenului interacŃiunii dintre
două sarcini electrice punctiforme (esenŃial este faptul că dovedeşte natura
newtoniană a forŃelor electrostatice), stabilind că sarcinile electrice acŃionează
invers proporŃional cu pătratul distanŃei dintre ele. El a măsurat cu ajutorul balanŃei
de torsiune forŃele care se exercită între două corpuri punctiforme încărcate cu
sarcini electrice, imobile şi situate în vid. Variind valoarea sarcinilor, semnul lor
cât şi distanŃa între ele, a găsit relaŃia care determină forŃa de atracŃie sau de
respingere exercitată între cele două sarcini (fig.1.1), şi anume:

o
o
r
r
q q
F ⋅ ⋅ =
2
2 1
21
4
1
πε
(1.1)

în care: −
2 1
, q q sarcini electrice;
r
r
ro = ;
q - sarcina electrică măsurată în Coulombi | | C ;
Fig. 1.1 | | m F
o 9
10 9 4
1
⋅ ⋅
=
π
ε - permitivitatea absolută a vidului.
9

o
q
1
q
2
q
1 F
2 F
1 r
2 r
r
r
q q
F
o
⋅ ⋅ =
3
2 1
21
4
1
πε
; ( ) r
r
q q
F
o
− ⋅ ⋅ =
3
2 1
12
4
1
πε
(1.2)

Sensul forŃei este astfel încât sarcinile electrice de acelaşi semn se resping,
iar cele de semne contrare se atrag. Versorul o r este dirijat de la corpul (1) la
corpul (2). Formula (1.1), numită teorema lui Coulomb este valabilă numai pentru
sarcini punctiforme (dimensiunile corpurilor mult mai mici decât distanŃa dintre
ele) şi în cazul stării lor invariabile în timp. Când corpurile sunt mult mai mari,
forŃele de interacŃiune nu se vor mai calcula cu formula lui Coulomb.

1.2.2. Intensitatea câmpului electrostatic

Pentru a pune în evidenŃă existenŃa câmpului electric este necesar să existe
în primul rând un corp de probă, care să prezinte următoarele proprietăŃi (fig. 1.2):
1) să fie conductor (sarcina menŃinându-se riguros constantă).
2) să aibă dimensiuni foarte mici.
3) sarcina
o
q care i se comunică să fie întotdeauna unică (se ia egală cu
unitatea şi pozitivă).
1
3
1
1
1
4
1
r
r
q q
F
o
o
⋅ ⋅ =
πε
(1.3)

2
3
2
2
2
4
1
r
r
q q
F
o
o
⋅ ⋅ =
πε
(1.4)

Privind forŃa ca vector se observă că
poate fi scrisă ca produsul dintre
scalarul
o
q şi un vector care depinde
Fig. 1.2 de starea de electrizare a
corpului care produce câmpul ( )
1
q .
( ) 1 1 1
3
1
1
1
4
1
r E q r
r
q
q F
o
o
o
⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ =
πε
(1.5)

unde:
1
E - intensitatea câmpului electrostatic. Intensitatea câmpului electrostatic
este numeric egală cu forŃa care se exercită asupra sarcinii de probă egală cu
unitatea introdusă în câmp.

o
o
r
r
q
E ⋅ ⋅ =
2
1
1
1
4
1
πε
; o
o
r
r
q
E ⋅ ⋅ =
2
2
2
2
4
1
πε
(1.6)
10


o
q
F
E
1
1
= sau
o
q
q
F
E


=
→ ∆
1
0
1
lim (1.7)

Unitatea de măsură pentru E
este | | m V . Dacă se
examinează toate punctele
spaŃiului în care există câmp
electric ( ) 0 ≠ E se pot construi
nişte linii care au proprietatea
că tangenta la aceste linii are în
orice punct direcŃia locală a
vectorului intensităŃii E
Fig. 1.3 Aceste linii se numesc
linii de câmp. Prin convenŃie
liniile de câmp pleacă de la sarcina pozitivă spre sarcina negativă (fig. 1.3).

1.2.3. Densitatea de sarcină electrică

Corpurile încărcate cu sarcină pot avea această sarcină distribuită în întreg volumul
şi se defineşte în acest caz densitatea de volum a sarcinii prin limita raportului:


dV
dq
V
q
v v
V
v
=


=
→ ∆ 0
lim ρ (1.8)

Sarcina din întreg volumul V rezultă:

dV q
v
v v
⋅ =
∫∫∫
ρ ; | | | |
3
m C
v
= ρ (1.9)

Dacă sarcina este repartizată pe suprafaŃa unui conductor sau a unui corp
izolator, se defineşte densitatea de suprafaŃă a sarcinii ca limita raportului:

dA
dq
dA
q
s s
A
s
=

=
→ ∆ 0
lim ρ (1.10)

iar sarcina
s
q de pe întreaga suprafaŃă S va fi:


∫∫
⋅ =
s
s s
dA q ρ ; | | | |
2
m C
s
= ρ (1.11)


+
_
v E
11

Dacă sarcina este repartizată pe conductoare filiforme, se defineşte
densitatea de linie a sarcinii electrice ca limita raportului:


dl
dq
l
q
l l
l
l
=


=
→ ∆ 0
lim ρ (1.12)

iar sarcina
l
q de pe întreg conturul l va fi:



⋅ =
l
l l
dl q ρ ; | | | | m C
l
= ρ (1.13)

1.2.4. Legea conservării sarcinii electrice în electrostatică

Pentru sarcinile electrice este valabil principiul conservării sarcinii
electrice care spune că: sarcinile electrice nu pot fi nici create, nici distruse, ele pot
fi numai deplasate. Cele două feluri de sarcini electrice apar întotdeauna simultan
şi au valori egale. Fiind dat un sistem izolat de corpuri electrizate suma algebrică a
sarcinilor repartizate în diferite puncte ale sistemului este constantă, lucru care se
exprimă prin relaŃia:
.
1
const q
n
k
k
=

=
(1.14)

Sarcinile electrice fiind atât pozitive cât şi negative, ele se combină
algebric. Pentru cazul în care

=
=
n
k
k
q
1
0 , se spune că sistemul este neutru.

1.2.5. Teorema suprapunerii efectelor în electrostatică

Se consideră o distribuŃie de sarcini electrice (fig. 1.4). ForŃa exercitată de sarcina
i
q asupra sarcinii
j
q este:
ij
ij
i j
o
ji r
r
q q
F ⋅ ⋅ =
3
4
1
πε
(1.15)

Pentru a afla forŃa rezultantă ce se exercită asupra sarcinii
j
q se aplică principiul
suprapunerii efectelor din mecanică (efectul rezultantei este egal cu suma efectelor
componentelor ei considerând că acŃionează individual).


=
=
n
i
ji j F F
1
; j i ≠ (1.16)
12



=
⋅ ⋅ ⋅ =
n
i
ij
ij
i
o
j
j r
r
q
q F
1
3
4
1
πε
(1.17)

ij
ij
i
o
ji r
r
q
E ⋅ ⋅ =
3
4
1
πε
(1.18)

unde ji E este intensitatea câmpului electric
Fig.1.4 creat de sarcina
i
q în punctul în care se află sarcina

j
q . Intensitatea totală se determină cu relaŃia:


∑ ∑
= =
⋅ ⋅ = =
n
i
ij
ij o
n
i
ji j r
r
q
E E
1
3
1
1
4
1
πε
(1.19)

Teorema suprapunerii efectelor în electrostatică: Intensitatea câmpului
electric într-un punct din câmpul electrostatic al unei distribuŃii oarecare de
sarcini se va calcula suprapunând efectele (câmpurile) produse de fiecare sarcină
în parte.

1.2.6. Intensitatea câmpului electrostatic pentru o distribuŃie oarecare
de sarcini electrice

Fie o distribuŃie oarecare de
sarcini electrice: sarcini
punctiforme
i
q ( ) n i ,...., 2 , 1 = ,
sarcini cu repartiŃie volumetrică,
sarcini cu repartiŃie superficială
şi sarcini repartizate pe corpuri
filiforme, (fig. 1.5). Intensitatea
câmpului electrostatic în punctul
M determinată de sarcinile
punctiforme va fi:

o
i
n
i
i
i
o
i r
r
q
E ⋅ ⋅ =

=1
2
4
1
πε
(1.20)

Pentru celelalte tipuri de sarcini
Fig. 1.5 electrice intensităŃile câmpurilor
electrostatice în punctul M se
n
q
3
q
2
q
1
q
j
q
i
q
ij r
A r
i r

v r
M(x,y,z)
v
ρ
dV
dA
s
ρ
n
q
1
q
i
q
l
ρ
l r
dl
13

determină cu relaŃiile:


∫∫∫
⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ =
v
o
v
v
v
o
o
v
v
v
o
v r
r
dV
r
r
q
E
2 2
4
1
4
1 ρ
πε πε
(1.21)


o
A
s
A
s
o
o
A
A
A
o
s r
r
dA
r
r
q
E ⋅ = ⋅ ⋅ =
∫∫ 2 2
4
1
4
1 ρ
πε πε
(1.22)


o
l
l l
l
o
l r
r
dl
E ⋅ =
∫ 2
4
1 ρ
πε
(1.23)

PoziŃionând tot sistemul în raport cu un sistem de axe şi scriindu-se fiecare rază
vectoare funcŃie de originea acestui sistem se scrie intensitatea totală în punctul M
funcŃie de o rază vectoare ( ) z y x r , , poziŃionată în raport cu originea sistemului:


(
¸
(

¸

⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅ =
∫∫∫ ∫∫ ∫

=
v s
l
n
i
o
i
o
l
o
s
o
v
o
M r
r
q
r
r
dl
r
r
dA
r
r
dV
E
1
2 2 2 2
4
1 ρ ρ ρ
πε
(1.24)

1.2.7. Teorema lui Gauss în vid

Pentru demonstrarea acestei teoreme se utilizează noŃiunile de flux şi de
unghi solid. Considerând (fig. 1.6.a) o suprafaŃă deschisă A şi un element de arie
dA , care formează cu direcŃia locală a intensităŃii câmpului electric v E un unghi
α , se numeşte flux al vectorului v E prin suprafaŃa A integrala:
a. b.
Fig. 1.6

α
v E
A d
A
α
R
Ω d
A d
v E
A
q
14


∫∫ ∫∫
⋅ ⋅ = ⋅ = Ψ
A A
v
v
E
dA E dA E
v
α cos (1.25)

Produsul dA ⋅ α cos se exprimă în funcŃie de elementul de unghi solid Ω d
(fig. 1.6.b) cu relaŃia:
Ω ⋅ = ⋅ d r dA
2
cosα (1.26)

Înlocuind în expresia fluxului se obŃine:


∫∫ ∫∫
Ω = Ω ⋅ ⋅ = Ψ
A o A o
E
d
q
d r
r
q
v
πε πε 4 4
1
2
2
(1.27)

Când suprafaŃa A este un plan infinit:


∫∫
= Ω
A
d π 2 (1.28)

iar când suprafaŃa A este închisă (cuprinde în interior sarcina q):


∫∫
Σ
= Ω π 4 d (1.29)

Dacă suprafaŃa închisă Σ nu conŃine în interior sarcina q care produce
câmpul , ea poate fi descompusă în două suprafeŃe
1
A şi
2
A care se văd sub acelaşi
unghi solid Ω, deci produc fluxuri egale în modul dar de semne contrare,
0 cos
1
> α şi 0 cos
2
< α . Suma acestor fluxuri este deci zero. Cu aceste observaŃii
teorema lui Gauss se poate pune sub forma:

∫∫
Σ
Σ
Σ
= ⋅ = Ψ
o
v
q
dA E
ε
(1.30)

Ea se enunŃă astfel: Fluxul vectorului intensităŃii câmpului electric în vid
v E prin orice suprafaŃă închisă Σ, este egal cu raportul dintre sarcina electrică
Σ
q cuprinsă în interiorul suprafeŃei şi permitivitatea absolută a vidului
o
ε .

1.2.8. PotenŃialul câmpului electrostatic în vid

O funcŃie scalară de punct ( ) z y x , , ϕ se numeşte potenŃial al unui câmp de

15

vectori ( ) k G j G i G z y x G
z y x
+ + = , , dacă există relaŃiile:


x
G
x


− =
ϕ
;
y
G
y


− =
ϕ
;
z
G
z


− =
ϕ
(1.31)
sau restrâns:
ϕ grad G − = (1.32)

Tensiunea electrică. PotenŃial

Tensiunea electrică este o mărime derivată, definită cu ajutorul vectorului
v E . Considerând un câmp de intensitate v E , lucrul mecanic necesar pentru
deplasarea sarcinii între punctele A şi B este:



⋅ =
B
A
AB
dl F L (1.33)

łinând seama de exprimarea forŃei F,
funcŃie de intensitatea câmpului electric în vid
v E , rezultă :


⋅ ⋅ =
B
A
v
AB
dl E q L (1.34)

Raportul
q
L
AB
, notat
AB
U se numeşte tensiune electrică.



⋅ = =
B
A
AB
AB
dl E
q
L
U (1.35)

Deci, tensiunea electrică între două puncte din câmp este egală cu lucrul
mecanic efectuat de forŃele câmpului pentru deplasarea sarcinii electrice unitare
între cele două puncte. Tensiunea electrică se măsoară în volŃi, | | V .

| |
| |
| | C
J
V
1
1
1 = (1.36)

Valoarea tensiunii electrice în câmp electrostatic nu depinde de drum, ci
A
v E
B
dl
v E
Fig. 1.7
16

numai de extremităŃile A, B considerate. Dacă se scrie intensitatea câmpului
electric într-un punct din câmpul unei distribuŃii oarecare de sarcină electrică se
obŃine:


(
¸
(

¸

+ + + ⋅ =
∫∫∫ ∫∫ ∫

=
v s l
n
i
o
i
o
l
o
s
o
v
o
r
r
q
r
r
dl
r
r
dA
r
r
dV
E
1
2 2 2 2
4
1 ρ ρ ρ
πε
(1.37)

Fiecare termen din paranteză conŃine factorul
r
grad
r
r
o
1
2
− = .


(
¸
(

¸

+ |
¹
|

\
|
− ⋅ + |
¹
|

\
|
− ⋅ ⋅ =
∫∫ ∫∫∫
s
A
v
v
o
r
grad dA
r
grad dV E .... ..........
1 1
4
1
ρ ρ
πε
(1.38)

Gradientul reprezintă variaŃia
r
1
în raport cu un sistem de axe x,y,z şi nu
depinde de integrare.

¦
¦
)
¦
¦
`
¹
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
(
(
(
(
¸
(

¸

+ + + ⋅ − =
∫∫∫ ∫∫ ∫

=
v s l
n
i
i
l A v
o
r
q
r
dl
r
dA
r
dV
grad E
1
4
1 ρ ρ ρ
πε
(1.39)

Termenul dintre acolade reprezintă potenŃialul câmpului electrostatic şi se
notează cu V. RelaŃia (1.39) devine:

gradV E − = (1.40)

care reprezintă forma locală a legii potenŃialului scalar. Exprimându-se vectorii E
şi dl se pot scrie succesiv relaŃiile:


z y x
E k E j E i k
z
V
j
y
V
i
x
V
E ⋅ + ⋅ + ⋅ =








− = (1.41)

dz k dy j dx i dl ⋅ + ⋅ + ⋅ = (1.42)

dz E dy E dx E dl E
z y X
+ + = ⋅ (1.43)
17

dV dz
z
V
dy
y
V
dx
x
V
dl E − =








− = ⋅ (1.44)


B A
B
A
B
A
V V dV dl E − = − = ⋅
∫ ∫
(1.45)



⋅ = = −
B
A
AB B A
dl E U V V ;
AB
U - tensiune (1.46)

0 = ⋅

dl E
l
(1.47)

reprezintă forma globală a legii potenŃialului scalar.

1.3. CÂMPUL ELECTRIC ÎN SUBSTANłĂ

1.3.1. PolarizaŃie electrică temporară şi permanentă

SubstanŃele conductoare sunt caracterizate prin aceea că posedă sarcini
electrice libere (electroni în metale, ioni în electroliŃi) iar sub acŃiunea unui câmp
electric exterior ele se pot deplasa liber, dând naştere unui curent electric de
conducŃie. SubstanŃele dielectrice (izolatoarele) nu au sarcini libere ci “sarcini
legate” formând un dipol electric. Aceşti dipoli se orientează în câmp electric, iar
acest fenomen de orientare a dipolilor se numeşte polarizare electrică. Există două
categorii deosebite de materiale dielectrice şi anume:
- materiale polarizate temporar
- materiale polarizate permanent.
Polarizarea temporară se produce numai sub influenŃa unui câmp electric
exterior şi ea dispare odată cu dispariŃia acestui câmp. Polarizarea temporară poate
fi la rândul său de două feluri: de orientare şi de deformare.
Polarizarea temporară de orientare se produce în dielectricii care au
molecule sub forma unui dipol electric, adică centrul de acŃiune al sarcinii pozitive
nu coincide cu centrul de acŃiune al sarcinii negative (exemplu – molecule de acid
clorhidric). Dacă sarcinile au valorile +q
d
şi – q
d
, iar distanŃa dintre centrele lor
este l , produsul:
d
p = q
d
l [ C.m. ] (1.48)

se numeşte momentul electric al dipolului sau prescurtat momentul dipolului şi are
sensul dirijat de la sarcina negativă la cea pozitivă (fig. 1.8). În câmp electric
18

exterior, aceşti dipoli se orientează cu sarcina pozitivă în direcŃia câmpului, iar
cu sarcina negativă în sens contrar câmpului exterior.
Orientarea va fi cu atât mai puternică cu cât câmpul
exterior va fi mai intens. În cazul polarizaŃiei
temporare de deformare, atomul sau molecula se
Fig. 1.8 deformează sub acŃiunea câmpului exterior. Ca exem-
plu se consideră atomul de hidrogen (fig. 1.9),
constituit dintr-o nucleu cu sarcină pozitivă în jurul căruia gravitează electronul cu
sarcină negativă. Dacă la un câmp v E = 0, centrul de acŃiune al sarcinii negative
coincide cu centrul sarcinii pozitive (fig. 1.9.a), la un câmp v E ≠ 0, centrele lor de
acŃiune nu mai coincid (fig. 1.9.b) şi atomul se vede din exterior ca un dipol, al
cărui moment electric este
d
p = q
d
l . Se constată că deformarea (distanŃa l) este
proporŃională cu intensitatea câmpului. La dispariŃia câmpului deformarea dispare.
a. b.
Fig. 1.9

Polarizarea electrică permanentă nu depinde de valoarea locală a
intensităŃii câmpului electric şi ea poate fi de mai multe categorii: polarizare
piezoelectrică (de deformare), polarizare piroelectrică (de încălzire), polarizare
permanentă al electreŃilor sau polarizare remanentă a substanŃelor feroelectrice
care au atât polarizare temporară cât şi permanentă. FuncŃie de
d
p (momentul
electric bipolar) se poate defini o stare locală de polarizare a unui corp. Starea de
polarizare locală a unui corp se numeşte polarizaŃie sau intensitatea de polarizaŃie

P =
dV
p d
V
p
d d
V
=


→ ∆ 0
lim [C/m
2
] (1.49)

Numărul total de dipoli din unitatea de volum ne dă starea de polarizare a
câmpului într-un anumit domeniu, (fig. 1.10).
v E
+
q
l ∆
-q
+
q
-q
0 v = E
d
q −
d
q
d
p
l
19



t p
d d d
p p p + = (1.50)
t p P P P + = (1.51)


Din punct de vedere a proprietăŃilor Fig. 1.10
dielectrice ale corpurilor vom întâlni urmă-
toarele categorii de corpuri: corpuri izotrope şi anizotrope. Vom numi corp izotrop
acel corp în care în fiecare unitate de volum proprietăŃile electrice sunt identice pe
cele trei direcŃii. În caz contrar corpul este anizotrop. Vom numi corp omogen acel
corp care are aceleaşi proprietăŃi în toate unităŃile de volum şi este neomogen dacă
nu are aceleaşi proprietăŃi în toate unităŃile de volum.

1.3.2. Dipolul în câmp electric

Dacă un mic corp polarizat electric (echivalent unui dipol) este introdus
într-un câmp de valoare E (neomogen) se constată că asupra corpului acŃionează
un cuplu C si o forŃă F (fig. 1.11). ForŃa rezultantă care acŃionează asupra micului
corp polarizat este:
2 1 F F F − = (1.52)

Înlocuind 1 1 E q F
d
= şi 2 2 E q F
d
= , relaŃia
(1.52) devine
) ( 2 1 E E q F
d
− = (1.53)

În câmpuri omogene ( 2 1 E E = ), forŃa este nulă.
În câmpuri neomogene ) ( 2 1 E E ≠ şi Ńinând
cont de expresia momentului dipolului
Fig. 1.11 l q p
d d
= , relaŃia (1.53) capătă în general forma

k
z
E
p j
y
E
p i
x
E
p F
d d d
) ( ) ( ) (


+


+


= (1.54)

Câmpul omogen va acŃiona asupra dipolului cu un cuplu deoarece sarcina
pozitivă a dipolului este atrasă în sensul liniilor de câmp iar sarcina negativă în
sens invers liniilor de câmp.

E q F
d
= 1 ; E q F
d
− = 2 (1.55)
- + - +
- + - +
- +
- +
+
+
+
2 F
2 F
E l
d
q −
d
q +
20

Cuplul se va calcula în raport cu un punct de referinŃă. Acesta va fi la mijlocul
distanŃei dintre cele două sarcini.

E q
l
E q
l
F
l
F
l
C
d d
× + × = × − × =
2 2 2 2
2 1 (1.56)

E q l E q l C
d d
× = × = (1.57)

E p C
d
× = ,
d d
p q l = momentul dipolului (1.58)

1.3.3. Legea polarizaŃiei electrice temporare

Se observă experimental că orice dielectric introdus într-un câmp electric
crescător se polarizează liniar până la o anumită valoare a intensităŃii câmpului
electric. Dacă reprezentăm în diagramă starea de polarizaŃie obŃinem o dreaptă
(fig. 1.12) . Poate fi scrisă o lege de polarizaŃie cu constanta de proporŃionalitate
egală cu panta dreptei.

E P
e a t
χ ε = (1.59)

relaŃie numită legea polarizaŃiei temporare.
(lege de material deoarece intervine
constanta de material
e
χ numită
susceptivitate electrică (mărime
adimensională, pozitivă) dependentă de
Fig. 1.12 natura materialului).

1.3.4. Sarcina electrică de polarizaŃie

Se consideră volumul unui corp polarizat (fig. 1.13.a) împărŃit în elemente
de volum, care pot fi considerate ca fiind nişte dipoli.
Considerând o suprafaŃă închisă Σ ea va avea exces de sarcini (la noi
negative). Acest exces este determinat numai de frontieră, care intersectează
dipolii, deoarece sarcinile dipolilor din interior au suma nulă.
Elementul de arie ce aparŃine Σ , va fi cel intersectat de dipol iar ca vector
se duce normal pe această suprafaŃă orientat spre exterior (fig. 1.13.a). PolarizaŃia
este:

P
0
E
21

a. b.
Fig. 1.13

( ) l q
dV
d
dV
p d
P
d
d
= = (1.60)

Modulul vectorului caracterizând starea locală se determină astfel:

( )
dV
dq
l l q
dV
d
P
d
d
= = (1.61)

l dA l dA dV ⋅ ⋅ = = α cos
/
(1.62)

α α cos cos ⋅
=
⋅ ⋅
=
dA
dq
l dA
dq
l P
d d
(1.63)

α cos ⋅ ⋅ = dA P dq
d
(1.64)

dA P dq
d
⋅ = (1.65)

Integrăm în ambii membrii. Însumând toate elementele de polarizaŃie
obŃinem sarcina de polarizaŃie.

dA P q
p
⋅ =
∫∫
Σ
- sarcina de polarizaŃie din exteriorul suprafeŃei Σ (1.66)
dA P q
p
⋅ − =
∫∫
Σ
- sarcina de polarizaŃie din interiorul suprafeŃei Σ (1.67)


- +
- +
- +
- +
- +
- +
- +
- +
- +
- +
- +
- +
- +
- +
- +
- +


P
- +
- +
- +
- +
- +
- +
- +
- +
- +
dA
/
dA E


l
+q
-q
α
22

1.3.5. Legea fluxului electric în substanŃă

Într-un domeniu oarecare aparŃinând unui
dielectric se introduce un corp conductor
încărcat cu sarcina q. Corpul conductor va
avea un câmp electric ce va produce
polarizarea mediului izolator în care a fost
introdus. În imediata apropiere a suprafeŃei
va apare sarcina de polarizaŃie q
p
. Vrem să
aflăm fluxul creat de aceste sarcini pentru
că ele produc flux electric în substanŃă.
Se consideră o suprafaŃă închisă Σ şi se
Fig. 1.14 aplică teorema lui Gauss.

0
ε
Σ
Σ
Σ
= ⋅ = Ψ
∫∫
q
dA E ;
p
q q q + =
Σ
(1.68)
0
ε
p
q q
dA E
+
= ⋅
∫∫
Σ
(1.69)
∫∫ ∫∫
Σ Σ
⋅ − = ⋅ ⋅ dA P q dA E
0
ε (1.70)

( )
∫∫
Σ
= ⋅ + q dA P E
0
ε (1.71)

Termenul din paranteză este o sumă de vectori şi va fi de asemenea un
vector reprezentând o mărime de stare locală în substanŃă.
- E
0
ε - câmpul în spaŃii interstiŃiale
- P - câmpul în substanŃă

D P E = +
0
ε | |
2
m
C
- se numeşte inducŃie electrică (1.72)

Componentele inducŃiei electrice pun în evidenŃă caracterul discontinuu al
electricităŃii


∫∫
Σ
= ⋅ = Ψ q dA D
D
- forma globală (1.73)

Fluxul inducŃiei D este dat de circulaŃia vectorului D pe o suprafaŃă
închisă şi care este numeric egal cu sarcina electrică reală conŃinută în interiorul
suprafeŃei.
q
p


+q
23

1.4. CAPACITATEA ELECTRICĂ . CONDENSATORUL

Se numeşte condensator un dispozitiv alcătuit din două conductoare
omogene (numite armături) încărcate cu sarcini egale şi de semne contrare,
separate de un dielectric. Capacitatea condensatorului se defineşte ca raportul între
sarcina unei armături şi diferenŃa de potenŃial între ele:

0
12 2 1
> =

=
U
q
V V
q
C (1.74)

Acest raport este pozitiv şi nu depinde decât de forma şi dimensiunile
armăturilor şi de permitivitatea ε a dielectricului. Capacitatea în sistemul
internaŃional se măsoară în farad (1F):

F
V
C
U
q
C 1
1
1
= = = (1.75)

Simbolul condensatorului este:

1.4.1. Calculul capacităŃilor

Calculul capacităŃii celor mai simple condensatoare se efectuează în
următoarele etape:
- se consideră armăturile încărcate cu sarcinile +q si –q.
- se calculează intensitatea câmpului E într-un punct dintre armături
sau potenŃialele celor două armături V
1
şi V
2
.
- se calculează tensiunea

dl E V V U ⋅ = − =

2
1
2 1 12
(1.76)

- se determină capacitatea cu relaŃia

C = q / U
12
(1.77)

a) Capacitatea unui condensator plan

Un condensator plan este format din două suprafeŃe plane paralele,
metalice de arie A, care sunt aşezate la distanŃa d, mică faŃă de dimensiunile
plăcilor (fig. 1.15); între plăci se găseşte un dielectric de permitivitate ε .
C
+ -
C
24

+ q
- q
d
Calculul capacităŃii condensatorului plan se face în ipoteza că mediul este
omogen, izotrop şi liniar, lipsit de polarizaŃie permanentă. Etapele de calcul sunt:
- se consideră q
1
= q şi q
2
= - q;
- intensitatea câmpului între armături se determină cu relaŃia:


ε ⋅
=
A
q
E (1.78)

unde A este suprafaŃa armăturii, d
este distanŃa dintre armături.
Tensiunea între plăci va fi:

d
A
q
dl
A
q
dl E U ⋅

= ⋅

= ⋅ =
∫ ∫
ε ε
2
1
2
1
12

Fig. 1.15 (1.79)
- se determină capacitatea cu relaŃia (1.74):


d
A
U
q
C

= =
ε
12
(1.80)

1.4.2. Teoremele capacităŃilor echivalente

Prin definiŃie, capacitatea echivalentă a unei grupări de condensatoare este
raportul dintre sarcina absorbită de la sursă pe la una din borne şi tensiunea sursei,
dacă iniŃial toate condensatoarele erau descărcate.
AB
A
e
U
q
C = (1.81)

În cazul conectării în paralel a mai
multor condensatoare (fig.1.16), deoarece
tensiunea la bornele lor este constantă,
ele se vor încărca cu sarcini date de
relaŃiile:

Fig. 1.16

;
1 1 AB
U C q =
AB
U C q
2 2
= ;
AB n n
U C q = (1.82)

Sarcina absorbită de la sursă pe la borna A este:

+ A
C
1 C
2
C
n
q
1
q
n


U
AB
- B
- q
n
- q
1


q
2

- q
2


25

q
A
= q
1
+ q
2
+ …+ q
n
(1.83)

sau:
( )
AB n A
U C C C q ⋅ + + + = ...
2 1
(1.84)

Din (1.81) şi (1.84) se deduce expresia capacităŃii echivalente la legarea în
paralel a condensatoarelor.


=
= + + + =
n
k
k n e
C C C C C
1
2 1
... (1.85)

Montajul în paralel se foloseşte atunci când se urmăreşte obŃinerea unei
capacităŃi mari. Capacitatea echivalentă a bateriei este egală cu suma capacităŃilor
condensatoarelor componente.
În cazul conectării în serie (fig. 1.17) deoarece toate condensatoarele se
încarcă cu aceeaşi sarcină

A n
q q q q = = = = ...
2 1
(1.86)

tensiunea la bornele fiecărui condensator în parte va fi:

;
1
1
1
C
q U
A
= ;
1
2
2
C
q U
A
= .......
n
A n
C
q U
1
= (1.87)


Fig. 1.17

Tensiunea la bornele AB este:

|
|
¹
|

\
|
+ + + = + + + =
n
A n AB
C C C
q U U U U
1
...
1 1
...
2 1
2 1
(1.88)

U
AB
A B
C
1 C
2
C
n
- q
A

+ q
A

+ q
A

+ q
A

- q
A

- q
A

26

Din relaŃia (1.81) şi (1.88) rezultă capacitatea echivalentă la legarea în
serie a mai multor condensatoare


=
= + + + =
n
k
k n e
C C C C C
1
2 1
1 1
...
1 1 1
(1.89)

Conectarea condensatoarelor în serie este indicat a se realiza atunci când
trebuie să se obŃină baterii de condensatoare care să fie utilizate la o tensiune înaltă.


II. ELECTROCINETICA

2.1. GENERALITĂłI

Un sistem de conductoare se află în regim electrocinetic, dacă acestea sunt
parcurse de curenŃi de conducŃie, adică sarcinile se deplasează ordonat în raport cu
un reper. Regimul în care stările electrocinetice nu sunt variabile în timp se
numeşte regim electrocinetic staŃionar. Conductoarele prin care pot circula curenŃi
electrici în regim staŃionar se împart în două categorii: conductoare de primă speŃă
(metale, semiconductoare) în care circulaŃia sarcinilor nu este însoŃită de reacŃii
chimice (conducŃia este electronică) şi conductoare de speŃa a II-a (electroliŃii) în
care conducŃia este ionică şi la trecerea curentului electric se produc reacŃii
chimice.

2.2. TENSIUNEA ELECTROMOTOARE (t.e.m)

ApariŃia curentului electric se datorează unei forŃe neelectrice care
acŃionează asupra sarcinilor electrice. Raportul dintre forŃa neelectrică şi sarcina
asupra căreia acŃionează se numeşte câmp electric imprimat:

i
neel
E
q
F
= (2.1)

Pentru ca sarcinile să fie puse în mişcare e necesar să existe relaŃia:

0 ≠ + i E E (2.2)

Această forŃă rezultantă efectuează un lucru mecanic la deplasarea
sarcinilor. Prin definiŃie se numeşte tensiune electromotoare integrala de linie:

27

( ) dl E E e
i
⋅ + =

Γ
(2.3)

care este numeric egală cu lucrul mecanic efectuat de forŃa rezultantă pentru
deplasarea sarcinii unitate pe conturul închis Γ. Dacă conturul Γeste situat numai
în medii conductoare, în regim electrostatic avem îndeplinită condiŃia de echilibru
electrostatic:
0 = +
i
E E (2.4)

Se consideră o pilă electrică (fig. 2.1) în
două situaŃii: comutatorul K închis
(regim electrocinetic) şi comutatorul K
deschis (regim electrostatic). Dacă
comutatorul K este închis, conturul Γ se
află în întregime în conductor şi integrala
(2.3) este diferită de zero:

( ) 0 ≠ ⋅ +

Γ
dl E E i (2.5)

deoarece există o circulaŃie de sarcini
(se stabileşte un regim electrocinetic).

Fig. 2.1

Dacă comutatorul K este deschis, rezultă din nou:

( )

Γ
≠ ⋅ + 0 dl E E i (2.6)

deoarece drumul de integrare nu trece în întregime prin conductoare, deci nu se
poate impune condiŃia (2.4) de echilibru electrostatic.
În ambele situaŃii descrise, integrala (2.5) şi (2.6) se poate calcula şi ea
reprezintă tensiunea electromotoare a pilei electrice. Considerând K deschis, se
descompune integrala într-o sumă de două integrale, astfel:

( ) ( )
∫ ∫
⋅ + + ⋅ + =
AmB BnA
i i dl E E dl E E e (2.7)

m
n
Γ
Zn
Cu
A
-
B
+
K
H
2
SO
4
28

În ipoteza făcută (K este deschis) sistemul se află în regim electrostatic
pentru care în conductoare este valabilă relaŃia (2.4). A doua integrală din (2.7)
fiind în mediu conductor rezultă că este nulă.
În prima integrală nu poate exista câmp imprimat deoarece ea se
efectuează în vid, unde există numai câmp electrostatic. Cu aceste observaŃii,
tensiunea electromotoare este:


= ⋅ =
AmB
AB
U dl E e (2.8)

deci tensiunea electromotoare a unei surse este tensiunea măsurată între bornele
sale, la mersul în gol al acesteia (comutatorul K este deschis).
În cazul general al regimului nestaŃionar, apare şi câmpul electric indus
care este un câmp solenoidal s E , produs de variaŃia în timp a fluxului magnetic a
cărui circulaŃie nu este nulă, deci tensiunea electromotoare este dată de suma:

( )
∫ ∫ ∫
Γ Γ Γ
⋅ + = ⋅ + ⋅ = dl E E dl E dl E e s i s i (2.9)

2.3. CURENTUL ELECTRIC ÎN REGIM STAłIONAR

Regimul electrocinetic staŃionar se stabileşte în circuite închise formate din
conductoare (de primă speŃă sau de a doua speŃă) care au sarcini electrice libere şi
care se deplasează ordonat într-un singur sens cu o viteză medie constantă, sub
acŃiunea forŃei rezultante ( ) i E E + diferită de zero. Starea electrocinetică poate fi
pusă în evidenŃă prin efectele pe care le produce, dintre care cele mai importante
sunt:
a) efectele mecanice (două conductoare parcurse de curenŃi electrici se atrag sau
se resping în funcŃie de sensul curenŃilor; o bobină parcursă de curent atrage în
interiorul său piese din fier);
b) efectele chimice (la trecerea unui curent electric printr-o baie electrolitică se
produce electroliza, însoŃită de reacŃii chimice);
c) efectele calorice (conductoarele parcurse de curenŃi se încălzesc);
d) efectele luminoase (la trecerea curentului electric prin filamentul lămpilor
electrice acestea luminează);
Unele din aceste efecte (cele mecanice şi cele chimice depind de sensul de
circulaŃie al sarcinilor, deci conductoarele respective prezintă “polaritate”. Efectele
calorice sau luminoase (parte din ele) nu depind de sensul de circulaŃie al
sarcinilor.


29

2.3.1. Curentul electric de conducŃie

Pentru a caracteriza cantitativ starea electrocinetică se face apel la o
mărime scalară:
dt
dq
t
q
i
t
=


=
→ ∆ 0
lim (2.10)

numită intensitatea curentului electric de conducŃie, care reprezintă suma sarcinilor
electrice libere ( ) q ∆ ce traversează secŃiunea conductorului în intervalul de timp
t ∆ . Sensul intensităŃii curentului electric este dat de sensul deplasării sarcinilor
pozitive (invers cu sensul deplasării sarcinilor negative). În sistemul internaŃional
unitatea de măsură a intensităŃii curentului electric este amperul.

< i > = C / s = A (amper)

Pentru caracterizarea locală a stării electrocinetice se foloseşte mărimea
vectorială J, densitatea curentului electric, fig.2.2. Se notează:

dAn
di
An
i
J
An
=


=
→ ∆ 0
lim (2.11)

Fig. 2.2

Densitatea curentului este deci variaŃia intensităŃii curentului într-o secŃiune
normală pe direcŃia de deplasare a sarcinilor electrice.

dAn J di ⋅ = dA J i
S
⋅ =
∫∫
(2.12)
J
A d
α
i
30

Pentru conductoare filiforme A J i ⋅ = . Densitatea de curent J se măsoară
în | |
2
m A . Densitatea de curent este un vector, care are punctul de aplicaŃie pe
suprafaŃa pe care dorim să calculăm intensitatea curentului, sensul lui fiind sensul
relativ de deplasare a sarcinilor pozitive.

2.3.2. Curent electric de convecŃie

Acesta apare ori de câte ori un conductor încărcat aflat în regim
electrostatic sau electrocinetic se deplasează spaŃial cu tot cu sarcinile sale.

t
l
u dl A V


= ⋅ = ∆ ;
( )
( ) V
dt
d
dt
q d
i
v
∆ ⋅ =

= ρ
( ) u A l A
dt
d
v v
⋅ ⋅ = ∆ ⋅ ⋅ = ρ ρ (2.13)
u
A
i
J
v
ρ = = - caracter vectorial deoarece
densitatea curentului are totdeauna
direcŃia de deplasare a sarcinii. DirecŃia de
deplasare a sarcinii la un moment dat este
paralelă cu direcŃia vitezei u care este
tangentă la traiectoria sarcinii q. Definim densitatea de convecŃie:

u J
v
c ⋅ = ρ
∫∫ ∫∫
⋅ ⋅ = =
S
v
S
c
c
dA u dA J i ρ (2.14)

Curentul ionic, este curent de convecŃie în raport cu electrolitul întrucât
sarcina ionică se deplasează cu tot cu suportul substanŃial.
Curentul de conducŃie la nivel microscopic în raport cu conductoarele prin
care circulă e este un curent de convecŃie.
Acest mod de a privi intensitatea curentului pune în evidenŃă structura
discontinuă a electricităŃii.

2.4. LEGEA CONSERVĂRII SARCINII

Aceasta este legea de legătură între mărimi din electrostatică şi mărimi din
electrocinetică. În regim electrostatic era valabilă relaŃia

= . const q
k
, adică
sarcinile de pe conductoare se conservă.
q ∆
dV
u
l ∆
y
x
Fig. 2.3
z
A
31

În regim electrocinetic, considerând sistemul format dintr-un condensator
încărcat şi un fir conductor (fig. 2.4), la închiderea întrerupătorului k, sarcinile se
deplasează astfel încât prin suprafaŃa Σ va circula un curent electric.
Intensitatea curentului electric va fi dată de relaŃia:

dt
dq
i
Σ
Σ
− = (2.15)

Această relaŃie reprezintă legea
conservării sarcinii şi ea se enunŃă
astfel: intensitatea curentului
electric
Σ
i de conducŃie, care iese
dintr-o suprafaŃă închisă Σ , este în
fiecare moment egală cu viteza de
scădere a sarcinii
Σ
q aflată
în interiorul suprafeŃei.

Fig. 2.4

RelaŃia (2.15) reprezintă forma integrală a legii conservării sarcinii,
valabilă în cazul general al regimului variabil.
Ea se poate stabili şi sub formă locală dacă se consideră sarcina cu
distribuŃia volumetrică
v
ρ . În acest caz se poate scrie:

∫∫∫ ∫∫
⋅ − = ⋅
Σ V
v
dV
dt
d
dA J ρ (2.16)
∫∫∫ ∫∫
⋅ − = ⋅
Σ V
v
dV
dt
d
dA J
ρ
(2.17)

Derivata
v
ρ în raport cu timpul este o derivată substanŃială:

( ) u div
t dt
d
v
v v
⋅ +


= ρ
ρ ρ
(2.18)

Cea mai generală situaŃie în regim electrocinetic se exprimă prin:

( ) dV J div dV u div dV
t
dA J
V V
v
V
v
⋅ = ⋅ ⋅ − ⋅


− = ⋅
∫∫∫ ∫∫ ∫∫∫ ∫∫∫
Σ
ρ
ρ
(2.19)
i
V


+q
-q
k
32

Aplicând transformata Gauss-Ostrogradski, din (2.19) rezultă:

( )
t
u J div
v
v


− = ⋅ +
ρ
ρ (2.20)

care reprezintă forma locală a legii conservării sarcinii electrice. Dacă
conductoarele sunt imobile atunci:
t
J div
v


− =
ρ
(2.21)

Dacă
v
ρ =const. şi nu variază în timp, se obŃine regimul electrocinetic
staŃionar. Forma locală a legii conservării sarcinii electrice devine:

0 = J div (2.22)

. const J = liniile de câmp ale acestui vector au caracter solenoidal, sunt închise pe
ele însele. Liniile lui J se închid întotdeauna prin conductoare. În regim
electrocinetic staŃionar:

0 = ⋅ = ⋅
∫∫ ∫∫∫
Σ Σ
dA J dV J div (2.23)

Se obŃine a doua formă locală a legii conservării sarcinii electrice:

∫∫
Σ
= ⋅ 0 dA J (2.24)

AplicaŃie:

Continuitatea curentului electric în conductor
Aplicăm forma locală 2.

∫∫
Σ
= ⋅ 0 dA J (2.25)


Scindăm integrala:

Fig. 2.5
3
dA
1 J
1
dA 2
dA
1
S
2
S
2 J
33


∫∫
+ ⋅
1
1 1
S
dA J
∫∫
+ ⋅
2
2 2
S
dA J 0
2 1
3
3 3 = + − = ⋅
∫∫
i i dA J
S

i i i = =
2 1
(2.26)

Într-un conductor neramificat intensitatea curentului are strict aceeaşi
valoare indiferent de forma conductorului.

2.5. LEGEA CONDUCłIEI ELECTRICE (LEGEA LUI OHM)

Aceasta este o lege de material, deoarece în formularea ei intervine o
constantă care depinde de material. În regim electrocinetic având deplasare
ordonată de sarcini, rezultă: 0 ≠ + i E E . Se constată experimental că această sumă
( ) i E E + produce deplasarea sarcinilor, determinând un curent de conducŃie a cărui
densitate este proporŃională cu ( ) i E E + , adică:

J E E i ⋅ = + ρ (2.27)

Aceasta este forma locală a legii conducŃiei electrice, unde ρ se numeşte
rezistivitate şi depinde atât de material cât şi de temperatura sa, după relaŃia:

( ) T ∆ ⋅ + = α ρ ρ 1
0
(2.28)

Coeficientul de temperatură al rezistenŃei α poate fi atât pozitiv cât şi
negativ. În conductoare omogene unde nu există câmp imprimat relaŃia (2.28)
devine:
J E ⋅ = ρ (2.29)

Dacă se notează
ρ
σ
1
= relaŃia (2.27) se mai scrie:

( ) i E E J + ⋅ =σ (2.30)

sau pentru conductoare omogene:

E J ⋅ =σ (2.31)

34

Coeficientul σ se numeşte conductivitate. Forma integrală a legii
conducŃiei electrice se referă la circuite filiforme pentru care J este constant în
toate punctele unei secŃiuni transversale (fig.2.6), deci:

A
i
J = (2.32)

ÎnmulŃind relaŃia (2.27) cu dl şi integrând pe conturul C între punctele 1 şi
2 între care există o neomogenitate (avem 0 ≠ i E ) rezultă:


( )
∫ ∫
⋅ ⋅ = ⋅ +
2
1
2
1
dl J dl E E i ρ (2.33)

łinând cont că J şi dl sunt vectori paraleli, din (2.32) şi (2.33) se obŃine:

∫ ∫ ∫
⋅ ⋅ = ⋅ + ⋅
2
1
2
1
2
1
dl
A
i
dl E dl E i ρ (2.34)
sau:

⋅ ⋅ = +
2
1
12 12
A
dl
i e u ρ (2.35)

Integrala din membrul drept se numeşte rezistenŃă electrică şi se notează cu
R
12
, măsurându-se în ohm ( ) Ω . Se obŃine legea conducŃiei sub forma integrală:


i E
1
2
J
dl
C
Fig. 2.7
35

12 12 12
R i e u ⋅ = + (2.36)

În cazul în care conturul C ar fi închis 0 = ⋅

Γ
dl E , deci relaŃia (2.36) devine:
i R e ⋅ = (2.37)

unde R este rezistenŃa conturului închis Γ. În cazul conductoarelor omogene
0 = i E , deci 0 = e , şi (2.36) devine:

i R u ⋅ = (2.38)

relaŃie stabilită experimental de Ohm. Pentru un conductor omogen şi de secŃiune
constantă rezistenŃa electrică se calculează astfel:


⋅ = ⋅ =
2
1
A
l
A
dl
R ρ ρ (2.39)

unde: l este lungimea conductorului. Din această relaŃie se deduce unitatea de
măsură a rezistivităŃii | | m ⋅ Ω : ρ .

2.6. LEGEA TRANSFORMĂRII ENERGIEI ÎN REGIM
ELECTROCINETIC (LEGEA LUI JOULE – LENZ)

Presupunem un conductor filiform din care ne
imaginăm un element de volum de lungime dl şi
de arie A, (fig. 2.7). Lucrul mecanic infinitezimal
necesar pentru transportul sarcinii q ∆ va fi:

dl E q dl F dL ⋅ ⋅ ∆ = ⋅ = (2.40)

Fig. 2.7 Se ştie că variaŃia în timp a lucrului mecanic
se defineşte ca fiind puterea furnizată sau
recepŃionată în desfăşurarea unui anume fenomen. VariaŃia în timp:

( ) ( ) i dl E
dt
q d
dl E dl E q
dt
d
dp dL
dt
d
⋅ ⋅ =

⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ∆ = =
) (
(2.41)

J=i/A (densitatea curentului) A J i ⋅ =

dl
A
q ∆ dV
36


dp= dV J E A J dl E ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ (2.42)

Dacă integrăm obŃinem forma globală:

∫∫∫
⋅ ⋅ =
V
dV J E P (2.43)

v
P J E = ⋅ - puterea specifică sau puterea volumetrică

sau:
∫ ∫ ∫
⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ =
2
1
2
1
2
1
dl E i dl i E dl A J E P , în final rezultă:
12
u i P ⋅ =

care reprezintă forma integrală a legii lui Joule-Lenz. Utilizând legea conducŃiei
electrice.

12 12 12
R i e u ⋅ = +

RenunŃând la indici se obŃine:
ei i R P − ⋅ =
2
(2.44)

Primul termen al membrului drept al
relaŃiei (2.44) este tot timpul pozitiv (nu
depinde de sensul curentului) şi reprezintă
puterea electrică care se transformă
Fig. 2.8 ireversibil în căldură, încălzind
conductoarele. Al doilea termen ( i e ⋅ )
poate fi atât pozitiv cât şi negativ (fig. 2.8), în funcŃie de sensul curentului şi al
câmpului imprimat i E .










0 > ⋅ i e
i

e

e

i

0 < ⋅ i e
37


IV. TEORIA CÂMPULUI MAGNETIC. CIRCUITE MAGNETICE

4.1. CÂMPUL MAGNETIC ÎN VID

ExistenŃa câmpului magnetic se constată în vecinătatea magneŃilor
permanenŃi sau a circuitelor parcurse de curenŃi. Un ac magnetic adus în
vecinătatea unui conductor parcurs de curent tinde să se orienteze perpendicular pe
acesta. Mai multe conductoare parcurse de curenŃi electrici se atrag sau se resping,
în funcŃie de sensul curenŃilor prin conductoare. Toate aceste fenomene sunt
manifestări ale câmpului magnetic. Câmpul magnetic, deci, exercită forŃe asupra
circuitelor parcurse de curent. Aceste forŃe în câmp magnetic se împart în:
- forŃe electrodinamice (între curenŃi);
- forŃe electromagnetice (între curenŃi şi corpuri magnetizate);
- forŃe magnetostatice (între magneŃi).
4.1.1. Câmpul magnetic. InducŃia magnetică

Câmpul magnetic e acea formă de existenŃă a materiei care se manifestă
prin forŃe sau cupluri de forŃe, ce acŃionează asupra corpurilor magnetizate sau
asupra conductoarelor parcurse de curenŃi. Explorarea câmpului magnetic se face
cu un corp de probă. Cel mai potrivit corp de probă este o mică spiră foarte subŃire
parcursă de curent, numită buclă de curent, reprezentată teoretic în figura 4.1.a. şi
realizată practic în figura 4.1.b. Bucla se caracterizează prin vectorul:
a. b.
Fig. 4.1
n
n
A
I
A
I
38

n A i A i mb ⋅ ⋅ = ⋅ = (4.1)

numit momentul buclei. Dacă bucla are mai multe spire (N) atunci aria ei se scrie
s
A N A ⋅ = , unde A
s
este aria unei singure spire. Dacă se aduce bucla de curent în
spaŃiul unde se presupune că există câmp magnetic, asupra ei se exercită acŃiuni
mecanice. Se constată că asupra buclei se exercită un cuplu de forŃe dat de relaŃia
vectorială :
v b B m C × = (4.2)
sau
v B A i C × ⋅ = (4.3)

Mărimea v B se numeşte inducŃie magnetică în vid şi se măsoară în tesla | | T .
Din (4.3) unitatea de măsură rezultă:

T
m A
N
m A
m N
A i
C
B 1
1 1
1
1 1
1 1
] [ ] [
] [
] [
2 v
=

=


=

= (4.4)

4.1.2. ForŃe particulare în câmp magnetic

AcŃiunile ponderomotoare (forŃe sau cupluri de forŃe) în câmp magnetic
prezintă un deosebit interes în electrotehnică, ele constituind baza unor importante
şi numeroase aplicaŃii tehnice.
ForŃele particulare la care se referă acest paragraf (forŃa Lorentz , forŃa
Laplace, forŃa lui Ampère) au fost studiate şi determinate iniŃial pe cale
experimentală, dar ele se pot deduce teoretic în cazurile cele mai generale.
4.1.2.1.ForŃa Lorentz sau forŃa magnetică
este forŃa care se exercită asupra unui mic corp încărcat electric aflat în mişcare în
câmp magnetic. ExperienŃa arată că asupra unui mic corp încărcat cu sarcina
electrică q ∆ care se deplasează cu viteza v într-un câmp magnetic de inducŃie v B
se exercită forŃa:
v B v q F × ⋅ ∆ = ∆ (4.5)

având direcŃia perpendiculară atât pe direcŃia de deplasare, cât şi pe direcŃia liniilor
câmpului magnetic.
Conform relaŃiei (4.5) se pot face următoarele precizări: asupra unei sarcini
aflate în repaus ( 0 = v ) nu acŃionează câmpul magnetic; forŃa magnetică este
maximă dacă direcŃia de deplasare a sarcinii este perpendiculară pe liniile de câmp
39

( v B v ⊥ ); forŃa magnetică este nulă dacă sarcina se deplasează pe linia de câmp
magnetic ( v // v B ).
În stabilirea experimentală a relaŃiei (4.5) s-a presupus că în domeniul
considerat există numai câmp magnetic. Dacă însă există şi câmp electric, asupra
sarcinii va acŃiona suplimentar şi câmpul electric (vezi cap. I) cu o forŃă
v E q F ⋅ ∆ = ∆ astfel încât în cazul general asupra unei particule încărcate aflată în
mişcare în câmp electromagnetic va acŃiona forŃa rezultantă:

) ( v v v v B v E q B v q E q F × + ⋅ ∆ = × ⋅ ∆ + ⋅ ∆ = ∆ (4.6)

Expresia generală a forŃei (4.6) are aplicaŃii practice la studiul mişcării particulelor
elementare în câmp electromagnetic (de exemplu în acceleratoare de particule).

4.1.2.2. ForŃa Laplace sau forŃa electromagnetică
este forŃa care se exercită asupra unui element de conductor parcurs de curent
electric aflat în câmp magnetic. Măsurând forŃa F ∆ ce se exercită asupra unui
element de conductor de lungime l ∆ parcurs de curentul i şi situat într-un câmp
magnetic de inducŃie v B se constată experimental că există relaŃia:

v B l i F × ∆ ⋅ = ∆ (4.7)

Sensul forŃei este dat de produsul vectorial ( v B l × ∆ ). ForŃa electromagnetică este
maximă când conductorul este perpendicular pe liniile de câmp ( v B l ⊥ ∆ ) şi este
zero când conductorul este orientat după direcŃia liniilor de câmp ( l ∆ // v B ).
Expresia (4.7) a forŃei Laplace se poate deduce din expresia (4.5) a forŃei lui
Lorentz. Astfel dacă în (4.5) se explicitează viteza sub forma
t
l
v


= , forŃa lui
Lorentz devine :
v v B l i B l
t
q
F × ∆ ⋅ = × ∆


= ∆ (4.8)

relaŃie identică cu (4.7). ForŃa lui Laplace (4.7) se referă la conductoare filiforme
parcurse de curentul i. În cazul conductoarelor masive ( . const J ≠ ), se introduce
noŃiunea de densitate de volum a forŃei:

40

V
F
f
V


=
→ ∆ 0
lim (4.9)
Dacă în (4.9) se notează:

A J i ∆ ⋅ = ∆ (4.10)
rezultă :
v B l J A F × ∆ ⋅ ⋅ ∆ = ∆
sau :
A l B J F v ∆ ⋅ ∆ ⋅ × = ∆ (4.11)
sau:
V B J F v ∆ ⋅ × = ∆ (4.12)

care cu (4.9) conduce la:

v
v
V
B J
V
V B J
f × =

∆ ⋅ ×
=
→ ∆ 0
lim (4.13)

Din (4.12) rezultă:
dV B J F
V
v ) (
∫∫∫
× = (4.14)

ForŃa Laplace constituie baza funcŃionării motoarelor electrice.

4.1.2.3. ForŃa lui Ampère sau forŃa electrodinamică
Dacă două conductoare (fig. 4.2) sunt paralele, filiforme, infinit lungi şi
parcurse de curenŃii i
1
şi i
2
se constată experimental că asupra lor se exercită o forŃă
dată de relaŃia :
12
12
2 1
12
2
u l
R
i i
k F ⋅ − = (4.15)

ForŃa o exercită câmpul magnetic al conductorului 1 asupra curentului i
2

din conductorul al doilea. ForŃa este de atracŃie dacă curenŃii au acelaşi sens şi este
de respingere dacă curenŃii au sensuri contrare. Se obişnuieşte a se nota:

metru henri k / 10 4 4
7
0

⋅ = = π π µ (4.16)

41

unde s-a luat :
2 7
/ 10 A N k

= , iar această constantă universală ) (
0
µ se numeşte
permeabilitate absolută a vidului. Raportul între inducŃia magnetică în vid v B şi
constanta universală ) (
0
µ se numeşte intensitatea câmpului magnetic în vid v H .

0
µ
v
v
B
H = (4.17)

Introducând pe ) (
0
µ , formula lui
Ampère se scrie :

12
12
2 1
0
12
2
u l
R
i i
F ⋅

− =
π
µ (4.18)

Formula prezintă simetrie cilindrică prin
Fig. 4.2 termenul
12
2 R π .

4.1.3. Calculul inducŃiei magnetice B . Formula Biot-Savart-Laplace

În electrostatică, fenomenele electrostatice sunt produse de repartiŃiile de
sarcină de densitate volumetrică
v
ρ şi sunt descrise de vectorii E şi D. În câmpul
electrostatic E dq F d ⋅ = . Dacă sarcina electrică q are distribuŃie volumetrică :

E dV F d ⋅ ⋅ =
v
ρ (4.19)

În magnetism, fenomenele magnetice sunt produse de repartiŃia densităŃii de curent
J (sau de magneŃi echivalenŃi) şi sunt descrise de vectorii B şi H . În magnetism
forŃa elementară care se exercită între elementele de volum:

v B dV J F d × ⋅ = (4.20)

Prin urmare, între mărimile câmpului electrostatic şi câmpului magnetic se pot face
următoarele analogii:

v v
v
B E
J

→ ρ


i
1
l
i
2

R
12
12 u

12 F
42

Se poate calcula astfel v B , pentru o distribuŃie volumetrică de sarcină,
Ńinând seama de expresia intensităŃii câmpului electrostatic în vid:

0
2
v
0
4
1
r
r
dV
E
V
v
∫∫∫
=
ρ
πε
(4.21)

dV
r
r J
r
r dV J
B
V V
v
∫∫∫ ∫∫∫
×
=
×
=
3
0
2
0
0
4 4 π
µ
π
µ
- formula Biot- Savart-Laplace
(4.22)
Mărimea de stare locală în câmpul magnetic B este direct proporŃională cu
natura mediului prin care se închid liniile de câmp.
DependenŃa inducŃiei magnetice de natura mediului se defineşte printr-o
constantă de material numită permeabilitate magnetică notată cu µ .
În cazul aerului m H / 10 4
7
0

= π µ . Pentru conductoare filiforme:

l d i l d A J JdV ⋅ = ⋅ ⋅ =


Γ
×
=
2
0
0
4 r
r l d i
Bv
π
µ
- conturul este închis

Intensitatea câmpului magnetic în vid se determină cu relaŃia:


Γ
×
= =
2
0
0
4 r
r l d i B
H
v
v
π µ
(4.23)

SemnificaŃia mărimilor
care intervin în (4.23) este dată în
figura 4.3. Unitatea de măsură a
intensităŃii câmpului magnetic v H
rezultă din (4.23) şi se numeşte
amper pe metru | | m A/ .
Fig. 4.3

4.1.3.1. AplicaŃii pentru contururi particulare

1. InducŃia magnetică B produsă de un conductor filiform infinit lung
rectiliniu străbătut de un curent i.
i
v H
Γ
l d

R
43

Se utilizează formula lui Biot-Savart-Laplace. Elementele care intervin în
integrala (4.23) sunt arătate în figura 4.4. Conturul de integrare, deşi se consideră
de data aceasta deschis, el se închide practic la infinit (deoarece curentul trebuie să
circule pe drumuri închise). Punctul M în care se calculează câmpul magnetic se
află la o distanŃă d de axa conductorului filiform.


Fig. 4.4

Din considerente geometrice rezultă :

α α π
α π
sin ) sin(
) sin(
d d
r
r
d
=

= ⇒ = − (4.24)
α
α
α
α
α α π α π
2 2
sin sin
1
cotg ) cotg( ) cotg(
d d
dl d d dl
d d l
d
l

= ⇒

− =
− = − = ⇒ = −
(4.25)

Produsul vectorial α sin 0 ⋅ = × dl r l d .


Γ
×
=
2
0 0
4 r
r l d i
B
π
µ
(4.26)


Γ
=
2
0
sin
4 r
l d i
B
α
π
µ
(4.27)
Înlocuim :
dl
α
i
l
r
M
v H
d
α π −
44

2
2
0
2
0
sin
sin
sin 4 d
d d i
B
α
α
α
α
π
µ
π


= (4.28)
| | ) 0 cos (cos
4
sin
4
0
0
0
− −

= ⋅

=

π
π
µ
α α
π
µ
π
d
i
d
d
i
B (4.29)


2
2
4
0 0
d
i
d
i
B

= ⋅

=
π
µ
π
µ
(4.30)

2. InducŃia magnetică B creată de o spiră circulară aflată în regim
electrocinetic într-un punct situat pe perpendiculara ridicată din mijlocul spirei
Conturul de integrare Γ este de această dată închis (fig. 4.5). Vectorii l d
şi r sunt perpendiculari, deci produsul lor vectorial este în modul r dl R l d ⋅ = × .
În integrala (4.23) mărimea r este constantă pe tot conturul închis Γ, deci se poate
scoate de sub semnul integralei. Rezultă:

r
i
r
r
i
l d
r
i
r
r l d i
B
2
2
4 4 4
0
2
0
2
0
2
0
0
µ
π
π
µ
π
µ
π
µ
= ⋅ ⋅

=

=
×
=
∫ ∫
Γ Γ
(4.31)

4.1.4. Tensiune magnetomotoare. SolenaŃie

Prin analogie cu tensiunea electromotoare:

l d E e ⋅ =

Γ
(4.32)
se introduce noŃiunea de tensiune magnetomotoare
prin relaŃia :
l d H U v ⋅ =

Γ
mm
(4.33)
Fig. 4.5
Efectuând experienŃe asupra curenŃilor continui
Ampère a găsit următoarea expresie pentru integrala (4.33):



=
Γ
k
i l d H (4.34)

Γ
r
v H
i
l d

45

integrală care se calculează conform fig. 4.6. În membrul drept al relaŃiei (4.34)
intră toŃi curenŃii care înlănŃuie conturul Γ, cu semnul luat după regula burghiului
drept. Astfel pentru exemplul din fig. 4.6 se poate scrie:

4 3 2 1
i i i i l d Hv + − − =

Γ
(4.35)
În general, când conturul de integrare străbate mai multe bobine, având fiecare un
număr N de spire, relaŃia (4.34) se scrie:




⋅ =
Γ
i N l d Hv (4.36)

Membrul al doilea al relaŃiei (4.36) se
numeşte solenaŃie şi se notează cu θ .
De reŃinut că numai în curent continuu
tensiunea magnetomotoare este egală cu
solenaŃia. În regim variabil, această
Fig. 4.6 egalitate nu mai este adevărată. Unitatea
de măsură a tensiunii magnetomotoare
U
mm
cât şi a solenaŃiei θ rezultă din (4.36) şi se numeşte amper (uneori se mai
spune amper-spiră).

4.2. CÂMPUL MAGNETIC ÎN SUBSTANłĂ
4.2.1. Magnetizare temporară şi permanentă. MagnetizaŃie

În natură există anumiŃi oxizi de fier care au capacitatea de a produce câmp
magnetic în jurul lor. MagneŃii permanenŃi pot fi produşi şi în mod artificial prin
introducerea materialelor feromagnetice într-un câmp magnetic.
Se spune că un corp este magnetizat sau se află în stare de magnetizare
dacă el este supus unor forŃe şi cupluri când este adus într-un câmp magnetic.
Această stare de magnetizare poate fi permanentă (nu depinde de valoarea inducŃiei
magnetice) sau temporară (depinde de valoarea inducŃiei magnetice în care este
introdus corpul). Caracterizarea acestei stări, pentru corpuri cu dimensiuni mici, se
face cu mărimea vectorială m, numită moment magnetic, analog cu momentul
buclei.
A i mb ⋅ =

Cuplul şi forŃa ce se exercită asupra unui mic corp magnetizat sunt:

Γ
1
i
4
i 3
i
2
i
v H
l d

46

v B m C × = (4.37)
k
z
B
m j
y
B
m i
x
B
m F |
¹
|

\
|


⋅ +
|
|
¹
|

\
|


⋅ + |
¹
|

\
|


⋅ =
v v v
(4.38)

ForŃa apare numai în câmpuri neuniforme. Sensul relaŃiei (4.37) poate fi arătat în
figura 4.7.
Fig. 4.7 Fig. 4.8

În cazul corpurilor cu dimensiuni mari, avem de-a face cu un moment
magnetic, rezultant, dat de suma vectorială a momentelor magnetice
k
m ale
părŃilor elementare:

k

= ∆ m m (4.39)

Limita raportului dintre m ∆ şi volumul V ∆ , când acest volum tinde către
zero, se numeşte intensitate de magnetizare sau magnetizaŃie:

dV
m d
V
m
M
V
=


=
→ ∆ 0
lim (4.40)

Cu relaŃia (4.40) momentul magnetic al unui corp cu dimensiuni mari este:


∫∫∫
⋅ =
V
dV M m (4.41)

0
A
α
v B
C
m
0
i′
m
l
47

La baza explicării magnetizării corpurilor, conform teoriei lui Ampère,
stau aşa zişii curenŃi moleculari. Dacă se consideră un mic corp (fig. 4.8) prin care
circulă curenŃii moleculari
0
i′ , fiecare din aceşti curenŃi moleculari formează câte o
buclă de curent al cărui moment este:

0
0
A i mb ⋅ ′ = (4.42)

Momentul magnetic rezultant, conform (4.39) va fi:

0 A i m ⋅ =

(4.43)

Cu relaŃia (4.40) rezultă magnetizaŃia:

0
0
0
0
0
0
lim n
dl
i d
l A
A i
M
V


=
∆ ⋅
⋅ ′
=

→ ∆
(4.44)

(n
0
– versorul normal la suprafaŃa A
0
, dirijat în sensul câmpului magnetizant).
Pentru o repartiŃie uniformă a curenŃilor moleculari rezultă:

0
0
n
l
i
M ⋅

=

(4.45)

RelaŃia (4.45) spune că magnetizaŃia este egală cu suma curenŃilor moleculari de pe
unitatea de lungime a corpului magnetizat.

UnităŃi de măsură

Din relaŃia (4.45) rezultă unitatea de măsură a magnetizaŃiei:

| |
| |
| |
| |
| | m
A
l
i
M =

=
0
(4.46)

deci mărimile v H şi M au aceeaşi unitate de măsură (amper/metru).

4.2.2. Interpretarea microscopică a magnetizaŃiei

Fiecare magnet având doi poli, în trecut a fost admisă ipoteza sarcinilor
(maselor) magnetice, analogice celor electrice. Dar experimental nu s-au putut
48

separa acestea. Ampère a emis ipoteza că la scară microscopică un corp magnetizat
poate fi echivalat cu o buclă de curent al cărui moment magnetic este
A i m m ⋅ = = b . El presupune că magnetizarea provine din curenŃi care circulă la
nivelul moleculelor formând aşa zise bucle de curent. Pentru un atom, momentul
său magnetic se compune din momentele magnetice datorită mişcărilor electronilor
pe orbită (orbital) şi datorită rotirii particulelor în jurul axelor lor (moment de spin).
Orientările acestor momente sunt haotice datorită agitaŃiei termice.
Sub acŃiunea unui câmp magnetic exterior corpul capătă un moment
magnetic rezultant din punct de vedere microscopic, proporŃional cu valoarea
câmpului H pentru substanŃele ce au numai magnetizare temporară:

H M ⋅ =
m
t χ (4.47)

RelaŃia (4.47) reprezintă legea magnetizaŃiei temporare, unde
m
χ este o
constantă de material numită susceptivitate magnetică. Ea poate fi pozitivă sau
negativă. SubstanŃele pentru care 0
m
> χ se numesc paramagnetice (de exemplu
aluminiul) iar cele pentru care 0
m
< χ se numesc diamagnetice (cuprul).
SubstanŃele paramagnetice au moleculele cu moment magnetic spontan
(substanŃe polare) şi câmpul magnetic exterior orientează în direcŃia câmpului
aceste momente. Cele diamagnetice nu au iniŃial moment magnetic spontan. Ele
capătă, printr-un fenomen de inducŃie electromagnetică, un moment magnetic care
se opune câmpului exterior, deci 0
m
< χ . O clasă specială de substanŃe
paramagnetice sunt substanŃele feromagnetice caracterizate printr-o susceptibilitate
magnetică
m
χ pozitivă şi foarte mare. Magnetizarea corpurilor poate fi permanentă
(când nu depinde de câmpul magnetic exterior) sau temporară (când depinde de
câmpul magnetic exterior). Corespunzător acestor stări, vectorul magnetizaŃiei M
are două componente :
t p M M M + = (4.48)

în care
p
M este magnetizaŃia permanentă,
t
M este magnetizaŃia temporară.

4.2.3. Legea legăturii dintre vectorii B , H şi M

49

ExperienŃa arată că în orice mediu şi în orice regim al câmpului
electromagnetic este satisfăcută egalitatea:
) (
0
M H B + = µ (4.49)

numită legea legăturii dintre vectorii B , H şi M , care se enunŃă astfel: în fiecare
punct şi în orice moment vectorul inducŃie magnetică B este proporŃional cu suma
dintre vectorul intensitate a câmpului magnetic H şi vectorul magnetizaŃie M ,
factorul de proporŃionalitate fiind permeabilitatea magnetică a vidului
0
µ .
Această lege se utilizează de obicei împreună cu legea magnetizaŃiei
temporare. Combinând (4.47) cu (4.49) în ipoteza absenŃei magnetizaŃiei
permanente se obŃine:
H H H B µ µ µ χ µ = = ⋅ + =
r 0 m 0
) 1 ( (4.50)
unde :
m r
1 χ µ + = (4.51)

se numeşte permeabilitate relativă a mediului (mărime adimensională) iar
r 0
µ µ µ ⋅ = se numeşte permeabilitate absolută a mediului. Permeabilitatea relativă
a materialelor diamagnetice este mai mică decât 1 ( 1
r
< µ ), iar a materialelor
paramagnetice este mai mare decât 1 ( ) 1 >
r
µ .

4.2.4. Legea fluxului magnetic

ExperienŃa arată că fluxul magnetic (fluxul vectorului inducŃie magnetică B )
printr-o suprafaŃă închisă este nul în orice moment indiferent de forma suprafeŃei:

0 =
Σ
φ sau 0 = ⋅
∫∫
Σ
A d B (4.52)

Această lege este o lege generală, valabilă atât în regim staŃionar cât şi în
regim nestaŃionar. Legea fluxului magnetic exprimă faptul că nu există sarcini
magnetice care pot fi separate, aşa cum puteau fi separate sarcinile electrice.
Dacă se aplică relaŃiei (4.52) teorema lui Gauss-Ostrogradsky se obŃine:

0 = ⋅ = ⋅

∫∫∫ ∫∫
dV B div A d B
V
(4.53)
care conduce la:
50

0 = B div (4.54)
RelaŃia (4.54) reprezintă forma locală a legii fluxului magnetic: în orice
moment şi în fiecare loc divergenŃa vectorului inducŃie magnetică este nulă.
InducŃia magnetică este un vector de câmp solenoidal (fără surse), liniile lui B
sunt linii fără început şi fără sfârşit.

4.2.5. Legea circuitului magnetic

Legea circuitului magnetic exprimă legătura dintre intensitatea câmpului
magnetic şi curenŃii care produc acest câmp. Această lege reprezintă o generalizare
a formulei lui Ampère (4.18), care a fost stabilită în regim staŃionar (curent
continuu). Sub forma integrală, legea precizează că în orice moment şi în orice
mediu, tensiunea magnetomotoare de-a lungul oricărei curbe închise Γ, situată în
câmp electromagnetic, este egală cu suma a doi termeni: primul este solenaŃia
corespunzătoare curenŃilor de conducŃie care străbat suprafaŃa deschisă
Γ
S
sprijinită pe conturul Γ, iar al doilea este derivata în raport cu timpul a fluxului
electric prin aceeaşi suprafaŃa
Γ
S , adică:

(
(
¸
(

¸

⋅ + = ⋅
∫ ∫
Γ
Γ
Γ S
S
A d D
dt
d
dl H θ (4.55)

SolenaŃia corespunzătoare curenŃilor de conducŃie care străbat suprafaŃa
deschisă
Γ
S se determină cu relaŃia:



∫ Σ
= ⋅ =
Γ
Γ
i A d J
S
S
θ (4.56)

Dacă suprafaŃa
Γ
S este fixă în spaŃiu, variaŃia în timp a fluxului electric
este determinată numai de variaŃia în timp a inducŃiei electrice D, iar termenul al
doilea din (4.55) se exprimă astfel:


∫ ∫ ∫
Γ
Σ
Γ Γ
= ⋅ = ⋅


=
(
(
¸
(

¸


S
D
S
D
S
i dA J dA
t
D
dA D
dt
d
(4.57)

unde:
t
D
J D


= este densitatea curentului de deplasare
Σ
D
i prin suprafaŃa
Γ
S . Prin
urmare legea circuitului magnetic se poate scrie sub forma:
51


Σ
+ = ⋅
Σ
Γ

∫ D
i i dl H

Deci, un câmp electric variabil în timp (echivalent prin curentul de
deplasare) produce în jurul său un câmp magnetic.

4.3. INDUCłIA ELECTROMAGNETICĂ

4.3.1. Legea inducŃiei electromagnetice

Legea inducŃiei electromagnetice se referă la fenomenul de inducŃie
electromagnetică, care relevă faptul că întotdeauna prezenŃa unui câmp magnetic
variabil în timp este însoŃită şi de un câmp electric.
În acest caz se vorbeşte de câmp electric indus, respectiv de tensiune
electromotoare indusă prin variaŃia în timp a unui flux magnetic. Tensiunea
electromotoare se defineşte prin integrala de linie a intensităŃii câmpului electric
de-a lungul unei curbe închise.


⋅ =
l
l
dl E U (4.58)

Integrala de linie a intensităŃii câmpului electric între două puncte se
numeşte tensiunea electrică între punctele respective:



⋅ =
2
1
12
dl E U (4.59)

În forma integrală legea inducŃiei electromagnetice se enunŃă astfel:
integrala de linie a intensităŃii câmpului electric de-a lungul unei curbe închise Γ
oarecare (tensiunea electromotoare) este egală şi de semn contrar cu derivata în
raport cu timpul a fluxului magnetic prin orice suprafaŃă deschisă
Γ
S limitată de
această curbă. Deci se poate scrie:


(
(
¸
(

¸

⋅ − = ⋅
∫ ∫
Γ
Γ S
dA B
dt
d
dl E (4.60)

şi se enunŃă astfel: tensiunea electromotoare produsă prin inducŃie
electromagnetică în lungul unei curbe închise Γ este egală cu viteza de scădere a
fluxului magnetic prin suprafaŃa sprijinită pe curba Γ. Sensul tensiunii
52

electromotoare este dat de regula lui Lenz şi anume: ea este astfel încât efectele ei
se opun cauzei care au produs-o. În cazul general, fluxul magnetic este produs de
bobine care au N spire. Se introduce noŃiunea de flux total dat de relaŃia:

φ ψ ⋅ = N (4.61)

iar tensiunea electromotoare indusă într-o bobină cu N spire va fi:


dt
d
dt
d
N e
ψ φ
− = − = (4.62)

Trebuie observat că în regim staŃionar (în curent continuu), unde fluxul nu
variază în timp, nu se induc tensiuni electromotoare, dacă conductoarele sunt fixe.
La aplicarea legii inducŃiei electromagnetice (4.60) trebuie să se Ńină seama de
următoarele:
a) curba închisă Γ este adesea luată în lungul unui conductor electric filiform: în
cazul general, acest lucru nu este însă necesar şi curba Γ poate avea orice
formă, fiind dusă prin izolanŃi sau prin vid.
b) dacă mediul considerat este în mişcare, curba Γ este ataşată corpurilor în
mişcarea lor.
c) sensul de integrare pe curba Γ (sensul vectorului dl ) se asociază cu sensul
normalei la suprafaŃa
Γ
S (sensul vectorului dA ) după regula burghiului drept.
Derivata de flux în raport cu timpul din membrul drept al relaŃiei (4.60) conŃine
două componente:

B
S S S
dA B
dt
d
dA
t
B
dA B
dt
d
(
(
¸
(

¸

⋅ − ⋅


− =
(
(
¸
(

¸

⋅ −
∫ ∫ ∫
Γ Γ Γ
(4.63)

Prima componentă este derivata fluxului în raport cu timpul, dacă suprafaŃa
Γ
S ar fi imobilă în raport cu sistemul de referinŃă considerat şi se numeşte tensiune
electromotoare indusă prin transformare:



Γ



− =
S
tr
dA
t
B
e (4.64)

A doua componentă este derivata fluxului, dacă vectorul B din diverse
puncte, fixe în raport cu sistemul de referinŃă considerat, nu ar depinde de timp (ar
avea valorile sale din momentul t) şi numai suprafaŃa
Γ
S ar fi mobilă; această
componentă se numeşte tensiune electromotoare indusă prin mişcare:
53



B
S
misc
dA B
dt
d
e
(
(
¸
(

¸

⋅ − =

Γ
.
(4.65)

Pentru explicitarea tensiunii
electromotoare indusă prin mişcare se
consideră (fig. 4.9) deplasarea cu
viteza v a unui element dl din
conturul Γ. În timpul dt acest
element de contur se deplasează cu
distanŃa dt v ⋅ , descriind suprafaŃa:
dt dl v dA ⋅ × = . Fluxul elementar prin
această suprafaŃă este:

( ) dt dl v B dA B d ⋅ × ⋅ = ⋅ = φ (4.66)

Fig. 4.9 iar tensiunea electromotoare elementară
este:
( ) ( ) dl B v dl v B de ⋅ × = × ⋅ − = (4.67)

(S-a Ńinut cont de permutările vectorilor în produsul mixt). Efectuând integrala
pentru întregul contur Γ se obŃine expresia tensiunii electromotoare indusă prin
mişcare:

( )

Γ
⋅ × = dl B v e
misc.
(4.68)

Forma integrală dezvoltată a legii inducŃiei electromagnetice se obŃine înlocuind
componentele (4.64) şi (4.68) în (4.60):

( )
∫ ∫ ∫
Γ Γ
Γ
Γ
⋅ × + ⋅


− = ⋅ =
S
dl B v dA
t
B
dl E e (4.69)

Această separare a t.e.m. indusă (prin transformare sau prin mişcare) este
relativă la sistemul faŃă de care se exprimă viteza v. Global suma lor este însă
independentă de sistemul de referinŃă.


v
α
β
A d
l d
Γ
dt v
B
54

4.3.2. Efectul Hall

Asupra unei sarcini electrice
q ∆ care se deplasează cu viteza
v (mult mai mică decât viteza
luminii), într-un câmp magnetic
de inducŃie B se exercită o
forŃă F ∆ , calculată cu formula
lui Lorentz:

B v q F × ⋅ ∆ = ∆ (4.70)

Considerând o plăcuŃă
semiconductoare cu
dimensiunile din fig. 4.10 (se ia
plăcuŃa din material
Fig. 4.10 semiconductor, deoarece în
semiconductoare se manifestă
cel mai puternic efectul Hall), situată într-un câmp magnetic de inducŃie B şi fiind
străbătută de un curent i, între feŃele laterale se constată apariŃia unei tensiuni
electromotoare
H
e numită tensiune Hall. Utilizând expresia forŃei lui Lorentz
(4.70) rezultă că asupra unei sarcini în mişcare aflate într-un câmp magnetic,
acŃionează un câmp neelectric (imprimat) dat de relaŃia:

B v
q
F
Ei × =


= (4.71)

(Această valoare a câmpului imprimat putea fi dedusă direct din 4.69). Dacă se
consideră sarcinile electrice din plăcuŃa semiconductoare ca fiind distribuite
uniform cu densitatea de volum
v
ρ , prin plăcuŃă va circula un curent de convecŃie
a cărui densitate de curent este:
v J
v v
⋅ = ρ (4.72)
şi relaŃia (4.71) devine:
B J E v
v
i × ⋅ =
ρ
1
(4.73)

łinând cont de faptul că vectorii v J şi B sunt perpendiculari şi de relaŃia:

a
N b
B
i
h
a
M
e
H
i
55


h a
i
J
v

= (4.74)
relaŃia (4.73) se mai scrie:
B
h a
i
E
v
i ⋅ ⋅

=
ρ
1
(4.75)

Tensiunea electromotoare Hall între punctele MN din figura 4.10 rezultă
atunci:
B i k
h
B i
E a e
H
v
i H
⋅ ⋅ =


= ⋅ =
ρ
(4.76)

unde
H
k este o constantă numită constantă Hall.

4.4. INDUCTIVITĂłILE CIRCUITELOR ELECTRICE

Inductivitatea unui circuit electric se defineşte ca raportul dintre fluxul
magnetic total care străbate o suprafaŃă limitată de conturul unui circuit şi curentul
care produce acest flux (oricare alŃi curenŃi sunt consideraŃi nuli). Dacă în jurul
circuitelor se află numai medii liniare ( . const = µ ) inductivitatea depinde numai de
dimensiunile şi forma circuitului şi de permeabilitatea magnetică a mediului. În
cazul materialelor feromagnetice ( µ dependent de H ), inductivitatea nu este
constantă ci depinde de curent (deci de H). Legea circuitului magnetic în regim
staŃionar, se poate scrie:



Γ
= ⋅ i dl H (4.77)

iar fluxul magnetic al unei singure spire a unui circuit este:



Γ
⋅ ⋅ =
S
dA H µ φ (4.78)

Dacă mediul magnetic în care se află circuitul este liniar ( .) const = µ din
relaŃiile (4.77) şi (4.78) rezultă că între fluxul magnetic φ (deci şi între fluxul
magnetic total φ ψ ⋅ = N ) şi curentul din circuit există o relaŃie de
proporŃionalitate:
i L ⋅ = ψ (4.79)
sau:
i
L
ψ
= (4.80)
56

această mărime L se numeşte inductivitatea circuitului. Unitatea de măsură pentru
inductivităŃi în sistemul internaŃional este henry | | H .

| |
| |
| |
H
A
Wb
i
L 1
1
1
= = =
ψ
(4.81)

4.4.1. InductivităŃile circuitelor cuplate magnetic

Două circuite electrice reprezentate în fig. 4.11, dintre care unul are
1
w spire, iar
celălalt
2
w spire, sunt cuplate magnetic, dacă liniile câmpului magnetic produs de
curentul care parcurge unul din circuite se închid în parte prin cel de-al doilea
circuit. În fig. 4.11 s-a considerat că prima înfăşurare cu
1
w spire este parcursă de
curentul
1
i , iar cel de-al doilea circuit este deschis; câmpul magnetic produs
înlănŃuie în parte cea de-a doua înfăşurare. Comportarea circuitelor în privinŃa
cuplajului magnetic este descrisă cu ajutorul inductivităŃilor şi a coeficienŃilor de
dispersie. Pentru simplificare se consideră circuitele electrice filiforme şi se
definesc fluxurile medii ϕ
1,2
prin fiecare înfăşurare:


=
Ψ =
2 . 1
1
) 2 , 1 (
2 , 1
2 , 1
1
w
k
k
w
ϕ (4.82)

în care
) 2 , 1 (
k
Ψ este fluxul printr-o spiră oarecare notată cu k, a bobinei
/
1 1− ’,
respectiv a bobinei
/
2 2 − .

4.4.1.1. InductivităŃile proprii şi inductivităŃile mutuale

Se notează cu
11
ϕ fluxul magnetic al înfăşurării 1 produs de curentul i
1
care
parcurge spirele acesteia. Prin definiŃie, inductivitatea proprie a înfăşurării este
raportul dintre fluxul total al înfăşurării 1 şi curentul i
1
.


1
11 1
11
i
w
L
ϕ ⋅
= (4.83)

Se notează cu ϕ
12
fluxul magnetic al înfăşurării 2 produs de curentul i
1
care
parcurge înfăşurarea 1. Prin definiŃie, inductivitatea mutuală dintre înfăşurarea 2 şi
înfăşurarea 1, este:
57

1
12 2
12
i
w
L
ϕ ⋅
= (4.84)

La fel se defineşte inductivitatea proprie a circuitului (2), respectiv inductivitatea
mutuală dintre înfăşurarea 1 şi
înfăşurarea 2, presupunând că
înfăşurarea 2 este alimentată şi parcursă
de curentul i
2,
iar înfăşurarea 1 are
circuitul deschis. Inductivitatea proprie a
înfăşurării 2 este:

2
22 2
22
i
w
L
ϕ ⋅
= (4.85)

iar inductivitatea mutuală a înfăşurării 1
faŃă de înfăşurarea 2 este:

2
21 1
21
i
w
L
ϕ ⋅
= (4.86)

În cazul circuitelor liniare, filiforme, se
Fig. 4.11 arată că:

21 12
L L = (4.87)

4.4.1.2. InductivităŃi utile şi inductivităŃi de dispersie

În cazul general, când înfăşurările au numere de spire diferite, cuplajul magnetic
între două circuite electrice nu este caracterizat atât de evident prin inductivităŃile
proprii şi mutuale. Definim mai întâi fluxurile utile şi de dispersie, de exemplu
pentru bobina 1: - fluxul util ϕ
u12
este egal cu fluxul mutual ϕ
12
.

12 12
ϕ ϕ =
u
(4.88)

- fluxul de dispersie denumit şi flux de scăpări
12 σ
ϕ este fluxul magnetic mediu
care înlănŃuie numai spirele bobinei 1, fără să înlănŃuie spirele bobinei 2.

12 11 12
ϕ ϕ ϕ
σ
− = (4.89)

Inductivitatea utilă a înfăşurării 1, în raport cu înfăşurarea 2 este:
u
1
w
1
w
2
11
ϕ
12
σ
ϕ
2
/
2
/
1
1
i
1
12 12 u
ϕ ϕ =
58



1
12 1
12
i
w
L
u
ϕ ⋅
= (4.90)

Inductivitatea de dispersie (denumită şi inductivite de scăpări) a înfăşurării 1 în
raport cu înfăşurarea 2 este:
1
12 1
12
i
w
L
σ
σ
ϕ ⋅
= (4.91)

În mod asemănător, se definesc inductivităŃile înfăşurării 2, în raport cu
înfăşurarea 1: - inductivitatea utilă :

2
21 2
21
i
w
L
u
ϕ ⋅
= (4.92)
- inductvitatea de dispersie:
2
21 2
21
i
w
L
σ
σ
ϕ ⋅
= (4.93)

InductivităŃile utile şi inductivităŃile de dispersie se pot exprima în funcŃie
de inductivităŃile proprii şi inductivităŃile mutuale ale circuitelor, Ńinând seama de
relaŃiile de definiŃie (4.83) şi (4.85) ale inductivităŃilor proprii, respectiv (4.84) şi
(4.86) ale inductivităŃilor mutuale rezultă pentru inductivităŃile utile expresiile:

21
1
2
2
21 1
1
2
2
21 2
21
12
2
1
1
12 2
2
1
1
12 1
12
L
w
w
i
w
w
w
i
w
L
L
w
w
i
w
w
w
i
w
L
u
u
⋅ =

⋅ =

=
⋅ =

⋅ =

=
ϕ ϕ
ϕ ϕ
(4.94)

iar pentru inductivităŃile de dispersie expresiile:

21
1
2
22
2
21 2
2
22 2
21
12
2
1
11
1
12 2
1
11 1
12
L
w
w
L
i
w
i
w
L
L
w
w
L
i
w
i
w
L
⋅ − =



=
⋅ − =



=
ϕ ϕ
ϕ ϕ
σ
σ
(4.95)

Dacă se cunosc inductivităŃile utile şi inductivităŃile de dispersie se pot
determina inductivităŃile proprii şi inductivităŃile mutuale. Astfel din relaŃiile (4.94)
rezultă:
59

12
1
2
12 u
L
w
w
L ⋅ = şi
21
2
1
21 u
L
w
w
L ⋅ = (4.96)

iar din relaŃiile (4.95) se obŃine:

12 12 11 σ
L L L
u
+ = şi
21 21 22 σ
L L L
u
+ = (4.97)

Din egalitatea inductivităŃilor mutuale, relaŃia (4.87) rezultă următoarea
relaŃie între inductivităŃile utile:

2
2
1
21
12
|
|
¹
|

\
|
=
w
w
L
L
u
u
(4.98)

Inductivitatea utilă şi inductivitatea de dispersie a unei înfăşurări sunt
definite în raport cu numărul de spire al aceleiaşi înfăşurări şi caracterizează direct
cuplajul magnetic al înfăşurărilor.

4.5. CIRCUITE MAGNETICE

Un circuit magnetic este format din: - miez sau coloană, care este partea
înfăşurată de bobină; - jug, care este partea neînfăşurată eventual armătură, dacă
este mobilă; - polii circuitului magnetic, care sunt feŃele ce mărginesc întrefierul
(polul se numeşte nord dacă prin faŃa respectivă ies liniile de câmp din corpul
feromagnetic, şi sud dacă în faŃa respectivă intră liniile de câmp). Liniile lui B se
închid în majoritatea lor prin fier şi prin întrefier. Cele care nu se închid prin fier şi
întrefier (porŃiunile utile ale circuitului magnetic) se numesc linii de dispersie sau
de scăpări. Calculul circuitelor magnetice se face cu ajutorul legii circuitului
magnetic şi a legii fluxului magnetic. Calculul constă în determinarea solenaŃiei
necesare pentru a se stabili un anumit flux, sau invers.

4.5.1. Legea lui Ohm pentru circuite magnetice

Se consideră bobina toroidală din fig. 4.12.
Aplicând legea circuitului magnetic pentru curba închisă Γ, se obŃine:

i N l d H ⋅ = ⋅

Γ
(4.99)

în care l d este elementul de lungime al conturului Γ. Se separă un tub de flux
(fig. 4.13) pentru care fluxul elementar are expresia:
60


A d H A d B d ⋅ ⋅ = ⋅ = Φ µ (4.100)
Deci:
A d
d
H
µ
Φ
= (4.101)

înlocuind (4.101) în (4.99) se obŃine:
i N l d
A d
d
⋅ = ⋅
Φ

Γ
µ
(4.102)

Fig. 4.12 Fig. 4.13

Deoarece A d l d // şi Φ d este constant în lungul tubului de flux relaŃia (4.102)
devine:
i N
dA
dl
d ⋅ =

⋅ Φ

Γ
µ
(4.103)

apoi pentru întreaga secŃiune A, rezultă:
i N
A
dl
⋅ = ⋅ Φ

Γ
µ
(4.104)
Mărimea definită de relaŃia:
m
R
A
dl
=

Γ
µ
(4.105)

se numeşte reluctanŃă sau rezistenŃă magnetică a circuitului magnetic. Pentru o
porŃiune deschisă de circuit magnetic, reluctanŃa este definită prin relaŃia:

B
i
l d
Γ
dA
A d
B
H
A
l d
61



=
2
1
12
A
dl
R
m
µ
(4.106)

În cazul particular al unei porŃiuni de circuit omogen ( µ este constant)
având secŃiunea constantă A şi o lungime l, reluctanŃa este:

A
l
R
m

=
µ
(4.107)

Inversul reluctanŃei se numeşte permeanŃă şi se notează:

l
A
R
m
⋅ = = µ λ
1
(4.108)

Din relaŃiile (4.104) şi (4.105) rezultă:

θ = ⋅ Φ
m
R (4.109)

în care:
mm
U l d H i N = ⋅ = ⋅ =

Γ
θ este solenaŃia, egală cu tensiunea
magnetomotoare a circuitului magnetic. Rezultă:

m mm
R U ⋅ Φ = (4.110)

relaŃie care se numeşte legea lui Ohm pentru un circuit magnetic închis. În cazul
unor porŃiuni deschise de circuit magnetic se defineşte tensiunea magnetică prin
relaŃia:
∫ ∫

⋅ Φ = ⋅ =
2
1
2
1
A
dl
l d H U
mm
µ
(4.111)

care cu (4.106) se scrie:

Φ ⋅ =
12 m mm
R U (4.112)

relaŃie care se numeşte legea lui Ohm pentru o porŃiune de circuit magnetic.
Unitatea de măsură a reluctanŃei în sistemul internaŃional este | | Wb A sau | |
1 −
H .
| |
| |
| |
1
1

= ⋅ =
Φ
= H
Wb
A U
R
mm
m
(4.113)
62


4.5.2. Teoremele lui Kirchhoff pentru circuitele magnetice
Prima teoremă

Din legea fluxului magnetic:



Σ
Σ
= ⋅ = Φ 0 A d B (4.114)

rezultă că fluxul magnetic prin orice suprafaŃă
închisă Σ este nul (fig. 4.14). Aplicând această lege
unui nod (q) (punctul de ramificaŃie a circuitului
magnetic) se obŃine:

0
3 2 1
= Φ + Φ + Φ − (4.115)

unde s-au considerat pozitive fluxurile îndreptate după normala exterioară
suprafeŃei Σ (adică fluxurile care ies din nod) şi negative cele care intră în nod.
Restrâns prima teoremă a lui Kirchhoff referitoare la circuite magnetice, (4.115) se
scrie:
0 = Φ

∈q k
k
(4.116)

şi se enunŃă astfel: suma algebrică a fluxurilor
magnetice, care trec prin laturile unui circuit
magnetic ce concură într-un nod al acestui
circuit este nulă (se consideră pozitive fluxurile
care ies din nod şi negative cele care intră în
nod).

A doua teoremă
Se consideră bucla (p) fig. 4.15 a unui circuit
magnetic şi se alege un sens de parcurgere pe
această buclă, adică sensul în care se face
Fig. 4.15 integrala de linie a vectorului H. Se notează cu:
R
m1
,R
m2
,KreluctanŃele laturilor buclei, cu
1
Φ ,
2
Φ ,K fluxurile magnetice care trec prin aceste porŃiuni de circuit. SolenaŃiile şi
fluxurile magnetice ale laturilor se presupun definite în sensul de referinŃă ales pe
buclă. În caz contrar, solenaŃia sau fluxul intră cu semnul minus în ecuaŃia care se
obŃine. Din legea circuitului magnetic:



(q)
1
ϕ
2
ϕ
3
ϕ
Fig. 4.14
k
Φ
(p)
Γ
k
B
63



= = ⋅ =
Γ
Γ
) ( p
k s mm
l d H U θ θ (4.117)

prin descompunerea integralei pe porŃiuni, şi legea lui Ohm (4.112), rezultă:

∑ ∑
Φ ⋅ = =
) ( ) ( p
k mk
p
mk mm
R U U (4.118)

Din relaŃiile (4.117) şi (4.118) rezultă (pentru fiecare buclă (p) a circuitului)
teorema a doua lui Kirchhoff:

∑ ∑
Φ ⋅ =
p
k mk
p
k
R
) (
θ (4.119)

analoagă celei din electrocinetică şi care se enunŃă: în regim staŃionar sau
cvasistaŃionar, suma algebrică a solenaŃiilor care înlănŃuie laturile fără dispersie
magnetică este egală cu suma algebrică a produselor reluctanŃelor magnetice ale
laturilor prin fluxurile magnetice care trec prin ele (adică cu suma căderilor de
tensiune magnetică).

4.6. ENERGIA ŞI FORłELE CÂMPULUI MAGNETIC

4.6.1. Energia câmpului magnetic

Se consideră un sistem de circuite, parcurse de curenŃii electrici i
1
, i
2
, . . . i
n

şi legate la sursele de tensiune electromotoare e
1
, e
2
, . . . e
n
, fig. 4.16.
Circuitele pot fi mobile, iar tensiunile electromotoare pot fi variabile în
timp. De la timpul t la timpul t+∆t, energia totală cedată de surse este:

dt i e
k
n
1 k
k
⋅ ⋅

=
(4.120)

şi ea trebuie să acopere: a) energia disipată în conductoarele circuitelor datorită
efectului Joule – Lenz:



=
⋅ ⋅
n
1 k
2
k k
dt i r (4.121)

b) lucrul mecanic elementar efectuat de forŃele magnetice generalizate X la variaŃia
coordonatei generalizate x:

64

dx X δL ⋅ = (4.122)

c) variaŃia energiei magnetice dW
m
, localizată în câmpul magnetic al celor n
circuite.
BilanŃul energetic al sistemului de n circuite, în timpul elementar dt este dat de
egalitatea:
= ⋅ ⋅

=
dt i e
n
k
k
1
k m
2
k k
dW L dt i r

+ + ⋅ ⋅ δ (4.123)

În afară de tensiunile electromotoare ale surselor, în circuite se induc
tensiuni electromotoare date de legea inducŃiei electromagnetice:

dt

e
k
ki
− = (4.124)

Legea lui Ohm aplicată
fiecărui circuit în parte se scrie:

k k ki k
i r e e ⋅ = + (4.125)

sau:
dt

i r e
k
k k k
+ ⋅ = (4.126)

Fig. 4.16 Înlocuind relaŃiile (4.122) şi
(4.126) în (4.123) se obŃine:


∑ ∑
= =
⋅ + + ⋅ ⋅ = + ⋅
n
1 k
n
1 k
m
2
k k
k
k
2
k k
dx X dW dt i r )dt
dt

i i (r
sau:


=
⋅ − ⋅ =
n
1 k
k k m
dx X dΨ i dW (4.127)

Această relaŃie exprimă variaŃia energiei magnetice, când variază fluxurile
magnetice şi se deplasează circuitele în câmpul magnetic. Ea permite calculul
energiei magnetice W
m
precum şi determinarea forŃei generalizate X. Pentru
calculul energiei magnetice se consideră un mediu liniar ( µ independent de H) şi
se consideră circuitele imobile în câmp (dx = 0). În acest caz variaŃia energiei
sistemului se datoreşte numai variaŃiei fluxurilor magnetice, adică (4.127) se scrie:

1
φ
i
1
g
e

1
i
n
φ
i
n
g
e
n
i
k
φ

k
g
e
k
i

65



=
⋅ =
n
1 k
k k m
dΨ i dW (4.128)
unde:

∑ ∑
= =
⋅ = ⋅ + ⋅ =
n
1 j
n
1 j
j jk f jk k kk k
i L i L i L Ψ (4.129)

DiferenŃiind (4.129) se obŃine:


=
⋅ =
n
1 j
j jk k
di L dΨ (4.130)

care introdusă în (4.128) conduce la relaŃia:


∑∑
= =
⋅ ⋅ =
n
1 k
n
1 j
j k jk m
di i L dW (4.131)
sau prin integrare:

∑∑
= =
⋅ ⋅
=
n
1 k
n
1 j
j k jk
m
2
i i L
W (4.132)

Utilizând relaŃia (4.129), energia magnetică mai poate fi pusă şi sub forma:



=

=
n
1 k
k k
m
2
i Ψ
W (4.133)

4.6.2. ForŃele magnetice

Lucrul mecanic elementar, care se efectuează la o deplasare dx a unui corp
în câmpul magnetic, sub acŃiunea forŃei generalizate X, se poate calcula cu relaŃia
(4.127):

=
− ⋅ = ⋅
n
1 k
m k k
dW dΨ i dx X (4.134)

Dacă se menŃin fluxurile constante ( 0 dW
k
= ), rezultă:


const Φ m
k
) (dW dx X
=
− = ⋅ (4.135)
deci:

const
m
k
)
x
W
( X
=


− =
ψ
(4.136)
66


relaŃie care reprezintă: prima teoremă a forŃelor generalizate în câmpul magnetic şi
se enunŃă astfel: forŃa generalizată X, corespunzătoare coordonatei generalizate x,
este egală cu derivata parŃială a energiei magnetice în raport cu coordonata
generalizată, luată cu semn schimbat, la fluxuri magnetice constante prin circuite.
Dacă în circuit se presupun constanŃi curenŃii, relaŃia (4.134) se mai poate
pune sub forma:

m
n
1 k
k k
dW Ψ i d dx X − ⋅ ⋅ = ⋅

=
(4.137)

Tot în cazul curenŃilor constanŃi, suma din membrul al doilea al relaŃiei (4.137) este
egală, conform relaŃiei (4.133) cu
m
dW 2 ⋅ , astfel încât, relaŃia (4.137) se va scrie:


m m m
dW dW dW 2 dx X = − ⋅ = ⋅ (pentru i
k
=const). (4.138)

Din aceasta se deduce forŃa generalizată:


const. i
m
k
x
W
X
=
|
¹
|

\
|


+ = (4.139)

relaŃie care reprezintă a doua teoremă a forŃelor generalizate în câmpul magnetic şi
se enunŃă astfel: forŃa generalizată X, corespunzătoare coordonatei generalizate x,
este egală cu derivata parŃială a energiei magnetice (exprimată în funcŃie de
curenŃi şi de coordonata generalizată), în raport cu coordonata generalizată
corespunzătoare, la curenŃi constanŃi în circuite.

V. CIRCUITE ELECTRICE LINIARE DE CURENT
ALTERNATIV

5.1. CIRCUITE ELECTRICE MONOFAZATE. DEFINIłII
5.1.1. Mărimi variabile

Mărimile variabile pot fi tensiuni electromotoare, căderi de tensiune sau
curenŃi care îşi modifică valoarea în timp. Convenim să numim valoare
instantanee, valoarea pe care o are mărimea variabilă la un moment oarecare t. Prin
convenŃie, valoarea instantanee se notează cu literă mică, astfel: e=e(t); u=u(t);
i=i(t); etc.
Mărimea periodică este o mărime variabilă a cărei succesiune de valori se
repetă la intervale egale de timp. Cel mai scurt interval de timp după care mărimea
67

periodică îşi reia valoarea în aceeaşi ordine se numeşte perioadă (T). Pentru
mărimile periodice există relaŃiile:

e(t) = e(t+kT)
u(t) = u(t+kT) (5.1)
i(t) = i(t+kT)

unde k este un număr întreg oarecare.
Numărul de perioade cuprinse în unitatea de timp se numeşte frecvenŃă (f),
iar produsul 2πf = ω se numeşte pulsaŃia mărimii periodice. Există deci relaŃiile:

f =

ω
T
1
= ; ω = 2πf =
T

; ωT = 2π (5.2)

FrecvenŃa se măsoară în hertz (Hz). Gama frecvenŃelor utilizate în tehnică
este foarte mare, cuprinsă între zeci şi miliarde de hertzi. În instalaŃiile energetice
se folosesc frecvenŃe joase, standardizate la valoarea de 50 Hz, în Europa şi
valoarea de 60 Hz în America.
Se numeşte valoare de vârf a unei mărimi periodice, cea mai mare valoare
instantanee (ca modul) pe care o poate avea acea mărime în decursul unei perioade.
Ea se notează, de exemplu în cazul unui curent i(t), prin simbolul i
ˆ
.
Valoarea medie a unei mărimi variabile se calculează cu integrala:




=
2
1
t
t 1 2
med
dt i
t t
1
I (5.3)

În cazul mărimilor periodice, intervalul de timp se consideră o perioadă
(t
2
-t
1
= T), iar valoarea medie se notează cu simbolul I
0
sau i
~
şi ea este:

I
0
=

+

T t
t
1
1
dt i
T
1
(5.4)

Valoarea efectivă (sau eficace) a unei mărimi periodice se calculează cu
relaŃia:
0 dt i
T
1
I
T 1
1
t
t
2
> ⋅ =

+
(5.5)
Valoarea efectivă a unui curent periodic (se simbolizează prin I sau I
ef
) este
numeric egală cu intensitatea unui curent continuu, care străbătând aceeaşi
rezistenŃă ca şi curentul periodic, produce aceeaşi cantitate de căldură în timp de o
68

perioadă. În fig. 5.1 este prezentată variaŃia în timp a unui curent periodic şi sunt
indicate perioada T, valoarea de vârf i
ˆ
, valoarea medie
0 0
I i
~
= şi valoarea eficace I.
O mărime periodică a cărei valoare medie pe timpul unei perioade este nulă se
numeşte mărime alternativă. O mărime a cărei valoare instantanee păstrează tot
timpul acelaşi semn se numeşte mărime pulsatorie.

5.1.2. Mărimi sinusoidale

Se numeşte mărime sinusoidală sau armonică o mărime alternativă care
poate fi scrisă sub forma:

i = I
m
sin(ωt + γ) (5.6)

cu reprezentarea grafică din fig. 5.2 în care I
m
se numeşte valoare maximă sau
amplitudine ( i
ˆ
I
m
= ), ω este pulsaŃia, iar γ este faza iniŃială a mărimii sinusoidale.
Argumentul sinusului, adică mărimea liniar variabilă în timp (ωt + γ) se numeşte
faza mărimii sinusoidale. Valoarea medie a unei mărimi sinusoidale, calculată cu
relaŃia (5.4) este nulă:

( ) ( ) | | 0 ωT γ ωt cos γ ωt cos
ωt
I
/ γ) cos(ωo
ωT
I
dt γ) t sin( I
T
1
i
ˆ
1 1
m
t
T t
T t
t
m
m
1
1
1
1
= + + − + =
= + ⋅ = ⋅ + ⋅ =
+
+

ω
(5.7)

deoarece conform relaŃiei (5.2), ωT = 2π, şi paranteza pătrată se anulează.

Fig. 5.1 Fig. 5.2
Se utilizează totuşi, pentru caracterizarea mărimilor sinusoidale, o valoare
medie calculată numai pentru semiunda pozitivă, astfel:

t
T
t
1
i
I
0
=ĩ î
i(t)
0
t ω
I
m
γ
π

i
I
69




= = ⋅ ⋅ =
2
T
0
m 0
2
T
m
m med
π
I 2
t cos
ωT
2I
dt t sin I
T
2
I ω ω (5.8)

Valoarea efectivă a unei mărimi sinusoidale se calculează cu relaŃia (5.5):


∫ ∫
+
+
= ⋅ + − ⋅

= ⋅ + ⋅ =
T t
t
T t
t
m
m
dt t
T
I
dt t I
T
I
1
1
1
1
)] 2 2 cos( 1 [
2
) ( sin
1
2
2 2 2
γ ω γ ω

= ⋅




+
T
I
dt
T
I
m
T t
t
m
2 2
2 2 1
1

+
= ⋅ +
T t
t
dt t
1
1
) 2 2 cos( γ ω
2
2
m
I

Se obŃine:
I =
2
m
I
(5.9)

Raportul între valoarea efectivă şi valoarea medie (calculată pentru semiunda
pozitivă) a unei mărimi se numeşte factor de formă al undei:


med
f
I
I
k = (5.10)

Pentru un curent sinusoidal factorul de formă are valoarea:

11 , 1
2
:
2
=

=
π
m m
f
I I
k (5.11)

În electrotehnică se operează cu valorile efective ale mărimilor sinusoidale şi
din acest motiv cu relaŃiile (5.6) şi (5.9) rezultă:

) sin( 2 γ ω + ⋅ ⋅ = t I i (5.12)

RelaŃia (5.12) se numeşte forma normală în sinus a unei mărimi sinusoidale.
O mărime sinusoidală este deci complet determinată dacă i se cunosc valoarea
efectivă I, pulsaŃia ω şi faza iniŃială γ. DiferenŃa dintre fazele iniŃiale ale două
mărimi sinusoidale se numeşte defazaj. Pentru două mărimi sinusoidale de forma:
) sin(
1 1 1
γ ω + ⋅ = t I i şi ) sin( 2
2 2 2
γ ω + ⋅ ⋅ = t I i defazajul este:

70


2 1 12
γ γ ϕ − = (5.13)

Acest defazaj poate fi pozitiv sau negativ. Dacă γ
1
- γ
2
> 0, i
1
este defazat
înaintea lui i
2
(fig. 5.3. a), iar dacă γ
1
– γ
2
< 0, i
1
este defazat în urma lui i
2

(fig. 5.3. b). Se pot ivi următoarele cazuri particulare:

ϕ
12
= γ
1
- γ
2
= 0 (mărimile sunt în fază);
ϕ
12
= γ
1
- γ
2
=
2
π
± (mărimile sunt în cuadratură);
ϕ
12
= γ
1
- γ
2
= π ± (mărimile sunt în opoziŃie de fază).
a) b)
Fig. 5.3

5.1.3. OperaŃii simple cu mărimi sinusoidale

Circuitele liniare de curent alternativ sunt descrise de ecuaŃii integro-
diferenŃiale liniare în care asupra mărimilor sinusoidale se fac operaŃiile de
adunare, înmulŃire cu un scalar, derivare sau integrare. Prin aceste operaŃii se obŃin
mărimi sinusoidale de aceeaşi frecvenŃă.
a) adunarea mărimilor sinusoidale. i
1
= I
1
) sin( 2
1
γ ω + ⋅ ⋅ t şi
i
2
= I
2
) sin( 2
2
γ ω + ⋅ ⋅ t , conduce la o mărime sinusoidală de forma:
i = I ) sin( 2 γ ω + ⋅ ⋅ t . Prin identificare:

I ) sin( 2 γ ω + ⋅ ⋅ t = I
1
) sin( 2
1
γ ω + ⋅ ⋅ t +I
2
) sin( 2
2
γ ω + ⋅ ⋅ t
se obŃine:
( )
2 1 2 1
2
2
2
1
cos 2 γ γ − ⋅ ⋅ ⋅ + + = I I I I I (5.14)
2
γ

12
ϕ

i
1
i
2
12
ϕ
i

t

1
γ

i
1
t

i

1
γ
2
γ

i
2
71



2 2 1 1
2 2 1 1
cos cos
sin sin
γ γ
γ γ
γ
I I
I I
arctg
+ ⋅
⋅ + ⋅
= (5.15)

b) amplificarea unei mărimi sinusoidale cu un scalar λ conduce la o mărime
sinusoidală de aceeaşi frecvenŃă şi aceeaşi fază iniŃială, dar cu valoarea efectivă
amplificată de λ ori:

) sin( 2
1 1 1
γ ω λ λ + ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ t I i , deci
1
I I ⋅ = λ (5.16)

c) derivarea unei mărimi sinusoidale în raport cu timpul conduce la o mărime
sinusoidală de aceeaşi frecvenŃă, dar defazată înainte cu
2
π
şi având valoarea
efectivă de ω ori mai mare.

)
2
sin( 2 ) cos( 2
1 1 1 1
1
π
γ ω ω γ ω ω + + ⋅ ⋅ ⋅ = + ⋅ ⋅ ⋅ = t I t I
dt
di
(5.17)

d) integrarea în timp a unei mărimi sinusoidale conduce la o mărime sinusoidală
de aceeaşi frecvenŃă, dar defazată în urmă cu
2
π
şi având valoarea efectivă de ω ori
mai mică:

− + ⋅

= + ⋅

− = )
2
sin(
2
) cos(
2
1
1
1
1
1
π
γ ω
ω
γ ω
ω
t
I
t
I
dt i (5.18)

5.2. REGIMUL PERMANENT SINUSOIDAL AL CIRCUITELOR
LINIARE SIMPLE DETERMINAT PRIN METODA DIRECTĂ

Se consideră câteva circuite simple, liniare, la bornele cărora se aplică o
tensiune alternativă sinusoidală de forma:

) sin( 2
u
t U u γ ω + ⋅ ⋅ = (5.19)

şi se cere să se găsească expresia curentului din circuit. Metoda directă constă în
scrierea ecuaŃiei integro-diferenŃiale a circuitului şi căutarea unei soluŃii particulare
a acesteia, de aceeaşi formă cu tensiunea aplicată, adică de forma:

) sin( 2
i
t I i γ ω + ⋅ ⋅ = (5.20)

72

În relaŃia (5.20) necunoscutele sunt I şi γ
i
, care se determină prin identificare.

Circuitul serie R,L (fig. 5.4.a)

EcuaŃia circuitului este:


L R
u u u + = (5.21)
a. b.
Fig. 5.4

Căderea de tensiune pe rezistenŃă se determină cu relaŃia:

i R u
R
⋅ = (5.22)

Căderea de tensiune pe bobină se determină astfel:

( ) i L
dt
d
dt
d
e u
b
⋅ =
Ψ
= − =
Γ
(5.23)

Pentru circuitele liniare L este constantă:


dt
di
L
dt
d
u u
L b
⋅ =
Ψ
= = (5.24)

Înlocuind valorile u ,
R
u şi
L
u conform relaŃiilor (5.19), (5.22) şi (5.24) rezultă:

dt
di
L i R t U
u
⋅ + ⋅ = + ⋅ ⋅ ) sin( 2 γ ω (5.25)

Se caută o soluŃie particulară a ecuaŃiei (5.25) sub forma (5.20).
u
R
u
R
u
L
2
0
π
ϕ < <
t ω
ϕ
i
i
u
u

i
L
73


) sin( 2 ) cos( 2 ) sin( 2 ϕ γ ω γ ω ω γ ω + + ⋅ ⋅ = + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ + + ⋅ ⋅ ⋅
i i i
t U t I L t I R
ϕ γ ω ϕ γ ω sin ) cos( 2 cos ) sin( 2 ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅ =
i i
t U t U

Prin identificare se obŃin relaŃiile:

Usinϕ = ωLi (5.26)
Ucosϕ = Ri (5.27)

în care s-a notat ϕ = γ
u
- γ
i
diferenŃa dintre faza iniŃială a tensiunii şi a curentului
(defazajul între tensiune şi curent). Ridicând la pătrat şi adunând relaŃiile (5.26) şi
(5.27) se obŃine:

2 2 2
L R
U
I
⋅ +
=
ω
(5.28)

Radicalul de la numitor se numeşte impedanŃa circuitului serie R, L şi se
notează cu litera Z.


2 2 2
L R Z ⋅ + = ω (5.29)

ÎmpărŃind relaŃiile (5.26) şi (5.27) se obŃine:


R
L
arctg

=
ω
ϕ (5.30)

Din relaŃiile (5.26) şi (5.27) se deduce: sinϕ > 0 şi cosϕ > 0, deci:


2
0
π
ϕ < < (5.31)

Cu relaŃiile (5.28) şi (5.30) curentul ce se stabileşte în circuitul serie R,L
capătă forma:
|
¹
|

\
| ⋅
− + ⋅ ⋅
⋅ +
=
R
L
arctg t
L R
U
i
u
ω
γ ω
ω
sin 2
2 2 2
(5.32)
În figura 5.4.b. sunt reprezentate variaŃia tensiunii şi a curentului în funcŃie de ωt.

Circuitul serie R, C (fig. 5.5.a)

EcuaŃia circuitului este:
74



C R
u u u + = (5.33)

Tensiunea la bornele unui condensator ideal este egală cu tensiunea dintre
armături, dată de relaŃia:

C q u u
C b
= = (5.34)

Din relaŃia
dt
dq
i = şi relaŃia (5.34) rezultă:


dt
du
C u C
dt
d
i
C
C
⋅ = ⋅ = ) ( (5.35)
a. b.
Fig. 5.5

ultima egalitate fiind valabilă numai pentru condensatoare cu capacitate constantă.
Integrând relaŃia (5.35) se obŃine:



⋅ ⋅ = dt i
C
u
c
1
(5.36)

Aceasta reprezintă căderea de tensiune capacitivă. Înlocuind în ecuaŃia
circuitului (5.33) cu valorile din relaŃiile (5.19), (5.22) şi (5.36) se obŃine:

( )

⋅ ⋅ + ⋅ = + ⋅ ⋅ dt i
C
i R t U
u
1
sin 2 γ ω (5.37)

Se caută o soluŃie particulară a ecuaŃiei (5.37) sub forma (5.20).

2
0
π
ϕ > >
u
R
u
R
u
C
t ω
ϕ
i
i
u
u

i
C
75

) cos( 2
1
) sin( 2 ) sin( 2
i i u
t I
C
t I R t U γ ω
ω
γ ω γ ω + ⋅ ⋅ ⋅

− + ⋅ ⋅ ⋅ = + ⋅ ⋅
= + ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅ ϕ γ ω ϕ γ ω sin ) cos( 2 cos ) sin( 2
i i
t U t U
( ) ) cos( 2
1
sin 2
i i
t I
C
t I R γ ω
ω
γ ω + ⋅ ⋅ ⋅

− + ⋅ ⋅ ⋅ = unde: ϕ γ γ + =
i u


Prin identificare se obŃin relaŃiile:

C
I
U

− = ⋅
ω
ϕ sin (5.38)
I R U ⋅ = ⋅ ϕ cos (5.39)

Ridicând la pătrat şi adunând rezultă:


2 2
2
1
C
R
U
I

+
=
ω
(5.40)

Radicalul de la numitor se numeşte impedanŃa circuitului serie R, C şi se
notează cu Z. ÎmpărŃind relaŃiile (5.38) şi (5.39) se obŃine:

|
¹
|

\
|
⋅ ⋅
− =
R C
arctg
ω
ϕ
1
(5.41)

Din (5.38) şi (5.39) se deduce sinϕ < 0 şi cosϕ >0 şi deci:


2
0
π
ϕ − > > (5.42)

Cu relaŃiile (5.40) şi (5.41), curentul are expresia:

|
¹
|

\
|
⋅ ⋅
+ + ⋅ ⋅

+
=
R C
arctg t
C
R
U
i
u
ω
γ ω
ω
1
sin 2
1
2 2
2
(5.43)

În fig. 5.5.b sunt reprezentate variaŃia tensiunii şi a curentului în funcŃie de ωt.

Circuitul serie R, L, C (fig. 5.6)
76


EcuaŃia circuitului este:


C L R
u u u u + + = (5.44)

care cu relaŃiile (5.19), (5.22), (5.24) şi (5.36) devine:

( )

⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ = + ⋅ ⋅ dt i
C dt
di
L i R wt U
u
1
sin 2 γ (5.45)

Fig. 5.6

Se caută o soluŃie particulară a ecuaŃiei (5.45) sub forma (5.20):


( ) ( ) ( )
( )
i
i i u
t I
C
t I L t I R t U
γ ω
ω
γ ω ω γ ω γ ω
+ ⋅ ⋅ ⋅


− + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ + + ⋅ ⋅ ⋅ = + ⋅ ⋅
cos 2
1
cos 2 sin 2 sin 2



( ) ( )
( ) ( )
i i
i i
t I
C
L t I R
t U t U
γ ω
ω
ω γ ω
ϕ γ ω ϕ γ ω
+ ⋅ ⋅ ⋅ |
¹
|

\
|

− ⋅ + + ⋅ ⋅ ⋅ =
= ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅
cos 2
1
sin 2
sin cos 2 cos sin 2


Prin identificare se obŃin relaŃiile:
I
C
L U ⋅ |
¹
|

\
|

− ⋅ = ⋅
ω
ω ϕ
1
sin (5.46)
I R U ⋅ = ϕ cos (5.47)

Ridicând la pătrat şi adunând rezultă:

u
R
u
R u
C
i
C
u
L
L
77


2
2
1
|
¹
|

\
|

− ⋅ +
=
C
L R
U
I
ω
ω
(5.48)

Radicalul de la numitor se numeşte impedanŃa circuitului serie R, L, C şi se
notează cu litera Z. ÎmpărŃind relaŃiile (5.46) şi (5.47), rezultă:

R
C
L
arctg

− ⋅
=
ω
ω
ϕ
1
(5.49)

Din relaŃiile (5.46) şi (5.47) se deduce:

0 sin ≠ ϕ şi 0 cos > ϕ , deci:

2 2
π
ϕ
π
< < − (5.50)

Cu relaŃiile (5.48) şi (5.49), expresia curentului în circuitul serie R, L, C
este:

|
|
|
|
¹
|

\
|

− ⋅
− + ⋅ ⋅
|
¹
|

\
|

− ⋅ +
=
R
C
L
arctg t
C
L R
U
i
u
ω
ω
γ ω
ω
ω
1
sin 2
1
2
2
(5.51)

Se observă că acest circuit cuprinde, în cazuri particulare, pe cele
precedente: circuitul R, L (când ∞ → C ), şi circuitul R, C (când 0 → L ).

5.3. PUTERI ÎN REGIM SINUSOIDAL

Puterea instantanee la bornele unui circuit este:

i u p ⋅ = (5.52)
În regim sinusoidal, înlocuind valorile lui u şi i din relaŃiile (5.19) şi (5.20),
rezultă:
( ) ( )
i u
t I t U p γ ω γ ω + ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ = sin 2 sin 2 (5.53)

Dezvoltând produsul sinusurilor se obŃine (cu
i u
γ γ ϕ − = ) relaŃia:

( )
i u
t I U I U p γ γ ω ϕ + + ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ = 2 cos cos (5.54)
78


În fig. 5.7 se reprezintă variaŃia puterii instantanee pentru un circuit
oarecare. Puterea instantanee este deci o mărime periodică, având o componentă
constantă ϕ cos ⋅ ⋅ I U şi o componentă de frecvenŃă dublă. Amplitudinea de
variaŃie a puterii instantanee este UI.

Puterea activă

În procesele periodice, interesează de obicei energia consumată în circuit
în intervalul unei perioade întregi,
ω
π ⋅
=
2
T şi corespunzător cu aceasta interesează
valoarea medie a puterii pentru o perioadă întreagă.


Fig. 5.7

Puterea medie absorbită într-o perioadă, numită putere activă, este deci:



⋅ ⋅ =
T
a
dt p
T
P
0
1
(5.55)

Efectuând integrala (5.55), Ńinând cont de relaŃia (5.54), se obŃine expresia
puterii active:
0 cos ≥ ⋅ ⋅ = ϕ I U P (5.56)

Unitatea de măsură a puterii active, în sistemul internaŃional, este wattul
(W). Corespunzător acestei puteri active (5.56), în curent alternativ, se defineşte
rezistenŃa astfel:
i
t
0
-
UI
ui p =
p
u
i
ϕ cos UI P =
u
+ +
-
79

ϕ cos
2
⋅ = =
I
U
I
P
R (5.57)

In mod similar, conductanŃa în curent alternativ este definită de relaŃia:

ϕ cos
2
⋅ = =
U
I
U
P
G (5.58)

Puterea aparentă. Factorul de putere

Se numeşte putere aparentă şi se notează cu S, produsul valorilor efective
ale tensiunii şi curentului:

I U S ⋅ = (5.59)

Ea reprezintă amplitudinea de variaŃie a puterii instantanee dintr-un circuit
electric (fig. 5.7). Puterea aparentă se măsoară în volt-amper(VA). Raportul dintre
puterea aparentă şi pătratul valorii efective a curentului se numeşte impedanŃă:


I
U
I
S
Z = =
2
(5.60)

Valoarea inversă a impedanŃei se numeşte admitanŃă:


Z U
I
U
S
Y
1
2
= = = (5.61)

Se numeşte factor de putere raportul pozitiv dintre puterea activă P şi cea
aparentă S.
0 ≥ =
S
P
K
p
(5.62)

În regim sinusoidal, factorul de putere este:

ϕ cos =
p
K (5.63)

Puterea reactivă

Prin analogie cu puterea activă se defineşte o putere reactivă cu relaŃia:

80

ϕ sin ⋅ ⋅ = I U Q (5.64)

Puterea reactivă se introduce ca o mărime complementară puterii active
pentru a se putea obŃine puterea aparentă (sau puterea totală) S. Din (5.56), (5.59) şi
(5.64) rezultă:

2 2
P S Q − = (5.65)

Puterea reactivă se măsoară în volt-amper-reactiv (VAr).
Raportul între puterea reactivă şi pătratul valorii efective a curentului se
numeşte reactanŃă:
ϕ sin
2
⋅ = =
I
U
I
Q
X (5.66)

În mod similar se defineşte susceptanŃa, ca raportul dintre puterea reactivă
şi pătratul valorii efective a tensiunii:

ϕ sin
2
⋅ = =
U
I
U
Q
B (5.67)

Triunghiul puterilor, al impedanŃei şi al admitanŃei

Din relaŃia (5.65) rezultă că puterilor într-un circuit electric li se poate
ataşa un triunghi dreptunghic în care ipotenuza este egală cu puterea aparentă S, iar
cele două catete sunt puterea activă P şi puterea reactivă Q (fig. 5.8).
Acest triunghi se numeşte triunghiul puterilor, iar unghiul format de
puterea aparentă S cu puterea activă P este chiar unghiul de defazaj între tensiune şi
curent. Din acest triunghi se pot stabili relaŃiile:


S
P
= ϕ cos ;
S
Q
= ϕ sin ;
P
Q
tg = ϕ (5.68)

ϕ cos ⋅ = S P ; ϕ sin ⋅ = S Q ;
2 2 2
Q P S + = (5.69)
ÎmpărŃind laturile triunghiului puterilor prin
2
I se obŃine un triunghi
asemenea, numit triunghiul impedanŃei (fig. 5. 9) în care ipotenuza este Z, iar
celelalte două catete sunt R şi X. Din acest triunghi rezultă relaŃiile:


Z
R
= ϕ cos ;
Z
X
= ϕ sin ;
R
X
tg = ϕ (5.70)

81

ϕ cos ⋅ = Z R ; ϕ sin ⋅ = Z X ;
2 2 2
X R Z + = (5.71)

Fig. 5.8 Fig. 5.9 Fig. 5.10

ÎmpărŃind laturile triunghiului puterilor prin
2
U se obŃine din nou un
triunghi asemenea, numit triunghiul admitanŃei, în care ipotenuza este Y, iar cele
două catete sunt G şi B fig. 5.10. Din acest triunghi rezultă relaŃiile:


Y
G
= ϕ cos ;
Y
B
= ϕ sin ;
G
B
tg = ϕ (5.72)

ϕ cos ⋅ = Y G ; ϕ sin ⋅ = Y B ;
2 2 2
B G Y + = (5.73)

5.4. REPREZENTAREA SIMBOLICĂ A MĂRIMILOR
SINUSOIDALE

În cazul circuitelor electrice care au o structură mai complicată,
determinarea regimului permanent prin metoda directă este foarte dificilă şi prea
puŃin intuitivă. Din acest motiv facem apel la reprezentări simbolice pentru
mărimile sinusoidale, care conduc la o rezolvare simplă a circuitelor. Prin
reprezentări simbolice calculul circuitelor de curent alternativ devine tot atât de
simplu ca şi pentru circuitele de curent continuu. Pentru ca rezolvarea simbolică să
fie eficientă, ea trebuie să îndeplinească următoarele cerinŃe:
a) Reprezentarea să fie biunivocă, adică fiecărei mărimi sinusoidale să-i
corespundă un simbol şi fiecărui simbol să-i corespundă o mărime
sinusoidală şi numai una.
b) Calculul cu simboluri să fie mult mai uşor decât cu mărimea
sinusoidală.
c) Trecerea de la mărimea sinusoidală la simbolul ei precum şi invers de
la simbol la mărimea sinusoidală să se facă uşor.
În studiul circuitelor de curent alternativ care funcŃionează în regim
permanent sinusoidal se utilizează două tipuri de reprezentări simbolice:
S
Q
ϕ
P
Z
X
ϕ
R
Y
B

ϕ
G
82

γ ω + = t AOx
0

reprezentarea geometrică (prin fazori) şi reprezentarea analitică (în complex).
Ambele reprezentări sunt în plan.

5.4.1. Reprezentarea geometrică (prin fazori)

Dacă se consideră o mărime sinusoidală de forma:

( ) γ ω + ⋅ = t I i sin 2 (5.74)

se observă că acesteia i se poate ataşa în planul x
0
Oy
0
(fig .5.11) un vector OA al

cărui modul este: 2 I OA = şi
care formează cu axa Ox
0

unghiul .
Acest vector care se va
numi în continuare fazor (pentru
a se deosebi de vectorii din
mecanică) se bucură de
proprietatea că proiecŃia sa pe
axa Oy
0
este egală în orice
moment cu valoarea instantanee
a curentului dată de relaŃia (5.74). Se poate scrie corespondenŃa biunivocă între
mărimea sinusoidală şi acest fazor astfel:

( )
¦
¹
¦
´
¦
+ =
=
⇔ + =
γ ω
γ ω
t AOx
I OA
OA t I i
0
2
sin 2 (5.75)

Vectorul OA, care se numeşte fazor, nu reprezintă un curent electric, ci el
este numai un simbol al curentului electric. RelaŃia (5.75) se mai scrie simplificat
astfel:
γ ω + = t I OA 2 (5.76)

Axa Ox, care face un unghi t ω cu axa Ox
0
se numeşte axa origine de fază.
Fazorul OA se roteşte în sens trigonometric cu viteza unghiulară ω , la fel ca şi axa
origine de fază, între fazorul OA şi axa Ox se păstrează unghiul constant γ , egal
cu faza iniŃială a mărimii sinusoidale căreia i s-a ataşat fazorul.
Această reprezentare geometrică prin fazori este foarte sugestivă şi
intuitivă. Ea pune în evidenŃă amplitudinea mărimii sinusoidale (egală cu modulul
x
0
y
0
0
t ω
γ ω + t
γ
2 I
A

i
Fig. 5.11
x
83

fazorului) precum şi faza sa (egală cu argumentul fazorului reprezentativ). Dacă de
exemplu se reprezintă prin fazori două mărimi sinusoidale:

( )
( )
u
i
t U u
t I i
γ ω
γ ω
+ ⋅ =
+ ⋅ =
sin 2
sin 2
(5.77)

din diagrama fazorială se poate găsi simplu defazajul între aceste mărimi:

i u
γ γ ϕ − =
cum este arătat în fig. 5.12.
Curentul este reprezentat prin
fazorul OA, iar tensiunea prin
fazorul OB.

CorespondenŃa operaŃiunilor în
reprezentarea fazorială:

În studiul circuitelor electrice
funcŃionând în regim permanent
sinusoidal, operaŃiile care se
efectuează asupra mărimilor
sinusoidale sunt: amplificarea cu un scalar, adunarea, derivarea sau integrarea în
timp a mărimilor sinusoidale. Acestor operaŃii (care nu modifică pulsaŃia mărimii
sinusoidale) le corespund în reprezentarea fazorială următoarele:
a) Amplificarea cu un scalar λ a mărimii sinusoidale corespunde cu amplificarea
fazorului reprezentativ prin acelaşi scalar λ . Fazorul reprezentativ îşi măreşte deci
modulul de λ ori, fără a-şi modifica faza. Există deci corespondenŃa biunivocă:

γ ω λ λ λ + ⋅ = ⋅ ⇔ ⋅ t I OA i 2 (5.78)

b) Adunarea mărimilor sinusoidale corespunde biunivoc cu adunarea vectorială a
fazorilor reprezentativi (fig. 5.13).


2 2 1 1
2 1
2 1
2 2 γ ω γ ω + + + = + ⇔ + t I t I OA OA i i (5.79)
Această corespondenŃă rezultă imediat, folosind interpretarea mărimilor sinusoidale
ca fiind proiecŃiile fazorilor pe axa
o
Oy şi utilizând regula de adunare a fazorilor:
proiecŃia sumei a doi vectori este egală cu suma proiecŃiilor celor doi vectori.
u
γ
x

B

2 U
x
0
y
0
0
t ω
ϕ
i
γ
2 I
A

Fig. 5.12
84

c) Derivarea unei mărimi sinusoidale corespunde cu înmulŃirea modulului
fazorului prin ω şi rotirea sa în sens direct (trigonometric) cu
2
π
, fig. 5.14.


2
2
π
γ ω ω + + ⋅ ⇔ t I
dt
di
(5.80)


Într-adevăr, dacă curentul este de forma ( ) γ ω + = t I i sin 2 , în
reprezentarea fazorială îi corespunde fazorul OA (fig. 5.14). Prin derivare, relaŃia
( ) γ ω + = t I i sin 2 devine:

( ) |
¹
|

\
|
+ + ⋅ = + ⋅ =
2
sin 2 cos 2
π
γ ω ω γ ω ω t I t I
dt
di
(5.81)

Mărimii sinusoidale (5.81), în reprezentare fazorială, îi corespunde fazorul
OB, care are modulul amplificat cu ω şi argumentul mai mare cu
2
π
faŃă de
fazorul OA.
d) Integrarea în timp a unei mărimi sinusoidale corespunde cu împărŃirea
modulului fazorului prin ω şi rotirea sa în sens invers (în sensul acelor de
ceasornic) cu
2
π
, (fig. 5.14).

i
x
0
i
2
i
1
γ ω + t
1
γ ω + t
A
1


A
2


y
0
0
2
γ ω + t
A

Fig. 5.13
85

2
2 π
γ ω
ω
− + ⇔

t
I
idt (5.82)

Într-adevăr, dacă mărimea sinusoidală (5.74) se reprezintă prin fazorul OA,
integrând relaŃia (5.74) se obŃine mărimea sinusoidală:

( ) |
¹
|

\
|
− + = + − =

2
sin
2
cos
2 π
γ ω
ω
γ ω
ω
t
I
t
I
idt (5.83)

căreia îi corespunde fazorul OC în
figura 5.14.
Exemplu:
Rezolvarea circuitului serie R, L, C
utilizând reprezentarea fazorială a
mărimilor sinusoidale (fig. 5.15.a).
EcuaŃia circuitului aplicând (legea
lui Ohm) este:



+ + = idt
C dt
di
L Ri u
1
(5.84)

Se cere să se determine curentul,
cunoscând parametrii R, L, C şi
tensiunea aplicată u. Curentul din
circuit (fiind sinusoidal, de aceeaşi
formă cu tensiunea aplicată) este
caracterizat prin valoarea sa efectivă I şi prin defazajul său ϕ faŃă de tensiune.
Considerând curentul ca origine de fază, se construieşte (fig. 5.15.b) suma fazorială
corespunzătoare membrului drept al relaŃiei (5.84), Ńinând cont de corespondenŃa
stabilită mai sus. Suma din membrul drept trebuie să fie egală cu tensiunea aplicată
(poligonul se închide).
Din triunghiul dreptunghic OAB se deduce:


2
2 2 2
|
¹
|

\
|
− + =
C
I
I L I R U
ω
ω (5.85)
de unde:
2
2
1
|
¹
|

\
|
− +
=
C
L R
U
I
ω
ω
(5.86)
ω
2 I

2 I ω
2 I
0

C
B
A
y
0
x
0
γ ω + t
2
π

2
π

Fig. 5.14
LI ω
C
I
ω

U

ϕ
RI
I
u
R
i
C
L
0
A
B
86


a. b.
Fig. 5.15

Apoi:

R
C
L
RI
C
I
LI
tg
ω
ω
ω
ω
ϕ
1

=

= (5.87)
de unde:

R
C
L
arctg
ω
ω
ϕ
1

= (5.88)

RelaŃiile (5.86) şi (5.88) au rezolvat problema pusă.

5.4.2. Reprezentarea analitică (în complex)

După cum se ştie din algebra numerelor complexe, fiecărui număr complex
îi corespunde biunivoc în planul complex al lui Gauss un punct şi deci îi
corespunde un vector de poziŃie. Rezultă că identificând planul reprezentării
geometrice cu planul complex, stabilim o corespondenŃă biunivocă între funcŃiile
sinusoidale şi numerele complexe. Aşa cum în reprezentarea geometrică mărimea
sinusoidală se obŃine ca fiind proiecŃia fazorului reprezentativ pe axa transversală
o
Oy , la reprezentarea în complex mărimea sinusoidală se obŃine ca fiind partea
imaginară a numărului complex reprezentativ (dacă se identifică axa
o
Ox cu axa
reală şi axa
o
Oy cu axa imaginară). Mărimii sinusoidale de forma:

( ) γ ω + = t I i sin 2 (5.89)

îi ataşăm în planul complex simbolul i , numit valoare instantanee complexă având
forma:

( ) γ ω +
⋅ =
t j
e I i 2 (5.90)

care în planul complex (fig. 5.16) este reprezentat printr-un vector de poziŃie cu
modulul 2 I şi argumentul ( ) γ ω + t . Există deci corespondenŃa biunivocă:

( )
( ) γ ω
γ ω
+
⋅ = ⇔ + =
t j
e I i t I i 2 sin 2 (5.91)

87

Numărul complex (5.90) se bucură de proprietatea că proiecŃia sa pe axa
imaginară este chiar mărimea sinusoidală, deci avem:

( )
( )
| |
γ ω +
⋅ = =
t j
e I i i 2 Im Im (5.92)

Această egalitate se deduce uşor, dacă se dezvoltă (5.90) cu formula lui
Euler:
( )
( ) ( ) γ ω γ ω
γ ω
+ + + = =
+
t jI t I e I i
t j
sin 2 cos 2 2 (5.93)

CorespondenŃa operaŃiilor în reprezentarea complexă a mărimilor
sinusoidale rezultă imediat.
a) Amplificarea mărimii sinusoidale cu un scalar real corespunde biunivoc cu
amplificarea imaginii complexe prin acel scalar:

i i ⋅ ⇔ ⋅ λ λ (5.94)

b) Adunarea mărimilor sinusoidale corespunde biunivoc adunării imaginilor
complexe:
2 1 2 1
i i i i + ⇔ + (5.95)

c) Derivarea mărimii sinusoidale corespunde cu înmulŃirea imaginii complexe prin
ω j :
i j
dt
di
⋅ ⇔ ω (5.96)

Aceasta se poate vedea imediat, astfel: derivata curentului sinusoidal dat de
(5.74) este:
( ) |
¹
|

\
|
+ + = + =
2
sin 2 cos 2
π
γ ω ω γ ω ω t I t I
dt
di
(5.97)

Imaginea în complex a derivatei este, conform (5.90):


( )
i j e I j e I
t j
t j
⋅ = =
+
|
¹
|

\
|
+ +
ω ω ω
γ ω
π
γ ω
2 2
2
(5.98)

d) Integrarea în timp a mărimii sinusoidale corespunde biunivoc cu împărŃirea
imaginii complexe prin numărul ω j :

88

i
j
idt ⋅ ⇔

ω
1
(5.99)

Aceasta se demonstrează astfel:


( )
ω ω ω
π
γ ω
ω
γ ω
π
γ ω
j
i
e
j
I
e
I
t
I
idt
t j
t j
= = → |
¹
|

\
|
− + =
+
|
¹
|

\
|
− +

2 2
2
sin
2
2
(5.100)


În reprezentarea
complexă simplificată
numerele complexe nu mai
sunt funcŃii de timp. Acestei
reprezentări complexe
simplificate îi corespunde
operaŃia:




( )
γ
γ ω
j
Ie I t I i = ⇔ + = sin 2 (5.101)

Mărimea I se numeşte valoarea efectivă complexă. Reprezentarea în
complex simplificat este valabilă numai pentru mărimi sinusoidale care au aceeaşi
pulsaŃie. CorespondenŃa operaŃiilor este exact ca la punctele a, b, c şi d de mai sus.

Exemplu:
Rezolvarea circuitului serie R, L, C prin reprezentarea în complex a mărimilor
sinusoidale. Se consideră circuitul din fig. 5.15.a care este descris de ecuaŃia:


+ + = idt
C dt
di
L Ri u
1
(5.102)

RelaŃia (5.102) se transcrie în complex simplificat astfel:

I
C j
I L j I R U
ω
ω
1
+ + = (5.103)

EcuaŃia (5.103) este reprezentată în planul complex prin diagrama din
fig. 5.17, care este identică cu diagrama din fig. 5.15.b.
+1

+j

0
γ ω + t
2 I
i

i
Fig. 5.16
89



Rezolvarea ecuaŃiei (5.103) conduce la:


|
¹
|

\
|
− +
=
C
L j R
U
I
ω
ω
1
(5.104)
cu:

2
2
1
|
¹
|

\
|
− +
=
C
L R
U
I
ω
ω
(5.105)
şi:

R
C
L
tg
ω
ω
ϕ
1

= (5.106)
5.5. Caracterizarea în complex a circuitelor liniare

Circuitele liniare de curent alternativ au fost caracterizate prin parametrii
reali (impedanŃă, admitanŃă, etc.), iar regimul energetic al lor prin puterile reale P,
Q şi S. În cele ce urmează se introduc, pentru caracterizarea circuitelor liniare,
parametrii complexi (impedanŃă şi admitanŃă complexă) şi puterea complexă
(puterea aparentă complexă).

ImpedanŃa şi admitanŃa complexă
Raportul dintre tensiunea complexă şi curentul complex (simplificat sau
nesimplificat) defineşte o mărime complexă caracteristică unei ramuri de circuit,
numită impedanŃă complexă (fig .5.18.a).

I R
ϕ
I L jω I
c jω
1

U
+j
+1
Fig. 5.17
0 I
90

( )
( )
( ) ϕ γ γ
γ ω
γ ω
⋅ − ⋅
+ ⋅ ⋅
+ ⋅ ⋅
⋅ = ⋅ =


= = =
j j
t j
t j
e
I
U
e
I
U
e I
e U
I
U
i
u
Z
i u
i
u
2
2
(5.107)

a. b.
Fig. 5.18

Dezvoltând relaŃia (5.107) după formula lui Euler se obŃine:

ϕ ϕ sin cos ⋅ ⋅ + ⋅ =
I
U
j
I
U
Z (5.108)

Identificând (5.108) cu (5.57) şi (5.66), rezultă:

X j R Z ⋅ + = (5.109)
apoi:
2 2
X R Z + = (5.110)

Din relaŃiile (5.109) şi (5.110) rezultă că impedanŃa complexă nu depinde
de valoarea curentului sau a tensiunii şi ea are modulul egal cu impedanŃa reală a
circuitului, argumentul egal cu defazajul circuitului, partea reală egală cu rezistenŃa
circuitului şi partea imaginară egală cu reactanŃa circuitului.
Deoarece impedanŃa complexă este un număr complex, ea poate fi
reprezentată în planul complex fig. 5.19 al impedanŃei.
Raportul dintre curentul complex şi tensiunea complexă dintr-o ramură a unui
circuit se numeşte admitanŃă complexă.

ϕ ⋅ −
⋅ = = =
j
e
U
I
Z U
I
Y
1
(5.111)
sau dezvoltat:
ϕ ϕ sin cos
U
I
j
U
I
Y ⋅ − = (5.112)
I
ϕ
I
U
Z
U
91


din relaŃiile (5.58) şi (5.67) rezultă:

B j G Y ⋅ − = (5.113)
şi
2 2
B G Y + = (5.114)
La fel ca şi impedanŃa complexă, admitanŃa complexă caracterizează o
ramură a circuitului şi are modulul egal cu admitanŃa reală, argumentul egal cu
defazajul cu semn schimbat, partea reală egală cu conductanŃa circuitului şi partea
imaginară egală cu susceptanŃa cu semn schimbat. AdmitanŃa fiind un număr
complex se poate reprezenta într-un plan complex fig. 5.20 al admitanŃei.

5.5.2. Puterea complexă

Deoarece puterea instantanee ( ) i u p ⋅ = , nu este o mărime sinusoidală ei nu
i se poate ataşa un simbol complex; totuşi pentru a scrie sub o formă compactă cele
trei puteri (P,S,Q) date de relaŃiile: ( ) ϕ ϕ sin , , cos I U Q I U S I U P ⋅ = ⋅ = ⋅ = se
foloseşte scrierea complexă a puterii aparente sub forma:


⋅ = I U S (5.115)

în care U este valoarea efectivă complexă a tensiunii, iar

I valoarea efectivă
complexă conjugată a curentului. Utilizând simbolurile complexe ale curentului şi
tensiunii, rezultă:

ϕ ϕ
ϕ γ γ
sin cos I U j I U e I U e I e U S
j j j
i u
⋅ ⋅ + ⋅ = ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ =

(5.116)

Cu relaŃiile (5.56) şi (5.64) rezultă:
ϕ −
Y
X
R
0
+1
+j
Z
+j
+1
B
G
Fig. 5.19
Fig. 5.20
ϕ
0
Q
P 0 +1
+ j
S
Fig. 5.21
92


Q j P S ⋅ + = (5.117)
apoi:
2 2
Q P S + = (5.118)

Puterea complexă are deci modulul egal cu puterea aparentă, argumentul egal cu
defazajul circuitului, partea reală egală cu puterea activă şi partea imaginară egală
cu puterea reactivă. Ca orice număr complex, puterea complexă se poate reprezenta
în planul complex al puterilor (fig. 5.21). Numărul complex S poate ocupa oricare
din cele patru cadrane ale planului complex, în funcŃie de semnul puterii active P şi
al puterii reactive Q. Astfel pentru ramuri receptoare (unde P>0) puterea complexă
S se află în cadranele 1 şi 4, iar pentru ramuri generatoare (P<0) în cadranele 2 şi
3. Planul complex al puterii este diferit de planul complex al impedanŃei şi de
planul complex al tensiunilor şi curenŃilor. Utilizând relaŃiile de definiŃie ale
impedanŃei şi admitanŃei complexe rezultă:

( ) ( )
2 2 2 2
U jB G I jX R U Y I Z I U S ⋅ + = ⋅ + = ⋅ = ⋅ = ⋅ =
∗ ∗
(5.119)

5.6. RezonanŃa în circuite electrice de curent alternativ sinusoidal

În circuite electrice care conŃin bobine şi condensatoare, deoarece reactanŃa
acestora se poate compensa reciproc, pot exista cazuri când reactanŃa totală
echivalentă a întregului circuit este nulă, deşi circuitul conŃine elemente reactive.
Corespunzător cu acestea, unghiul de defazaj ϕ între tensiunea aplicată la
borne şi curentul care se stabileşte în circuit este zero. De asemenea puterea
reactivă ( I U Q ⋅ = ϕ sin ⋅ ) consumată în circuit este nulă. Astfel de circuite se
numesc circuite rezonante.

5.6.1. RezonanŃa serie, (rezonanŃa tensiunilor)

Considerând circuitul serie R, L, C, (fig. 5.22) alimentat cu o tensiune
sinusoidală, legea lui Ohm în complex se scrie:

U
I
Fig. 5.22
R
C
L
93

I
C j
I L j I R U ⋅
⋅ ⋅
+ ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ =
ω
ω
1
(5.120)
sau:
(
¸
(

¸

|
¹
|

\
|

− ⋅ ⋅ + ⋅ =
C
L j R I U
ω
ω
1
(5.121)

Aşa cum s-a arătat mai sus, circuitul este rezonant dacă este îndeplinită
condiŃia:
0
1
=

− ⋅
C
L
ω
ω (5.122)
adică:
1
2
= ⋅ ⋅ C L ω (5.123)

Această relaŃie arată că în circuit se poate realiza rezonanŃa prin variaŃia
următorilor parametri: pulsaŃia ω, inductivitatea L, sau capacitatea C. Valoarea
pulsaŃiei pentru care se produce rezonanŃa se notează cu
0
ω şi ea se deduce din
(5.123):

C L ⋅
=
1
0
ω (5.124)

Din relaŃia (5.121) se obŃine curentul sub forma:

2
2
1
|
¹
|

\
|

− ⋅ +
=
C
L R
U
I
ω
ω
(5.125)

în care radicalul de la numitor este impedanŃa circuitului. La rezonanŃă, impedanŃa
circuitului are valoarea minimă şi este egală chiar cu rezistenŃa R. Corespunzător
cu aceasta curentul (5.125) va avea valoarea maximă la rezonanŃă. Diagrama
fazorială a circuitului rezonant conform relaŃiei (5.120) este dată în fig. 5.23, unde
s-a luat curentul ca origine de fază:

Din dreptunghiul format astfel se
deduce:


L C
U U = ;
R
U U = (5.126)

Se poate întâmpla ca laturile
verticale să fie mult mai mari decât
I L j U
L 0
ω =
U
I R U
R
=
I
C j
U
C
0
1
ω
=
Fig. 5.23
I
94

cele orizontale, adică să existe inegalitatea:

U U U
C L
> = (5.127)

În acest caz se spune că în circuit apar supratensiuni (tensiuni mai mari
decât tensiunea de alimentare) şi din această cauză rezonanŃa serie se numeşte şi
rezonanŃa tensiunilor. Pot apare supratensiuni numai în circuitele în care:

R
C
L >

= ⋅
0
0
1
ω
ω (5.128)

ReactanŃa circuitului este dată de relaŃia:


C
L X

− ⋅ =
ω
ω
1
(5.129)

iar defazajul între tensiune şi curent:


R
C
L
arctg

− ⋅
=
ω
ω
ϕ
1
(5.130)
şi sunt reprezentate în fig. 5.24 în funcŃie de pulsaŃia ω.
Aşa cum rezultă din această reprezentare, pentru valori ale pulsaŃiei mai mici decât
pulsaŃia de rezonanŃă reactanŃa circuitului este negativă (circuitul se comportă
2
π
+
2
π

) (ω ϕ f =
0
ω
C ω
1
L ω
C
L X
ω
ω
1
− =
ω
ϕ
0
X
Fig. 5.24
95

capacitiv), iar pentru pulsaŃii mai mari decât pulsaŃia de rezonanŃă circuitul se
comportă inductiv.

5.6.2. RezonanŃa paralel, (rezonanŃa curenŃilor)

Considerând circuitul paralel (fig. 5.25), format din elementele ideale R, L,
C alimentat cu o tensiune sinusoidală, teorema întâi a lui Kirchhoff conduce la
relaŃia:

C L R
I I I I + + = (5.131)
sau:
U C j
L j
U
R
U
I ⋅ ⋅ ⋅ +
⋅ ⋅
+ = ω
ω
(5.132)
sau încă:
(
¸
(

¸

|
¹
|

\
|

− ⋅ ⋅ − ⋅ =
C
L j
R
U I
ω
ω
1 1
(5.133)

Există rezonanŃă în circuit când unghiul de defazaj între tensiune şi curent este
zero, adică există relaŃia:

0
1
= ⋅ −

C
L
ω
ω
(5.134)
de unde:
C L ⋅
=
1
0
ω (5.135)

Fig. 5. 25

adică, rezonanŃa paralel în circuite ideale se produce în aceleaşi condiŃii ca şi
rezonanŃa serie. Curentul din circuit (5.133) este:

I
R
I
L
I
C
I
U
R C L
96


2
2
1 1
|
¹
|

\
|
⋅ −

+ ⋅ = C
L R
U I ω
ω
(5.136)

unde radicalul reprezintă admitanŃa circuitului. Se constată uşor că la rezonanŃă
curentul absorbit de la reŃea este minim |
¹
|

\
|
= ⋅ −

0
1
C
L
ω
ω
şi are valoarea:

R
U
I =
0
(5.137)

Diagrama fazorială a circuitului rezonant conform relaŃiei (5.132) este
construită în fig. 5.26, unde s-a luat
ca origine de fază tensiunea U. Din
figură se pot deduce relaŃiile:


L C
I I = ; I I
R
= (5.138)

Când laturile verticale ale
dreptunghiului sunt mai mari decât
laturile orizontale:

Fig. 5.26 . I I I
L C
> = (5.139)

în elementele reactive ale circuitului apar supracurenŃi (curenŃi mai mari decât cel
absorbit de la reŃea) şi din acest motiv rezonanŃa paralel se numeşte rezonanŃa
curenŃilor. Apar supracurenŃi în circuitele în care există inegalitatea:


R L
C
1 1
0
0
>

= ⋅
ω
ω (5.140)
sau:
R
C
L <

= ⋅
0
0
1
ω
ω (5.141)

În figura 5.27 este reprezentată variaŃia curentului absorbit de la reŃea în
funcŃie de pulsaŃia ω, conform relaŃiei (5.136). De asemenea sunt reprezentaŃi şi
curenŃii care circulă prin elementele reactive:

U C j I
C 0
ω =
U
R
U
I
R
=
L j
U
I
L
0
ω
=
I
97


Fig. 5.27

U C I
C
⋅ ⋅ = ω şi U
L
I
L


=
ω
1
(5.142)

Pentru valori ale pulsaŃiei mai mici decât
0
ω (pulsaŃia de rezonanŃă),
curentul prin bobină este mai mare decât curentul prin condensator, deci circuitul
se comportă inductiv. Pentru valori ale pulsaŃiei mai mari decât
0
ω , curentul prin
condensator este mai mare decât cel prin bobină, deci circuitul se comportă
capacitiv.



VI. CIRCUITE ELECTRICE TRIFAZATE

6.1. SISTEME TRIFAZATE. CARACTERIZARE. PROPRIETĂłI

Un ansamblu de trei circuite în care acŃionează trei tensiuni electromotoare
alternative, cu aceeaşi frecvenŃă, dar cu fazele iniŃiale diferite, este numit sistem
trifazat de circuite. Sistemele trifazate au o largă răspândire în instalaŃiile de
producere, transport şi distribuŃie a energiei electrice.
În continuare se vor analiza de altfel numai circuitele trifazate, în regim
permanent sinusoidal. Dintre avantajele mai importante ale sistemelor trifazate, în
comparaŃie cu sistemele monofazate se pot menŃiona următoarele:
- economie de material pentru linii de transport la putere transmisă dată;
- posibilitatea de a produce câmpuri magnetice învârtitoare, care stau la baza
funcŃionării unei clase importante de maşini electrice (motoarele asincrone)
I
0
I
0
I
L
I
C
I=I(ω)
ω
0
ω
98

- obŃinerea (în regim simetric) a unei puteri instantanee totale constante şi altele.
Sistemele trifazate de mărimi se pot clasifica în sisteme simetrice şi nesimetrice.
Un sistem trifazat se numeşte simetric dacă cele trei mărimi ale sistemului având
aceiaşi frecvenŃă, au valorile efective (sau maxime) egale şi de asemenea defazajul
dintre câte două mărimi succesive este egal cu 2π/3. Dacă aceste două condiŃii nu
sunt îndeplinite sistemul de mărimi trifazat este nesimetric. Considerând un sistem
trifazat simetric de tensiuni, notate cu u
1
, u
2
şi u
3
se poate scrie:

t U u ω sin 2
1 1
= respectiv: t U u ω sin 2
1 1
=

|
¹
|

\
|
− =
3
2
sin 2
2 2
π
ωt U u |
¹
|

\
| Τ
− =
3
sin 2
2 2
t U u ω (6.1)

|
¹
|

\
|
− =
3
4
sin 2
3 3
π
ωt U u |
¹
|

\
| Τ
− =
3
2
sin 2
3 3
t U u ω

în care se Ńine seama că : U U U U = = =
3 2 1
.
Reprezentarea acestor mărimi în funcŃie de ωt respectiv de timp, este
arătată în fig. 6.1.a,b. În fig. 6.2 se poate urmări reprezentarea fazorială a
sistemului simetric de tensiuni, considerând valorile efective ale acestora:
2
max
3 2 1
U
U U U = = = .
Referitor la reprezentarea mărimilor în complex simplificat (fig. 6.2.b) se
poate scrie:


a. b.
u
1
u
1 u
2
u
2 u
3
u
3
t ω
0

t

0

3


3


3


3
T

3
T

3
T

99

Fig. 6.1

3
2
1
3
2
2
1 3
3
2
1 2
1 1
π π
π
j j
j
e U e U U
e U U
U U
⋅ = =
=
=
⋅ ⋅ −

(6.2)

a. b.
Fig. 6.2

Pentru simplificarea scrierii în complex a mărimilor sistemelor trifazate simetrice,
este uzual să se introducă operatorul complex “a” numit şi operator de rotaŃie,
având expresia:
;
3
3
2
1
3
2
sin
3
2
cos
3
2
j j e a
j
+ − = ⋅ + = =
π π
π
(6.3)

Acest operator satisface relaŃiile:


.... ; 1
; ;
4 3
3
4
3
2
2
3
4
3
2
a a a
e e a e e a
j j j j
= =
= = = =
− −
π π π π
(6.4)

şi de asemenea 0 1
2
= + + a a şi 0 1
3
= − a . Expresiile (6.2) devin astfel:


1 3
1
2
2
1 1
U a U
U a U
U U
=
=
=
(6.5)
+1

+j

0

3


3

3

1
U
3
U
2
U
1
U
2
U
3
U
100


cu observaŃia că, argumentul mărimii
1
U se poate alege arbitrar, cu alte cuvinte
fazorul respectiv poate să aibă în planul complex o orientare oarecare.
Se constată uşor că suma mărimilor unui sistem trifazat simetric este nulă.
Considerând reprezentarea în complex a mărimilor (6.5) se obŃine imediat:

( ) 0 1
1
2
3 2 1
= + + = + + U a a U U U (6.6)

Din punct de vedere al sensului de defazare dintre mărimile unui sistem
trifazat simetric (respectiv al succesiunii fazelor), considerând o anumită ordonare
a acestor mărimi, se pot distinge sisteme trifazate directe sau de succesiune directă
şi sisteme trifazate inverse sau de succesiune inversă. Sistemul trifazat simetric de
tensiuni este un sistem direct dacă tensiunea
2
U este defazată în urma tensiunii
1
U ,
iar tensiunea
3
U în urma tensiunii
2
U . În reprezentarea fazorială succesiunea
fazorilor (1,2,3) este în acest caz aceea a acelor unui ceasornic. Dacă succesiunea
fazelor este inversă, sistemul trifazat se numeşte invers. Se poate observa că
sistemul trifazat de mărimi exprimate de relaŃiile (6.5) este un sistem direct. În
fig. 6.3 este reprezentat un sistem trifazat invers, exprimat în complex sub forma:

1
2
3
1 2
1 1
U a U
U a U
U U
=
=
=
(6.7)

Referitor la circuitele de utilizare, respectiv receptoare se deosebesc circuite
(receptoare) simetrice sau echilibrate şi circuite
nesimetrice sau dezechilibrate.
Un receptor trifazat se numeşte simetric
(echilibrat) dacă impedanŃele celor trei faze sunt
identice, dacă impedanŃele sunt diferite
receptorul este nesimetric (dezechilibrat).
Regimurile de funcŃionare ale circuitelor
trifazate cărora le corespund sisteme trifazate
simetrice de mărimi se numesc regimuri
simetrice, iar în caz contrar se numesc regimuri
Fig. 6.3 nesimetrice.

6.2. CONEXIUNILE CIRCUITELOR TRIFAZATE

Considerând un generator trifazat, principial este posibil ca fiecare dintre
cele trei faze (înfăşurări) ale acestuia să alimenteze câte un receptor. Această
+1

+j

0

1
U
2
U
3
U
101

soluŃie cu circuite distincte pe cele trei faze (respectiv trei circuite monofazate) nu
se aplică însă în practică fiind neeconomică, deoarece ea presupune 6 conductoare
de legătură între generator şi receptoare. În scopul reducerii numărului de
conductoare ale sistemului se folosesc diferite conexiuni între faze. La un sistem
trifazat conexiunile de bază sunt în stea şi în triunghi. La acest punct se prezintă
unele relaŃii caracteristice acestor conexiuni, considerând regimuri simetrice de
funcŃionare. În fig. 6.4.a. se poate urmări conexiunea în stea la un generator
(alternator) trifazat. Conexiunea se realizează legând împreună, la o bornă comună
(0) numită neutrul sau nulul generatorului “sfărşiturile” ( )
/ / /
3 , 2 , 1 sau
“începuturile” ( ) 3 , 2 , 1 ale celor trei înfăşurări (faze) ale generatorului, (caracterul de
“început” şi “sfârşit” este relativ, important fiind să se lege împreună capetele
corespondente ale celor trei înfăşurări).
Se obŃine astfel conexiunea în stea având în total 4 conductoare şi anume:
3 conductoare principale 1,2,3, numite şi conductoare de linie şi conductorul
neutru. Se presupune că generatorul alimentează un receptor având conexiunea de
asemenea în stea (fig. 6.4.b). Sistemul considerat are şi conductor neutru, care
leagă împreună punctele neutre ale generatorului (0) şi receptorului ( )
/
0 . În
conformitate cu prima teoremă a lui Kirchhoff aplicată punctului neutru rezultă
relaŃia:
0
4 3 2 1
= − + + I I I I , respectiv
3 2 1 4
I I I I + + = (6.8)

adică,

curentul din conductorul neutru este egal cu suma algebrică a curenŃilor din
conductoarele de linie. Dacă regimul de funcŃionare este simetric conductorul
neutru nu este parcurs de curent ( ) 0
3 2 1 4
= + + = I I I I ; într-un astfel de caz el
poate chiar lipsi. La conexiunea în stea curenŃii din conductoarele liniei (I
1
,, I
2
, I
3
),
numiŃi şi curenŃi de linie, sunt totodată şi curenŃii de fază. Referitor la tensiuni este
important să se releve faptul că există două grupuri de tensiuni şi anume: tensiuni
de linie (între faze) şi tensiuni de fază, ceea ce constituie o caracteristică a
conexiunii în stea.
1
I
1 e
U
1
/
1
3
/
2 2 O
/
3
2
U
12
U
3
U
31
U
21
U
4
I
3
I
2 e
U
3 e
U
O
/
O
2
I
1
2
3
4
1
U
102

a. b.
Fig. 6.4
Considerând, de exemplu, circuitul receptor din fig. 6.4.b. tensiunile de fază sunt
U
1,
U
2,
U
3,
iar tensiunile de linie U
12,
U
23,
U
31
. łinând seama de sensurile de
referinŃă pentru tensiunile la borne (fig. 6.4.b) sunt evidente relaŃiile:

1 3 31
3 2 23
2 1 12
U U U
U U U
U U U
− =
− =
− =
(6.9)

din care rezultă prin însumare şi relaŃia:

0
31 23 12
= + + U U U (6.10)

relevând faptul că suma algebrică a tensiunilor de linie este întotdeauna nulă. Dacă
regimul de funcŃionare este simetric, atât tensiunile de linie cât şi tensiunile de fază
constituie sisteme trifazate simetrice de mărimi. În fig. 6.5 se poate urmări
reprezentarea fazorială a celor două grupuri de tensiuni în acest caz particular.
Considerând fig. 6.5.b se poate stabili în mod simplu pentru acest caz relaŃia dintre
modulele tensiunilor de linie: (U
12
=U
23
=U
31
) şi a tensiunilor de fază: (U
1
=U
2
=U
3
):

a. b.
Fig. 6.5
Se obŃine:
31
U
12
U
23
U
1
U
2
U
3
U
O
3
U
12
U
2
U
o
30
O
1
U
103

1 1 12
3 30 cos 2 U U U = =
o
(6.11)

adică valoarea efectivă a tensiunilor de linie este de 3 ori mai mare decât valoarea
efectivă a tensiunilor de fază. Spre exemplu, în reŃelele de distribuŃie de joasă
tensiune (la 50 Hz), U
1
=220V, iar V U 380 220 3
12
= ⋅ = . Posibiliatea de a dispune
de două tensiuni diferite constituie un avantaj din punct de vedere al alimentării
diferitelor circuite de utilizare.
În fig. 6.6 este arătată conexiunea în triunghi la un generator trifazat.
Conexiunea se realizează legând împreună “sfârşitul” unei faze (înfaşurări) cu
“începutul” fazei următoare, fazele fiind considerate într-o anumită ordine.
Nerespecaterea acestei reguli la un generator poate conduce la grave consecinŃe
(curenŃi de circulaŃie interioară foarte mari). Conexiunea în triunghi se realizează şi
la circuitele receptoare. Se poate menŃiona şi cu această ocazie faptul că, principial,
conexiunea receptorului poate fi diferită de cea a generatorului. La conexiunea în
triunghi rezultă deci numai 3 conductoare de alimentare. În ceea ce priveşte
mărimile (tensiuni, curenŃi) de linie şi de fază se pot face următoarele observaŃii:
există un singur grup de tensiuni, tensiunile de linie fiind egale cu tensiunile de
fază. În ceea ce priveşte curenŃii se disting curenŃi de linie (I
1,
I
2,
I
3
) şi curenŃi de
fază (I
12,
I
23,
I
31
). Cu sensurile de referinŃa pentru curenŃi din fig. 6.6.a. se poate
scrie:

31 12 1
I I I − =

32 31 3
12 23 2
I I I
I I I
− =
− =
(6.12)

obŃinându-se prin însumare şi relaŃia: I
1
+I
2
+I
3
= 0, adică suma algebrică a curenŃilor
de linie este întotdeauna nulă. Dacă regimul de funcŃionare este simetric, şi pentru
conexiunea triunghi rezultă relaŃiile de legătură simple între valorile efective ale
curenŃilor de linie ( I
1
= I
2
= I
3
) şi curenŃilor de fază ( I
12
= I
23
= I
31
). Este evidentă
relaŃia:
12 1
3I I = (6.13)

6.3. PUTERI ÎN CIRCUITE TRIFAZATE

104

Notând cu U
1,
U
2,
U
3
tensiunile de fază şi cu I
1,
I
2,
I
3,
curenŃii de fază la
receptor (regim sinusoidal), expresia puterii complexe trifazate este:

jQ P I U I U I U S + = + + =
*
3 3
*
2 2
*
1 1
(6.14)
în care partea reală :

3 3 3 2 2 2 1 1 1
cos cos cos ϕ ϕ ϕ I U I U I U P + + = (6.15)
a. b.
Fig. 6.6

este puterea activă, iar partea imaginară

3 3 3 2 2 2 1 1 1
sin sin sin ϕ ϕ ϕ I U I U I U Q + + = (6.16)

este puterea reactivă a receptorului trifazat considerat. Dacă regimul de funcŃionare
este simetric, puterile active şi reactive devin:

ϕ cos 3
1 1
I U P = (6.17)
şi
ϕ sin 3
1 1
I U Q = (6.18)

iar dacă se introduc mărimile de linie, rezultă în acest caz expresiile:
1
I
2
I
3
I
2
I
3
I
12
I
23
I
31
I
/
1
/
2
/
3
1
2
3
/
1
/
2
/
3
2
1
3
1
I
105


ϕ cos 3
1 12
I U P = (6.19)
şi
ϕ sin 3
1 12
I U Q = (6.20)

valabile atât pentru receptoare având conexiunea stea, cât şi pentru conexiunea în
triunghi.

6.4. CÂMPURI MAGNETICE ROTITOARE

Sistemele trifazate sunt foarte mult utilizate în maşinile electrice, unde
produc cum se va vedea, câmpuri magnetice care se rotesc în spaŃiu. Câmpurile
magnetice rotitoare stau la baza funcŃionării tuturor motoarelor sincrone şi
asincrone.

Vectorul câmp magnetic rotitor
Un câmp magnetic, caracterizat prin vectorul inducŃiei magnetice B este rotitor,
dacă acest vector îşi păstrează modulul constant şi se roteşte în spaŃiu cu viteza
unghiulară constantă ω (fig. 6.7). ProiecŃiile acestui vector pe cele două axe sunt:


t B B
t B B
y
x
ω
ω
cos
sin
=
=
(6.21)

Acest vector, după cum se vede, se roteşte în
sens direct (sensul acelor de ceasornic). Se
demonstrează în cele ce urmează că un sistem
trifazat de curenŃi sinusoidali pot produce un
câmp magnetic rotitor. Pentru aceasta se
Fig. 6.7 consideră (fig. 6.8) trei spire plate care sunt
dispuse în spaŃiu la unghiuri de 2π/3 unele faŃă
de altele şi sunt parcurse de curenŃi sinusoidali:

y
B
B
O
t ω
y
x
x
B
106


|
¹
|

\
|
+ =
|
¹
|

\
|
− =
=
3
2
sin 2
3
2
sin 2
sin 2
3
2
1
π
ω
π
ω
ω
t I i
t I i
t I i
(6.22)

care formează un sistem trifazat simetric direct. Aceşti curenŃi, trecând prin cele
trei spire identice, produc fiecare în parte, în punctul O, inducŃiile magnetice:


|
¹
|

\
|
+ =
|
¹
|

\
|
− =
=
3
2
sin
3
2
sin
sin
3
2
1
π
ω
π
ω
ω
t B B
t B B
t B B
m
m
m
(6.23)

variabile în timp, şi dirijate normal pe axele spirelor, după regula burghiului drept,
aşa cum este arătat în fig. 6.8. Aceste trei inducŃii se compun, dând naştere unei
inducŃii magnetice rezultante B , care are componentele

Fig. 6.8
1 B
0

y
x
3 B
2 B
3


3


1
i
2
i
3
i
107


= + + =
3
2
cos
3
2
cos
3 2 1
π π
B B B B
x

(
¸
(

¸

|
¹
|

\
|
− + |
¹
|

\
|
+ − =
3
2
sin
3
2
sin
2
1
sin
π
ω
π
ω ω t B t B t B
m m m
. sin
2
3
t B
m
ω = (6.24)

= − =
3
2
sin
3
2
sin
2
3
π π
B B B
y

t B t B t B
m m m
ω
π
ω
π
ω cos
2
3
3
2
sin
3
2
sin
2
3
=
(
¸
(

¸

|
¹
|

\
|
− − |
¹
|

\
|
+ =
(6.25)

Comparând cu relaŃiile (6.21) rezultă că prin acest procedeu se obŃine o
inducŃie magnetică egală cu 3/2B
m
care se roteşte în spaŃiu, în sens direct, cu viteza
unghiulară ω.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful