UNIVERSITATEA BUCURESTI FACULTATEA DE ISTORIE SPECIALITATEA: ISTORIE FORMA DE INVATAMÂNT: ID ANUL I DISCIPLINA: ISTORIA ORIENTULUI ANTIC PROFESOR: Lect

. Dr. Daniela Zaharia; TEL: 3 13 39 05: EMAIL: danielazaharia@hotmail.com Modulul nr. 1 PREZENTAREA GENERALĂ A LUMII ORIENTALE ANTICE Obiective: • Studenţii să identifice pe hartă principalele civilizaţii ale Orientului Antic • Studenţii să fie capabili să facă deosebirea între principalele familii lingvistice ale lumii orientale Tematica: - Descoperirea Orientului şi constituirea domeniilor orientalisticii în sec. XIX. - Geografia istorică a Orientului antic - Structura etno-lingvistică a lumii orientale - Tipuri şi sisteme de scriere Tema de control: Descoperirea civilizaţiilor mesopotamiene antice Bibliografie: Sabatino Moscati, Marile imperii ale Orientului, Bucureşti, 1982 Sabatino Moscati, Vechile civilizaţii semite, Bucureşti, 1985 Pierre Amiet, Antichitatea orietnala, Bucuresti, 2000 1. Descoperirea Orientului antic în secolul al XIX-lea. Constituirea orientalisticii ca domeniu academic Europa creştină şi umanistă a Renaşterii, apoi cea a clasicismului, a fost prima, şi mult timp singura, interesată de rădăcinile orientale ale propriei sale civilizaţii, în acelaşi timp cu cele care ţin de antichitatea greacă şi romană. Demersul acesta a fost mai întâi o preocupare a erudiţilor, în special a lingviştilor, iar în acest sens, crearea în 1530 a catedrelor de ebraică şi arabă încredinţate lui Guillaume Postel la Colegiul regal al lui Francisc I, actualul Collège de France, constituie un reper major. Cunoaşterea aprofundată a limbilor pe care le numim semite, accesibile în mod direct, va fi decisivă în descoperirea limbilor uitate şi a scrierilor lor, revelate de inscripţiile descrise sau copiate de călători. Aşa se face că feniciana a fost descifrată graţie traducerii greceşti a vasului cu inscripţie bilingvă adus din insula Malta, traducere făcută încă de la mijlocul secolului al XVIII-lea atât de către Swinton la Oxford, cât şi de către Barthélemy la Paris. Inscripţiile de pe cărămizile de la Babylon, care au fost numite cuneiforme, cu semnele lor “în formă

de cuie” şi mult mai numeroase decât cele ale unui alfabet, nu au putut fi înţelese decât mult mai târziu, graţie textelor trilingve copiate în Persia, mai precis de pe impozantele monumente de la Persepolis, pe care desenele începuseră să le facă cunoscute începând din secolul al XVII-lea. A trebuit mai întâi ca Anquetil Duperon să meargă în India pe urmele zoroastrienilor emigraţi din Persia, pentru a traduce cartea lor, Zend Avesta (între 1768 şi 1771), dintr-o limbă căreia trebuie să îi fi corespuns sistemul cuneiform ce părea alfabetic, numit vechi persan, patronat de “marii regi” Ahemenizi 1. Citirea lor nu a fost însă pe deplin asigurată decât după ce a fost copiată marea inscripţie a lui Darius de pe stânca de la Behistun din Media, de către Henry Rawlinson în 1837. Una dintre versiunile textelor bilingve fiind astfel cunoscută, a putut fi abordat sistemul infinit mai complex, silabic şi ideografic, de asemenea utilizat de către perşi, dar care era împrumutat de ei de la babilonieni; acestea transcriau propria lor limbă semită, înrudită cu cele care erau deja cunoscute. Pentru a cunoaşte această limbă, o documentaţie mai amplă era indispensabilă; ea avea să fie dobândită prin cercetări active, arheologice, chiar în leagănul scrierii cuneiforme, Mesopotamia, regiune care la acea dată era parte integrantă a Imperiului Otoman. Într-adevăr, Persia, Iranul actual, îşi oferea în mod direct monumentele sculptate, ilustrând o artă bine conturată şi pe care o acţiune de degajare părea inutilă; dimpotrivă, oraşele din Babilonia şi Assiria nu mai erau decât movile informe. Totuşi, englezul Rich raportase existenţa unor obiecte interesante aici, înainte de moartea sa prematură în 1821. Ideea de a întreprinde săpături arheologice a fost preluată de către P.E. Botta atunci când I-a fost încredinţată agenţia consulară creată la Mossul de către guvernul lui Ludovic-Filip, în 1842. Acest francez născut la Turin era incitat de către orientaliştii parizieni; el a început sondeze, pe propria cheltuială, în apropiere de Mossul, colina Quyundjik, care prin tradiţie se presupunea că acoperă ruinele oraşului Ninive. După un început descurajant, el s-a mutat într-o zonă nu foarte îndepărtată de Khorsabad, unde lucrătorii săi îi semnalaseră cărămizi acoperite cu scriere cuneiformă. Iar în martie 1843 au apărut reliefuri colosale, pe care le-a trimis la Paris. Interesul s-a creat imediat, iar Academia de Inscripţii şi Litere i-a trimis un ajutor financiar, precum şi pe excelentul desenator care era Flandin, revenit dintr-o misiune în Persia. Trecând peste ostilitatea guvernatorului turc, Botta a reuşit astfel să facă operă ştiinţifică scoţând la iveală inscripţiile, decorul mural şi planul palatului despre care credea că este cel din Ninive. Reliefurile, în gips, erau foarte fragile şi se fisurau de îndată ce erau scoase la lumină; desenele care le-au fost făcute vor avea de atunci înainte valoare de original. Iar Botta a ales “părţi din cele mai remarcabile şi mai bine păstrate sculpturi” pentru a le trimite în Franţa. Acestea au fost expuse la Luvru în 1847, în momentul în care tocmai era descifrat numele constructorului: Sargon al II-lea al Assiriei 2, menţionat în cartea profetului Isaia (20,1) Este la modă în zilele noastre să îi acuzăm pe pionierii arheologiei orientale că nu s-au gândit decât să “jefuiască” în profitul muzeelor europene; dimpotrivă, Botta şi succesorii săi ai făcut o operă de erudiţie publicând imediat descoperirile lor. Răsunetul acestora a fost considerabil determinase venirea în Assiria a marelui călător şi explorator englez A.H. Layard încă din 1845. El s-a ocupat mai ales de situl de la Nimrud, anticul Kalkhu, la sud de Ninive, unde decorul sculptat al palatului regelui
1 2

Formulă care face aluzie la titulatura ahemenidă “mare rege, rege al regilor”.

Assunazirpal al II-lea (883-859 î.Hr.) ilustra un stadiu al artei assiriene mai vechi decât cel din epoca lui Sargon al II-lea. Asociat ulterior cu Rawlinson, Layard va explora situl oraşului Assur şi pe cel de la Ninive, unde a fost scos la lumină palatul lui Sennacherib, în cursul anilor care au urmat. Din păcate, Layard l-a recrutat la faţa locului pe un anumit Ormuzd Rassam, pentru care rigoarea ştiinţifică nu a fost principala preocupare. Chiar şi în aceste condiţii, în 1851 au fost descoperite miile de tăbliţe sin biblioteca lui Assubanipal, depozitate în palatul lui Sennacherib. În acelaşi an, Franţa îl trimitea pe Victor Place pentru a încheia săpăturile lui Botta la Khorsabad şi pentru a le relua pe cele de la Ninive. Numai că aici el a fost înlăturat de către prea puţin scrupulosul Rassam, care a preluat săpăturile în palatul lui Assurbanipal, punându-I în mod sumar în evidenţă aşezarea. Pe de altă parte, la încheierea săpăturilor franceze, convoiul cu antichităţile descoperite de Place a fost atacat şi aruncat în Tigru de către beduini; doar o mică parte a putut fi salvată. Aşa se face că Luvrul a primit o colecţie mult mai puţin importantă decât cea care avea să fie pusă în valoare în mod desăvârşit la British Museum. Cele două mai muzee, conform vocaţiei lor umaniste, au funcţionat atât ca depozite pentru rezultatele săpăturilor cât şi ca instituţii legate de cercetarea arheologică, în absenţa erudiţilor şi a oricărei instituţii comparabile la faţa locului. În aceeaşi epocă, o misiune engleză a fost însărcinată de guvernele otoman şi persan cu delimitarea frontierei dintre cele două imperii. Şeful acesteia, Williams şi colaboratorul său, Loftus, au profitat pentru a explora “Chaldeea”, adică partea sudică a Mesopotamiei, unde au vizitat siturile cele mai importante, precum cele de la Ur şi Uruk care aveau să fie identificate la scurt timp graţie lucrărilor lui Taylor. Ei au fost însă dezamăgiţi de faptul că nu au găsit nimic comparabil cu antichităţile din Assiria. Cei doi au plecat în Susiana în 1850 şi au identificat Susa, cunoscută sub numele modern de Shush. Au făcut descoperiri importante, punând în evidenţă vestigiile palatului lui Darius, cu inscripţii importante. Chiar în aceeaşi epocă erau realizate progrese decisive în descifrarea celor trei sisteme cuneiforme: după alfabeticul vechi persan, assirobabiloniana (pe care o numim akkadiană) semitică putea fi considerată ca fiind descifrată începând din 1857. Cea de-a treia limbă, elamita, care nu era nici semitică nici indoeuropeană, va rezista descifrării încă mult timp. Pentru moment, o pauză se impunea în cercetări, pentru a permite analiza enormei documentaţii livrată arheologilor şi istoricilor de artă, dar mai ales epigrafiştilor ce vor fi de acum înainte numiţi assirologi. La British Museum, tânărul G. Smith a clasificat şi a început descifrarea bibliotecii lui Assurbanipal, care regrupa o parte esenţială a literaturii assiro-babiloniene; munca sa a cunoscut un răsunet uriaş atunci când a reuşit să identifice, în 1872, o versiune babiloniană a Potopului biblic. Numai că, încă din acea epocă, părea că în spatele akkadienei se afla o limbă şi mai veche, non-semitică, pe care mai târziu am putut-o atribui poporului ţării Sumerului, complet căzut în uitare. Din nou a fost un diplomat, Ernest Choquin de Sarzec, vice-consul al Franţei la Basorah, cel care a descoperit mărturiile civilizaţiei sumeriene reluând explorarea sudului extrem mesopotamian, care se dovedea că nu a devenit “Chaldeea” decât într-o epocă mai recentă. Sarzec a săpat începând din 1877 situl Tello, despre care ştim acum că este corespondentul anticului Girsu, din statul Lagash (citit în mod eronat “Sirtella” sau “Sirpurla”). El a scos la iveală mărturii referitoare la două perioade succesive, mult anterioare palatelor assiriene: cea mai recentă, ilustrată de statuile lui Gudea; cea mai veche, foarte arhaică, pentru care resturile “Stelei Vulturilor” erau cele mai

reprezentative, înaintea apariţiei monumentelor lăsate de către o întreagă dinastie fondată de regele Ur-Nanshe către, s-a crezut, începutul celui de-al patrulea mileniu (în realitate, în jur de 2550 î.Hr.). Dar imediat s-a manifestat, odată cu deschiderea Imperiului Otoman către exterior, avalanşa de săpături clandestine, favorizată de altfel, pe sub mână, de autorităţile turce, şi care avea să se extindă progresiv în tot Orientul. În timp ce se derulau săpăturile de la Tello, până la moartea lui Sarzec în 1901, apoi sub succesorul său, G. Cros, alte misiuni au venit în Mesopotamia. Oraşul sacru sumerian Nippur a fost explorat de o misiune americană, incapabilă, la fel ca şi Sarzec, să recunoască şi din acest motiv să degajeze construcţiile din cărămidă crudă. Miile de tăbliţe despre care S.N. Kramer va arăta mai târziu că redau o parte esenţială din literatura sumeriană, au fost aduse la lumină într-o manieră la fel de brutală ca şi cea în care acţionau clandestinii, odată ce plecau arheologii. În aceeaşi perioadă, săpăturile de la Susa se dovedeau la fel de dezastruoase; ele fuseseră reluate în 1884-1886 de către M. şi J. Dieulafoy, care au descoperit de acum celebrele frize emailate ale palatului lui Darius. Apoi J. de Morgan, geolog şi preistorician, bine susţinut de către diplomaţia franceză, a obţinut de la şahul Naser ed-Dîn monopolul cercetărilor în Imperiul Persan şi chiar, la scurt timp după aceea, totalitatea antichităţilor descoperite în Susiana. Lucrările a ceea ce s-a numit Delegaţia în Persia au început în 1897, dar au fost organizate ca o întreprindere de dezvelire masivă de către acest om care era totuşi excepţional dotat, animat de o preocupare autentică de a face operă ştiinţifică. Vestigiile arhitectonice, în marea lor majoritate din cărămidă crudă, au fost prost cunoscute şi distruse, în timp ce nu erau păstrate cu grijă decât cărămizile arse, inscripţionate, preţioase jaloane ale istoriei elamite, şi obiecte risipite, lipsite de orice referinţe arheologice. Aceste obiecte pot fi clasificate în două serii: mărturii ale civilizaţiei elamite, ea însăşi bilingvă, şi cele care erau aduse din Babilonia drept pradă de război, în secolul al XII-lea î.Hr. Această a doua serie, prestigioasă, era adesea suprainscripţionată cu texte elamite care le transformau astfel şi în surse ale istoriei regatului Elam ce îşi avea capitala la Susa. Toate acestea au fost repede publicate în colecţia Mémoires de la Délégation en Perse3 (abreviat MDP) cu colaborarea marelui assirolog care a fost P. Vincent Scheil. Germanii sunt cei care au stabilit o metodă de săpătură convenabilă, pentru că arheologii lor, recrutaţi dintre arhitecţi, interesaţi prioritar de vestigiile construcţiilor, erau avizaţi. Cu ajutorul împăratului Wilhelm al II-lea, eu au deschis o serie de şantiere, în Sumer şi în Siria de nord mai întâi, apoi în marile capitale antice: Babylon, sub conducerea lui B. Kodewey; Assur, sub cea a lui W. Andrae, şi capitala hittită ce corespunde sitului de la Bogazköy, cu Winkler, începând din 1906. Aceste săpături au oferit arhive a căror explorare a permis progresiv precizarea principalelor linii ale istoriei orientale, în primul rând în al II-lea şi în primul mileniu, dar şi în al III-lea, graţie fondului Inscriptions de Sumer et d’Akkad4 provenind în special de la Tello şi tradus din 1905 de către F. Thureau-Dangin. Aşa cum a fost identificată limba pierdută a poporului uitat din Sumer, cea a hittitilor a fost descifrată în 1915 de către B. Hrozny şi a revelat afinităţi neaşteptate cu latina.

3 4

“Memoriile Delegaţiei din Persia” “Inscripţii din Sumer şi Akkad”

Marele Război din 1914-1918 a impus o întrerupere a săpăturilor, şi chiar oprirea completă a celor din Assur şi Babylon. Până atunci, domeniul arheologiei orientale se confunda practic, cu excepţia Susianei, cu IMperiul turc otoman şi cu împovărătoarele sale servituţi. Totul s-a schimbat odată cu victoria Aliaţilor în 1918 şi cu regimul mandatelor Societăţii Naţiunilor asupra statelor arabe recent emancipate Irak, Palestina şi Iordania, puse sub tutelă engleză, Siria şi Liban, încredinţate Franţei. Aceste ţări nu aveau arheologi; cercetarea a fost deci încredinţată misiunilor străine, încurajate de o împărţire rezonabilă a antichităţilor descoperite cu muzeele create atunci. Acestea făceau parte integrantă din serviciile de Antichităţi organizate în acelaşi timp în care erau create reviste specializate ca Iraq şi Syria, precum şi institute de cercetări şi, la Ierusalem, Şcoala biblică şi arheologică franceză. Turcia lui Ataturk începuse să se modernizeze, iar Persia, devenită Iran odată cu venirea la putere a dinastiei Pahlavi în 1925, face apel la un francez, A. Goddard, pentru a-şi organiza serviciul de Antichităţi. Tot atunci însă, deschiderea a coincis cu începutul săpăturilor clandestine care vor pune mari probleme, cu masa de antichităţi “orfane”, care rămânea totuşi indispensabil să fie luată în consideraţie. În această epocă, între cele două războaie mondiale, săpăturile stratigrafice ale siturilor de referinţă au permis stabilirea cadrelor de clasificare corespunzând marilor epoci istorice, în timp ce perioada preistorică începea să se contureze. Primii veniţi pe teren în Irak, englezii, repede asociaţi cu americanii, sub conducerea lui C.L. Woolley, au explorat Ur şi regiunea sa, descoperind cu uşurinţă în micul sit de la El Obeid mărturiile acestei preistorii, odată cu dovada faptului că dinastiile arhaice enumerate în listele regale sumeriene nu erau complet mitice. Secvenţa arheologică a acestei mari epoci a fost stabilită de misiunea Institutului oriental din Chicago, sub direcţia lui Henri Frankfort, în regiunea udată de Diyala, la este de Bagdad. Această stratigrafie poate fi considerată ca decisivă, cu trei sub-perioade corespunzând suitei de temple periodic reconstruite. Începând din 1928, rigoarea excepţională a săpăturilor germane la Uruk a permis precizarea originilor civilizaţiei sumeriene. În timp ce săpăturile de la Susa erau continuate de R. de Mecquenem, cu mai puţină imprecizie decât altădată, explorarea propriu-zisă a platoului iranian a debutat cu cercetările de la Persepolis, făcute de o echipă arheologică a Institutului oriental din Chicago. Şi o îndelungată preistorie a putut fi reconstituită mai ales prin analiza evoluţiei stilistice a ceramicii de la Tepe Giyan, Tepe Sialk, Tepe Hissar. Descoperirea oraşului Mari, pe locul aşezării Tell Hariri la frontiera siro-irakiană, de către Andre Parrot, începând din 1933, va impune o lărgire a orizontului prea excusiv “sumerian”, şi este o civilizaţie mesopotamiană cea pe care trebuie începând de acum să o luăm în considerare începând din mileniul al III-lea, în timp ce arhivele regale ale “palatului regelui Zimri-lim” revelau lumea puţin cunoscută a începutului mileniului al II-lea. În ţările Levantului, studiul monumentelor de tradiţie elenistică acapara o mare parte din activitate, dar alături de acestea, două mari situri aveau să permită o mai bună cunoaştere a epocilor anterioare. Byblos, săpat deja de către Renan în 1860 şi cunoscut ca fiind foarte apropiat de civilizaţia egipteană, a oferit o secvenţă dificil de interpretat, datorită lacunelor de locuire şi a metodelor de săpătură care se doreau totuşi a fi extrem de minuţioase. Mai la nord, în faţa insulei Cipru, descoperirea de la Ras Shamra din 1928, va revoluţiona cunoştinţele. O secvenţă stratigrafică completă, din secolul al XIIlea până în neolitic, a fost stabilită şi precizată progresiv. Dar mai important, abundenta

limba diplomatică era akkadiana. ţările Bibliei ofereau puţine documente scrise care să permită reconstituirea unei istorii legată de arheologie şi independentă de cea a Egiptului. placa Arabiei face parte din vechiul continent Gondwana. de la Marea Mediterană la valea Indusului şi la sud de stepele Asiei Centrale. cu formaţiunile lor bazaltice. constituind lanţurile cere compartimentează cele două platouri în bazine interioare.documentaţie epigrafică care se eşalonează în special între secolele al XIV-lea şi al XIIlea. Prin urmare. fondate pe progresul tehnic la pietrei şi al metalelor. Falia cea mai impresionantă merge de la nord spre sud. ea este mărginită la vest de înălţimile care compartimentează regiunea Levantului şi care opresc norii. Ca pretutindeni în epocă. care se prelungesc spre est dominând Golful Persic. placa arabică este străpunsă. numărul şi calitatea misiunilor arheologice în Palestina au făcut ca antichitatea acestei ţări să fie în cele din urmă una dintre cele mai bine cunoscute. graţie exactităţii. Domeniul antichităţii orientale. care părea o referinţă nepotrivită. ale cărei margini acoperite cu calcar s-au pisat. apoi spre valea Indusului. dar scrierea cuneiformă servea de asemenea transcrierii limbii non-semitice a hurriţilor răspândiţi în Imperiul Hittit şi în Mesopotamia de nord. provocând ploile care fertilizează aceste zone. împrumutat de Tigru şi Eufrat şi care se prelungeşte în Golful Persic. Aceste cute “alpine” corespund aşadar munţilor Taurus. de la neolitic la preistoria timpurie până în neolitic. nu fără nesiguranţă în privinţa detaliilor. apoi Zagros. care se confundă practic cu cel al Imperiul Persan ahemenid. Formarea vastului ansamblu al lumii Orientului Apropiat este explicată astăzi. delimitând cele două platouri cu acelaşi nume. Dincolo de toate acestea. În sud. înainte de zona montană. Mişcarea sa către nord a împins-o sub placa anatoliană şi iraniană. nu îşi găseşte unitatea decât în complimentaritatea regiunilor de o mare diversitate. au fost împrumutate cadrele tradiţionale ale Europei preistorice. Paradoxal. care au în comun climatul lor subtropical semi-deşertic. a săpăturilor lui W. acoperite de depozite de calcar formate în epocile secundară şi terţiară sub vechea mare interioară numită Tethys. arheologia “biblică” fusese deja schiţată. Mai la est. a pus în evidenţă o scriere cuneiformă alfabetică necunoscută. dar cadrele ei cronologice nu au fost cu adevărat definite decât în această perioadă. Geografia istorică a Orientului antic Orientul Apropiat şi Mijlociu Rapida trecere în revistă a dezvoltări cercetării arheologice în Orient pe care am făcut-o era o încercare de a arăta în ce măsură “Orientul” nu ar trebui să fie limitat la “Semiluna fertilă”. la care aceste studii au tins să se limiteze pentru mult timp. ce exprima limba autohtonilo rdin regatul Ungarit. Această depresiune . sub numele de Munţii Suleiman. înrudită cu cea a canaaneenilor. Aceeaşi mişcare tectonică a făcut să se ridice placa primară sub-adiacentă. prin ciocnirea marilor plăci tectonice primare. În Palestina. ceea ce determină existenţa “canalului” mesopotamian. repede descifrată. 2. în special. din Taurus la Marea Roşie. epoci abia întrevăzute în alte zone.F. alături de fracturi jalonate de vulcani stinşi astăzi. Albright la Tell Beit Mirsim.

majoritar indoeuropeană). în vecinătatea spaţiului hittit. actuala Gezira siriană. populaţia indo-europeană care dă numele Imperiului Hittit cu nucleul în Anatolia şi hurriţi. Ceea ce numim Semiluna fertilă nu reprezintă. albia fluviilor cu debite neregulate şi violente nu a încetat să se deplaseze. acest regat reprezenta limita lumii orientale. în India. La fel ca şi Imperiul Hittit. le corespunde o fragmentare foarte accentuată ţărilor Levantului. la nord. este prea compartimentată pentru a fi putut adăposti mari civilizaţii care au nevoie de unitate. la nord şi la vest. mai ales în Babilonia. între care cel mai important trebuie să fi fost cel care a primit numele oraşului Anshan. Prin urmare. iar pe de altă parte teritoriul Susianei. o îngustă porţiune colinară. incluzând pe de o parte principatele situate în văile munţilor Zagros. În schimb. cei înrudiţi îndeaproape cu aceştia au constituit în mare măsură liantul cultural major între componentele Semilunii fertile. în nordul Mesopotamiei.. Acestei lumi în care agricultura a putut permite o populare mai densă I se opun teritoriile înalte. Elementul etnic autohton cel mai stabil. în actuala regiune Fars (la vest de Chiraz). ce se fixează prin evaporarea apei. în timp ce zona din interior se învecinează cu deşertul ale cărui margini constituie un fel de linie de comunicaţie utilizată de nomazii pe care îi unesc limbile şi instituţiile zise semitice. decât în milenil I. . iar la vest. în care condiţiile de viaţă sunt mai grele. ce constituie câmpia Susianei. dar care sunt bogate în resurse: metale. populaţie cu structură etnică compozită (posibil. Nu au constituit un stat. precum şi dincolo de acesta. unitatea vastului ansamblu iranian a fost asigurată de situaţia sa de intermediar între civilizaţiile de câmpie dispuse la vest. lemn. unde se învecinau cu semiţii. Înaintea epocii persane. în regiunile irigate. decât o unitate convenţională. în actuala Armenie. însă. incluzând Sumerul. sudul mesopotamian este fertil mai ales datorită fluviilor. Babilonia de sud şi Assiria de nord. din care o parte a devenit Fenicia odată cu mileniul I î. în Turkmenia şi la est. regiunea actualului Bagdad şi la sud de acesta. în Mesopotamia.Hr. Dar cu aluviunile aduse din teritoriile înalte din nord. din punct de vedere teritorial. apele sunt încărcate cu sare în suspensie. care în mileniul al II-lea î. pietre preţioase. pentru a petrece iarna.Hr. 6 Denumire sumeriană care face aluzie la relieful colinar şi muntos ce caracteriza teritoriul celor mai multe dintre regatele elamite. apoi colinele kurde din Irak şi. cu preţul unei indispensabile irigaţii. Marginea muntoasă a platourilor anatolian şi iranian opreşte norii veniţi din vest. erau răspândit către est. Nomadismul lor transhumant. le deschide către lumea insulelor egeene şi a Greciei. deci. Platoul anatolian a cărui latură sudică oferă condiţii de climat asemănătoare celor din Levant. au constituit regatul Mitanni. asupra căruia exercita influenţa civilizaţiei sale. Dimpotrivă. unde muntenii coborau în mod tradiţional. prelungire a celei mari. sunt erodate de ploi. care reprezintă peisajul caracteristic al anticului Sumer. Faţada lor maritimă.nu a încetat să se adâncească sub greutatea aluviunilor depuse de fluvii şi formează o câmpie a cărei înclinare este extrem de slabă. cu diverse variante. precum şi spre Egipt. mult mai la sud. Alte mlaştini se întind la est şi constituie singura barieră naturală faţă de mica Mesopotamie. asfel încât câmpia nordică mesopotamiană. 5 Nu trebuie făcută confuzia între hittiţi. în nordul Mesopotamiei. dublă. Elamul sau “Ţara Înaltă”6 a practic singura entitate istorică din interiorul acestui paltou. ameninţate în acest fel de deşertificare prin creşterea salinităţii solului. Zona era. Răspândiţi de asemenea şi în Mesopotamia. Partea sudică este ocupată de vaste mlaştini. hurriţii5. pentru că nici măcar în mileniul al II-lea Imperiul Hittit însuşi nu a reuşit să le anexeze în totalitate. cel numit Urartu. Vastelor câmpii din jumătatea sa orientală. care nu ţine cont de diversitatea sa ecologică.

în realitate. mai ales pentru preistorie. la vest de Marea Caspică şi cele din Kachi. articulate în jurul provinciei Hu nan: la vest. secţionate în două în aceeaşi manieră. Elamul la est. marea câmpie a Chinei de Nord. precum şi convingerea abuzivă a caracterului decisiv al progresului tehnic. având. Imperiul Hittit la nord-vest jalonează maxima extindere a scrierii cuneiforme care face din lumea Orientului Apropiat un mare ansamblu istoric. astfel că se pune problema alegerii reperelor arheologice. cu altitudine joasă şi străbătută de . în nord deşertul şi stepele mongole şi manciuriene. formată din valea râului Wei şi cursul mijlociu al lui Huang he. precum marxismul. Credem că lucrul acesta este incorect deoarece. Din păcate. deci. la frontiera Indiei. I. Criteriile sociologice ar putea fi mai mulţumitoare. regiunea colinară (provinciile Jiang xi şi Hu nan). la est şi la sud ţărmurile Oceanului Pacific. cinci regiuni de importanţă majoră. platourile de loes din Shen xi (Chen-si) şi masivul Shan xi (Chan-si) (“Vestul muntos”). pentru a include Afganistanul şi Pakistanul occidental. ale cărei cadre se extind la ansamblul lumii antice. trei regiuni articulate în jurul fluviului Yang zi: la vest. Pentru a putea aprecia relaţia pe care teritoriul a avut-o cu istoria chineză trebuie să luăm în considerare două mari ansambluri: China propriu-zisă şi periferia chineză. Acestea sunt. Comparabile cu Elamul sunt platformele înălţimilor Gorgan. pe care ei îi pot întâlni totuşi în Susiana. bronz şi fier. câmpia cursului inferior al lui Yang zi. “bazinul roşu” din Si chuan. Pare mai degrabă preferabilă utilizarea unui număr cât mai mare cu putinţă de referinţe culturale şi istorice. în special în privinţa decorului şi a formei vaselor ceramice. Extremului Orient în antichitate A. Limitele naturale ale Chinei propriu-zise au fost atinse de civilizaţia originală la începutul primului mileniu al erei noastre. pe jumătate închise la fel ca şi Susiana de masivi muntoşi. la sud. o axă est-vest. unde se află Beijing-ul şi masivul muntos Shan dong (“Estul muntos”) care avansează până la mare ca o peninsulă. într-o suită de perioade divizate de manieră mai mult sau mai puţin artificială. definite pornind de la siturile arheologice cele mai reprezentative. Influenţa preistoriei europene. În nord. cupru. chiar dacă adesea sunt greu de stabilit şi de protejat în faţa tendinţelor exercitate de teorii preconcepute. în centru. Problema acestei interpretări trebuie pusă. au condus la adoptarea referinţelor la piatră. He bei (“Nordul Fluviului”). CHINA Spaţiul istoric chinez a evoluat şi s-a aflat în expansiune de-a lungul întregii istorii regale şi imperiale. care să le dubleze pe cele istorice. în mod constant. Documente scrise nu au fost găsite totuşi pretutindeni. În sud. la est. cu Tepe Hissar la sud de Gorgan şi Quetta la vest de Kachi. periodizarea fiecărei entităţi teritoriale sau istorice a fost inegală. la vest bariera masivului tibetan.este complet diferit de cel al arabilor. la est. totul depinde de măsura în care reuşim să interpretăm semnificaţia “stilurilor” în care s-a putut exprima personalitatea culturală. Acest nomadism este specific lumii devenite “iraniană” abia în mileniul I şi care depăşeşte limitele Iranului actual.

3. de o parte şi de alta a buclei lui Huang he şi în valea lui Wei s-a dezvoltat prima civilizaţie a bronzului şi primul stat din spaţiul chinez. cu o medie de înălţime de 3 000 de metri. Fluviul Galben (Huang he). aflat chiar în prelungirea Tibetului. zona din jurul Cantonului) şi masivul muntos de pe coastă. dacă nu am lua în considerare decât harta lingvistică actuală. dar pornind de la acest criteriu putem identifica trei paliere: 1. se adaugă două regiuni marginale: bazinul lui Xi jiang (provincia Guang dong. În spaţiul creat de bucla fluviului. 2. zonă cu o climă foarte caldă. Trebuie mai întâi să reamintim opoziţia clasică între China Fluviului Galben (sau Huang he/ Houang-ho) şi cea a lui Yang zi/ Yang-tseu (numit “Fluviul albastru” de către europeni). Întreaga istorie începe aici printr-o geografie. marcată de cursul mijlociu şi inferior al Fluviului Albastru. regatul Shang. Chiar în extremitatea estică a acestei zone. care străbate câmpia centrală. unde grâul este cereala esenţială. unul dintre munţii consideraţi sacri de către chinezi. care nu este decât o amintirea a complexităţii de altă dată. datorată apropierii de Tropice. din platoul Ordos. Fluviul Albastru (Yang ze). ocupă zona vestică şi centrală. cu altitudine sub 1000 de metri. zonă cu o climă temperată şi câmpia sudică. Cel de-al doilea palier. cu un bazin hidrografic foarte bogat.numeroase canale (provinciile An hui. Palierul al treilea. se află deşertul Ordos. cu altitudine între 1000 şi 2000 de metri. pâinea şi pastele . unde se vorbeşte dialectul mandarin aproape pretutindeni şi regiunile sudice (Guan dong. al cărui principal afluent este râul Wei. Fu jian. Nu trebuie să pierdem din vedere extrema diversitate a spaţiului chinez. trebuie să distingem între regiunile nordice şi centrale (inclusiv Si chuan). Masivul cel mai important este Si chuan. închisă în sud de Wei. În această zonă. pe cursul superior al Fluviului Albastru. nici diferenţele uneori considerabile care opun între ele provincii la fel de vaste şi de populate ca şi statele europene. 3. Această evoluţie a altitudinii face ca spaţiul chinez să prezinte o pantă continuă de vest către est. direcţie pe care o urmează şi principalele cursuri de apă: 1. afluenţii săi sunt orientaţi sud-nord şi nord-sud. Zonele muntoase. 2. Dacă fluviul urmează un curs vest-est. ceea ce explică fertilitatea regiunii. Ea cuprinde două mari diviziuni: câmpia aluvionară a Fluviului Galben. la mijlocul distanţei dintre Fluviul Galben şi cel Albastru. diversitatea umană este aproape la fel de mare ca şi diversitatea mediului. Fluviul Huai he. se află masivul Qin ling. despărţind jumătatea nordică de cea sudică. cu un curs mult mai scurt decât celelalte două. Fu jian) unde dialectele locale îşi conservă încă vitalitatea. în China centrală. reprezintă zona de câmpie din jumătatea est-centrală şi estică a Chinei. ocupă o diagonală care porneşte din nord-vest. trebuie să păstrăm conştiinţa importanţei pe care o are distanţa şi a rolului deţinut de regionalisme. trece prin Si chuan în zona Bazinului Roşu. Pretutindeni. între China secetoasă din nord. Chiar dacă chinezii au reuşi să stabilească mai timpuriu şi mai bine decât alţii o reţea de comunicaţii suficient de densă pentru a permite elaborarea unei culturi comune. Altitudinea variază în interiorul acestui vast spaţiu. Jiang su şi Zhe jiang/Tchö-kiang).

datorită culoarului de circulaţie de pe coastele Golfului Tonkin şi a navigaţiei de coastă. unde orezăriile inundate se regăsesc în orice peisaj. imperiul chinez nu a reuşit să instaleze o stăpânire stabilă aici. şi China mai umedă din sud.Hr. Periferia chineză înglobează Tibetul. b) în sud. întreruptă de cucerirea chineză din secolul II î.constituie baza alimentaţiei. combătuţi atât de dinastia Qin cât şi de Han. Manciuria şi Coreea. pe care chinezii îi numesc “barbarii din nord”. În antichitate aceste regiuni s-au aflat în relaţii variate cu lumea chineză: Tibetul nu a devenit parte a Chinei. al cărui rege s-a căsătorit cu o prinţesă chineză. Aceasta este patria nomazilor. la sud de Tian shan. Centrul este ocupat de deşertul Takla Makan. În antichitate. asimilarea nu a mers la fel de departe ca în cazul provinciilor centrale. Nevoia de a asigura securitatea acestui drum unic este una dintre motivaţiile principale ale expansiunii chineze în epoca Han în zona nordvestică. chiar dacă cele mai multe fac în prezent parte din teritoriul chinez. Din fericire. terenul este calcaros. iar în epoca Han aici s-a format un stat independent. Zona cea mai interesantă rămâne Tukestanul chinez. este zona din care în antichitate vin cele mai mari pericole pentru lumea chineză. Regiunea actualului Vietnam. II. Turkestanul chinez (actuala zonă uigură. – I d.Hr. Cu toate că au existat tentative de anexare a acestei zone. nordul peninsulei Coreea este zona în care la sfârşitul mileniului I î. Min Yue şi Nan Yue. Asupra acestor periferii. Mongolia interioară. care include şi deşertul Gobi. s-au constituit aici o structură politice autonome: regatele Yue. Manciuria nu a făcut nici ea parte din lumea chineză în antichitate. din întregul nord al Asiei de Sud-Est. dar şi tipurilor de teren caracteristice celor două zone: a) la nord de munţii Qin ling şi de fluviul Huai. facilitată de existenţa insulei Hai nan.Hr. unde ploile sunt abundente. fertilitatea – ceea ce face din tehnologia culturii umede a orezului o soluţie salvatoare pentru această zonă. solul îşi pierde mai uşor mineralele şi. civilizaţia chineză şi-a făcut simţită influenţa un timp mai mult sau mai puţin îndelungat. . ASIA DE SUD-EST Sudul extrem al spaţiului chinez este despărţit de Asia de Sud-Est de zona înaltă a Platoului Yu nan şi de regiunea mlăştinoasă din valea fluviului Si jiang. dar nu a mers mai departe cu afilierea la puterea imperiului vecin. Această diferenţă este datorată nu numai climei şi altitudinii. sunt Xiong nü. ceea ce creează un culoar de comunicare pe care l-au folosit atât negustorii cât şi diplomaţii şi misionarii buddhişti şi pentru controlul căruia chinezii au făcut eforturi importante. ceea ce favorizează o evaporare rapidă a apei din sol. ceea ce are drept efect o mare fertilitate. a fost cea mai influenţată de civilizaţia chineză în antichitate. care asigură legătura dintre China şi Asia centrală. care păstrează elementele calcaroase şi sarea la suprafaţă. prin nordul deşertului. prin urmare. dar. cei mai cunoscuţi dintre aceşti barbari. Mongolia interioară. un aventurier chinez a creat un stat cu o istorie scurtă. cu depresiunea Tarim în centru). În secolele I î. trece râul Tarim. Regiunea este mărginită de munţi: Kun lun în sud şi Tian shan în nord. B.Hr. chiar dacă mai multe expediţii militare chineze în regiune au avut succes.

Împărţirea politică modernă a regiunii nu este relevantă. Clima tropical-musonică face ca zona să fie mai ales în anotimpul ploios ameninţată de inundaţii masive. dominaţia limbilor indo-europene scade. inundaţiile periodice provocate de Indus au generat şi una dintre principalele caracteristici ale civilizaţiei harapeene – reconstruirea repetată a aşezărilor – şi tot lor pare să li se datoreze uzarea autorităţii şi a modului de viaţă urban în prima jumătate a mileniului al II-lea. În vest. Platoul central indian are o altitudine superioară câmpiei şi etalează un peisaj diferit.Hr.Asiei meridională în antichitate Zona astfel desemnată include teritoriul actual al Indiei şi Pakistanului. la sud de valea Indusului se află Deşertul Thar. ca un triunghi cu vârful orientat spre sud. aceste lanţuri muntoase se întâlnesc şi formează masivul Munţilor Albaştri. C. În vest. însă. Zona înaltă din nord. Prima civilizaţie urbană şi statală din regiune s-a constituit. Partea vestică a acestei zone a fost prima ocupată de arienii crescători de vite care au pătruns în peninsulă în prima jumătate a mileniului al II-lea. Cursurile de apă cele mai importante străbat de la vest spre est regiunea: Godavari şi Krishna. combinat adesea cu jungla. iar limbile şi dialectele dravidiene sunt din ce în ce mai prezente. În sud. reprezentat de siturile Harappa şi Mohenjo Daro. În est şi vest podişul este închis. chiar dacă nu este teritorial unitară. este cea a câmpiilor maritime. fiind amplasat în Pakistanul actual. ca urmare a victoriei împotriva triburilor Kalinga. ceea ce face ca întreaga zonă să fie tratată ca un unic ansamblu istoricogeografic. Câmpia aluvionară mărginită la vest de cursul mijlociu şi inferior al Indusului şi marcată pe toată jumătatea estică de cursul Gangelui. însă în nord-vest. de către Munţii Ghaţii de Est şi Ghaţii de Vest. Importanţa acestei regiuni pentru primele secole ale istoriei indo-arienilor I-a adus şi denumirea de Aryavartra – “patria arienilor”. Paleoliticul este reprezentat prin vestigii care sunt răspândite pe întregul teritoriu menţionat. creat datorită fenomenului de scăderea a precipitaţiilor din valea Gangelui de la est către vest. Ashoka a anexat-o la Imperiul Maurya. Câmpia indo-gangetică este cea de-a doua zonă de instalare a indo-arienilor în peninsulă şi tot aici se formează regatele clasice ariene. O regiune distinctă. care include Munţii Himalaya şi Hindukush. se află coasta Coromandel. zona colinară subhimalayană şi podişurile Kashmir. nucleul său. pentru antichitate. În centrul acestei zone se află Podişul Deccan. despărţită de podiş prin Ghaţii de Est. ceea ce a făcut ca pătrunderea arienilor să fie mult mai dificilă aici. cu un teren accidentat. cu ieşire la Marea Arabiei. în valea fluviului Indus. despărţită de Deccan prin Ghaţii de Vest. care este despărţit de câmpia nordică printr-un lanţ muntos – Munţii Vindhaya. B. chiar şi în epoca modernă. India poate fi împărţită în patru zone geografice şi climatice diferite: A. se află coasta Malabar. În est. pe măsură ce înaintăm spre sud. D. . cu ieşire la Golful Bengal. De altfel. De altfel. Nepal şi Bhutan. Aceasta este ultima zonă pe care în secolul III î.

Dialectul nordic al acesteia. În antichitate. Tipuri şi sisteme de scriere Scrierea reprezintă o convenţie prin care limba este reprezentată grafic. etc.Putem adăuga la aceste patru mari zone insula Sri Lanka. iranienii şi indo-arienii. evreii. În prezent nu mai există decât trei supravieţuitoare ale acestei mari familii: ebraica. theravada). pe de altă parte ca una dintre ultimele zone de supravieţuire a buddhismului în primul mileniu al erei noastre (mai precis. La rândul lor. clasificate după un criteriu geografic: . cu reprezentanţi pe două continente. căreia I se adaugă dialectele berbere) şi semiţi. Sino-tibetanii reprezintă cea mai mare familie lingvistică extrem-orientală. Din grupul asiatic antic fac parte trei mari sub-grupuri: hittiţii. aici era plasat regatul demonilor conduşi de Ravana). reprezentanta cea mai importantă a acestui grup este limba han. scrierea are caracter de sistem) dar. canaaniţii. Caracterul convenţional al scrierii. Limbile care compun această familie sunt aglutinante (nu flexionează) şi există între ele numeroase înrudiri lexicale. Putem face o clasificare a lor în funcţie de aspecte lingistice. limbile hamito-semite erau mult mai numeroase. existenţa unui grup socio-cultural care produce şi împărtăşeşte aceste reguli. care fac distincţia între hamiţi (principala reprezentantă a grupului fiind egipteana. mult mai veche). din peninsula indiană până în extremul occident european. . fenicienii. Aici se încadrează trei astfel de grupuri de limbi înrudite: A. ugariticii. C. B. semiţii se împart în mai multe grupuri. cu diversele sale dialecte.Hr.) este limba civilizaţiei-centrale a Extremului Orient antic şi limba utilizată în administraţia statului chinez (inclusiv în epoca imperială). a buddhismului sudic. mai ales.Semiţii orientali: akkadienii – care încă din mileniul al III-lea sunt atestaţi în Mesopotamia (prezenţa lor aici fiind. Deşi în antichitate insula nu a intrat în componenţa Imperiul Maurya iar arianizarea (încă parţială) s-a produs aici tardiv.Hr. Sri Lanka este totuşi importantă pentru cultura antică. araba şi copta. ceea ce presupune existenţa unor reguli (prin urmare. Hamito –semiţii – care ocupă cea mai mare parte a Orientului Apropiat şi a nord-estului Africii. ortodox. Aceste condiţii.Semiţii meridionali: arabii. (vezi în anexe tabloul limbilor şi populaţiilor indo-europene orientale).Semiţii occidentali (care ocupă zona siro-feniciană şi Palestina): eblaiţii. Această definiţie include două elemente esenţiale: a. pe de o parte ca teritoriu mitic (în Ramayana. în forma sa clasică (formată în secolele VIII-V î. însă. Marile familii etno-lingvistice. Indo-europenii reprezintă o familie lingvistică foarte vastă. În antichitate. Structura etno-lingvistică a Orientului antic Populaţia Orientului antic poate fi clasificată din punctul de vedere al apartenenţei etnic în două mari categorii: I. 3. 4. Limba han (chineza) este atestată în forma sa arhaică prin documente scrise începând din secolul al XVII-lea î. arameenii. . Akkadienii s-au împărţit în două subgrupuri: akkado-babilonienii (în centrul Mesopotamiei) şi assirienii (în nord-estul Mesopotamiei). probabil. .

Scrierea hieratică – scriere egipteană. “obiectelor”.Hr. dar fără nici o asemănare cu acestea.lea în Sumer. în Hatti. Scrierea brahmi – denumire care desemnează un ansamblu de aprox. Toate au un aspect linear. Cel mai vechi datează din a doua jumătate a mileniului I î. cu semne pătrate sau rotunjite.Hr. în funcţie de evoluţia istorică a acestora).. rezultată din simplificarea hieroglifelor. Hieroglifele hitite – unul dintre cele două tipuri de scriere utilizate de hittiţi. În caracterizarea unei scrieri recurgem la două categorii: sistemele de scriere şi tipurile de scriere. pentru a transcrie arameana şi ebraica. compuse dintr-un număr variabil de trăsături lineare (de la 1 la 24). fără relaţie directă cu limba pe care o exprimă. de exemplu. . c. denumită astfel după hieroglifele egiptene. cu un caracter pictografic pronunţat. d. cazul semnelor de circulaţie). în Canaan. Sistemul silabic = sistemul în care pentru notarea unei silabe este utilizat un semn. Elam. g. Hieroglifele hittite au un aspect mai puţin complex şi în acelaşi timp sunt mai puţin pictografice decât cele egiptene. Scrierea cuneiformă – apărută în prima jumătate a mileniului al III. c. caracterele Han – semnele scrierii chineze clasice. Tipul scrierii este indicat de aspectul grafic al semnelor. Sistemul de scriere se referă la relaţia care funcţionează între limbă şi expresia grafică a acesteia. b b. “noţiunilor”. s-a difuzat în întreaga Mesopotamie. f. b.esenţiale pentru constituirea scrierii şi pentru desemnarea unui sistem de semne grafice drept scriere. explică asocierea directă dintre apariţia celor mai vechi sisteme de scriere şi a primelor state. b. prin urmare nu este o reprezentare directă a “ideilor”. Hieroglifele egiptene – sunt semnele unei scrieri specifice Egiptului faraonic. e. Sistemul logografic = sistemul în care un întreg cuvânt este exprimat printr-un singur semn grafic. Exemple: a. Iran. Scrierea nu există decât în relaţie cu fondul sonor pe care îl exprimă (limba) şi nu poate fi concepută separat de acesta (aşa cum ar putea fi. Sistemul alfabetic = sistem de scriere în care un semn grafic corespunde unui sunet (ca regulă generală. în zona siro-feniciană. Scrierea pătrată – scriere utilizată începând din a doua jumătate a mileniului I î. 200 de stiluri de scriere utilizate în India. Exemple : a. etc. cu excepţii în cazul unor limbi. Scrierea reprezintă grafic limba.

Scrierea proto-sinaică – tip de scriere utilizat în sec. silabic – de către akkadieni şi alfabetic – în Ugarit). De asemenea. . pentru o scriere în sistem alfabetic. au fost utilizate tipurile cuneiform – în Ugarit – . Sistemele şi tipurile de scriere nu se află într-o relaţie unilaterală. Un sistem se poate servi de diverse tipuri de scriere (de exemplu. XV î.Hr. Are un aspect linear. în peninsula Sinai.i. un tip de scriere poate servi sisteme diverse (scrierea de tip cuneiform a fost folosită pentru un sistem logografic – în Sumer.protosinaic – în peninsula Sinai şi fenician – în oraşele feniciene). Se presupune că ar fi inspirat scrierea de tip fenician. rezultat adesea din simplificarea şi abstractizarea unei pictograme.

) armenii grupul estic sogdiana India + persana veche sanscrita clasică GRUPUL HITTIT ARMENII Denumirea marilor ramuri şi sub- GRUPUL INDO-IRANIAN IRANIENI hittiţi nessiţi(?) luwiţi sanscrita vedică S-V pehlevi 15 . punjabi. Iran Caucaz iranieni (persani. etc.1500 . etc. bihari singaleza.TABLOUL POPULAŢIILOR ŞI LIMBILOR INDO-EUROPENE DIN ORIENTUL APROPIAT ŞI MIJLOCIU ÎN ANTICHITATE Epoca în care apar ramuri pentru prima oară în sursele scrise THOKARIENII INDIENI . lyciana .1000 limbi vorbite avestica lydiana.500 prakriti (limbi vorbite) 0 pali iraniana medie khushanii (?) grupul vestic N-V Partha armenii Zone-nucleu Asia Mică Pakistan Pakistan+Afganistan Succesori moderni hindi. kurzi. bengali. pashtuni. ossetini.

Civilizaţia El Obeid caracterizează nu atât un popor cât un tip sau un model de societate ierarhizată. Acest tip de societate se extinde în Assiria către mijlocul mileniului la VI-lea. o astfel de structură supra-înălţată cu o terasă a căpătat un aspect monumental.Constituirea şi evoluţia statelor în Mesopotamia şi în regiunile periferice acesteia. Elamul şi Anatolia.Selecţie de texte regale din diversele epoci ale istoriei mesopotamiene. cu pilaştri încastraţi în pereţi. pe acelaşi loc. când s-a constatat că cea mai mare parte a vestigiilor din mileniul al VI-lea a fost acoperită de aluviuni. Mesopotamia nu s-a constituit niciodată într-un stat care să poarte acest nume. în special al celor cu utilitate administrativă (scrierea.UNIVERSITATEA BUCUREŞTI FACULTATEA DE ISTORIE Învăţământ la distanţă Specialitatea: ISTORIE ANUL I DISCIPLINA: ISTORIA ORIENTULUI ANTIC Coordonator de disciplină: Lect. – Sudul mesopotamian a putut părea pustiu până la o dată recentă. El Obeid (6500-3700). la Eridu. a căror influenţă s-a dovedit decisivă şi asupra regiunilor periferice: Canaanul (în special cel nordic – Levantul). Daniela Zaharia Prelegerea 2: ETAPELE ŞI EVOLUŢIA STATULUI ÎN ORIENTUL MIJLOCIU ŞI ÎN EGIPT ÎN ANTICHITATE Cuprins: . în inima viitorului Sumer. 3700-3100) Transformarea decisivă s-a produs în Mesopotamia sudică şi în Susiana. ceea ce a făcut ca mult timp să fie considerată un “templu” reconstruit succesiv. se desfăşoară istoria unor state cu trăsături politice diverse. În cele din urmă. 16 . însă. este atestată deja o arhitectură cu suporţi de lemn. o îndelungată perioadă de timp.Statul în Egipt Apariţia şi evoluţia politică a statelor în Mesopotamia şi în regiunile periferice Constituirea statelor în Mesopotamia este direct legată de o serie de evoluţii ale civilizaţiei de pe văile inferioare ale Eufratului şi Tigrului: neolitizarea şi dezvoltarea agriculturii cu amenajări hidraulice. . Dr. iar apoi aproape imediat în Egipt. care sub anumite aspecte pare mai evident reprezentativ. apariţia unor tehnici. care generează fenomenul-cheie care a fost urbanizarea. . Epoca Uruk (aprox. în mileniul al V-lea. şi până la Mediterana orientală. determinând spaţii destul de vaste ce permiteau reuniuni şi cugetau o solidaritate socială necunoscută înainte. calculul calendaristic) şi evoluţiile intelectuale care sistematizează o ideologie regală. Pe teritoriul său. Mesopotamia sumeriană. creşterea demografică şi mai ales concentrarea de populaţie. La Tell Oueili aproape de Larsa.

zeiţa planetei Venus. în Siria. care a dat numele său acestei noi perioade. 3100-2900) Scrierea născută în epoca precedentă la Uruk s-a difuzat în întregul Sumer. în epoca Obeid şi în Susa I. numite convenţional “chalcolitice”. în viitoarea Medie. încă separate. Coasta siriană trebuie să fi fost atinsă. dominată în epoca istorică de două mari ansambluri de cult: în centru Eanna. unificate în a doua jumătate a mileniului IV. Ea a fost creată pentru a răspunde nevoilor de a păstra amintirea operaţiilor contabile specifice complexităţii societăţii urbanizate. Organizaţi aparent în simple şefii puţin ierarhizate. cu o arhitectură ce ilustrează existenţa unei societăţi ierarhizate. la Buto. templul consacrat lui Anu. a căror dezvoltare rămâne prea puţin cunoscută. În Palestina. cu o arhitectură de aceeaşi concepţie ca la Uruk. repartizate în jurul unor mici sanctuare precum cel de la En-Gedi. care sunt legate exclusiv de constituirea primelor oraşe propriu-zise. instalări mai modeste au fost implantate. Mesopotamia sudică sumeriană acumulase în cea de-a doua jumătate a mileniului al IV-lea un avans decisiv care a fost dezvoltat de-a lungul întregului mileniu al III-lea. pe de altă parte. şi cu atât mai puţin în Anatolia. iar la vest Kullab. ea a fost utilizată într-o clădire administrativă de la Djemdet Nasr. găsim aici comunităţi culturale promiţătoare. ei s-au adaptat la condiţiile de climă. un echivalent al civilizaţiei sumeriene. într-o reţea foarte relaxată de instalări risipite. În Mesopotamia şi în Susiana. în preajma lungului abandon al vieţii sedentare produs în mileniile VI şi V. Aceeaşi civilizaţie este prezentă la Ninive şi mai la vest. 17 . în cursul unei perioade numită pre-urbană. oraşul Uruk era o aşezare dublă. zeu al cerului. în apropierea Mării Moarte. Civilizaţiile proto-urbane din Levant Nu a existat în Levant. Fondat în epoca Obeid. la Tell Brak. Lucrul acesta presupune o creştere demografică legată de o agricultură performantă şi de o societate sedentară mai complexă. Aşa se face că în regiunea apropiată de viitorul amplasament al Babylonului. de acum înainte constituit. Toate aceste situri (mai puţin Buto) au oferit mărturii ale unei contabilităţi care nu s-a transformat în scriere decât la Uruk. iar de acolo. fără îndoială pornind din Susiana. caracterizată şi printr-o ceramică pictată de o factură diferită de cea din epoca preistorică. Cu toate acestea. mai puternic ierarhizată ca altădată. de-a lungul Eufratului.Hr. şi putem presupune că au colonizat pământurile bune din centrul Palestinei.. la Djebel Aruda şi până în Turcia. Dinamismul sumerian s-a manifestat prin crearea unei reţele de drumuri comerciale. la fel ca şi la Byblos pe coasta libaneză. Mileniul Al III-Lea. Astfel au apărut oraşe noi. Păstori nomazi trebuie să se fi stabilit pe marginile semi-deşertice sudice. Delta egipteană. putem urmări etapele preliminare. templul consacrat zeiţei Inanna. Locuitorii lor semi-nomazi vor abandona aceste aşezări înainte de 3500 î. Epoca Djemdet-Nasr (aprox.Această schimbare a fost marcată de inventarea scrierilor şi a administraţiilor regale. la Tepe Sialk. alături de tipurile moştenite din faza Uruk. la Habuba Kabira sud. la Godin Tepe şi mai la est. în pofida altor atestări izolate. intensitatea cercetărilor a permis reconstituirea cea mai bună a etapele reocupării şi re-utilizării terenurilor cultivabile.

cu Lagash-ul propriu-zis (El Hiba) şi Girsu (Tello).marcat de intrarea efectivă în istorie graţie dezvoltării scrierii. către sud. cât la o etapă decisivă a lungului proces de dezvoltare a civilizaţiei mesopotamiene. Mesopotamia sumeriană cuprindea începând. El a luat numele de Sargon. purtător al unui titlu ce putea varia dar care era indicat prin termeni în bună măsură echivalenţi: en. La iniţiativa sa. corespunzând a două braţe ale Eufratului situate la este de cursul actual. Narâm Sîn. devenită progresiv cuneiformă. expediţiile navale au depăşit ţara Magan (Oman) bogată în cupru şi în diorită. iar la nord. situată la nord de zona în care utilizarea limbii sumeriene rămâne mai răspândită. “guvernator”. corespunzând coastei indiene. cu zona mlăştinoasă de coastă. şi au atins ţara numită Meluhha. în orice caz. vechiul oraş sfânt Eridu. Tradiţia legendară pretinde că Anatolia a fost atinsă. situat puţin mai la nord. apoi Shurupak (Fara) şi oraşul sfânt Nippur. scrierea sumeriană a fost adaptată la limba semită numită de acum înainte akkadiană. Akkad. Acest imperialism a primit forma sa completă sub cel de-al patrulea rege din dinastie. rivalul care era “imperiul” Ebla a fost distrus la vest. printr-o aculturaţie reciprocă între sumerieni şi semiţi. cu noile sale reguli. “prinţ” sau. din sud. ce acoperea 400 ha. Imperiul akkadian În cele din urmă. în timp ce Sumerul trece prin aşa18 . mai departe Adab. care va da numele ei întregii regiuni dominate până nu demult de Kish. şi şi-a fondat propria capitală. “rege legitim”. sau ensi (şi nu patesi). apoi în nord rivalul său Umma şi. car avea de mult timp vocaţia întâietăţii. care se înmulţesc de-a lungul celor două mari axe fluviale. În anarhia care a urmat. la începutul mileniului la III-lea înainte de declin. lugal. Veneau apoi Larsa şi enormul centru Uruk. în care dinamismul se exprima de acum înainte nu prin războaie interne (în pofida revoltelor). aproape de Abu Salabikh. în sud. susienii au fondat un imperiu elamit efemer sub regele Puzur-Inshushinak. Aceşti potentaţi erau locotenenţii unui zeu-patron al fiecărui oraş. ci printr-o formă de imperialism expansionist. La est. care va revendica cu noul titlu de “rege al celor patru regiuni (ale lumii)”. se pare că asistăm mai puţin la un triumf al acestui element etnic. Dar dacă limba semiţilor s-a impus în administraţia regală. poarta fiind astfel deschisă către lumea platoului. divizată într-o nebuloasă de principate numite “elamite”. În sfârşit. Sargon şi succesorii săi au căutat mai puţin să anexeze teritorii cît să-şi asigure controlul asupra unor puncte-cheie pe traseele comerciale ale produselor exotice indispensabile. viitoarea Assirie. “stăpân” conform tradiţiei atestate pentru prima oară la Uruk. ţara Subartu. aceste state arhaice au fost unificate într-un stat teritorial care constituia un fel de spaţiu de pace. a fost cucerită. Creşterea demografică favorizată de dezvoltarea instituţiilor s-a manifestat în jurul oraşelor-state şi al teritoriilor agricole ale acestora. centru intelectual al cărui nume antic este încă necunoscut. Fiecare oraş cu teritoriul său reprezenta un microorganism guvernat de regele său. Susa a fost anexată. posibil abandonat la mijlocul mileniului al III-lea în favoarea oraşului Ur. mai târziu. statul Lagash. Aceasta a fost opera unui şef militar semit venit din oraşul Kish. “om mare”. după 2150. şi stilizată cu o eleganţă caracteristică. către 2340. adevărat suveran împreună cu partenerul său divin. Ordinea antică a oraşelor-state era încă prea puternică pentru a suporta prea mult timp dominaţia akkadienă. La est de aceste oraşe erau situate cele care formau.

devenite Babilonia. din nordestul Susianei. revenirea la vechile forme politice.numita “renaştere sumeriană”. regele fondator. rămasă până atunci la marginea istoriei. atunci când piosul scrib sumerian nu putea percepe amploarea transformării al cărei simbol acestea era. în 1894 î. a reuşit să restaureze un stat elamit fondat ca în epoca proto-elamită pe indispensabila asociere dintre muntenii vorbitori de elamită şi bogaţii locuitori ai câmpiei susiene. ameliorat apoi de către cei din Ur. era restaurat statul Lagash. Principele său cel mai celebru. 2112-2004) originară din Uruk. Ur-Nammu. într-un vast “concert al popoarelor” care astfel a luat naştere Prima dinastie din Babilon Primele trei secole ale mileniului al II-lea a fost pentru anticele ţări Sumer şi Akkad. precum Isin şi Larsa. Oraşul-stat astfel lărgit şi dinamizat a servit. Impozitele erau vărsate în natură sub formă de grâne şi vite. Amoriţii. îmbogăţite de schimburile comerciale intense şi de o administraţie ce utiliza scrierea şi limba babiloniană. în Siria. veniţi din Siria. elaborat pornind de la cel al oraşului-stat de către regii din Akkad. în numeroase state care. vorbitori de akkadiană. Fiecare oraş-stat supus era în principiu administrat de către doi înalţi funcţionari: un ensi şi un comandant militar care era singur responsabil de regiunile periferice. cu o administraţie complexă în care domeniul palatului interfera strâns cu cel al templelor. Gudea. În cele din urmă. A treia dinastie din Ur (aprox. cu scopul de a marca mai bine simbioza celor două popoare. în spaţiul sumerian. Astefel. în mare parte. au intrat astfel în istorie. Dar domeniul templelor păstra o importanţă economică considerabilă. o perioadă de foarte înaltă civilizaţie. În năvala sa. Ei s-au asimilat cultural în mare măsură adoptând limba şi cadrele statului teritorial. drept model adoptat de dinastia amorită care era deja instalată la Mari. “Coloniştii” trimişi de principii negustori assirieni în Anatolia au introdus de asemenea scrierea şi prin aceasta au stimulat civilizaţia urbană de aici. regele până atunci obscur al principatului Simashki. împreună cu şeful lor sukkalmah au jucat probabil roluri de inspectori şi de coordonatori. a fost restauratoarea unui imperiu teritorial definit ca cel al “Sumerului şi Akkadului”. în care Palatul avea filiale provinciale ce asigurau gestiunea domeniului regal arendându-l unor agenţi independenţi. precum şi dincolo de acesta. cuceritorul a distrus imperiul Ur. După ce şi-a învins rivalii din Elam şi mai ales din Lagash.Hr. Orientul Amorit (Secolele XX-XVI) O impresionantă lamentaţie pe ruinele din Ur arată cât de dureros a fost resimţită această catastrofă. Mileniul al III-lea care se încheia astfel fusese o lungă perioadă de întâietate a Mesopotamiei de tradiţie sumeriană. Curieri şi responsabili diverşi. puternice organizaţii economice aflate în serviciul monarhiei. alături de cele ale particularilor 19 . Centralizarea impusă de către regii din Ur a evoluat profitând de o organizare economică complexă. pe Eufratul mijlociu. au preluat puterea în numeroase dintre vechile oraşe-state. apoi în oraşul fără un trecut prestigios care era Babylonul. iar apoi prin restaurarea unui vast stat teritorial în epoca lui Hammurabi (1792-1750). dincolo de ceea ce a devenit Babylonul. a impus o centralizare foarte puternică. în inima regiunii Akkad. între 2120 şi 2100. chiar dacă întâietatea aparţinea Sumerului. . a ştiut să facă să vină bogăţii exotice cu un minim de acţiune militară. marcată de nostalgia unităţii pierdute.

încearcă să cucerească Egiptul. În secolul al VII-lea î. Assarhaddon. în etape. Assiria Primele etape ale statalităţii assiriene ne sunt necunoscute. care jefuiesc Babilonul. Kashtiliash IV. evreii. dar dominaţi sa asupra văii Nilului nu rezistă decât zece ani. Perioada medio-babiloniană Kassiţii. Imperiul cuprinde Canaanul nordic şi Babilonia. Nabucodonosor I. provenit dintr-o dinastiei locală originară din Isin. Ştim că în primele două secole ale mileniului al II-lea regii assirieni organizau un comerţ intens în Cappadocia şi în restul Anatoliei. În perioada amorită. care iniţiază o politică expansionistă. însă. a restabilit independenţa şi a deschis o perioadă neo-babiloniană după ce I-a alungat pe ocupanţii estici kassiţi şi elamiţi.bogaţi şi de pământurile concesionate în schimbul prestării de servicii. ocupă fără luptă Babilonul şi vor stăpâni ţara dintre fluvii până la înfrângerea lor de către armatele lui Alexandru cel Mare în 323 î. După ce au cucerit Elamul. În timp ce mezii domnesc la Assur.Hr. Succesorii lui Hammurapi nu au putut împiedica prăbuşirea imperiului. fragilă iar asirienii redobândesc supremaţia. noii stăpâni ai regiunii. până când un rege din sud. Babilonia va deveni satrapia unuia dintre locotenenţii săi. La moartea lui Alexandru. Acţiunile expansioniste au continuat. sunt deportaţi la Babilon în 586 î. Progresul proprietăţii private era chemat să modifice în profunzime personalitatea individuală. Kassiţii inaugurează perioada babiloniană medie. face o alianţă cu mezii. Babilonul este jefuit la fiecare tresărire de independenţă. veniţi din munţii Zagros. Un rege. 20 . Ninive. în prima jumătate a mileniului I. unde negustorii lor vindeau mai ales ţesături şi de unde importau metale. aceştia pun stăpânire pe Babilon. în special cupru. Aceasta îşi extinde influenţa dincolo de deşertul Siriei şi învinge o coaliţie egipteană căreia îi aparţinea regatul Iuda. Aici şi-au stabilit capitala religioasă. VIII î. dezvoltată de către doi dintre urmaţii săi: Adad-Nirari I şi Salmanasar I. Dur Kurigalzu. cea politică fiind un oraş nou.Hr. a dorit să-şi extindă influenţa în nord. Babilonul chaldeean Asirienii nu se puteau menţine nici în Babilonia. după numele fondatorului dinastiei. Assiria este şi ea unul dintre regatele dominate de dinaşti care aparţin acestei populaţii semite occidentale. un alt rege assirian.Hr. vin din munţii Zagros.. atacat de populaţii barbare venite din sud. momentul de maximă extindere a Imperiului Assirian fiind legat de numele lui Tiglatpalassar al III-lea (sec. El se loveşte de asirieni. Ultimul rege al dinastiei kassite. Dinastia Isin II era.). Nabopalassar se încoronează rege la Babilon şi întemeiază dinastia chaldeeană. pentru a lucra la înfrumuseţarea oraşului. este şters de pe hartă. noii inamici ai Assiriei. În epoca sa. Ascensiunea politică a Assiriei începe cu adevărat abia în secolul al XIV-lea. Perşii năvălesc dinspre Tigru spre Eufrat. Împreună cu alţi prizonieri de război. chaldeean. locuitorii acestui regat.Hr. odată cu Assur-Uballit I. oraş important al Assiriei.

a construit templul pentru Lugal-Marada la Marad. mult iubit de către Dummuzi-Apsu. a jefuit câmpiile Sumerului. Celui care va şterge acestă inscripţie. Babilonul nu îşi va mai reveni. dăruit cu inteligenţă de către Enki. hrănit cu laptele vieţii de către Nin-Hursaga. cel care a cucerit ţările pentru Nin-Girsu. regele Gutilor a spus: nimeni nu va veni contra lui. a distrus Adna. după ce a dus aceste bătălii şi a capturat cei trei regi şi I-a făcut să apară în faţa lui Enlil. Pe drumurile Ţărilor. Dinastia sargonidă. Regalitatea în civilizaţiile mesopotamiene – selecţie de texte antice I. dăruit cu un nume bun de către Inanna. ensi din Umma a venit împotriva însemnelor sale iar el l-a învins.Utu-Hergal din Uruk (2123 – 2113) : “ Utu-Hergal se îndreaptă spre Inanna.” 21 . lugal din Lagash.Regi sumerieni din Lagash: “Eannatuma. Regi sumerieni din epoca “renaşterii sumeriene” . a învins oraşul Ur.” III. Fi sprijinul meu! Fie ca hoardele Gutilor să fie distruse. pe malul Tigrului. a lăsat să crească buruienile. al Subarului şi al ţării…El a învins Susa. Regi ai Akkadului. a jefuit caravanele. fiul său. După câteva peripeţii. învingător în nouă bătălii într-un an.” II. fie ca Samash şi Lugal-Marad să-I ştergă rădăcinile şi descendenţa. Lipit-Ili . stăpâna sa. leoaică în luptă. rege al celor patru regiuni. în sus. el devine rege şi se instalează nu departe de Babilon. şiÎi face această rugăciune: O. tu care atac ţările străine! Enlil mi-a dat misiunea de-a restitui regalitatea Sumerului. într-un oraş nou: Seleucia. cuceritor al Elamului.Seleucos. stăpâna mea. Mai jos. El s-a aşezat pe cele două maluri ale Tigrului. Tirigan. regina puternică. mult iubit de către Hendur-saga. guvernator din Marad. Naram-Sin (2254-2218) : “Naram-Sin. dăruit cu forţă de către Enlil. ales al inimii lui Nanse. prieten al soţului iubit al Innanei. cel puternic.

ţi-am dat ordin ca în cazul în care alianţa se realizează. de cînd au stabilit în centrul acestora o eternă regalitate pentru Marduk. de asemenea. pentru a părea poporului ca un Soare care luminează ţările. rege al celor patru părţi ale lumii. Dar tu. de cînd ei au pronunţat numele sublim al Babylonului şi l-au făcut atotputernic peste cele patru orizonturi ale lumii. guvernator la Mari: “Lui Yasmachadad îi vorbesc: astfel spune tatăl tău. rege urmând sub semnul zeului. regele Assiriei. dacă te duci cu o armată la Qatna. Mi-ai scris în legătură cu raziile pe care (…?) le-au făcut în regiune. care comandă deja o mare parte a armatei? Învaţă măcar să îţi conduci propriul palat. fără cântece glorioase. marele rege. Hammurabi ( 1792 – 1750)– Prologul Codului: “ De cînd sublimul Anu.V. Scrisoare a lui Shamsi Adad I către fiul său. Vor coborî la Eufrat şi atunci. pentru a proclama legea în Ţări. Assiria sec. i-au dat lui Marduk. Regi assirieni. pentru a înlătura nedreptăţile. care deja şi-a făcut un bun renume. regele zeilor Anunnaki şi Enlil. cel care stabileşte destinele Ţărilor. întîiul născut al lui Ea. să vă abateţi împreună asupra lor. rege al Sumerului şi al Akkadului. au jefuit ţara. regele celor patru orizonturi. a fost cel pe care l-au pronunţat Anu şi Enlil. Într-adevăr au devenit de nesuportat. pe vremea recoltei. rege care din răsărit şi până la apusul soarelui a împrăştiat în vânt pe toţi duşmanii săi şi şi-a afirmat stăpânirea. pentru a asigura bunăstarea oamenilor. rege care subjugă popoarele pământurilor de sus şi de jos. să îi ţii sub supraveghere. de cînd l-au făcut mai mare peste Igigi. atunci a fost numele meu. putere asupra tuturor oamenilor. o regalitate ale cărei fundamente sunt tot atît de sigure ca şi cele ale cerului şi ale pămîntului. pe când ei vor încerca să îşi adape oile. stăpînul cerului şi al pămîntului. regele puternic. (………) În ce te priveşte. pentru ca cei puternici să nu-I oprime pe cei slabi. Şi la Rapiqum. Tiglapalassar III ( 747 – 727 î. Fratele tău a învins aici un şef de armată. prinţul pios care îi venerează pe zei. fă-ţi şi tu un nume mare în ţara ta!” VI. cât timp trebuie să îţi mai dăm sfaturi? Eşti prea tânăr? Nu eşti deja bărbat? Cât timp îţi mai trebuie pentru a învăţa să îţi conduci casa? Nu îl vezi pe fratele tău. Shamsi Adad.” Statul în Egipt. o mare expediţie punitivă trebuie îndreptată împotriva lor.Hr): “Palatul lui Tiglatpalassar. Hammurapi. care se află la tine. trebuie să moară şi să fie îngropaţi. În ce-I priveşte pe vii lui Wilanum. 22 . Să le fie pregătite mormintele. Apoi. fără zile de doliu. Nu va fi nici o alianţă cu Wilanum: îţi ordoni să îi faci prizonieri. care îi alungă pe suverani şi în locul lor pune pe oamenii puterii sale. Pune-te de acord cu Tarimshkin şi Lalum şi transmite-I lui Bachdi decizia voastră de a pune trupele în mişcare pentru a le devasta regiunea.” VII. Babilon. fi bărbat! Ca fratele tău. Toţi fii lui Wilanum care se află la tine să fie ucişi în aceeaşi noapte! Fără priveghi de onoare. trăieşti printre femei! Aşadar. XIX-XVIII .

Anexarea Etiopiei de nord.Kamose triumfă asupra invadatorilor. Narmer. Conflictele cu Imperiul Hittit Hashepsut. devine primul rege-femeie al Egiptului. . XVIII – Tutmes I-IV AmenofisI-IV Hatshepsut 21802040 20401730 17301560 15601096 . Cronologi e 37003200 Dinastii şi suverani Epocile neolitice târzii Nagada I. XIII. . Expansiunea egipteană în sud şi nord-est.thinite Regatul vechi Dinastia III – cu regele Djoser Dinastia IV – a regilor Keops. fiica lui Tusmes I.Hr. Fragmentarea Egiptului sub autoritatea mai multor centre de putere rivale. Unificarea celor două regiuni ale Egiptului. . Apariţia funcţiei de vizir şi a ierarhiei birocratice. Kefren şi Mikerinos Dinastiile V-VI Prima perioadă intermediară : dinastiile VII-XI Regatul Mijlociu – Dinastiile XI-XIII Regii Amenemhat şi Sesostris A II-a perioadă intermediară Din. III î. .XVII Imperiul Nou Din.Invazia hyksoşilor.Începutul arhitecturii funerare monumentale: piramida în trepte de la Saccarah (Djoser) şi ansamblul de la Giza ( cele trei mari piramide).Istoria milenară a Egiptului este periodizată după un dublu criteriu: cel al dinastiilor (inspirat din opera preotului Manethon. încarnare a lui Horus. Erezia “atoniană”: reforma religioasă a lui 23 3100 Narmer/Menes 31002700 27002180 Epoca dinastiinor I şi II . în care alterneză perioadele de unitate şi cele de descentralizare politică.Amenajarea oazei Fayoum. . II şi III Evenimente -Consituirea unor centre de putere pe valea Nilului şi în Deltă. sec. . . care îl prezintă pe acest rege purtând coroanele celor două regate egiptene (de Sus şi de Jos).Afirmarea şcolii teologice de la Heliopolis.Reorganizarea statului. .) şi cel al ciclurilor puterii. fiul lui Ossiris. Formularea ideologiei regale: regele este zeu. Organizarea statului. .Dezvoltarea ideologiei faraonice prin adăugarea numelui de “Fiu al lui Re”. de către regele din Hierakonpolis. Evenimentul este comemorat prin “Tableta lui Narmer”.O serie de documente iconografie – “tabletele” – ilustrează un conflict prelungit între civilizaţia de pe Valea Nilului (dominată de centrul Hierakonpolis) şi cea din Deltă ( dominată de centrul Buto).

XXV-XVIII Amenofis al IV-lea. 332 î. XXI-XXIV Epoca târzie: Din.Sursele istoriei Chinei antice . Conţinut: 1.Etapele istoriei indo-arienilor IMPERIUL PERSAN 1.texte persane antice 2. saită. perşi. Instrumente de lucru: . Renaştere culturală şi economică sub dinastia a XXVI-a.Hr.Pacea cu hittiţii. – Alexandru cel Mare cucereşte Egiptul.Sursele istoriei indo-arienilor . Karnak. . Predecesorii arienilor în Iranul occidental: proto-elamiţii şi elamiţii Sursele arheologice atestă existenţa a două civilizaţii care s-au succedat în zona 24 . Etapele statului în India 3. în timpul lui Ramses al IIlea .invazii şi diastii străine în Egipt dinastii străine: etiopieni. . .dr.Construcţia marilor temple: Deir el-Bahair. India şi China în antichitate”. XIX-XX – regii cu nume de Ramses 1096-715 715-332 A III-a perioadă intermediară – Din. 3 – “Statul în Iran. Luxor. - Universitatea Bucureşti Centrul Credis – ID Facultatea de Istorie Anul : I Specialitatea : Istorie Disciplina: Istoria Orientului antic Profesor: lect.Tutankamon Din. Daniela Zaharia Prelegerea nr. Imperiul Persan. ca semn al dorinţei de a impune ca zeu unic pe Aton (discul solar). Abu Simbel. Etapele statului în China 4. care preia numele de Ehnaton.

Perşii s-au instalat în sud-vestul platoului Iranian. Urmaşul său. pe rând.Hr. La începutul mileniului al III-lea în regiune au început să se dezvolte centre urbane. pe Stela Vulturilor. cea sumeriană. 2. a mers fără 25 .. au început să se sedentarizeze în Kurdistanul nordic şi în zona Ecbatanei. Xerxes I . ocupând Canaanul şi Egiptul. Urmaşul său. într-un context politic neclar – posibil datorită unei conspiraţii aristocratice – tronul a fost preluat de reprezentantul unei ramuri secundare a clanului Ahemenizilor. când Ebarat se proclamă “rege al Anshan-ului şi al Susei”.Hr. În secolele următoare. supuşi ai sciţilor. a rămas pentru încă un secol şi jumătate cel mai mare stat din zona Mediteranei. El l-a făcut să ia drumul Babilonului. sub conducerea lui Cyaxare.. După căderea dinastiei sargonide. în secolul al VII-lea î. Dispariţia sa a fost cauzată de expediţia lui Alexandru cel Mare.. a continuat expansiunea vestică. Cel mai important suveran al acestui stat persan s-a dovedit Cyrus al II-lea. Cel mai important centru al regiunii. Aliindu-se cu regele babilonian Nabopalassar.Hr. fără a reuşi să se organizeze politic în mod independent. protectorul tuturor oamenilor.Hr. Cyrus II(559 . marele zeu. apoi către vest: a ocupat Babilonul în 539 î. dar Imperiul Persan. în regiunea vechiului regat elamit Anshan. orientându-se iniţial către est – unde ocupă zona actuală a Turkestanului şi Afganistanului. în regiunea Fars. a fost obligat în cele din urmă să renunţe la Tracia. care s-a emancipat de sub dominaţia scitică. mezii şi perşii au fost. Darius a extins Imperiul până la limitele sale maxime: a creat o satrapie în Valea Indusului. în Tracia şi Scitia Mică. a cucerit Asia Mică în totalitate şi a trecut pe continentul european. Regi perşi 1. mercenari în armatele assiriene şi babiloniene.530) : “Marduk. din sudul Mesopotamiei. lângă Golful Persic. dar abia la începutul primului mileniu î. Autonomia a fost recâştigată la sfârşitul secolului al XIX-lea. supranumit “cel Mare”. Awan şi Anshan. Cyrus a deschis calea marii expansiuni. Mezii şi perşii Epoca instalării mezilor şi perşilor în Iranul occidental este incertă. Cambyse. adversari ai assirienilor. care a reuşit să unifice mezii şi perşii şi să pună bazele Imperiului Persan. sub conducerea unor centre nordice.Hr. între care cei din Elam. care se întinde de la Indus la Mediterana. Existenţa mezilor în preajma Mării Caspice este probabilă încă de la începutul mileniului al II-lea. Cea mai veche menţiune despre Elam apare în 2250 î. în zona istorică numită Elam.Iranului occidental (între munţii Zagros şi Golful Persic). Tentativa sa de a ocupa Grecia a eşuat. În 522 î. care celebrează victoria regelui sumerian al Lagash-ului împotriva mai multor rivali. care au intrat însă la începutul mileniului al III-lea sub controlul Uruk-ului.Hr. În zona ocupată de perşi s-a creat de asemenea un centru de putere în secolul al VI-lea. a privit cu bunăvoinţă spre acţiunile bune ale lui Cyrus şi spre inima sa dreaptă şi I-a ordonat să meargă spre oraşul său Babylon. a fost cucerit în 2250 de către Sargon I şi integrat în Imperiul Akkadian. în secolul al VI-lea î. mezii au contribuit la distrugerea capitalei assiriene Ninive. elamiţii s-au revoltat în mai multe ocazii împotriva dominaţiei akkadiene.Hr. În prima parte a mileniului I î. Susa.Hr. care a ocupat Susa în 331 î. în regiunea Elamului s-au format mai multe regate. Mezii au fost primii care au creat un stat. în 612 î. ca efect al dezvoltării agriculturii şi al influenţei exercitate de civilizaţia învecinată. Darius I.Hr.

oraşul cel mai bine conservat. ceea ce presupune existenţa unei autorităţi publice. îşi voi arăta nemulţumirea mea. iar toţi străinii din acele ţări erau cu el. – Civilizaţia Indusului. La Mohenjo Daro. a devenit marele suveran al Egiptului. sistemul de canalizare era reamenajat. pe malurile Asiei Mici…… Dar. fiul lui Hystaspe.El l-a făcut să intre în Babilon fără luptă. dacă nu te vei schimba. către servitorul său Gadatas spune acestea: “Am aflat că nu te conformezi instrucţiunilor mele în toate privinţele. Darius. el a eliberat oraşul Babilon de opresiune. Casele din zonele rezidenţiale au o suprafaţă care variază între 50 şi 120 m². din care apa folosită era evacuată printr-o rigolă cu plan înclinat care conducea spre rigola străzii. rege care nu-l respecta. sunt împărţite în două sectoare: oraşul înalt sau citadela şi oraşul de jos. Cele două oraşe principale. cu ajutorul său au făcut să se revigoreze zeii care erau aproape morţi…. dar de asemenea şi o parte din Gujarat. nesocotind voinţa strămoşilor mei cu privire la divinitatea care a revelat perşilor întregul adevăr…” INDIA ANTICĂ Perioada protoistorică 1. a fost descoperită în citadelă “marea baie”. Colonii au existat şi în Iran şi la frontiera afgano-uzbecă. Casele erau echipate cu o sală de baie. numele său de Rege al Egiptului de Sus şi de Jos. Alimentarea se făcea printr-un puţ din apropiere şi evacuarea printr-o canalizare.” 2. Două scări simetrice dădeau acces la bazin. Darius I către satrapul Gadatas din Asia Mică: “ Regele regilor. Una dintre cele mai frapante caracteristici ale civilizaţiei Indusului este uniformitatea producţiei materiale. Diferitele cariere din Mohenjo Daro au fost reconstruite de mai multe ori urmând acelaşi plan. marele rege al tuturor ţărilor străine.Hr. o piscină rectangulară înconjurată de galerii. El m-a adus să trăiesc în preajma-I în calitate de companion şi de intendent al palatului şi să-I compun titulatura. Mohenjo Daro şi Harappa. a XXVII-a (525-522 î. cu toţii. Unele sunt dotate cu fântâni private. Ele au un etaj la care se ajunge printr-o scară interioară. Este adevărat că ai cultivat pământurile mele şi ai pus arbori fructiferi până dincolo de Eufrat. Odată ce a luat în stăpânire acest pământ. şi-a stabilit aici reşedinţa. altele se aprovizionează cu apă de la fântâni publice. oamenii din Babylon. Mestyu-Re. De fiecare dată. Ei nu încetau să mulţumească Stăpânului (Marduk) şi. Totuşi.) (fragment din biografia lui Udjahoressne): “El a venit în Egipt. Maiestatea Sa m-a desemnat în funcţia de medic şef. pe de altă parte.. el I l-a dat pe nabonid. întreaga ţară a Sumerului şi a Akkadului. pentru că ai pus tribut asupra grădinarilor sacri ai lui Apollon şi I-ai obligat să lucreze pământuri profane. – Această civilizaţie s-a răspândit pe un imens teritoriu care cuprinde toată valea Indusului.oprire alături de el ca un prieten…. Cambyse.” 3. nu ai respectat ordinul meu regal cu privire la zei şi. a cărui etanşeitate era asigurată prin umplutura cu bitum dintre rândurile de cărămizi. principii şi guvernatorii au îngenunchiat în faţa lui şi I-au sărutat picioarele. Oraşul de jos este caracterizat prin orientarea nord-sud şi est-vest a străzilor care delimitează cvartalele de locuinţe regulate. Cambyse în Egipt – din. nici una dintre construcţiile de la Mohenjo Daro 26 .

Veritabile republici tribale trebuie de asemenea să 7 Utilizăm termenul “vedic” pentru a desemna limba în care este compusă Rig Veda. ca urmare a repetatelor inundaţii provocate de Indus şi a blocării porturilor maritime. Sfârşitul civilizaţiei Indusului. Ele relatează teoretic originile umanităţii şi ale istoriei indiene. corespunde pătrunderii altor indo-europeni în Europa. Cucerirea treptată a Indiei de către ei transpare din diferite documente care. a fost explicată prin iruperea invaziilor venite din nord-vest. este utilizat odată ce procedurile de formare şi de interpretare au fost codificate. arienii constituiau monarhii tribale conduse de un rajah ( raja). Cronologia evenimentelor pare să încline balanţa spre această interpretare. dar presupunem totuşi că ea transcria o limbă proto-dravidiană. Invadarea Indiei către 2000 î. sabha şi samiti. redactată în sanscrită7. dar nu este totuşi uşor să facem distincţia între ei. chiar dacă practicau şi agricultura. fără un motiv real. care ar fi constituit primul val de migratori arieni. Dacă civilizaţia harapeană a influenţat puternic regiunile dintre Asia centrală şi câmpia Gangelui. este dificil să cunoaştem baza economică şi comercială a civilizaţiei Indusului. termenul “sanscrit”. termen înrudit cu rex în latină. 8 Texte cu caracter epic a căror compunere alcătuire s-a realizat între secolul al IV-lea şi al XIV-lea. – Sursa literară indiană cea mai veche pe care o avem este Rig Veda. la rândul său. Expansiunea ariană şi perioada vedică. Raja nu exercita o putere absolută. Din lipsa documentelor. în timp ce prezenţa ariană în zonă este sigură abia după 1500 î. cu cât sunt mai tardive. dat fiind faptul că ultimele urme de locuire harapeană în valea Indusului sunt databile în jur de 1700 î. purtând o bandă pe cap şi un veşmânt decorat cu motive în treflă. Arienii erau nomazi care trăiau din creşterea vitelor.Hr. Pe plan politic. A fost descoperit aici un sigiliu care provine din golful Arabic. La Lothal.. O ipoteză care pare mai probabilă pune accentul pe uzura suferită de modul de viaţă tradiţional în oraşele harapeene. Reprezentarea cea mai frecventă este totuşi cea a unui personaj cu barbă. şi care a fost fără îndoială compusă în a doua jumătate a mileniului al II-lea.sau Harappa nu poate fi considerată ca fiind un templu sau un palat. În realitate conţin tot ceea ce un hindus trebuie să ştie pentru a se comporta corect în orice circumstanţă. influenţa acestora. precum Puranele8. această scriere nu a fost descifrată. Nici o urmă nu indică dominaţia unei clase de regi sau de preoţi. în Gujarat.Hr. 27 . Dar cercetările făcute în Asia centrală au arătat că între aceste arii geografice existau contacte importante. Arhivele mesopotamiene menţionează schimburi cu ţările orientale. Acest text sacru ne furnizează indicaţii asupra instituţiilor ariene dar aluziile istorice sunt mult mai abundente în texte mai recente. către 1800 î. Aceşti termeni revin destul de des.. Până astăzi. Aprobarea lor era totuşi necesară pentru ca regele să poată fi înscăunat. Numeroase sigilii din steatit au fost descoperite: mai mult de 1 200 la Mohenjo Daro.Hr. este foarte probabil ca ea să fi suportat.Hr. este foarte probabil ca oraşele Indusului să se fi numărat printre ele. cu atât se referă mai mult la teritorii situate în est. Această statuie este considerată adesea. Pe ele se află scurte inscripţii într-o scriere pictografică ce se compune din mai mult de 400 de semne. 2. existenţa unui mare bazin rectangular în apropierea unei zone de antrepozite demonstrează că aici ancorau corabii care îşi debarcau mărfurile. deoarece împărţea autoritatea cu două consilii ale tribului. ca fiind cea a regelui-preot din Mohenjo Daro. care nu apare decât în secolele V-VI.

. Se crede în general că aceste patru grupuri. Scylax a studiat cursul Indusului de la punctul în care devine navigabil până la vărsare şi. Perşii în India.. 3. vaisyas (ţăranii) şi sudras (servitorii). grecii sunt acceptaţi ca khatryas. Aceste regiuni aduc mărturia avansării arienilor către este şi probabil că brahmanismul se instalase aici superficial. ajungând în Egipt.).Hr. numele Ioniei. datorită virtuţilor lor militare şi în pofida impurităţii lor. care venea din persanul Yauna. 28 . Dar abia sub conducerea lui Darius I (521-485 î. corespund termenului de “castă”. se pare că ar fi fost contemporanul lui Buddha şi al lui Mahavira: fie că este sau nu adevărat.Hr. centrul de gravitaţie al civilizaţiei indo-ariene sa deplasat către est. Kosala şi Magadha. În aceeaşi epocă. Conform lui Herodot (480-425 î. kşatria (războinicii). – Odată cu apariţia religiilor salvării. Această epocă este marcată de rivalitatea dintre două regate. Heracleu din Milet descrie diferitele populaţii din Gandhara. un medic. îi supusese pe indieni. Kashi fusese un oraş influent. centru al culturii hinduse. cu termenul yavana.Hr. Bimbisara. care se întindea în nord până în Nepal. dar şi pentru exploatarea provinciilor noi.Hr. regatul Kashi a fost anexat de Kosala. – Prima dată riguroasă pe care o deţinem din istoria Indiei este invazia lui Alexandru cel Mare în valea Indusului în 326 î.Hr.) dominaţia persană a fost instalată în Punjab şi Sind. buddhismul şi jainismul. luptă la care fac referire sursele buddhiste. a explorat calea maritimă până la Marea Roşie. ne informează în privinţa indienilor. dar îi confundă pe indieni cu etiopienii. ionieni cel mai adesea. Marii Regi utilizau mulţi greci în administraţie şi armată.) şi Xenophon (558-530 î. În timpul epocii vedice se constituie cele patru mari diviziuni ale societăţii ariene: brahmanii (sacerdoţii). Conform Codului lui Manu. Până atunci. care formează cea de a douăzecia satrapie. puterea fiind aici exercitată de un consiliu al tribului. În 517 î. se interesează de rasele şi de producţia ţării.. Ştim totuşi că Ahemenizii îşi extinseseră imperiul până în provinciile occidentale ale Indiei. asigura prosperitatea tribului şi victoria acestuia în război. pe care îi desemnează. fondatorul Imperiului Ahemenid. Acestea din urmă. prin sacrificii. care sunt endogame şi ierarhizate. începând din secolul al IV-lea î. de acolo. Ştim că armata uriaşă adunată de Xerxes (486-465) pentru a invada Grecia includea un corp de armată compus din indieni. Anumite surse indiene fac referire la greci. Magadha (în sudul Bihar-ului) era condusă de dinastia Shishuniga încă din secolul al VII-lea î. b. Cyrus al II-lea cel Mare.Hr.Hr. atât sursele buddhiste cât şi cele jainiste îl reclamă ca fiind unul dintre credincioşii cultelor respective 9 Fiecare varna se împarte la rândul ei în mai multe sub-grupe numite jâtis. varna (culori) în sanscrită9. Alţi autori greci. Invaziile şi înnoirile religioase a. în sec. fără a face distincţia dintre real şi legendar. Cel de-al cincilea suveran al dinastiei. Puterea regatului Kosala se afirmase în lupta regatului Kashi (Benares). Un secol mai târziu. Purohita apare adesea ca îndeplinind ceremonii magice. Cu puţin înainte de naşterea lui Buddha. Ctesias din Cnide (415-397). un text antic remaniat de mai multe ori şi a cărui versiune finală datează de la începutul erei creştine. s-au constituit ca urmare a contactului triburilor ariene cu populaţiile indigene. Dinastiile Shishunigas şi Nandas. Raja era asistat de un general (senani) şi de un mare preot (purohita) care. V î.Hr. datorată religiei lor nebrahmane.fi existat.

După o lungă campanie în Bactriana. Prasenajit. retragerea lui Alexandru a avut consecinţele cele mai importante la nivel politic.. cea a regilor Nandas. în timp ce Alexandru şi restul armatei au revenit pe uscat. Udayin sau Udayabhadra.. Aproape de delta Indusului. ultimul general al lui Alexandru. Aproape şaptezeci de ani mai târziu. El I-a supus pe regele din Taxila.. Totuşi. Probabil că el a fost adevăratul conducător al imperiului. Chandragupta era consiliat de către un brahman. numit Kautilya (sau Cânakya sau Vishnugupta). a sfârşit prin a cuceri regatul rivalului său. Eudemus. El a cucerit Anga şi a construit capitala Rajagrha (Rajgir). c.Hr. chiar dacă împăratul nu mai exercita de mult timp decât o autoritate nominală asupra periferiei. greaca era încă o limbă importantă în regiune.. Capitala acestui stat.Hr.Hr.Hr. El a dus un război contra regelui din Kosala. sursele indiene nu fac nici o referire la expediţie. a fost anexat de către regatul Avanti. Pataliputra Nagara (Patna): propriul său fiu. astfel încât în secolul al VII-lea î. de diverse dimensiuni. Alexandru cel Mare l-a învins pe Darius al III-lea. Ajatashatru. Alexandru a lăsat garnizoane şi a numit satrapi pentru a administra noile provincii. cu capitala la Kosambî. Sakyas dominau statul Kapilavastu. Fiul sau nepotul său. Dar la moartea sa. fondatorul. Omphis (sanscritul Ambhi). a fondat o nouă capitală. Dinastia Maurya 1.Hr. ultimul dintre Ahemenizi. a trebuit să părăsească regiunea. rebeliunile au izbucnit în India şi în 317. Aceasta era familia căreia îi aparţinea Buddha. Sandrocottus nu este altul decât Chandragupta Maurya: sursele indiene şi greceşti relatează că el este cel care în cele din urmă l-a răsturnat pe ultimul Nanda. – Chandragupta Maurya. în care a fost compus canonul buddhist înainte de a fi fost tradus în sanscrită. apoi pe Porus (Paurava). de-a lungul litoralului. apăruseră noi regate ariene. Ujjayinî (Ujjain) este probabil locul de origine al limbii pali.. regele Punjabului. pe 29 . 3. Alexandru şi elenizarea Orientului. între Himalaia şi Gange. Alexandru a trecut Hindu Kush şi a ajuns în India în primăvara anului 326 î. soldaţii săi au refuzat să meargă mai departe. Cel numit Vamsas sau Vatsas. El a fost asasinat de către un bărbier care a fondat o nouă dinastie către 413 î. I se atribuie. inaugurează fondarea primului mare imperiu al Indiei antice. în 323 î. după cum o atestă inscripţiile lui Ashoka. Kalashoka (numit Kakavarna de către Curtius şi Diodor) avea să fie ultimul suveran al dinastiei. – În 330 î. A continuat să avanseze. În realitate. care era vasalul regatului Kosava. Regiunea care se întindea la est de Kosala. Bimbisara a fost asasinat de către propriul său fiu. Arienii avansau către podişul Deccan. – Plutarh menţionează faptul că un anume Sandrocottus l-a sfătuit pe Alexandru să avanseze până la Gange şi să-l atace pe ultimul Nanda. dar în apropiere de Hyphasis (Beas). iar după mai multe bătălii. La graniţa Nepalului modern. Acest eveniment. După surse indiene. era constituită dintr-o mulţime de mici republici conduse de diferite clanuri. care I-a succedat (554-527). Principala consecinţă a expediţiei lui Alexandru a fost fondarea coloniilor greceşti din nord-vestul Indiei. El a preluat astfel controlul vechiului Imperiu Persan. care s-ar fi produs între 324 şi 313 î. care era foarte impopular. Confederaţia Vajjis reunea opt state.Hr. armata s-a scindat în două: o parte s-a întors în Mesopotamia pe mare.

care l-a succedat. le-a unificat înainte de a ataca sub-continentul. Împăratul prescrie supuşilor săi să nu ucidă fără motiv şi să practice iertarea. Vima Kadphises a luat titlul de sarvalogisvara (“stăpânul întregii lumi”). acest eveniment a fost poate legat de convertirea împăratului la buddhism. Această domnie ne este foarte bine cunoscută din inscripţiile lui Ashoka. 4. Succesorii nu au avut anvergura sa şi în privinţa lor neau parvenit doar puţine informaţii. Ashoka şi apogeul Imperiului. În prima jumătate a primului secol. până când Kujula Kadphises. Este deci evident faptul că Ashoka nu renunţase la ambiţiile sale expansioniste: nu făcea decât să le pună în acord cu morala buddhismului. Guvernatorii provinciilor. Aceste inscripţii sunt edicte gravate în piatră şi dispersate în cele patru colţuri ale imperiului. Fiul şi succesorul său a fost Kanishka (120-162 ?).Hr. care a domnit asupra unui vast imperiu care se întinde din Asia centrală până la Benares. după o domnie de douăzeci şi patru de ani. Este probabil ca el să fi mărit imperiul prin cucerirea podişului Deccan. iar apoi împăratul Vaduseva (185220?) a fost învins de Shapur I. care constituie cel mai vechi document scris indian care are o semnificaţie istorică. Oricare ar fi adevărul. după un scurt interregn. Cel Mult Iubit de către Zei a început să urmeze dharma. la aproximativ opt ani după urcarea sa pe tron. El a purtat deopotrivă titlul indian de maharajah (mare rege). din tribul Kushana. Declinul politic al imperiului a început odată cu fiul şi succesorul lui Kanishka. Kanishka este considerat un mare protector al buddhismului şi aceasta este epoca în care această religie începe să se propage în Asia centrală până în Extremul Orient. a fost în contact cu Antiochus I . Aceştia s-au organizat în triburi autonome. Poate inspirate de precedentul ahemenid.Kushanii Începând din secolul al II-lea î. Războiului trebuie să I se substituie dharma: împăratul proclamă că a obţinut astfel numeroase victorii şi că speră să îi “reformeze” chiar şi pe locuitorii pădurilor. a deschis un război de succesiune între fii săi. au profitat pentru a-şi câştiga independenţa. un tratat politic. pe cel iranian de Rege al regilor şi pe cel chinez de Fiu al Cerului. regele Siriei. 2..Hr. Un edict ne arată faptul că după învingerea triburilor Kalinga. termen care desemnează aici doctrina buddhistă. fiul său Bindusara. Artashastra. 10 30 . Către 269. Aceste surse unice atestă faptul că o schimbare s-a produs în politica imperială. Moartea bătrânului împărat. fiul său Ashoka I-a succedat. care furnizează informaţii utile asupra statului şi a administraţiei10. în 232 î. fiul său Vima Kadphises a luat controlul nord-vestului Indiei. Chandragupta s-ar fi convertit la jainism şi ar fi abdicat pentru a se consacra vieţii monastice. edictele lui Ashoka constituie declaraţii oficiale în materie de politică şi indicaţii pe care împăratul le adresează funcţionarilor şi supuşilor săi. în zona Kashmirului începe să se afirme puterea unor triburi de origine indo-europeană. Huviska (162-185?). Sassanizii le-au răpit kushanilor Asia centrală. alungate din zona Takla Makan-ului de expansiunea chineză: Yue Che.de altă parte. – Conform tradiţie jaina. ceea ce a provocat fărâmiţarea imperiului. în general membri ai familiei imperiale.

care corespundea în epocă. care se încheie în anul 221 î. este denumită a “Primăverii şi Toamnei”. 3.. care asigură o excepţională unitate culturală a spaţiului Shang.Hr.Hr. daoiştii. societate şi stat. Epoca Shang se încheie în secolul al XII-lea. Utilizarea sistematică a scrierii. după cronicii care relatează evenimentele perioadei. Din punct de vedere cultural. adoptând practica delegării puterii către seniori ce îşi exercită autoritatea asupra unor regiuni ale regatului. Începând din secolul al V-lea î. mai multe grupuri de filozofi şi de politicieni (confucianiştii. modifică radical sistemul de guvernare. care îşi arogă pe rând titul de “hegemon” – “protector al regelui”. Regalitatea itinerantă. în 221 î. dominată de către marii seniori locali. schimburile se intensificau şi diverse monede metalice îşi făcuseră apariţia. pe care îl traducem prin “împărat”. piesele caracteristice fiind cazanele şi armele ritualice. textele tipice fiind inscripţiile de pe oase de animale. Aceste eveniment este prefigurat de schimbări complexe în interiorul civilizaţiei chineze. numai şapte dintre acestea supravieţuiseră. cu zona provinciilor riverane Fluviului Galben. Din acest moment va fi numit Qin shi Huang di. Originile dinastiei sunt incerte. 4. Perioada secolelor VIII-V î. epoca se caracterizează prin câteva elemente fundamentale: 1. ci şi epoca regală a Chinei. Epoca astfel inaugurată se caracterizează printr-o putere centrală incapabilă să se impună. a cunoscut transformări economice şi sociale foarte profunde. în linii mari. În secolul al VIII-lea o conspiraţiei a nobililor l-a înlăturat de la putere pe ultimul suveran al dinastiei Zhou de vest şi a instalat un nou rege. Noua dinastie. Este o civilizaţiei a bronzului. urmaşi ai unui clan periferic din regatul Shang. pământurile cultivate ajungeau să se învecineze la graniţele principatelor. state de un tip nou se formau şi luptau între ele pentru hegemonie.ETAPELE STATULUI ÎN CHINA ANTICĂ Istoria statului în câmpia chineză începe în secolele XVIII-XVII î. prin care începe istoria dinastiei Zhou de est. Reguli de căsătorie şi de transmitere a puterii menite să garanteze coeziunea familiei regale. odată cu victoria regatului Qin asupra tuturor celorlalte şapte. multe argumente pledând în favoarea ipotezei unei colonizări. Zhou. marile lucrări colective de irigaţie de multiplică.Hr. formulate ca interogaţii adresate spiritelor strămoşilor. Această metodă a condus însă la autonomizarea unor provincii şi la inerente tendinţe centrifuge.Hr. o regalitate pur formală. care funcţiona şi ca nucleu al aparatului administrativ. Se încheie astfel nu numai epoca Zhou şi sub-perioada Statelor Combatante. odată cu dinastia Shang-Yin. populaţia era în creştere. invocate cu scopul de a-l îndruma pe suveran în guvernare.Hr.Hr.Hr. “Primul 31 . teritoriul chinez. care ar fi adus în spaţiul de locuire neolitică din nordul Chinei o populaţie purtătoare a civilizaţiei bronzului. În secolul al VII-lea Î. În secolul al Vlea î. tehnica topirii fierului permitea utilizarea unui utilaj solid. 2. deoarece suveranul unificator îşi asumă titlul de împărat şi deschide astfel epoca imperială a Chinei. când ultimul rege al dinastiei este înlăturat de rivalii din dinastia Zhou. schimbând vechile tehnici agricole. Pădurea se retrăgea în faţa defrişărilor. legiştii) re-aduceau în discuţie raporturile dintre individ.. În secolul al V-lea începe epoca Statelor Combatante.. principele statului occidental Qin (actuala provincie Shan xi) a reuşeşte să unifice sub autoritatea sa aproape întregul teritoriu chinez şi asumă pentru prima oară titlul de “Huang di”.. Această evoluţie avea să conducă spre o nouă ordine. conştiente de aceste transformări. cronicile înregistrează existenţa a aproximativ 40 de principate autonome şi rivale.

Pentru a realiza omogenizarea sa. Han . pornind de la fragmente de fortificaţii mai vechi. “ al doilea împărat”). domină întreaga perioadă. prin personalitatea sa şi prin durata domniei (54 de ani. Teritoriul chinez reprezenta. un om nou. A uniformizat greutăţile şi măsurile. Liu Bang. la moartea sa.Hr. pentru a preveni o invazie. cadrul în care China istorică se va dezvolta încetul cu încetul. în toată perioada Han. dar fără trecut. ataşate tradiţiilor lor. a reuşit să îşi impună autoritate asupra rivalilor şi a fondat noua dinastie. au continuat să se manifeste (iredentismul anticului regat Chu. Odată cu domnia sa este declanşată marea expansiune chineză. în statul Qin. a ajuns până în Coreea. Prinţul din Qin a început prin a anexa teritoriile vecine de pe cursul mijloci şi inferior al Fluviului Galben. Er Huang di. în timpul cărora s-ar fi putut crede că vechea fărâmiţare politică va reapărea. Wei şi Han (actualele provincii Shan xi şi He nan). încă de la origini. a fost violent atacată ( revoltele din timpul domniei fiului şi succesorului său. Cel mai important dintre suveranii Han a fost Wu di. până în secolul al III-lea î. etc. din 140 în 87 î. în 202. epoca Han poate fi considerată ca o prelungire a perioadei precedente. proprietarul unor importante domenii agricole. statele Zhao.). Autocratismul lui Qin shi Huang di nu a reuşit să şteargă totul în câteva decenii. dar ordinea pe care a instituit-o a servit drept exemplu succesorilor săi. fusese unul dintre cele mai puternice state. care. pentru a le înclocui. pentru început. el a continuat să acorde încredere aceleiaşi şcoli de gândire. Spaţiul astfel delimitat era extrem de divers. în nord. o sumă de unităţi distincte. autonome. cutumelor. caracterele scrierii. care. chiar dacă aceştia au fost obligaţi să-i tempereze rigorile. care porneau din noua capitală. populaţii nomade care erau pe cale să organizeze o puternică confederaţie . Către 32 . către sud. el a organizat campanii în zone mai îndepărtate. Puterea centrală a dinastiei Han a trebuit să elimine numeroase obstacole şi. O astfel de ordine era prea nouă pentru a nu sucita vii împotriviri şi. Din multe puncte de vedere. odată ce Qin shi Huang di dispărut.) a fost urmată de câţiva ani de lupte interne. a început construcţia faimosului Mare Zid. În felul acesta este marcat. pe cel reprezentat de regionalisme.Hr. acestea au reapărut şi. el trimite patru armate care ajung până la mare. cu structuri identice. Dinastia pe care el o inaugura a fost scurtă. originar din actualul Jiang su. până nu de mult. apoi Qi (în Shan dong). El a organizat o reţea de drumuri. el îi va opri pe Fluviul Galben şi. unele din principiile sale au supravieţuit mult timp (ostilitatea cu privire la nobilime. Totuşi. Totuşi.Hr. Qin shi Huang di a suprimat toate fiefurile. Xin yang (aproape de actualul Xi an). Moartea lui Qin shi Huang di (210 î. şi de către consilierii legişti ai acestora. dialectului local. neîncrederea în negustori. toate principatele locale şi a creat. s-a lovit de Xiong nu. regatul central Chu (între Huang he şi râul Huai). rivalitatea dintre regiunile învecinate Shan xi şi He nan). orientată în trei direcţii: 1.împărat Qin”. Qin shi Huang di datora o bună parte din succesul său reformelor radicale adoptate de către predecesorii săi. marcând astfel pentru mai multe secole limita nordică a imperiului. care dorea instaurarea unei puteri centrale absolute. în apropierea actualului oraş Canton şi continuă să avanseze până în nordul actual al Vietnamului. O dată ajuns stăpân al imperiului. Atunci când această primă unificare a fost realizată.) şi idealul său autocratic a rămas prezent în spiritul succesorilor săi. în regiuni considerate încă barbare. treizeci şi şase prefecturi. moneda. La nord-est. precum şi a unui cod penal sever şi a unui sistem de legi aplicabile tuturor (de unde şi numele de şcoală “legistă”).

Proprietarii funciari nu vor întârzia să reacţioneze şi. Principalii adversari ai lui Wu di sunt barbarii din nord. puternic inspirate de daoism. graţie armatelor private. ci în est. Liu Bang. Xiong nu. iar Wang Mang a fost decapitat . Aceste tentative au rămas fără efect. Reluarea războiului la frontiera de nord a pus în dificultate reformatorul şi partida sa. în zona fluviului Yang ze. care dorea să restaureze dinastia creată de către strămoşul său. venite de la sud de râul Huai şi cele al “Sprâncenelor roşii”. S-au adăugat la aceasta invaziile nordice. neîncetatele conspiraţii şi confruntări între partidele de la curte (funcţionarii literaţi şi facţiunile de eunuci) au slăbit progresiv puterea imperială. Epoca probabilă a redactării sec. pe care a numit-o “Xin” (Cea Nouă). el a încercat să aplice mai multe reforme 11. astfel încât la începutul secolului al III-lea d. pauperizarea populaţiei rurale (interdicţia de vânzarea a pământurilor şi a sclavilor) şi. cu scopul de a controla depresiunea Tarim şi zona deşertului Takla Makan. se pare. pe care l-au ocupat de mai multe ori (în 23 şi 25). ci prin măsuri administrative. estul (He bei.nord-vest.). ca metodă de consultare a strămoşilor în luarea deciziilor în guvernare. Către nord-est. proprietarii provinciali au continuat să îşi lărgească domeniile şi marii negustori au confiscat în folosul lor controlul comerţului. iar înmulţirea revoltelor ţărăneşti a pus în cele din urmă capăt dinastiei. Schimbare remarcabilă.XVI-XI 11 33 . Shan dong) şi nordul provinciei Si chuan. În anul 9 al erei noastre. unde este ocupat nordul Coreei. şi a inaugurat epoca Han de Răsărit (Hou Han). au reuşit să preia controlul. Două regiuni sunt în primul rând afectate. Răsculaţii se organizează în comunităţi semi-religioase. să încetinească. În timpul efemerei sale domnii (9-23 d. vizând. Wang Mang. pe de o parte. pe de altă parte. incapabili să se impună. din Shan dong. Timp de mai mulţi ani imperiul a cunoscut o criză dificilă. Populaţia capitalei a invadat palatul. s-au îndreptat spre Chang an.Hr. armatele “Munţilor verzi”. He nan. cei cu care se confruntase şi Primul Împărat şi cu care vor continua să lupte împăraţii dinastiei Han. Principalele surse pentru studierea etapelor statului în China antică Epoca Shang (XVI-XII) Sursele (titlu/autor/apartenenţă doctrinară) inscripţii pe carapace de ţestoasă şi pe omoplaţi de animale – utilizate în divinaţie. întărirea puterii centrale (controlul pieţelor şi al preţurilor. schimbarea frecventă a monedei) . Ei au impus pe tron un membru al familiei Liu. considerabilă prin amploare şi durată. 2. la Luo yang (de unde şi numele dinastiei). dinastia Han şi-a încheiat existenţa. Împăraţii minori. a uzurpat puterea şi a creat o nouă dinastie. toate regiunile riverane Fluviului Galben au fost afectate de răscoala ţărănească. regiune care nu a fost ocupată ca urmare a unui efort militar. În sud. el a decis să nu îşi instaleze capitala la Chang an. regiune esenţială pentru întreţinerea comerţului cu Asia Centrală. .Hr. cunoscută ca răscoala “Turbanelor galbene” (Huang jin). În 184 izbucneşte o nouă răscoală ţărănească. unul dintre marii demnitari ai Curţii. 3.

–V(?) Zhou de Est .XI dată incertă sec.XII-VIII inscripţii pe vasele de bronz Zhou li – “Riturile Zhou” – nomenclatorul funcţiilor oficiale în statul Zhou Shu jing – “Analele istorice” – cronică integrată între canoanele confucianiste începând din sec. Han de Est 20-220 e.81 .221) inscripţii pe vasele de bronz inscripţii în piatră Chun Qiu – “Cronica Primăverii şi a Toamnei” – culegere de note succinte datorate cronicarilor oficiali ai ţării Lu Sji jing – “Cartea poemelor” texte culegere de poeme populare confucianiste Li ji – “Cartea riturilor” Guo yu – “Discursurile ţărilor” Lun yu – “Analectele” – conversaţiile lui Confucius cu discipolii Meng zi – “Cartea lui Mencius” Dao de jing.VIII-III (Perioada PrimăvaraToamna -VIII-V Perioada Regatelor Combatante -V. – III sec..n.II Qin -221-206 Han de Apus -206 – 9 e.Zhou de Vest sec. – III sec. . – I –II e. -V-IV sec.II sec.“Cartea Căii şi Virtuţii” texte Zhuang zi – “Cartea lui Zhuang zi” daoiste Hanfei zi – “Cartea lui Han fei” – text legist Lushi Chunqiu-“Analele PrimăveriiToamnei Maestrului Lu” .n. .text heteroclit sec. –V-IV sec.n. Sima Qian – Shi ji – “Memorii istorice” Han shu – “Cronica dinastiei Han” “Raport despre sare şi fier” – dezbatere la curtea imperială” Huai nan zi – “Canonul Maestrului din Huai” opere literare şi filozofice diverse 34 . .

Rg-veda include Sama-veda principalele texte cosmogonice şi cea mai Yajur-veda veche relatare a mitului referitor la originea Atharva-veda castelor. ci şi pentru relatările legate de viaţa sec. basme. izgonit de la curte de către mama sa vitregă. –VIII (epoca regatelor clasice indo-ariene) sec. –IV/-III începând cu sec. poezii Ramayana istoria prinţului Rama. Sunt principalele surse scrise referitoare la ierarhia zeilor – ierarhie care evoluează între cel mai vechi text – Rg-veda (epoca vedică) şi cel mai recent – Atharva-veda. comentarii filozofice. Textul este interesant (epoca imperiului Maurya) nu numai pentru informaţiile legate de religia populară. Vedanta (“sfârşitul vedelor”) sanscrita Brahmanele Prescripţii referitoare la desfăşurarea ritului Upanishadele . povestiri morale.Comentarii teologice ale vedelor Literatura epică sanscrita Mahabharata relatează războiul dintre triburile Kaurava şi Pandava. etc. –V/V - 35 . Conţine de asemenea numeroase (epoca regatelor clasice indo-ariene) interpolări de altă natură: fabule. –XIV/-IX Rg-veda incantanţii magice.SURSELE ISTORIEI INDO-ARIENILOR TITLU Vedele LIMBA TEXTULUI CARACTERUL TEXTULUI sanscrita Texte religioase: imnuri dedicate zeilor EPOCA REDACTĂRII sec.

Kautilya . Cele (imperiul Maurya) multe reflectă intenţia lui Asoka de impune legi inspirate de religiile budistă şi jainistă. la relaţiile de familie. notate de discipoli: începând din sec.Text de origine brahmană. – II aprox. Textele legii prakriti. soluţii administrative şi juridice. recomandări adresate regilor(strategie militară. –300 (imperiul Maurya) 36 . Texte cu un conţinut “juridic” şi sapienţial Codul lui Manu sanscrita sec. Se încheie cu descrierea ciclului samsaric (regulile reîncarnării).Decretele împăratului Asoka din dinastia Maurya. obligaţiile castelor. de la codul penal până la regulile legate de alimentaţie şi vînătoare. sauraseni . greacă .Artha Sastra sanscrita . prakriti. etc. organizarea administraţiei. diplomaţie etc.la curtea regală. Textele budiste şi jainiste pali. –III mai sec.tratat de filosofie politică : recomandă reguli de comportament pentru regi şi miniştri. Conţine 12 capitole care sintetizează principale reguli ale funcţionării (epoca regatelor clasice) societăţii în viziune brahmană: principiile organizării sociale. etc. un cod penal. Sunt inscripţii în piatră sau metal.). – VI (?) .Budiste: Canonul: singaleză Conţine învăţăturile lui Buddha.

succesivele distrugeri (epoca regatelor clasice şi reconstituiri ale lumii. (imperiul Maurya) Cronicile puranice sanscrita..Sutra . foarte imprecise şi controversate . referă invariabil la cinci subiecte: creaţia. I-III (epoca imperiului Kushana) ETAPELE STATULUI ÎN INDIA ANTICĂ CRONOLOGIA EPOCA CARACTERISTICI sec. greacă. faptele zeilor.Abhidharma .Hr. epoca Maurya – ep. sunt clasificate în: brahmanice. care se începând din mil.Vinaya . inscripţii votive etc. genealogia zeilor. decrete.invazia arienilor în nordul Indiei (sec.fixează disciplina . sec. –XV) .constituirea regatelor vedice în valea Indusului şi în câmpia indo-gangetică 37 .Jainiste : Pavayanasara Expuneri doctrinare referitoare la univers şi Tattvarthadhigama problema salvării. Epoca vedică . kushana) genealogia dinastiilor regale.dezvoltă doctrina .descrie organizarea universului Cronicile singaleze Cronici istorice.arianizarea nordului şi a câmpiei indo-gangetice constituirea tradiţiilor brahmane . În funcţie de zeul care este primul invocat. prakriti Surse epigrafice: inscripţii regale.Hr. vishnuite şi shivaite Textele kushane kushana. XV-VIII î. I î. prakriti Ansambluri epice (peste 80) de diverse dimensiuni.

Imperiul Maurya 322 – Chandragupta cucereşte Pataliputra. –V: profeţii Buddha şi Mahavira găsesc refugiu în Magadha aprox.Hr. regatele post-mauriene 38 . Kosala (centru). –500: Darius cucereşte vale Indusului .extinderea unora dintre hegemoni: Avanti (vest). Magadha (est) .cucereşte coasta Coromandel reformează codul penal . . –III – împărţirea imperiului între fii lui Asoka sec. capitala regatului Magadha .sec. VIII-IV î.240 – Conciliul buddhist de la Pataliputra – schisma între Mahayana şi Hinayana. Malla.Hr.arianizarea Indiei centrale . etc.322-298 – Chandragupta reformează statul şi armata .273.232 – domnia lui Asoka: .326-325: campania lui Alexandru cel Mare în Valea Indusului înfruntă o coaliţie a principilor indieni.constituirea unor state neariene la nord de Gange: Lichchichavi.Chandragupta cucereşte întreaga câmpie indo-gangetică 298 – Chandragupta abandonează tronul şi pleacă în sud cu o misiune religioasă jainistă 298-273 – Bindusara cucereşte podişil Deccan .sec.n. Epoca regatelor clasice .sec. – I e. VI-V î.conflicte între cele 16 regatele din câmpie.Hr. . la care ia parte un disident din Mahadha – Chandragupta sec. II î.Hr. pentru deţinerea hegemoniei . IV-II î.sfârşitul sec.dispariţia unora dintre regate . – conflictul între Kosala şi Magadha soldat cu victoria regatului Magadha condus de dinastia Saisunaga .

apariţia primelor şcoli de sculptură buddhistă . –I. . China.n. 39 . Tibet. şi au cucerit câmpia indo-gangetică. sec.sec.n. I-III e.kushanii sunt o populaţie ai unui stat în Punjab în sec. I e. creatori Autoritatea lor s-a extins către sud-est începând din . probabil din ramura tokhariană.difuziunea buddhismului în nord: Iran. Imperiul Kushan indo-europeană.

II. puterea fiind aici exercitată de un consiliu al tribului. În realitate conţin tot ceea ce un hindus trebuie să ştie pentru a se comporta corect în orice circumstanţă. Raja nu exercita o putere absolută. asigura prosperitatea 12 Texte cu caracter epic a căror compunere alcătuire s-a realizat între secolul al IV-lea şi al XIV-lea. arienii constituiau monarhii tribale conduse de un rajah ( raja). sabha şi samiti. În această epocă. A. iar centrul lor era o regiune situată între Yamuna şi Satlaj. dar nu este totuşi uşor să facem distincţia între ei. Comerţul în Orientul antic. Maisonneuve. Societatea indo-ariană Sursa literară indiană cea mai veche pe care o avem este Rig Veda. Raja era asistat de un general (senani) şi de un mare preot (purohita) care. A. tradusă din sanscrită de A. 1984. Rig Veda este cea mai veche dintre cele patru vede. 40 . Daniela Zaharia Prelegerea 4: SOCIETĂŢILE ORIENTALE ANTICE Conţinut: I.Hr. Cucerirea treptată a Indiei de către ei transpare din diferite documente care. 13 Rig Veda sau Cartea Imnurilor. ceea ce înseamnă sclavi. prin sacrificii. Ele relatează teoretic originile umanităţii şi ale istoriei indiene. Structura castelor în societatea indo-ariană 4. Acest text sacru ne furnizează indicaţii asupra instituţiilor ariene dar aluziile istorice sunt mult mai abundente în texte mai recente. I se adaugă Sama Veda. chiar dacă practicau şi agricultura. Societatea egipteană 2. Societatea mesopotamiană : Sumer şi Babilon 3. era interzisă în Vede uciderea lor fără motiv. corespunde pătrunderii altor indo-europeni în Europa. Gangele nu este menţionat decât o singură dată. Yajur Veda şi Atharva Veda. Vedele fac refere la inamicii arienilor ca la Dâsas. Invadarea Indiei către 2000 î. Vedele13 ne permit să aflăm care erau bazele culturii vedice a arienilor. redactată în sanscrită. Arienii erau nomazi care trăiau din creşterea vitelor. Dr. Societatea indo-ariană B. Orice ar fi fost. Pe plan politic. cu atât se referă mai mult la teritorii situate în est. Aceşti termeni revin destul de des. Dacă stabilirea unei cronologii rămâne irealizabilă. deoarece împărţea autoritatea cu două consilii ale tribului. Langlois. şi care a fost fără îndoială compusă în a doua jumătate a mileniului al II-lea. Aprobarea lor era totuşi necesară pentru ca regele să poată fi înscăunat. cu cât sunt mai tardive. Veritabile republici tribale trebuie de asemenea să fi existat. Societăţile orientale antice în surse scrise: 1. arienii nu subjugaseră încă total populaţiile din India de nord. şi cursul superior al Sarasvati. Aceştia sunt descrişi ca fiind negri şi s-a presupus că este vorba de dravidieni. termen înrudit cu rex în latină. Studii de caz: A.Universitatea Bucureşti Facultatea de istorie Învăţămînt la Distanţă Specialitatea: ISTORIE ANUL I Disciplina: ISTORIA ORIENTULUI ANTIC Coordonator de disciplină: Lect. precum Puranele12. Evoluţia societăţii chineze antice.

Deliege. Sursele devin mai bogate în privinţa mediilor nearistocratice şi sugerează o serie de mutaţii sociale abia spre sfârşitul epocii Zhou. odată cu intrarea în ultima perioadă pre-imperială: Epoca Statelor Combatante. Vezi R. Războiul şi vânătoarea sunt ocupaţiile predilecte ale acestor aristocraţi. Ahicchatrâ şi Kausâmbî. un trib nou a preluat controlul teritoriilor Bharatas. Imnurile cele mai vechi fac deja aluzie la o diviziune socială între kshatras. Purohita apare adesea ca îndeplinind ceremonii magice. Kurus.. 1993.Hr. tehnica 14 Fiecare varna se împarte la rândul ei în mai multe sub-grupe numite jâtis. cu zona provinciilor riverane Fluviului Galben. Economia ariană era mixtă. Pădurea se retrăgea în faţa defrişărilor. Începând din secolul al V-lea î. În genealogia lor. dacă nu sunt un mijloc de plată. şi vis. care sunt endogame şi ierarhizate. Vitele constituiau într-un anumit sens o valoare. vaisyas (ţăranii) şi sudras (servitorii). câteva resturi de cupru. Familia era de tip patriarhal şi patriliniar. Arheologii indieni au cercetat siturile de la Hastanâputra. în linii mari. PUF. Satul era adesea descris mai degrabă ca regruparea unui număr de familii înrudite decât ca o organizare teritorială. Cel mai puternic dintre aceştia era Puru. Caprele şi oile furnizau lână. războinicul aştepta un animal de tracţiune drept recompensă. s-au constituit ca urmare a contactului triburilor ariene cu populaţiile indigene. Se crede în general că aceste patru grupuri. Menţiunile referitoare la agricultură sunt rare iar această activitate pare să fi fost considerată ca plebeiană. ceea ce pare să indice faptul că după înfrângerea unuia dintre ele. Aceste elite ale societăţii întreţin în mod evident un mod de viaţă diferit de cel popular. varna (culori) în sanscrită14. teritoriul chinez. Fermierul se ruga pentru sporirea turmei sale. Sudâs este descris ca învingătorul unei coaliţii de zece regi. Un singur raja este numit în Rig Veda: este vorba de Sudâs. cele două triburi au fuzionat. Ulterior. iar vitele jucau un rol foarte important. condus de doi războinici. corespund termenului de “castă”. În timpul epocii vedice se constituie cele patru mari diviziuni ale societăţii ariene: brahmanii (sacerdoţii). Femeia era supusă soţului ei şi căsătoria era monogamă şi indisolubilă.tribului şi victoria acestuia în război. Evoluţii sociale în China antică Sursele chineze referitoare la epocile Shang şi Zhou se referă aproape în exclusivitate la mediile aristocratice. rege Bharatas. fără îndoială în scopuri militare aşa cum arată o descriere curentă. Hastinâputra a fost distrusă de inundaţii şi s-au descoperit aici o ceramică ornată cu pictură gri. Familia reprezenta celula de bază a societăţii ariene. kşatria (războinicii). 41 . care corespundea în epocă. pastorală şi agricolă. conform căreia el tractează un car cu două roţi. a cunoscut transformări economice şi sociale foarte profunde. Le systeme des castes. Caracteristicile acestuia sunt reprezentate de preferinţa pentru familia lărgită – clanul (spre deosebire de oamenii de rând care favorizează familia nucleară) şi de respectarea cultului strămoşilor (pe care numai aristocraţii îl practică în perioada pre-imperială).Hr. B. Sudâs şi Puru apar printre numele strămoşilor. nobilii. educaţi pentru cariere militară şi deţinători ai dreptului înnăscut de a deţine funcţii în stat. care datează dintr-o epocă cuprinsă între 900 şi 600 î. Calul era la fel de important ca şi vaca. oamenii de rând. precum şi ruinele unor locuinţe din cărămidă. un trib instalat pe cursul superior al lui Sarasvati. Acestea din urmă.

A uniformizat greutăţile şi măsurile. Această evoluţie avea să conducă spre o nouă ordine. care dorea instaurarea unei puteri centrale absolute. încă de la origini. O nouă ordine socială. în apropierea actualului oraş Canton şi continuă să avanseze până în nordul actual al Vietnamului. apoi Qi (în Shan dong). regatul central Chu (între Huang he şi râul Huai).. Proiectul unui spaţiu unificat. să ţină sub control “intelectualii” care. legiştii) re-aduceau în discuţie raporturile dintre individ. cu structuri identice. I. Împăratul a căutat mai întâi să înlăture vechea nobilime. Spaţiul astfel delimitat era extrem de divers. “Primul împărat Qin”. el a continuat să acorde încredere aceleiaşi şcoli de gândire.topirii fierului permitea utilizarea unui utilaj solid. Xin yang (aproape de actualul Xi an). daoiştii. conştiente de aceste transformări. El a organizat o reţea de drumuri. pornind de la fragmente de fortificaţii mai vechi. caracterele scrierii. a început construcţia faimosului Mare Zid. cadrul în care China istorică se va dezvolta încetul cu încetul. dar ordinea pe care a instituit-o a servit drept exemplu succesorilor săi. Cărţile clasice care exprimau gândirea vechii aristocraţii 42 . precum şi a unui cod penal sever şi a unui sistem de legi aplicabile tuturor (de unde şi numele de şcoală “legistă”). a ajuns până în Coreea. în 221 î. O dată ajuns stăpân al imperiului. Qin shi Huang di a suprimat toate fiefurile. de asemenea. La nordest. 2. le-a confiscat armele . toate principatele locale şi a creat. Dinastia pe care el o inaugura a fost scurtă. în nord. moneda. – Prinţul din Qin a început prin a anexa teritoriile vecine de pe cursul mijloci şi inferior al Fluviului Galben. până atunci. populaţii nomade care erau pe cale să organizeze o puternică confederaţie. el îi va opri pe Fluviul Glben şi. În felul acesta este marcat. mai multe grupuri de filozofi şi de politicieni (confucianiştii.Hr. state de un tip nou se formau şi luptau între ele pentru hegemonie. statele Zhao. treizeci şi şase jun sau prefecturi. s-a lovit de Xiong nu. care porneau din noua capitală. le-a distrus fortificaţiile şi nu a ezitat să deporteze pe unii dintre ei (120 000 de familii sunt transferate în Shan xi). el a organizat campanii în zone mai îndepărtate. – Qin shi Huang di datora o bună parte din succesul său reformelor radicale adoptate de către predecesorii săi. el trimite patru armate care ajung până la mare. pentru a preveni o invazie. în regiuni considerate încă barbare. societate şi stat. către sud. schimburile se intensificau şi diverse monede metalice îşi făcuseră apariţia. populaţia era în creştere. marcând astfel pentru mai multe secole limita nordică a imperiului. mereu gata să critice sau să contrazică. principele statului occidental Qin (actuala provincie Shan xi) a reuşeşte să unifice sub autoritatea sa aproape întregul teritoriu chinez şi asumă pentru prima oară titlul de “Huang di”. pământurile cultivate ajungeau să se învecineze la graniţele principatelor. Respingerea particularismelor şi preocupare pentru unitate. şi de către consilierii legişti ai acestora. El a dorit. Din acest moment va fi numit Qin shi Huang di (Ts’in-che Houang-ti). schimbând vechile tehnici agricole. marile lucrări colective de irigaţie de multiplică. pentru a le înclocui. – Legile lui Qin shi Huang di 1. Atunci când această primă unificare a fost realizată. în statul Qin. Pentru a realiza omogenizarea sa. pe care îl traducem prin “împărat”. Wei şi Han (actualele provincii Shan xi şi He nan). caracteristici pe care le vom regăsi la mai mult de un împărat după el. formaseră o mare parte din clientela seniorială.

un cod sever. la adăpostul palatului. pentru mulţi dintre străini. 43 . încât. dar statul se teme de aceşti întreprinzători privaţi şi caută să păstreze pentru el cele mai mari beneficii. personaj apărut treptat în statele din perioada precedentă. şi prin care. Utilizarea paşaportului a devenit obligatorie.Hr. noua concepţie de Imperiu era ataşată de trecut şi împrumuta multe din vechea regalitate Zhou: alegerea unei culori. îşi avea originea într-o tradiţie antică. elemente noi.Hr. “Noi”. “ al doilea împărat”). 200 000 de familii de negustori au fost deportate în actualele provincii Si chuan şi He nan. câteva sute dintre ei au fost ucişi. Prioritatea este deţinută de producţia agricolă iar ţăranul-soldat. iar identitatea călătorilor era verificată. O astfel de ordine era prea nouă pentru a nu sucita vii împotriviri şi. în hanuri. II. odată ce Qin shi Huang di dispărut. supus corvezilor şi conscripţiei. etc. Opera lui Qin shi Huang di a fost atât de importantă. literaţii confucianişti au fost hărţuiţi şi supravegheaţi. Er Huang di. cealaltă era păstrată în cancelarie. Familiile ţărăneşti sunt împărţite în grupuri. lucrul acesta se face prin intermediul fu. Totuşi. face recalcitranţii să se teamă de pedeapsă. trei Huang (“Auguşti”) şi apoi cinci Di (“Suverani”). seara. una dintre ele era oferită celui care îşi primea misiunea. agricultură. foloseşte pentru a se autodesemna. au fost desemnaţi toţi împăraţii până în 1911. – Consolidarea în jurul văii Fluviului Galben Moartea lui Qin shi Huang di (210 î. devine acum elementul fundamental. plin de pedepse crude. Dar în acelaşi timp. profită într-un fel de centralizare şi unificare. şase şi apa). a unui număr şi a unui element cunoscut ca fiind favorabil dinastiei (pentru Qin. Ideea de Imperiu. sunt introduse. divinaţie). la începuturile existenţei sale. a fost violent atacată ( revoltele din timpul domniei fiului şi succesorului său. şi mai presus de toate. unde pot locui 10 000 de persoane şi unde reconstituite palatele princiare ale regatelor cucerite. neîncrederea în negustori. existenţa secretă.) şi nu au fost păstrate decât cărţile “utile” (medicină. construcţia unui vast mormânt subteran destinat să primească corpul suveranului după moartea sa. unele din principiile sale au supravieţuit mult timp (ostilitatea cu privire la nobilime. în fine. Funcţia regală nu mai este numai religioasă.Hr. chiar dacă aceştia au fost obligaţi să-i tempereze rigorile. conform căreia China avusese. în timpul cărora s-ar fi putut crede că vechea fărâmiţare politică va reapărea. inspirate de concepţiile legiste. Există bune motive pentru a crede că numele de China nu este decât o alterare a numelui său: Qin (Ts’in). atunci când îşi deleagă autoritatea unuia dintre funcţionarii săi.au fost condamnate la ardere (213 î. 3. atunci când se exprimă.) şi idealul său autocratic a rămas prezent în spiritul succesorilor săi. ţara pe care a unit-o va rămâne inseparabilă de persoana sa. suveranul joacă o autoritate efectivă şi doreşte să îşi etaleze puterea. – Titlul de Huang di (literal – “Suveran August”) pe care principele din Qin şi l-a atribuit în 221 î.. călătoria în cele patru direcţii cardinale. un pronume special: zhen. a insignei formate din două jumătăţi potrivite perfect. acestea au fost negrul.) a fost urmată de câţiva ani de lupte interne. responsabile colectiv. după el. Negustorii. principiul dinastic. Prin mai multe elemente. El pune să se construiască la Xian yang un palat grandios (palatul “A fang gong”). artizanii. pentru control.

în 202. care scapă încă controlului centrului.” Alături de aceste produse de lux. până în punctul în care au transformat-o complet. la Xiang yi (actualul Sui yang. Înflorirea agriculturii. un om nou. Han. Vom cita aici exemplul sitului Tie sheng gou (în apropiere de Gong xian.Totuşi. Securea şi brăzdarul de fier permit atacarea eficientă a pădurii şi însămânţarea la adâncime. este nevoie de peste o mie. fără a se preocupa de constrângerile colective pe care terenurile arse le făceau necesare altă dată. dar fără trecut. nu devine comună decât odată cu epoca Han. din secolul al V-lea până în cel de-al II-lea au afectat societatea chineză. a reuşit să îşi impună autoritate asupra rivalilor şi a fondat noua dinastie. Cursul Fluviului galben a făcut obiectul atenţiei speciale a împăraţilor care se preocupă de acoperirea breşelor care cauzau funestele inundaţii. ţăranul putea pune în valoare pământul pe cont propriu. Credem că ele au antrenat dezvoltarea proprietăţii private. Să menţionăm alte câteva ameliorări tehnice: asolamentul ogor cu ogor (dai tian). populaţia imperiului era de peste 57 de milioane de persoane. Producţia de lacuri era foarte dezvoltată: “Pentru a face o ceaşcă – spune un text – este nevoie de o sută de lucrători. pentru a face un paravan. proprietarul unor importante domenii agricole. putem înţelege cu uşurinţă ce revoluţie au putut antrena ele în regiunile unde cultura pe terenuri defrişate prin foc (încă practicată în zilele noastre de unele etnii din munţii Asiei de sud-est) era încă singura utilizată. atestând cu precizie faptul că deja era utilizat cărbunele drept combustibil. dar existau de asemenea unele şi în reşedinţele notabililor.. Toate acestea făceau posibile ameliorarea randamentului agricol şi creşterea recoltelor şi permiteau un important progres demografic. se răspândise treptat în cursul secolelor al IV-lea şi al III-lea. de canalizare. originar din actualul Jiang su. utilizarea unei maşini de însămânţat. producţia artizanală a crescut în proporţii importante. de irigaţie. epoca Han poate fi considerată ca o prelungire a perioadei precedente. în Chang an (în Shan xi). Conform unui recensământ din anul 2 d. care. foloseau mii de lucrători. în He nan. . în actualul He nan) unde săpăturile au permis dezvelirea. Eşantioane de ţesături din mătase au fost găsite în morminte Xiong nu. În special bazinul Si chuan şi câmpia inferioară a fluviului Yang zi includeau un număr de regiuni în care populaţia a crescut. Transformările profunde care.Hr. în 1958. Să precizăm faptul că această cifră nu ţine cont de numeroasele regiuni. au continuat să se petreacă. Înflorirea artizanatului şi a comerţului. Liu Bang. – Din punct de vedere agricol. Shan dong. amplasamentelor a şaptesprezece cuptoare.Stimulată de nevoile curţii şi de cele ale unei populaţii sporite. muntoase sau marginale.Hr. Multe dintre ateliere depindeau direct de palatul imperial. cu lingouri de fontă cu 33% carbon şi zgură. Jiang su. Se lucra mătasea la Lin zi (în Shan dong). înarmat cu unelte solide. Tehnica topirii fierului. iar multe erau gerate de negustori-antreprenori. la Lin zi. adoptarea progresivă a morii de apă. în He nan) şi în capitală. unde clima uscată le-a conservat culorile originale. Au fost descoperite în jur de şaizeci de ateliere similare. trebuie să menţionăm 44 . atestată încă din jur de 500 î..Hr. Acest sit a putut fi datat în secolul al II-lea î. O altă transformare importantă: multiplicarea lucrărilor de îndiguire. Astfel de ateliere.

Nici o femeie nu se face preoteasă vreunui zeu sau vreunei zeiţe. la începutul secolului I î. iar cele neruşinoase.. 45 . 1. stând acasă. chiar dacă nu o fac de bunăvoie. una dintre cele pe care Qin shi Huand di le deportase în Si chuan. iar monopolul imperial asupra atelierelor de producţie aducea venituri impresionante palatului. În epoca Han statuetele ceramice au devenit nelipsite în inventarul funerar. Să luăm drept exemplu familia Zhuo. Femeile urinează din picioare. caracterul specializat şi sistematic al activităţilor birocratice. Anumiţi negustori reuşesc să adune averi colosale. au fost ridicate interdicţiile care închideau munţii şi iazurile. în jur de 100 î. Îşi fac nevoile în casă. Sunt incluse în această selecţie atât surse externe (Herodot) cât şi interne (inscripţii funerare. pe faţă. Nu există nici o îndatorire pentru băieţi să-şi întreţină părinţii. Nu exista nici un obiect de schimb care să nu funcţioneze oriunde. împăratul însuşi alegând să utilizeze statui în locul tradiţionalelor victime.). femeile merg la târg şi desfac marfa. “ca un aristocrat”.. în timp ce bărbaţii. de aur). şeful familiei deţinea 800 de sclavi. etc. iar egiptenii în jos. zicând că aceste trebuinţe. câmpuri cultivate. iar bărbaţii lăsându-se jos. Odată cu Primul împărat fusese abandonat ritul funerar care presupunea sacrificii umane.Hr. Cartea a II-a XXXV (…) Egiptenii. care puteau căpăta dimensiuni aproape industriale15. Studierea acestora pune în evidenţă o serie de elemente caracteristice societăţii faraonice: puternicul simţ al ierarhiei (determinată de relaţia cu faraonul şi de distanţa la care fiecare dintre supuşii acestuia se situează faţă de regele-zeu). au fost deschise trecătorile şi pasurile. Pe de altă parte. Istoria. favorizarea principiului ereditar în transmiterea funcţiilor. necuviincioase. negustorii ştiau să profite de dispariţia frontierelor interioare şi de unificarea monedei. scrie istoricul Si ma Qian. La ei.metalurgia fierului şi exploatarea salinelor. ceilalţi oameni ţes împingând urzeala în sus. rapoarte oficiale. negustorii bogaţi şi marii comercianţi au început să parcurgă întregul imperiu. trebuie făcute în taină. rolul determinant al faraonului în acordarea funcţiilor. întreaga îndatorite revine fetelor. SOCIETĂŢILE ORIENTALE ANTICE ÎN SURSE I. cultul tuturor zeilor şi zeiţelor fiind lăsat pe seama bărbaţilor. Herodot. în schimb mănâncă afară. “Ţările din interiorul mărilor au fost unificate. în stradă. heleştee pentru pescuit şi parcuri de vânătoare. ea s-a îmbogăţit prin prelucrarea fierului şi prin comerţul cu aborigenii din sud. Iată de ce. Egiptul antic Textele următoare se referă la societatea faraonică. când fiica sa s-a căsătorit cu poetul Si ma Xiang ru. şi-au statornicit şi obiceiuri şi legi care în multe privinţe se bat cap în cap cu cele ale altor neamuri. fiecare obţinea ceea ce îşi dorea”.Hr. 15 Nu trebuie uitată o altă industrie a cărei importanţă creşte şi care în epoca Han devine monopol imperial: producţia de statuete funerare din ceramică. Bărbaţii poartă poverile pe cap iar femeile pe umeri. a primit o zestre de o sută de sclavi şi un milion de monede (ceea ce ar însemna aproximativ 72 kg. ţes. trăind sub un astfel de cer şi alături de un fluviu atât de deosebit de celelalte. dacă nu vor.

ziua a 14a: şi-a serbat ziua. doamna din Dendera. Amenemia – prima lună din iarnă. ziua a 7-a şi luna a treia a iernii. serveam drept mesager. acesta va trece sub autoritatea fiului tău. luna a doua a iernii. Pe atunci el era profet principal al lui Onuris. la fel ca şi funcţiile tatălui tău şi scaunul pe care tu îl ocupai. de şef al zidarilor şi de supraveghetor. şeful lucrărilor. Texte mesopotamiene Textele care urmează sunt provenite din Mesopotamia. 46 .2. ziua a 15-a: ajuta la mumificarea lui Hormes. meritele mele excelente.Medine. eu am rămas să conduc aşezarea lucrătorilor în locul său. ziua a 14-a: a mers să bea cu Honsu. ….” 5. prim profet al doamnei Hathor din Dendera şi şef al profeţilor tuturor zeilor din regiune. Ramses al II-lea. Cariera unui mare preot al lui Amon “Am ajuns ca adolescent în casa lui Amin. ziua a 25-a şi a 28-a: bolnav. Maiestatea sa mi-a dat pe rând rangul de adjunct. II. Din jurnalul de la Der –el. Cariera unui arhitect (Der-el. Numirea unui mare preot al lui Amon în epoca lui Ramses al II-lea “…Nebunnef a venit atunci în faţa Maiestăţii Sale. epoca lui Ramses II) “Pe când îl însoţeam pe fratele meu.Medine (epoca lui Ramses II) “Pandua – prima lună din inundaţie.. ziua a 17-a: l-a înţepat un scorpion. fiul lui Amon. eu îi purtam paleta. Făceam totul conştiincios… Maiestatea Sa m-a cunoscut ca simplu zidar. ziua a 8-a: făcea bere. ziua a 16-a: a lucrat la reparatul uşii. Atunci Maiestatea sa a zis: “De acum înainte vei fi mare preot al lui Amon: tezaurul şi grânarele sale sunt sub sigiliul tău. ziua a 25-a: bolnav. Seba – luna a patra din inundaţie. pentru cancelaria scribului. ilustrative pentru structura socială în Babilonul mileniului al II-lea. Atunci când a fost avansat constructor şef al şantierelor regale. ziua a 7-a: absent. Este vorba de o serie de sentinţe judecătoreşti pronunţate în diverse oraşe sumeriene şi de câteva articole din Codul lui Hammurapi.Amon m-a făcut cunoscut regelui. luna a patra a iernii. în calitate de Prim Profet al lui Amon. el m-a făcut şef al templului. Apoi m-a numit pe rând şef al şantierului. el m-a numit în cele mai înalte funcţii pe care le-am ocupat pe lângă regele însuşi. …Cât despre templul lui Hathor. ziua a 15-a: şi-a serbat ziua. prima lună a iernii.…” 3. pentru a răspunde apelului divinului său ka şi pentru a răspunde dorinţelor sale…. eram pe atunci preot uâb perfect: spiritul meu era treaz. Cum comorile sale şi grânarele sale aduceau un venit profitabil pentru prosperitatea templului. ziua a 8-a: şi-a slujit zeul. Ataşat regal şi în sfârşit Arhitect regal. Fiind ales datorită bunelor mele acţiuni am fost numit părinte divin. prima lună a inundaţiei. Atunci când a fost numit adjunct. demersurile mele îşi atingeau scopul.” 4. Honsu – luna a patra a inundaţiei. Pentru a mă recompensa pentru serviciile mele m-a numit al doilea profet.

Lu-Ibgal. Lugal-gizkim-zi a lansat o acuzaţie contra intendentului şef al templului Innanei.” 3. sunt martori că (Ur-Ningiszda) Ia spus atunci lui Geme-Lama: “Pe numele regelui. ca element cheie al constituirii şi funcţionării societăţii. HalaBaba a fost repudiată. pe când Ur-Ningiszida încă trăia. fiul lui Urani şi Kuku. Lu-Ningirsu. unt şi făină provenind din ofranda regală şi de a fi furat unt din raţiile obişnuite. fiul cel mare al intendentului şef al templului Innaneim I-a intentat tatălui să un proces pe lângă tribunalul lui Amar-Sîn. Lu-dingira şi Ur-Istaran au fost judecători. de a fi furat oi. guvernatorul din Nippur şi Sag-Nanna-zu. Lu-Gudea a trebuit atunci să depună jurământ. soţia lui Ur-Ningiszda. după care dilua untul pentru ofrande. Ur-kigula a fost maskim. Ca urmare. Duganizi s-a căsătorit cu Nin-dubsar. Sentinţă din Lagash – probabil secolul XXI: “ Chestiune rezolvată. pentru a doua oară.” 2. cu privire la statutul acestuia de ginere. fără ca tatăl sau mama acestuia să ştie. locuinţa şi bunurile părinteşti. partea din moştenire care I-ar fi revenit lui Lugal-gizkim-zi. articolele extrase din Codul babilonian pun şi problema ierarhiei statutelor sociale. fiul paharnicului regal Ur-Ningiszida. constând în slujba de intendent şef al templului Inannei. Dar. fiul lui Ur-saga. Kala a fost maskim. soţia lui Iskur-andul. care provin din serviciul regal sau din patrimoniul familial. Lu-Ningirsu. pentru că Nig-Baba. Duganizi.Istaran au fost judecători.Textele sumeriene aduc în centrul atenţiei problema relaţiilor de familie. Sukud-du fiul lui Abbamu şi Ur-Baba sunt martori că Geme-Lama a venit în faţa lui Lu-Gudea iar acesta I-a spus: “Pe numele regelui. 47 . marele vizir Ardamu a fost maskim. moştenitorul meu va fi ginerele tău”. fiul lui Ur-Ningiszida s-a căsătorit cu Geme-Nigar. Lu-Gudea a trebuit atunci să depună un jurământ. şi că Atu. fiica lui Ka” Ca urmare. câte trei litri pe lună. care a adus plângere contra lui Lu-Ningirsu. Dada. s-a prezentat în faţa lui Lu-Gudea. Lu-Sara. Geme-Lama. fiul său cadet. Lu-Ningirsu va fi ginerele tău şi nu al meu. a venit în faţa judecătorilor. 1. Totuşi. soţia luntraşului Ur-gar.” Dar Geme-Lama a recuzat aceşti martori. Lu-gina. Dar Atu I-a respins pe aceşti martori. fiul lui Seskala. Lu-Sara. Dar faptele nu a u fost dovedite şi ca urmare el însuşi a fost condamnat la moarte. Sentinţă de la Nippur.2028: “Lugal-gizkim-zi. tatăl lui Hala-Baba se angajase (la rândul său) prin jurământ făcut în numele regelui faţă de Duganizi. fiica lui Lu-Gudea. Lu-dingira şi Ur. Alături de această problemă. sub întreita vinovăţie de a fi comis un sacrilegiu contra divinităţii. Pe de altă parte. Lu-Ibgal. Dar. era de faţă la acest jurământ. El a intentat un proces pe lângă marele vizir Ardamu. intendentul şef al templului Innanei I-a atribuit lui Lu-balsaga. Sentinţă din Lagash – 2035: “ Chestiune încheiată. intendentul şef s-a reconciliat cu acuzatorul său şi regele l-a graţiat. Faptele fiind stabilite şi acuzatul a fost condamnat la moarte. Nin-namhani şi Ur-Lama au jurat că (Duganizi) a declarat: “O voi lua de soţie pe Nin-dubsar.

o va găsi de la sine în vieţile următoare. pe kşatrya. 48 . 4. a aduce jertfe. a se îndeletnici cu negoţul. Codul lui Hammurabi 159 “Dacă un om a adus daruri în casa socrului său şi a fost deja dăruit terhatum. coapsa şi piciorul său. Prin hotărârea lui Dada. care se compune din grupuri închise denumite « caste ». din coapsa şi din piciorul său pe brahman. a împrumuta cu dobîndă.au căsătorit au făcut o casă şi au acumulat bunuri iar mai târziu s-au despărţit. tatăl femeii nu va putea cere zestrea înapoi. a aduce jertfe. Pentru păstrarea întregii creaţiuni au fost stabilite îndeletniciri diferite celor care s-au făcut din gura. dacă după ce s. Codul lui Manu – despre originea castelor – Cartea I Suveranul Stăpîn a hotărît de la început fiecărei fiinţe o îndeletnicire aparte şi fiinţa o îndeplineşte de sine de cîte ori vine pe lume. din braţul. conducerea jertfelor făcute de alţii. dacă după ce s-au căsătorit ea a intrat în casa sclavului cu o zestre de la tatăl ei. aceasta aparţine copiilor. iar proprietarul sclavului va lua jumătate şi femeia va lua cealaltă jumătate pentru fii săi. Societate indo-ariană în antichitate Lumea indo-ariană este un caz aparte: descoperim aici o obsesie pentru ordine socială şi cosmică ce atinge paroxismul. a face milostenii. iar după aceea s-a lăsat atras de o altă femeie şi I-a spus socrului său <nu o voi lua pe fiica ta>. Brahmanilor le-a dat ca parte studierea şi învăţarea Vedelor. demonstrează care sunt principiile logice şi ideologice după care se organizează castele. dreptul de a da şi a primi. fiica de om liber îşi va lua zestrea înapoi. Funcţionarea acestei societăţi nu admite – cel puţin oficial – nici o formă de mobilitate în cadrul ierarhiei. text definitivat probabil la începutul perioadei regatelor clasice. Oricare ar fi însuşirea care I-a dat în clipa creaţiei.” ) 175 “Dacă un sclav al palatului sau un sclav al unui muşkenum a luat în căsătorie o fiică de om liber şi dacă ea a adus pe lume un copil. a munci pămîntul. braţul. guvernatorul din Nippur. bunurile obţinute de cei dou vor fi împărţite. această chestiune a fost încheiată. aducerea jertfelor. Textele următoare. Sag-Enlil şi Ur-Ababa au jurat pe numele regelui că nu vor intenta proces tatălui lor în ceea ce priveşte partajul stabilit de către el. a citi Cărţile Sfinte şi a nu se deda plăcerilor trupeşti.” 176 “Dacă un sclav al palatului sau sclavul unui muşkenum a luat în căsătorie fiica unui om liber şi. tatăl fetei va opri toate lucrurile care I-au fost dăruite. extrase din Codul lui Manu. proprietarul sclavului nu va putea revendica pentru sclavaj copii fiicei de om liber. pe vaisya şi pe sudra.Lu-balsaga. Kşatryas au primit însărcinarea de a apăra poporul. sînt îndatoririle primite de vaisyas. A îngriji dobitoacele.” III. a practica binefacerea. 1. iar apoi ea a murit.” 160 “Dacă un om a luat o soţie şi ea a adus pe lume copii. Pentru înmulţirea neamului omenesc el făcu din gura.

în linie dreaptă. dar nu fac parte din aceeaşi castă şi sînt de dispreţuit. Trupul omului de deasupra buricului a fost proclamat mai curat şi gura este partea cea mai curată. organizarea transferurilor de bunuri. Din căsătoria unui sudra cu femei din castele superioare ies fii numiţi ayogava. din căsătoria unui vaisya cu femei din castele militară şi preoţească se nasc magadha şi vaideha. pentru că voi 49 . 1. XIX î. ……pentru băieţii născuţi de femei a căror castă este deosebită de a bărbaţilor lor iată regula stabilită: Din căsătoria unui brahman cu o fată de vaisya se naşte un fiu numit ambaşta. etc. de femei din aceeaşi castă cu bărbaţii lor trebuie socotiţi ca ţinînd de casta părinţilor lor. spunânduI: “Înainte de întoarcerea mea. cu o fată ambaşta. aşa că am lăsat cositorul.Dar Suveranul Stăpîn nu a dat sudraşilor decît o singură îndatorire. al meu şi cel al lui Puzur-Assur. Un daysu căsătorit cu o ayogavă dă naştere unui sairindhra. Atunci când mam putut ridica. un dhigvana. Textele următoare ilustrează unele dintre cele mai interesante aspecte ale lumii orientale antice: formele de socializare. al meu şi al tău.Hr. Castele mixte în Codul lui Manu – Cartea 10 În toate castele numai cei născuţi. am căzut bolnav la pat. Prin obîrşia sa. pentru că are în stăpînire Cartea sfîntă. implicarea diverselor elemente culturale în viaţa cotidiană.) “ Spune-I lui Puzur-Assur. valorile şi comportamentele umane cele mai comune. cumpără cupru bun (în schimbul cositorului meu) pentru mine”. cu glas plăcut. Din căsătoria unui kşatrya cu o fată de sudra se naşte o fiinţă numită ugra. Un vaideha dă naştere cu o ayogavă unui maitreyaka. kşattri şi ciandala. pentru că este născut întîi . sălbatică în fapte şi iubitoare de cruzime şi care se împărtăşeşte din firea castei războinicilor şi a castei servitorilor. raportul cu proprietatea privată. Din căsătoria unui brahman cu o fată ugra se naşte un avrita. Din păcate. brahmanul este de drept stăpînul întregii făpturi. Băieţii născuţi de renăscuţii căsătoriţi cu femei din casta imediat următoare celei a lor au fost declaraţi de legislatori asemenea tatălui lor. fără a le nesocoti meritul. cel din urmă dintre oameni. a cărui meserie este de a aduce laude celor puternici şi de a trage clopotul în zori…………” COMERŢUL ÎN ORIENTUL ANTIC În relaţie directă cu problemele de societate este problema circulaţiei bunurilor. I-am spus: “Dă-mi cuprul. care ştie să gătească pe stăpînul său. cu o fată ayogava. lui Ili-wedaku. Din căsătoria unui kşatrya cu o fată de brahman se naşte un fiu numit suta. un hira. eram plecat. Arhivele negustorilor asirieni cu privire la comerţul anatolian (sec.” 2. cu o fată de sudra. astfel vorbeşte Buzazu: Pentru că eram citat la tribunal în Kanish. un nişada sau un parasava. persoanelor şi ideilor în lumea antică. la întoarcerea mea din Kanish. de a sluji castelor precedente.

) “Spune-I lui Isme-Dagan. Nu este momentul potrivit pentru mine să depun o plângere. Ce îţi lipseşte? Un frate nu îi poate da unui frate ceea ce el doreşte? Dacă nu mi-ai fi oferit cositorul.” 2. astfel vorbeşte Ishi Addu. iar tu mi-ai trimis 20 de mina de cositor. s-a produs o suspendare a comerţului şi a trebuit să întârzii 5-6 luni. chiar dacă inima mea este întristată – preţul celor doi cai care acum sunt la tine.merge la Burushattum şi îl voi schimba pe argint. M-am gândit atunci: “Trebuie să fiu atent. În aceste registre se găseau mii de deben de obiecte din argint…” 4. Comerţ între Egipt şi Byblos (sec. să îl las pe Puzur-assur să recupereze ce poate din capitalul meu prim mărfurile încredinţate”.Hr. mi-ai trimis prea puţin cositor! Mai bine nu îmi trimiteai nimic! Jur pe zeul tatălui meu. Tu ce mi-ai adus?” El a trimis după registrele ţinute de strămoşii săi şi mi le-a citit. Dar. Atunci când eram la Saladuwar. El păstrează cuprul şi se gândeşte ce va face cu el. Arhivele din Mari. El mi-a răspuns: “Ei l-au oferit. XVIII î. adică un siclu de argint pentru o mina de cupru. de teamă să nu iau cuprul pentru mine. cam câte 10 mina pentru mine şi pentru Puzur-Assur. nu aş fi fost jicnit. fiind îngrijorat. el a angajat două persoane ca reprezentanţi şi sa pregătit să ne facă necazuri. strămoşii mei au îndeplinit această cerere.” Pe când el se tocmea cu mine. pentru ca să mi liniştesc inima! Tu te comporţi ca un rege suveran! Mi-ai cerut cei doi cai pe care îi doreai şi ţi I-am trimis. fratele tău: Iată o chestiune de care nu ar trebui să vorbim. Am dus deci eu însumi cuprul la Saladuwar.” Astfel I-am spus. a trimis o ambasadă care a adus daruri la 50 . De aceea spun: “Înainte de toate. I-am spus de cel puţin 5 sau 6 ori: “Trimite-mi cuprul”. dar despre care de fapt trebuie să vorbesc. Este adevărat. Cel care va afla. refuza să ţi-l dea şi ţie. Comerţ de prestigiu cu regele din Qatna (sec.) “Regii lor au dorit atunci să trimită ambasadori în China. dar faraonul lor le-a trimis şase nave încărcate de mărfuri din Egipt. iar ei nu au putut niciodată să intre în contact cu noi. dar Parţii doreau să păstreze exclusivitatea comerţului cu mătase chinezească.) “ El (regele din Byblos) m-a întrebat: “Cu ce misiune ai venit?” I-am răspuns: “Am venit pentru lemnul destinat bărcii. gândind: “Voi aduce eu însumi cât mai mult cupru cu putinţă.Hr. aici este de 600 de sicli de argint. afirmând că acest cupru ar fi proprietatea unui tamrakum străin de afacere. XIV î. este adevărat. Cred că nu ai avut dorinţa de a-mi vorbi despre asta! Totuşi. m-am decis să fac eu însumi pe mesagerul. Mi-ai trimis 20 de mina de cositor. tu trebuie să faci acelaşi lucru. ce va crede? Nu va râde de noi? Casa mea este şi casa ta. pentru mine şi pentru Puzur-Assur”. Dar. în timp ce tu nu încetai să îmi scrii de la Kanish pentru cupru. pentru că s-ar putea să-mi spună numele oricărui proprietar doreşte”. Iar acum mă dă în judecată pentru cupru! Şi a scris pentru a cere un acord prealabil spunând: “ Angajează-te prin contract la o jumătate de mina de argint . De ce te porţi astfel? Această casă este casa ta!” 3. Cronica oficială a dinastiei Han de Est. An tun. Ili-wedaku mi-a spus numele proprietarului. a lui Amonrasonther.Hr. mare şi magnifică. tatăl tatălui tău l-a furnizat. Comerţul Chinei cu Imperiul Roman (166 d. care le-au umplut magaziile. iar dacă tu îmi oferi mijloacele necesare şi eu îl voi furniza. Tatăl tău l-a furnizat. regele din Da qin. aşa cum refuza să mi-l dea mie. Nu eşti pentru mine rege suveran. iar atunci când am plecat.

” 51 .frontiera Jinhan: fildeş. corn de rinocer şi cochilii preţioase. De atunci au început relaţiile noastre cu această ţară.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful