PRELEGERILE ASOCIAŢIEI CULTURALE „A.

PHILIPPIDE”

Un Sadoveanu necunoscut
Constantin CIOPRAGA
Privind în juru-i şi în propriul eu, tână rul Sadoveanu îşi schiţa la două zeci şi şase de ani (la Fălticeni) o linie de conduită socială şi etică: „Mă simt, prin suflet şi intelect, singur şi unic. Mă simt al poporului meu, al părinţilor şi cerului meu. Tocmai de aceea vreau să văd în alt individ, de altă rasă şi de subt alt cer, un frate. Ceea ce e omenesc, bun şi nobil în fiecare din noi trebuie să ne adune pentru un efort comun al energiilor diverse că tr ă acela ş scop armonic. Interna ţionalismul celă lalt se întemeiază pe progresele tehnice, pe circulaţia bunurilor, pe viaţa materială. A căuta înfrăţire aici e zădărnicie; după cum a căuta, pe această cale, fericirea însemnează a face confuzie între două planuri cu totul deosebite ale vieţii. Înfr ăţirea n-o putem realiza decât pe planul moral, subordonând moralului cele materiale. De câtva timp, după mari catastrofe, lumea, tot mai neliniştită, simte nevoia unui orizont nou. Nici un aeroplan, cu record oricât de sporit, n-o va putea duce acolo unde se înalţă numai inima, curăţită de mizeriile materialismului...” (Jurnal, 1906). 1. Frapantă la autorul Baltagului, acuitatea privirii îşi aliază sistematic tensiunea unui poet; plasticizant şi pensieroso, apropiat misterelor lumii şi adânc înfipt în pământul înaintaşilor, Faurul aburit – cum singur îşi spune – avea disponibilităţi de creator mare; era fă cut să perceapă cu ochii şi urechile, motiv de confesiune în Anii de ucenicie. Nu-i rămânea decât să se desfăşoare în timp şi spaţiu, să pună în pagină monologuri şi dialoguri, să aleagă ritmul şi viteza discursului, să instituie o atmosferă şi, mai ales, să sugereze stări sufleteşti. Relatările lui despre întâmplări vechi ori recente, nara ţiuni adesea melodioase, îşi asociază magia amintirii şi penumbrelor; voca ţia rapsodică se lasă invadată de filoane lirice impresive, de poeticitatea subconversaţiei, mai exact de indicibilul minutelor de reverie. Pe scurt, în Sadoveanul tuturor vârstelor fuzionează observatorul multiobiectual şi gânditorul negr ă bit; tipic, faptele, întâmplă rile şi ecourile lor – surse de posibile compoziţii – devin literatur ă după o relativă gesta ţie, după ce s-au decantat, după ce s-au reorganizat şi orchestrat. „Am obiceiul să distrug scrisorile, ciornele şi notele (afirma el într-o Mărturisire din 1937), ca să nu fie bă taie de cap mai târziu pentru oamenii curioşi. Dintr-o discreţie firească , n-am comunicat publicului despre predecesorii mei decât extrem de puţin. N-am alimentat notele biografice din că r ţi, de aceea cele mai multe sunt vagi ori cuprind neexactităţi. M-am gândit că unele lămuriri poate tot ar fi necesare acum, ca s ă se vadă de ce via ţ a mea a fost a ş a de pu ţ in orăşenească şi aşa de lipsită de orice viclenie...”. Afirmaţia despre distrugerea notelor nu coincide totuşi integral cu realitatea; în arhiva familiei s-au pă strat peste două zeci şi cinci de carnete, conţinând observaţii sociale, etice, psihologice şi culturale, inclusiv profiluri de personaje şi subiecte de Philologica Jassyensia, An I, Nr. 1-2, 2005, p. 281-292

Dezvăluiri de atelier provenind de la André Gide şi Rebreanu ori de la Camus indică traseul dificultuos de la materia primă la opera finită. un ritm ca acesta avea să acrediteze impresia de spontaneitate. Despre scrierile la care medita Faurul – tă cere precaută ! „Nu socot nici interesant. alcătuieşte liste de toponime şi colectează antroponime. dar a generaliza că totdeauna el redacta cu uşurinţă ar fi o eroare. chestia din urmă . Gala Galaction. În vremurile de fa ţă . nici folositor – gândea el în 1928 – să fac cunoscut publicului proiectele mele de viitor.”. la care participaseră Camil Petrescu. organic. nr. impresii de călătorie. prozatorul artist înregistrează sintagme. au venit André Breton şi alţii. Fenomen rar întâlnit. Ion Minulescu. Nichifor Crainic. nuvele pescăreşti. cu patru cărţi. care s-a dus cu ea la Paris. Există în masiva creaţie sadoveniană scrieri lejere. a cărui acţiune se petrece la Mănăstirea Neamţului. elaborarea se face cu mare întârziere. franţuji. punctuaţie. Sadoveanu (atunci la cincizeci de ani) venea cu detalii şocante: „În general. după timp îndelungat.. anterioare marii revoluţii literare. pe care-l recitam în liceu. Tristan Tzara. roman. ne dădea un precept teribil în chestie de vers: Polissez-le sans cesse et le repolissez. Debutul său editorial neobişnuit (din 1904). Hotărât şi simplu: au fost. r ă mâne în suspensie. 282 . a talentului.Constantin CIOPRAGA dezvoltat. Caragiale şi Vlahuţă ţineau pe pupitru bucăţile lor pentru un cuvânt ori o întorsătură de frază. şi exemple sunt nenumărate. prosodie etc. în al căror substrat anumite fapte nu se frământă atâta. Dar marea literatură reclamă „sforţare îndelungă şi trudă” – căutări şi angajare totală: „Flaubert lucra ani şi ani la romanele lui. Hanul Ancuţei care este tot un fel de roman. interesat de nuanţe expresive. Că prozatorul găsea dintr-o dată limbajul adecvat temei. un scriitor. Aşi! acestea sunt metode învechite. ca să zic aşa. Înainte vreme. unor chinuri de elaborare. a brevetat-o şi a avut un succes teribil. Perpessicius şi alţii. nu era rău. în 1905 li se adă ugau alte volume. Împărăţia Apelor. iar anul urmă tor încă patru. formule gata făcute şi reflecţii. personagiul principal fiind cel pe care-l arată titlul. la mine. Cred că nu trebuie să vorbesc decât de ceea ce am realizat. La o anchetă a „României literare” (I. Mai hotărât e cu celelalte chestii învechite: gramatică. toate vor apărea la Cartea Românească”. Această mare descoperire se zice că se datoreşte în mare parte unui compatriot al nostru. fusese produsul a patru-cinci ani de exerciţii juvenile.. 1927). ci îşi pregătesc uneltele şi păşesc îndată la aşternerea pe hârtie a simţămintelor şi zbuciumelor lor. nemţi şi americani care au perfecţionat metodele şi au aprofundat descoperirea şi revoluţia. Fiecare după cum pofteşte: să aibă ori să n-aibă talent. nu sunt supuşi. După el. Completă libertate. 30). Numeroase notaţii de jurnal intim probează că tranziţia de la orizontul prim la capodopere implică un lent proces de selecţie şi cristalizare. Sunt unii scriitori. Olanda. Între aceste ultime realizări pot să număr Demonul tinereţii. 1930..” (Jurnal. Dacă pe lângă asta mai avea şi talent.. că frazarea cu mână sigură putuse părea un dat structural.. trebuia să înveţe serios gramatică. Boileau.. Căci s-a produs şi o mare revoluţie literară. dar astăzi nu mai e nevoie de ele. ca să fie scriitor. ortografie şi punctuaţie. acestea se cuvin considerate nuanţat.

despre Precocitate şi Genii tardive. Călinescu conchidea pripit: „Îl cred foarte necultivat”. Ne-am referit altădată (în Propilee. cuvinte de spirit. Sadoveanu preia din cărţile altora puncte de vedere felurite: despre religie. la Descartes şi Leibniz.. integraţioniste. ori un cintez. Turgheniev. face impresie. la Voltaire. Amorul la arabi”. A vedea în Sadoveanu doar un arhaizant. despre virtute. totdeauna. trei pagini – reproduse din Omul de geniu de Lombroso – îi vorbesc despre Caractere degenerative. Maupassant. Hugo. bineînţeles. În 1926 reţine cuvinte indiene din Kipling (Cartea junglei). de la Dostoievski la Cehov şi Korolenko. dar şi din Napoleon Bonaparte şi Franklin. de la Dante la Schiller şi George Eliot. 1984) la procedeele citaţionale sadoveniene din scriitori sau gânditori români şi străini – citate ducând de la Miron Costin.. Locke şi Condillac. din Balzac. Tertullian. parcurgând lucrări de filozofie generală. vreun reper. În timp. Thackeray.. Adesea notează anecdote. cu percepţia nemijlocită: „Cineva nu cunoaşte pe Herbert Spencer. nu cunoaşte. din Tit Liviu şi Sfântul Augustin. e o eroare. Anul următor figurează Euripide. pe Dostoievski şi pe Tolstoi îi simt [. Neculce şi Eminescu la Rabelais. Ceea ce interesa pe Sofocle nu-i mai interesează pe contemporani.Un Sadoveanu necunoscut 2. maghiarul Jokai. Byron. patruzeci şi opt de autori reprezentând diferite literaturi: Goethe.. Căutătorul de răspunsuri extrage fragmente definitorii (frecvent în franceză. bună oar ă cele din 1906. Fichte. G. din Goethe şi Heine. din Montesquieu şi Voltaire. la Bacon. La Rochefoucauld. Erckmann-Chatrian. O reflecţie din septembrie 1908 pledează pentru armonizarea cunoaşterii livreşti cu cea legată de natură. George Eliot. Tolstoi (4 titluri).. criticul era în necunoştinţă de cauză. la Hegel şi Kant. angajându-se în lecturi istorice. La 10 iulie 1925 – precizare de amă nunt: „Joi am recitit pagini foarte interesante din Stendhal: Despre educaţia femeii. într-un interviu din 1911: „Pe Plaut îl admir. excepţie face un aforism de Baudelaire. după o întâlnire în redacţia „Adevărului literar” (la 31 ianuarie 1937). prozatorul valorifică literar notaţii din caiete. Un alt aforism sună astfel: „Frumosul nu e tot ce e simplu. uneori în latină) din Pythagora şi Machiavelli. la d’Holbach. „O bună lectur ă pe care nu ai digerat-o – crede Sadoveanu – e ca un ospăţ bun rău digerat”. Empedocle. Rousseau. utilizând în context potrivit o idee. de Max Nordau şi alţii îi fuseseră împrumutate. Palmaresul lecturilor lui. Mai mult nu ştiu aceştia din urmă ”..]. Proudhon. însă nu ştiu ce e aceea un botgros. Manzoni. Flaubert şi Baudelaire. el a consistat. îl ţin în loc conceptele de materialism şi spiritualism – cu opriri la Epicur şi Lucreţiu. de filozofia culturii şi.. apelând la capodopere ale literaturii universale. curiozităţi felurite. Pascal. fericire şi speranţă . Hoffmann. Nu ni se spune cine sunt autorii reflecţiilor despre artă şi frumos înşiruite după citatele din Lombroso. Balzac şi Maeterlinck. ştiu ce-a spus Schopenhauer şi Spencer etc. o sugestie. din alţii. într-o formulă luminoasă învă luind în termeni familiari şi profunzi. ci complexul simplificat. Declaraţie semnificativă: în „Rampa”. idei sau imagini foarte variate”. Pe aproape două pagini figurează o listă de Cărţi de cumpărat – toate în franceză –. un îndatorat marilor cronicari şi cărţilor populare. din Horatiu. din Victor Hugo. Dar unii cunosc toată filozofia contemporană. Când. Seneca. pelerinul printre arhetipuri nutrea (programatic) nostalgia cunoaşterii totalizante. La Fontaine. Longfellow. bine.. Aceea şi reflecţie e de gă sit în O istorie de demult din acela şi an: „Am auzit că citeşti pe Kant şi pe 283 ..”. Volume de Faguet.

Peste ani (1921) – lecturi de alte genuri: Le Tragique destin de Nicolas II et de sa familie de Pierre Golliard. Nimic din el n-a mai rămas acolo. ulterior Sadoveanu n-a fost în pas cu Proust. Mai târziu (1927) – aluzii la Keyserling şi Freud. până ce am ajuns la istorie. cu Henry James şi Thomas Mann. ori o noapte cu lună. n-ai făcut nimic”. încât dacă aş fi întins mânile. şi din sălciile din împrejurimi şi din livezile costişelor veneau răspunsurile în prelungi tremurări melodioase şi arzătoare [. Şi nici un glas.. rememorează mişcat: „Beldiceanu a murit – şi primăvara aceasta mi l-a evocat. Ajunseser ă m într-o roată de sălcii vechi lângă pârăul lui Faur.”. lângă pâr ă ul lui Faur. Eram aşa de mişcat. se gă seau „pe la două ceasuri” de noapte. Dună reanu. ori o privighetoare. Iată o îndeletnicire – lectura – care-mi place cu mult mai mult decât scrisul”.. aşa de tânăr.. uneori reînnoind lecturi. nici o fiinţă omenească pe uliţi. El e în pământ şi privighetorile cântă iarăşi la pârâul lui Faur. în 1908. cu François Mauriac şi André Gide. când au apă rut. E de presupus că Sadoveanu-poetul asistase la o simfonie. încât m-am gândit că viaţa mea poate să se isprăvească în acea clipă. de pildă. larg deschis efluviilor naturiste şi dispunând de o excepţională memorie senzorială. 3. nu adia vânt. Va muri peste puţin şi această amintire”. dar cu aceeaşi senzaţie de sublim.. Toţi trei cu aspira ţii literare. pe un Mallarmé? Cum nu? r ă spundem noi. Ai să -i ştii şi pe alţii. Cred că niciodată nu s-au aflat la un loc cântând atâtea privighetori şi nici nu se va mai afla în veci şi pururea. cu sufletele mişcate. În primăvara lui 1900. invitat al lui Nicuşor Beldiceanu. o minune poate”. Probabil în pregătirea unui interviu (1928). cu alţii.. de idealist şi de bun.. La Vie de Franz Liszt de Guy de Pentalis. în streaşină verde.Constantin CIOPRAGA Schopenhauer. spre ele.] şi totuşi. un Sadoveanu patetic. Era aşa de aproape. erau neînţeleşi şi batjocoriţi”. Apele parcă conteniseră.]. Dar dacă nu ştii ce-i aceea un botgros. ca o revărsare strălucitoare. Ai să -i ştii din scoar ţă în scoar ţă . colegi toţi trei în ultima clasă la Liceul Na ţional din Ia şi. la dialogul privighetorilor cu luna: „Mergeam tă cuţi. în momentul în care lansa Hanu Ancuţei... Acuma. IX). era călduţ şi cântau în sălcii o mie şi una de paseri maestre. cu „lună plină ”.. Ne ameţea cântecul ei de foc. Cu un an înainte se referea la mari poeţi francezi: „Admitem pe un Baudelaire. După mulţi ani (în 1925).. şi chiar deasupra noastră. Sadoveanu declara scurt: „– Cărţile preferate acum? începând cu Ruşii şi cu Zola la 18 ani. mai strâns. încât îi auzeam desluşit gâlgâitul guşii. Momentul de odinioar ă frizând delirul urma să fie reorchestrat (1944) în Anii de ucenicie (cap. ne înfăşura ca într-o nebunie. Tot lângă pârăul lui Faur. şi dumneata mi-ai spus. am trecut prin diferite serii de preferinţi. când un concert de privighetori marcă dintr-o dată un eveniment de ordinul miracolelor irepetabile. moment amintit întâi.. memorii şi clasici.. o privighetoare cânta aşa de puternic. Sadoveanu era la Rădăşani (în coasta F ă lticenilor). pe un Verlaine. Eram singur şi aşteptam să se întâmple ceva. 284 . toţi filozofi urâ ţi şi spâni. am fi dat de ea. împreună cu N. mă delectez cu Memoriile lui Beaumarchais. dar şi L’Ombre de la croix de Jean şi Jérome Tharaud. tot sub luna plină: „Era linişte netulburată în tot cuprinsul satului. Puternic sensibilizat de secolul romantico-simbolist. admitem [. de entuziast. într-un scurt comentariu: Rădăşenii şi sărbătoarea sfântului Mercorie.

literatul de la F ă lticeni – un homo viator – colinda în 1906 pe la mănăstiri (Neamţ. Un alt personaj. piere ca o jivină şi „nimeni nu-l plânge”. 1912 şi 1914) cu rezonanţe în Privelişti dobrogene (1914) şi Ostrovul lupilor (1941). Uioara. În 1912 va apă rea ampla nuvelă Bordeienii. o dată cu Bordeienii. „trăieşte în bordei toată viaţa. Sadoveanu demonstra disponibilităţi pentru viitoare pânze ample. pedestru ori cu brişcă . la Stockholm. umbla c ă lare b ă rb ă teş te”. Faliboga şi muierea lui. cele din 17 iulie-2 august 1919. Râşca. o dată reţine termenul ghionder – auzit la Murighiol şi utilizat în Împărăţia apelor. Relatările diaristului perspicace. punctează dezolarea locurilor dintre Valea Jijiei şi Prut. Tot ce ţine de fenomenul autohton invită la notaţii succinte. Sute de alţi termeni în nuanţele lor semantice elocvente se adaugă fă r ă contenire – până la senectute. dezertori. ajungând la 285 . şi sunt încredinţa ţi că nici justiţia. cu pene în jurul urechilor”. În acela şi 1906 (iunie) semnalează vocabule rare: nuf ă rul „se mai numeş te ş i plă mână ”. Blaj. Îl încântă sistematic observaţii piasticizante: „Frumuseţea nu se taie pe talger”. după două luni. Ca mai totdeauna când descifrează mentalităţi rudimentare. De unul singur ori însoţit. 1960). liste de termeni comentaţi oferă stilisticienilor şi lexicografilor puncte de vedere de certă autoritate. fugari din închisori. 1-4). Notaţii de aspect descriptiv lasă loc. „Curgeau pieile de pe dânsa” (de pe o femeie supraponderală). Un „haidă u”. un resemnat. Precum textele prozatorului. notele lui de drumeţie – pe itinerare de la Balcic şi Mangalia până în Deltă (1908. unui proiect de nuvelă pe tema dezumaniză rii: „Iarna moale. paradisiace. Avea ş -o muiere care. boierul vine la moşie cu carul cu boi. în „Cumpăna” (1909. ghirlănzi”. un tartor al locului. sintagme şi nuanţe lexicale caracteristice. Primă vara glodoasă . În 1950. elemente de ritual magic şi blesteme – toate compun o bancă de date cu posibile întrebuinţări în procesarea creativă.Un Sadoveanu necunoscut Despre niş te „bordeieni” de pe domeniile lui George Mor ţ un – în nordul Moldovei – jurnalul lui Sadoveanu înregistra date zguduitoare. Secu. clipe de sublim. un păzitor la coşarele moşiereşti e coşărar sau humelnic. nici nimeni nu-i va că uta pe aici”. Crăciunel şi Cheresig – toate vorbesc de particularităţi şi regionalisme. acest cel mai mare cunoscă tor al limbii române – pe toată întinderea şi pe întreaga-i istorie – nu pierde nici un prilej pentru a-i ilustra tezaurul. Din 1906 datează o menţiune ornitologică: „Bodârlău – cufundar din bă lţile Dună rii. o capodoper ă pe tema mortifică rii lente. vorbe de duh şi sentenţii. naratorul (acum analist întristat) e magistral. Artist cu virtuţi de filolog erudit. istorisiri populare. într-o zi. Umbla călare prin toate părţile moşiei cu puşca în spate. ori lângă vite”. acţionează palpitul unor momente istorice. era groaza oamenilor. uscat. „S-au strâns aici fugari din toate părţile. pe tulpini de trestii din b ă lţ i „se ca ţă r ă lejnicioare albastre – ghirlănzi. Tuşe apăsate. De timpuriu figurează în preocupările scriitorului (care îşi zice artist) adagii. reluate. sub titlul Reflexiile unui explorator. stilizate în Drumuri basarabene (1921) şi contactele transilvane (din luna mai 1927) la Deva. respir ă cruzime: „Faliboga e numele unui fecior boieresc. cu ochii răi. introduc în „lumina cea neînserată”. un fel de bandit scurt. 4. – Primar – Perceptor (portrete)”. că lă torul Sadoveanu priveşte de la al şaselea etaj „pă rechi de ra ţe să lbatice şi bodârlă i” (Mărturisiri. în continuare. nr. în negru. şi trăiesc departe de cei care i-au cunoscut şi pe care i-au vă tă mat poate. ca ş i dânsul.

e un personaj bizar. toate evocate după doi ani în Oameni şi locuri. favorabilă intrării în război.Constantin CIOPRAGA Vă ratec şi Agapia. titlu de volum memorialistic.”. La 25 iunie 1913. În acelaşi 1906. Din aspra experienţă a rezultat fragmentul Mergând spre Hârlău (cu o trimitere la dramaturgul Ronetti-Roman).. „domnul că pitan Holban. unul (datat 17 mai 1927) se preta la investigaţii analitice complexe: „Un băiat care ajunge la concluzia logică că tatăl său a comis o crimă. Se gândea concomitent la „nuvele cu subiect din trecut” – de unde un memento ca următorul: „Descrierea unui iarmaroc la Baia. locotenentul Sadoveanu. De la 15 august. „două sute de metri. la 23 iunie: „Un pădurar întunecos mă întâmpină şi mă duce în coliba lui singuratecă . Costea străinul (Şoapte din trecut)”.”. nenorocită pe care o tiranizează . morarul. devenea. pentru care lucru bunul şi burtosul doctor Rizescu a luat mă suri ca să se înarmeze o companie cu lopata de infanterie şi o altă companie cu mă turoaie şi cu hârdaie cu apă . mobilizat la regimentul „15 Infanterie” (Fălticeni). concomitent. ca să poată cur ăţi urechile domnului că pitan. text încorporat în O istorie de demult. 1576. dragoste între mor ă riţă şi pândarul Halmului. întâlnită în 1908. Idee neconcretizată scriptic. cumnatul ilustrului literat Eugeniu Lovinescu”. Bă nuieşte că femeia a tr ă it cu boierul. apa Siretului umflat de ploi aduce o moară „ş-o morăriţă frumoasă. File de jur nal (11 august – 2 septembr ie 1906) r ezum ă exper ien ţ a ofiţ erului de rezervă de la F ă lticeni. Dealuri şi râpi. Trebuie să utilizez şi materialul de superstiţii pe care l-am adunat. Într-un Discurs către mine însumi (intercalat în Jurnal) – considera ţii deloc amabile despre ofiţerii de carier ă . unde are o femeie tă cută . „Marşul mi-a ars tă lpile a şa de tare şi mi-a r ă nit un picior”. imixtiunea boierului. Efort fizic istovitor pentru cineva corpolent (103 „chilograme”) în uniformă militară. cursa comandată pune la încercare rezistenţa convoiului.. Jurnalul lui Sadoveanu devenea în 1914 o carte: 44 de zile în Bulgaria. de când am ajuns în tabă r ă şi până la ziua aceasta”. Dincolo de Dunăre. Identificăm aici. Sintagma Anii de ucenicie. în embrion. viitorul mareşal. în 1944. Dar boierul a fost găsit ucis. în nordul Moldovei. stăpânul moşiei de 1400 de fălci? Bănuieşte. până la „scheletul negru” al mănăstirii Probota. Topîrceanu (şi el mobilizat) se confesa îngrozit carnetului său de front. prădarea de că tre tă tari şi turci a mă nă stirii Ra şca. epidemie de holeră. Început în 1915.. privelişti copleşite de soare. Pe fundal analog – alt proiect narativ. Impresie pozitivă despre omenia generalului Prezan. Nici o toleranţă pentru generalul Tell. întreprinde încredinţarea acestui lucru. se referea în jurnalul de campanie la starea de spirit din zonă. fac jumătate de ceas şchiopătând”.. „necazuri multe”. se încredinţează şi ucide pe boier? Nu ştiu. Dintre multele subiecte creionate într-un carnet ori altul. povestirea Vremuri de bejenie. pă rintele lui Anton Holban (viitorul romancier) „încă nu s-a spă lat. Lespezi. romanul Venea o moară pe Siret va fi reluat şi încheiat după opt ani. tânără şi văduvă. căutând a descoperi fapte concrete verificatoare – ceea ce ar forma trama tragică a unui roman”. cu tată l ei”. 286 . oprindu-se câteva ore la bă ile Bă lţă teşti. Hârlă u) spre tabă ra de la Ş ipote. în mar ş istovitor (prin Probota. G. chinuită . mă rginit şi absurd.

Reymont. la sfârşitul anului 1937. Iorga” – „cel mai mare dintre toţi cugetă torii şi scriitorii de orice fel. Doamnele şi unii localnici supraponderali.. la Iaşi”. cu care se vede cotidian în sufragerie. radio la fiecare casă”. Galiţia e o „ ţar ă pustie. Romain Rolland. Sadoveanu cade în melancolie. Pentru „reparaţie” trupească. un mierloi „cântă moldoveneşte. de pretutindeni”. devine subiect de portret. calorifer.Un Sadoveanu necunoscut Jurnalul de călătorie în Germania (1926) înregistrează. acum. ca-n grădină la noi.. o pagină de jurnal se intitula Poveşti la Hanul Ancuţei..înflorite şi romantice”. în trecere prin Polonia: „gări mari în vechiul stil austriac – ca la Pa şcani”. englezeşte. Blasco Ibañez. Lizuca vede cum pe cer s-aprind lumânărele. Vizită la galeria de artă de la Potsdam („Sans-Souci”). 287 .Toată lumea ştia cum se naşte mârgărintarul.”. şi oamenii sunt la fel. lumină electrică. 5. aeroplan. Semne despre geneza unei capodopere se întrevedeau încă în 1921.. dincolo un rege”. iată l consacrând o pagină maliţioasă „d-lui N. [. să nă dă jduim şi de mâne. din rana cerului care cade în amurg în scoica deschisă .] Salamandrele – cristalul: ghiaţă comprimată. departe de ai să i.. Fineţuri gastronomice la restaurantul „Bagatelle” (extrem de scump). care se miş c ă încet.. După a treia zi de Cr ă ciun (la 28 „dechemvrie”). plimbare pe râul Spree. Anul următor... S-aprind făclioare şi jos lângă scorbura sălciei.”.. cabine telefonice în toate părţile pe străzi. „Probabil că n-am să -l întâlnesc iar decât la judecata cea din veac. prin Viena şi Linz („oraşele. româneşte se cam încurcă”. nemţeşte. Mama ei a murit. – într-un fel de mimetism. textul îmbogăţit. poveşti care în fapt sunt povestiri: „.P. dincolo o arhiducesă. Năcazul maştihăi pentru partea de avere a fetei cuvenită după mamă. „fac fără greş bolile pe care str ă inii le curarisesc şi pe care ei înşişi le lasă necurarisite până la sfâr şit”. c ă r ţ i de Dumas-père. „nimic de Sienkiewicz”! La Przemysl – „a ajuns cu ostile sale Ş tefan-Vodă ”.. în jurul staţiunii.. Spre poemul în proză Dumbrava minunată (scris în 1922) orientau nişte însemnări din 1921: „Prichindeii. verzuie. apărea la Cartea Românească. nu numai de azi şi numai de ieri.. itinerar prin Bratislava („impresie de curăţenie şi rânduială”).c. când ne vom opri sub o arcadă şi ne vom întinde unul altuia mâna ca nişte vechi cunoştinţe”. impresii felurite. Duduia Lizuca e copila lui conu Panaite. În gar ă la Lemberg – un chioşc cu gazete. Jack London. lumină sfioas ă . sub genericul Olanda – Note de călătorie. La 3 iunie 1927 – cu „Orient-Express” spre Amsterdam. sobe cu gaz aerian. oaspetele împăratului. ţar ă tristă ”. olandeza. Parcă le-ar curge prin sânge apa acelor lacuri. deşi cam trist” – care „vorbeşte destul de bini italieneşte. spre sear ă „se poate auzi muzică bună ”. „Regensburg – în munţi Dunărea Mică”. proprietatea unui român (Tocilă ) – „aventurier simpatic. La Berlin. Pe stânci. C. Olanda – „ţară cu sistem vascular dezvoltat. s-a însurat a doua oară. franţuzeşte... Străzi cu „case foarte vechi. automobil. Sadoveanu era la Karlsbad (22-30 „dechemvrie”) – sta ţ iune c ă utat ă de „lume mult ă . Deşi de repetate ori spusese că singur ă tatea nu-l deranjează . fără complexe. amintitor de Frederick cel Mare şi Voltaire. satele au acel caracter german cunoscut”. Un episcop slovac tăcut. inscripţii amintind că „acolo a stat un Kronprinz. tren. Impresionează semnele civilizaţiei tehnice: „ascensor.

care cântă balade”. Prozatorul era la apogeul realizărilor lui: „Cea mai înaltă conştiinţă estetică a neamului în momentul de fa ţă şi. – Cum s ă n-am gr ij ă . . mămucă. Pentru asta a fost dus la o pă dure mare domnească – unde a fă cut o fântână în mijlocul unei poiene. – Povestitorul – un fel de sfânt bă lan cu barba rar ă . o las la locul ei. Acolo se petrece drama de dragoste – identică cu cea din Neculcea (O samă de cuvinte). 1927.. ală turi de Eminescu şi Caragiale. O evocare din 1926. Ş i cenuşa nu ştii tu că lunea nu se dă afară [. de ce-ai venit aici. 288 . se numeau Ileana şi Aglăiţa. ori iar umblă pe toloacă. – – Istoria cu Gheorghe Leondari. şi a dat iar în pui mâţa lui Bâtlan? [. – Bine. fată hă i. desigur.] – Cloştile-s în ogradă. apriga Vitoria Lipan şi fiica ei. mămucă.. – Alei. – Vă d gunoi. Ralea. . fusese scris în că ldur ă . care a omorât pe frate-să u: hoţul Haralamb Leondari – – Duca-Vodă cel bă trân şi baba care l-a blă stă mat – – Dediu şi Cantemir Bătrânul – – Muzicant orb din cimpoi. Să n-ai dumneata nici o grijă. cea de a treia culme a literaturii noastre moderne” (M. ca cel mai mititel dintre toţi”. mă mucă . Primăveri de altădată. Dacă Baltagul. [. Cu suita de povestiri din Hanu Ancuţei... peste patru-cinci zile-s sfintele Paşti şi sunt de făcut atâtea. fat ă h ă i? Da ce ş tii tu de câte sunt ş i câtetrebuiesc? Iaca. anul literar 1928 înregistra o operă de patrimoniu. în „Viaţa românească”. în mai puţin de zece zile. Minodora. nr. Cu patru ani înainte de Baltagul. Despre Istoria Zahariei Fântânarul (figurând în Hanu Ancuţei) – detalii într-o notă de jurnal din 1926: „Fântânarul de la Hanul-Ancuţei are o vărguţă cu care descoperă izvoarele – locul cel mai bun de să pat o fântână . mămucă. 2). prefigurează comportamentul sever al Vitoriei în relaţiile cu copila: „– Ce cauţi aici. acolo-i cenuşă . Povesteşte timid şi umilit.. răspunse Aglăiţa. capodopera absolută .Constantin CIOPRAGA Petrea Isac povesteşte întâmplarea tragică cu ţiganca – când l-au dus cu căruţa în pinteni la Eş. ] . – Mira-m-a ş! Ş i dacă -ai gă tit. – Ai şi gătit de lipit prispa? – Am gătit. e pentru că naratorul avea în minte toate componentele de aspect etnografic.] Acolo nu-i gunoi. fată hăi? Ai isprăvit treaba pe care ţi-am dat-o? – Da. – Un zodier – – Un fântânar – – Fermecă toarea sau solomonarul – – Întâmplarea cu un boier vechi din preajma hanului – – Hoţi de cai sau de drumul mare – – O dragoste a Ancuţei de altădată – şi a celei de acum etc. că mapucă o groază numai când mă gândesc [ . ca să -mi stai cu mânile în şolduri? Cloştele le-ai adus în ogradă.].. fata mamei. psihologic şi etic.

Sumedenie de note despre Moldova ştefaniană fuseseră valorificate în 1934 în Viaţa lui Ştefan cel Mare. un poem eroico-romantic). socoti tu că toţi îs vrednici să poarte căciulă? Am să -i hotă r ă sc eu Paraschivei lui Bă lan să mai deie ţâ ţă lui Niculă ieş al ei!” (vol. baladescului şi legendarului. nemulţ umiţ ii de la Ia ş i „au r ă pezit la împărăţie arz. despre sistemul administrativ şi judecăţi („Pravila”). şase mii de călugări!) – acestea vor trece din fişe de lucru în amplul roman istoric. jitnicer. un Sadoveanu atent apelează metodic la documente. informaţiile de arhivă nutresc retroviziuni – într-o regie narativă subiectivă. Sintetizând în spiritul construcţiilor epopeice. cu Ţara Ungurească şi cu Poarta. spătar). audienţă are arhimandritul Amfilohie Şendrea. – Şi câţi flăcăi joacă-n horă. Iorga scria că autorului îi lipseşte „cetirea trebuitoare”. Atrag luarea-aminte termeni vizând organizarea armatei turceşti: ceadâr – cort militar de culoare verde. vornic. Deşi figur ă monumentală . Nu e uitat mitropolitul Teoctist. operă suprapunând documentelor fundamentale disponibilităţile ficţiunii. Asemenea s ă nu uiţ i ş i despre gunoi. dar şi de câte vreun medelnicer. logofăt. La petrecerile de la curtea domnească „se spun nu numai dr ă că rii”. inclusiv cu prinţul lituan Radziwill. postelnic. c ă nu trebuie să-l dai afară înainte de-a răsări sfântu Soare [. toponime arhaice şi referinţe despre muntele Athos (şase sute de biserici şi schituri. Pe marginea romanului Şoimii (în fapt. ale portarilor de Suceava. scriere a unui istoric riguros. boierii moldoveni poart ă cont ăş cu ceaprazuri de fir. 1960). N. războaie şi isprăvi ale celor şapte fii ai comisului Manole Păr Negru. cea din primele două capitole ale Baltagului. În 1944 – Anii de ucenicie. O Vitorie cu „harţag”. altfel spus. 289 .. fireşte. despre componenţa divanului domnesc al lui Vasile Lupu. ale mai-marilor de la Orhei. 6. hatman. cu cinci ani înainte de romanul Nunta domniţei Ruxanda (publicat în 1932) adunase informaţii şi date multiple: despre boierii de întâiul şi al doilea rang. Vrafuri de materiale pregătitoare vorbesc despre marile ranguri boiereşti (comis. stolnic. După un an apărea Ucenicia lui Ionuţ. e construită pe modelul acesteia. nunta silită a frumoasei Ruxanda cu Timus Hmelniţki se produce „după prădăciunea Moldovei de tătari şi cazaci”. primul tom al trilogiei Jderilor. Imputare aplicabilă . Chilia şi Cetatea-Albă ori de la Cetatea Neamţ. Aceeaşi îndârjire temperamentală dă tonul! Mai târziu se succedă machete ori simple note anticipând Cazul Eugeniţei Costea (1936). ca şi romanului Neamul Şoimăreştilor (1915). ci pitorescul Manole Păr Negru (mare comis).Un Sadoveanu necunoscut – Ce laşi la locul ei? – Cenuşa – precum mi-ai spus. Sadoveanu e apropiat.]. instrumente mijlocitoare. şi istorisirii Vremuri de bejenie (1907). diac. despre monedele în circula ţie şi altele. – Se-nţ elege c ă s-o la ş i. spunerii spontane. perspectiva istorică a nara ţiunii din 1904 era precar ă . Legături cu polonii. ci şi întâmplă ri de necrezut. clucer ori sluger)? Naratorul ştie numele boierilor de divan. Sunt cercetate rela ţiile principelui moldovean cu Racoţi. Mărturisiri. vistiernic. nu voievodul stă în primul plan. jăluind împotriva lui Vasilie-Vodă”. La maturitate. cu fiii lui şi alţii ca aceştia: „Oamenii măriei sale”. de altfel.. soli şi veşti de la Veneţia. ceambur – detaşament de pradă. Valea Frumoasei (1938) şi Ostrovul lupilor (1941). discursul scriptic despresurat lasă câmp liber oralităţii. voievodul Transilvaniei.

de pildă «onorabilul domn Popescu». fugărindu-i şi luând multă dobândă şi robi. în Senat ori la expediţii vânătoreşti. La Academie se întreţine cu Brătescu- 290 . iar de la facerea lumii 6983. în ziua de marţi. Că linescu invocând deficitul lui de idei (Scrisori şi documente. „Cine se teme de Dumnezeu nu se teme de oameni”. Reflecţii ca acestea pigmentau în 1940 Divanul persian. 1979) şi Al. într-o polifonie sugestivă: „Caută alinare între mulţimile moarte de sub pământ”. „Prietinia e cupă de cristal”. „Nimic mai scump decât iefteşugul”. să nu ceri nimic”. creatorul şi omul public se manifestă în ipostaze tipice. cu o filozofie „rotundă ”. Căzut-au în acest războiu mare părintele nostru vel comis Manole Păr Negru şi fratele nostru după trup comis Simion Păr Negru”. Chateaubriand. mereu deschis generalizărilor.din Montesquieu (L’Esprit des lois). fost-a mare război cu turcii la Vaslui şi i-a biruit luminăţia sa Ştefan-Vodă pe păgâni. „Din zece bărbaţi. comisul Manole Păr Negru. Pierit-au în acest război părintele nostru după trup. Ce contrast între G. Intelectual în perpetuă combustie fusese. tradusese două studii despre Artă ). nouă-s femei”. „Cucoşii cântă noaptea pentru cei de sub pă mânt”.. Privirea lui Sadoveanu se distribuie în toate unghiurile. să nădăjduieşti puţin. Se adaugă acestora în special judecăţi de sorginte folclorică. Paleologu remarcând virtuţile unui Sadoveanu gânditor. în 1910. În călătorii ori la Curtea cu juri. şi fratele nostru după trup. „Când zic. evenimentul e relatat de Nicodim-ieromonahul. „între prost şi judecată – un ocean şi o Himalaie”. 7.. dar şi din Biblie. să zicem. reclamă atenţie zeci de reflecţii personale. patru zile după sfânta Bobotează. comisul Simion şi alţii mulţi. deşi se acordă cu el în gen. femeile cu vorba”. din Voltaire şi Rivarol. de la probleme de arhitectur ă la moravuri sociale. Paleologu – este că Sadoveanu e cel mai intelectual scriitor de la Eminescu încoace” (Treptele lumii sau calea spre sine a lui Mihail Sadoveanu. „La vorba blândă iese chiar şarpele din pământ”. În textul definitiv. şi Camil Petrescu. „Bărbaţii cu fapta. cel care spunea despre sine că „a vă zut idei”. „Prostia-i mai impună toare decât inteligenţa şi mai aproape de eternitate”. încifrat ă în opere! „Paradoxul nostru (aparent) – conchide Al. „Să doreşti mult. „Artiştii să fie atenţi când îi laudă proştii”. carnetele sale din 1945 cumulează sute de sentenţii şi adagii: din Horaţiu şi Quintilian. producţii de acest gen. „Minunile sunt nişte zâne. din Casanova. dintr-o dată observ că adjectivul a devenit cel mai mare inamic al substantivului lângă care se trezeşte neaşteptat. din istoricul Guizot. „Unii oameni riscă trăind prea mult. Trebuie să dispară după toate regulile gloriei”. din cărţi. Un Sadoveanu tentat de reflecţii ale altora. 8. Dumnezeu să-i miluiască întru iertarea sa. din contemporanul Bertrand Russel. număr şi caz”. din Taine (din care. decupează cu grijă. 1978). menite să devie femei îndată ce le-am cunoscut”. Sadoveanu e totdeauna în căutare de personaje. precum şi din Thiers. fost participant: „Anul de la Hristos 1475. Finalul apoteotic al bătăliei cu turcii din 1475 fusese schiţat într-o scurtă notă de laborator: „Şi a fost războiu mare la Vaslui cu pă gânii şi a biruit mă ria-sa Ş tefan-Vodă pe pă gâni tă indu-i precum se taie. trecând de la chestiuni de ortografie la pă reri despre modă . la „Politicale” ori la reţete gospodăreşti.”. Nu o dată consideraţiile despre scriitor sunt antinomice.Constantin CIOPRAGA Comisoaia Ilisafta (cu „glas frumos ca o strună de argint”) încearcă fără succes „să aşeze în căsnicie pe Ionuţ”. din Renan şi Joseph de Maistre. una dintre cărţile preferate ale prozatorului vârstnic. Hugo şi Balzac.

era a unei statui care stă în mijlocul unui popor. care-l revă zuse în redacţia „Adevă rului literar” (la 3 februarie 1937) i se părea plin de vanitate şi superbie: „Se vede cât de acolo că este încredinţat a fi cel mai mare scriitor” (Scrisori şi documente. care e băiat aşa de bine dotat” şi „generos”. CI. G. Sadoveanu nu mai era nici tânăr. După o comunicare în înaltul for. Menţiuni în fugă – despre Nichifor Crainic. Averescu. nici bătrân. unele cu suport biografic. nici vârstnic. Cartea bună ar urma s-o scriu de acum înainte.. Herescu. Îi pozează lui Oscar Han pentru un „cap de expresie”. destinată unui „iubit prietin” (Octavian Goga). zâmbind părinteşte generaţiilor. Topîrceanu. împietrită într-un surâs blajin. pe care dintele vremii nu le muşcă [. Lui G. care pălmuise o „elevă” de Conservator şi nu recunoştea. Pătrăşcanu. La a ş aptezecea aniversare a rapsodului. un panegiric călinescian.”. Directorul „Fundaţiei Regale pentru Literatură şi Artă”. Zodia Cancerului. prin atelierul sculptorului se perindaseră Cezar Petrescu.. cel de lângă ape şi cel de la câmpie [.. cu G. pe care le şi notează în carnete. Stere. De mult M. Că linescu. mai mult de două decenii. diverse texte miscelanee (circumstanţiale). N. Al. necontenit actual. la cinci decenii de la moartea acestuia. Sadoveanu era lăudat de N. Mihail Sadoveanu.]. din 1926. 43). Vei pluti peste Styx”. fiindcă nu-i de crezut. 9. aflat la cură la Karlsbad). Noncitadinul stabilit la Bucureşti. a secat Pontul Euxin.I. Sunt monumente ale naturii. în sfârşit. figura lui masivă. 1979). e stingher. 27 octombrie 1961. Pot deştepta interes. Travestit în cuconu Ilie (Leu). Istrate Micescu. decizia de a se integra în „Partidul Poporului” condus de generalul Al. de arhiereul Tit Simedrea. stătuse „departe de frământările politice. Iorga. Creanga de aur şi primul tom al trilogiei Fraţii Jderi – opere de repertoriu na ţional – se lă sa invadat de dubii. ieşeanul care. suflete trudite! Ibrăileanu. C ă linescu rostea la Academie un elogiu vibrant: „Te vor cunoaşte peste veacuri omul de la munte. dincolo de literatură. e prea mică pentru măreţul tău duh creator. Sadoveanu regretă „slăbiciunile lui Păstorel. şi n-am cel puţin impresia că aş fi făcut ceva care să dureze şi să mă continue în ce am avut curat şi nobil. Oprescu şi ceilalţi. Jurnalul de la Karlsbad respir ă triste ţ e: „Destinul a trebuit să se împlinească. Îi repugnă comportamentul actorului Ştefan Ciubotăraşu – de la „Naţionalul” ieşean – . decât sos fără carne”. Îndată după decesul clasicului (19 octombrie 1961). Ion Pillat şi Ionel Teodoreanu (despre care artistul formulează rezerve). Nimeni nu te crede. nr. Baltagul. Odihniţi-vă. Într-o scrisoare-concept.. orice mormânt o cript ă meschină pentru granitul uria ş din care e z ă mislit ă opera ta” („Contemporanul”. Din parte-i. de alţii.]... Gusti în aula Academiei: „Prefer carne fără sos. Rugina nu va roade slova ta. Parhon şi Pamfil Şeicaru.]. care nu îmbă trânesc şi nu mor. Chiar în acelaşi 1937 (la 24 decembrie.Un Sadoveanu necunoscut Voineşti şi Mihai Ralea. Iarăşi N. despre Creangă (1939). „după îndestulă chibzuinţă”. la fel de patetic: „A murit Sadoveanu este cum ai spune: au murit Carpaţii.. Iorga – despre o comunicare a lui D. Cine ştie! în ultimul timp au căzut în jurul meu o serie de prietini. îi cerea „o pagină introductivă” pentru ediţia operelor complete a humuleşteanului. Sadoveanu consideră că ambianţa de la „Capşa” nu e „tocmai boierească”. mereu altele.. Motivaţie formulată în aceşti termeni: 291 . Îl amuză anecdotele colportate de Brătescu-Voineşti. un Sadoveanu care dăduse Hanu Ancuţei. om al pădurilor şi al apelor. Rosetti. fără însă a fi străin de marile probleme ale poporului nostru” îşi anunţa. Orice raclă de altminteri. venind din trecut şi păşind spre viitor [.

în 1927. în 1930. par l’examen attentif des documents qui fournissent le matérial pour l’arrière-plan de ses écritures historiques… En bref. par ses lectures vastes. în Bucureşti. Un Sadoveanu inconnu Fouillant les pages de son journal inédit. apoi preşedinte al Senatului în guvernul Iorga. Concluzie logic ă : în totul.Constantin CIOPRAGA „Se pare că e nevoie îndeosebi de contribuţia intelectualilor. ales „ca personalitate culturală ”. l’auteur découvre un Sadoveanu qui surprend par un processus d’élaboration lent et minutieux (lui. la 15 aprilie 1934”. era senator de Ia şi. par sa sensibilité poétique. capable à assimiler les miracles du monde. appartenant à des horisons culturels et thématiques si diverses. era deputat de Bihor. într-o epocă de coborâre a intelectualităţii generale”.I. rostită la „Primul Convent federal. De menţionat de asemenea Cuvântarea Marelui Maestru al Francmasoneriei române unite. Cuza”. Trei ani ulterior. Universitatea „Al. la substance de l’ouvrage s’organise autour de la multiplicité des perspectives du créateur et de la plurivalence de l’homme Sadoveanu. qui était considéré comme le comble de la spontanéité créatrice!). Iaşi România 292 . fragmentele inedite proiectează lumini întregitoare asupra unui Sadoveanu necunoscut.