15. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR (Dr. Felicia Marc, Dr.

Aniţa Modi)
Medicamentele sunt substanţe (de origine minerală, animală, vegetală sau chimice de sinteză) transformate prin operaţii farmaceutice într-o formă de administrare (comprimat, fiolă, etc.), folosite pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor. Destinate uzului extern sau intern, medicamentele se administrează pe căi diferite: a. directe: pe suprafaţa cutanată şi a mucoaselor digestivă (orală, sublinguală, gastrică, intestinală), respiratorie (nazală, traheo-bronșică), urinară (uretrală); b. indirecte – calea parenterală: ţesut celular subcutanat; ţesut muscular; intravenos; intradermic. Calea intradermică este rezervată unor probe biologice (reacţia la tuberculină), vaccinărilor si efectuării preanesteziei locale. Alte căi indirecte (intraarterială, seroase, intracardiacă, intrarahidiană, intracerebrală, medulară, epidurală, osoasă, sinusală, etc.) sunt folosite exclusiv de medici. Dacă din punct de vedere chimic nu există o deosebire esenţială între medicament, aliment şi otravă (de exemplu, clorura de sodiu este consumată zilnic ca aliment, dar poate fi folosită ca medicament în cazul spolierii organismului prin transpiraţii abundente; vitaminele obligatorii în raţia alimentară, sunt folosite ca medicamente, dar supradozajul are efecte toxice), doza administrată determină diferenţierea acţiunii asupra organismului ca aliment, medicament sau toxic. De aceea, în îngrijirea bolnavului, de o importanţă practică deosebită este să se cunoască pentru fiecare medicament: doza terapeutică = cantitatea utilizată pentru obţinerea efectului terapeutic dorit; doza maximă = cantitatea cea mai mare suportată de organism fară apariţia unor fenomene toxice; doza toxică = cantitate care provoacă o reacţie periculoasă pentru organism; doza letală = cantitatea care produce moartea. Doza medicamentului introdus în organism acţionează şi în funcţie de calea de administrare deoarece absorbţia se face în mod diferit. De exemplu: pe cale orală substanţele medicamentoase sunt inactivate parţial de sucurile digestive pe cale intramusculară absorbţia se produce lent; şi astfel, cantitatea absorbită în sânge este mai mică decât cea administrată; -

-

pe cale intravenoasă, doza medicamentului acţioneză integral şi rapid, având un efect Astfel, datorită căii de administrare, aceeaşi substanţă medicamentoasă poate acţiona

puternic.

diferit, transformându-se în unele cazuri, într-un toxic. Reguli de administrare a medicamentelor. Deoarece administrarea medicamentelor este o muncă de mare răspundere (pe care nursa o efectuează sub îndrumarea medicului) şi pentru evitarea erorilor care pot fi fatale, se vor respecta cu stricteţe următoarele reguli: 1. respectarea medicamentului prescris, nu se înlocuieşte cu alt medicament cu efect asemănator fără aprobarea medicului; 2. identificarea medicamentului de administrat prin verificarea etichetei înainte de administrare sau a medicamentului înşuşi (asistenta trebuie să le recunoască după ambalaj, forma de prezentare, consistenţă, culoare, miros, etc.); 3. verificarea calităţii medicamentelor: să nu fie alterate, degradate. Medicamentele îşi schimbă culoarea sau aspectul (decolorare, tulburare, precipitare, sedimentare sau flocoane în cele lichide, lichefiere sau modificarea consistenţei la cele solide); 4. respectarea căii de administrare este obligatorie. Nerespectarea căii de administrare poate duce la accidente grave (de exemplu, soluţiile uleioase introduse intravenos produc embolia grăsoasă şi moartea, soluţiile hipertonice sunt incompatibile cu ţesutul muscular, subcutanat şi produc necroza – distrugerea ţesuturilor, etc.); 5. respectarea orarului de administrare şi a ritmului prescris de medic este obligatorie, deoarece unele substanţe se descompun sau se elimină din organism într-un anumit timp. Medicamentele la care doza terapeutică este apropiată de cea toxică, dacă nu se respectă orarul, se pot transforma în otrăvuri prin cumularea dozelor. De asemenea, nerespectarea orarului prin distanţarea dozelor, la medicamentele care se elimină rapid din organism, duce la anularea efectului terapeutic, iar în cazul antibioticelor, chimioterapicelor, se produce rezistenţa organismului faţă de germeni.

Aparatul de medicamente Orarul de administrare a medicamentelor este în funcţie şi de alimentarea bolnavilor deoarece unele, pentru a avea efect terapeutic, se administrează înainte de mese (de exemplu, pansamentele gastrice), altele în timpul alimentării (de exemplu, fermenţii digestivi), iar altele numai după mese (de exemplu, cele antiemetizante -antivomitive). Nu se respectă orarul de administrare când apar apar schimbări în starea generală a bolnavului sau manifestari de intoleranţă; acestea se aduc de urgenţă la cunoştinţa medicului; 6. respectarea dozei prescrise; 7. respectarea somnului fiziologic al bolnavului: orarul de administrare va fi stabilit să nu fie necesară trezirea bolnavului, cu excepţia antibioticelor, astfel încât

chimioterapicelor al căror ritm impune trezirea (se va face cu multă blândeţe); 8. evitarea incompatibilităţii dintre medicamente deoarece unele prin asociere, devin ineficace sau dăunătoare. Asistenta va cere sfatul medicului înainte de asocierea medicamentelor ce urmează să le administreze; 9. servirea bolnavului cu doza unică de medicament care va fi administrat personal de nursă sau luat în prezenţa sa; 10. respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor constă în a păstra următoarea ordine: tablete, capsule, soluţii, picături, injecţii, ovule vaginale, supozitoare; 11. lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise, în cazul în care efectul medicamentului ar putea nelinişti bolnavul; asistenta trebuie să cunoască astfel pe lângă

12. fiind consemnate la rubrica ’tratament’ din foaia de observaţie. administrea imediată a medicamentelor deschise: fiolele trebuie injectate imediat după deschidere.2.1.4. salon şi pat). pe etichete sunt indicate dozele şi ritmul de administrare. neagră cu capul de mort şi înscripţia ’otravă’ pentru toxice). medicamentele sunt repartizate pe bolnavi (nr. scăderea eficacităţii medicamentului sau chiar degradarea acestuia. Asigurarea circuitului medicamentelor În spital medicamentele sunt prescrise de medic fiecărui bolnav. pentru 24 de ore. dacă au recomandările privind păstrarea lor (’ferit de lumină’. anunţarea imediată a greşelilor de administrare a medicamentelor: orice greşeală comisă privind schimbarea medicamentului. predarea condicii la farmacie: se predă condica la farmacia spitalului împreună cu ambalajele pregătite pentru preluare. medicamentele au etichetele corespunzătoare (cu chenar albastru şi menţiunea ’uz intern’. calea de administrare.5. la rece). pentru a se putea interveni şi preînt âmpina complicaţiile care ar putea fi fatale bolnavului. D. B. deoarece păstrarea lor permite infectarea.indicaţii şi contraindicaţii. cu data calendaristică. când şi cum se administreză. din foile de observaţie se scrie condica de farmacie. se pregătesc ambalajele necesare pentru preluarea medicamentelor: borcane. a căii de administrare sau a orarului va fi adusă la cunoştinţa medicului. flacoane. . . în triplu exemplar: două exemplare pentru farmacie şi un exemplar pentru secţie. se semnează de primire dacă: . nerespectarea dozei. 13. A.3. b. preluarea medicamentelor: a. se verifică dacă medicamentele pregătite corespund exact condicii. fiecare medicament are un ambalaj propriu de hârtie. c. în prezenţa persoanei care le predă. cutii mari. . plicuri etc. C. cu chenar galben şi menţiunea ’injectabil’. cu chenar roşu şi menţiunea ’uz extern’. doza şi orarul. completarea condicii de farmacie: b. . depozitarea medicamentelor în secţie: . incompatibilităţile precum şi efectele secundare ale medicamentelor.

chirurgie. medicamentele neutilizate prin administrare întreruptă. 4. medicamentele aduse de la farmacie se depoziteză în sala de tratamente. 6. soluţiile sterile preparate de farmacie se depoziteză în frigiderul secţiei destinat pentru aceasta. Aparatul de medicamente este un mic depozit de medicamente şi materiale necesare pentru acordarea primului ajutor. 1. se vor respecta cu stricteţe normele igienice de administrare. medicamentele alterabile vor fi înlocuite cu altele proaspete pentru a fi prevenită degradarea lor. aparatul este organizat într-un dulap special ţinut încuiat. la dispensarele teritoriale. se distribuie medicamentele pe compartimentele corespunzătoare fiecărui pat şi bolnav. dacă nu se poate asigura consumarea lor în timp util prin transferarea lor la alte secţii unde sunt necesare.pentru prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti. administrarea medicamentelor: se administrează pe calea şi după orarul prescris de medic. E. depozitarea şi păstrarea medicamentelor se efectuează potrivit cerinţelor fiecăruia. . de unde se vor administra potrivit orarului stabilit pentru fiecare d. 5. b. blocurilor operatorii. Organizarea şi funcţionarea aparatului de medicamente. şcolare. secţiile de medicină internă. se depoziteză cutiile în dulapul de medicamente. în cutii. cheia aparatului o deţine asistenta şefă a serviciului care o predă unui cadru mediu din fiecare tură. 2. Medicamentele şi materialele necesare sunt conforme unui barem stabilit de Ministerul Sănătăţii pentru fiecare unitate sanitară sau secţie. camerele de gardă ale spitalelor. Atenţie: . de întreprindere. urmărind ca în curs de 24 de ore să fie înlocuite la aparat. c. secţiile de anestezie şi terapie intensivă. la bolnavi externaţi mai . utilizarea medicamentelor în cazul unei urgenţe se trece în condica de farmacie proprie. pediatrie etc. în concordanţă cu destinaţia lor. 3.este interzisă depozitarea medicamentelor în noptierele bolnavilor. la cabinetele din dispensarele policlinicii. săli de naştere.a. în fiecare cutie a salonului.medicamentele se administreză numai de către asistentă după orarul stabilit de medic. .

de unde se absorb integral (fără să mai treacă prin ficat. fiind absorbite în sânge prin mucoasa intestinală. Medicamentele lichide pot fi sub formă de: . menţinute în contact cu apa la o temperatură aproape de fierbere..). . se înregistrează la aparat şi sunt administrate ulterior la alţi bolnavi Administrarea medicamentelor pe cale orală şi sublinguală Calea orală (bucală) = cale naturală de administrare a medicamentelor.mixturi – amestecuri de soluţii sau soluţii cu substanțe insolubile care rămân în suspensie. frunze. excită peristaltismul.devreme sau decedaţi. cum este nitroglicerina ’R’(retard).soluţii – substanţe dizolvate în apă. A.soluţii extractive alcoolice obţinute din produse de origine vegetală sau animală . Se administreză sub formă de tablete zaharate sau drajeuri. alcool. cum se întâmplă în cazul resorbţiei intestinale a medicamentelor înghiţite). Efectul medicamentelor administrate per oral poate fi: local: favorizează cicatrizarea ulceraţiilor. Medicamentele administrate pe cale bucală pot fi: lichide şi solide. pe care bolnavul le va ţine în gură (ca pe o bomboană) până la topirea lor completă sau le va aşeza sub limbă.extracte – lichide rezultate din concentrarea soluţiilor extractive obţinute din produse vegetale sau animale uleiuri . exemplu. . Unele medicamente conţin o matriţă de material plastic cu bază de polietilenă care prelungeşte timpul de resorbţie şi deci efectul medicamentului. la nivelul intestinului subțire şi al intestinului gros Absorbţia unor medicamente la nivelul mucoasei bucale impune administrarea lor sublingual. . .decocturi – soluţii extractive obţinute prin fierberea unor materii prime farmaceutice în apă. Nitroglicerina în angina pectorală.tincturi . flori). etc. antibioticele. dezinfectează tubul general: acţioneză asupra întregului organism sau asupra unor aparate şi organe (de digestiv. etc. Per oral se administrează (prin înghiţire sau sublingual) medicamentele care se absorb la nivelul mucoasei bucale. Faringoseptul în faringoamigdalită. De exemplu. cardiotonicele.infuzii – sunt soluţii care se obţin din produse vegetale (de obicei.

limonadă. protejându-l faţă de agenţii atmosferici. Ele au formă conică sau ovală cu o extremitate mai ascuţită. granule. colorat diferit. discuri mici de diferite mărimi şi culori drajeuri. se utilizează proaspete deoarece substanţele active se volatilizează . forme medicamentoase asemănătoare tabletelor. sirop de zmeură şi după înghiţire o băutură acidulată . i s-au practicat intervenţii chirurgicale asupra tubului digestiv. vărsături).la bolnavii inconştienţi.cele amare prin diluare cu apă. În unele cazuri stratul protector favorizează acţiunea medicamentului numai în intestin. Medicamentele pot fi administrate sub formă de clisme medicamentoase sau sub formă de supozitoare.după administrarea unui medicament în formă solidă. preparate farmaceutice de formă sferică sau vermiculară substanţe mucilaginoase. . ceai. Medicamentele solide pot fi sub formă de: prafuri sau pulberi tablete. Supozitoarele = substanţa activă din medicament este cuprinsă într-o masă solidă (unt de cacao) care se topeşte la temperatura corpului. Atenţie!!! . etc.gustul neplăcut al medicamentelor poate fi mascat astfel .uleiul de ricin prin amestec 2/3 cu cafea neagră. cu tulburări de deglutiţie sau în stare comatoasă medicamentele se introduc împreună cu alimentele direct în stomac sau duoden prin sonda Einhorn. B. etc . unul fiind dispersat în celălalt. bolnavul bea apă. care are rolul de a masca gustul sau mirosul preparatului sau de a-i preveni degradarea.. lapte cald.ceaiurile medicinale se prepară cu puţin timp înainte de administrare.emulsii – preparea din două lichide ce nu se pot amesteca. dar acoperite cu un strat protector. Administarea medicamentelor pe cale rectală Introducerea medicamentelor pe cale rectală se efectuează când medicamentul are o acţiune iritantă asupra mucoasei stomacale şi bolnavul prezintă tulburări de deglutiţie sau intoleranţă digestivă (greaţă. ceai sau sirop . lapte.

se scot mănuşile şi se aşează în tăviţa renală g. dacă bolnavul are senzaţia necesităţii de defecare după introducerea supozitorului. nu se face clismă. În cazul administrării supozitoarelor cu scop purgativ. Se aşază bolnavul în decubit lateral cu membrele inferioare uşor flectate 3. se îmbracă mănuşile de cauciuc c.se pregătesc materialele necesare şi se transportă lângă bolnav. d. Atenţie! Supozitoarele nu vor fi încălzite prea tare deoarece se topesc şi nu mai pot fi introduse în rect. spălarea pe măini cu apă curentă şi săpun. taviţă renală. se efectuează o clismă evacuatorie. atenuarea peristaltismului intestinal. până când extremitatea sa trece de sfincterul intern al anusului. Pregătirea materialelor necesare: . Reorganizarea locului de muncă: mănuşile se spală. constipaţii. e. c. supozitoare. spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun! 4. dacă bolnavul nu a avut scaun şi se introduce tubul de gaze (în cazul administrării supozitoarelor medicamentoase utilizate în scop terapeutic). Efectuarea tehnicii: a. având efect local sau general. Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului: a. Indicaţii: calmarea durerilor. vaselină. se dezinfectează şi se pregătesc pentru sterilizare sau se aruncă (cele de unică folosință). se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii b. Administarea medicamentelor pe cale percutană Unele medicamente pătrund în organism şi prin piele. În acest scop se utilizează: fricţionarea (cu efect local) şi ionoforeza (cu efect general). tavă medicală. 1. purgativ.Scop: terapeutic. cu mâna dreaptă se introduce supozitorul cu partea lui ascuţită înainte în anus şi se împinge în sus cu indexul sau inelarul. b. 2. se depărtează fesele bolnavului cu mâna şi se descoperă orificiul anal. . Materiale necesare: mănuşi de cauciuc. se despachetează supozitorul din ambalaj. menţinându-l puţin în atmosfera caldă sau se unge cu vaselină. trebuie imediat să i se explice că acesta se topeşte în câteva minute şi va dispărea şi senzaţia de defecare f.

magneziul. Curentul galvanic atrage ionii de sens contrar polului şi respinge ionii cu aceeaşi sarcină. Fricţionarea. pentru a proteja lenjeria de corp şi pat. precum şi alcaloizi ca: histamina. Efectuarea tehnicii: 1. creând astfel posibilitatea de a introduce în organism ioni medicamentoşi. 2. efectuate sub o uşoară presiune timp de 20-25 minute. Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului: . se îmbracă mănuşi sterile de cauciuc 3. întinderea acesteia. se aplică medicamentul pe piele 4.se anunţă bolnavul şi i se explică importanţa tehnicii. 2. suprafaţa aleasă pentru tratament. salicilatul de sodiu. Astfel. Ionoforeza = introducerea medicamentelor în organism cu ajutorul curentului galvanic.se ajută bolnavul să se dezbrace. apoi se usucă bine. durata fricţionării precum şi frecvenţa şi orarul tratamentului vor fi stabilite de medic. de medicamente sunt înglobate în lipoizi sub formă de alifii. Scop: terapeutic – cu efect general. Prin ionoforeza se pot introduce în organism numai substanţele medicamentoase care se ionizează în soluţie ca: iodul. novocaina. Pe cale percutană se introduc în organism salicilatul de acetil şi sulf în tratamentul reumatismului articular acut. Atenţie! – alifia sau uleiul care se introduce în piele să nu ajungă în ochiul bolnavului sau al asistentei medicale (pot conţine diferite substanţe iritante) . pe o suprafaţă de 2-3 cm.bolnavul este condus în sala de fizioterapie. .cantitatea medicamentului introdus. iar dacă medicamentul s-a aplicat pe toată suprafaţa corpului bolnavul va fi înfăşat complet într-un cearşaf. se masează cu vârful degetelor sau cu toată suprafaţa palmei. se spală suprafaţa tegumentului cu apă caldă. uleiuri sau emulsii uleioase. prin mişcări circulare.A. să se urce în pat şi să se așeze în poziţie şezândă. 1. B. Efectuarea tehnicii: . se înfaşă suprafaţa tratată cu substanţă grasă. . până când medicamentul dispare în aparenţă rămânând doar un slab luciu de grăsime 5.

împăturite după caz.se supraveghează starea generală a bolnavului. băi medicinale. caolin. Rivanol sau alte substanţe dezinfectante). Tampoanele se îmbibă prin turnarea soluţiei din borcan.se îmbibă electrodul activ cu soluţia medicamentoasă şi se leagă de polul negativ al generatorului de curent continuu.bolnavul este condus în salon şi aşezat în poziţie comodă . săpunuri terapeutice. pentru introducerea ionilor medicamentoşi. montate pe porttampon.bolnavul este ajutat să coboare din pat. comprese medicamentoase. 2. se face sub formă de: pudre.se spală pielea cu apă curată şi săpun şi se clăteşte abundent cu apă (sărurile şi substanţele organice ale resturilor de săpun rămase pe piele pot fi introduse în organism). Pudra este un praf de origine minerală sau vegetală ca: talc. Atenţie ! . 3. de a usca şi răcori pielea. Îngrijirea bolnavului după tehnică: . .se supraveghează bolnavul pe durata tratamentului 10-30-60 min conform indicaţiei medicului.tampoanele nu se scufundă niciodată în borcanul cu soluţia medicamentoasă . Compresele medicamentoase sânt bucăţi de material textil. Ele pot fi aplicate reci sau calde şi trebuie menţinute la temperatura indicată şi în timpul aplicării. în regiunea aleasă. (Soluţia Burow. . unguente. 1.se îndepărtează electrozii din mâna bolnavului şi de pe regiunea de tratat. . pulverizatoare. urmărindu-se un efect local. îmbibate în soluţiile medicamentoase prescrise de medic. în care s-au înglobat diferite substanţe active: chimioterapice. ceai de muşeţel. îmbibate cu o soluţie medicamentoasă lichidă. mixturi. paste. să se îmbrace. pudriere cu capac perforat. Intensitatea curentului utilizat va fi de 20 – 100 mA.se oferă polul opus bolnavului în mână. . 3. . badijonări.se aplică polul activ îmbibat în substanţa medicamentoasă. Se execută cu: tampoane. cu electrodul fixat deasupra. socotind 10-15 mA pe o suprafaţă de 100 cm cubi a electrodului. având scopul de a absorbi excesul de grăsimi de pe suprafaţa tegumentelor. plasturi. antibiotice. Pudrajul constă în presărarea unui medicament pe suprafaţa pielii sub formă de pudră. .. oxid de zinc. faină de grâu. Badijonarea se efectuează cu tampoane de vată. Administarea medicamentelor pe suprafaţa tegumentelor Aplicarea medicamentelor pe suprafaţa tegumentelor. închizând astfel circuitul electric.

a excrescenţelor ce apar în ulceraţii. Mixturile sunt formate dintr-un amestec de substanţe lichide şi solide. Sunt utilizate pentru: spălarea regiunii de tratat sau obţinerea unui efect medicamentos mai puternic. adăugate în clisme. 9. . Pentru ca emplasturele să adere bine de piele. înainte de utilizare. Temperatura lor va fi in jur de temperatura corpului. 8. antipruriginos asupra tegumentelor. Linimentele sunt preparate farmaceutice lichide sau semisolide. Creioanele cu stilete caustice (din sulfat de cupru. calmant. nitrat de argint) au forma unor bastonaşe şi sunt introduse în tuburi protectoare. cu ajutorul unei pensule. Se pot aplica: cu mâna liberă. au acţiune purgativă. prin fricţionare sau direct din tub pe mucoase. Emplasturele medicamentos este format dintr-o substanţă vâscoasă. cu tampoane. înainte de utilizare vor fi bine agitate. aceasta trebuie pregatită prin spălare cu apă caldă şi săpun. când săpunul este întins pe suprafaţa pielii. decongestiv. Emplasturele lichid se întinde direct pe piele. în compoziţia ei intrând diferite substanţe medicamentoase. cu tampoane fiind apoi lăsate să se usuce. În funcţie de scopul urmărit se pot prepara soluţii foarte slabe de permanganat de potasiu. cu mâna protejată de o mănuşă. 4. Administrarea medicamentelor pe cale parenterală Calea parenterală (în afara tubului digestiv) = administrarea medicamentelor prin injecţii. din plante (muşeţel). Servesc la cauterizarea unor formaţiuni papilomatoase. înglobate într-un săpun neutru.. Pastele sunt preparate din grăsimi şi pudre. Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide. mai consistente decât unguentele. este lipită pe o bucată de pânză. 5. 7. Injecţia = introducerea substantelor medicamentoase în stare lichidă în organism cu ajutor unor seringi şi prin intermediul unor ace adaptate la seringi. Se întind pe suprafaţă într-un strat subţire. va fi încălzit în baie de apă.tamponul nu se utilizează de mai multe ori. Băile medicinale pot fi: parţiale sau complete. 6. Săpunurile medicinale conţin substanţe medicamentoase ca: sulf. 11. aderentă. Băile medicinale au efect: dezinfectant. care în unele cazuri. neiritantă. lăsat să se usuce şi îndepărtat de la câteva ore la 1-2 zile. se aplică prin întindere cu ajutorul spatulei. 10. după evaporarea solventului se prezintă sub forma unui strat subţire. Emplasturele de consistenţă vâscoasă. cu aspect limpede sau lăptos. ci se arde sau aruncă după întrebuinţare. gudron. se aplică pe tegumente cu ajutorul spatulei.

injectarea imediată a conţinutului seringilor. - . montarea seringii şi a acului. rapiditatea apariţiei efectului dorit. Pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare: . intramedular (în măduva roşie a oaselor). Reguli generale de pregătire şi administrare a injecţiilor: verificarea instrumentelor înainte de sterilizare. a ambalajelor. intradermic (în grosimea pielii). Alegerea căii de efectuare a injecţiei este hotărâtă de medic în funcţie de: scopul injecţiei. Materiale necesare: muşama şi aleză 30/50 cm. dezinfectarea locului unde se va face practic injecţia. garou de cauciuc (pentru injecţia intravenoasă). intravenos sau intraarterial. subcutanat (hipodermic) – sub piele. circulaţiei. medicamente pentru eventuale accidente: Adrenalină. sterilizarea perfectă a instrumentarului. casoletă cu tampoane sterile de vată sau tifon. medicamentul de injectat (soluţii apoase.Scop: explorator sau terapeutic Administrarea medicamentelor pe această cale are următoarele avantaje: evitarea tractului digestiv (medicamente iritante sau toxice). Efedrină. tăviţă renală. de fluiditatea substanţei injectabile şi de calea injectabilă aleasă. uleioase. intervenţii pe tub digestiv. eter. hemoragii digestive. tava medicală. în atrii sau ventricule). compatibilitatea ţesuturilor cu substanţa de injectat. În funcţie de ţesutul în care se introduce substanţa medicamentoasă injecţia se efectuează: intramuscular. Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului: acţiunea sucurilor digestive (vaccinuri. unele fiind sensibile la dozarea exactă a unui medicament ce ajunge în sânge faţă de condiţiile de absorbţie înlocuirea căii bucale în obstacole ce apar în deglutiție. hormoni). pulberi uscate în flacoane închise cu un dop de cauciuc solubile în apă distilată sau ser fiziologic). pensă anatomică sau pensă Pean. alcool. . 2.se pregătesc materialele şi instrumentele necesare. Cardiotonice. încărcarea seringilor. cel puţin trei ace sterile de mărimi diferite. seringi sterile de mărime corespunzătoare substanţei de administrat.se transportă materialele lângă bolnav. viteza de absorbţie fiind în funcţie de intensitatea posibilitatea administrării medicamentelor bolnavilor inconştienţi. 1. Calciu. - din tubul digestiv. obţinerea unei acţiuni mai rapide. verificarea calităţii soluţiilor de injectat. subarahnoidian (în spaţiul arahnoidian). intracardiac (în muşchiul cardiac.

fără a atinge cu acul vârful fiolei. . . dacă acul este adecvat căii de injectare. Fiolele neetichetate sau de pe care s-a şters înscripţia vor fi aruncate Fiolele de sticlă deschise nu pot fi păstrate Soluţiile uleioase. integritatea fiolelor. Substanţele precipitate nu trebuie confundate cu emulsiile injectabile. fără precipitate).se verifică felul seringii dacă este corespunzatoare cu injecţia ce urmează a fi efectuată. se schimbă acul cu care s-a aspirat cu unul nou. dezinfectare cu alcool medicinal .se montează seringa . . care vor fi bine pentru a le fluidifica agitate înainte de utilizare.bolnavul este condus în sala de tratamente şi aşezat în poziţie necesară.. .se sprijină seringa la nivelul armăturii de lângă ambou. . aspectul soluţiilor (ele trebuie să fie clare. se elimină bulele de aer din seringă prin împingerea pistonului în sus pâna la apariţia primei picături de lichid prin vârful acului şi se fixează pistonul în această poziţie cu degetul. pănă când dispare orice depozit de pe fundul fiolelor. cu degetul mic al mâinii stângi şi se exercită o tracţiune asupra pistonului. Pentru efectuarea injecției. dacă denumirea şi dozajul corespund celor prescrise. asigurând asepsia mâinilor. care se încarcă greu în seringă. Acestea trebuie uşor încălzite în apă caldă. conţinutul ei nu mai poate fi utilizat. . materialelor.se verifică soluţia de injectat: dacă fiolele sunt etichetate. i se explică necesitatea. fără să se altereze. ele vor fi utilizate numai dacă floculaţia este menţionată pe cutie sau în biletul însoţitor al fiolelor . transparente. a timpilor de pregătire şi de efectuare pentru fiecare injecţie se vor întrebuinţa o seringă şi un ac individual.Unele medicamente floculează în fiole.Dacă în fiolă cad cioburi de sticlă. pot fi încălzite puţin în apă caldă.se aspiră soluţia din fiolă.acul se introduce cu atenţie în fiolă fără să se atingă de marginile deschiderii.spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun. indexul rezemându-l pe închizătorul seringii. Efectuarea tehnicii: .ţinând seringa vertical în mâna stângă. dar poate rămâne şi în salon. cu acul îndreptat în sus. termenul de valabilitate.se anunţă bolnavul. importanţa şi inofensivitatea tehnicii.se deschide fiola . . Atenţie! – injecţiile se administrează. 3. având grijă ca vârful acului să fie mereu acoperit de lichidul de aspirat. .

Efectuarea injecţiei: injecţia se efectuează pe calea indicată de medic 5.şi subspinoasă a omoplatului.se strâng toate materialele folosite şi se aruncă deşeurile la coş. Se elimină aerul din seringă şi se schimbă acul e. Se ţine seringa pregatită. Materiale necesare: 2-3 ace cu diametru 6/10. Se ataşează acul la amboul seringii. cu amboul în sus d. 2. în poziţie şezândă. pentru a se evita trunchiurile mari vasculare sau nervoase sunt: faţa externă a braţului. lichide nedureroase. regiunea deltoidiană. faţa superoexternă a coapsei. Se verifică fiola. Efectuarea injecţiei subcutanate Prin injecţii subcutanate se pot introduce în organism substanţe medicamentoase izotonice. care pătrunde în ţesutul celular subcutanat. 8/10. c. . 1. spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun! b. Scop: terapeutic – injectarea de soluţii cristaline sau perfuzie subcutanată în scopul hidratării organismului. Reorganizarea locului de muncă: . regiunea supra . substanţa de injectat. cu unul din membrele superioare sprijinit pe şold d. se aşază bolnavul pe un scaun sau într-un fotoliu. în mâna dreaptă. se deschide şi se aspiră conţinutul cu seringă în poziţie verticală. ca pe un creion f. prin intermediul unui ac.4. Efectuarea injecţiei: a. flancurile peretelui abdominal. bolnavul va fi anunţat să stea în repaus fizic c. 7/10. se descoperă faţa externă a braţului 3. Pregătirea instrumentarului şi materialelor – se pregătesc materialele şi instrumentele Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului: a. regiunea subclaviculară. fixând-o şi ridicând-o de pe planurile profunde. Locul de elecţie. Se cutează cu policele şi indexul mâinii o porţiune mai mare de piele. Se pregătește seringa cu ajutorul pensei (fără a atinge corpul pistonului sau amboul seringii). necesare şi se transportă lângă bolnav. se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii b. lungi de 22-30 mm cu bizoul lung.

nu se vor efectua injecţii în regiunile infectate (foliculite. Accidente – durere violentă prin lezarea unei terminaţii nervoase sau distensia bruscă a ţesuturilor (acul va fi retras puţin spre suprafaţa). Se retrage brusc şi se tamponează locul înţepăturii cu un tampon îmbibat în alcool k. Se injectează lent. bismut. în profunzimea stratului subcutanat la o adâncime de 2-4 cm. Se aşează seringa în tăviţa renală l. ruperea acului .se curaţă riguros. nu se va injecta în zona de infiltraţie a unei injecţii anterioare ci alternând locurile de hematogenă. prin apăsarea pistonului cu indexul mâinii drepte j. Se verifică dacă acul nu a ajuns într-un vas sanguin. în vederea accelerării resorbţiei m.g.extragere manuală sau chirurgicală hematom prin perforarea unui vas. Se aplică o compresă sterilă şi se masează uşor traiectoria acului pentru a favoriza circulaţia locală. care se poate resorbi sau infecta pe cale pe cale subcutanată numai în cazuri speciale se injectează soluţii uleioase nu se administrează compuşii metalelor cu greutate moleculară mare ca: iod. dând naştere unui abces mercur injecţie . h. Administarea medicamentelor prin injecţie intramusculară . Spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun! 4. furuncule) sau cu modificări dermatologice . Se pătrunde cu forţa prin tegument de-a lungul axului longitudinal al cutei.este strict interzisă administrarea pe cale subcutanată a clorurii de sodiu. prin retragerea uşoară a pistonului i. Reorganizarea locului de muncă: .

70mm. 1. poziţie şezândă sau în picioare C se descoperă regiunea aleasă pentru injecţie (locurile de elecţie).10/10mm.8/10. Pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare: se pregătesc materialele şi instrumentele necesare 2. 9/10. 50. se reperează următoarele puncte: . . bizou lung). în treimea mijlocie. D pentru injecţie în regiunea fesieră. 10. medicamentul de injectat. . ace intramusculare (lungime 40. uleioase sau substanţe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac ataşat la seringă. seringi sterile de dimensiuni corespunzătoare – 2. deasupra marelui trohanter.Injecţia intramusculară constituie introducerea unor soluţii izotonice. Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului.punctul Smirnov. la un lat de deget deasupra marelui trohanter şi înapoia lui. Scop: introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase. la unirea treimii externe cu cele două treimi interne ale liniei care uneşte spina iliacă antero-superioară cu extremitatea superioară a şanţului interfesier. 20 ml. 60. stabilirea locului injecţiei: A se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii B se aşază bolnavul în decubit ventral.5. faţa externă a coapsei.punctul Barthelemy. Locuri de elecţie: regiunea superoexternă fesieră. faţa externă a braţului în muşchiul deltoid. diametrul 7/10. lateral. Materiale necesare: tava medicală.

se injectează lent lichidul l.. Efectuarea injecţiei: a. se verifică detaşând seringa. Pentru poziţia șezând. . îndepărtându-l pe cel cu care a fost aspirată substanţa şi se adaptează un ac potrivit pentru injecţie f. Se impune retragerea acului şi efectuarea injecţiei în alta regiune paralizie prin lezarea nervului sciatic hematom prin înţeparea unui vas supuraţie aseptică datorită unor substanţe care nu sunt resorbite ruperea acului. dezinfectarea mâinilor cu alcool! c.zona situată deasupra liniei care uneşte spina iliacă posterioară cu marele trohanter. pentru a disocia planurile ţesuturilor străpunse. deasupra punctului de sprijin. se schimbă acul. activând circulaţia pentru a favoriza absorbţia n. după injectare se scoate dintr-o dată acul cu seringa m. se înţeapă perpendicular pielea (4-7 cm) cu rapiditate şi siguranţă cu acul montat la seringă. se întinde pielea între policele şi indexul sau mediul mâinii stângi i. se pregătește seringa în condiţii de asepsie perfectă d. j. injecţia se efectuează în toata regiunea fesieră. se degresează locul injecţiei cu eter şi se dezinfectează cu alcool g.se va extrage pe cale chirurgicală embolie prin introducerea accidentală într-un vas de sânge a unei substanţe uleioase sau în suspensie poziţia acului pentru soluţii injectabile colorate. 3.se aruncă la coş deşeurile de la injecţii Incidente şi accidente: – durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia. se invită bolnavul să-si relaxeze musculatura şi să stea liniştit h. spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun! b. se verifică poziţia acului prin aspirare k. se aşează bolnavul în poziţie comodă unde va sta în repaus fizic timp de 5-10 minute o. se încarcă seringa cu substanţa de injectat. spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun 4. se masează locul cu un tampon cu alcool. Reorganizarea locului de muncă: . după verificarea fiolei se elimină bulele de aer e.

apăsând tamponul cu alcool la locul injecţiei pentru hemostază. când injectarea s-a terminat se scoate acul cu seringa dintr-odată. poziţia acului în venă prin aspirare c. ii. se aşază bolnavul în decubit dorsal. Apoi: a. 1-2 seringi medicamentoasă de adminstrat. sprijinit pe o mică pernă protejată cu muşama şi aleză sau prosop i. Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului: n. Pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare. încet b. de 6/10. Nu se îndoaie cotul pentru că se produce hematom! Atenţie! Bolnavul va fi supravegheat tot timpul administrării injecţiei. se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii o. deoarece soluţiile cristaline pătrund sub presiunea pistonului mai uşor decât la aspirarea sângelui. Injecţia intravenoasă se efectuează prin: puncţie venoasă și apoi injectarea medicamentului intravenos. Locul de elecţie: venele de la plica cotului. Pe această cale se introduc soluţii izotonice sau hipertonice (care sunt caustice pentru ţesutul muscular sau subcutanat). mai gros decât cel cu care se face injecţia. Injectarea medicamentului: Întîi se efectuează puncția venoasă. Dacă acul a pătruns în venă se desface garoul cu mâna stânga. i. sterile corespunzătoare cantităţii de soluţie . când aceasta se poate coagula. Reorganizarea locului de muncă: a. se opreşte administarea la prima senzaţie dureroasă şi se verifică poziţia acului în venă. Materiale necesare: 2-3 ace de 25mm diametru. va fi menţinut de bolnav în continuare câteva minute.Administrarea medicamentelor prin injecţie intravenoasă Injecţia intravenoasă = introducerea unei soluţii medicamentoase în circulaţia venoasă. verificând. cu braţul în extensie. se injectează soluţia lent. din când în când. ora şi reacţia bolnavului. ii. Nu se introduc soluţii uleioase – produc embolii grăsoase şi consecutiv moartea. Atenţie! Acele utilizate pentru injecţia intravenoasă pot fi mai subţiri decât cele utilizate pentru puncţie venoasă. se notează tehnica în foaia de observaţie. Încărcarea seringii se face cu un alt ac. 7/10 cu bizou scurt. se aruncă la coş materialele folosite b. fiolele cu substanţa de administrat.

Scopul perfuziei: hidratarea şi mineralizarea organismului administrarea unor medicamente la care se urmăreşte un efect prelungit sau mai rapid alimentaţie pe cale parenterală. Se raportează imediat medicului care va efectua infiltraţii locale cu ser fiziologic şi substanţe resorbante. necroză. colaps. apoi se retrag acele şi rămân branulele pentru câteva zile.canule de material plastic (branule) ce se introduc transcutanat prin lumenul acelor. dacă nu sunt altele mai accesibile. picătură cu picătură. Hidratarea organismului prin perfuzie Perfuzie = introducerea pe cale intravenoasă.ace metalice fixate direct în venă . se întrerupe injectarea şi se anunţă de urgenţă medicul Nu se injectează niciodată aer în lumenul vaselor. lipotimie.prin evidenţierea venei (pe cale chirurgicală) în care se fixează o canulă de plastic care se menţine chiar câteva săptămâni. prin străpungerea venei sau retragerea acului fără a îndepărta garoul Injectarea soluţiei paravenos. se elimină înainte de începerea injecţiei.datorită unei injectări prea rapide sau unor substanţe iritante a intimei vasului Senzaţia de uscăciune în faringe şi valuri de căldură (în acest caz se impune injectarea lentă a soluţiei medicamentoase) Hematomul. introducerea lichidelor se poate face prin: . a soluţiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidro-electrolitică. . se va face tot mai central faţă de cele anterioare şi niciodată mai periferic Alegerea celei mai bune vene pentru puncţie se face după aplicarea garoului Nu se efectuează injecţia în poziţie șezândă. Pătrunderea bruscă în cantitate mare provoacă embolie gazoasă mortală. manifestată prin tumefiere bruscă. dureri accentuate (substanţa fiind iritantă). Repetarea injecţiei în aceeaşi venă. . se pot aplica comprese cu gheață Ameţeli.Incidente şi accidente: Flebalgia .

se suspendă flaconul pe suport.m sau i. prin dopul de cauciuc. lăsînd să curgă lichidul în dispozitivul de perfuzie. garou de cauciuc. se scoate capacul de pe flaconul de perfuzie se desface aparatul de perfuzie şi se închide prestubul se îndepărtează teaca protectoare de pe trocar şi se pătrunde cu el. . se deschide uşor prestubul.v substanţe dezinfectante: alcool. tinctură de iod romplast. Timpi de execuţie: se pregătesc instrumentele şi materialele necesare. fie în pungi de plastic. se coboară progresiv portacul. foarfece. fie în sticle cu dop de cauciuc şi armătură metalică. se îndepărtează teaca protectoare de pe capătul portac al tubului. fiind eliminate complet bulele de aer. stativ prevăzut cu brăţări şi cleme pentru fixarea flacoanelor 1-2 seringi de unică folosinţă de 5-10 ml cu ace de injecţii i.Materiale necesare: tăviţă renală trusă pentru soluţii perfuzabile. vată. în flaconul de perfuzie. pînă cînd tubul se umple cu lichid. sterile şi încălzite la temperatura corpului. ambalată steril soluţiile perfuzabile.

prin perfuzie în exces. se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii b. se fixează acul şi porţiunea de tub de lângă el – la piele. produce la cardiaci edem pulmonar acut: tuse. apoi tot cu ajutorul prestubului se reglează viteza de scurgere. aparatul rămînînd atîrnat de stativ. apoi se pregăteşte bolnavul ca şi pentru o puncţie venoasă. cu ajutorul unui ac. anesteziant (infiltraţia dermică cu novocaină). se anunţă bolnavul să stea în repaus fizic . sticla cu alcool medicinal. se desfac benzile de leucoplast şi se extrage acul. se întrerupe perfuzarea. expectoraţie spumoasă. nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea locului de puncţie şi apariţia de frisoane. accidente: - - - - hiperhidratarea. se previne prin golirea completă a aerului din tub înainte de perfuzare. se supraveghează aparatul de perfuzie şi bolnavul. Pregătirea instrumentarului şi materialelor – se pregătesc materialele şi instrumentele necesare şi se transportă lângă bolnav. sterilizate. se administrează diuretice. ace sterile. Incidente. cu vârful tăiat scurt. embolia gazoasă = pătrunderea aerului în circulaţie. tumefiată. iar vena puncţionată este indurată. seringa cu tuberculină de 1 ml. substanţa de injectat. înainte ca flaconul să se golească complet. cât mai fine. 2. cu benzi de leucoplast. se închide prestubul. - - Efectuarea injectiei intradermice Injecţia intradermică = introducerea substanţelor medicamentoase izotonice în organism.- se închide prestubul. iar apoi se exercită presiune asupra locului puncţionat. Scop: explorator (executarea intradermoreacţiilor). în stratul dermic. Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului: a. se deschide prestubul pentru a se scurge lichidul în venă. terapeutic (desensibilizări în afecţiuni alergice). polipnee. casoleta mică cu comprese sterile. se verifică poziţia acului în venă. taviţa renală. 1. Materiale necesare: tava medicală. Locuri de elecţie: faţa anterioară a antebraţului. faţa externă a braţului şi a coapsei. apoi se îndepărtează garoul de cauciuc şi se adaptează amboul aparatului de perfuzie la ac. dureroasă (tromboflebită superficială). două pense anatomice Pean.

spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun! 4. i. se dezinfectează locul injecţiei cu alcool g. se schimbă acul folosit la încărcare cu un alt ac steril f. Efectuarea tehnicii: a. cu o mână în extensie d. Incidente: . se descoperă faţa internă a antebraţului 3. având aspectul cojii de portocală. până când orificiul acului dispare complet. Reorganizarea locului de muncă: se aruncă la coş materialele folosite. c. spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun! b. prin apăsarea pistonului j. se aspiră conţinutul fiolei cu seringa în poziţie verticală cu amboul în sus şi se elimină aerul din seringă e. în locul unde se acumulează lichidul. în decubit dorsal cu capul pe pernă. fără a tampona locul injecţiei l. se întinde şi se imobilizează pielea cu policele şi indexul sau degetul mediu al mâinii stângi. 5-6 mm şi o înălţime de 1-2 mm la 0. se observă formarea unei papule albe. se prinde seringa pregătită între police şi degetul mijlociu al mâinii drepte şi se introduce vârful acului în grosimea pielii tangenţial pe suprafaţa pielii cu bizo ul îndreptat în sus.1 ml substanţă injectabilă k.revărsarea lichidului în afară când vârful acului a intrat numai parţial în tegument – se pătrunde cu aproximativ 1mm mai profund în grosimea dermului tumefacţia stratului subcutanat fără apariţia papulei cu aspect de coajă de portocală lipotimie sau stare de şoc la testarea unor alergene când acul a pătruns prea profund în derm . se aşează bolnavul confortabil. se retage brusc acul. se ataşează acul la amboul seringii şi se aşează pe un suport steril.c. se aşază seringa în tăviţa renală m. se verifică fiola şi se deschide cu ajutorul unei comprese d. se injectează lent lichidul din seringă în grosimea dermului. se pregătește seringa. h.reacţie intensă până la necroza unor porţiuni de tegument din cauza distensiei puternice prin injectare de soluţii hipotonice .

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie Pe cale respiratorie. 1. prafuri dizolvate. antiseptice. bronşite. se ung bolnavului buzele şi tegumentele peribucale cu vaselină e.prosop.după inhalare se şterge faţa bolnavului cu un prosop. astm bronşic. săruri). se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii b. inhalator. se acoperă bolnavul cu cortul sau pelerina de cauciuc. 4. se încălzeşte apa din recipient cu o sursă de energie d. medicamentele se administrează sub formă de: gaze sau substanţe gazeificate. se aşază bolnavul confortabil pe un scaun.- nu se aseptizează pielea cu alcool în cazul în care se efectuează intradermoreacţia la tuberculină. explicându-i să stea la o distanţă de 30-80cm de inhalator şi invitându-l să inspire pe gură şi să expire pe nas. lichide fin pulverizate sau vapori. se toarnă apă în recipientul mare până când se umple pe jumătate c. i se aşază un prosop în jurul gâtului d. 2. spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun! b.20 minute. Îngrijirea bolnavului după tehnică: . soluţii prin instilaţie traheală. Substanţele pot fi inhalate. . Inhalaţia = introducerea unor substanţe medicamentoase (esenţe aromatice. Efectuarea tehnicii: a. pulverizate. în stare lichidă sau cu ajutorul vaporilor de apă. decongestionarea mucoasei căilor respiratorii. când apa începe să fiarbă. Pregătirea instrumentarului şi materialelor – se pregătesc materialele şi instrumentele necesare inhalaţiei. se introduce în recipientul mic medicamentul destinat inhalării e. Indicaţii: rinite. Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului: a. se invită să-şi sufle nasul c. se explică bolnavului că va trebui să inspire pe gură şi să expire pe nas 3. în organism. se aduce inhalatorul cu rezervorul încâlzit în faţa bolnavului g. Materiale necesare: vaselină. durata inhalaţiei este de 5. cort sau pelerină de cauciuc. vaporii formaţi se ridică şi antrenează medicamentul pulverizându-l f. substanţa medicamentoasă prescrisă. rinofaringite. Scop: dezinfecţia.

se acoperă bine bolnavul pentru a-l feri de răceală şi i se explică să ramână în încăpere cel puţin un sfert de oră. pe cale inhalatorie pentru combaterea stării de hipoxie.. Alterarea acestor factori determină unele tipuri de hipoxie: anemică – datorită lipsei de hemoglobină. cantitatea de hemoglobină existentă. 5. Reorganizarea locului de muncă: se curaţă. circulatorie – datorită tulburărilor de circulaţie. Oxigenoterapia creşte această cantitate dizolvată până la 1.3 ml oxigen la 100ml sânge. Atenţie: bolnavul nu trebuie să inhaleze imediat din aparat. în cantitate de 0. .8-2.2 ml oxigen la 100ml sânge. Trecerea oxigenului de la nivelul pulmonar în sânge este condiţionată de următorii factori: presiunea parţială a oxigenului în amestecul gazos de respirat. deoarece curentul de vapori antrenează şi picături de apă fierbinte. prin administrarea oxigenului la presiunea de o atmosferă. hipoxică – datorită insuficienţei ventilatorii. în scopul ameliorării concentraţiei de oxigen din sânge. starea parenchimului pulmonar. se spală şi se dezinfectează inhalatorul după utilizare. starea peretelui alveolar. coeficientul de solubilitate al oxigenului. oxigenul este utilizat sub formă dizolvată în plasmă. Administrarea oxigenului (oxigenoterapia) Scop: terapeutic – îmbogăţirea aerului inspirat cu oxigen în concentraţii diferite. La nivelul ţesuturilor.

Sonda nazală se introduce în nară până la faringe Utilizarea sondei nazale permite evitarea reinhalării aerului expirat. în hipoxii respiratorii de diverse cauze şi grade. presiunea se reglează cu reducătorul de presiune . tulburări circulatorii. bolnavilor cu complcaţii postoperatorii (hemoragie. stări de şoc. ochelari. edem pulmonar acut. .debitmetrul (care indică volumul în litri de oxigen pe minut) şi apoi se barbotează printr-un flacon de lichid –apă. mască fără reinhalarea gazului expirat. pentru a fi umidificat şi ulterior administrat bolnavului. bolnavilor anesteziaţi cu anestezie generală. Deoarece expiraţia durează dublu cât inspiraţia. infarct miocardic). butelia de oxigen de 300-10 000 l de oxigen comprimat la o presiune de 150 atm. Surse de oxigen: staţie centrală de oxigen. cort de oxigen. Administrarea oxigenului se face cu: sondă sau cateter nazal. până la revenirea stării de conştienţă. dar o parte din oxigen se pierde prin expiraţia pe gură. respiratorii). oxigenul trebuie administrat într-un debit triplu faţă de cel dorit a fi inspirat. microstaţie. lăuze şi nou-născuţi cu suferinţe în oxigenare. Pentru a se putea administra.Indicaţii: oxigenoterapia se indică: în hipoxii circulatorii (insuficienţa cardiacă. Prin sondă se administrează un debit de 12 l pe minut.

Masca permite reinhalarea gazului expirat. se va administra gazul cu intermitenţă şi se va supraveghea debitul. fixate pe un portbutelie. infiltrarea gazului la baza gâtului produce emfizem subcutanat. Se recomandă la copii şi la bolnavii agitaţi. 8. datorită fisurării mucoasei.Cateterul nazal – cateter cu orificii laterale multiple: se introduce în nară până la faringe. Ochelarii pentru oxigenoterapie se fixează după ureche şi au două sonde de plastic care pătrund în nări. Atenţie! – nu se unge cateterul cu substanţe grase: este pericol de explozie şi de pneumonie bombele de oxigen se aşează singure. se pune masca în mâna bolnavului. se verifica scurgerea oxigenului din sursă 2. Rezervorul se strânge la inspiraţie şi se umple la expiraţie Incidente: pătrunderea gazului prin esofag duce la distensie abdominală. orizontal. Masca pentru oxigenoterapie (fără reinhalarea gazului expirat) prezintă un sistem de valve care dirijează fluxul de gaze. 6. se fixează sonda cu leucoplast se fixează debitul de 4-6 l/min se va observă bolnavul în continuare pentru prevenirea accidentelor oxigenul se umidifică înainte de a ajunge la pacient în barbotoare speciale. se aşază masca pe piramida nazală şi apoi pe gură. Efectuarea oxigenoterapiei prin mască: 1. Masca pentru oxigenoterapie (cu inhalarea aerului expirat) se fixează acoperind gura şi nasul pacientului. oxigenul este iritant pentru mucoasa respiratorie. pentru a evita loviturile . schimbându-se de la o nară la alta. se foloseşte un balon. pentru a-i uşura controlul măştii şi i se susţine mâna. paralele cu palatul osos şi perpendicular pe buza superioară 4. se poate introduce şi în pipa laringiană. neumidificat. Când bolnavul s-a obişnuit cu masca. dezobstruarea căilor aeriene şi asigurarea unei ventilaţii eficiente se măsoara lungimea sondei pe obraz de la narină la tragus se introduce cateterul în nazofaringe cu mişcări blânde. 3. este greu suportată de bolnavii datorită hamului de etanşeitate. Efectuarea oxigenoterapiei cu sonda nazală: 1. 3. 5. iar pentru facilitarea eliminării CO2. 2. se aşează cureaua de fixare în jurul capului. 7. Debitul oxigenului va fi de 10-12 l/min.

se deschide fanta palpebrală . Efectuarea tehnicii: iii.- oxigenul din butelie nu se foloseşte fără manometru de distribuire. unguente. se şterge picătura de medicament sau lacrima care se scurge. tăviţă renală. Efectuarea tehnicii: 1. Aplicarea medicamentelor pe suprafaţa mucoaselor prin instilare Medicamentele aplicate pe suprafaţa mucoaselor sub forma de soluţii. APLICAREA MEDICAMENTELOR PE MUCOASĂ CONJUNCTIVALĂ 1. Materiale necesare: pipetă. soluţie medicamentoasă izotonică. 2. se lasă să cadă din pipetă 1-2 picături de soluţie medicamentoasă. A. pulberi. Atenţie! Instilaţia pe mucoasa conjunctivală se face numai cu soluţii izotonice sau apropiate de acestea. Unguentele se aplică în fundul de sac conjuctival sau pe marginea pleoapelor direct din tub sau cu ajutorul unei baghete de sticlă rotunjită fin pe toate laturile şi lăţită sub formă de lopată la una din extremităţi. se pune şi a doua picătură în sacul conjunctival respectiv: dacă este necesar se continuă apoi cu celălalt ochi 9. au scopul de a dezinfecta şi decongestiona mucoasele. Materiale necesare: bagheta de sticlă. spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun! 2. înspre unghiul extern. se sprijină marginea cubitală a mâinii drepte pe fruntea bolnavului 6. Instilaţia = picurarea unor soluţii pe mucoasa conjunctivală. se aşează bolnavul în decubit dorsal sau pe un scaun. tampon de vată steril. se solicită bolnavului să mişte globul ocular 8. tampon de vată steril. se invită bolnavul să privească în sus 5. 7. cu un tampon şi se aruncă în taviţă renală. unguent în cutie sau tub. în fundul de sac conjunctival inferior. Spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun! . deprimând uşor pleoapa inferioară cu policele mâinii stângi 4. cu capul aplecat pe spate şi sprijinit 3.

Se aşează bolnavul în poziţie șezândă. Se lasă să cadă numărul de picături prescrise. antrenând astfel şi pudra pe toată suprafaţa sacilor conjunctivali. fără pernă sau în poziţie şezândă cu capul aplecat spre spate şi puţin lateral de partea opusă nării în care se face instilaţia 3. Se dă drumul pleoapei şi se solicită bolnavului să închidă şi să deschidă ochiul pentru a antrena astfel unguentul pe suprafaţa globului ocular viii. B. Se aplică unguentul încărcat pe extremitatea lăţită a baghetei (cât un bob de grâu) pe faţa internă a pleoapei sau se presează din tub vii. aplecând capul de partea cealaltă 6. Se repetă operaţia şi în nara opusă. cu capul aplecat spre spate şi se invită să privească în sus. Instilaţia = picurarea unor soluţii medicamentoase pe mucoasa nazală. Pulberile se introduc în sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vată montate pe baghete de sticlă.iv. Se introduce vârful pipetei în vestibulul fosei nazale fără a atinge pereţii ei. cu policele mâinii stângi. v. Se trage în jos pleoapa inferioară. Se aşează bolnavul în poziţie șezândă. Se invită bolnavul să-şi sufle nasul. 4. Se anunţă bolnavul să rămână în această poziţie 30-40 secunde pentru ca soluţia să ajungă în faringe. . Efectuarea tehnicii: 1. cu capul aplecat spre spate 3. Se trage în jos şi în afara pleoapa inferioară. folosind un tampon vi. Se încarcă fin tamponul cu pudră 4. APLICAREA MEDICAMENTELOR PE MUCOASA NAZALĂ 1. Efectuarea tehnicii: 1. 2. cu policele mâinii stângi 5. Se şterge cu tamponul unguentul în plus 3. Se solicită bolnavului să închidă ochii. Se presară pudră prin uşoare lovituri exercitate asupra baghetei. 5. Se aşează bolnavul în decubit dorsal. pe suprafaţa sacului conjunctival inferior 6. Spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun! 2.

Se curăţă conductul auditiv cu un tampon de vată pe o baghetă 4. Instilaţia = picurarea unor soluţii medicamentoase în conductul auditiv extern. Se lasă să cadă numărul de picături prescrise 7. Se ridică uşor vârful nasului cu policele mâinii stângi. Se încălzeşte soluţia medicamentoasă. Se încarcă tamponul cu o cantitate de unguent de mărimea unui bob de grâu . cu mâna stângă 6. provocând accese de tuse şi spasme laringiene. Se trage uşor pavilionul în sus şi înapoi. Unguentele se aplică cu ajutorul unor tampoane montate pe portampoane Efectuarea tehnicii: 1. C. Se aşează bolnavul în decubit lateral sau în poziţie şezândă cu capul şi trunchiul aplecate lateral de parte opusă urechii în care se face instilaţia 3. Se aşează bolnavul în decubit dorsal 3. Se repetă procedeul şi de partea opusă. Se aşează bolnavul în decubit lateral sau în poziţie şezândă cu capul şi trunchiul aplecate lateral . Se invită bolnavul să-şi sufle nasul 2. se apleacă capul bolnavului uşor înainte şi se solicită să aspire medicamentul în mod treptat pentru a nu-l înghiţi 7. Se scoate tamponul. în baie de apă până la 37 grade celsius 5. se închide narina.Atenţie! Medicamentul lichid să nu fie aspirat. pentru a evidenţia mai bine orificiul extern al fosei nazale (narina) 5. deoarece poate pătrunde în laringe. Se menţine bolnavul în aceeaşi poziţie câteva minute 8. Se încarcă tamponul cu o cantitate de unguent de mărimea unui bob de grâu 4. Se procedează la fel şi la urechea opusă 2. Efectuarea tehnicii: 1. Se depune unguentul pe suprafaţa internă a vestibulului nazal 6. 2. de partea opusă 2. soluţie medicamentoasă. Materiale necesare: pipetă. Se introduce în ureche un tampon de vată în mod lejer 9. Spălarea mâinii cu apă curentă şi săpun 2. vas cu apă caldă la 37 grade Celsius. APLICAREA MEDICAMENTELOR ÎN CONDUCTUL AUDITIV EXTERN 1. Unguentele se aplică cu ajutorul tampoanelor de vată înfăşurate pe portampon Efectuarea tehnicii: 1. tampoane de vată.

Badijonarea mucoasei bucale se efectuează total sau parţial Efectuarea tehnicii: 1. Se atinge sau pensulează regiunea interesată. Se inspectează sistematic faţa dorsală a limbii. Se apasă asupra feţei dorsale a limbii cu spatula şi se inspectează lojile amigdaliene. după terminarea tehnicii Atenţie! A nu se pătrunde în ureche peste limita vizibilităţii pentru a nu leza membrana timpanică. Se ridică buzele pentru a vedea suprafaţa lor internă 7. Se depune unguentul pe porţiunea bolnavă a conductului sau se întinde pe toată suprafaţa lui 5. pilierii anteriori 5. APLICAREA FARINGIANĂ Se face cu tampoane sterile. Se solicită bolnavului să-şi deschidă larg gura 4. pilierii posteriori. folosindu-se numai o singură dată. precum şi peretele posterior al faringelui 9. Spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun 2. Cu ajutorul unei spatule se depărtează obrajii de arcadele dentare şi se inspectează suprafaţa lor internă şi mucoasa gingivală 6. montate pe porttampoane sau prinse cu pense. Spălarea pe mâini cu apă şi săpun MEDICAMENTELOR PE MUCOASA BUCALĂ ŞI . valul palatin. palatul dur. Se solicită bolnavului să-şi ridice limba (sau va fi ridicată cu ajutorul spatulei) şi se examinează faţa sa ventrală şi planşeul bucal 8. Se respectă ordinea descrisă la inspecţia cavităţii. Se îmbibă tamponul steril cu substanţa medicamentoasă prin turnare. cu ajutorul spatulei ţinute în mâna stângă 10. Se introduce un mic tampon steril în pavilion. Se utilizează tampoane separate pentru fiecare ureche. Se aşează bolnavul în poziție șezândă cu capul aplecat spre spate 3. în cazul în care badijonarea trebuie efectuată pe toată suprafaţa mucoasei bucale 12. 1.3. D. cu tamponul ţinut în mâna dreaptă 11. se descoperă porţiunea de mucoasă afectată. Se introduce tamponul cu foarte mare precauţie în conductul auditiv extern 4. amigdalele.

Nu se reintroduce niciodată în soluţia medicamentoasă. tăviţa renală. Gargara se face cu soluţii medicamentoase la temperatura corpului. Se îmbracă mănuşile de cauciuc 4. 2. de formă alungită. E. fără să atârne. rămase parţial în afara vaginului. Badijonarea mucoasei faringiene Efectuarea tehnicii: 1. pensă ginecologică sterilizată. 8. Spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun 2. 3. Cu mâna dreaptă se pensulează pilierii. Prin tampoane se introduc în vagin medicamente sub formă de soluţii sau unguente. care se prelungeşte de la tampon încă 20-25 cm. Se aşează bolnava în poziţie ginecologică 3. tampoane sterilizate. ţinând-o în mâna stângă 3. Se apasă limba cu ajutorul pensei linguale. Se departează peretele vaginului cu valvele vaginale 6. Se lubrifiază valvele vaginale 5. Se introduce tamponul prin lumenul creat de valve. permit extragerea tamponului. Se aşează bolnavul în poziţie şezândă cu capul aplecat spre spate 2. Se execută în 2 faze: spălarea gurii şi spălarea orofaringelui. soluţie medicamentoasă. APLICAREA MEDICAMENTELOR LA NIVELUL MUCOASEI VAGINALE 1. glicerină pentru lubrefiere. Se îmbibă tamponul cu medicamentul prescris şi se aşază pe o pensă ginecologică 7. Se îndepărtează tamponul la ora şi ziua indicată de medic. îmbrăcată într-o faşă sau înfășurată cu aţă. mănuşi de cauciuc sterile. se răsuceşte cu delicateţe tamponul la nivelul acestora pentru ca soluţia medicamentoasă să pătrundă în criptele amigdaliene. Efectuarea tehnicii: 1. . până în fundul de sac posterior al vaginului. Capetele feşii. în afara vaginului. Materiale necesare: valve vaginale sau valva rotundă Meyer. în aşa fel încât aţa să rămană. peretele posterior al faringelui şi amigdalele.Atenţie! Tamponul de vată folosit se aruncă şi se înlocuieşte cu un tampon nou. Tampoanele vaginale sunt confecţionate dintr-o bucată de vată presată.

Se îmbracă mănuşile de cauciuc 2. . Se depărtează labiile cu degetele mâinii stângi.2. Se efectuează bolnavei mai întâi. bactericide sau antimicotice. Spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun 1. pentru a pune în evidenţă vaginul 5. Ovulele vaginale sunt preparate farmaceutice de formă ovoidă sau sferică. Materiale necesare: materiale necesare efectuării unei spălături vaginale. bacterii) sau obţinute prin sinteză. globulele vaginale prescrise. Având acţiune selectivă. se poate începe imediat tratamentul cu antibiotice cu spectru larg. Se introduce cu mâna dreaptă ovulul şi se împinge spre colul uterin cu indexul. după ce se obţine rezultatul de laborator. fără a se aştepta identificarea germenului şi testarea sensibilităţii sale faţă de medicamente. Efectuarea tehnicii: 1. tratamentul se va continua conform antibiogramei. fără a fi toxice pentru organismul gazdă. Se aşează bolnava în poziţie ginecologică 3. În cazuri de urgenţă. Tratamentul ulterior se va stabili numai după identificarea agentului cauzal şi a sensibilităţii lui faţă de antibiotice. o spălătură vaginală 4. mănuşi de cauciuc sterile. când nu este timp pentru aşteptarea rezultatelor de la laborator. având proprietaţi bacteriostatice. administrarea antibioticelor trebuie să fie precedată de identificarea germenului patogen cauzator al bolii şi determinarea sensibilităţii sale la antibiotice (antibiograma). Administrarea antibioticelor Antibioticele = substanţe organice provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri. Chimioterapicele = substanţe care au acţiune bacteriostatică sau bactericidă asupra germenilor patogeni dintr-un organism infectat. Scopul administrării este dat de acţiunea lor: distrug microbii sau împiedică dezvoltarea lor. au medicamentul activ înglobat în substanţe care se topesc sub influenţa temperaturii vaginale. fără să exercite vreun efect nociv asupra ţesuturilor organismului.

in funcţie de scopul urmărit. care să acţioneze în mod continuu asupra agenţilor patogeni. Dacă însă nu sunt la dispoziţie flacoane de monodoze de medicament se va dizolva deodată cantitatea necesară pentru 24 h. . În caz contrar. acestea sunt înglobate în anumite substanţe. iar dacă totuşi este necesară. 12 ore. intrarahidiană. Calea subcutanată nu se utilizează pentru administrarea antibioticelor. În cazul administrării per orale. Ele pot fi administrate pe diferite căi: Calea orală. chinolone sau alte medicamente din clasa Penicilinei (Augmentin). parenterală (intramusculară. doearece au un efect foarte puternic sensibilizant. Calea intravenoasă se utilizează pentru cefalosporine. Gentamicina ). calea intramusculară este preferată pentru Penicilină si Gentamicină. siropuri. Antibioticele şi chimioterapicele se prezintă sub formă de: drajeuri. 12-24 ore Gentamicină) va fi respectat cu stricteţe. Penicilina este distrusă de sucul gastric. Cantităţile de antibiotice. Aplicarea locală a antibioticelor trebuie evitată. Doza va fi împărţită conform orarului de administrare în doze unice. ritmul de administrare va urmări menţinerea unei concentraţii eficiente în sânge. soluţii de injectat. egale care vor fi administrate la 4. rapiditatea cu care trebuie să acţioneze în funcţie de compatibilitatea dintre medicament şi calea de administrare (de exemplu. În cazul administrării intramusculare este bine să se dizolve numai cantitatea ce se injectează imediat. 4-6 ore Tetraciclină. din cauza resorbţiei neregulate din acest ţesut. fiecare substanţă este bine să se administreze separat. cu excepţia Penicilinei V). subcutanată. Dozele de antibiotice trebuie strict respectate. deoarece soluţiile se degradează. Ritmul de administare indicat de medic (la 3-4 ore Penicilina cristalină.Având în vedere că eliminarea antibioticelor şi chimioterapicelor din organism este destul de rapidă. Calea intrarahidiană se utilizează în cazuri grave de infecţii meningiene. prafuri. microorganismele patogene îşi creează o rezistenţă faţă de antibiotice sau chimioterapice. intravenoasă). iar administrarea lor devine mai dureroasă. Când se urmăreşte o absorbţie lentă a antibioticelor. unguente. 6. capsule. se vor utiliza acelea care sunt mai puţin sensibilizante (Neomicina. se împarte numărul tabletelor sau capsulelor la numărul prizelor.

Seringa se încarcă întâi în solvent. după dizolvarea completă se extrage conţinutul în seringă.Administrarea antibioticelor şi chimioterapicelor injectabile se va face respectându-se cele mai riguroase condiţii de asepsie pentru a nu introduce. se procedează astfel: 1. Se dezinfectează dopul de cauciuc cu un tampon de vată sterilizată îmbibat în alcool 2. prin aspirare 3. şoc anafilactic. Pulberile injectabile se dizolvă în prealabil cu lichidul de dizolvare. Se introduce acul prin dopul de cauciuc.1 ml sau o diviziune şi se injectează intradermic.000 U/ml. până la nivelul dopului şi se introduce aerul sub presiune în flacon. tumefiază sau .000 U/ ml. Se răstoarnă flaconul cu seringa. Se marchează locul cu pixul şi se urmăreşte aspectul tegumentului pentru jumătate de oră.000 de unităţi de Penicilină în 4 ml ser = 100. în organismul parţial sterilizat. iaurturi care contin probiotice pentru a echilibra flora intestinala. vârful acului ajungând sub nivelul soluţiei de injectat. dacă pielea se înroşeşte. conţinutul flaconului va pătrunde în seringă datorită forţei de împingere asupra pistonului. Extragerea conţinutului flacoanelor închise cu dopuri de cauciuc se mai poate face şi cu ajutorul a două ace dintre care unul serveşte pentru extragerea lichidului. care poate produce reacţii alergice. deces. după tehnica indicată mai sus. Se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cea a lichidului pe care vrem să -l scoatem din flacon. conţinutul flaconului ajungând astfel sub presiune 4. În afara acţiunii toxice pe care o au asupra organelor hematopoietice. Pentru încărcarea seringii cu substanţă din flacoane închise cu dopuri de cauciuc. iar celălalt pentru pătrunderea aerului. există cazuri de hipersensibilitate faţă de antibiotice şi mai ales faţă de penicilină. Dacă aspectul pielii nu se modifică. Testarea sensibilităţii (alergiei) !!!! exemplu: testarea sensibilităţii la Penicilină: se dizolvă 1 flacon de 400. Antibioticele administrate per os trebuie asociate cu vitamina B complex. a rinichiului. apoi se deschide fiola cu pulbere şi se injectează în ea solventul. se diluează 1 ml din această soluţie cu încă 9 ml ser fiziologic = 10. se diluează din nou 1 ml din această soluţie cu 9 ml ser = 100 U/ml. se diluează din nou 1 ml din această soluţie cu 9 ml ser = 1000 U/ml. din ultima soluţie se extrag 0. se consideră că paci entul nu are alergie la Penicilină şi se poate administra tratamentul. germeni patogeni care ar putea produce o suprainfecţie cu urmări fatale.

Tratamentul cu cortizon trebuie terminat prin administrarea de ACTH. Cortizonul = hormon secretat de stratul cortical al glandelor suprarenale având acţiune complexă. intravenos. Prednison. Administrarea cortizonului şi ACTH-ului A. Mod de prezentare: Cortizon acetat. Mod de administrare: înainte de administare se va testa prin metoda reacţiei intradermice. la un nivel cât se poate de constant. Administrarea hormonului se va face su b protecţia de antibiotice. Supercortizon. Se va asigura o sterilizare perfectă a instrumentarului. injecţii intramusculare. felul şi doza vor fi stabilite de medic. . la intervale egale de 6-8 ore. Se prezintă sub formă de tablete sau sub formă de soluţii. se consideră ca pacientul este alergic şi nu se mai administrează Penicilina. bolnavii necesitând un regim dietetic deosebit şi îngrijiri speciale. mască. Tratamentul se efectuează numai în spital. Se prezintă ca o pulbere albă. toleranţa organismului faţă de substanţă. scăzând apoi cantitaţile până la doza minimă de întreţinere. aplicaţii locale. recomandându-se să se lucreze cu mănuşi de cauciuc. În administrarea cortizonului se va ţine seama de necesitatea de a menţine concentraţia lui în sânge. B. intraarticular. deoarece unele cristale dispersate se depun pe fundul flaconului. pe care o stabileşte totdeauna medicul. Superprednol. Cortizonul se administrează la început în doze mai mari. întrucât tratamentul hormonal scade rezistenţa organismului faţă de infecţii. Pentru personalul care administrează antibiotice există pericolul de sensibilizare. Doza zilnică se va administra în 3-4 prize. Înainte de utilizare trebuie bine agitată. Hidrocortizon. Mod de administrare: cortizonul se poate administra sub formă de: tablete. Soluţia injectabilă este o soluţie cristalină albă. care activează funcţia glandelor suprarenale. ambalată în flacoane închise. intrarahidian. în fiole sau în flacoane astupate cu dopuri de cauciuc. fixate cu o armătură metalică.chiar apar manifestări generale de alergie. Acetat de dezoxicorticosteron. conţinând în suspensie mici cristale de substanţă activă. ACTH-ul sau hormonul corticotrop sau adrenocorticotrop hipofizar = hormon secretat de hipofiză care stimulează secreţia cortizonului şi a altor hormoni ai glandelor suprarenale. Hemisuccinat de hidrocortizon.

se va administra zilnic 1-3 g clorură de potasiu. Dizolvarea conţinutului unui flacon se va face într-o cantitate de ser fiziologic sau apă distilată. Dozele de ACTH administrate sub formă de perfuzii pot fi mult mai mici decât cele injectate intramuscular. pentru recuperarea potasiului pierdut. În stare dizolvată. doza zilnică va fi împărţită în două perfuzii. Regimul alimentar: va fi sărac în clorură de sodiu. orice infecţie a tegumentelor sau mucoaselor va fi tratată şi îngrijită în mod deosebit. Îngrijirea bolnavului în timpul tratamentului cu cortizon şi ACTH. 2. intravenoasă sau eventual pe cale subcutanată. deoarece tratamentul organismului la infecţii.O. Administarea picătură cu picătură de ACTH poate fi făcută şi pe cale subcutanată sau intramusculară. hormonal scade rezistenţa . printr-o singură injecţie. 3. 4. Se va raporta zilnic medicului orice modificare survenită în starea bolnavului. Administarea hormonului se face numai asociat cu antibiotice. Lenjeria de pat şi corp va fi schimbată zilnic. De asemenea. în aceste cazuri absorbţia va fi înlesnită de hialuronidază. Se administrează pe cale intramusculară. păstrat cu gheaţă. Forma cea mai bună este perfuzia continuă. sub o atentă supraveghere medicală. greutatea corporală. cantitatea de urină eliminată. a bolnavului: cantitatea de lichide ingerate.1. cu o durată de 5-6 ore. viteza de administare va fi de 6-8 picături/min. îşi poate menţine eficacitatea timp de câteva săptămâni. ACTH se dizolvă în ser fiziologic sau apă distilată înainte de utilizare. Există preparate de ACTH în gelatină cu un precipitat de zinc sau cu un absorbant de oxiceluloză. alimentaţia va fi săracă în glucide. ACTH-ul mărind eliminarea lui. ACTH-ul se administrează în primele zile în doze progresive. Zilnic se vor urmări şi nota în F. care asigură resorbţia sa lentă. ACTH-ul se întrebuinţează şi în perfuzii intravenoase lente în soluţie glucozată 5%. pentru ca stimularea secreţiei suprarenale să nu se facă brusc. calculul diluţiilor se face ca şi la antibiotice. egală cu numărul dozelor ce vor trebui să se administreze. permanentă sau dacă nu este posibil. de aceea tratamentul se efectuează numai în spital. tensiunea arterială. aceste preparate pot fi administrate sub formă de depozit. se vor administra mai multe substanţe proteice.

Atenţie! Antibioticele şi hormonii nu se vor aspira în aceeaşi seringă. . ci vor fi administrate separat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful