Capitolul 1: Elemente teoretice specifice aprovizionării materiale şi cu echipament tehnic Managementul aprovizionarii reprezinta activitatea prin care se asigura

elementele materiale si tehnice necesare productiei, in volumul si structura care sa permita realizarea obiectivelor generale ale intreprinderii, in conditiile unor costuri minime si ale unui profit cat mai mare. De multe ori se confunda termenul de “achizitionare” cu cel de “aprovizionare“,de aceea este important sa precizam adevaratul inteles pe care-l cuprind cei doi termeni.Astfel,”achizitionarea” reprezinta o actiune de angajament financiar “de cumparare” a unor resurse materiale sau produse,fiind in sine doar o tranzactie monetara efectiva.Asadar, prin comparatie cu achizitionarea, “aprovizionarea” are un continut mai larg, prima reprezentand doar un moment al procesului complex de aprovizionare cu materiale si echipamente tehnice. Asigurarea materiala si cu echipamente tehnice se apreciaza ca termen similar notinunii de “aprovizionare”, in practica economica asigurarea capata o sfera de cuprindere mai extinsa, aceasta incluzand atat aprovizionarea, cat si actiunea de completare a bazei materiale si tehnice necesare cu resurse din surse proprii ale intreprinderii. Managementul aprovizionarii este o componenta a functiunii comerciale a intreprinderii, avand o functie deosebit de importanta si anume de a asigura echilibrul intre necesitatile si disponibilul de resurse material care poate fi asigurat de o unitate economica.Principalul obiectiv al activitatii de aprovizionare se concretizeaza in asigurarea completa si complexa a unitatii economice cu resurse material si tehnice corespunzatoare calitativ, la locul si termenele solicitate, cu un cost minim. Pentru realizarea acestui obiectiv , se initiaza si desfasoara mai multe activitati specifice cu un grad de complexitate si dificultate diferit. Printre cele mai importante mentionam:      Identificarea si stabilirea volumului si structurii material si energetice necesare

desfasurarii activitatii de ansamblu a unitatii economice si in primul rand al celei productive. Fundamentarea tehnico-economica a planului si programelor de aprovizionare

materiala si energetica a unitatii. Dimensionarea pe baza de documentatie tehnico-economica a consumurilor material

si energetice. Elaborarea de bilanturi material si energetice care contribuie la evidentierea modului

de folosire a resurselor, ca si a formei concrete de regasire a acestora pe parcursul prelucrarii. Dimensionarea pe criterii economice a stocurilor si a loturilor de resurse materiale

pentru comanda si aprovizionare.

1

organizarea interna a fluxurilor de circulatie. reprezinta substituenti eficienti pentru materiale deficitare. Stabilirea anticipata a spatiilro de depozitare. a realizarii programelor operative si a planurilor de aprovizionare. alegerea sistemelor eficiente de depozitare.  Controlul systemic al evolutiei stocurilor effective in raport cu limitele estimate pentru a se evita consecintele economice nefavorabile pe care le poate genera suprastocarea sau lipsa de material in stoc asupra activitatii economice a intreprinderii. a contractelor economice pe total si distinct pe furnizorii principali la resursele vitale. Elaborarea strategiilor in cumpararea de resurse in raport cu piata de furnizare interna si externa. nu in ultimul rand. responsabilitatii in respectarea obligatiilor asumate si.   Asigurarea conditiilor normale de primire-receptie a partizilor de material sosite de la furnizori. a solvabilitatii.  Organizarea rationala a sistemului de servire ritmica cu resurse material si a subunitatilor de consum ale intreprinderii. de importanta strategica. scumpe. a situatiei financiare a acesteia. garantiilor de care se bucura. Testarea credibilitatii furnizorilor selectati in scopul evidentierii probitatii morale. prezinta cele mai avantajoase conditii de livrare.  Prospectarea pietei interne si externe de resurse materiale si energetice in vederea depistarii si localizarii surselor reale si potentiale de furnizare Alegerea resurselor materiale si echipamentelor tehnice care raspund cel mai bine caracteristicilor cererilor pentru consum. intocmirea fiselor de urmarire operativa a aprovizionarii pe furnizori si resurse. dotarea lor cu mobilier adecvat. Analiza periodica a stadiului asigurarii bazei material si tehnice.    Negocierea si concretizarea relatiilor cu furnizorii alesi. efectuarea operatiilor de dezasamblare si de depozitare-aranjare a resurselor material in magazii si depozite. in stricta concordanta cu cerintele acestora si cu programele de fabricatie care au stat la baza elaborarii celor de aprovizionare. care se asigura prin import. 2 .seriozitatii in afaceri.    Alegerea furnizorilor a caror oferta prezinta cele mai avanatajoase conditii economice si asigura certitudine in livrarile viitoare pe termen scurt sau lung. Urmarirea si controlul derularii contractelor de asigurare materiala.

Selectarea si testarea credibilitatii furnizorilor. Datorita realizarii eficiente a activitatilor mentionate. in cea mai mare masura. printer care numaram :     Studierea pietei de furnizare. Conceperea si aplicarea unui system informational cuprinzator. prin acesta se asigura resursele material a caror pondere in costul total al productiei este semnificativa. de comercializare in general si finalizarea actiunii si finalizarea actiunii. pentru realizarea obiectivelor stabilite in cadrul strategiei de dezvoltare a acesteia. evolutia si tendintele economiei de piata sugereaza evidentierea importantei anumitor activitati. a preturilor. 3 . ca si in domeniul gestiunii stocurilo. Negocierea conditiilor de vanzare-cumparare. formarea si perfectionarea lucratorilor din sectorul de asigurare materiala prin diferite forme de pregatire. Structura activitatilor component evidentiaza faptul ca managementul aprovizionarii material integreaza intr-un tot unitary fluxul si controlul resurselor material de la momentul initierii procesului de asigurare a lor si pana la transformarea acestora in produse vandabile. toate activitatile componente ale managementului aprovizionarii au importanta si semnificatie economica specifica pentru activitatea generala a intreprinderii.Dar. asupra carora se impune o atentie sporita. simplu si operativ. pe baza de contracte comerciale. a structurii si potentialului de resurse. a furnizorilor potentiali si reali. subsistemului aprovizionarii I se asigura rolul de “sursa de informare strategica” si ”subsistem cu participare activa” la elaborarea strategiilor de dezvoltare a intreprinderilor. Selectarea si angajarea dupa principiul competentei si a personalului de specialitate in structura profesionala specifica. respective de peste 50%.  Urmarirea evolutiei pietei de furnizare. asezat pe baze informatice. Elaborarea strategiilor in cumpararea de resurse material si echipamente tehnice.De fapt. Importanta incontestabila a subsistemului de aprovizionare materiala si cu echipamente tehnice pentru activitatea intreprinderii se releva din faptul ca.   Urmarirea si controlul utilizarii resurselor materiale si energetice pe destinatii de consum.

Drept cosecinta. dificultatile care trebuie anulate. Subsistemul aprovizionare materiala se manifesta ca “centru de profit” prin controlul pe care il poate avea asupra costurilor specific. Activitatii de aprovizionare materiala i s-a definit “rolul distinct” in “modelele de reflexive strategica” prin care se caracterizeaza mediul concurential general in care isi desfasoara activitatea o intreprindere. deci implicit a elementelor care-l compun. reducerea costurilor va reprezenta o cale prioritara. cum sunt: costurile de achizitie. M. cresterea concurentei la furnizarea pe piata va impune reducerea acestuia. evitate sau limitate. orice actiune a subsistemului aprovionare care determina reducerea costurilor material este benefica. respectiv furnizorii de resurse materiale constituie unul din cei cinci factori determinant care caracterizeaza pozitia strategica a intreprinderii.ajungem la concluzia ca activitatea de aprovizionare materiala reprezinta un “centru de profit” si nu un centru de cheltuieli.Tinand cont de faptul ca intr-un orizont de timp mediu sau lung intre sursele potentiale de crestere a profitului. Faza de pasivitate .Precizam ca “centrul de profit” consemneaza acea veriga organizatorica a intreprinderii care poate sa-si controleze atat intrarile. produsele de substitutie si concurenta interna” in raport cu activitatea intreprinderii. cat si iesirile. Trebuie sa mentionam “modelul Porter” in care aprovizionarea materiala. costurile suplimentare de prelucrare si altele.Din aceasta perspectiva. singurul mod de a fi competitive va fi reducerea costului.Astfe.in care activitatea de aprovizionare materiala este apreciata ca fiind subordonata subsistemului productie. client. Evolutia actiunii rolului “subsistemului aprovizionare materiala” a inregistrat urmatoarele “faze” : 1. potentiali concurenti. 4 . cu deosebire a celor cu ponderea hotaratoare. costurile de gestiune.Porter arata ca dezvoltarea intre “furnizori.Analiza intensitatii concurentei celor cinci factori permite identificarea oportunitatilor care pot fi valorificate. In urma analizei elementelor prezentate anterior. in economia tarilor dezvoltate se apreciaza ca.Cum tentinda in “noua economie” este ca pretul sa fie impus de piata. prin actiunea sectorului aprovizionare materiala se pot reduce costurile de productie cu aproximativ 5-10 %. ca si amenintarile. respectiv a costurilor si a veniturilor.

Faza de participare . 4. datelor si analizelor necesare.in care acest subsistem participa efectiva la fundamentarea strategiei de dezvoltare a intreprinderii. la elaborarea strategiilor generale de dezvoltare a intreprinderii. 3.2. Faza de autonomie . 5 . Faza integrare .in care aprovizionarea materiala isi elaboreaza strategii de optimizare la nivelul subsistemului propriu.in care subsistemul aprovizionare materiala participa. prin punere la dispozitie a informatiilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful