TURISMUL ÎN PERSPECTIVA GLOBALIZĂRII

Autori: DANIELA FIROIU, IOANA PETAN, CAMELIA GHEORGHE

STRATEGIA: CONCEPTE, ELEMENTE DEFINITORII Strategia contribuie la: Definirea caracteristicilor pieţelor de acţiune; • Identificarea riscurilor şi a oportunităţilor; • Evaluarea activităţii concurenţilor; • Identificarea tipului de nevoi turistice manifestate pe piaţă; • Determinarea necesarului de clienţi în condiţii de eficienţă a firmei; • Proporţia valorii adăugate; • Stabilirea tipului de angajaţi de care firma are nevoie; • Definirea tipurilor de aptitudini de care are nevoie firma ş.a. Strategia este definită drept „o parte componentă a artei militare, care se ocupă cu problemele pregătirii, planificării şi ducerii războiului şi operaţiilor militare”(DEX) Adoptarea termenului de strategie de către domeniul economic este reflectată în literatura de specialitate printr-o definiţie concisă şi simplă: „strategia este politica generală pentru atingerea unui număr de obiective specifice”. În cazul strategiei de piaţă a turismului internaţional, atenţia principală trebuie acordată clienţilor, motivaţiilor şi experienţelor acestora. Pentru a determina o strategie este necesar de definit în principal ce anume motivează clienţii. Acest aspect implică o comunicare permanentă între firme şi clienţi, precum şi o coerenţă în definirea strategiilor. Un alt aspect în definirea unei strategii îl reprezintă factorii care trebuie evaluaţi. Mai exact, aceştia se pot referi la: gradul de specificitate al organizaţiei, nivelul de instruire, educaţie şi experienţă al turiştilor, motivaţia acestora, acţiunile de piaţă ale competitorilor etc. În ceea ce priveşte definirea strategiei de piaţă în turismul internaţional, orice manager poate să ia în considerare acele aspecte care tratează organizaţia atât din punct de vedere al factorilor interni, cât şi al celor externi. Aspecte caracteristice organizaţiei Stabilitatea Cât de mare este fluctuaţia cererii? Ce schimbări tehnologice sunt anticipate? Se pot face schimbările tehnologice pe baza capitalului uman
1

existent? Care este gradul de specificitate a aptitudinilor de care firma are nevoie? Ce trebuie oferit clienţilor pentru a obţine performanţă? Care este capacitatea de răspuns a firmei la riscurile şi oportunităţile existente pe piaţă? Controlul Cum pot fi evaluate standardele de performanţă? Ce fel de control s-ar potrivi cel mai bine firmei? Practic se pot implementa: controlul birocratic, controlul informal sau ocazional. Comanda Politica ar trebui să se concentreze asupra individului, asupra grupului din care face parte organizaţia? Competiţiile dintre sau din interiorul grupurilor sunt benefice? Ce beneficii aduce apartenenţa la un grup? Cât de multă independenţă au firmele în cadrul grupului din care fac parte? Motivaţia Este legătură între motivaţie şi satisfacţia clienţilor? Cât de bine se pot evalua performanţele? Cum depinde productivitatea de motivare? Motivările determină o creştere a pieţei? Loialitatea clienţilor şi a angajaţilor se pot cumpăra? Duce loialitatea la flexibilitate? Comunicarea Ce trebuie să cunoască clienţii pentru a-şi putea îndeplini visele? Furnizând mai multe informaţii, se măreşte credibilitatea firmei pe piaţă? Mai multe informaţii prevăd şi previn conflictele şi nemulţumirile? Definirea obiectivelor este de asemenea un aspect al strategiilor. Acestea pot cuprinde: - capacitatea organizaţională de a se adapta schimbărilor de orice natură; - creşterea sau menţinerea constantă a cererii; - aplicarea unor metode de diversificare permanentă a serviciilor pentru a preveni tentaţia clienţilor de a opta pentru alte oferte; - asigurarea unui control permanent al managementului organizaţiei asupra dezvoltării pieţei; - reducerea flexibilităţii resurselor umane la minimum necesar; - crearea unui echilibru între slujbele part-time, puţin sigure, şi celelalte; - dezvoltarea unei politici de comunicare cu piaţa, clienţii, concurenţii şi toate organismele implicate direct sau indirect în crearea şi distribuţia produselor turistice. O altă problemă evidenţiată în practica turistică este şi cea legată de modalităţile/practicile utilizate în aplicarea strategiilor. Printre modalităţile de acţiune se află: - politicile, procedurile, planurile;
2

- schimbarea structurii organizaţionale; - pregătirea unui segment anume de angajaţi pentru a implementa obiectivele; - implementarea schimbărilor fără a afecta politicile existente. Strategii şi competitivitate în turismul internaţional Concurenţa este una dintre caracteristicile oricărei pieţe, prin urmare şi piaţa internaţională este afectată de acest fenomen care nu produce dezechilibre economice, ci dimpotrivă, generează apariţia în permanenţă a inovaţiilor tehnologice în materie de produse, procese, cunoştinţe ş.a. Hotelurile. În marile oraşe, renumitele centre de afaceri, dar şi în multe staţiuni, piaţa hotelieră este dominată de oligopoluri, iar în alte destinaţii, de exemplu, în oraşele mai mici sau în staţiunile de dimensiuni mai reduse, piaţa locală se apropie de modelul monopolurilor. Această caracterizare de ansamblu este în anumite situaţii combătută de două considerente. Astfel, un turist care caută un hotel mare, de lux, într-o anumită regiune rurală, poate observa că există doar un astfel de hotel. Totuşi, turiştii pot avea alternativa mai multor astfel de hoteluri în regiuni diferite, deoarece ei aleg un tip de produs mai degrabă decât un produs specific unui anumit loc. În al doilea rând, dacă turistul vrea să stea într-o anumită locaţie, poate să opteze pentru serviciile unui hotel mic, să închirieze o vilă, o casă de oaspeţi, sau un hotel mic şi care la rândul lor funcţionează pe pieţe extrem de competitive. Intermediarii. Domeniul touroperatorilor este extrem de competitiv, în ciuda existenţei oligopolurilor pe unele pieţe majore, precum Marea Britanie şi Germania. Pe ambele pieţe, două sau trei companii deţin aproximativ jumătate din vânzările totale. Cu toate acestea, astfel de pieţe sunt extrem de competitive prin existenţa unor elemente specifice concurenţei acerbe, precum uşurinţa accederii şi ieşirii de pe piaţă, numărul touroperatorilor, competitivitatea în domeniul preţurilor, profiturile scăzute. La rândul lor, agenţiile de turism se află pe o piaţă şi mai competitivă în multe ţări. Chiar şi un oraş relativ mic, cu puţin peste 100.000 de locuitori are minim 15 agenţii. Acestea acţionează pe o piaţă cu condiţii inegale de concurenţă (dominarea vânzărilor totale de către un număr redus de companii) şi o concurenţă acerbă în ceea ce priveşte atragerea consumatorilor. Transportul. Şi în domeniul transporturilor concurenţa are mai multe forme de manifestare. Astfel, pentru anumite distanţe, există o concurenţă între mijloacele de transport, de exemplu, posibilitatea de a lua avionul sau trenul de la Londra la Paris sau din Olanda la staţiunile de schi din Alpi.

3

Totodată, nu există însă concurenţă directă în sectorul transportului feroviar, însă acesta trebuie să facă faţă concurenţei puternice generată de prezenţa altor opţiuni în alegerea unui anumit tip de transport. Indiferent de natura furnizorului de servicii, este evidentă competiţia puternică ce are ca şi principal instrument de operare - preţul. De exemplu, se crede că, pe unele pieţe, o reducere de 15-20% poate dubla potenţialul pieţei. Însă, puţine firme utilizează această tehnică de piaţă, deoarece profiturile sunt diferenţiate în funcţie de produs şi de sub-piaţă. Firmele concurează şi prin menţinerea preţurilor constante sau reducerea costurilor produselor, crescând astfel profitul, apelând în acest sens la diverse metode. Astfel, costurile capitalului fix pot fi reduse folosind de exemplu autocare sau mobilă ieftină, neîncălzind apa din piscina hotelului în sezonul cald sau crescând ciclurile de redecorare şi renovare. Concurenţa obligă firmele să investească în inovaţii sau riscă să piardă în faţa rivalilor. INOVAŢIILE Inovaţiile pot fi de trei tipuri: Incrementale, care nu necesită invenţii extraordinare pe piaţă sau în ceea ce priveşte tehnologia. De exemplu, creşterea vitezei cu care sunt învârtiţi turiştii în diversele maşinării într-un parc tematic sau modernizarea mobilierului din camere într-un hotel. Distinctive. Acestea de obicei necesită adaptarea la comportamentul consumatorului şi chiar al firmei. De exemplu, suplimentarea cu echipament video care se plăteşte în momentul folosirii din camerele de hotel, sau structurile descentralizate de management care administrează restaurante tematice din cadrul unui anumit lanţ de profil. Uluitoare. Acestea implică o abordare nouă a comportamentului consumatorului. Printre exemple se numără vânzarea directă prin servicii de Internet a biletelor de avion, prima cursă la 360 de grade într-o maşină dintr-un parc tematic. Inovaţiile uluitoare promit de obicei profituri mai mari pentru firmă, dar implică şi riscuri mai ridicate Competitivitatea reprezintă un termen extrem de utilizat. Dacă se urmăreşte performanţa economică, competitivitatea poate fi definită drept “abilitatea de a reuşi pe piaţa internaţională”. La nivel internaţional a fost elaborat Indicele Competitivităţii în Industria Turismului şi Călătoriilor Acest index a fost dezvoltat în perioada sept. 2005 – oct. 2006 de către Forumul Economic Mondial, în colaborare cu WTO, WTTC şi IATA. Include trei direcţii:
4

hotelurile de tip boutique) ¾ introducerea unor procese noi de producţie (ex.Fiecare din cele 13 componente este constituită din mai multe variabile. care influenţează în mod direct locul ocupat de o ţară în clasamentul general.Europa de Est după căderea comunismului) ¾ dezvoltarea/introducerea unor resurse noi (exp.Managerii din turism trebuie să înţeleagă rolul inovaţiilor şi mai ales importanţa acestora în îmbunătăţirea performanţelor afacerii. innovatio) presupun crearea a ceva nou . 5 . Definiţie – inovaţiile (lat. creşterea profitului Putem delimita 5 domenii în care firmele pot inova: ¾ crearea unor produse noi sau îmbunătăţirea celor existente (ex.hotelurile de tip budget) ¾ dezvoltarea unor noi pieţe pentru vânzarea produselor (ex. mâncarea tradiţională) ¾ crearea unui nou tip de organizare “industrială” (ex. asigura “supravieţuirea” pe piaţă.ele au rolul de a oferi un avantaj competitiv. în contextul în care industria turismului se află în continuă transformare. companii aeriene low coast) .

INOVAŢIE – DA! Distingem: 1. nestocabile etc trecerea spre un turism individual.schimbări pur tehnologice legate de exemplu de revoluţia din tehnologia informaţională sau care sunt specifice unui anumit sector (introducerea motorului cu reacţie) 6 .în vederea introducerii unor inovaţii este necesară comunicarea permanentă cu turiştii în vederea cunoaşterii nevoilor acestora Inovaţiile proceselor Pot fi realizate prin: .orice strategie orientată spre câştigarea de noi pieţe trebuie să se bazeze pe inovaţia produselor . de nişă obligă firmele din turism să vină cu produse şi servicii noi . Inovaţia produselor 2. Inovaţia proceselor IMITAŢIE – NU! Inovaţiile produselor .în cazul produselor turistice inovaţiile sunt mai dificil de aplicat datorită caracteristicilor pe care acestea le au (intangibile.

.Lipsa ofertelor speciale concepute pentru potenţialii clienţi care doresc să facă rezervările online.extinderea cercetării legate de eficienţa internă la cercetarea legată de eficacitatea companiei în concordanţă cu opiniile clienţilor (exp.promovarea website-urilor pe piaţa internaţională extrem de scăzută. procentul ridicându-se chiar la 42% în zona în care se vorbeşte limba germană şi 27% în zona în care se vorbeşte limba franceză .Simplitatea canalelor de vanzare: 47% ofereau doar un simplu formular de rezervare şi doar 20% puneau la dispoziţie şi posibilitatea verificării disponibilităţii camerelor şi abia apoi rezervarea. .adaptarea tehnologiilor comerţului electronic la vânzările agenţiilor de turism ale produselor oferite de touroperatori .hotelurile de lux aveau cele mai bine structurate website-uri. 7 .ineficienţa managerierii poştei electronice: doar 1 din 6 hoteluri avea capacitatea de a răspunde solicitanţilor prin poşta electronică în mod rapid. Rezultate: .extinderea aplicaţiilor computerizate dincolo de procesele şi funcţiunile specifice.inovaţii din domeniul IT Tehnologia informaţională nu schimbă doar volumul transferului de informaţii ci modifică relaţiile de durată din canalul de distribuţie în turism şi crează forme noi de concurenţă => transformarea turismului de la caracterul său de masă.38 % din hoteluri aveau propriul site. standardizat şi rigid într-o industrie mai flexibilă. . crearea unei baze de date a clienţilor. managementul stocurilor etc. individual şi personalizat. .lipsa unei comunicări cu clienţii existenţi: doar 9 % dintre website-urile hotelurilor oferă serviciul de newsletter. Evoluţia tehnologiei computerizate a urmat două axe principale: . durabilă Studiu de caz: Optimizarea rezultatelor utilizării tehnologiei în industria hotelieră din Elveţia Tehnologia informaţiei era limitată la începutul anilor 80 la funcţiunile computerizate ale companiei: contabilitate. cum ar fi: extinderea nivelului de sarcini individuale şi ale managementului întregii organizaţii .. .În ariile cu turism dezvoltat hotelierii au adoptat noua tehnologie într-un ritm mai accentuat. orientată spre client. conexiuni între stocuri şi vânzări) În acest context cheltuielile legate de tehnologie sunt considerate a fi investiţii într-un proces continuu de schimbare => avantaj competitiv Utilizarea internetului de către hotelurile elveţiene a reprezentat obiectul unui studiu intitulat “Impactul website-urilor asupra hotelăriei elveţiene” Studiul a presupus o paralelă între 125 de site-uri ale hotelurilor elveţiene şi s-a bazat pe analiza a 200 de criterii de bază.

dezvoltarea controlului pe piaţă. în goana de a imita competiţia. Se crează reţele prin care firmele caută parteneri sau sub-contractanţi. Aceste reţele îndeplinesc trei funcţii: 1. Înlesnesc realizarea de relaţii comerciale 2. Colaborarea şi interdependenţele dintre firme “cooperarea este preferabilă concurenţei” Companiile formează alianţe pentru a fixa preţurile şi a elimina concurenţa directă pe o anumită piaţă sau sub-piaţă.împărţirea costurilor pentru dezvolatare şi cercetare în cazul unor sisteme (GDS) În cadrul alianţelor părţile implicate sunt de acord să colaboreze. tour-operatori şi companiile aeriene. obţinerea accesului la tehnologia concurenţei sau diversificarea produselor şi a pieţelor GLOBALIZAREA ÎN INDUSTRIA OSPITALITĂŢII Turismul reprezintă factorul major al schimbărilor din prezent şi este considerat expresia cea mai vizibilă a globalizării Globalizarea reprezintă un proces asociat creşterii numărului companiilor şi corporaţiilor internaţionale de mari dimensiuni. Achiziţiile şi fuziunile oferă căi rapide pentru creşterea cotei de piaţă. 8 . precum şi clienţi. între hotelieri şi companiile renta-car. care controlează din ţara-gazdă. ci mai degrabă rezultatul unor hotărâri luate în grabă.dezvoltarea pieţei .îmbunătăţirea accesului pe piaţă . Avantaje competiţionale în turism Colaborare între furnizorii de produse şi servicii turistice şi celelalte sectoare economice implicate. cu condiţia păstrării propriei identităţi. Apar alianţe între tour-operatori şi hotelieri. Generează credibilitatea pe piaţă în condiţiile creşterii gradului de incertitudine 3. Oferă baza pentru dezvoltarea unor reţele mai mari Alianţele strategice pe termen lung vizează: .CONCLUZIA: Website-urile nu au fost rezultatul unor procese decizionale complexe.

în forme variate. Extinderea clasei sociale mijlocii şi a celei cu venituri foarte mari în Rusia şi în ţările care fac parte din fostul bloc comunist a creat o nouă piaţă profitabilă pentru vacanţe şi călătorii de afaceri în Europa de Vest. Indonezia). dezvoltarea economică şi productivitatea internaţională. condiţiile economice au rămas stabile în Europa şi America de Nord. Se constată însă o scădere a călătoriilor dinspre Est. 5. iar locurile de muncă de proastă factură şi puţinele beneficii economice sunt acceptate. Industria turismului trebuie să se bazeze pe o colaborare cu comunităţile. modificarările manifestate pe piaţa internaţională nu au diminuat fluxurile turistice internaţionale. indică faptul că industria ospitalităţii va cunoaşte o creştere rapidă în următorii 20 de ani. În Asia. Lipsa educaţiei. efectul pozitiv al recentelor probleme economice din regiune este că valoarea scăzută a monedei va continua să promoveze turismul către Estul Îndepărtat. legăturile economice cu comunitatea locală sunt limitate. Premisele globalizării a) Condiţiile economice: 1. a know-how-ului sau a capacităţii de negociere cu multinaţionalele în vedere maximizării beneficiilor pentru populaţia locală face ca turismul să fie văzut drept o formă de exploatare a acestor comunităţi. 9 . organismele locale şi populaţia astfel încât aceasta să fie o activitate de tipul “win-win” şi nu o formă de exploatare. 2. În astfel de situaţii. 3. Chiar dacă piaţa mondială a acţiunilor cotate la bursă s-a clătinat în urma crizei financiare din Asia şi Rusia la sfârşitul anilor 90. Aceste transformări în plan economic determină o adaptare a hotelurilor în vederea supravieţuirii. Thailanda. creând cu costuri scăzute produse şi servicii prin utilizarea forţei de muncă ieftină din ţările în curs de dezvoltare Turismul nu reprezintă o excepţie atunci când vorbim de globalizare: marile lanţuri hoteliere multinaţionale şi tour-operatorii utilizează resursele şi destinaţiile din ţările în curs de dezvoltare ca bază pentru produsele turistice oferite. investiţiile şi dinamica angajărilor au înregistrat creşteri iar în consecinţă. Transpunerea acestora în context turistic. 6. Ratele dobânzilor au avut o tendinţă descendentă în SUA şi în restul ţărilor. Introducerea unei monede unice în majoritatea statelor din UE şi ridicarea restricţiilor economice a dus la încurajarea şi stimularea economiei pe continentul european. chiar dacă cea mai mare parte a beneficiilor se îndreaptă către ţara de origine a firmei multinaţionale. 4. (Marriott caută noi locaţii în Coreea.

lanţurile hoteliere şi restaurantele vor folosi această tehnologie pentru a uniformiza oferta în toate locaţiile c) Profilul demografic .informaţiile actualizate constant.personele în vârstă vor tinde să călătorească în perioadele de extra-sezon. . sistemele clasice de plată fiind înlocuite cu unele moderne.sunt utilizate sisteme video sau filme pe internet pentru promovarea destinaţiilor turistice . . Pot fi incluse: Corporaţiile globale care operează în întreaga lume (cum ar fi Holiday Inn cu francize în întreaga lume). care operează într-un număr limitat de ţări. implicaţiile tehnologiei se vor regăsi în echipamentul de preparare a felurilor de mâncare.7. diminuându-se în acest fel un factor foarte important al circulaţiei turistice: sezonalitatea. .Internetul a schimbat modul de cumpărare al consumatorilor. În acest fel. Aceste tendinţe au făcut ca aproximativ 30 % din structurile de cazare din lume să fie organizate în lanţuri (în acest caz. În cazul alimentaţiei. b) Tehnologia Numărul descoperirilor a crescut exponenţial în ultimii ani => tehnologia reprezintă principalul element care a produs schimbări majore în secolul XX Tehnologia uneşte lume hotelieră într-o singură mare piaţă electronică. Caracteristici ale globalizării în industria ospitalităţii Procesul de globalizare a îmbrăcat forme variate în cazul companiilor care operează într-o manieră transnaţională sau globală.segmentul populaţiei tinere va avea o pondere din ce în ce mai mare în rândul turiştilor. prin lanţ înţelegând o companie care operează la nivel global). care operează şi în alte ţări decât cea în care îşi au sediul. Companii multinaţionale mici. Corporaţii multinaţionale.noi programe care înlocuiesc clasicele broşuri şi pliante . 10 . . . care va fi computerizat şi capabil să preia şi să livreze comenzile în timp. companiile pot să decidă care este cea mai bună modalitate de a intra pe piaţa unei alte ţări.caracteristicile legate de populaţie pot influenţa procesul de globalizare a turismului. În domeniul alimentaţiei se constată o creştere ca număr a restaurantelor de tip fast-food.

Până la sfârşitul anilor ’90 British Airways a devenit cunoscută drept “compania aeriană favorită la nivel global”. Punctul culminant în ceea ce priveşte procesul de globalizare al BA a fost atins în anul 1997. Predicţiile arată că până în anul 2050 procentul hotelurilor care vor fi afiliate la un lanţ global va ajunge la 60 %. . o a creat un sistem de francize pentru a se extinde (Maersk Air UK. În felul acest s-a încercat ca BA să fie văzută ca o companie globală. a încheiat o alianţă cu American Airlines în speranţa că această alianţă va duce în final la o fuziune între cele 2 companii. o a încurajat dezvoltarea primei alianţe strategice majore la nivel global (“One World Alliance”. În ambiţia companiei de a fi văzută ca o companie aeriană globală. BA a încercat să îşi extindă influenţa prin achiziţionarea companiei Air Miles Travel Promotion. odată cu dezvăluirea noii identităţi (noului brand). .este recunoscută ca lider pe piaţa britanică. 1998). BA a încercat să îşi extindă influenţa prin achiziţionarea companiei Air Miles Travel Promotion.a devenit o companie extrem de profitabilă. Unele dintre aceste lanţuri şi-au dezvoltat canale proprii de distribuţie sau s-au afiliat la sistemele globale de distribuţie (produsele fiind distribuite electronic agenţiilor de turism). Australia). Dintotdeauna compania a fost un puternic susţinător al procesului de globalizare şi a încercat să exploateze cât mai mult acest trend pentru a deveni o companie globală în adevăratul sens al cuvântului. francize şi alianţe strategice. rezultat din îmbinarea culorilor de pe steagurile ţărilor pe care BA le deservea. Studiu de caz 1: British Airways – un model de globalizare Compania naţională British Airways a fost înfinţată în anii 70 şi a funcţionat până în 1987 ca si companie de stat. a încheiat o alianţă cu American Airlines în speranţa că această alianţă va duce în final la o fuziune între cele 2 companii. De asemenea.Aceste lanţuri hoteliere expatriază de cele mai multe ori profiturile în ţara de origine. În acest sens compania British Airways: o a cumpărat acţiuni ale unor companii aeriene străine (Qantas. steagul Marii Britanii a fost înlocuit de pe coada avionului cu un simbol nou. British Airways: . şi a nu se mai asocia cu o anumită ţară.funcţionează ca o structură stabilă şi are un management de echipa. GB Airways au funcţionat ca francize BA De asemenea.s-a dezvoltat la nivel global prin achiziţii. 11 . În anul 1996. Acest proces de re-branding a costat sute de milioane de lire sterline. . În anul 1996.

1968 înfinţare TUI (Touristik Union International) – Germania . reprezintă una dintre cele mai mari corporaţii mondiale (hoteluri.1996 Crearea TUI Suisse .a atins un grad înalt de satisfacţie a turiştilor prin nivelul ridicat al serviciilor. agenţii de turism. .1998 Achiziţia grupului Preussag/Hapag-Lloyd şi redenumire: Hapag Touristik Union (HTU). 3.37 agenţii incoming în 31ţări. linii aeriene. menite să identifice bunurile sau serviciile unui vânzător 12 . Compania germană TUI. un desen sau o combinaţie a acestora. RIU 1977. Germania .79 tour-operatori în 18 ţări. vase de croazieră.000 locuri. Iberotel 1972.peste 120 avioane. Studiu de caz 2: TUI AG – agenţie tour-operatoare. . . . . un termen. magazine etc.2002 redenumirea Preussag AG în TUI AG Din anul 2002 Preussag AG a devenit TUI AG. un semn.500 agenţi de turism. Date TUI: .din 1972 participarea la diferite brand-uri hoteliere (ex al.. . .2001 TUI Group devine 100% un subsidiar al Preussag AG. Grecotels 1981) .10 cruise liners TUI AG TUI Central Europe Germany Austria Switzerland Poland Russia TUI Northern Europe UK Irelanda Scandinavia TUI Western Europe France Belgium Olanda Italia TUI Hotels & Resorts RIU Hotels ROBINSON Club Grupotel Grecotel Iberotel MAGIC LIFE TUI Airlines TUIfly Thomsonfly Corsairfly Jetairfly Arkefly Shipping Hapag-Lloyd Container Line CP Ships Hapag-Lloyd Cruise Line BRANDUL ŞI IMPORTANŢA SA ÎN COMUNICAREA CU PIAŢA Brandul – un nume.aprox.12 brand-uri hoteliere în 28 ţări cu 285 hoteluri şi cca 163.). un simbol.1995 Crearea TUI Nederland şi TUI Austria .2000 revenirea la numele TUI Group .

sau ale unui grup de vânzători şi să le diferenţieze de cele ale altor competitori (Kotler. care includeau două nopţi de cazare 13 . 2000). dar care nu au avut acelaşi impact pozitiv asupra consumatorilor ca şi cele tradiţionale. multibrands. Construirea unei imagini reprezintă un proces de lungă durată şi trebuie privit ca o investiţie pe termen lung. Armostrong. Echitate. SUA. În ceea ce priveşte abordarea pe verticală a strategiei. Brandul este un mecanism care aduce avantaje competitive firmelor prin diferenţiere.Strategii care au existat de mai mult timp pe piaţă. 1999).Strategii tradiţionale (brand expansion. care şi-a lansat propriile clinici de întreţinere şi înfrumuseţare Evian Spa. Strategia Extensia Mărcii (sau Brand Extension / Brand Expansion) are ca scop introducerea unui nou produs sau serviciu pe piaţă. Ca exemplu în cadrul abordării pe orizontală a strategiei. utilizând o imagine prestabilită a brandului pentru a obţine acceptul consumatorilor.Strategii inovatoare. . Atributele care diferenţiază un brand asigură consumatorului satisfacţiile şi beneficiile pentru care acesta este gata să plătească (Wood. deoarece puterea unei mărci generează în primul rând loialitate în rândul clienţilor. care în ianuarie 2005 a început promovarea pachetelor Placido Domingo. .. cobranding). un exemplu ar fi acela al hotelului Beau Rivage din Biloxi.pe verticală (situaţie în care produsul sau serviciul lansat este din aceeaşi categorie cu cele existente deja.pe orizontală (situaţie în care produsul sau serviciul lansat sunt adiţionale celor deja existente în cadrul brandului. sau când acestea sunt complet noi). Există două tipuri de abordări ale acestei strategii:. am putea aminti cazul mărcii Evian. Publicitatea deţine un rol semnificativ în dezvoltarea imaginii unui brand. dar de o calitate şi la un preţ diferite). brand leveraging. imagine şi loialitate Termenul echitate este utilizat pentru a descrie relaţia dintre marcă şi consumator Specialiştii îl utilizează pentru a descrie convingerile şi atitudinea consumatorului privind o anumită marcă (imaginea) sau pentru a arăta ataşamentul puternic al consumatorului faţă de un brand (loialitatea). 1. Strategii de marcă Pentru ca marca să acceadă la o poziţie de vârf în opţiunile consumatorilor. companiile trebuie să utilizeze cele mai adecvate strategii generatoare de succes pentru produsele şi serviciile pe care le oferă Strategiile de lansare a unei mărci pe piaţă pot îmbrăca mai multe forme: . care au fost acceptate datorită globalizării şi a evoluţiei tehnologiei.

În practică. deschise în Milano (2004) şi în Bali (2006). Totuşi. dar prezintă în acelaşi timp şi riscul diluării imaginii pe care o are brandul dacă produsul sau serviciul nu convinge consumatorii prin calităţile pe care le deţine. 3. Strategia Marca Umbrelă are avantajul că se înscrie în trendurile care marchează piaţa în momentul de faţă. De exemplu. Strategia Multibrand poate de asemenea să fie o subcategorie a strategiei Extensia Mărcii. am putea aminti cazul grupului Accor. ca urmare a colaborării companiei hoteliere de lux Ritz-Carlton cu Bulgari (marcă de lux pe piaţa bijuteriilor. Petrossian Duet. iar costurile de promovare vor fi substanţial reduse. Strategia Marca Umbrelă (sau Brand Leveraging) reprezintă în realitate o formă a strategiei Extensia Mărcii. ceasurilor.marketingul umbrelă de familie (situaţie în care unei organizaţii îi este permis să creeze grupuri de produse sau servicii sub un nume comun). 2. O astfel de strategie este adoptată de organizaţii pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor unor segmente de piaţă diferite. dar unii specialişti îi atribuie un statut special. Riscul major pe care această strategie îl întâmpină este legat de segmentarea concentrării atenţiei pe mai multe sub-branduri şi diluarea calităţii 14 . Practic. ea este utilizată atunci când sunt lansate mai multe produse sau servicii din aceeaşi categorie.). Ca exemplu. accesoriilor etc. . restaurantul Petrossian din New York oferă clienţilor preparate precum: Petrossian Connosseurs Collection. dar este exact opusul strategiei Marca Umbrelă. dar sub nume şi imagini diferite. cu sisteme de valori şi stiluri de viaţă specifice. care se adresează unor categorii diferite de consumatori prin intermediul hotelurilor Sofitel (4 stele) şi Ibis (3 stele) sau cazul celor două hoteluri boutique Bulgari Resort. Această strategie cuprinde două metode: .marketingul umbrelă al corporaţiilor (situaţie în care numele produsului sau al serviciului este acelaşi cu al organizaţiei). va exista o mare uşurinţă în obţinerea recunoaşterii şi a aprecierii. Petrossian Five Star Showcase. Petrossian Caviar Solitaire etc.într-o cameră de lux. asigurarea unui spaţiu mai mare de concurenţă şi dezvoltarea unei competiţii sănătoase şi transparente între brandurile interne. două bilete premium la concertul lui Placido Domingo de la Mississippi Coast Coliseum şi un cocktail de primire contra sumei de 1050$. Există câteva avantaje demne de remarcat pentru care companiile adoptă această strategie: crearea unor mărci adiţionale care să protejeze şi să sprijine brandul principal. această strategie este destul de des întâlnită în restaurante şi hoteluri. există şi riscul ca imaginea brandului să se deterioreze dacă produsul sau serviciul lansat nu este în conformitate cu aşteptările consumatorilor. Strategia Extensia Mărcii prezintă avantajul că în cazul lansării pe piaţă a unui produs sau a unui serviciu ale unei mărci cunoscute.

Cu ani în urmă. marca pe Internet. al presei sau pe Internet. Mai mult decât atât. 4. . care se concretizează în: . strategia de marcă a celebrităţii. marca piratată. care luptă pentru protejarea mediului şi care îşi promovează ideile prin intermediul evenimentelor pe care le organizează. specialiştii considerau că organizaţiile non-profit. 15 . Există mai multe tipuri de astfel de alianţe. asigurările etc.integrarea fizică a produsului (situaţie când două produse sau servicii sunt combinate pentru a crea un singur produs sau serviciu inseparabil). există un potenţial risc al “canibalismului“. 6. Alte tipuri de strategii: strategia de marcă a organizaţiilor non-profit. Strategia de marcă a celebrităţii se bazează pe garanţia celebrităţii şi pe construirea unui brand pe baza imaginii unei celebrităţi. . sănătatea. nu aveau nevoie de promovare deoarece erau risipite resurse care ar fi putut fi utilizate în alte domenii. Tot pentru răsplătirea clienţilor fideli. Astfel. marca generică.publicitatea combinată (tehnică ce presupune crearea unui singur spot publicitar prin combinarea a două sau mai multe branduri). 5. . am putea aminti organizaţia non-profit ERC (Environmental Resource Center) din Statele Unite. compania aeriană indiană Kingfisher a dezvoltat o campanie de promovare prin intermediul programelor de loialitate King Club.). clienţii fideli pot beneficia de reduceri substanţiale la restaurantele cu care compania colaborează. Strategia de marcă a organizaţiilor non-profit se referă la faptul că imaginea creată trebuie să fie foarte sugestivă pentru a atrage atenţia.acţiunilor întreprinse. Astfel. Alpha Bank şi compania aeriană rusească Aeroflot au iniţiat împreună cu Mastercard scheme pe bază de puncte sau mile aeriene.promovarea combinată (situaţie când sunt promovate două sau mai multe produse sau servicii ale unor branduri diferite). De exemplu. Asocierea numelui unei persoane publice cu brandul ar fi putut îmbunătăţi imaginea mărcii respective sau i-ar fi întărit poziţia acesteia pe piaţă. Strategia Co-branding (sau Alianţele de Brand) are loc atunci când sunt promovate două sau mai multe branduri pentru a consolida preferinţele consumatorilor pentru o anumită marcă. voluntari sau suporteri. Astăzi însă sunt recunoscute rezultatele extraordinare pe care promovarea le poate aduce organizaţiilor non-profit prin atragerea de donatori.promovarea utilizării complementare (situaţie când este creată o legătură iluzorie între produsele sau serviciile unor branduri diferite şi care sugerează utilizarea lor în combinaţie). dacă piaţa nu este segmentată corect. care ofereau servicii intangibile (de exemplu educaţia.

(70 de programe) destinată turiştilor interesaţi de petrecerea unei vacanţe în România. 8. Strategia Marca piratată este o strategie bazată pe imitaţia brandului. am putea aminti utilizarea imaginii tenismenului de origine germană John McEnroe ca ambasador al mărcii lanţului hotelier Four Seasons sau a alpinistului de origine neo-zeelandeză Edmund Hillary ca imagine a mărcii turismului din India. care caută să copieze logouri sau imagini existente pentru a obţine avantajele recunoaşterii lor şi câştiguri nemeritate pentru o imitaţie de produs sau serviciu. prin producţia şi distribuţia la preţuri foarte scăzute şi fără a oferi garanţia calităţii. atunci asocierea lor va fi una nefericită. Riscul ca numele mărcii să fie universal acceptat apare atunci când compania nu îşi ia suficiente măsuri pentru a-şi proteja identitatea.atunci când sunt imitate doar anumite aspecte ale unei mărci existente deja pe piaţă. . pentru a facilita acceptul brandului de către consumatori . 16 . .dacă brandul şi celebritatea care îl reprezintă sunt incompatibile. 2004 şi a promovat o ofertă amplă. Aceste produse se folosesc de o strategie a costurilor reduse pentru a-şi câştiga un segment larg de clientelă. iar consumatorii pot ajunge la concluzia că marca a pierdut din popularitate 7.celebritatea selectată pentru a reprezenta brandul ar putea pierde din popularitate şi atunci putem asista la diluarea imaginii brandului. iar în acest caz îşi pierd interesul pentru brand. Ca exemple am putea enumera următorii termeni utilizaţi ca urmare a brandului generic: adidas (în loc de pantof sport).atunci când produsul sau serviciul este în totalitate fals. Riscuri: .consumatorii pot crede că celebritatea şi-a asociat numele cu marca doar în scopuri personale.strategia mărcii piratate este o acţiune ilegală. . . copiind toate caracteristicile fizice ale unui brand recunoscut. care a implicat participarea directă a gimnastei Andreea Răducan. un program original al agenţiei de turism CMB Travel. mai exact pe similarităţi legate de numele mărcii. aspirină. Campania s-a lansat la FITUR Madrid. pampers etc. .expunerea exagerată a celebrităţii poate conduce la reducerea efectului aşteptat.Un exemplu al acestei strategii de promovare a mărcii ar fi campania intitulată „Vacanţa ta cu o campioană”.celebritatea poate renunţa la reprezentarea brandului. de publicitate etc. Strategia Marca Generică se bazează pe utilizarea unor nume comune acceptate pentru descrierea unui produs sau a unui serviciu. Piratarea mărcii a devenit o problemă serioasă pe piaţa internaţională de astăzi şi se manifestă sub două forme: . Tot aici. de design.

linia de croazieră Carnival pe www. restaurante. care nu are nici o legătură cu lanţul hotelier Four Seasons.com. mai ales în condiţiile în care acesta s-a dezvoltat mult peste aşteptările analiştilor şi specialiştilor din domeniu. închiriere de maşini şi casinouri).. Un alt mare avantaj este materializat în creşterea vânzărilor.În ţara noastră. branding şi industria ospitalităţii Lumea secolului XXI este dominată de mărci. a etichetelor. contracte de catering şi prin parteneriat.clubmed. Procesul dezvoltării unor mărci internaţionale este similar cu acela al brandurilor naţionale. se pare că inevitabilul trend al globalizării va forţa companiile să-şi schimbe şi să-şi corijeze strategiile de marcă pentru a deveni tot mai moderne şi mai universale. compania Club Med pe www. mai exact în Bucureşti.tui. Unul dintre marile avantaje de care se bucură utilizarea unui nume internaţional se referă la reducerea costurilor legate de pregătirea ofertelor.carnival. Pentru a exemplifica. portofoliul grupului include de asemenea agenţii de turism. mai ales când ţara lui de origine este una respectată. Beneficiile pe care acest tip de strategie le poate oferi sunt: . . 9. touroperatorul german TUI poate fi găsit cu uşurinţă pe pagina www. Strategia Marca pe Internet se materializează în utilizarea Internetului pentru a construi un brand. un nume de brand internaţional reprezintă o forţă.com. Astfel. Relaţia globalizare – industria ospitalităţii îmbracă mai multe forme: 17 . a promovării şi a publicităţii. acest lucru contribuind la creşterea vizibilităţii. deoarece călătorii îşi vor întâlni mărcile favorite pe toate pieţele. cu singura excepţie că primul este mai complex şi necesită o durată mai îndelungată. iar pe măsură ce brandul nu va mai fi un fenomen.utilizarea Internetului este în continuă expansiune. toate marile companii din domeniul turismului îşi promovează imaginea pe Internet. Globalizare. Alegerea numelui mărcii reprezintă un proces important atunci când se urmăreşte extinderea la nivel internaţional. există hotelul Four Seasons Hotel Pension. dar care i-a preluat parţial denumirea.scăderea costurilor de promovare. putem aminti strategia Brand Leveraging adoptată de Grupul Four Seasons (care şi-a transferat imaginea corporativă pe Internet) şi strategia Multibrand adoptată de Grupul Accor (Accor oferă servicii hoteliere croite pe necesităţile clienţilor. Astăzi. În concluzie. etc. .com.numărul mărcilor online a cunoscut o curbă descendentă în mod distinct.

corespondenţă şi bunuri din statul de origine într-un alt stat. Liberalizarea transportului aerian Fiind unul dintre cele mai importante sectoare ale industriei turismului. Convenţia de la Chicago a avut scopul de a facilita operaţiile internaţionale prin stabilirea unor acorduri aeriene bilaterale la nivelul ţărilor sau chiar la nivel regional. 18 . A treia libertate se referea la dreptul unei companii aeriene să transporte pasageri. ci şi celor globale. 2. alianţele reprezintă o soluţie salvatoare. Principiile Convenţiei de la Chicago se bazau pe cele 5 libertăţi ale aerului privind relaţiile de transport aerian: 1. controlul şi verificarea periodică a marilor companii şi a alianţelor vor înlătura riscul unei competiţii neloiale.Globalizarea şi competiţia internaţională – firmele operează acum la nivel internaţional. Globalizarea şi strategia economică – pentru a ţine pasul cu fenomenul globalizării şi cu intensificarea competiţiei. A doua libertate privea dreptul unei companii aeriene ce aparţinea unui stat să aterizeze pe teritoriul altui stat pentru motive non-comerciale. şi de aici. Globalizarea şi marketingul – globalizarea permite aparent partenerilor alianţelor puternice de pe piaţă să stabilească preţurile şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor. ceea ce semnifică faptul că nu se mai supun doar politicilor naţionale. de aici rezultând intensificarea competiţiei internaţionale . 3. care le poate argumenta poziţia pe piaţa internaţională. transportul aerian a fost primul care a creat o piaţă globală deschisă şi competitivă şi care a liberalizat distribuţia şi canalele de distribuţie În anul 1944. riscul companiilor individuale de a nu supravieţui fără sprijinul unor parteneri este foarte pronunţat. deoarece cererea în condiţiile globalizării se va concentra în jurul celor care sunt calificaţi. Globalizarea şi marketingul – globalizarea permite aparent partenerilor alianţelor puternice de pe piaţă să stabilească preţurile şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor. să monopolizeze piaţa. să monopolizeze piaţa. cu toate acestea. controlul şi verificarea periodică a marilor companii şi a alianţelor vor înlătura riscul unei competiţii neloiale. de aceea. cu toate acestea. companiile din domeniul turismului trebuie să adopte noi strategii economice şi să-şi adapteze metodele şi tehnicile tradiţionale la noul mediu. atât timp cât ei vor avea dezavantajul necalificării sau vor avea abilităţi transferabile. şi de aici. Prima libertate privea dreptul unei companii aeriene ce aparţinea unui stat să survoleze teritoriul altui stat. Globalizarea şi alianţele – în condiţiile globalizării. Globalizarea şi inegalitatea socială – progresele tehnologiei vor afecta într-o mare măsură vieţile celor implicaţi în activitatea turistică.

din acest punct de vedere. iar de atunci transformările care au avut loc au mers pe trei mari direcţii: 1. corporaţiile pot fi caracterizate ca fiind: . Strategiile companiilor aeriene de a schimba radical oferta turistică prin introducerea charterelor în anii 1980. 2. Resursele umane Globalizarea trebuie să ţină cont de două mari probleme pe piaţa muncii: 1. acest lucru generând un nou segment de clienţi pentru industria aeriană Liberalizarea transporturilor aeriene în statele Uniunii Europene – a fost demarată în 1992.Etnocentrice (când organizaţia deţine controlul central. Astfel. tour-operatorii puteau vinde acum bilete la preţuri competitive pentru a acoperi cererea turistică. ghidată de condiţiile locale). corespondenţă şi bunuri dintr-un alt stat şi să le transporte în statul de origine. Companiile aeriene îşi pot stabili libere tarifele. Să evalueze balanţa între procesele managementului internaţional al resurselor umane şi practicile locale specifice. Introducerea reducerilor la companiile de linie. 3. A treia arie se referă la drepturile de cabotaj (dreptul de a opera zboruri interne în alte state ale Uniunii Europene şi de a opera zboruri care să aibă punctele de plecare în alte state ale Uniunii). acest fapt împiedicând un eventual război aerian izbucnit din cauza deregularizării în Statele Unite. A cincia libertate se referă la transportul aerian comercial între două state. aceasta este o condiţie cheie a intensificării competiţiei în transportul aerian şi a politicilor de liberalizare bazate pe multilateralitate. aeronava să fie înregistrată în ţara care i-a emis certificatul de navigare aeriană.4. Companiile aeriene pot opera în toate statele Uniunii Europene dacă îndeplinesc următoarele condiţii: cel puţin 51% din capitalul companiei să fie deţinut de cetăţeni ai Uniunii. 19 . Deregularizarea transportului aerian – a apărut pentru prima oară la sfârşitul anilor '70 în Statele Unite. 2. un capital minim de 100 000 Euro. 3.Policentrice (când fiecare subsidiară îşi dezvoltă propriile concepţii. . Deregularizarea pieţei interne în Statele Unite. altele decât statul de origine al companiei. procesul deregularizării a început în anul imediat următor şi acoperă trei mari arii: 1. direcţie ce a reprezentat catalizatorul scăderii generale a preţurilor la zborurile interne şi internaţionale. când ministerele transporturilor din 12 state apartenente regiunii au căzut de acord să renunţe la restricţiile legate de tarifele aeriene. 5. fără a lua în seamă contextul). A patra libertate se referă la dreptul unei companii aeriene a unui stat să îmbarce călători.

. s-a produs începând cu anul 1950 în trei etape: Etapele de dezvoltare a turismului la nivel global: 20 . FLUXURI TURISTICE INTERNAŢIONALE Caracteristici generale privind evoluţia fluxurilor turistice internaţionale Principalele fluxuri turistice în Europa: Dezvoltarea fluxurilor turistice la nivel global. Să evalueze balanţa între procesele managementului intern al resurselor umane al organizaţiei şi funcţiile resurselor umane ale pieţei regionale / locale bazată pe cerinţele consumatorilor. 2.Geocentrice (când există un compromis între cele două de mai sus – subsidiarele dezvoltă un concept împreună cu sediile centrale).

a determinat o creştere a veniturilor şi a duratei timpului liber a populaţiei. aproape 25% din turismul internaţional se desfăşura între ţările dezvoltate şi cele aflate în curs de dezvoltare. Dezvoltarea rapidă după cel de-al doilea Război Mondial. precum: Barbados. la care s-a alăturat mai târziu şi Japonia. Antigua. Spania. Începând cu anii 2000. din topul primelor zece destinaţii turistice. când o mare parte a populaţiei din ţările dezvoltate a început să călătorească spre ţările mai puţin dezvoltate. Italia. Etapa 3.Etapa 1: Între şi cu participarea populaţiei din ţările dezvoltate. USA. din ţările aflate în curs de dezvoltare. şi-au câştigat un loc în aşa numita „arie a călătoriilor de recreere”. sub aspect longitudinal dinspre nord spre sud. Singapore şi Hong Kong În anul 2003. cât şi în America de Nord. Ultima şi cea mai recentă dintre cele trei etape s-a produs datorită implicării active a populaţiei din clasa mijlocie. călătoriile între populaţia ţărilor dezvoltate deţineau circa 70% din totalul călătoriilor internaţionale. Noua Zeelandă. Korea de Sud. Germania şi Canada). Austria. ţări aflate în curs de dezvoltare.de turişti. în efectuarea de călătorii cu scopuri turistice. în timp ce europenii s-au îndreptat spre bazinul mediteranean şi spre cel al Oceanului Indian. Taiwan. cu aproximativ 500 mil. Acest lucru a determinat o creştere a activităţilor turistice între ţările dezvoltate din regiunile amintite. Între şi cu participarea populaţiei din ţările aflate în curs de dezoltare. Opt ţări. Australia. mai exact populaţia Americii de Nord a început să i-a cu asalt destinaţiile însorite din regiunea Caraibelor. insulele Maldive sau Seychelles. Marea Britanie. Acest „exod” al turiştilor s-a produs. doar China şi Mexic fiind ţări aflate în curs de dezvoltare. Astfel. 21 . Fiji. sunt ţări din categoria celor dezvoltate (Franţa. Cipru. Cea de-a doua etapă a avut loc în perioada anilor `60. Bahamas. atât în ţările Europei. Etapa 2: Dinspre ţările dezvoltate spre ţările mai puţin dezvoltate (sau aflate în curs de dezvoltare).

Una dintre ţările în curs de dezvoltare care a marcat această etapă a fost China. în anul 1999. a brazilienilor către Uruguay. Evoluţia sosirilor internaţionale în perioada 1950 – 2006 (mil. cu desfăşurare pe distanţe scurte. În acelaşi timp. şi include. numărul turiştilor externi crescând de la 620 000 în 1990 la 9.):    An       Sosiri        An       Sosiri          An      Sosiri        An        Sosiri   1950 25 1971 179 1983 293 1995 565 1960 69 1972 189 1984 320 1996 596 1961 75 1973 199 1985 330 1997 613 1962 81 1974 206 1986 341 1998 625 1963 90 1975 222 1987 367 1999 650 1964 105 1976 229 1988 394 2000 687 1965 113 1977 249 1989 425 2001 684 1966 120 1978 267 1990 457 2002 703 1967 130 1979 283 1991 463 2003 694 1968 131 1980 288 1992 503 2004 750 1969 144 1981 290 1993 520 2005 806 1970 166 1982 290 1994 551 2006 842 O serie de factori au contribuit la creştea numărului sosirilor internaţionale. turişti chinezi. creşterea duratei timpului liber. a malaysienilor spre Thailanda. Fluxuri intense s-au dezvoltat de-a lungul timpului în interiorul sau între ţările dezvoltate de pe continentele european.Acest schimb de turişti între astfel de ţări deţine circa 5% din turismul internaţional. iar previziunile Organizaţiei Mondiale a Turismului pentru anul 2020 sunt de circa 100 mil. de exemplu. dorinţa crescândă a populaţiei pentru călătorie etc. Clasificarea fluxurilor turistice S-a constatat că ţările dezvolate din punct de vedere economic sunt şi principalele destinaţii turistice. american şi asiatic. sau a celor in Venezuela către USA. Circulaţia turistică internaţională este dominată de fluxurile interne şi intraregionale. scăderea costurilor pachetelor turistice. mişcările turiştilor dinspre India către Kenya. 22 . Printre aceştia se află: îmbunătăţirea standardului de viaţă mai ales în ţările dezvoltate.2 mil. aceste ţări reprezintă şi principalii emiţători de turişti la nivel global. deoarece datorită disponibilităţilor financiare şi a investiţiilor puternice infrastructura necesară turismului a atins un grad de dezvoltare corespunzător.

În spaţiu În acest context distingem două categorii de fluxuri turistice care se completează reciproc: . De exemplu. turiştii asiatici care călătoresc în ţările din bazinul mediteranean.circulaţia turistică internaţională. care a cunoscut modificări structurale şi de localizare în ultimii 30-40 de ani. în timp ce Asia de Sus-Est şi Africa au procente extrem de scăzute ale cererii pentru turismul de acest fel. Franţa sau Spania în mod succesiv. Circulaţia turistică internaţională prezintă o dinamică ridicată. În continuare. Fluxurile rezultate din cererea turistică a cărei sursă se află în ţări din afara regiunii în care sunt situate ţările vizitate. turiştii elveţieni care vizitează Austria dau naştere unei cereri intra-regionale. în regiunea alpină. Europa continuă să reprezinte destinaţia favorită a populaţiei mondiale. Între aceste ţări asiatici generează fluxuri turistice intra-regionale. . Deşi mediul economic european în unele dintre principalele pieţe intra-regionale nu a 23 . De exemplu. unde vizitatează Italia. Fluxurile rezultate din cererea turistică a cărei reşedinţă se află în ţări din aceeaşi regiune cu ţările vizitate. ţările puternic industrializate reprezintă principalele bazine emiţătoare şi primitoare ale cererii turistice internaţionale. Putem surprinde două nuanţe ale fluxurilor intra-regionale: a. A. Aproximativ ¾ din totalul fluxurilor intra-regionale sunt deţinute de Europa şi America de Nord.1. Dinamica fluxurilor internaţionale: La nivel de continente. deţinând circa 55 % din totalul sosirirlor internaţionale. B. principalele fluxuri turistice internaţionale se crează între Europa şi America de Nord La nivel de continente. b.circulaţia turistică intra-regională. Circulaţia turistică intra-regională este cea care se formează în interiorul aceluiaşi continent sau în aceeaşi regiune în care se află şi destinaţiile turistice.

America de Nord şi America de Sud înregistrează peste 10 milioane de turişti europeni în fiecare an. Cipru sau Polonia. Brazilia. japonezii au o manifestat în ultimii ani o preferinţă pentru ţările estul Europei (Bulgaria. Cehia. Tunisia. Fluxurile turistice către regiunea Caraibelor au cunoscut o dezvoltare surprinzătoare în ultimii anii prin crearea unor „trenduri” la nivel internaţional. În acest fel se formează principalele fluxuri internaţionale pe continentul european. Franţa. Ţările din America de Sud au înregistrat de asemenea. Cea mai mare parte a turiştilor provin de pe continentul european. Ungaria. în prezent Asia se află pe locul doi ca şi destinaţie turistică şi ca ritm de creştere a circulaţiei turistice. din ce în ce mai căutate de turiştii din Europa sau SUA. Franţa şi Italia. De asemenea. Indonesia). Uruguay etc. Africa de Sud. Africa continuă să ocupe locul patru în ceea ce priveşte circulaţia turistică internaţională. Kenya şi Egipt. ultimele două destinaţii find căutate mai ales de turiştii nordamericani. datorită extinderii Uniunii Europene în partea centrală şi de est a continentului. englezii: Estonia. Turcia. Din afara continentului.mai contribuit la creşterea turismului ca în trecut. 24 . totuşi se observă o creştere a acestui sector cu circa 4 % anual. Suedia sau Danemarca. şi Sud-Est (Thailanda. americanii aleg destinaţii europene precum: Franţa. Spania sau ţările nordice. estonia. Fluxurile turistice importante se dezvoltă mai ales în Asia de Nord-Est (China şi Japonia). Polonia. turiştii provenind din aceste ţări realizând mai mult de jumătate din totalul înnoptărilor în structurile de cazare hoteliere de pe continent. Estonia. Chiar dacă continentul asiatic a fost supus unor crize naturale (tsunami. Slovacia. Destinaţiile favorite sunt: Argentina. precum şi America Centrală şi regiunea Caraibelor. fluxurile turistice din şi înspre această regiune au cunoscut o creştere semnificativă. Slovenia sau Slovacia). turiştii preferând destinaţii ca: Maroc. industria turismului a continuat să se dezvolte. Lituania. Destinaţiile favorite cele de pe latura de vest a Americii de Nord (mai ales SUA). Polonia. Germania. Saint Lucia sau Republica Dominicană au devenit destinaţii la modă. Germanii preferă destinaţii europene cum ar fi: Irlanda. Circulaţia turistică în Europa este dominată de cinci state emiţătoare: SUA. fluxuri importante ca urmare a ratei favorabile de schimb valutar sau a îmbunătăţirii calităţii servicilor turistice ca urmare a investiţiilor masive. în timp ce italienii preferă destinaţii precum: Turcia. Algeria. Marea Britanie. Grecia. În ultimii ani. japonezi şi europeni. francezii aleg: Croaţia. Anglia. Turcia. Croaţia. cutremure) sau de sănătate (SARS). Insulelele Britanice Virgine. astfel încât. Lituania şi Bulgaria. Astfel. Spania sau Italia. la acest succes a contribuit şi intrarea pe piaţă a companiilor de transport aerian de tip low-cost. Peru.

De-a lungul ultimilor decade. nefind supuse sezonalităţii (cu excepţia zonelor limitrofe). În timp Fluxurile turistice internaţionale prezintă o etalare inegală în timp. sau pe turismul de week-end. Studiu de caz: Caracteristici ale fluxurilor turistice în Marea Britanie Din punct de vedere turistic. turismul în Marea Britanie a cunoscut o creştere semnificativă. britanicii sunt de două ori mai interesaţi decât germanii. americanii sau japonezii de călătoriile pe distanţe lungi (mai ales către Orientul Mijlociu şi Asia de Sud).Ţările mediteraneene s-au dezvoltat foarte mult pe segmentul turismului de litoral. susţinut de prezenţa parcurilor naţionale. activităţile turistice au caracter permanent. Sezonalitate puternică înregistrează circulaţia turistică spre ţările dezoltate din punct de vedere economic. în urma Germaniei şi a Statelor Unite. relief). Aceasta este o consecinţă a dependenţei ofertei turistice de factorii naturali dintre care clima şi caracteristicile ei fiind determinante pentru definirea atractivităţii unei destinaţii turistice. atât sub aspectul călătoriilor în afara ţării cât şi din punct de vedere al cheltuielilor. cum ar fi: Austria. Turcia sau Grecia. Marea Britanie sau Australia sezonalitatea se manifestă mai puţin datorită ofertei turistice specializate mai ales pe turismul de afaceri. în timp ce partea centrală şi de sud a continentului mizează pe turismul de tip „safari”. O altă regiune cu dezvoltare turistică semnificativă o reprezintă şi Orientul Mijlociu. Cea mai mare parte a călătoriilor britanicilor în afara graniţelor ţării se desfăşoară în interiorul continentului european (80 %). Marea Britanie este cea de-a treia piaţă generatoare de turişti la nivel internaţional. o piaţă importantă pentru călătoriile pe distanţe lungi. Marea Britanie reprezintă una dintre cele mai importante ţări la nivel mondial. britanicii sunt de două ori mai interesaţi decât germanii. Portugalia. congrese şi reuniuni. În ţări precum Germania. americanii sau japonezii de călătoriile pe distanţe lungi (mai ales către Orientul Mijlociu şi Asia de Sud). rezultată ca urmare a sezonalităţii. Sezonalitatea se impune şi în cazul unor tipuri de turism care se bazează pe existenţa unor condiţii climatice favorabile (este cazul turismului de litoral şi a turismului pentru sporturi de iarnă). Marea Britanie reprezintă în acelaşi timp. În ţări cu tradiţie turistică şi cu ofertă variată. 2. Chiar dacă marea majoritate a fluxurilor turistice au loc în interiorul continentului european. Japonia. 25 . Aici se remarcă Emiratele Arabe Unite care au devenit o destinaţie importantă ca urmare a investiţiilor în infrastructura turistică. Italia. turismul din aceste ţări bazându-se în cea mai mare parte pe factorii naturali (climă. aşa cum este Franţa. Elveţia. Chiar dacă marea majoritate a fluxurilor turistice au loc în interiorul continentului european.

Indonesia sau Republica Dominicană). Africa de Sud. Se poate observa. de asemenea. Dintre acestea. Cele mai importante destinaţii şi produse Topul celor 20 de destinaţii preferate de către britanici însumează circa 85% din totalul călătoriilor pe distanţe lungi. Mexic-ul înregistrează cea mai mare rată de creştere pentru perioada analizată (48. Thailanda. procentul acestora ajungând de la 15% în 1995 la 20% în anul 2000 (procentul la nivelul întregului continent fiind de 12. Mexic. Barbados.3 milioane de călătorii pe distanţe lungi.5%).5%).3 milioane britanici). dar se observă că 14 din cele 20 de destinaţii de lungă distanţă sunt ţări aflate în curs de dezvoltare (vizitate anual de cca 4. EAU. În timp ce SUA domină clar acest top. Canada. că o serie de ţări aflate în curs de dezvoltare au cunoscut o creştere a numărului de turişti britanici în perioada 1995 – 1999 (exp. doar SUA. SUA reprezintă cea mai atractivă destinaţie pentru britanicii. Populaţia rezidentă a Marii Britanii a efectuat în anul 2000 peste 7.Anii 90 au fost caracterizaţi de o creştere vizibilă a cererii pentru turismul de lungă distanţă. Australia. Israel şi Barbados nu fac parte din categoria ţărilor aflate în curs de dezvoltare. 26 .

Printre pachetele de oferte se află şi destinaţile nord-africane (Tunisia. Thailanda. Egipt) au capacitatea de a se promova singure pe piaţa britanică. dar şi timpilor de zbor mai apropiaţi de turismul de scurtă distanţă. sunt incluse destinaţii din America Latină şi sud-estul Asiei (Thailanda). aceste destinaţii se bazează mai ales pe turismul de litoral. Indonesia şi Malaysia. Destinaţiile din nordul Africii (Maroc. Predomină produsele din categoria 3S (sea-sun-sand). Cele mai mari s-au produs în Barbados şi Jamaica (circa 2530% anual). Principalul motiv pentru care astfel de destinaţii au devenit mai accesibile îl reprezintă prezenţa în oferta marilor tour-operatori şi reducerea costurilor de zbor (cursele charter). Mexic-ul a ajuns pe locul numărul 6 în topul destinaţiilor preferate de britanici. Chiar dacă oferă şi produse de nişă. După America de Nord. practicarea scuba-diving-ului. America Centrală şi America de Sud au fost “descoperite” recent de către tour-operatorii britanici şi ca urmare au înregistrat una dintre cele mai mari rate de creştere de pe piaţa britanică a călătoriilor (37-40%). de distribuţie) şi numărul mare de turişti. că 76% din britanici au practicat cel puţin o dată turismul de litoral. 4% într-un safari sau 27% au vizitat centre culturale. În ceea ce priveşte Asia. destinaţiile preferate de către britanici sunt India. Concluzii Analizând dincolo de datele statistice. Marea majoritate a destinaţiilor turistice preferate de britanici sunt prezentate în broşurilor celor 4 tour-operatori importanţi. Mexicul. De asemenea. Chile şi Costa Rica. În anul 2001 peste 12 milioane de turişti britanici au preferat staţiunile de litoral cu plaje însorite. Acestea profită mai ales de pe urma proximităţii faţă de pieţele emiţătoare europene. Regiunea Caraibelor a înregistrat creşteri semnificative ale numărului de turişti britanici. Tendinţele în ceea ce priveşte Asia au fost: creşterea interesului britanicilor pentru formele alternative de turism (ecoturism. turism bazat pe natură). Rata de creştere anuală înregistrată de această regiune este cuprinsă între 5 – 10%.Fluxurile turistice către ţările în curs de dezvoltare prezintă următoarele caracteristici: 1. Sri Lanka. În câţiva ani. cele mai populare destinaţii pentru turismul de lungă distanţă sunt reprezentate de Asia. dezvoltarea turismului cultural-religios (în locuri ca de exemplu Angkor Wat în Cambogia). Tunisia. Maroc) care au concurat puternic cu alte destinaţii mediteraneene. 2. Destinaţiile sunt susţinute de principalii tour-operatori. de preţ. urmat la mare distanţă de Brazilia. în timp ce doar 10% au mers la schi. indicând astfel legătura dintre accesibilitate (geografică. Marea majoritate a destinaţiilor din top 20 oferă astfel de produse turistice. atât ca destinaţii de vară cât şi de iarnă. Se constată. putem identifica câteva tipare ale 27 . Caraibe şi nordul Africii.

6. ceea ce nu este deloc surprinzător. peste 40% din sosirile internaţionale de turişti înregistrându-se în aceste ţări. Acest fapt se leagă şi de percepţia faptului că vacanţele reprezintă o modalitate de evadare din mediul de viaţă de zi cu zi. care s-au dezvoltat odată cu extinderea turismului de masă. Polonia. Cea mai mare parte a fluxurilor sunt intra-regionale. Între şi cu participarea ţărilor dezvoltate. Schimbările care s-au produs în ultimii ani se datorează atât implicaţiilor politice. 1. accesibilitate sau promovare şi marketing. America de Nord şi Asia. 5. Accesul pe piaţa turistică internaţională. probleme de securitate. de mediul fizicogeografic. Fluxurile turistice către ţările dezvoltate se află într-o continuă creştere. populaţia din ţările nordice industrializate deplasându-se spre ţările dezvoltate din sud. sase din ţările aflate în primele 10 destinaţii turistice ale lumii se aflau şi în topul primelor ţări consumatoare. Inaccesibilitatea. Prin prisma caracteristicilor lor. Regiunile insulare şi statele mici sunt dependente de industria turismului. datorită volumului mare de turişti interesaţi de vizitarea primelor 10 destinaţii ale lumii. Mill şi Morison (1992) pun acest fapt pe seama distanţelor mai mici pe care turiştii trebuie să le parcurgă. În timp ce unele dintre ţările dezvoltate au devenit destinaţii de succes şi au reuşit să atragă un număr ridicat de turişti. Motivele sunt legate de caracteristicile climatice. Ungaria şi Federaţia Rusă. a determinat în timp o concentrare „fizică” a infrastructurii pentru turism în 28 .fluxurilor turistice internaţionale. de exemplu pentru nord-europeni turismul de litoral presupune alegerea unor destinaţii mediteraneene. Cea mai mare parte a turismului internaţional continuă să se desfăşoare între ţările dezvoltate. la fel cum pentru nord-americani şi canadieni. de la Maldive (83%) la Cipru (21%). insulele devin în mod inevitabil destinaţii turistice. 2. În acest context. Turiştii care preferă ca destinaţii ţările dezvoltate provin din aceeaşi categorie de ţări. Cele mai mari ţări generatoare de turişti sunt localizate în Europa. Harrison (2001) susţine faptul se constată o consistenţă în ceea ce priveşte aceste date. Se constată o puternică mişcare pe direcţia nord-sud. 3. litoralul înseamnă Caraibe şi Mexic. 4. În anul 2006. cât şi datorită intrării unor noi ţări în circuitul turistic internaţional. Printre ţările care au intrat recent în „top 15 destinaţii mondiale” se află: China. Toate cele 25 de ţări care înregistrează cea mai mare contribuţie a industriei turismului la produsul intern brut. Se înregistrează diferenţe semnificative la nivelul ţărilor dezvoltate. dar şi pe seama restricţiilor financiare şi de ordin temporal. Din punct de vedere turistic. promovării şi prezenţei în oferta marilor agenţii tour-operatoare. 7. altele nu au reuşit să intre pe piaţa turistică internaţională. rezultată mai ales din cauza unei slabe reţele de transport rutier. sunt insule. ţările de top din regiunile dezvoltate sunt extrem de accesibile turiştilor datorită infrastructurii.

Sonmez. economie. odată cu recunoaşterea aportului adus de medicina clasică. efectele indirecte provocate de aceste evenimente nu au întârziat să apară: creşterea costurilor în cadrul transportului aerian. scăderea popularităţii imaginii unor destinaţii clasice de vacanţă. În secolul al XVI-lea. social. sensibilizându-l din ce în ce mai mult. Terminologia medicală îl definea ca fiind o întrerupere a unei activităţi ce în mod normal ar fi trebuit să fie continuă. industria turismului reprezintă în multe ţări o sursă ce generează importante venituri. MANAGEMENTUL CRIZELOR ÎN TURISM Efectele pozitive ale turismului sunt variate: oamenii au posibilitatea să-şi împlinească visele şi speranţele. asupra cărora aceasta are un control redus”. au avut consecinţe economice majore chiar şi în sectoare care aparent nu aveau nici o legătură cu turismul. Backman şi Allen (1994) definesc „crizele în turism” ca „orice eveniment care ameninţă desfăşurarea normală a tuturor activităţilor turistice şi duce la deteriorarea reputaţiei şi imaginii unei destinaţii (atractivitate şi siguranţă) şi care în final afectează economia locală. prin reducerea numărului de turişti şi implicit a veniturilor”. el fiind folosit în domenii precum politică. Gee şi Gain afirmau că „termenul de criză în turism este folosit cu o intensitate mult mai mare de către destinaţiile care au suferit o scădere imediată 29 . ameninţările evenimentelor negative au marcat evoluţia turismului de-a lungul timpului. imediate şi de neprevăzut. Cu atât mai mult.anumite regiuni. inaccesibilitatea unor ţări la Sistemul Global de Distribuţie (GDS) sau la Sistemul Computerizat de Rezervări (CRS). Din punct de vedere economic. să-şi diversifice cunoştinţele prin contactul cu alte culturi şi stiluri de viaţă. termenul era folosit pentru a face diferenţa între drept şi nedrept. Faulkner şi Russell consideră că în urma unei crize „o destinaţie turistică se confruntă cu schimbări catastrofale. în timp ce semnificaţia lui teologică indica diferenţa între salvare şi condamnare. cauzată de elemente naturale sau de natură antropică. limitarea spaţiului de acţiune a organizaţiilor din domeniu etc. Incidente care au avut loc recent. termenul a intrat în vocabularul uzual. Din păcate. Termenul de „criză în turism” este utilizat din ce în ce mai mult în cazul destinaţiilor a căror economie a avut de suferit prin scăderea imediată a numărului de turişti. În accepţiunea largă. Termenul „criză” provine din grecescul „krisis” care înseamnă diferenţă sau decizie. le-a împiedicat acestora intrarea pe piaţa turistică internaţională. just şi injust. ca urmare a unei reţele de telecomunicaţii insuficient dezvoltate sau a unor strategii necompetitive. De asemenea.

de erori umane sau de factori naturali. 2004. 2005. 2005. 30 . Războaie. Atacul terorist de la 11 septembrie. economic Criza financiară din Asia. Uraganul Katrina în SUA. delincvenţă Atacurile criminale împotriva turiştilor din Florida. Antrax. după care ele se împart în: crize potenţiale. Măsurarea ei în acest caz este destul de dificil de realizat. 1993. 2000. Politic. 1999. Germania. 1997. 1994. dar nu poate fi identificată folosindu-se instrumente cantitative uzuale. Prăbuşirea legendei Concorde. Boicotul din Austria. Mediul natural Catastrofa petrolierului Erika în Franţa. Accidentul feroviar din Eschede. crizele generate de acestea au produs pierderi umane şi materiale imense şi au avut un impact psihologic devastator. Terorism. SUA. 2001. 1993-1994. Criza latentă descrie faza în care ea a izbucnit deja. Atacul terorist din Madrid. România. Seismul din Umbria. 1987 şi 2000. 1997. 1991. 1994. epidemii Maladia Creutzfeld-Jakobs în Marea Britanie. 2000. În acest caz. crize acute. Simptomele acestei faze (care nu trebuie confundate cu cauzele) sunt recunoscute de companie şi dezvăluite în propriile rapoarte. Faza unei crize acute este cea în care se observă efectele distructive. Loviturile din Fiji. Transport Dezastrul provocat de feribotul din Estonia. motiv pentru care U. crize latente. Revoltele din Los Angeles şi San Francisco. Luarea de ostatici în Filipine. politică sau medicală. Fie că vorbim de cauze de natură economică. 2000. Lovitura din Gambia. criza nu poate fi verificată. Boli. Criza potenţială caracterizează o fază în care ea există doar imaginar. 1998. 1998. 1992. iar compania se luptă să le înlăture sau să le diminueze.a numărului de turişti ca urmare a producerii unor evenimente negative” (Gee şi Gain. revolte Războiul din Croaţia şi Slovenia. 2001. Krystek a definit-o ca fiind „o situaţie cvasinormală a unei companii”. Fazele de acţiune a crizelor Este bine ştiut faptul că orice situaţie de criză parcurge un anumit traseu în evoluţia sa. Acesta este de altfel şi cel mai important criteriu de delimitare a crizelor. Gripa aviară. 1986). Erupţia vulcanului Etna.

Riscul se referă la acele evenimente negative care pot apărea oricând în cadrul unei organizaţii sau al unei destinaţii şi care. 31 . SUA 2001 . în 1962. Risc Riscul unui atentat terorist Eveniment negativ Londra 2006 – Nu are loc (gruparea teroristă este neutralizată) Ierusalim 2002 – Atentat sinucigaş comis de un extremist palestinian. ordinea cronologică a acestora este: risc → eveniment negativ → criză Existenţa riscului nu implică neapărat şi apariţia unui eveniment negativ. a proceselor şi a metodelor care contribuie la prevenirea şi la gestionarea unei situaţii de criză. mai mulţi autori au încercat catalogarea crizelor în funcţie de diverşi factori . . În consecinţă.Managementul crizelor Expresia „managementul crizelor” a fost folosită oficial pentru prima oară de preşedintele american J.în funcţie de cauzele ce le originează. . Brecher – clasifica crizele în funcţie de gravitate.Atentatul de la World Trade Center Criză Criza este declanşată. deoarece permite cea mai buna analiza a situaţiilor în speţă. Shivastava şi Mitroff . Criza declanşată este de mari proporţii.în 1993.în 1978.în 1987. ele fiind “neaşteptate. indiferent de natura lor crizele au câteva atribute comune. dar este de mici proporţii. Tipologia crizelor în turism Herman (1972) considera că fiecare criză este unică însă. aşa cum un astfel de eveniment nu condiţionează apariţia unei crize.F. Nu se declanşează. Cea mai corectă metodă de catalogare a crizelor este cea realizată în funcţie de domeniul în care acţionează. Booth – în funcţie de durată etc. şi se referea la eforturile americanilor de a gestiona o situaţie serioasă. presante şi periculoase”. trebuie subliniată diferenţa dintre managementul crizelor şi managementul riscului. la rândul lor. Definitie: Managementul crizelor reprezintă totalitatea strategiilor. pot declanşa sau nu crize. excepţională În acest context. De-a lungul timpului. Kennedy în timpul crizei din Cuba.

Recesiunea economică. evenimentele negative atribuite oamenilor. Evenimente politice – alegeri. deteriorarea relaţiilor internaţionale. Dezastrele produse de unele crize recente au inclus pierderea a sute. unde chiar s-au înregistrat creşteri ale sosirilor de turişti în următoarele 12 luni. război. conduc la o mai mare pierdere a încrederii turiştilor. uragane. Diferenţa dintre crizele naturale şi cele antropice este semnificativă în turism. avalanşe. se constată că astfel de crize pot apărea ca urmare a unor evoluţii neaşteptate în sfera economică. 32 . Crizele naturale cauzate de catrastofe precum cicloni tropicali.Uneori. Acest lucru a putut fi observat în cazul unor destinaţii turistice precum Los Angeles sau San Francisco în anul 1992. diferă în mod considerabil de cele antropice. chiar mii de vieţi omeneşti precum şi distrugerea mediului natural. Domeniu Economie Politică Socio-cultural Mediu înconjurător Tehnologie Comerţ Criză de natură externă Recesiune Fluctuaţii monetare Taxe Politica guvernamentală Relaţiile interne Instabilitate Terorism Frământări Criminalitate Fenomene naturale Dezastre naturale Poluare Colapsul sistemelor informatice Colapsul sistemelor mecanizate Erori de design Incendii Legislaţie Intervenţii guvernamentale Criză de natură internă Creşterea costurilor Neprofitabilitate Greve de personal Conflicte culturale Supradezvoltare Degradarea mediului Accidente de transport Competiţie Conflicte de muncă Decizii de management Erori umane Crizele de natură antropică din prezent rivalizează cu cele naturale ca amplitudine şi efecte. efectele în acest caz fiind mult mai mari decât în cazul celor evenimentelor naturale. cutremure. impunerea unor sancţiuni sau terorismul – au rezultate asemănătoare. socio-culturală sau în mediul înconjurător. în unele cazuri definitiv. inundaţii. De regulă. instabilitatea cursurilor valutare. aceste evoluţii afectând cererea şi oferta turistică atât în ţara în care se desfăşoară cât şi în ţările generatoare de turişti. Problemele rasiale din Los Angeles au avut un efect pe termen lung materializat în pierderi economice mai ridicate decât în cazul cutremurului din San Francisco. politică. retragerea fondurilor de investiţii pot favoriza sau chiar genera o criză in turism.

se arată că instabilitatea implică o schimbare constantă şi imprevizibilă în ordinea politică. precum şi natura şi viteza de dezvoltare a industriei turismului. fiind reflectate în preţurile pe care operatorii sunt obligaţi să le schimbe. Oscilaţiile puternice sunt simţite de turişti. războaiele civile. Imaginea creată de media. fiind depăşite doar de costurile cu forţa de muncă.Crizele de natură economică Caracteristicile economice regionale. mai ales în ţarile în care este un fenomen puternic înradăcinat. iar liderii rămân la putere mai mulţi ani la rândul. Costurile necesare efectuării unei călătorii precum şi poziţia financiară a turiştilor au un rol hotărâtor în practicarea diferitelor tipuri de turism. prezent în toate domeniile. având astfel consecinţe negative asupra cererii. dar şi părerile populare despre instabilitate sunt elementele care influenţează. În contrast. în care violenţa şi criminalitatea sunt scazute.20% din totalul cheltuielilor. unde percepţia generală este accea că există puţine ameninţări la siguranţa personală. în cele mai multe cazuri deciziile turiştilor. 1998). 33 . mai ales dacă au loc neaşteptat. mai ales în condiţii de instabilitatea politică. În anumite sectoare ale industriei turismului competiţia ridicată este reflectată prin intermediul preţurilor. naţionale şi internaţionale au o influenţă majoră asupra cererii şi ofertei de servicii în turism (Bull. Trebuie însă. sumele pe care aceştia le cheltuie. operatorilor în turism. Companiile de transport şi în special liniile aeriene sunt cel mai puternic lovite de creşterea preţului petrolului. Circumstanţele economice din ţările din care provin turiştii şi cele din ţările de destinaţie influenţează fluxul de vizitatori. în interiorul ţi în afara graniţelor ţării. revoltele populare. Wilson definea un regim stabil ca fiind unul durabil. prin filozofiile şi practicile lor. În aceste condiţii. terorismul. grevele. printre care am putea adauga şi corupţia. deoarece creşterile lor pot determina crize. frământarile politice şi populare. Toate aceste categorii implicate în procesul turistic preferă locaţiile relativ liniştite. dar şi ale investitorilor. Crizele de natură politică Regimurile politice. Aceste efecte sunt demonstrate de creşterea preţului la petrol. În 1996. pot avea repercursiuni asupra industriei turismului. Cursul valutar şi fluctuaţiile acestuia reprezintă un alt element determinant în tendinţele turiştilor şi ale investitorilor. atât în ţările generatoare cât şi în ţările receptoare. Hall şi O’Sullivan (1996) au constat existenţa a şase tipuri de instabilităţii politice: războaiele internaţionale. este esenţială minimizarea costurilor. fiind ştiut faptul că toţi aceştia prezintă o mare aversiune faţă de risc. care are puterea de a încetini dezvoltarea economică la nivel global. să precizăm că există o mare varietate de manifestări care provoacă crize în turism. în cazul companiilor aeriene costurile combustibililor reprezintă între 10% .

impunerea legilor marţiale.cenzurarea mass-mediei. . .război civil.sabotaj terorist asupra punctelor de interes economic. . zone turistice de interes major. . mijl. . . .asasinate politice. .schimbarea guvernului.arestări de persoane importante în stat.restrictionarea drepturilor politice. Pentru turişti toate aceste manifestări reprezintă adevărate ameninţări care vor duce în final la alegerea altor destinaţii turistice.război în ţari învecinate.schimbarea partidului de guvernământ.pericolul intrării în război cu alte ţari. .atacuri armate. . şi de aceea aceştia evită să investească in ţări în care ştiu că nu se pot baza in totalitate pe legislaţia în vigoare. . . .război. .atentate cu bombă. . . .instabilitate politică în ţările învecinate. .arestări in masă.demonstratii de stradă. . cum ar fi – hoteluri.războiul de guerillă.greve. . . .atacuri teroriste asupra zonelor de interes turistic.răpiri.execuţii politice ilegale.deturnări de avioane. 34 .atacuri teroriste având ca victime turişti. . . Manifestările instabilităţii politice sunt următoarele : .revolte populare.de transport.aceasta prezintă un mare risc pentru investitori.

Ca urmare a acestei crize. o serie de staţiuni turistice fiind ocupate de aceştia. ele au dus la formarea Grupului de Acţiune pentru Turism (GAT). A fost iniţiat GAT 2000 care să lucreze în vederea refacerii imaginii destinaţiei. în final înregistrându-se 10 morţi. turismul a avut o scădere cu 30 % în anul 2000 faţă de anul anterior. Aceştia reprezintă un eşalon interesant de studiat din punct de vedere al motivaţiei de alegere a destinaţiei. Au fost desfăşurate campanii de marketing şi au fost publicate o serie de mesaje de tipul “Fiji nu este periculos!”. iar prin intermediul internetului populaţia întregii lumi a fost pusă la curent cu noutăţile. acestea avân un efect puternic asupra turismului din această regiune. mai ales pe piaţa australiană şi neo-zeelandeză (piaţa principală pentru Fiji). Lovitura de stat din 2000 a avut o amploare mai mare. există şi turişti care găsesc interesant şi stimulator un concediu întro zonă de risc. Mass media a jucat un rol important. Activitatea acestui grup s-a concentrat pe promovarea şi marketingul destinaţiilor turistice. care a funcţionat pentru 3 luni. Primul Ministru şi o serie de oficiali fiind ţinuţi ostatici pentru 56 de zile. iar imaginea Fiji-ului drept insulă tropicală-paradis a avut de suferit. 35 .Cu toate acestea. a fost scena a două lovituri de stat în 1987 şi una în anul 2000. Deşi incidentele din 1987 au fost lipsite de violenţă şi de scurtă durată. Drepturile asupra pământurilor au reprezentat una din principalele cerinţe ale protestatarilor. Studiu de caz: Turismul şi loviturile de stat din FIJI Insula Fiji. situată în Pacificul de Sud. dar trebuie reţinut faptul că numărul prea mic al acestora nu influenţează statisticile turistice.

teroriştii speculând atât interesul autorităţilor locale cât şi a celor din ţara de origine. a fost aruncat peste bord. bombardări sau împuşcături. cluburile sau restaurantele. Militanţii islamici au ucis 16 turişti greci în faţa unui hotel egiptean în 1996. şi care se răspândeşte în toată lumea. Exemplu: Turismul în Irlanda de Nord 36 . atentatele fiind revendicate de gruparea Al-Quaeda. precum şi tulburări economice şi sociale grave. 2004). indiferent dacă acestea sunt îndreptate spre turişti sau înspre întreaga comunitate. Hotelurile sunt printre ţintele cel mai facil de atacat. Astfel. Atacurile teroriste nu vizează doar moartea cât mai multor persoane şi distrugerile în masă ci şi răpirile şi luarea de ostatici. Există deja o istorie a atacurilor asupra aeroporturilor sau a curselor aeriene – un bun exemplu fiind atacul cu bombă asupra unui zbor al companiei Pan-Am în Scoţia în 1988. Nu doar turiştii care utilizează transporturile aeriene sunt victimele atacurilor teroriste. Există situaţii în care turismul este în mod deliberat ţinta atacurilor teroriste. Terorismul reprezintă o serioasă ameninţare la adresa legii şi ordinii şi cauzează instabilitate şi insecuritate politică. Au fost luaţi ostatici toţi pasagerii iar 5 dintre ei şi-ai pierdut viaţa. vasul de croazieră Achille Lauro a fost preluat de Frontul de Eliberare a Palestinei în 1985. ci şi cei care călătoresc pe apă şi pe uscat. precum şi 11 persoane aflate pe sol.Terorismul şi turismul Terorismul .o „acţiune premeditată. care a avut un bilanţ cutremurător: 249 de persoane aflate la bordul aeronavei au fost ucise. Căile ferate au fost ţinta atacurilor teroriste şi în Londra şi Madrid în 2005 cu mari pierderi umane. iar unul dintre acesta ţine de publicitatea care însoteşte un eveniment negativ. Acţiunile teroriste îndreptate asupra turiştilor includ misiuni de sinucidere. SUA. în cursul acestui atentat un pasager în vârstă de origine americană şi aflat întrun scaun cu rotile. Turismul nu se detaşează de aceste efecte negative. toate acestea putând avea loc într-o varietate de medii. deturnări de avioane. deseori cu motivaţii politice manifestată asupra unor ţinte noncombatante de către grupări clandestine sau subnaţionaliste” (Departamentul de Stat. atracţiile turistice de interes major regional sau naţional. Se consideră a fi extrem de vulnerabile şi locaţiile populare. În acest caz turiştii străini sunt principalele ţinte. fiind în special sensibil la incidentele teroriste. grupare dedicată fondării unei republici independente a foştilor colonişti olandezi din Indonezia. O serie de trenuri au fost deturnate în Olanda în 1976 şi 1977 de către gruparea Republik Maluku Seletan. dar mai ales în ţările de origine a turiştilor.

2001 Utilizând doar cuţitele. Zborurile interne şi internaţionale au fost anulate iar aeroporturile închise. Armata Republicană Irlandeză (IRA) împreună cu facţiunile acesteia. ceea ce a afectat milioane de pasageri. şi se îndreaptă spre Washington DC.45. în mod deliberat l-au îndreptat către turnul de nord al WTC din New York în data de 9 septembrie 2001.în 2002 şi 1. O altă grupare teroristă atacă Zborul 93 al American Airlines cu 45 de pasageri. Aceste incidente au avut ca efect imediat reţinerea la sol a tuturor avioanelor pe teritoriul Americii de Nord şi închiderea spaţiului aerian pentru două zile.7 mil. publicitatea negativă a avut un efect puternic asupra potenţialilor turişti. Pasagerii reacţionează.95 mil. Toate atacurile au fost revendicate de grupararea teroristă Al-Qaeda. din nefericire. Efectele pe termen lung s-au resimţit mai ales în turismul intern şi internaţional al SUA. un al doilea avion (United Airlines. ora 8. a atins un record în anul 1968.1 milioane. O serie de atacuri cu bombe au afectat turismului atât din Irlanda de Nord cât şi din Marea Britanie. de 1. Acţiunile de marketing ale organismelor responsabile au contribuit la creşterea numărului de turişti către sfârşitul secolului XX. în 2003. Zborul 175) cu 65 de pasageri a fost deturnat şi izbit de turnul de sud al WTC. călătorii iniţiatice etc. Aspiraţiilor acesteia se opune populaţia protestantă care doreşte să îşi păstreze independenţa. IRA are o istorie îndelungată. cu acţiuni intensificate după anii 70. La ora 9. militează pentru reunirea cu sudul romano-catolic şi este cea mai activă.Numărul turiştilor în Irlanda de Nord (fostă componentă a Marii Britanii.000 de morţi. şi sprijină în acest sens o serie de grupări paramilitare. atingându-se totuşi 1. Numărul acestora a scăzut la 435 000 în 1972 şi a rămas sub 1 milion până în 1989. Cea mai mare parte a turiştilor au avut ca motivaţie vizitarea rudelor sau a prietenilor.05. şi. Dacă în anul 2000 sosirile internaţionale din America de 37 . Zborul 77 American Airlines. iar dezastrul s-a soldat cu circa 3. Ritmul de creştere a numărului turiştilor a fost foarte scăzut. cu 64 pasageri la bord este deturnat şi izbit de faţada de vest a clădirii Pentagonului. Deşi în cea mai mare parte victimele au fost rezidenţii. care s-a despărţit de partea de sud după un război civil şi intervenţia forţelor britanice în 1920). Evoluţia haotică a numărurlui sosirilor s-a datorat situaţiei politice şi activităţilor diferitelor grupuri teroriste. Exemplu: Atacurile teroriste de la 11 septembrie. Ambele turnuri au cedat la scurt timp. Consiliul pentru Turism a încercat să promoveze cât mai bine această destinaţie. cinci terorişti au atacat Zborul 11 al companiei American Airlines cu 92 de pasageri la bord. avionul se prăbuşeşte în Pennsylvania. însă. mai ales prin activităţi cum ar fi: croaziere pe râuri. rezultatul fiind de 125 de morţi.

Scăderea numărului de sosiri internaţionale de turişti a fost resimţită şi la nivel global (de la 686 milioane în anul 2000 la 684 milioane în 2001).000 de persoane. însă destul de scăzute. Transportul. Toate segmentele acestei industrii au fost afectate. Air Canada (Canada) a disponibilizat 20. Primele semne de revenire a turismului au fost observate la începutul lui 2003. Au fost înregistrate chiar cazuri de faliment..2. Exemplu: Atacurile cu bombă din Bali Atacurile cu bombă au avut loc în octombrie 2002 asupra a două cluburi de noapte din Kuta. august 2003. o staţiune populară mai ales în rândul turiştilor tineri. Efectele s-au simţit imediat prin anularea călătoriilor de plăcere şi de afaceri în toate destinaţiile turistice din Indonesia. dar şi reduceri drastice de personal în cazul celor mari. afacerile comerciale. cazarea (gradul de ocupare a ajuns la doar 10 %. au publicat atenţionări cu privire la riscul călătoriilor în Indonesia. restaurantele etc. datorită faptului că patronatul lor particular a fost dispus să cheltuie sume considerabile în reabilitarea imaginii turistice a Statelor Unite. 38 . Organizaţiile Visit USA au jucat un rol extrem de important în această misiune. cazarea. Austrair (Australia) – 1200 persoane rămase fără loc de muncă. Victimele au fost în principal australieni. agrementul şi alte servicii conexe turismului au înregistrat pierderi semnificative ca urmare a acestor incidente. mai ales în cazul companiilor aeriene de mici dimensiuni. iar în anul 2002 s-a ajuns la doar 116. Criza a fost simţită deopotrivă de către Bali şi Indonesia. Iată numai câteva dintre companiile aeriene şi numărul de anjazaţi pe care au fost obligaţi să-i disponibilizeze : British Airways (Marea Britanie) a redus numărul de angajaţi cu 7000.2 mil. pe cele mai importante pieţe de pe care provin majoritatea turistilor acesteia. inclusiv cele ale principalelor pieţe. Agenţii de turism şi touroperatorii au încetat să mai comercializeze Bali şi au efectuat demersurile necesare repatrierii turiştilor.6 milioane. acestea fiind afectate în proporţii diferite Mai multe guverne. Air Italia (Italia) a renunţat de 2500 de angajaţi. pentru a-şi putea vinde astefel produsul pe pieţele cărora se adresau. În aceste atacuri şi-au pierdut viaţa 191 de persoane iar peste 300 au fost rănite ca urmare a exploziei şi a incendiului care a urmat. americani şi europeni. inclusiv transporturile aeriene. recomandând conaţionalilor să se întoarcă acasă cât mai repede.Nord erau de 128. în anul 2001 s-au înregistrat doar 122. turismul fiind afectat şi de atacurile teroriste asupra hotelului Marriott din Jakarta (Indonesia). comparativ cu 75% înainte de atacuri). Perimetrul afectat de explozii a cuprins 450 de clădiri. dar şi balinezi. Criza din 2001 a determinat reorganizarea imaginii Statelor Unite în exterior. ca destinaţie turistică.

Purtarea unor haine indecente. când. iar răspunsul la turismul internaţional depinde şi de gradul de progresism. PAS a câştigat controlul politic al regiunii nordice a Malaeziei. cu alte cuvinte. Exemplul: Islamul şi turismul în Malaezia În Malaezia 60 % din populaţie este de confesiune musulmană. provincia Terengganu. acest partid şi-a propus să implementeze total legea islamului. sau pot fi de scurtă durată dacă evenimentul care le-a generat este izolat şi puţin probabil de a se repeta. au luat măsuri ca femeile şi bărbaţii să aştepte în magazine la cozi diferite. tolerantă la mai multe forme de credinţă. Această imagine a Malaeziei a fost greu pusă la încercare de către Partidul Islam SeMalaysia (PAS). Câteva dintre aceste măsuri au fost: închiderea cluburilor de tip karaoke. Acestea pot determina apariţia unor tensiuni între turişti şi populaţia gazdă. consumul de alcool. 39 . mâncarea unor produse considerate interzise sau afişarea unor manifestări afective faţă de sexul opus în public sunt considerate încălcări grave ale codului de comportament şi pot aduce ofense localnicilor. acestă ţară sa autodefinit ca fiind o naţiune modernă. În ţările islamice. Situaţiile de acest fel pot fi tratate în mod diferit în ţările musulmane. Maroc sau Turcia par a fi dispuse acomodării cu turiştii internaţionali şi acceptării comportamentului acestora în schimbul recompenselor financiare pe care le aduc cu ei. generând în final situaţii de criză. Lipsa de sensibilitatea din partea turiştilor poate submina sacralitatea unor locuri sfinte. O astfel de cauză poate fi religia. precum şi o serie de alte multe măsuri care afectau în principal localnicii. turiştii de alt rit religios pot deranja localnicii prin ignoranţa cu care tratează în mod deliberat regulile impuse şi codul de comportament. multiculturală şi progresistă. islamismul fiind deci o coordonată definitorie a societăţii malaeziene. Destinaţii populare din Egipt. şi a introdus măsuri drastice care să asigure conformitatea cu cerinţele rigide ale islamismului. Totuşi. au restricţionat vânzarea de alcool şi emiterea liceenţelor de funcţionare pentru locurile publice destinate distracţiei.Conflictele socio-culturale şi turismul Dezvoltarea turismului şi turiştii au abilitatea de a influenţa producerea unor schimbări în cultura şi aspectele sociale ale ţării de destinaţie. la sfârşitul anilor ’90 acesta a început să facă demersuri presante înspre instaurarea unei forme de islamism mai conservator. Gambia. mai ales atunci când aceasta este exploatată în scopuri turistice. Indiferent la ce scală se produc crizele trebuie găsite şi înlăturate cauzele de la care pornesc atitudinile negative ale localnicilor care ameninţă siguranţă turiştilor şi strică imaginea destinaţiilor . Aceste crize pot fi serioase şi îndelungate dacă instabiliatea este înradacinată şi îndelungată.

creşterea numărului patrulelor de control etc. începând cu anii ’80.În ceea ce priveşte turismul. atât pe plan local cât şi din afara ţării. Exemplul : Crimele în rîndul turiştilor din Florida La începutul anilor ’90 s-a constat o scădere cu 50 % a numărului de turişti britanici şi germani în Florida. Aceste măsuri au fost sever criticate de managementul hotelier şi de cei implicaţi în industria turistică. Tot în categoria cauzelor de natură socio-culturală se înscriu şi crimele. Există destinaţii a căror imagine turistică a avut foarte mult de suferit ca urmare a numărului ridicat de crime în rândul turiştilor. ca urmare a acestor măsuri prohibitive. Crize cu impact asupra mediului înconjurător 40 . ceea ce a determinat guvernele principalelor ţări generatoare să de-a publicităţii o serie de avertismente. eliminarea însemnelor de pe maşinile de închiriat. s-a constatat faptul că turiştii sunt mai puţin vigilenţi chiar şi atunci când se află în locuri aglomerate şi mai puţin sau deloc familiare. dar şi datorită bunurilor personale cu valoare pe care aceştia le au asupra lor. prin prisma sumelor de bani pe care le au în posesie. Ca răspuns. Astfel de măsuri au inclus: semnalizarea mai bună pe autostrăzi. pentru a-şi proteja cetăţenii. şi intuind o scădere a numărului de sosiri. datorită faptului că nu erau familiarizaţi cu reţeaua rutieră americană se rătăceau foarte uşor. Organismele oficiale (precum The Greater Miami Convention sau Visitors Bureau). În acest caz s-a aflat şi Jamaica. şi că turiştii încă sunt aşteptaţi şi vor fi primiţi cu căldură. s-a interzis folosirea pieselor de îmbracăminte precum costumul de baie din 2 piese. ca urmare a faptului că nouă turişti străini au fost ucişi pe parcursul unui singur an. precum şi separarea personalului hotelier în funcţie de sex. şi s-a menţionat inclusiv separarea piscinelor la hoteluri în secţiuni pentru femei şi secţiuni pentru bărbaţi. guvernul a afirmat că acţiunile sale au fost greşit interpretate şi prezentate. Criza s-a instalat în anul 1991 când un cuplu de britanici au fost împuşcaţi. când principalele staţiuni turistice au fost asaltate de un val de crime. Cea mai mare parte a victimelor a fost dintre aceia care închiriaseră autoturisme şi care. măsurile respective fiind numai la nivel de discuţie. fiind astfel ţinte uşor de reperat. forumurile superioare internaţionale manifestând îngrijorare referitor la modul cum va fi percepută Malaezia ca destinaţie turistică. Turiştii reprezintă ţinte pentru unii criminali. au considerat de cuviinţă să întreprindă o serie de măsuri pentru a împiedica producerea unor astfel de evenimente negative. s-a interzis folosirea de imagini în care apar femei în materialele publicitare. De asemenea.

cu valuri care au izbit plajele a 12 ţări de pe 2 continente. Când aceste resurse importante încep să se deterioreze. iar caracteristicile naturale ale acestuia exercită o mare atracţie asupra vizitatorilor. Totuşi tunami-ul din Oceanul Indian produs în decembrie 2004 ca urmare a unui cutremur localizat aproape de Insula Sumatra a fost unul excepţional. în septembrie 1995. Filipine şi Japonia. Turismul însăşi. Deteriorarea mediului poate fi una bruscă. punând uneori în pericol sănătatea sau securitatea indivizilor. Locaţiile situate pe malul oceanelor. 70 de turişti pierzându-şi viaţa etc. 41 . a provocat valuri ucigătoare în Hawaii. Clima tropicală atrage turiştii cu temperaturile sale ridicate şi vegetaţia luxuriantă. Guadalupe şi St. pot chiar fi evitate. Unele crize pot fi anticipate şi se pot lua măsuri împortiva lor. se măreşte şi gradul de expunere a industriei turismului la forţele distructive ale naturii. staţiunile turistice din Caraibe (Antigua. însă pe pantele munţilor sunt des întâlnite avalanşele sau viscolele. în august 1995 un camping din nordul Spaniei a fost distrus de un torent de munte. turiştii încep să le caute în alte părţi şi să aleagă destinaţii pe care le percep ca fiind mai atragătoare sau mai puţin lipsite de riscuri. Tomas) au fost măturate cu vânturi de peste 225 de km/h de către uraganele Luis şi Marlyn. lângă rîuri sau în regiunile de munte au un risc mai ridicat în ceea ce priveşte producerea unor dezastre naturale. Exemple de la mijlocul anilor ’90: 5000 de motociclişti prinşi de o avalanşă din Hymalaya pe autostrada Jammu-Strinagar din India.5 grade pe scara Richter şi s-a produs pe coasta statului Chile în 1960. în timp ce altele. cuprinzând părţi mai izolate sau mai îndepărtate ale lumii. cum este cazul poluării. mai ales cele legate de managementul prost al industriei turismului. în anul 1995. Turiştii şi călătorii pot fi prinşi în mijlocul unor astfel de dezastre care îmbracă numeroase forme. şi să respingă turiştii. Staţiunile de iarnă depind de zăpadă. Cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată a avut 9. Dominica. poate să cauzeze degradarea mediului înconjurător şi să provoace crize.Un mediu de calitate este cheia practicării cu succes a turismului. Anual aproximativ 50 de furtuni tropicale se transformă în uragane. Caracteristicile geografice variate ale unor destinaţii pot să atragă dar. cum se întâmplă în cazul dezastrelor naturale. dar este adesea asociată cu instabilitatea care poate conduce la furtuni violente şi extrem de periculoase. cele mai multe afectând regiunea Caraibelor. prin dezvoltarea sa. Atât cutremurele cât erupţiile vulcanice pot provoca valuri imense de apă care pot avea peste 100 de km în lungime şi care înaintează cu peste 800 de km/oră (tsunami). Pe măsură ce numărul de turişti creşte. Aceste valuri se înalţă până la 30 de m când ajung în apele mai mici din zona costieră a oceanelor şi izbesc cu forţe inimaginabile. sau poate să se producă gradual.

Exemplul: Thailanda şi valurile tsunami din decembrie 2004 Insula Phuket şi sudul insulei Thai. au fost elaborate o serie de materiale publicitare. Rusia. Australia. 8 457 au fost răniţi şi 2 906 au fost daţi dispăruţi. dar şi a celor din regiunile afectate de tsunami.andamansunshine. Kantahi Suphamongkol. Singapore. În ianuarie 2005 traficul internaţional pe aeroportul din Phuket a scăzut cu 88%. Franţa. broşuri. Un număr de 3 396 de reprezentanţi din mass media şi din domeniul vânzărilor au fost invitaţi să participe la o vizită în regiunile afectate. iar efectele sau resimţit imediat. autorităţile naţionale thailandeze în colaborare cu sectorul privat şi organismele nonguvernamentale au depus eforturi extraordinare şi au elaborat o strategie de marketing fără precedent pentru atragerea turiştilor. De asemenea. au fost cele mai afectate de valurile tsunami.Alte fenomene climaterice cu potenţial periculos asupra turiştilor şi turismului sunt furtunile şi ploile excesive care produc inundaţii în zonele joase. de obicei pe cursurile inferioare ale râurilor. 42 . în format DVD şi VCD. afectând vegetaţia şi punând probleme asigurării rezervelor de apă necesare. în scopul unei mai bune înţelegeri a planurilor de refacere şi a cunoaşterii realităţii din teritoriu. iar mai mult de 4 800 de case au fost parţial sau total distruse. În contrast. Prima acţiune a fost cea de creare a unui Centru de Comunicaţie pentru Crize (CMC). Aproape 500 de sate de pescari au fost afectate şi circa 6 400 de vase de pescuit. În perioada 25 – 27 februarie 2005 a fost organizat Târgul Naţional de Turism. Japonia. în atragerea turiştilor. tsunami a provocat cea mai mare criză din istoria acestei ţări. Participanţii proveneau din cele mai importante ţări furnizoare de turişti pentru Thailanda: China.com) în vederea promovării destinaţiilor din regiunile neafectate. din toate punctele de vedere. Conform Ministrului de Externe al Thailandei. SUA şi Italia. Turismul intern a reprezentat piaţa cea mai uşor de recucerit şi a fost considerată prima prioritate. Olanda. absenţa ploilor poate provoca secetă care subminează atractivitatea unei locaţii. mizând pe sloganul „Andaman zâmbeşte din nou”. TAT a lansat campania „Refacerea Andaman-ului”. iar cel intern cu 44%. considerate în trecut perlele turismului thailandez.org) a populaţiei. Hong Kong. În scopul refacerii destinaţiei turistice şi a atragerii de turişti. valorile menţionate erau de 65% şi respectiv 14%. Scandinavia. Pagubele umane şi materiale au fost dintre cele mai mari înregistrate vreodată în lume: 5 395 de oameni şi-au pierdut viaţa. Pentru primele cinci luni ale aceluiaşi an. pliante care au fost distribuite la nivel global agenţiilor de turism şi turiştilor. fiind oferite o serie de pachete de servicii turistice la preţuri reduse. Peste 58 000 de localnici şi 12 000 de proprietăţi au fost afectate.tatnews. în scopul diseminării cât mai precise a informaţiilor către media şi crearea un site de informare (www. Un nou site a fost creat (www. Taiwan. în partea de sud a ţării.

pe atât de infecţioase. Crizele provocate de problemele de sănătate Sănătatea şi turismul se află într-o strânsă legătură din mai multe puncte de vedere. Până la mijlocul anului 2003. Totuşi. iar în primele luni s-a ştiut foarte puţin despre caracteristicile sale. în special bolile infecţioase care afectează atât oamenii. Toate acţiunile care au fost inteprinse în vederea refacerii destinaţiei turistice Thailanda au avut se pare succes. au fost înregistrate aproximativ 8. şi faptul că. Locaţii precum Toronto în Canada. astfel încât efectele să fie reduse cât de mult posibil. inclusiv de tipul tsunami-ului. încă nu a fost realizat un vaccin sau modalitatea de tratament a acestuia. Cu toate că ulterior s-au aflat suficiente informaţii despre SARS. Taiwan sau Vietnam au înregistrat un număr record de persoane infectate cu SARS. creşterea popularităţii călătoriilor în afara ţării este soldată cu creşterea numărului de îmbolnăviri. Aceste situaţii includ riscurile din timpul călătoriilor dar şi riscurile ce apar odată ajuns la destinaţie. astfel încât previziunile pentru anul 2005 erau în cazul sosirilor interanţionale de 13 milioane. vând sediul la Bangkok. în sudul Chinei este descoperit un nou tip de virus. şi a celor interne de peste 70 milioane. printre care putem include şi beneficiile fizice şi psihice ale călătoriilor. Să nu uităm nici faptul că începuturile turismului se datorează călătoriilor în scopuri curative ale romanilor. cât şi animalele. turiştii infectaţi au transmis virusul mai departe. când situaţia de criză a fost depăşită. putând provoca crize. căutarea stării de bine şi îmbunătăţirea sănătăţii. În cazul celor dintâi putem aminti bolile cu transmitere sexuală sau călătoriile în care turiştii caută aventura în locaţii tropicale care permit contractarea unor boli pe cât de periculoase. în ţările de origine.În perioada imediat următoare Guvernul Thailandez a depus eforturi în vederea creării unui sistem de avertizare în cazul producerii unor catastrofe naturale. care a fost denumit Sindromul Acut Sever Respirator (SARS). Hong Kong. Exemplul: Epidemia SARS. Trebuie să facem o distincţie clară între riscurile sănătăţii voluntare şi cele involuntare. există pericole pentru sănătatea turiştilor iar acestea nu sunt deloc de neglijat.096 cazuri de infecţie şi 774 morţi. Autorităţile chineze au fost luate prin surprindere şi nu au anunţat iniţial prezenţa acestui virus. marea majoritate a 43 . În data de 30 mai 2005 a fost inaugurat Centrul Naţional de Prevenire a Dezastrelor. în special celor de natură tropicală. Singapore. Studiile arată că sănătatea a circa 50% dintre turiştii care călătoresc internaţional este afectată într-un fel sau altul. 2003 În anul 2002. fiind transmis pe calea aerului sau prin contact direct. Acesta se manifesta sub forma unei pneumonii. Din aceste motive.

de la pierderi de vieţi omeneşti până la tulburări minore de genul celor provocate de întreruperea sursei de energie. numărul turiştilor care foloseau tunelul scăzând în perioada imediat următoare. 44 . constatându-se o scădere cu până 70 % a sosirilor internaţionale de turişti în ţările în care virusul a fost înregistrat. s-a constat că incendiul a pornit de la unul dintre camioanele transportate. Aici funcţionează două tuneluri feroviare principale. 1996.. statul şi furnizorii. precum şi un tunel central. deoarece aceasta a îmbunătăţit experienţele turiştilor în transport. Exemplul: Incendiul din Eurotunnel Eurotunnel reprezintă compania care se ocupă cu supravegherea desfăşurării în bune condiţii a traficului feroviar din tunelul subacvatic care străbate Canalul Mânecii. Într-o seară de noiembrie. acesta din urmă fiind folosit pentru întreţinere. Sfera de activitate a crizelor Include: consumatorii. specializarea personalului fiind o componentă importantă a politicilor de securitate şi siguranţă. În final. În mod direct turismul în această regiunea fost direct afectat.000 grade Celsius. împiedicând astfel de la producere chiar şi cele mai mari catastrofe. Crizele de natură tehnologică şi turismul Tehnologia este vitală pentru industria turismului modern şi ocupă un rol esenţial în crearea şi punerea in practică a serviciilor turistice. cu valori ale temperaturii de 1. competitorii. făcând legătura dintre Franţa şi Marea Britanie. dar şi ca rută de evacuare. ceea ce a dus la pierderi economice semnificative (cca 1 mil. lire sterline pe zi). În urma cercetărilor efectuate în prima fază. cazare sau agrement. precum vigilenţă crescută. precauţie şi inspecţie periodică. concluziile comisiei de analiză au scos la iveală faptul că focul a fost pus în mod deliberat de o mână criminală. O multitudine de operatori turistici se bazează pe această tehnologie. Pentru remedierea pagubelor produse în urma incendiului tunelul a fost închis pentru şase luni. investitorii şi angajaţii. Mediatizarea acestui incident a avut un efect negativ. Crizele rezultate variază în gravitate. Împotriva crizelor cu cauze tehnologice pot fi luate măsuri.acestora fiind din Asia. entităţile turistice. Eroarea umană poate întrece colapsul tehnologic. investiţiile în sisteme şi personal care să asigure eficienţă şi operativitate. Problemele tehnologice au nevoie de soluţii tehnologice. sunt esenţiale în prevenirea situaţiilor de criză. Crizele de obicei sunt rezultatul acţiunii mai multor factori care sfidează orice fel de catalogare întrucât au cauze care se suprapun ca surse. în tunelul principal izbucneşte un incendiu puternic. si care să poată identifica şi repara rapid anumite malfuncţiuni.

. printre caracteristici se află: . etichetat ca şi formă de consum turistic la mijlocul anilor 1990 de către profesorii John Lennon şi Malcolm Foley de la Universitatea Glasgow Caledonian. .Vizitarea locurilor care amintesc de Holocaust .este legat de turismul de aventură şi de unele forme de turism cultural. reuşesc în prezent să combine cu succes elementele de divertisment cu cele de cumpărături. Anumiţi specialişti susţin că „ecoturismul a apărut cu siguranţă ca una dintre cele mai puţin clarificate domenii de studiu” Astfel.motivaţie de consum turistic Mega mall-urile. Astăzi este aproape unanim acceptat faptul că turismul negru este o formă foarte complexă şi din punct de vedere al ofertei.Vizitarea locurilor care amintesc de sclavie Foto-turismul 45 . creşterea nivelului de educaţie şi apariţia noilor clase de mijloc. reprezintă actul de a călători sau de a vizita locurile în care au avut loc decese.este o componentă a turismului de aventură. practicul se îmbină cu fantasticul într-un mod din ce în ce mai divers şi inedit.poate fi considerat o activitate cu nivele mari de responsabilitate. Turismul negru. dar şi din punct de vedere al cererii.majoritatea au un nivel ridicat de educaţie.Vizitarea închisorilor . . . dezastre sau acţiuni macabre. care au început să se dezvolte de la sfârşitul anilor ’80. Conform specialiştilor.Vizitarea cimitirelor . Ecoturismul Ca şi în cazul turismului cultural. . ecoturismul: . şi în ceea ce priveşte caracteristicile celor care practică această formă de turism există puncte diferite de vedere.manifestă interes ridicat faţă de mediu. Astfel. .majoritatea sunt persoane în vârstă cu suficient timp liber . „Cumpărăturile”.sunt între 40 şi 50 de ani. dar şi estimările privitoare la cererea pentru această formă de turism arată o evoluţie evidenţă a solicitărilor pentru destinaţii cu mare încărcătură istorică şi culturală. .comportă concepţii diferite în funcţie de experienţele turistice existente.Vizitarea locurilor unde au avut loc lupte . De asemenea. .PESPECTIVE ASUPRA CONSUMULUI TURISTIC Turismul cultural Analizele.au venituri peste medie. o vizită la un mall modern este pentru mulţi consumatori ca o vizită oriunde altundeva. ecoturismul este un domeniu oarecum contestat. specialiştii arătând că aceasta este stimulată de creşterea veniturilor.

şi acel tip de turism al cărui scop principal îl reprezintă nevoia de a fotografia peisaje sau atracţii turistice. Este important însă. printre care putem enumera: recreere şi odihnă. În orice caz. 1998). se observă un interes tot mai ridicat în dezvoltarea turismului spaţial. interesul pentru acest tip de turism nu este unul nou. datorită caracteristicilor şi particularităţilor sale acest tip de turism s-a dezvoltat de sine stătător putând fii inclus în categoria turismului de nişă. dar le tolerează. Există o paletă largă de activităţi care pot fi desfăşurate de către turişti. pictură. piaţa va cunoaşte o dezvoltare puternică.Între turism şi tehnica fotografică s-a creat o strânsă legătură de-a lungul timpului. Turismul tribal În ultima perioadă. atracţiilor sau a oamenilor. În categoria foto-turismului (turism de fotografiere). Practic. conducătorul grupurilor în acest caz fiind un profesionist în arta fotografiei. vizitarea rudelor sau a prietenilor. Agenţiile specializate pe acest tip de turism. Creşterea numărului agenţiilor de turism care oferă acest tip de vacanţe se datorează interesului tot mai ridicat pe care turiştii îl manifestă. Cercetările ne arată că la stabilizarea unui preţ de 10000 dolari pe bilet. sculptură). motivaţii culturale etc. florei. în timp ce altele nu susţin activităţile turistice. moştenirea culturală a triburilor (în special din SUA şi Africa) atrage un număr din ce în ce mai ridicat de turişti. se înscrie foto-safari-ul sau workshop-urile de fotografiere a peisajelor. dolari anual. kaiaking sau participarea la activităţi şi evenimente specifice (confecţionarea unor obiecte tradiţionale. grupurile sunt formate dintr-un număr redus de persoane (8-10). De obicei. Deşi mulţi specialişti confundă turismul tribal cu ecoturismul sau turismul cultural. suplimentară. O mare parte din viitorul acestei pieţe se bazează pe refolosirea unor vehicule de lansare care să transporte pasageri în scopuri comerciale. din moment ce NASA a publicat de-a lungul timpului o serie de rapoarte cu privire la deplasările în spaţiu (cel mai cunoscut fiind raportul “General Public Space Travel and Tourism”. ceea ce determină agenţiile de turism să aplice un tarif mai ridicat unei astfel de vacanţe. sub supravegherea directă a unor experţi în tehnica fotografică. oferă posibilitatea turiştilor de a participa la cursuri de fotografie. nu mai există turist care să nu aibă asupra lui cel puţin un aparat de fotografia sau o cameră video. În prezent. piaţa pentru turismul spaţial din SUA este estimată la 40 mld. atât pentru vacanţele individualizate cât şi pentru pachetele specializate. Turiştii au motivaţii variate atunci când aleg să îşi petreacă vacanţele în interiorul rezervaţiilor. Unele triburi văd turismul ca o oportunitate de dezvoltare economică şi prin urmare îl încurajează. 46 . să facem diferenţa între acele tipuri de turism pentru care fotografiatul reprezintă o activitate conexă. plecând de la pescuit şi vânătoare la rafting. Turismul spaţial Din momentul în care prima persoană publică a însoţit un zbor rusesc în spaţiu în anul 2001.

care se vor bucura de cele trei ore cât va dura zborul. fiecare pasager va avea la dispoziţie o săptămână de pregătire fizică şi de acomodare cu zborul. Space Adventures percepe un tarif de 30 mil. la bordul unei nave Soyuz. estimând un număr de circa 3000 de persoane interesate de astfel de zboruri şi dispuse să plătească astfel de sume. US$/zbor. Aeronavele spaţiale Virgin vor avea cinci pasageri la bord. Cu toate că preţul este exorbitant de mare. în vederea construirii în SUA a cinci nave aerospaţiale (pe baza tehnologiei folosite la SpaceShipOne). În prezent.În anul 2005. Agenţia Spaţială Rusă fiind singura care oferă turiştilor posibilitatea transportului în spaţiu. turismul spaţial a făcut un pas înainte atunci când antreprenorul britanic Richard Branson a semnat o înţelegere cu Mojave Aerospace Ventures. până la Staţia Spaţială Internaţională. rezervările s-au făcut până în anul 2009. oportunitatea de a zbura în spaţiu este una limitată. la un tarif de 100 000 lire sterline/zbor. în valoare de 14 milioane lire sterline. 47 . De asemenea. Compania aeriană privată Virgin are planificate primele zboruri spaţiale pentru anul 2008.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful