TAINA SFÂNTULUI MASLU ÎN CELE TREI CONFESIUNI CREŞTINE

REZUMAT Introducere. În trecerea noastră pe pământ, bolile, suferinţele, încercările, greutǎţile familiale sunt evenimente care ne pot descuraja, ne pot deprima. Durerea şi suferinţa ne însoţesc de-a lungul vieţii, fie că le trăim noi înşine, fie că doar asistăm la modul cum se prezintă la cei din jurul nostru. Omul cuprins de suferinţa bol ii nu mai poate participa la bucuria vieţii sale şi nici să mai participe la viaţa semenilor săi. Aflat în suferinţă, bolnavul nu mai poate munci şi astfel, devine dependent de cei din jurul său. „Dacă atâta vreme cât suntem sănătoşi, toate ne par plăcute, în timpul bolii experiem durerea şi suferinţa, înţelegând cât de fragilă este viaţa şi cât de puţin se găseşte ea în mâinile noastre (dacă putem spune că se gă seşte în mâinile noastre) şi cât suntem lipsiţi de putere‖. 1 Omul, creat de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa (Facere 1, 26-27), a căzut din starea de desăvârşire originară prin păcat, ajungând sub robia morţii. „Esenţa căderii în păcat este întotdeauna aceeaşi: cineva vrea să devină bun prin el însuşi; cineva vrea să devină desăvârşit prin el însuşi; cineva vrea să devină Dumnezeu prin el însuşi... Esenţa păcatului aşadar, păcatul total, constă în această iluzie de înfumurare.‖2 Altfel spus, păcatul neascultării l-a dus pe om la pierderea perfecţiunii de la început. Şi atunci Dumnezeu, „pentru a distruge păcatul şi a-l readuce pe om la starea originară, foloseşte mai întâi diferite mijloace prin care să-l întoarcă pe om de la păcat: Lege, profeţi şi diferite pedepse. Dar, devenind din ce în ce mai acută, în special ca urmare a idolatriei, boala cerea un medicament şi mai puternic. De aceea a venit în lume Însuşi Logosul lui Dumnezeu‖.3 Mijloacele de împărtăşire a harului pentru mântuire sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi Sfintele Taine. Alături de celelalte Sfinte Taine, Sfântul Maslu, ce urmează Pocăinţei, este necesar pentru renaşterea spirituală a omului şi pentru refacerea legăturii
1 2

Prof. Nicolae Grosu, Taina Sfântului Maslu, în „Ortodoxia‖, XXXI (1979), nr. 3-4, 553. Arhimandritul Iustin Popovici, Omul şi Dumnezeul-Om, Edit. Deisis, Sibiu, 1997, p. 162. 3 Pr.Dr.Lector Iosif-Aurel Ferenţ, Învăţătura despre Sfântul har privită interconfesional. Implicaţiile doctrinare şi spirituale ale acesteia, Edit. Buna Vestire, Beiuş, 2001, p. 112.

1

harice a omului cu Dumnezeu, legătură ruptă prin căderile de după Botez. Sfântul apostol Pavel le spune limpede evreilor că păcatul comis după primirea Tainei Botez ului este cu mult mai grav decât de dinainte de Botez: ―Căci este cu neputinţă pentru cei ce s-au luminat odată şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi s-au făcut Duhului Sfânt, şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, cu neputinţă este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură”. (Evrei 6, 4-6) Să mai amintim că Botezul şterge doar păcatul originar nu şi urmările acestuia. Îndreptarea omului nu se poate realiza fără ajutorul harului divin, dar este necesară şi voinţa personală a omului. Să nu uităm că răul vine din voinţa proprie a omului. Căci răul nu este după natură, ci este o greşeală care este contrară naturii.4 În Sfintele Taine se cere o conlucrare din partea primitorului cu lucrarea harului şi cu cea a săvârşitorului tainei, preotul. I. TAINA SFÂNTULUI MASLU ÎN CADRUL GENERAL AL TAINELOR BISERICII. Omul are la dispoziţie Tainele instituite de Mântuitorul Hristos atunci când, pe pământ fiind, a lucrat la mântuirea sa. Oscar Cullman spunea chiar că „Tainele Bisericii iau locul minunilor din vremea întrupării‖.5 Nicolae Cabasila spunea şi mai frumos, că Tainele sunt de fapt o uşă lăsată deschisă, prin care omul po ate urca către Dumnezeu şi tot prin aceasta, Dumnezeu coboară la oameni: „Tainele: iată calea pe care ne-a hotărât-o Domnul, uşa pe care a deschis-o... revenind din nou pe această cale şi prin această uşă, El vine la oameni‖.6 Sau, cum spunea Vladimir Soloviov: „...Tot ce vedem nu-i decât reflectul, nu-i decât umbra a ceea ce e nevăzut de privirea noastră‖.7 Sfintele Taine în Biserica Ortodoxă. Biserica, trupul tainic al lui Hristos, este deţinătoarea puterii şi a mijloacelor vizibile de îndreptare şi sfinţire a omului, prin care îl conduce spre mântuire. Sfintele Taine sunt aceste „mijloace sau acte externe şi sensibile prin care Biserica împărtăşeşte harul care îndreaptă şi sfinţeşte pe credincioşi‖8, împărtăşind mântuirea pe care Mântuitorul a realizat-o prin întruparea şi jertfa Sa pe Cruce.
4

Augustin, Six traités anti-manicheens, Bibliotheque Augustinienne, tome 17, Bruges-Paris, 1961, p. 604605. 5 Oscar Cullman, Les Sacrements de l’Eglise Joannique, Paris, 1951, p. 35, citat de Paul Evdokimov, Ortodoxia, Trad. Pr. dr. Irineu Ioan Popa, EIBMBOR, Bucureşti, 1996, p. 285. 6 Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, trad. T. Bodogae, Sibiu, ...p. 25. 7 Apud Nikolai Berdiaev, Spirit şi libertate. p. 79. 8 Pr. prof. N. Chiţescu, Teologia dogmatică şi simbolică, manual pentru Institutele Teologice, vol. II, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Buc., 1958, p. 826.

2

Galeriu. organul prin care Hristos lucrează în chip nevăzut. 16 Pr. 24. cu Care el se pune de acord şi Căruia I se deschide prin credinţă în ambianţa Bisericii‖. Stăniloae9. Nicolae Chiţescu. f. în „Studii Teologice‖. Sfintele Taine (Temeiuri biblice şi patristice). moştenit din religiile de mistere. […] Iar puterea ce o transmite omul prin trupul său nu e numai a spiritului şi a trupului său. se împărtăşeşte harul şi se uneşte Hristos cu persoanele care cred pentru a se constitui şi menţine Biserica. 14 Ibidem. Iar mai departe: „prin mâna omului se scurg puteri spirituale asupra altui om fie direct prin trup. 260. a propovăduirii cuvântului şi a păstoririi unei comunităţi bisericeşti‖14 şi Cununia – prin care se acordă „îndatoriri legate de căsătorie‖15. ci e şi o putere cu mult mai mare ce străbate prin ele. ―Etimologic. I (1949). Cele şapte Sfinte Taine sunt într-o strânsă legătură unele cu altele. Preoţia – „prin care se acordă primitorului puterea de a împlini misiunea specială a săvârşirii tainelor. D. Prin aceste acţiuni văzute. Ed. Ibidem 11 Prof. 12 Pr. p. în ambianţa Bisericii‖. cuvântul sacramentum. Prof. Prof. scria Pr.În Taine. cu nuanţa juridică de jurământ: era jurământul ostaşului lui Hristos. toate unitar având în centru Euharistia. Duhul Sfânt lucrează „printr-un om asupra altui om. Stăniloae. îi reprezintă anamneza. secret. Spovedania şi Sfântul Maslu – „ale întăririi în Hristos a celor îmbolnăviţi sufleteşte‖13. 13 Ibidem. 7. reactualizarea Arhetipului Său în Biserică‖16. prin mijlocirea trupurilor şi a materiei dintre ele. seria II-a.10 Tainele sunt lucrările invizibile ale lui Hristos săvârşite prin acte vizibile în cadrul Bisericii. înrolat în Biserica luptătoare‖. Este puterea Duhului dumnezeiesc. p. cuvântul Taină a tălmăcit în chip minunat grecescul mysterion cu nuanţa de mister.. „sunt firele Tainei lui Hristos.11 Săvârşitorul văzut al Tainelor este preotul sau arhiereul. Biserica Ortodoxă are şapte Sfinte Taine: Botezul. Amintim acest lucru fiindcă Biserica apuseană a folosit dintru început şi mai ales de la Tertulian. instituite de Hristos. 10 3 . 15 Ibidem.a. p. „orice taină este o intrare în comuniune cu Hristos ca persoană. fie prin altă materie. p. 7-8. nr. Harisma. Sfintele Taine sunt creatoare de comuniune personală. este o Taină de întemeiere a comuniunii cu 9 În Teologia Dogmatică Ortodoxă. Sfânta Euharistie sunt „taine ale unirii depline cu Hristos şi ale intrării depline în Biserică‖12. Teologia Dogmatică Ortodoxă. 516. D. C. Jertfă şi răscumpărare. Mirungerea.

Spiritualitate şi comuniune în Liturghia Ortodoxă. se rostesc cuvintele: „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit‖. spun Sfinţii Părinţi. se vor ierta lui‖) şi a Sfintei Euharistii (care se dă credinciosului „spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci‖). ci pun mâna Ta cea puternică şi tare ce se află în această Sfântă Evanghelie‖. ci. Const. Privite din perspectiva efectelor Tainelor asupra credincioşilor. 1906. ea îşi întinde puterea mântuitoare şi asupra bolilor spirituale. Craiova. Şi fiecare persoană umană din comunitatea Bisericii împlineşte un rol de inel în lanţul comuniunii cu Hristos devenit om şi cu ceilalţi oameni care cred în El. În ritualul Cununiei preotul rosteşte rugăciunea: „şi acum Stăpâne Doamne. iertarea păcatelor proprie Sfintei Taine a Mărturisirii este şi efectul Botezului.12. Nazarie. vindecând bolile curat spirituale. 30-31. La fel. Pr. şi la vindecarea bolilor corporale. Bucureşti. în ritualul Sfântului Botez. Taina Sfântului Maslu‖. sau după cum se numeşte în Epistola Patriarhilor de Răsărit. 19 Silvestru Episcop de Canev. Hristos ni se dăruieşte prin Taine pentru a crea forme şi grade mai înalte de comuniune cu El şi între noi. Înainte de împărtăşirea credincioşilor preotul se roagă: „şi ne învredniceşte prin mâna Ta cea puternică a ni se da nouă Prea Curatul Tău Trup şi Scumpul Tău Sânge…‖. D. p. Arhimandritul Gherasim Miron şi Teodor Ghica. se poate observa că şi acestea sunt comune unora dintre ele. Theologia Dogmatică Ortodoxă. Viorel Sava. trad. De asemenea. având cu deosebire menirea de a servi ca medicament spiritual al suferinţelor corporale. 55. o dată cu aceasta. se poate pune în evidenţă prezenţa în toate Tainele a „mâinii lui Dumnezeu care realizează legătura dintre ele‖18.. Astfel.19 17 18 Pr. Bucureşti.‖17 Caracterul unitar al Tainelor reiese din faptul că unele tropare sau gesturi liturgice sunt comune în ritualul mai multor Taine. trimite mâna Ta dintru înălţimea sfântului Tău locaş şi uneşte pe robul Tău… cu roaba Ta…‖. 1986. p. sub direcţiunea Icon. În privinţa importanţei Sfintelor Taine. deşi în acelaşi timp. nu se poate stabili o ierarhizare a uneia faţă de celelalte. după cum şi Taina Pocăinţei. Aceasta este Taina ungerii cu untdelemn sfinţit.. (cu expunerea istorică a dogmei). de va fi făcut păcate. Tipografia Cărţilor Bisericeşti. p. contribuie. Prof. toate sunt la fel de importante.Hristos în general şi a comuniunii cu ceilalţi membrii ai Bisericii uniţi cu Hristos. al Sfântului Maslu („rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica şi. Taina mărturisirii în riturile liturgice actuale. Stăniloae. 1998 (Teză de doctorat).Este stabilită de către Domnul Hristos şi există în Biserică încă o Taină. Astfel. „. şi în Taina Sfântului Maslu există o rugăciune în care se pomeneşte mâna creatoare şi re-creatoare a lui Dumnezeu: „nu pun mâna mea cea păcătoasă peste robul Tău. 4 .

Deoarece intervenţia preoţilor pentru bolnavi avea un sens echivalent cu acela al vindecărilor înfăptuite de Iisus Hristos şi de discipoli în numele Său. 3). Nici Iisus nu a respins relaţia aceasta dintre păcat şi boală. Dezlegarea păcatelor. Pocăinţa nu este. repetată din timp în timp înainte de Sfânta Împărtăşanie sau înainte de oficierea Tainei Sfântului Maslu. Dar. atunci când răspundea ucenicilor referitor la boala orbului din naştere: ―Nici el n-a păcătuit.cit. nici părinţii lui…”(Ioan 9. 116. se produce prin rugăciunea preoţilor. 1-12). şi astfel ea apare ca un semn al puterii distrugătoare a lui satan. cele două Taine ale Bisericii creştine – Pocăinţa şi Sfântul Maslu au fost percepute dintotdeauna ca fiind îngemănate. IERTAREA. ca în cazul vindecării slăbănogului (Marcu 2. Despre boală şi păcat. întru sporire duhovnicească a lor. deci. Condiţia esenţială este aceea a credinţei: „Trebuie ca şi credincioşii să primească sacramentele cu credinţă. 20 Jean Danielou / Jean Honore Paul Poupard.‖20 Mărturisirea păcatelor. Pocăinţa ca virtute. Pocăinţa nu este o simplă perioadă pregătitoare. În Noul Testament boala aparţine omului păcătos. se înfăptuia deja în favoarea acelora care acceptau vestea apropierii venirii Sale. CĂINŢA. Credincioşii se vindecă numai prin mărturisirea reciprocă a păcatelor şi prin rugăciunile ce le fac unii pentru alţii. păcatul şi boala se află în strânsă legătură. anunţarea venirii iminente a Împărăţiei lui Dumnezeu este însoţită nu doar de iertarea păcatelor. un simbol al stării de păcat în care se află omul.. op. De aceea.II CĂILE DE VINDECARE DE BOLILE TRUPEŞTI ŞI SUFLETEŞTI: MĂRTURISIREA. În context neotestamentar. ci şi de vindecarea trupurilor. ci vindecarea de orice infirmitate. Iertarea de păcate nu poate fi obţinută decât prin dezlegarea preotului sau a episcopului. iar Împărăţia lui Dumnezeu nu reprezintă numai eliberarea din păcat. p. Ea trebuie să fie un proces care să dureze întreaga viaţă. Orice rugăciune prin care bolnavul cere tămăduirea de boală este însoţită de rugăciunea spre iertarea păcatelor. era limpede faptul că nu aveam aici niciun demers de ordin medical sau un demers caritativ în favoarea membrilor suferinzi ai comunităţii creştine. vindecarea bolnavilor face parte din Vestea cea Bună a mântuirii. Legând vindecarea trupească de iertarea păcatelor. care îl va elibera pe om din lanţurile păcatelor sale. cu dorinţa de a corespunde cu viaţa aceasta care este comunicată prin acţiunea Duhului Sfânt. De aceea. arată Apostolul Iacob mai departe. Epistola lui Iacov dovedeşte că mântuirea eshatologică. în Sfintele Evanghelii. 5 .

spune Avva Isaia. o taină a experienţei mistice. Pocăinţa a fost comparată cu un botez al lacrimilor. În Psalmii Vechiului Testament găsim exemple de rugăciuni ale bolnavilor care cer lui Dumnezeu să-i vindece de boală. omul poate prin pocăinţă sinceră şi mărturisirea păcatelor. Cunoscând răutatea vrăjmaşului. Darul lacrimilor este văzut de Sfinţii Părinţi ca însoţind sufletul pe calea care duce la Împărăţie. ca şi celelalte situaţii ale vieţii. că neputincios sunt. 41. dar acum ochiul meu Te-a văzut”. să pună început bun vieţii sale. Sufletul esenţialmente religios al poporului lui Israel. Doamne. Domnul fiind 21 Apud Ibidem.21 Darul lacrimilor. omul descoperă o relaţie nouă între el şi Acela care l-a lovit. şi Tu. că s-au tulburat oasele mele. 5). Doamne. p. pentru că. 5) şi abia după aceasta va striga după ajutor şi va cere tămăduire (Psalmul 39. Darul lacrimilor. ci este o stare pe care credinciosul o trăieşte şi o exprimă. 5). Sfinţii Părinţi. Supus greşelii. dintotdeauna. De aceea.legată numai de Taină în sine. nu o despart pe aceasta de lacrimi. Mântuitorul Hristos ne-a dăruit pocăinţa până la sfârşitul vieţii.(Iov 42. Boala este înţeleasă ca o pedeapsă pentru păcatele comise. Boala reprezintă o situaţie specială în condiţia umană şi de aceea. 5. vindecă-mă. s-a îndreptat către Dumnezeu în boală. adoratorul lui Yahve se va recunoaşte drept păcătos în faţa Domnului (Psalmul 22. considerându-se departe de pocăinţă. 47. Mărturii scripturistice. Conştientizarea păcatului şi părerea de rău pentru căderea în păcat trebuie să fie centrul trăirii duhovniceşti a omului. în marea lor smerenie. „Miluieşte-mă. dar şi acesta primeşte de la Dumnezeu darul de a uşura şi de a salva . Vechiul Testament. Doamne. Şi sufletul meu s-a tulburat foarte. ea a ocupat un loc special în concepţiile şi practicile religioase. dar care îl susţine şi îl vindecă: Iov recunoaşte într-un final că experienţa sa este în fapt o revelaţie şi atunci nu se mai plânge şi nu mai pune întrebări: „Din spusele unora şi altora auzisem despre Tine. cerut în cele mai fierbinţi rugăciuni ale Sfinţilor Părinţi este o harismă. în toate etapele sale: pocăinţă. iluminare şi desăvârşire. nimeni nu s-ar mântui‖. a vindecării trupeşti şi sufleteşti. rugăciunea şi chiar ofranda unui sacrificiu ritual preced chemarea medicului. „de n-ar fi pocăinţă. 6 . Ştiind că boala este consecinţa păcatului. până când?” (Psalmul 6. 2-3). În această încercare. reprezintă un exemplu de cerere directă. III MĂRTURII DESPRE INSTITUIREA ŞI PRACTICA TAINEI SFÂNTULUI MASLU. exprimată în termeni patetici.

