Articolul 4 – Interzicerea sclaviei și a muncii forțate I. Principii generale 1.

Structura articolului 4 Articolul 4, împreună cu articolele 2 și 3, consacră una dintre valorile fundamentale ale unei societăți democratice. Art. 4 paragr. 1 nu suportă niciun fel de excepție, nici măcar în situațiile prevăzute de art. 15 paragr. 2. Paragr. 3 al art. 4 nu restrânge exercitarea dreptului prevăzut la paragr. 2 prin prevederea de excepții, ci este destinat a delimita și clarifica conținutul acestui drept. 2. Principii de interpretare Având în vedere că prevederile Convenției nu sunt aplicabile in vacuo, Curtea ia în considerare în interpretarea Convenției și alte tratate internaționale încheiate în această materie, neuitând faptul că ea este un instrument viu care trebuie interpretat în lumina condițiilor de viață actuale. 3. Contextul specific al traficului de persoane Deși art. 4 nu menționează interzicerea traficului de persoane, având în vedere răspândirea acestuia și a măsurilor de a-l combate, este indicat a se analiza măsura în care traficul de persoane se opune scopului și spiritului art. 4 pentru a se stabili dacă acesta intră în sfera de aplicare a art. 4 sau nu. Traficarea persoanelor, prin însăși natura și scopul ei de exploatare, se bazează pe exercitarea unor drepturi derivând din dreptul de proprietate. Implică tratarea persoanelor ca pe niște mărfuri, care pot fi cumpărate și vândute, adeseori fără să fie plătite, de obicei în industria sexului, dar și în alte domenii. Această practică a fost descrisă ca fiind forma modernă a comerțului global cu sclavi. Nu există nicio îndoială că traficul de persoane amenință demnitatea umană și valorile descrise în Convenție. În aceste circumstanțe, traficul de persoane intră în sfera de aplicabilitate a art. 4. II. Interzicerea sclaviei și a muncii forțate 1. Art. 4 paragr. 1 - Noțiunea de sclavie Sclavia este definită ca fiind starea sau condiția unei persoane asupra căreia se exercită unele sau toate atributele dreptului de proprietate. Cauza Siliadin c. Franța – diferențiere între sclavie, respectiv aservire.

. Ulterior. dacă aceasta din urmă a fost impusă într-o manieră prin care nu se încalcă art. impusă prin folosirea unei forțe coercitive. Art. 3 lit. De asemenea. Chemată să se pronunțe recent asupra problemei afilierii deținuților la sistemul de securitate socială garantând o pensie de bătrânețe. b. 3. Comisia s-a pronunțat inițial în sensul că această prevedere lasă la discreția statelor recunoașterea dreptului de a refuza serviciul militar obligatoriu pe motive de conștiință. 3. 4 paragr. 2 – Interzicerea muncii forțate sau obligatorii Munca forțată sau obligatorie poate fi definită ca fiind orice muncă sau serviciu pretins de la orice persoană sub amenințarea unei pedepse și pentru care persoana nu s-a oferit în mod voluntar. 4 paragr. persoanele în cauză neputând invoca protecția art. b) serviciul militar sau un alt serviciu în locul acestuia Faptul că serviciul militar obligatoriu nu constituie muncă forțată sau obligatorie conform art. incluzând în plus percepția victimei bazată pe elemente obiective că respectiva stare de aservire nu poate fi modificată. 9. 4. nu înseamnă că această situație nu ar putea fi analizată din perspectiva existenței unei stări de sclavie sau aservire conform paragr. 2. Art. Pentru a stabili caracterul forțat sau obligatoriu al unei munci pentru membrii unei anumite profesii.. Delimitări a) munca din timpul detenției sau libertății condiționate Această prevedere autorizează munca obișnuită din timpul detenției. 4 nu obligă statele membre să acorde deținuților posibilitatea de a obține o pensie de bătrânețe. dacă serviciile sunt remunerate sau includ alt factor de compensare.obligatoriu” nu poate fi interpretat ca incluzând orice tip de obligație legală (de ex: o obligație contractuală derivând dintr-un contract liber consimțit).. În legătură cu obiecția de conștiință. Cuvântul . În sfera de aplicabilitate a art. Curtea consideră că art.2. Având în vedere lipsa de consens în această materie la nivelul statelor membre. 5 paragr. dacă obligația are ca fundament solidaritatea socială și dacă responsabilitatea impusă este proporțională. foarte puține state le garantează o pensie de bătrânețe. Noțiunea de aservire Aservire – obligația unei persoane de a presta alteia servicii. iar această prevedere nu interzice munca efectuată în timpul detenției în urma încheierii unor contracte de către stat cu societăți private. 4 nu intră problemele legate de remunerarea celor aflați în detenție. 4 paragr. iar cuvântul . 1. Curtea constată că aservirea este o formă agravată de muncă forțată sau obligatorie. noțiunea mai include obligația aservitului de a locui pe proprietatea altei persoane și imposibilitatea de a-și schimba condiția. Curtea ia în considerare mai mulți factori: dacă serviciile impuse ies sau nu din sfera obligațiilor profesionale obișnuite ale persoanei.forțat” implică ideea de constrângere fizică sau morală. Curtea a observat că deși majoritatea statelor membre ale Consiliului Europei garantează deținuților o anumită formă de afiliere la sistemul național de securitate socială.

d) obligații civice normale Exemple: obligația de a fi jurat. 4 este respectat. obligația angajatorilor de calcula taxele și impozitele care trebuie reținute din salariile angajaților. de exemplu. chiar dacă respectia muncă este considerată normală. art. 3 și 8. b nu recunoaște. III. Obligația de a crea un cadru legislativ și administrativ adecvat Art. Franța. 2. 3 lit. 9 nu va mai fi interpretat împreună că art. 3 lit. art. Curtea impune statelor pe lângă luarea de măsuri penale pentru pedepsirea unor asemenea fapte. Criteriul avut în vedere la delimitarea noțiunii de obligații civice normale este dacă respectivul serviciu se impune în mod natural în cadrul muncii în cauză. iar această prevedere nu ar trebui să limiteze invocarea art.b. 14 poate fi violat în același timp. c exclude din noțiunea de muncă forțată sau obligatorie orice serviciu impus în situații de criză sau calamitate care amenință viața sau bunăstarea națiunii. impunerea unei obligații civice se face discriminatoriu între femei și bărbați. 4 paragr. aservire. Totuși. cum ar fi art.Curtea a stabilit că art. dacă. Obligații pozitive În cauza Siliadin c. ea va deveni anormală. De aceea. muncă forțată sau obligatorie trebuie pedepsită și urmărită penal în mod efectiv. 4 paragr. chiar dacă art. Curtea a stabilit că raportat la anumite prevederi ale Convenției. a statuat că statele au următoarele obligații pozitive: 1. dar nici nu exclude dreptul la obiecția de conștiință. De aceea. pompier. simpla abstențiune a statelor nu este îndeajuns pentru respectarea efectivă a respectivelor drepturi. De aceea. 4 paragr. . să ia măsuri adecvate pentru a reglementa afacerile în dosul cărora se ascund de obicei activitățile de traficare. Obligarea unei persoane care avea dreptul de a trage cu arma să contribuie la gazarea vizuinilor de vulpi în cadrul unei campanii contra unei epidemii constituie muncă forțată. statele trebuie să-și adapteze legislația reglementând imigrația pentru a proteja victimele traficului de persoane și să ofere o instruire profesională adecvată funcționarilor și polițiștilor care se ocupă de imigrări. În contextul particular al traficului de persoane. dacă este impusă în condiții discriminatorii. 4 impune ca orice persoană care comite acte în scopul menținerii altei persoane întro stare de sclavie. De aceea. dar este justificată de această prevedere. 3 lit. trebuie să existe un cadru legislativ și administrativ care să interzică și să pedepsească asemenea acte. obligația de a participa la serviciul de ambulanță. 4. 9. c) serviciul impus în situații de criză sau calamitate Art. situație valabilă și pentru art. În același sens.

în mod rezonabil. Obligația procedurală de a investiga Statele au obligația de mijloace de a investiga situațiile care intră în sfera de aplicabilitate a art. statele trebuie să coopereze efectiv cu autoritățile relevante din alte state. În cazul traficului de persoane care se întinde pe teritoriile mai multor state.2. . în măsura în care activitatea rețelelor are loc și pe teritoriul lor. Obligația pozitivă de a lua măsuri de protecție Statele au obligația de a salva victimele traficului de persoane din situații de risc. aveau mijloacele necesare la dispoziție. 4 din oficiu. în măsura în care le cunoșteau sau ar fi trebuit să le cunoască și în măsura în care. având în vedere sfera internațională a acestei infracțiuni. 3.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful