You are on page 1of 6

Genul Staphylococcus

Genul staphylococcus apartine familiei Micrococcaceae și cuprinde bacterii cu rol semnificativ in patologia umană. Denumirea genului provine din limba greacă (strugure=staphylo) și semnifica dispunerea cocilor in gramezi asemănătoare unor ciorchine de strugure. Formarea acestor aranjamente este favorizată de creșterea lor pe medii solide și este mai puțin caracteristică germenilor proveniți din produse patologice (care sunt deseori dispuși izolați, in perechi sau in lanțuri scurte ). Din cele 27 de specii si 7 subspecii de interes medical sunt: Staphylococcus auteus (cel mai virulent si mai bine cunoscut membru al genului), S. epidermidis, S.haemolyticus, S. lugdunensis, S. schleiferi, etc. Staphylococcus auteus este singura specie producatoare de coagulaza, celelalte specii fiind cuprinse sub denumirea de stafilococi coagulazo-negativi (SCN). Staphylococcus aureus Habitat Staphylococcus aureus colonizeaza in mod normal pielea si mucoasele. Este prezent la 30% din persoanele sanatoase in vestibulul nezal iar la personalul medical în proporție de 90%. Rezistența la factorii de mediu Staphylococcus aureus este un germen deosebit de rezistent, motiv pentru care disemineaza rapid in mediu spitalicesc. El reziste peste 30 de minute la 600 C. traversează tubul digestiv, fiind prezent viu in materiile fecale. În produse patologice uscate si praf stafilococii se pot izola chiar și după cateva luni. Patogenie Staphylococcus aureus este un germen condiționat patogen, acesta produce infecții in momentul când strabate barierele apărarii naturale si eludează mecanismele apararii antiinfecțioase. Infecțiile stafilococice sunt determinate de factorii favorizanți care pot fi locali sau generali. Dintre factorii locali putem amintii leziuni ale tegumentelor, catetere, prezența unor implante, etc; iar dintre factorii generali amintim deficiențe ale imunitații anitiinfecțioase ce caracterizează unele afecțiuni (diabet zaharat, SIDA), granulocitopenia, agranulocitoza, tratamentul imunosupresor, etc. Pentru ca stafilococii să se ataseze de piele sunt necesare adezine (acizi teichoici), clumping factor precum și de enzimele care se leagă de fibrină, colagenul din țesutul conjunctiv, fibronectină, protrombină.

Diseminarea este favorizată de hialuronidază, lipaze și alte enzime. Mureina și acizii teichoici din peretele celular activeaza complementul , iar prodișii secundari rezultați- C5a și C3a atrag un numar mare de PMN în focarul infecțios producând puroiul, caracteristic infecțiilor cu Staphylococcus auteus. Capsula de fibrină formată în jurul focarului infecțios sub acțiunea coagulazei, enzimele antileucocitare precum și blocarea receptorilor Fc a anticorpilor prin fixarare la acest nivel a proteinei A , acționeaza ca factorii antifagocitari. O leziune tisulară specifică infecției stafilococice localizate este abcesul. Ea se formează sub acțiunea coagulazei care delimiteaza inițial, prin formarea invelișului de fibrină, focarul infecțios.

Bacteriemia și endocardita. care devin vezicule. pe fond eritematos. insoțită de țesutori necrozate. Pneumonia și empiemul pulmonar apar frecvent prin aspirare de secrețiisau diseminare sanguină a microorgansmului de la un alt focar septic . digestivă. duce ce au avut loc procedurii chirurgicale. .aureus pot cauza enterocolite care. artrite septice. etc. Infecțiile stafilococice Staphylococcus aureus determină infecții generalizate septicemice. respiratorie.perioada de incubație este de aproximativ 4 ore. dezhidratare. baza folicului devine tumefiată și eritematoasă cu o mică colecție de puroi la nivelul epidermului. etc. Se formează o noua capsulă de fibrină infecția evoluând după modelul „step and go”. grețuri. toxiinfecția este caracterizată prin diaree apoasă. Debutează prin apariția unor macule mici. care apare la aproximativ 1-3 % din femeile care alăptează. Osteomielita și artrita septică pot aparea în urma diseminarii septice secundară unor infecții stafilococice cu alte localizării. infecții severe.peste 50% dintre acestea se dobandesc in mediul spitalicesc. Se poate caracteriza clinic prin apariția unui nodul eritematos și formarea unui abces canalicular. toxiinfecții alimentare. ca urmare a extinderii infecției la țesuturile subcutanate profunde și mai multe glande pilosebacee. Clinic . diaree apoasă profuză. Mastita reprezinta infecția glandei mamale. portaj nazal). vărsaturi. infecții localizate care evoluează invaziv și sindroame toxice ( pneumonii. încălzirea sau fierberea alimentului distruge bacteria dar nu inactivează toxina. dupa infiltrații intraarticulare. Infecțiile pot avea diverse localizării: cutanată. apoi pustulă. S. Toxiinfecția stafilococică se produce prin contaminarea produsului alimentarde către purtătorii sănatoși. După ce stafilococii au terminat substanțele nutritive din focarul infecțios. dureri abdominale.aureus poate fi de asemenea cauza primară a unor artrite septice la copiii mici și adulți .aureus este cauză frecventă a bacteriemiilor. articulată. S. Transmiterea se face mai ales prin contact direct. clinic se pot manifesta prin febră. Ruperea pustuleor duce la formarea crustelor. prin intermediul purtătorilor sănătoși de germeni (prin mâini contaminate. Sindroame toxice Toxiinfecțiile alimentare sunt rezultatul consumului de alimente contaminate cu enterotoxine stafilococice. Anumite tulpini de S. Furunculele apar in urma extinderii infecției la nivelul glandelor sebacee. precum și la cei cu tulburări de dinamică articulară. leziunea fiind mare și dureroasă. se caracterizează prin formarea unei colecții apreciabile de puroi. Carbunculul se formează din confluența mai multor furuncule. Frecvent sunt asociate cu diseminare septica secundară la nivelul endocardului și apariția endocarditelor acute.PMN se vor aglomera în jurul acestuia.) Infecții invazive și generalizate Infecțiile nasocomiale produse de Staphylococcus aureus sunt în continuă creștere. Impetigoul este o infecție care apare la nivelul membrelor si a feței copilului mic. etc. însoțita de un grad variabil de dezhidratare. capsula de fobrină va fi solubilizată de fibrinolizină iar stafilococii vor disemina în continuare. sau pot fi generalizate. renală. Vor fi atacați de leucocite ducand la formarea puroiului. Foliculitele sunt infecții piogene determinate de localizarea Staphylococcus aureus la radacina foliculilor piloși.

aspecte clinice etc. dispusi în lanturi lungi . tractul respirator superior . Streptococi alfa’ hemolitici care produc o hemoliza incompleta. Acestia sunt capabili să supraviețuiască pe suprafețe umede periade indelungate de timp. nesporulați. Streptococi alfa hemolitici care produc o hemoliza partiala cu aparitia unei coloratii verzui a mediului. Imunitatea în infecțiile stafilococice Organismul se apara fața de infecțiile stafilococice prin fagocitoză mediată de complement și anticorpi. . Acesta a putut fi izolat la nivelul orofaringelui. tractului gastrointestinal și urigenital. Hemoliza . dezifectante. fiind clasificat dupa mai multe criterii care tin cont de hemoliză. Aceste tampoane au afinitate crescută pentru ioni de Mg++ .aureus începe la nivelul bontului ombilical. Clasificarea streptococilor din punct de vedere clinic: Streptococcus pyogenis este principalul patogen uman fiind asociat unor infectii localizate. Genul Streptococcus Streptococii sunt coci gram pozitivi. structura genica. se poate întâlnii la femeile tinere care utilizeaza tampoane intavaginale. imobili. ceea ce duce la scăderea concentrației acestora în secrețiile vaginale. fie indirect (lenjerie contaminată). clara caracteristica speciilor patogene. acesta condiție s-a dovedit favorabilă înmulțirii în vagin a stafilococilor și secreției in cantitați mari a TSST-1. invazive. sprafețelor tegumentare și ariei perineale. habitand in mod normal.Sindromul șocului toxic este produs de stafilococi producători de TSST-1. Streptococi nehemolitici.aureus se caracterizeazaprin colonizarea tranzitorie a zonelor tegumentare sau a mucoaselor umede. Stafilococii sunt sensibili la temperaturi crescute. Colonizarea nou-nascutului cu S. uneori capsulați. Habitat Streptococii fac parte din flora normala a omului si a animalelor. Întrucât portajul stafilococilor este tegumentar sau nazofaringian . soluții antiseptice. Diversitatea antigenică a stafilococilor și mecanismele de eludare a rezistenței antiinfecțioase prin enzimele secretate și blocarea anticorpilor prin proteina A împiedică aparoția unei imunitați postinfecțioase eficiente. Clasificare Genul streptococus este foarte complex. Transferul microorganismului la indivizii se face fie prin contact direct . dar exista si specii strict aerobe sau aerotolerante. Cei mai multi sunt anaerobi. transmiterea onfecției pe această cale este frecventă și responsabilă de apariția infecțiilor nazocomiale. Astfel . Epidermiologia și profilaxia infecțiilor stafilococice S. Streptococii au un comportament diferit pe geloza de sange si se impart din acest punct de vedere in: Streptococi beta hemolitici care produc o hemoliza completa.

Gravitatea infectiilor depinde poarta de intrare. ca de exemplu pneumoniile. Infectiile tractului respirator superior . Streptococii viridans formeaza partea majora a florei normale faringiene avand o importanta majora in mentinerea starii de sanatate a tractului respirator superior. toxicogena si sensibilizanta. In infectiile invazive poarta de intrare a streptococului are o importanta majora si determina tabloul clinic al infectiilei. Se manifesta sub forma unor vezicule in jurul orificiului bucal si orificiilor nazale. sunt rare si apar de regula dupa o infectie virala. Prin vasele limfatice . fiind agenti ai infectiilor urinare sau ai unor complicatii infectioase dupa interventii de prostata. germenii ajung in torentul circulator. factorii de virulenta a tulpinii infectate precum si de raspunsul imun al organismului afectat. cat si sub forma capsulata. Infectii locale Angina streptococica este cea mai frecventa infectie localizata la suprafata epiteliului faringian. patogen fiind cauza majora a meningitelor la copii si a pneumoniei. la pH 9. Acesta se poate extinde la urechea mediem mastoida si meninge. Infectii streptococice Streptococcus pyogenis este o bacterie invaziva. Dintre infectiile invazive putem amintii: erizipelul (inflamatia edematoasa a pielii). Patogenitate Enterococi sunt foarte frecvent implicati in infectiile nasocomiale si produc de asemenea frecvent infectii urinare. Entereococcus durans si Entereococcus avium. Genul Enterococcus Principalele specii enterococice de interes medical sunt Entereococcus faecalis . care le acopera cu o crusta de culoare galbena. Streptococcus pneumoniae se poate gasii atat sub forma necapsulata in flora normala a tractului respirator superior. disemineaza rapid implicand tesuturile invecinate. Rezistenta la factorii de mediu Enterococi sunt rezistenti la temperaturi inalte acestia supravietuind pana la 45oC.Streptococcus agalactiae face parte din flora normala vaginala. care scade capacitatea de rezistenta antiinfectioasa a organismului. Infectiia este difuza. vase limfatice regionale.. Streptococii lactici nu sunt patogeni. acestia determina fermentatia laptelui.5%. Epidermiologie .6 si la concentratii ridicate de NaCl 6. febra puerperala si septicemia. supuratia locala fiind minima. Impedigo este o infectie a pielii produsa de streptococii de grup A.

plante. . dar de asemenea mai poate fi si cauza pneumoniilor. Din punct de vedere al patogenitatii .Enterococii fac parte din flora normala a intestinului si a vaginului. Shigella). Indivizii sanatosi sunt purtatori de bacili in proportie de 6%. iar cei imunocompromisi nespitalizati in proportie de 78%. in special prin transfer de plasmide. Poseda importanti factori structurali si toxine care le maresc virulenta. Din ce in ce tot mai rezistente la numeroase antibiotice. Genul Bacillus In genul Bacillus sunt inclusi bacili gram pozitivi. Genul Pseudomonas Bacilii din genul Pseudomonas sunt cocobacili gram-negativi. Acestea reprezinta 80% din totalitatea bacililor gram-negativi izolati si peste 50% din totalul germenilor izolati. Rezistenta la actiunea factorilor chimici si fizici Germenii din aceasta familie sunt rezistenti in mediul extern. Patogeneza Bacillus cereus prin cele doua tipuri de enterotoxina pe care le secreta poate fi cauza unor toxiinfectii alimentare sau ale infectiilor posttraumatice ale ochiului (keratite.intestinul omului si al animalelor. Majoritatea fac parte din flora normala a organismului si pot produce infectii oportuniste. cat si pe mediile selective lactozate pe care se poate diferentia enterobacteriile lactozopozitive de cele lactozo-negative. vegetatie. Semnificatie clinica Enterobacteriile sunt germeni esponsabili de producerea a numeroase infectii inestinale si extraintestinale.facultativ anaerobi. mobili. osteomielite. De aici decurg posibilitati largi de raspandire a lor in colectivitati. Sunt germeni ubicuitari. materii organice in descompunere si apa. Sunt cauza frecventa a infectiilor nosocomiale. Pe medii de cultura se recunoaste dupa coloniile mari (2-7 mm diametru). iar B. insa nu este suficient pentru confirmarea diagnosticului de toxiinfectie alimentara. Habitat Enterobacteriile pot fi izolate din sol.au oxidaza si catalaza pozitive. aerobi. nepretentioase nutritiv. Prezenta lor in apa este considerata a fi marker de poluare fecala. cei spitalizati 38%. imobili. cereus este ingreunat de evolutia rapida si progresiva a acestuia. Pana in prezent se cunosc peste 50 de specii dintre care doar B. geloza). facultatic anaerobe. Bacillus cereus Bacillus cereus este mobil necapsulat si rezistent la penicilina. precum si de cresterea rezistentei la antibiotice. Se dezvolta cu usurinta atat pe mediile uzuale (bulion. Proteus. cereus si B. sporulati. Enterobacteriile sunt aerobe. germenii din aceasta familie se impart in inalt patogeni (Salmonella. Supravietuiesc si se multiplica la temperatura camerei in medii umede. aerobi. cu ajutorul dezinfectantelor si a antisepticelor. endoftalmite. crenelate sau fimbriate. Profilaxie Tratamentul infectiilor produse de B. anthracis este considerat patogen. meningite. Enterobacteriaceae Familia Enterobacteriaceae include 28 de genuri si 127 de specii. subtilis sunt oportunist patogene. coli. in alimente. fiind izolati din sol. panoftalmite). cu margini ondulate. Serratia). Enterobacteriile se pot distruge la caldura (in 30 de minute la 55-60 oC si instantaneu la fierbere). ponditionat patogeni (E. sau lipsiti de importanta in patologia umana. foarte rezistenti la conditiile de mediu. are forme variate. Bacillus cereus se poate izola din coproculturi. apa. acestia putand rezista pana la 5-6 luni in apele poluate cu materii fecale.

Epidermiologie P. . Aceasta fiind de altfel principala specie implicata in etiologia micozelor sistematice. fiind o specie patogena. aeruginosa devine patogen atunci cand imunitatea organismului este compromisa . diabet zaharat. P. insa cele mai frecvente cazuri apar in urma unori infectii ale tractului urinar. este atat invaziva cat si toxigena. de asemenea mai poate provoca si infectii pulmonare.Pseudomonas aeruginosa Este una dintre cele speciile importante ale genului. Deoarece colonizeaza in special mediile umede. tractului respirator inferior. La om face parte din flora intestinala sau tegumentara normala. Genul Candida Candidele sunt microorganisme unicelulare cu structura antigenica complexa. Poate produce infectii la pacientii cu sistem imunitar deficitar. aeruginosa este un patogen nasocomial. o atentie deosebita trebuie acordata bailor si altor sectoare umede. Poate aparea in cazul bacteriemiilor si endocarditelor care sunt frecvente la pacientii cu neutropenie. Levurile din genul Candida sunt paraziti umani si animali. otice si ale arsurilor. omul fiind principalul de Candida albicans.