You are on page 1of 7

UNIVERSITATEA “ANDREI ŞAGUNA”

FACULTATEA DE PSIHOSOCIOLOGIE SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE ANUL DE STUDIU: II, SEMESTRUL II ANUL UNIVERSITAR:2012-2013

REFERAT
TEMA:SCHIZOFRENIA,DEFINITII, DATE EPIDEMIOLOGICE, ETIOPATOGENIE DISCIPLINA:PSIHIATRIE

Seminarist: Lect.univ.dr. Georgeta Cozaru

STUDENT: Nita Victoria

CONSTANTA

...........................................................................................................................CUPRINS Definitii..............................1 Date epidemiologice......................3 Bibliografie....................5 CONSTANTA ...........................................................................................2 Etiopatogenie.......

Denumirea controversată a acestei boli prin termenul de demenţă a fost ulterior înlocuită cu cea de schizofrenie.evoluţia conceptului de schizofrenie Conceptul de schizofrenie se conturează începând din sec. în 1852. Morel. caracterizată prin tendinţa la izolare.Formularea unei definiţii este dificilă deoarece şi la ora actuală există divergenţe între specialişti. Schizofrenia este considerată o problemă majoră de sănătate publică. manierism. termen introdus de Chaslin. În 1911. evoluţiei prelungite şi severităţii simptomatologiei care produce suferinţă atât pacientului cât şi celor apropiaţi. 1 Majoritatea autorilor. şi care a rămas termenul consacrat pentru tulburările de acest gen. XIX. adăugând ulterior forma simplă. suflet). Bleuler introduce termenul de schizofrenie. în Tratatul lui Kraepelin. în concordanţă cu sistemele de clasificare nosologică operante . a descris demenţa precoce ca fiind o boală cu debut în adolescenţă. datele etiopatogenice şi posibilităţile evolutive. Prima descriere a demenţei precoce apare sub denumirea de dementia praecox. descrisă de Bleuler (1911) sau psihoză discordantă.Introducere Schizofrenia (din limba greacă: schizein = a despica. odată cu primele încercări de clasificare a bolilor psihice. Definiție . hebefrenică şi paranoidă. în 1893. care în traducere literară ar însemna scindarea psihicului. datorită debutului la vârste tinere. Idelile contradictorii pornesc de la noţiunea de tulburare sau grup de tulburări şi continuă cu criteriile diagnostice. phren = minte. evoluţie cronică deteriorativă. a scinda. Kraepelin a împărţit pentru prima dată schizofrenia în 3 forme clinice: catatonică. care a observat o serie de bolnavi ce prezentau idei delirante şi tocire afectivă cu debut la vârsta tânără. comportament bizar şi evoluţie către o deteriorare psihocognitivă progresivă şi ireversibilă.

lipsa speranţei şi realizarea faptului că dorinţele şi ţelurile propuse nu se vor materializa niciodată. Cei care consumă alcool au un risc crescut de comportament agresiv. probabil datorită sentimentelor de nesiguranţă. Se acceptă o proporţie relativ egală a tulburării la ambele sexe.Riscul cel mai mare a fost constatat la pacienţii cu vârsta sub 40 de ani şi cei aflaţi în primii ani de evoluţie. Pacienţii cu schizofrenie reprezintă aproximativ 40% din cazurile spitalizate în unităţi psihiatrice. Riscul suicidar este foarte crescut în schizofrenie. pentru care se poate folosi generic noţiunea de schizofrenie. inclusiv omucidere. Incidenţa debutului în schizofrenie atinge un maximum la bărbaţii între 15 şi 24 de ani. toxicomanie şi externarea recentă din spital. dispoziţie depresivă pe parcursul ultimului episod.în prezent. Aproximativ o treime dintre pacienţi prezintă o tentativă autolitică în antecedente. Manifestările violente sunt de cinci ori mai frecvent întâlnite la schizofreni faţă de persoanele fără tulburări psihice. pe parcursul vieţii sale. Se pare că pacienţii cu schizofrenie paranoidă şi cei cu nivel educaţional ridicat au un risc crescut de comportament suicidar. cu alte cuvinte există 1% şanse ca o persoană să sufere cel puţin un episod psihotic etichetat drept schizofrenie. vârsta sub 30 de ani. celibatar care locuieşte singur. Mortalitatea rămâne aproape de trei ori mai mare la schizofreni în comparaţie cu restul populaţiei. cifră care practic „secătuieşte” bugetul pentru sănătate chiar şi al celor mai dezvoltate state din lume. Asemeni altor pacienţi psihotici. 2 Datorită cronicizării şi profundei invalidări a pacientului. schizofrenia este . Date epidemiologice S-a estimat o rată de aproximativ 1% a prevalenţei schizofreniei indiferent de zona geografică sau cultură. fără ocupaţie. vârful este între 24 şi 34 de ani. evoluţie cu frecvente recăderi. Pentru femei. Factorii de risc suicidar sunt: sexul masculin. Incidenţa anuală este de 0. schizofrenii prezintă o rată înaltă a infracţionalităţii şi comportamentului violent. preferă ideea unui grup de afecţiuni denumite tulburări de schizofrenie. iar 10% reuşesc suicidul.2 la 1000 (numărul de cazuri noi diagnosticate într-un an).

in ciuda cercetărilor de genetica moleculară nu s-au putut evidenţia alte localizări cromosomiale specifice. pana la 46% la copiii cu ambii părinţi schizofreni.Aceste date susţin natura familială a schizofreniei dar nu clarifică rolul predominant al factorului genetic faţă de cel de mediu intrafamilial.Factori pre.Studiile pe gemeni şi cele pe adopţii. in cazul in care mai mulţi membri ai familie sunt bolnavi. Riscul creşte semnificativ. rata concordanţei este de 50 %. ajută la separarea factorilor genetici de cei ambientali. studii pe gemeni şi pe adopţii. Predispoziţia genetică este interpretată in prezent ca poligenetică. 2. o etiologie virală certă nu a putut 3 . astfel ereditatea in transmiterea schizofreniei fiind o condiţie necesară dar nu şi suficientă. Principalele date etiologice şi fiziopatologice 1. suferinzi de schizofrenie. studiile pe gemeni indică o concordanţă semnificativă a ratelor pentru gemenii monozigoţi faţă de cei dizigoţi. Studiile genetice au pus in evidenţă pe cromosomul 22 o gena(WKL1).considerată cea mai severă şi invalidantă tulburare psihică. care pare să fie in legătură cu apariţia unei schizofrenii catatone. oriunde în lume. Un rol ar putea fi jucat de infecţiuni virale ale mamei sau ale nou-născutului. care ar provoca o disfuncţie minimală a creierului (Minimal Brain Dysfunction).Schizofrenia este mai frecventă la rudele biologice ale subiecţilor adoptaţi. in cazul gemenilor univitelini.in pofida numeroaselor metode. In familiile bolnavilor de schizofrenie există o probabilitate mai mare de imbolnăvire decat la restul populaţiei. in comparaţie cu cu rudele biologice ale subiecţilor adoptaţi din lotul de control.şi perinatali: O cauză a vulnerabilităţii ar putea fi reprezentată de o suferinţă intrauterină a fătului sau a copilului nou născut. de la 17% la cei cu un părinte şi un frate bolnav. Copiii cu un părinte schizofren au un risc de 5-6% pentru a dezvolta o tulburare de tip schizofren pe durata vieţii. Factorii genetici Dovezile in privinţa contribuţiei eredităţii in determinismul schizofreniei se bazează pe studii familiale.

mai ales in regiunile frontale.ar putea juca un rol in mecanismul de producere al psihozelor schizofrenice.fi totuşi demonstrată. 5. care au 4 . asupra fluxului sangvin cerebral şi metabolismului creierului au arătat in cazul bolnavilor de schizofrenie o reducere remarcabilă a fluxului sangvin. Aceste date sunt considerate expresia une infecţii cu un virus neurotrop sau o afecţiune autoimună. care blochează receptorii dopaminici de tip D2. Aşa se explică şi acţiunea favorabilă a medicamentelor neuroleptice.glutamatul şi serotonina . studii aprofundate nu au reuşit să identifice prezenţa unui virus neurotrop. in creierul bolnavilor schizofrenici există o cantitate crescută de Dopamina şi un număr mai mare de receptori dopaminergici decat la normali. micşorarea masei creierului.existenţa anticorpilor antiţesut cerebral. Teoriile imunologice: Simptomatologia schizofreniei a fost asociată cu o serie de anomanlii imunologice cum ar fi: .Factori socio-familiali: Studiile referitoare la implicarea factorilor socio-familiali în etiologia schizofreniei pornesc de la cercetările lui Faris and Durham. Şi alţi neuromodulatori din sistemul nervos central . a utilizării oxigenului şi a schimburilor metabolice in regiunile frontale (Hipofrontalitate). 3. Deşi datele epidemiologice constituie un argument în favoarea ipotezei virale. Importante sunt cercetările biochimice. Factorii neurochimici şi neurofarmacologici: Studii neuropatologice şi radiologice au putut evidenţia .anumite modificări structurale: mărirea ventriculilor cerebrali. Astfel. 4. Studiile cu ajutorul tehnicilor moderne de medicina nucleara.cel puţin la o parte din bolnavi .scăderea producerii interleukinei 2 de către limfocitele T . SPECT (Single-Photon-Emission-Computertomography) sau PET (PositronEmission-Tomography). iar o infecţie virală ar putea explica frecvenţa anomaliilor şi complicaţiilor perinatale.reducerea numărului şi reactivităţii limfocitelor periferice .

Bibliografie:Papari A. 2. produce sau favorizează schizofrenia. schizofrenia se dezvoltă în urma unui defect al ego-ului cu o regresie într-un stadiu inferior de dezvoltare. în care expresia emoţională este perturbată prin comunicări verbale anormale. vagi. Acest deficit de comunicare înstrăinează copilul şi îi crează un deficit de adaptare şi raportare la condiţiile şi persoanele din afara familiei.Chiriţă V. 7. ceea ce duce la un conflict intrapsihic.Vol. Concluzia a fost că mediul soci-familial stresant. copilul fiind astfel nevoit să îşi împartă ataşamentul. copilul care va dezvolta schizofrenie la vârsta adultă. Constanţa 5 . care la rândul lor au probleme emoţionale.Tratat de psihiatrie. Ed. 8.Aceste relaţii anormale intrafamiliale îşi pun amprenta asupra personalităţii copilului şi îi determină procesul patologic. Au fost descrise astfel familii schizofreniforme. Teorii legate de individ: În pofida controverselor privind etiopatogenia schizofreniei nu poate fi contestat faptul că boala afectează anumiţi indivizi. 9. învaţă reacţiile iraţionale şi modalităţile de gândire prin imitarea părinţilor. uneori de tip ostil.Fundaţiei „Andrei Şaguna”.(2002). fragmentate. care alimentează simptomele psihotice. Teoria învăţării: Conform acestei teorii.raportat o frecvenţă mai mare a schizofreniei în zonele defavorizate din marile oraşe. consecinţa fiind o slăbire a legăturii cu obiectele exterioare şi o stimă de sine exagerată. I+II. 6. fiecare cu structura sa psihologică. Lidz a distins 2 modelele anormale de comportament intrafamilial: 1. Implicarea familiei în etiologia schizofreniei: Importanţa relaţiilor intrafamiliale şi rolul familiei sunt necunoscute în etiopatogenia şi dezvoltarea schizofreniei. dezorganizat. Teoria psihanalizei: În opinia lui Freud.Sciziunea intrafamilială – în care unul dintre părinţi se ataşează de copil în dauna celuilalt părinte (sexe opuse).Conflictualitatea intrafamilială – părintele dominator se impune şi câştigă astfel ataşamentul copilului.