tome 6. 3). Mântuitorul a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul. sau din inspiraţia divină. Mai mult. Şi oriunde intra. acolo unde auzeau că este El. pentru că Dumnezeu era cu El (Faptele Apostolilor 10. mai mult sau mai puţin evidenţiate de-a lungul timpului. 26). Maladie. Iacob a stropit piatra din Betel cu untdelemn (Facere 28. în Cabrol-Leclecq. evreii foloseau şi ei untdelemnul. LXIV-LXV. art. reluându-se folosirea după trecerea perioadei de doliu (Daniel 10. alinarea suferinţelor trupeşti şi sufleteşti. 1977. pe de altă parte. rugăciunea şi lauda bolnavului sunt înălţate la Domnul pentru cǎ se pare că a existat o slujbă prin care comunitatea. Paris. Se poate spune că. p. coll. Ungerea era interzisă în semn de doliu. 2777-2791. vindecarea bolnavilor. 30). Amos 6. Beauchesne. nu se exclud unele pe altele. 38). în acelaşi timp (Psalmul 30). la fel şi tabernacolul şi obiectele de cult (Exod 30. 139. rolul de vindecător al lui Iisus a fost foarte important. Ungerea cu untdelemn a regilor era obişnuită la evrei: a se vedea ungerea lui Saul. Credinţa în Iisus Mântuitorul a inspirat creştinilor bolnavi diferite atitudini care. 18). Sfintele Evanghelii ne pun la dispoziţie numeroase exemple cu privire la interesul pe care Domnul nostru Iisus Hristos l-a arătat faţă de umanitatea aflată în suferinţă. se obţinea de la Dumnezeul izbăvirilor. În scopul vindecării bolnavilor.22 În cadrul vieţii religios-sociale a poporului biblic. 7 . 3. În Evanghelia după Marcu se spune: „Şi străbăteau tot ţinutul acela şi au început să-I aducă pe bolnavi pe paturi. Paris. 22 Irenee Noye. Cu ocazia sărbătorilor. se îngrijea de bolnavi şi privea încercarea lor sau vindecarea acestora ca aparţinând întregii comunităţi. în „Dictionnaire de Spiritualite‖. coll. Bolnavii se roagă pentru vindecarea lor lui Iisus şi discipolilor Săi. Astfel. 1925. a lui David şi a lui Solomon.Unicul Care să-i poată oferi bolnavului vindecarea. II Regi 14. Iudit 10. 23 A se vedea F. Cabrol. Uns de Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere. Huile.23 Noul Testament. pe de o parte. în sate sau în cetǎţi sau în sătuleţe. evreii se ungeau cu untdelemn (cf. 6). II. 2. ca toate popoarele din Orient. fasc. Dar ungerea cu untdelemn face parte dintr-un ritual religios. Dictionnaire d’Archéologie Chrétienne et de Liturgie. dar şi în faţa comunităţii credincioşilor. De remarcat este faptul că bolnavul se situează în faţa lui Dumnezeu. prin preoţii ei. ca urmare a apartenenţei sale la Iisus Hristos. marele preot şi ceilalţi slujitori aveau capetele unse cu untdelemn (Levitic 8. ci evidenţiază descoperirile progresive ale Bisericii plină de bogăţii.

ei nu fac posibilă de fiecare dată o vindecare supranaturală. Minunile Mântuitorului Iisus Hristos. 7). Atunci i-a chemat pe cei doisprezece „şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate” (Marcu 6. fiica lui Iair este înviată pe când se afla pe patul de moarte. Bucureşti. ci ca taumaturgi. femei şi familii. 8 . traducere Prof. În afară de aceste vindecări. numai că ei întrebuinţau untdelemnul. nu ca doctori. spre a demonstra că moartea. cât şi pe cei pe care nimeni nu i-a adus şi pentru care nimeni. prieten bun cu Iisus. Din Evanghelia după Marcu aflăm că Iisus. Remus Rus. Sfintele Evnghelii relatează cele trei învieri din morţi pe care le-a făcut Iisus.25 Epistola Sfântului Iacob. Lazăr. de care El nu s-a folosit niciodată. Drept pentru care. demoni vor izgoni. Paris. Exemplele de vindecări sunt la tot pasul. Minunile lui Hristos ating orice fel de persoană şi orice situaţie: pe tineri şi bătrâni. În primele două secole creştine nu avem menţiuni cu privire la săvârşirea Tainei Sfântului Maslu. Cu siguranţă că este o nuanţă. Ungerea avea drept consecinţă vindecarea. „Nimeni nu este exclus de la o astfel de întâlnire. după patru zile d e la moarte. 17-18). S-ar spune că. Paul Lazor. M-J Lagrange. 2004. în limbi noi vor grăi. Şi câţi se atingeau de El se vindecau. fiul văduvei din Nain este înviat pe când era dus la mormânt. P. p. Evangile selon Saint Marc. pe oameni credincioşi şi pe cei a căror credinţă este departe de a fi desăvârşită. şi-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. 25 R. iar vindecarea lor semnifică prezenţa şi lucrarea lui Iisus Cel Înviat: „Iar celor ce vor crede. nota 13. le vor urma aceste semne: în numele Meu. 6. pe oameni cu tot felul de boli şi infirmităţi – atât trupeşti cât şi sufleteşti. Aceste vindecări minunate au adus mulţi oameni la credinţa în Hristos (Ioan 11. Astfel.24 Puterea vindecării le-a dat-o Mântuitorul Sfinţilor Apostoli. Sfinţii Apostoli „scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau” (Marcu 6. nici chiar ei înşişi. Bolnavii care se vor adresa apostolilor vor fi vindecaţi prin numele lui Iisus. Suntem în faţa unor aspecte succesive ale morţii. Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma. pe cei care s-au înfăţişat înaintea Domnului. pe copii.puneau la răspântii pe cei bolnavi. bărbaţi. Spre sfârşitul secolului al II-lea găsim la Tertulian menţiunea 24 Pr. 154. Dr. p. 1929. „Apostolii vindecau după exemplul Învăţătorului.” (Marcu 6. Sfintele Evanghelii. Librairie Lecoffre. era tratat cu neîncredere. nu s-au rugat‖. dar El „punânduŞi mâinile peste puţini bolnavi. EIBMBOR. 55-56). întors în patria Sa. 13). şi Marcu nu spune că toţi bolnavii au fost vindecaţi‖. i-a vindecat” (Marcu 6. 45). Prefaţă la Arhiepiscopul Dmitri. prin faptul că ei folosesc un remediu rânduit. 5). Aceasta nu înseamnă că practica săvârşirii acestei Taine nu a existat. peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi” (Marcu 16. după câte ştim. în toate Iisus fiind Cel Care o învinge. trupul lui intrând deja în putrefacţie. „duşmanul ultim‖ este învinsă.

cu cele două formule de binecuvântare. Malvy face precizarea că atestarea ungerii bolnavilor este probabil mult mai veche decât o atestă scrierile de care dispunem. Mai există şi untdelemnul infirmilor (bolnavilor). unde. Alte scrieri. care aşează vasul cu untdelemn lângă Sfântul Jertfelnic. păstrat separat de primul. octobredecembre. atât în suflet. Rugăciunea Bisericii vizează însănătoşirea. 5). Tot aici se precizează că bolnavul era uns cu untdelemn în numele Domnului. se folosesc pentru Botez. în „Recherches de Science religieuse‖. untdelemnul bolnavilor primeşte în Joia Mare o binecuvântare specială. dans „Recherches de Science Religieuse‖. al V-lea). că untdelemnul este binecuvântat pentru vindecarea celor bolnavi şi pentru sfinţirea celor ce se pocăiesc.că un creştin. În Testamentum Domini se arată că sfinţirea untdelemnului o face preotul. mai -septembre. adică Sfânta masă. L’Onction des malades dans les Canons d’Hippolyte et les documents apparentes. Tradiţia apostolică ne duce la începutul secolului al III-lea. ca o existenţă bolnavă. p. dat fiind faptul că omul era înţeles. neexistând încă o rânduială specială pentru această practică liturgică. care este 26 Antoine Malvy. cât şi sufletească a celui pentru care s-au rugat preoţii şi care a fost uns cu untdelemn. 224. care era chiar păgân (Ad Scapulam 4. VIII (1917). X (1919). ci doar de rugăciunea pe care preoţii o făceau pentru cel bolnav. Aceasta arată că în primele două secole în ritualul semnalat de Sfântul Iacov nu se produsese schimbări.26 Mărturii despre existenţa Sfântului Maslu avem şi în Testamentum Domini (sec. 519-523. 9 . Poate nu era vorba nici de vreo binecuvântare specială a acestui untdelemn. Ea recomandă episcopului să binecuvinteze untdelemnul mistic al lucrării harului. În Canoanele lui Ipolit. Căci mai există un alt undelemn. p. apropiindu-se de ungere cu credinţă. de fapt. pe care episcopul trebuie să-l exorcizeze de toate duhurile rele şi care se numeşte untdelemnul exorcizat. Textul Sfântului Iacov ne face să înţelegem că preoţii Bisericii erau chemaţi la casa bolnavului. stă în dreapta preotului. A se vedea de acelaşi acelaşi autor Extreme-Onction et imposition des mains. în vreme ce un alt diacon. Acest undelemn. care poartă undelemnul mistic. cât şi în trup. atât trupească. Canoanele lui Ipolit conţin unele indicaţii folositoare referitoare la grija faţă de cei bolnavi. Un diacon îl poartă şi acesta trebuie să stea în stânga preotului. se pare. Aceasta arată legătura practicii sfinţirii untdelemnului cu Sfânta Euharistie sau că sfinţirea untdelemnului se realiza în cadrul Sfintei Liturghii. cu numele de Proculus Torpakion a uns cu untdelemn pe tatăl împăratului Antoniu Pius.

ci doar de vase cu apă şi cu untdelemn puse dinaintea episcopului. 85. coll. II. Prin rugăciunea aceasta se cere ajutorul lui Dumnezeu. Cabrol. Huile. fie ca numele Aceluia Care a suferit. din secolul al IV-lea. Creatorul apelor şi Cel care răspândeşti untdelemnul. Amin. A se vedea F. nr.‖28 O a doua rugăciune pentru bolnavi este spusă după binecuvântarea credincioşilor. art. aceste creaturi. 2777-2791. la începutul secolului al V-lea. „să poruncească boalelor şi să-i ridice pe cei ce suferă‖. 1925. Dar el vorbeşte despre „Sfântul Maslu care se face pentru iertarea păcatelor şi pentru redobândirea sănătăţii trupeşti şi sufleteşti‖. Jertfei liturgice şi este concepută astfel: „Peste untdelemnul şi apa aduse ca jertfă. Dă Doamne acestora o putere vindecătoare.27 Evhologhionul lui Serapion de Thmuis. Evhologhionul lui Serapion ca document pentru istoria cultului creştin (sec. Bucureşti. cu următoarele cuvinte: Doamne Savaot. Apostolina. 1-2. dactilo. în „Glasul Bisericii‖. a Ungerii celei de urmă (Apus). op. în Dictionnaire d’Archeologie Chretienne et de Liturgie. p. Binecuvântăm. Dumnezeul virtuţilor. XXXIV (1975). Care ai dat apa spre a fi În paragraful consacrat bolnavului. aceştia aveau să stropească casele şi bolnavii cu apa binecuvântată şi aveau să ungă trupurile bolnavilor cu untdelemnul binecuvântat spre vindecarea de boli şi alungarea demonilor de la casele lor. teză de licenţă. Multmilostive şi prieten cu oamenii.29 Este cert faptul că în cazul acesta nu este vorba despre Sfântul Maslu. în numele Unicului Tău Fiu Iisus Hristos. al IV-lea). 1936. Evhologhionul lui Serapion. pentru ca acestea să devină un leac vindecător şi un leac cu adevărat sfânt folosit de creaturile acestea în numele Fiului Tău Unic Iisus Hristos. a fost răstignit şi a înviat şi Care stă de-a dreapta lui Dumnezeu Cel fără de început să fie peste apa aceasta şi peste untdelemnul acesta. Se spune că „episcopul binecuvintează untdelemnul sau apa.30 Constituţiile apostolice ne prezintă o practică analogă în Siria. ci de o binecuvântare specială dată untdelemului în timpul Sfintei Liturghii şi este făcută o aluzie la cei bolnavi. reţine două rugăciuni care se făceau peste untdelemn: una dintre acestea aparţine unei întregi serii de rugăciuni ce aparţineau liturghiei. prin Care Ţie Îţi aparţine slava şi puterea în Duhul Sfânt în vecii vecilor. 1031. nu este vorba despre o ungere cu untdelemn.. Paris. Este folosit pentru Taina Sfântului Maslu (Răsărit). 30 Doctorand Radu Mihai. 28 Leclercq. orice demon şi orice boală să dispară prin folosirea băuturii acesteia şi a ungerii acesteia. p. cit. care le binecuvintează şi le dau credincioşilor spre folosinţă. aşa încât orice febră. coll. tome 5. 29 Apud D.binecuvântat în Joia Mare. 27 10 . când se punea mâinile peste ei.

când păcătosul spală patul său cu lacrimi şi lacrimile devin pentru dânsul pâine de zi şi de noapte şi când el nu se ruşinează să-şi descopere păcatul înaintea preotului lui Dumnezeu şi cere vindecare de la Acesta. 58. p. î l va gusta sau îl va atinge de trup un leac pentru trup şi pentru suflet. în ceremonia gnosticilor asupra celor morţi. ungerea o puteau face episcopii. cap.35 31 32 Constituţiile apostolice. preoţii dar şi orice alt credincios. Contra lui Cels. 8 către Decentius Eugubinus. p.polemic. 35 Origen. în PSB. 4. Sfântul Irineu evidenţiază. 109. cap. Doctrina Bărbaţilor Apostolici. prin sfânta Ta binecuvântare. slăbiciune şi boală‖33.. 554. Librairie de Sacre-Coeur. 40-44. ca. 1929. Etudes sur l’onction des infirmes dans l’Eglise latine du III-e au XI-e siecle.se face în numele lui Iisus o spune Origen cu claritate: „Simpla invocare a numelui lui Iisus pe care o rosteau adevăraţii închinători. 29. 1984. Chişinău. cartea a VIII-a.. Epistola 25. Bucureşti. trimite. 2. care să alunge din trup orice durere. 9. cap. un mijloc greu şi împovărător. 1: Du troisieme siecle a la reforme carolingienne.. ne oferă o serie de detalii cum ar fi: ungerea cu untdelemn făcea parte din categoria slujbelor numite „sacramente‖. Mărturii patristice.31 Dar nu este vorba în mod expres despre folosirea acestui untdelemn sfinţit pentru ungerea bolnavilor. p. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. despre Sfântul Maslu. Preot Nicolae Timuş. ungerea cu untdelemn sfinţit (numit aici „mir‖) se poate oferi tuturor credincioşilor nu doar muribunzilor ci oricărui bolnav. I. Chavasse.sufletească şi trupească .32 În Sacramentalium-ul (molitfelnicul) papei Ghelasie şi al papei Grigore cel Mare există o altă formulă de sfinţire a untdelemnului. 1942. 34 Origen. Origen se referă direct la Taina Sfântului Maslu. vol.băută şi spre spălare. untdelemnul. Iaşi. 2006. El leagă Maslul de Pocăinţă drept modalităţi de iertare a păcatelor.‖34 Că vindecarea . Tipografia Eparhială „Cartea Românească‖. a vindecat mulţi bolnavi de duhurile necurate şi de alte suferinţe‖. cei care aveau dreptul să binecuvinteze untdelemnul erau atât episcopii cât şi preoţii. 33 Apud Antoine. Lyon. Duhul Tău cel Sfânt.Din înălţimea cerului Tău cel Sfânt. Antoine Chavasse consideră că această formulă datează din secolele IV-V. 11 . să se facă oricui se va unge cu el. „Mai este încă şi al şaptelea fel de iertare a păcatelor. Doamne. Mângâietorul. Teză de Doctorat.. nota 2. şi anume: . VIII. Epistola papei Innocenţiu I. peste această grăsime din măslin pe care Tu ai binevoit să o scoţi din acest pom puternic spre a da sănătate trupului nostru. vol. Studiu apologetico . Omilii la Levitic. Editura Polirom. faptul că este vorba despre o ceremonie „schimonosită‖ a Tainei Sfântului Maslu din Biserica veche creştină..

. 294. făcând ca acelea ce sunt lipsite să primească în schimb câte ceva din plinătatea Lui‖. 1. 1. 2. 14.. dar nu mai face nicio referire la Sfântul Maslu. vol. face o remarcă cu referire la Taina Sfântului Maslu.. 41 Comentariu la Psalmul 26. 11. 39 Eusebiu de Cezareea. Buc. orice beteşug şi toată suferinţa pier. VI. 4. 210 .38 Eusebiu de Cezareea vorbeşte despre puterea vindecătoare a atingerii lui Iisus: „De cum se atinge Hristos de ceva. Ed. p. p. op. Cuvântarea despre Sfântul Mormânt.Trebuie spus că Origen. miloşi faţă de toţi.. 42 Este vorba de rugăciunea a şasea dintre cele şapte rugăciuni ce urmează Sfintelor Evanghelii. du Cerf. Rousseau în Sources chretiennes. Viaţa lui Constantin cel Mare. 235-236. pe orfan şi pe cel sărac.cit. orice boală. 32. Şi aceasta pentru că în alte locuri.B. 40 De Poenitentia. apud Ibidem. trad. Ed. 1. p. .‖37 Din acest text nu putem trage concluzia că obligaţia preoţilor de a vizita bolnavii presupunea neapărat vreo rugăciune sau vreun act liturgic.. vol. 38 Adversus haereses. vol. 1979.. Dr. Paris. el face distincţie între cele două Sfinte Taine ale Bisericii creştine. II. 340-341. chiar dacă a vorbit despre Sfântul Maslu în legătură cu Pocăinţa. 14.. Sfântul Irineu de Lyon (+254) relatează despre existenţa practicii punerii mâinilor peste bolnavi spre a se da sănătate celor aflaţi în suferinţă. Dumitru Fecioru în PSB. el vorbeşte despre pocăinţă.39 Sfântul Ambrozie vede în Taina Sfântului Maslu speranţa de însănătoşire a bolnavului. cu dumnezeiasca şi netrupeasca Lui putere. de Pr. al II-lea) citează între responsabilităţile clericilor şi pe aceea de a vizita bolnavii: . 1982.2. să nu neglijeze pe văduvă. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al BOR. Să aducă la drumul cel drept pe cei rătăciţi. Ed. 36 37 Ibidem. 12 .S.Preoţii trebuie să fie compătimitori.41 Sfântul Vasile cel Mare are o rugăciune pentru cei bolnavi care a intrat mai târziu în ritualul Sfântului Maslu. Epistola către Filipeni. în chip necesar îi dă viaţă şi-l împărtăşeşte de lumina Lui spirituală. să viziteze bolnavii.40 Fericitul Augustin vede în această Taină a Bisericii ultima mângâiere înainte de trecerea la viaţa viitoare. 64.42 Sfântul Ioan Gură de Aur. 8. Origen spune: „Fiecare suflet are trebuinţă de untdelemnul milostivirii divine şi nimeni nu poate părăsi această viaţă dacă nu va fi cu el untdelemnul îndurării cereşti. în P. În aceeaşi scriere din care am citat mai înainte. citat de Silvestru de Canev. în Tratatul despre Preoţie. p.‖36 Sfântul Policarp al Smirnei (sec.

50.Contra ereticilor‖ el scrie: . du Cerf. Afraate. 92. col. a fost unul din marii oameni de cultură ai mănăstirilor irlandeze.. 1989. până şi cei posedaţi de duhurile necurate. Pierre. care face lumină în întuneric. vol. dar şi teolog. ceea ce Biserica Ortodoxă păstrează până azi şi ceea ce Romano-catolicii fac prin confirmare sau reconfirmare . în P.Sfântul Cesar de Arles (503-343) va vorbi despre Sfântul Maslu în patru din predicile sale: 13. în Sources chretiennes. după ce se lepădau de erezie. Originar din Irlanda. care unge pe cei bolnavi şi care îi împacă pe penitenţi. Beda va face referire la ungerile cu untdelemn făcute de Apostoli celor bolnavi.‖43 Din acest comentariu înţelegem că în tradiţia irlandeză exista convingerea că practica un gerii cu untdelemn sfinţit era socotită de origine apostolică şi că untdelemnul trebuia sfinţit de episcop. Mărturii despre Sfântul Maslu în tradiţia siriacă.. p.Cei bolnavi. Aphraate le Sage Persan. precizând că: . cheamă la ei pe cei care au datoria să-i viziteze (probabil pe Explicație la Evanghelia după Marcu. Acesta este cuviosul Beda. pe regi şi pe profeţi. versetele 12-13.penitenţi‖ Afraate să fi înţeles pe ereticii care erau reprimiţi în Biserică. reprezentând spaţiul anglo-saxon. comentând capitolul al VIlea. cărora le lipsesc leacurile medicului. alături de Ungerea cu Sfântul Mir de după Botez şi cu ungerea care se făcea penitenţilor la reprimirea în Biserică. Sfântul Efrem Sirul se referă. 359.Din acestea rezultă cu evidenţă că obiceiul acesta al Sfintei Biserici este poruncă a Apostolilor.. A fost recunoscut ca cel mai mare om de litere din Irlanda vremii sale... mare om de cultură. enumerând diversele simboluri şi diversele utilizări cultice ale untdelemnului va spune că untdelemnul sfinţit este taina vieții care desăvârşeşte pe creştini.Bobul de strugure‖. Va muri în anul 735 în mănăstirea din Jarow. 184. Conferința XXIII. Exposes. L. Ne-am propus să prezentăm şi punctul de vedere al unui mare teolog din perioada nedespărţită a Bisericii. la Sfântul Maslu în două locuri din opera sa. se pare.. intitulată .44 El socoteşte ungerea cu untdelemn între Taine. care constă în ungerea celor posedaţi de duhurile rele sau a oricăror alţi bolnavi cu untdelemn sfinţit prin binecuvântarea episcopului. şi anume: 1. pe preoţi. vol. J. 43 44 13 . Beda Venerabilul. Ed. 188B. Paris. în a XXIII-a conferinţă. În Cuvântarea 46 intitulată . 881.. 52. în M. Nu este exclus ca prin . Înţelegem că beneficiarii acestei ungeri erau toate categoriile de bolnavi. unde s-a născut în 673. 3. În Comentariul Evangheliei după Marcu.

C. Isaac al Antiohiei (+459) nu încurajează această practică. altul îl unge cu untdelemn în semnul Sfintei Cruci.. Sfântul Efrem spune: . Unul dintre aceştia suflă spre cel suferind.Dă pomana ta călugărului şi hrăneşte-l. 45 14 . dar să primeşti ungerea ta de la preotul tău.46 De regulă. Maslul se va săvârşi uneori unit cu utrenia şi chiar cu vecernia (seara). fie dimineaţa.45 2. p.. Codex Barberini (sau Evhologhionul Barberini) nr. în anumite cazuri. Ruch.48 Spre deosebire de Raboula. În cel mai vechi codice cu conţinut liturgic. Dacă. etc. eodem loco. cu secolul al VIII – lea au început să apară o serie de rânduieli care au dus la constituirea rânduielii care se găseşte astăzi în molitfelnicele Bisericii. În secolul al XII-lea. 47 C. acest semn era însoţit şi de ungerea cu untdelemn sfinţit. C.Untdelemnul care este folosit pentru ungere înseamnă mila lui Dumnezeu. 48 La C.. cit. cel al Celui răstignit. Extreme onction du Ie-au IX-e siecle. nici în cea de Apus nu se poate vorbi de o rânduială propriu-zisă a Sfântului Maslu. p. în Dictionnaire de Theologie Catholique.. art. col. 1937.47 Raboula. cit. 1960.‖49 Evoluţia rânduielii Sfântului Maslu după secolul al VIII-lea în Răsărit. col. cu explicaţii tipiconale. Într-un codice din secolul al XII-lea care se găseşte la Biblioteca Naţională din Atena se prevede ca Sfântul Maslu să se săvârşească la începutul Sfintei Liturghii.. În cel de-al 73-lea imn din Nisibe. fie seara. Încât untdelemnul tău să fie cel al Apostolilor şi al martirilor. 1938. Codicele acesta deţine doar cinci rugăciuni isolate.Însemnaţi cu semnul Crucii pe cei care mor dintre voi ca ei să biruie cea de-a doua moarte‖. cit. 336 (care datează de la sfârşitul secolului al VIII-lea şi începutul secolului al IX-lea) nu există o rânduială aşa cum există cea de astăzi. Cuch. art. col. art. ci spune: . 49 Bickell. în rânduiala Sfântului Maslu apar tropare noi şi antifoane. 1957... 1871. vindecarea bolii şi iluminarea inimii. 46 Ibidem.preoţi) care se roagă pentru ei. Munchen. episcopul Edesei (412-435) ne relatează că. Ruch. tropare. Este evident că rugăciunea produce totdeauna efecte. 77. Conspectus rei Syrorum litterarius. de unde obiceiul până azi că maslul se săvârşeşte. înainte de secolul al VIII-lea. Ruch. călugării puteau administra bolnavilor ungerea cu untdelemn şi chiar soţii puteau să facă aceasta soţiilor lor. Victor al Antiohiei spune: . iar untdelemnul le simbolizează. nici în Biserica de Răsărit.

Ea se săvârşea şapte zile la rând. El consideră că această Taină poate fi săvârşită şi de trei preoţi (după numele Sfintei Treimi). 52 Tratat asupra tuturor dogmelor credinţei noastre ortodoxe după principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos şi urmaşii Săi. II. G. şapte antifoane. Obiceiul semnalat în secolul al XI-lea că slujba Sfântului Maslu să fie săvârşită de şapte preoţi. dat fiind că .Rânduiala prevede psalmul 50.51 Pe vremea patriarhului Arsenie rânduiala Sfântului Maslu a rămas unită cu Sfânta Liturghie. dând în acest sens mai multe exemple din scriptura Vechiului Testament. Nikifor al II-lea (1260-1261)50. în fiecare zi de alt preot. Tot în secolul al XIII-lea a început ca Sfântul Maslu să se săvârşească şi separat de Sfânta Liturghie şi să aibă rânduiala lui proprie. vol. simbolizează desăvârşirea). scoţând în evidenţă simbolismul pe care cifra şapte l-a avut în Vechiul Testament (adică..Sfinte Dumnezeule. 808 AB. 1978.‖52 Sfântul semnalează obiceiul ca Sfântul Maslu să fie săvârşit de şapte preoţi. 31-32. după cum ne informează succesorul său la tron. 2003. potrivit căreia maslul s-ar administra numai muribunzilor. 17. Cf. Se pare că patriarhul Arsenie este cel care a fixat în bună parte rânduiala Sfântului Maslu. cap. p.53 Sfântul Simeon dezaprobă practica occidentală. p. trad. Fountoulis. iar nu celor vii ca să moară şi să nu mai aştepte să se ridice din P. Următoarele referinţe le vom face după această ediţie. 31. I. săvârşindu-se unit cu utrenia. Procesul de dezvoltare şi îmbogăţire a rânduielii Sfântului Maslu început în secolul al VIII-lea se va continua şi va ajunge la forma de azi în secolul al XIII-lea. 141. Teodorescu. 28. autorul canonului Sfântului Maslu nu este patriarhul Arsenie. după cum poate fi săvârşită şi de mai mulţi preoţi decât şapte. aşa cum o avem noi astăzi. va fi consfinţit de patriarhul ecumenic Arsenie Avtorianos (1255-1260).. Din informaţiile lăsate de Nikifor al II-lea. Slujba Sfântului Maslu (în gr..Sfântul maslu se face celor vii ca să trăiască şi să rămână curaţi. Ed. care a trăit în secolul al X-lea. col. La sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea Sfântul Simeon episcopul Tesalonicului (+1429) spunea că Sfântul Maslu este ―taina dată nouă pentru iertarea păcatelor. şapte rugăciuni. 53 Ibidem. 50 51 15 . Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. ci mitropolitul Kerkiei care purta numele tot de Arsenie. Tessalonic.‖. şapte ectenii rostite înainte de . după care se continuă Sfânta Liturghie.). dar nu se cuvine să fie săvârşită de un singur preot. de T. pentru tămăduirea noastră şi pentru dăruirea milei dumnezeiești. p..

nu poate fi vorba de Taină. În aceste condiţii coboară Sfântul Duh şi face lucrarea lui sfinţitoare. Ene Branişte. de poezii şi cântece cu temă religioasă. Pr. anul IV (1952). untdelemnul nu ar avea nicio putere dacă aceasta nu i-ar fi conferită de puterea sfinţitoare a rugăciunii. Este o chimie aici. Materia este untdelemnul. 56 Prof.. împărtăşind mila şi îndurarea lui Dumnezeu‖. Dacă nu este aşa. ca şi apa Botezului. Şi aceasta pentru că în Biserică. 173. Care să sfinţească untdelemnul.55 Rugăciunea. este ceva cu mult mai profund decât recitarea unei poezii.. IV TAINA SFÂNTULUI MASLU ÎN BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ.54 El mai semnalează că în cultul Bisericii Orientale există practica ungerii cu untdelemn a celui răposat. mijloc de însănătoşire. dată de măreţia şi sublimitatea slujirii şi a comuniunii create în Biserică.. conducătorul familiei. 287. Untdelemnul – materia Sfântului Maslu. Preotul. 434. învaţă Sfântul apostol Iacov. Ca materie a Tainei Sfântului Maslu. dar aceasta nu se confundă cu Taina Sfântului Maslu. Sfinţenia şi răspunderile preoţiei. nr. Avem aici măreţia şi sublimitatea Tainei. Mai spune că. 34. fapt demonstrat de existenţa practicii ungerii cu untdelemn la multe religii păgâne foarte vechi. săvârşitorul Sfintelor Taine. prin iertarea păcatelor şi a tămădui trupul. Untdelemnul de Maslu. fiind binecuvântat de preoţi cu invocarea lui Dumnezeu. Dar ce este cel mai important este credinţa profundă cu care acestea sunt rostite de către preoţi şi ecoul pe care îl au cuvintele în sufletele participanţilor. 34. al turmei lui duhovniceşti. întrebuinţat în acest scop din adâncă vechime. În cazul untdelemnului folosit ca materie a Tainei Sfântului Maslu „este simbol al îndurării divine şi totodată medicament. prin izgonirea bolilor. Este invocat Duhul Sfânt. Rugăciunea. Să cheme preoţii Bisericii. Popescu. p. El are puterea de a curăţi sufletul. se ştia de foarte multă vreme. în ―Studii Teologice‖.suferinţă‖.. cuvintele de invocare sunt date de Molitfelnic. p. în vremea sa existau oameni care cereau să li se facă Maslul pentru sănătate. este sfânt. nu poate fi vorba de vindecare. Liturgica Specială. p. Cuvintele ard pe buzele preoţilor şi căldura lor înmoaie sufletele credincioşilor.56 Ibidem. ci doar de un ritualism bine pus la punct. Despre efectul tămăduitor al acestuia. plin de darul dumnezeiesc al Sfântului Duh. cap. Teodor M. sintagma este folosită în zilele noastre. Prof. preotul este ―capul unei comunităţi. ci pentru că prin ea se îndreptăţeşte înaintea lui Dumnezeu‖. 54 55 16 . El trăieşte şi slujeşte nu numai pentru sine. puterea sfinţitoare a cuvântului.

în ―Ortodoxia‖.. le este folositoare această sfântă rugăciune. celor bolnavi de boală trupească sau sufletească.‖.pentru robul (robii) lui Dumnezeu (N). în îndurarea Lui de a alina suferinţele oamenilor. cit.58 Iar în Molitfelnic se spune. nr. 16. Partea întâi.57 Rânduiala Tainei.. Ilarion Felea. 4. Eitura Cărţilor Bisericeşti. 213. pe rând.. 59 Molitfelnic. fiecare făcând la sfârşitul rostirii semnul binecuvântării peste untdelemn (materia tainei). Bucureşti. „Dacă toate Tainele sunt întemeiate pe legătura strânsă dintre spirit şi materie. Ilie Moldovan. p. „Toate mişcă inima şi zguduie sufletul. în „Mitropolia Ardealului‖. o face cu Evanghelia. manuscris. toate fac apel la credinţă şi pregătesc bolnavul pentru ca să primească harul vindecător şi mântuitor‖.. căci le dă tămăduire trupului şi iertare sufletului‖. la care preoţii fac semnul binecuvântării către bolnavul pentru care se face slujba.Lucrarea preotului e sfântă pentru că slujirea cuvântului este împletită strâns cu puterea de a săvârşi Sfintele Taine. 60 Pr. Sibiu. 171. p. după care o pune la loc. 2..‖ toţi preoţii fac semnul binecuvântării cu mâna. La cererea „pentru ca să se binecuvinteze untdelemnul acesta. pentru începutul Sfântului Maslu propriu-zis. Diaconul sau preotul va zice ectenia care cuprinde cereri speciale pentru binecuvântarea untdelemnului şi vindecarea bolnavului. în acelaşi timp. 1939. XXXIII (1988). nr. Se începe cu binecuvântarea pe care preotul. Preotul sărută Sfânta Evanghelie. slujba Sfântului Maslu este un şir de rugăciuni pentru dobândirea harului şi un lanţ de cântări pentru întărirea credinţei celui bolnav. învrednicit fiind de înzestrarea cu puterea sacerdotală în măsura cea mai înaltă.. 58 Curs de Dogmatică. op. Sfântul apostol Pavel nu a despărţit niciodată misiunea apostolică a propovăduirii Evangheliei de lucrarea preoţească. citat de Pr. chiar la început: „Tuturor creştinilor. Slujba Sfântului Maslu este precedată de o rânduială specială. având capul descoperit. Partea a doua. apoi Taina Maslului este de două ori mai întemeiată‖. Dumitru Stăniloae.60 Comentariu la slujba Sfântului Maslu. 17 . Urmează rugăciunea pentru sfinţirea untdelemnului pe care preoţii o vor spune toţi. p. anul XXXI (1979).59 De la început şi până la sfârşit. Taina Sfântului Maslu. asemănătoare Utreniei. la fel şi la cererea: „.. Dr. 1937. spune Părintele Prof. 101. p. p. Conf. 276. formată din cântări. pentru ca tuturor celor prezenţi să le fie inspirată încrederea în puterea şi multmilostivirea lui Dumnezeu. 57 Pr. Semnificaţia şi responsabilitatea slujirii preoţeşti după Sfântul Apostol Pavel. Nichifor Todor. peste untdelemn.

la ochi. 62 Sinodul de la Iaşi şi Sfântul Petru Movilă . sunt folosite şi alte formule. urechi. piept.‖ dimpreună cu ungerea. Trinitas.. 433. ci este doar 61 Pr. după care protosul face otpus tul slujbei.. armă asupra diavolului crucea Ta o ai dat nouă. de fiecare dată.. urmează citirea mai multor tropare scurte. „Foloasele şi roadele care se nasc din această Taină. op. de şapte ori. Rugăciunea „Părinte Sfinte. Întrebarea CXIX. Iertarea nu este echivalentul uitării. la nări. în timp ce preoţii se ung reciproc pe frunte şi apoi îi ung şi pe ceilalţi ai casei.. bolnavul a dobândit vindecarea duhovnicească. ca şi troparul de mai sus se repetă de şapte ori. p.‖. prin iertarea păcatelor. care constituie miezul slujbei sau forma Tainei. Iaşi. apostolul Iacob le tălmăceşte zicând: iertarea păcatelor. ungând pe bolnav cruciş. cu unul din beţişoarele pregătite pentru aceasta înmuiate în untdelemnul sfinţit: la frunte. Edit. pe mâini şi pe picioare. Apoi fiecare preot citeşte câte o Evanghelie.62 Efectul este imediat şi este profund în ambele situaţii. pentru că. continuând cu ectenia şi molifta următoare.‖. În vremea aceasta. din greceşte de Alexandru Elian.. După care urmează o ultimă ectenie.cit.61 Încheierea o face protosul. trad. Apostolele sunt citite de diaconi sau cântăreţi. 18 . La Maslul de obşte..După aceasta. obraz (gură). păcătosul‖. Urmează cântarea a două podobii.. Addenda. părinţi sfinţiţi. Mărturisirea ortodoxă a credinţei Bisericii Soborniceşti şi Apostoleşti Răsăritene. Iertarea păcatelor poate avea urmări imediate minunate. adresându-se părinţilor slujitori: „Binecuvântaţi. p. cântăreţii sau ceilalţi preoţi cântă troparul „Doamne. Ene Branişte face precizarea că acestea sunt fo rmulele care apar în Molitfelnic. preoţii răspund binecuvântând: „Dumnezeu să te ierte şi să te binecuvinteze şi sănătate să-ţi dăruiască‖. Ultima dintre cele şapte Evanghelii a fost citită şi s-a făcut şi cea de a şaptea ungere a bolnavului.. apoi sănătatea trupului. Urmează citirea celor şapte Apostole şi Evanghelii.‖. 2002. bolnavul sărută Sfânta Evanghelie. Ungerea de la Sfântul Maslu şterge sechelele păcatului. şi mă iertaţi pe mine. rugăciunea aceasta se citeşte şi ungerea credincioşilor se face după Evanghelie. Bolnavul zice de trei ori. Punerea Sfintei Evanghelii peste capul bolnavului simbolizează punerea mâinii Domnului. Efecte şi foloase. cu faţa în jos. dar că.. Şi chiar dacă lecuirea trupului nu se petrece întotdeauna. mântuirea sufletului. la fiecare ungere folosindu-se un alt beţişor. De aceea. XLV. nota 26. cu rostirea: „Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri. iertarea păcatelor sufletului urmează pururea pentru cel care s-a pocăit‖. acum preotul deschide Sfânta Evanghelie şi o pune peste capul bolnavului. în timp ce se cădeşte. după care citeşte rugăciunea: „Părinte Sfinte. în realitate. Despre efectele Tainei Sfântului Maslu am tot vorbit în lucrarea noastră. Prof.

p.. dacă nu este posibil. folosindu-se materia indicată pentru o asemenea lucrare sfinţitoare: un vas cu făină. De asemenea. în temeiul puterii primite de la Iisus Hristos pentru a mijloci harul dumnezeiesc. 405. Marcu Bănescu.63 Abateri de la rânduială.64 O altă practică tot mai des întâlnită la slujbele Sfântului Maslu este aceea că participanţii la această taină întind preotului tot felul de haine sau obiecte personale ale unor membri ai familiilor lor absenţi de la slujbă pentru a fi unse cu untdelemnul sfinţit în cadrul slujbei Sfântului Maslu. adică în Molitfelnic şi Aghiazmatar. iar. ci trebuie să ne îngrijim din timp. Nicolae D. care sunt „acte de cult instituite de Biserică. chiar de trei sau doi. care spune: „S-a mai observat. Galaţi. nici alta‖. în Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică . că rugăciunile mai lungi sunt trunchiate sau îngânate. Necula. Maslul de obşte. Este foarte important ca preoţii slujitori să respecte cu stricteţe toate instrucţiunile date în Molitfelnic. această lucrare sfinţitoare şi tămăduitoare este destinată a se săvârşi persoanelor particulare. Când şi cum se săvârşeşte corect Taina Sfântului Maslu?. dar în niciun caz numai de către unul singur. fie la casa celui bolnav. În legătură cu aceasta. Marcu Bănescu. Prof. 63 19 .cit. Părintele Profesor Nicolae Necula precizează următoarele: „După structura pe care o are slujba în cărţile de cult. vol. povăţuirile din Molitfelnic arată că Sfânta Taină a Maslului se săvârşeşte fie în biserică. Căci nu este bine să fugim la biserică numai când suntem bolnavi. mai ales că la tot pasul suntem întâmpinaţi de ispite care ne atrag către păcat. în parohiile în care Taina este oficiată de mai mulţi preoţi (doi sau trei sau chiar cinci). Săvârşirea deci de către un singur preot a tainei Sfântului Maslu nu este îngăduită de practica noastră ortodoxă. celălalt citeşte rugăciunea şi credincioşii nu pot urmări nici una. 299. În timp ce unul citeşte Evanghelia. p.manifestarea iubirii dincolo de orice ruptură. integrarea trecutului păcătosului. Taina Sfântului Maslu înseamnă în fapt. Editura Episcopiei Dunării de Jos. situaţia patologică făcându-l pe acesta să-şi mărturisească credinţa în viaţa viitoare. Săvârşirea corectă a Tainei Sfântului Maslu. o candelă cu untdelemn curat şi şapte beţişoare pentru ungere‖. op. Sfântul Maslu nu se face numai pentru cei bolnavi care zac la pat. 2001. Aceştia uită că Biserica a rânduit pentru astfel de practici o serie de ierurgii. O altă abatere de la ritualul stabilit în Molitfelnic sau Aghiazmatar este aceea observată de Pr. Dr. de către şapte preoţi. 64 Protos Dr. În acest sens. II. se poate ca ungerea cu untdelemn sfinţit în cadrul slujbei Sfântului Maslu să se Pr.

altele care aco rdau aceeaşi importanţă fiecăruia dintre cele două efecte ale ungerii bolnavilor: sănătatea trupească şi iertarea păcatelor. Pentru ceilalţi era exclusă ungerea. nu este deloc surprinzător faptul că însănătoşirea spirituală a fost lăsată la o parte. 68 A se vedea Cesaire d’Arles. 1974. 69 În Orient. de asemenea o încălcare a rânduielii. care nu puteau aduce însănătoşirea trupului decât făcând sufletul să moară.65 V. „una din practicile necanonice şi mai lipsite de respect faţă de Taina Sfântului Maslu şi de Sfânta Evanghelie‖. atenţia fiind atrasă de efectul trupesc al Ungerii. op. 225. Să amintim doar rugăciunea din Evhologhionul lui Serapion de Thmuis (mijlocul sec. 117. Buchet/Chastel. cu deosebire de riturile păgâne. Paris. 20 .68 Un secol mai târziu. Sermon 13. Edit. al V-lea). cit.69 fără a sacrifica însă efectele trupeşti în favoarea celor 65 66 Ibidem.66 Subiectul ungerii. Este de reţinut că în toate formulele de sfinţire a untdelemnului primează sanitas corporis. al IV-lea) sau Interpolare la versiunea etiopiană a Tradiţiei apostolice (sec. fie că era vorba de catehumeni sau de penitenţi. 67 Cesaire d’Arles. Sacramentarul gelasian şi Sacramentarul gregorian operează retuşuri aduse versiunii originale Emitte. 46). p. Totuşi o evoluţie avea să se producă în sensul unei explicaţii şi a unei precizări referitoare la efectele Ungerii asupra bolnavilor.67 Văzând lucrurile în felul acesta. aşa cum a făcut-o Hristos pe cruce: „Părinte. primesc sănătatea trupului şi obţin iertarea păcatelor. în mâinile Tale încredinţez duhul Meu” (Luca 23. Jean Danielou / Jean Honore Paul Poupard.. Efectele sacramentului.. O asemenea evoluţie ne face să înţelegem că în Occident circulau alături de rugăciunile care nu cuprindeau iertarea păcatelor. Demain. Le Catholicisme. prin încălcarea flagrantă a rânduielii. atunci când sunt bolnavi aleargă la Biserică.. 186. „Deschisul cărţii‖ este. După papa Innocenţiu I. vorbindu-se în acelaşi timp despre sănătatea trupului. sănătatea sufletului. p. formule de felul acestora erau în uz încă din sec. Hier. TAINA SFÂNTULUI MASLU ÎN BISERICA ROMANO-CATOLICĂ .Sacramentul bolnavilor sau extrema-ungere aduce puterea şi pacea necesare pentru a trece peste gravele încercări de sănătate şi de a se pune în mâinile Tatălui înainte de marea trecere. pentru a fi fost posibilă inserarea menţiunii efectului spiritual.facă o singură dată. p. condiţia primirii ungerii era aceea de a fi bolnav. şi mai mult. cel puţin în Alexandria. care spune că aceia care. Folosirea Ungerii cu untdelemn sfinţit a bolnavilor în vederea recăpătării stării de sănătate trupească l-a făcut pe Cesare d’Arles să numească Sacramentul acesta medicina Ecclesiae. IV şi V.

chiar dacă aceasta nu reprezenta funcţia ei principală.70 Din secolul al VIII-lea. Dar recunoaşterea importanţei iertării păcatelor după reforma carolingiană va atrage după sine o scădere a efectului trupesc. Taina Ungerii bolnavilor. Urmează raportul dintre paenitantia ad mortem şi ungere. Occidentul regăseşte o poziţie doctrinală mai conformă cu obiceiurile timpurilor apostolice. După Conciliul II Vatican. 106 (1974). Etude historique et théologique.spirituale. nr. Roger Beraudy. am asistat la o reacţie împotriva acestei practici ―extreme‖. Chiar din perioada precedentă. datorată poate prezenţei episcopilor de origine greacă şi siriană. p. vorbea despre influenţa asupra efectelor ungerii legate de oratio fidei. În acest context au apărut ritualurile propriu-zise ale ungerii bolnavilor. Este necesar să ne aplecăm asupra acestora pentru a înţelege semnificaţia cu care a fost investit acest sacrament după sec. 674. al VIII-lea şi după acest secol.72 70 71 Initiation theologique. în administrarea ungerii au apărut mai multe modificări în sensul că se va acorda o importanţă mai mare ritualului însuşi al ungerii bolnavilor decât binecuvântării untdelemnului. Oratio fidei (Iacov 5. În continuare. 600. Le Sacrement des malades. al VIII-lea şi motivele care au făcut din el un sacrament ad mortem. în ―Nouvelle Revue Théologique‖. care face posibilă organizarea de slujbe comunitare ale Ungerii. Beda Venerabilul. Teologia sacramentală după Conciliul II Vatican. care se numea ―extrema-ungere‖ (adică ungerea cea de pe urmă). care participau la slujbele de Maslu din Biserica Ortodoxă. Tournai. căci sacramentul acesta trebuie oferit bolnavilor sau bătrânilor cu mult înainte ca aceştia să fi ajuns ―la ceasul lor din urmă‖. 21 . răspunde nevoii pastorale a prezentului. Raportarea la ungerea bolnavilor se făcea în continuare ca la un medicament. Am prezentat în continuare diferite ritualuri ale extremei ungeri în diferite regiuni ale Bisericii catolice. tome IV. când sunt tot mai mulţi bolnavi care se îndreaptă spre Biserică pentru a găsi aici leacul împotriva suferinţelor sufleteşti şi trupeşti care îi macină.71 Această nouă practică. după ce Concliul II Vatican a constatat că se află într -o mare eroare refuzând Taina aceasta credincioşilor catolici. am prezentat Istoria ritualului ungerii bolnavilor până în sec. Până la Conciliul II Vatican. de exemplu. era administrată numai acelora care se aflau în pragul morţii. În secolul al VIII-lea. sub o influenţă categoric orientală. 72 Nu este greu să înţelegem că maslul de obşte din Biserica Ortodoxă a pătruns şi în practica Bisericii Catolice. 6. p. 15) ce însoţeşte ungerea nu va mai avea un rol secundar. Ungerea bolnavilor devine o funcţiune rezervată în exclusivitate preoţilor. Schimbarea aceasta a coincis cu renovarea ministeriului presbiterial din epoca carolingiană.

75 Ritualul Roman prescurtat. În afara ritualurilor separate ale Ungerii bolnavilor şi ale viaticului. Din Documentele Conciliului Vatican II. încât Conciliul II Vatican a reformat fără să restaureze‖. salută cu o formulă anume. Toţi cei de faţă fac o mărturisire generală: ―Mărturisesc lui Dumnezeu Atotputernicul şi vouă. atunci când Se afla pe pământ. din vina mea. rostirea rugăciunii de mulţumire asupra untdelemnului. Acţiunea se petrece la casa bolnavului. Numărul ungerilor va fi adaptat împrejurărilor şi rugăciunile ce aparţin ritualului vor fi revizuite pentru a corespunde diferitelor situaţii ale bolnavilor care primesc sacramentul‖. 73 74 22 . în ciuda acestei orientări novatoare a Bisericii romano-catolice cu privire la Taina Sfântului Maslu. există foarte multe voci care se opun acestei noi percepţii. Trebuie să mai spunem că. 73-75 din aceeaşi Constituţie spun următoarele: 73. Hristos i-a vindecat pe cei bolnavi. va fi compus un ritual continuu după care se va administra Ungerea bolnavului. cu insistenţă camera bolnavului şi acesta. aşa cum. p.În ultimii ani. după confesiune şi înainte de primirea viaticului. cuvântul. Iaşi. De aceea. Hristos este prezent. rog pe Sfânta Maria Pururea Fecioara. Cu privire la Ungerea bolnavilor. să vă rugaţi pentru mine la Domnul Dumnezeul nostru‖. tot aşa şi acum. care mai bine se numeşte ungerea bolnavilor. redată de Ritual. Urmează punerea mâinilor peste cel bolnav. art.74 Ritualul Ungerii bolnavilor. Prof. din prea mare vina mea. fapta şi omisiunea. Urmează rostirea unei rugăciuni în care se spune că. Noul Ritual roman reprezintă materializarea noii percepţii a Ungerii. ci în formula ungerii. teologii Bisericii romano-catolice au reevaluat efectul corporal al Ungerii. punând la îndoială realitatea lucrării harului în vindecarea bolnavilor. momentul oportun de primire a sacramentului a sosit atunci când credinciosul începe să fie în pericol de moarte în urma slăbirii fizice sau a bătrâneţii. 74. nu este doar sacramentul acelora care se află la capătul vieţii. prezentând ceva nou nu numai în rugăciune. ―Extrema-ungere. Astfel. ungerea bolnavului pe frunte şi pe mâini. cit. „Având în vedere cele de mai sus. 1881. Preotul intră. 13) şi o ectenie specială.75 Se citeşte apoi din Evanghelia de la Matei (8. putem afirma că reforma Conciliului II Vatican nu a reuşit să depăşească o mentalitate care a considerat Taina Uleiului o Taină administrată celor care pleacă din această viaţă. care apărea ca un non-sens atunci când Sacramentul era administrat muribunzilor. Pr. că am păcătuit prea mult cu gândul. fraţilor. fraţilor.73 Sacramente şi sacramentalii. pe toţi îngerii şi sfinţii şi pe voi. p. 161-162. 109. op. 5-10. Ibidem. Viorel Sava. 75. Casa toată este stropită cu apă sfinţită.

Ca o eroare a abordării Sfintelor Taine de învăţătura Bisericii romanocatolice. prin care aceasta se află în mijlocul Bisericii şi în lume. credinciosul primeşte un al doilea Botez. Procedând astfel Biserica romano -catolică. Ca o eroare a abordării Sfintelor Taine de învăţătura Biseri cii romanocatolice. ce va constitui fundamentul vieţii sale morale. iertându-ţi păcatele. Urmează o rugăciune spusă de preot.cu formula: ―Prin această ungere sfântă şi prin mila Sa preaîndurătoare. fiind la baza lucrării credinciosului pe durata bolii sale. care nu mai avea ca ţel punctual vindecarea bolnavului. iar apoi Tatăl nostru. Şi aceasta 23 . la un moment al istoriei sale. pe care omul o primeşte numai pentru că moare împreună cu Hristos şi învie cu El. Ungerea bolnavilor şi-a regăsit. Până la Conciliul Vatican II. spus de toţi cei prezenţi. cu harul Sfântului Duh. Evaluare ortodoxă. Extrema-ungere nu avea în vedere o lucrare pentru Biserică şi lumea de azi. să te mântuiască şi să te aline‖. a limitat scopul pentru care Taina aceasta a fost instituită şi chiar a pus în pericol indentitatea ei. acest sacrament era considerat ca o ultimă intervenţie a lui Hristos pentru a-l ajuta pe credincios să moară. ci pregătirea lui pentru moarte. o ungere in extremis pentru trecerea din viaţa aceasta în viaţa de dincolo. sacramentul Ungerii bolnavilor este considerat un mijloc privilegiat aflat la dispoziţia unei fiinţe slăbite. Dacă bolnavul este pregătit să primească Sfânta Euharistie. bolnave. acum este momentul să fie primită. prin victoria asupra păcatului. implicit şi a sacramentului Ungerii bolnavilor se referă la teza conform căreia omului i se dă graţia creată de Hristos. La fel. să te ajute Domnul. fără susţinere canonică. în afară de Euharistie şi Preoţie. Sacramentul ungerii bolnavilor şi morala creştină. aceasta a capătat un caracter penitenţial. Aşa apare formula extrema unctio sau unctio exentium. Ungerea bolnavilor ca sacrament al Bisericii romano-catolice avea aceeaşi valoare cu cea a Bisericii Ortodoxe. Pentru ca. Prin sacramentul Penitenţei şi al Reconcilierii. implicit şi a sacramentului Ungerii bolnavilor se referă la teza conform căreia omului i se dă graţia creată de Hristos. dimensiunea sa pentru viaţa în Hristos. pe care omul o primeşte numai pentru că moare împreună cu Hristos şi învie cu El. Slujba se încheie cu formulele prevăzute în Ritual. în teologia Conciliului Vatican II. Chiar dacă la începuturile sale. Dar canoanele Bisericii creştine din primul mileniu nu interzic administrarea Tainelor păcătoşilor.

intitulat Cultul divin. untdelemn şi pământ de pe mormântul sfinţilor. Trupul Său. 24 . Iată ce este de reţinut din acest Cod referitor la Sfintele Taine ale Bisericii Orientale şi în mod special la Taina Sfântului Maslu. Copţi. Protestantism. TAINA SFÂNTULUI MASLU ÎN BISERICILE PROTESTANTE ŞI VECHI ORIENTALE.deoarece Duhul vindecător îl înarmează pe credincios în lupta cu boala. prin puterea Duhului Sfânt. Domnul nostru Iisus Hristos. Taina Sfântului Maslu în Canoanele Bisericii orientale. Ungerea aceasta pentru oamenii sănătoşi este considerată ca un fel de supliment la Taina Pocăinţei şi o pregătire pentru comuniune. În zilele noastre. Susţin că nu se află niciun pasaj din Biblie în care să se vorbească despre instituirea acestei Sfinte Taine. prin harul Duhului Sfânt şi prin care se cere vindecarea trupească şi sufletească de la Dumnezeu‖.77 Preotul este acela care împarte la 76 77 Ibidem. p. În locul acestei Taine. Este vorba de capitolul XVI. ungerea cu untdelemn a bolnavilor nu poate avea niciun efect. spre vindecare şi uşurare trupească şi sufletească. Părinţii Bisericii Copte au decis ca Taina Sfântului Maslu să se săvârşească o singură dată pe an şi au ales pentru aceasta ultima zi de vineri din Postul Mare şi se cheamă Maslu general. îndeosebi slujitorii sfinţiţi. Biserica Armeană. De aceea. Acelaşi amestec se administrează şi în cazul Nunţii. fie că este întărită pentru trecerea în Împărăţie. fie că persoana ajunge să domine boala. În practica Bisericii Armene nu este administrarea Sfântului Maslu drept ungere a bolnavilor. într-un mod deosebit. 439. adevăraţi adoratori ai lui Dumnezeu Tatăl şi îi cuprinde în Sine Însuşi şi în Biserică. pe care Biserica se străduieşte să le pună la dispoziţie pentru a comunica printr-un semn văzut misterele lui Hristos. Taina Sfântului Maslu nu se mai administrează. Biserica Nestoriană. de aceea toţi credincioşii creştini. 667 vorbeşte despre Sfintele Taine în general: „Prin Sacramentele.76 VI. Maslul este „ungerea credinciosului bolnav de către preot cu untdelemn sfinţit. în Biserica Nestoriană se dă bolnavilor un amestec de apă. Aflăm în sacramentul acesta o invitaţie la luciditate şi la participarea la binele Poporului lui Dumnezeu. probabil din cauză că procurarea untdelemnului din măsline este foarte dificilă. vor lua aminte cu mare grijă la prescripţiile Bisericii celebrând şi primind cu religiozitate aceste sacramente‖. sfinţeşte oamenii pentru ca ei să devină. Can.

Pornind de la principiul sola Scriptura. Aceasta a păstrat cele şapte Taine. Practica aceasta era întâlnită în Biserica greacă. Şi dacă un mădular este bolnav. celor ce au căzut în suferinţă din cauza păcatelor ştiute şi neştiute. După cum cunoaștem. în anumite momente ale vieţii. lutheranii şi calvinii au renunţat la cinci din Tainele Bisericii. pentru a-i fi spre însănătoşirea trupului şi mântuirea sufletului.78 Biserica iacobiţilor sirieni. Mihai I. Colibă. îndepărtându -se. Mgr. I Corinteni 12. p. 25 . Prin urmare. cât şi de tradiţia Bisericii. reformaţii au abuzat enorm de exegeza textului biblic. nr. Bisericile ieşite din reformă. Biserica oferă harul cel dumnezeiesc celor ce cu credinţă curată doresc mântuirea şi cu atât mai mult. 78 79 Apud Drd. O altă Biserică rezultată din reforma secolului al XVI-lea este şi Biserica Anglicană. consideră ei. Hirotonia şi Maslul – ar fi taine în sensul mai larg al cuvântului (ele nefiind întemeiate de Mântuitorul) sunt mai degrabă semne sfinte prin care se conferă credinciosului anumite daruri ale Duhului Sfânt ocazional. ca şi Luther şi Calvin.79 Biserica Etiopiană. Concluzie. Există o practică ce o deosebeşte de celelalte Biserici Ortodoxe: la iacobiţi. 22—23. nr. 26). 550. numai acestea au fost întemeiate în mod expres de Mântuitorul. în „Ortodoxia‖. care au rănit sufletul şi se manifestă prin boli asupra trupului. în „Ortodoxia‖.fiecare bolnav acest amestec. p. 360. prin care se împărtăşeşte credinciosului bolnav harul nevăzut al tămăduirii sau uşurării suferinţelor trupeşti. XVII (1965). 3. Celelalte Taine – Mirugerea. XVIII (1966). Cununia. Teologii anglicani au un respect mai mare însă faţă de trei Taine – Botezul. întărirea sufletească. Necesitatea Tainei Sfântului Maslu. Taina Maslului este lucrarea sfântă săvârşită în numele Sfintei Treimi. Datorită interpretării cu totul specială a Scripturii. preoţii îşi spală mâinile cu apă caldă. Cultul Bisericii Monofiziţilor Iacobiţi. Înainte de ceremonii. atât de mesajul Scripturii. Euharistia şi Pocăinţa – întrucât. Sfântul Maslu se administrează foarte rar. procurarea uleiului de măsline fiind o problemă foarte greu de rezolvat. 4. de către preoţii Bisericii. Reforma din secolul al XVI-lea a adus schimbări fundamentale în Biserica occidentală. toate mădu larele sunt în sufe rinţă (Matei 6. Vasile Costin. Căci suferinţa trupească este şi rezultatul nemijlocit al multor şi grele păcate. Cultul Bisericii Nestoriene. Taina Sfântului Maslu se săvârşeşte chiar şi după moarte. Acestea sunt absolut necesare mântuirii. în Biserica Evanghelică şi în Biserica reformată nu există Taina Sfântului Maslu. Prin Tainele sale.

37-40). Protestanţii interpretează textele biblice într-o manieră deosebită şi nu aşa cum au fost acestea interpretate de-a lungul existenţei Bisericii creştine. efectul Tainei va fi asupra sufletului . şi aducând uşurare în clipa morţii vor fi liniştiţi apropiaţii bolnavului . „De acum să nu mai pǎcǎtuieşti. iar la Judecata de apoi fiecare îşi va lua plata după faptele sale (Matei 25. 14). care n-a căzut în deznădejde. ungerea cu untdelemn a bolnavilor nu poate avea niciun efect. iertarea păcatelor.a invocat prin rugăciuni speciale mila lui Dumnezeu prin puterea Sfântului Duh asupra celui bolnav. Partea văzută constă din ungerea cu untdelemn sfinţit. 80 Scopul imediat al Tainei este iertarea păcatelor şi alinarea suferinţelor bolnavului. De aceea. pricinuite de păcate. după ce s . ca să nu-ţi fie ceva mai rău” (Ioan 5. 80 26 . Astfel.recâştigarea nădejdii. Şi chiar dacă bolnavul decedează. ei susţin că nu se află niciun pasaj din Biblie în care să se vorbească despre instituirea acestei Sfinte Taine.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful