You are on page 1of 11

Educaţia interculturală Cum sa trăieşti în societăţi multiculturale?

. inerţia .• Aceasta tema evidentiaza existentei unei societati multiculturale in care de cele mai multe ori. sărăcia şi lipsurile familiilor minoritate. prejudecăţile care persistă în mentalitatea populaţiei. la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii.pe langa avantajele care i se atribuie in unele cazuri. contribuie la marginalizarea copiilor minoritari.

cu 45 minorităţi naţionale recunoscute şi Ucraina.ocupă locul III – după Federaţia Rusă. cu cele 20 de grupuri minoritare reprezentate în Parlament.• Într-o Europă în care cele 45 de state găzduiesc 337 de comunităţi minoritarere cunoscute oficial de autorităţile statelor respective. România. respectiv cele 23 de categorii identitare înregistrate de recensământ . cu 23 – în ierarhia ţărilor cu număr semnificativ de minorităţi. .

este un termen descriptiv. interculturalitate. şi este folosit cu precădere în societăţi post-coloniale(Marea Britanie. conceptul de „INTERCULTURAL” pune accentul pe interacţiunea dintre grupurile percepute ca distincte din societate.Coexistenţa mai multor culturi în acelaşi spaţiu a dat naştere unui set de concepte înrudite:multicultural. intercultural. Conceptul tinde să evidenţieze diferenţa sau chiar separarea netă dintre culturi şi grupuri percepute ca fiind diferite. referindu-se mai degrabă la un proces dinamic de schimburi. Ţările de Jos). MULTICULTURAL. precum şi de identificare a unui limbaj comun şi a unui spaţiu comun în care să se desfăşoare comunicarea. referitor la o stare de fapt. de dialog. precum şi multiculturalism. . la convieţuirea mai multor grupuri în aceeaşi societate. În schimb. de negociere între grupuri. fără o adevărată relaţionare unele faţă de celelalte. unde nu de puţine ori este vorba de convieţuirea paralelă a grupurilor etnice.

ca fiind una vitală în dezvoltarea unei societăţi armonioase. a istoriei sale. • Acest stâlp se referă la deprinderea de a trăi împreună cu ceilalţi. a tradiţiilor şi a spiritualităţii sale”. .• Educaţia interculturală corespunde celui de-al treilea stâlp al educaţiei: deprinderea de a trăi împreună cu ceilalţi. • Comisia Internaţională pentru educaţia secolului XXI pune accentul pe această componentă a educaţiei. prin dezvoltarea cunoaşterii celuilalt.

una de promovare a dialogului intercultural). preocuparea pentru educaţia interculturală este de dată recentă. găsim la Anca Nedelcu o consemnare potrivit căreia. . ceea ce reprezintă doar 1% din totalul instituţiilor şcolare în cadrul cărora s-ar fi putut promova contactul interetnic şi intercultural (cu accent pe folosirea modului condiţional-optativ. ca dealtfel întregul spaţiu balcanic. deoarece nu există nicio certitudine că politica educaţională era. a reprezentat dintotdeauna un mozaic etnic şi cultural. 298 româneşti”) şi doar 13 şcoli mixte. “Gazeta de Transilvania” raporta un număr de 1260 de şcoli integral maghiare sau integral româneşti („962 de şcoli ungureşti. • Spre exemplu. la acea dată. în anul 1841.• Cu toate că România.

minorităţile etnice din România au asumat un rol activ în afirmarea identităţii lor culturale diferită de cea a majorităţii. iniţiative ale societăţii civile încearcă să suplinească acest vid prin implementarea unor proiecte cu caracter intercultural în domeniul educaţiei . care stipulează dreptul minorităţilor de a studia în limba maternă întreaga curriculă şcolară. un pas important l-a constituit Legea Învăţământului din 18 iunie 1995.• După 1989. modificată ulterior. • În ciuda acestei preocupări pentru protecţia culturală a minorităţilor etnice şi asigurarea unui cadru legislativ şi de cultivare a propriei identităţi. Către sfârşitul anilor 90. • În domeniul educaţiei. în România lipseşte încă în anii 90 ideea de promovare a interculturalismului în educaţie. în anumite condiţii.

din clasele ciclului primar. precum şi intensificarea abordării prin mărirea numărului de ore alocate materiei.• Un neajuns al implementării educaţiei interculturale este faptul că. ceea ce poate îngreuna internalizarea principiilor propovăduite de educaţia interculturală. Mai mult decât atât. limitată la formatul de materie opţională. abordarea sa riscă să rămână superficială. • O intervenţie timpurie. ar produce poate efecte mai durabile . limitarea sa la nivelul gimnazial poate însemna că intervenţia asupra formării personalităţii elevului se realizează la un stadiu destul de întârziat.

cu un efectiv de 583 de elevi. din care 231 sunt de etnie maghiară. există de asemenea 2 psihologi. care nu este angajatul şcolii. Se învaţă în aceeaşi clădire de la clasa I la clasa a VIII-a. 169 de etnie romă şi 183 români.STUDIU DE CAZ Şcoala nr. 37 cadre didactice sunt titulare. educaţia fiind în două secţii cu limba de predare maghiară şi română. 1 consilier şcolar şi un mediator şcolar rom voluntar. cu clasele I-VIII. • Dintr-un total de 60 de cadre didactice. la ambele secţii. este o şcoală din mediul rural al judeţului Mureş. clase paralele fiind câte 2 în clasele gimnaziale. 7. 33 sunt de etnie maghiară şi 27 de etnie română. . Aici se lucrează în echipe cu două învăţătoare pe clasă. Există în total 16 colective de elevi la gimnaziu. • În şcoală există pedagogia Step by Step la 2 clase la secţia română şi la 3 clase la secţia maghiară în clasele I-IV. 4 necalificate.

Astfel. ale cărei grupuri ţintă de beneficiari să fie atât cadrele didactice şi direcţia şcolii. cât şi elevii şi părinţii acestora. dar să dea şanse egale tuturor copiilor din şcoală la o educaţie de calitate. • Inevitabil. această intervenţie ar trebui să înceapă de la nivelul educaţiei împortiva discriminării şi în vederea aplicării principiilor educaţiei incluzive. prin existenţa unei practici de segregare a copiilor romi care este privită ca un fenomen firesc. pe care administraţia şi cadrele didactice au încercat să o disimuleze în timpul cercetării. Primul pas spre remedierea acesteia ar fi conştientizarea gravităţii politicii de segregare.• Şcoala se confruntă cu mari probleme care ţin de domeniul discriminării. . • Interculturalitatea este departe de a fi pătruns în această şcoală. se recomandă o intervenţie în profunzime şi de lungă durată în domeniul educaţiei interculturale. este recomandat să ceară sprijinul ISJ şi al unui ONG de specialitate pentru a întocmi un plan de desegregare viabil care să creeze cât mai puţine conflicte. • În cazul în care şcoala este dispusă să renunţe la această practică ilegală de segregare şcolară. care se confruntă cu probleme grave în sfera atitudinilor şi a practicilor discriminatorii.

• Care credeti ca este cauza lipsei educatiei interculturale in multe dintre scolile din Romania? • Cum ati proceda intr-o situatie de remediere a discriminarii la nivel educational? Ionita Adriana Turean Mihaela .