Dintre sursele care eliberează în mediu produse care conţin metale grele, importante sunt activităţile miniere şi de prelucrare

a metalelor, procedeele de acoperiri metalice, folosirea unor pesticide, deversările de reziduuri lichide, conductele de apă, ploile acide, coroziunea acoperişurilor metalice, emisiile de la centralele energetice pe cărbune, motoarele de automobile. Sursele naturale de contaminare includ activitatea vulcanică şi eroziunea rocilor. Cea mai mare parte a metalelor grele este transp ortată în mediu sub formă de particule, în special sub formă de precipitate asociate cu oxizi de metale sau cu minerale acoperite cu straturi de argilă. Acumularea metalelor grele în sedimente are loc prin următoarele procese: precipitarea unor anumiţi compuşi, legarea de particule solide fine care au la suprafaţă puncte active (particule prezente în deversări sau resuspendate pe timpul turbulenţelor), coprecipitarea împreună cu oxizii de fier sau de mangan sau sub formă de carbonaţi, asocierea cu molecule organice, încorporarea în minerale cristaline. Din lucrările studiate a reieşit că acumularea metalelor grele în sedimente este dominată de asocierea cu oxizi metalici, în special în condiţii aerobe. Deşi există posibilitatea interacţiunii metalelor grele cu sulfurile, în special cu sulfurile solubile în acizi diluaţi, unele studii contestă existenţa unui proces extins de coprecipitare a metalelor grele cu sulfura de fier, relevând ca fiind predominantă încorporarea acestor metale în oxi-hidroxizii de fier. Întrucât reprezintă faza de acumulare majoră, aceşti oxizi joacă un rol dominant în controlul „rezervoarelor” metalelor şi al căilor de transport în apele din mediu a speciilor chimice ale unor metale cum ar fi cuprul, cadmiul, plumbul, zincul, nichelul, mercurul, fierul şi manganul [25].3 În ceea ce priveşte, materiile organice naturale, acestea sunt prezente pretutindeni în sistemele acvatice şi constituie mediatori principali în circulaţia metalelor grele, în special între fazele minerale ale sedimentelor *48+. Cationii metalelor pot forma combinaţii complexe cu liganzi organici dizolvaţi, rămânând astfel în soluţie, sau asociindu-se cu materia prezentă sub formă de particule, dacă complexul cation metalic - materie organică se poate adsorbi pe suprafaţa particulelor. Pe de altă parte, metalele sub formă de ioni liberi se pot lega de particule, care au la suprafaţă materii organice. Gradul de mobilizare a speciilor organometalice solubile depinde de constantele de stabilitate ale complecşilor şi de rata de descompunere a materiilor organice [49]. Referitor la bioaccesibilitatea metalelor, s-a arătat că, în principal, există două căi prin care metalele devin bioaccesibile: prin expunerea la formele dizolvate din soluţie, sau prin ingestia particulelor îmbogăţite în metal pe căile anatomice *58+. În privinţa eliberării, sau mobilităţii metalelor grele din sedimente, bioaccesibilitatea depinde nu numai de geochimia sedimentelor, ci şi de factorii care influenţează distribuţia şi ratele de transfer dintre faza solidă şi cea apoasă. Sunt prezentate în această secţiune şi cele mai importante metode necesare stabilirii criteriilor de calitate în scopul evaluării chimico-analitice a sedimentelor.

Apare în cantitãþi mari în straturile mineralelor argiloase. vom schiþa caracterizarea succintã a acþiunii metalelor grele examinate. solurilor ºi în consecinþã. apelor. prezenþa sau absenþa altor elemente. a crescut semnificativ efectul de stres al metalelor grele ce nu se dezintegreazã ºi se acumuleazã în organismul viu. În condiþii normale. menþionãm timpul expunerii. în special în cazul elementelor vitale. Cantitatea elementelor emise în cazul unei pãduri de fagi este: cupru 110 g. valoarea emisiei este ridicatã.Metalele grele sunt componentele naturii înconjurãtoare. 1996). cupru. cadmiu 17. În general. forma de manifestare a elementului toxic (cele mai toxice sunt substanþele uºor solubile ºi admisibile). ºi cadmiu. ºi de oxide ferice ºi de mangan. ºi importanþa ecologicã a acestuia. În acelaºi timp. În primul rând. a plantelor ºi organismului uman a devenit o preocupare urgentã a poluãrii naturii. care apar cu o concentraþie semnificativã ºi în condiþii naturale. neinfluenþate. Astfel. condiþiile meteorologice etc. numite biogene au o importanþã pentru organismul viu. în solurile bogate în var. 2400 g Zn. ºisturile argiloase conþin zinc în cantitate mai mare (300 ppm). . în zonã umedã. Dintre acestea. plumb 30 g. Deoarece utilizarea lui industrialã este extinsã. zinc 1100 g. însã în concentraþie mare sau dozã mare. în cazul plantelor întâlnim adesea carenþe de zinc. În condiþii naturale. Efectul toxic depinde de mai mulþi factori. conþinutul mediu al zincului în litosferã fiind de 80 ppm. poate fi deosebit de grea. 22 g Cd ºi 27 g Pb anual pe hectar (Kovacs Margit. 110 g Cu. astfel poluarea cu zinc este însoþitã de poluare cu plumb. se leagã de materiile organice. în nivelul A. cadmiu 35. plumb 310 g. stabilirea pragurilor de concentraþie1. încãrcarea metaliferã a aerului. Prin acest fapt se explicã diferenþele dintre valorile concentraþiilor maxime admise în cazul multor þãri (Tabelul 1). ºi acestea pot deveni toxice. Elementele nocive omului ºi astfel valoarea metalelor grele depãºind o limitã anume pot fi considerate toxice. Solul neîncãrcat conþine zinc în medie de 15-100 ppm. Gradul de toxicitate se mãsoarã prin efectul negativ pe concentraþia unitarã a elementului. deoarece zincul conþine ºi alte metale grele. cu pH slab acidic. Deoarece problema toxicitãþii este complexã. 1985). zinc 1890. În acelaºi timp. În secolul XX. cantitatea elementelor examinate introduse anual prin precipitaþii pe un hectar de pãdure: cupru 350. Încãrcarea de zinc a solurilor din apropierea zonelor industriale poate atinge chiar 5000 ppm. iar din cea de molizi. Efectul lui este deosebit de nociv. Zincul este un metal destul de rãspândit în naturã. În cele ce urmeazã. mai mult de jumãtate din conþinutul de zinc al solului se leagã de materii organice (Farsang. gradul dispersiei. multe elemente.

În ambele cazuri. O dată ajunse în mediu. mobile (trafic auto). dar mai ales din cele antropogene. cât şi în mediul acvatic. Forma solubilă a metalelor s-a dovedit a fi mai periculoasă pentru că este mai uşor de transportat şi mai uşor de absorbit de către plante şi animale. Procesele datorită cărora are loc emisia acestuia sunt: utilizarea benzinei aditivate cu tetraetil de plumb. incendii de pădure) şi poluările accidentale (deversări. arderile industriale şi casnice). pe de o parte. milioane de tone de poluanţi toxici sunt eliberate în aer. Dimpotrivă. Atât în sol. Sarcinile negative tind să atragă şi să lipească cationii de metal. cele mai multe minerale având sarcină negativă. În timpul precipitaţiilor. Plantele contaminate cu metale grele reprezintă hrană pentru animale şi om. metalele din sol tind să se acumuleze şi să rămână în sol. are loc transferul poluanţilor spre apele de suprafaţă şi spre cele potabile. ulterior. Particulele de sol şi cele în suspensie sunt de asemenea încărcate electrostatic. pe vegetaţia terestră sau sunt inhalate de către animale. Din solul contaminat. metalele pot fi transportate prin câteva procese guvernate de natura chimică a metalelor. unele pozitive. SURSELE DE EMISIE A METALELOR GRELE Anual.2. Există patru categorii de surse de emisie: staţionare (procesele industriale. sol). provenite în mare parte tot din traficul auto. cele mai multe metale grele intră în compoziţia prafului străzii. Pe suprafaţa străzii. plantele. metalele grele suferă un proces de absorbţie între diferitele medii de viaţă (aer. apă. . metalele grele pot fi inhalate direct sau pot contribui la poluarea solului prin precipitaţii. pe de altă parte. unele negative. Materia organică din sol tinde să aibă diverse încărcări. metalele intră în sol sau se depun pe vegetaţie. iar. din care. fără a fi transportate în alte medii de viaţă. Principalele surse de emisie a plumbului în mediu sunt traficul auto şi procesele industriale. naturale (erupţii vulcanice. Cele mai multe metale sunt cationi. acestea ajung pe sol. a solului şi a sedimentului. Ulterior. uzura anvelopelor şi lagărelor. evitându-se astfel solubilizarea şi dizolvarea lor în apă. Astfel. uleiurile şi vaselina folosite. dar şi între organismele din ecosistemele respective. din aer. asimilează metalele dizolvate. aceste metale devin solubile (dizolvate) sau sunt curăţate de pe stradă o dată cu praful. Astfel. se produce poluarea prin infiltraţie a apelor subterane. cationii de metale grele emişi în atmosferă se „lipesc” de pulberile în suspensie. ceea ce înseamnă că poartă sarcină pozitivă. prin depunere uscată sau antrenate de precipitaţii. dar şi de pH-ul mediului înconjurător. atât din surse naturale. incendii industriale).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful