CURS 1

Factori care influenţează concepţia construcţiilor
Orice construcţie trebuie să satisfacă o serie de cerinţe sintetizate în trei factori esenţiali, care concurează la concepţia, proiectarea şi alcătuirea lor. Avem astfel: ƒ Factorul om – care impune realizarea unor condiţii de confort necesare activităţii omului, de exemplu condiţii de: temperatură, umiditate, iluminare, zgomot, etc. Acestea depind de tipul activităţii pe care o desfăşoară omul în construcţie. ƒ Factorul activitate omenească – impune alcătuirea funcţională a construcţiei astfel încât să satisfacă cerinţele impuse de tipul activităţii. Astfel se concepe diferit o construcţie de locuit de o construcţie pentru producţia de automobile sau un depou de locomotive. ƒ Factorul natură – implică toate acţiunile care rezultă din interacţiunea construcţie – mediu referitoare la: gradul de seismicitate al zonei, intensitatea acţiunilor climatice (vânt, zăpadă, ploaie, chiciură, etc), calitatea terenului de fundare, nivelul apelor freatice, agresivitatea apelor subterane, etc. Toţi aceşti factori enunţaţi s-au constituit de-a lungul timpului în “legi” ale construcţiilor sub formă de: instrucţiuni tehnice provizorii, instrucţiuni tehnice, manuale de proiectare, norme de proiectare, normative tehnice, STAS-uri, etc.

Clasificarea construcţiilor
Construcţiile se împart în 2 categorii mari: clădirile, respectiv construcţiile inginereşti. CLĂDIRILE – sunt acele construcţii care adăpostesc o activitate omenească, în funcţie de aceasta având: ƒ Clădiri civile, care cuprind clădirile de locuit, social – culturale, pentru educaţie, sănătate, etc ƒ Clădiri industriale, care adăpostesc o activitate omenească de producere sau depozitare a unor bunuri materiale, cum ar fi: fabrici, ateliere, depozite, etc ƒ Clădiri agro – zootehnice, care adăpostesc producţii animale sau vegetale, depozitarea unor produse agricole, înnobilarea speciilor animale sau vegetale, cum ar fi: sere, solarii, silozuri, crescătorii de animale, etc CONSTRUCŢII INGINEREŞTI – sunt construcţii cu caracter special, cum ar fi: ƒ Căi de comunicaţii terestre, poduri, tuneluri, baraje, turnuri radio – TV, etc Clădirile se mai împart şi sub alte criterii, cum ar fi: a) După structura de rezistenţă, clădirile pot fi: ƒ Cu structură rigidă, având pereţi de rezistenţă din cărămidă, beton ƒ Cu structură elastică având structura verticală realizată din cadre de beton armat sau metal ƒ Structuri mixte, având şi pereţi portanţi, dar şi cadre

-1-

Casa scarilor

Pereti

Structura rigida
casa scarilor

stâlpi

rigle

Structura elastica
scara

stâlpi lifturi diafragme rigle

Structura mixta
-2-

b) După rezistenţa la foc avem, funcţie de materialul din care se execută structuri şi elemente nestructurale: ƒ Rezistente ( beton armat ) ƒ Semirezistente ( metal ) ƒ Semicombustibile ( lemn masiv tratat ) ƒ Combustibile ( lemn masiv netratat) ƒ Inflamabile ( lemn de secţiune mică, paie, stuf, polistiren, etc) c) După materialele din care1 se execută, avem construcţii din: lemn, cărămidă, beton armat monolit sau prefabricat, metal, mixte. d) După metodele tehnologice de realizare clădirile pot fi executate tradiţional sau în tehnologii moderne.

Elementele componente ale clădirilor
Toate construcţiile de tip clădire sunt realizate din 3 categorii de elemente: 1) Elemente structurale, portante, de rezistenţă. În această categorie intră următoarele 4 elemente componente, care definesc structura de rezistenţă a clădirii: ƒ Fundaţiile – preiau încărcările de la structura verticală de rezistenţă şi le transmit terenului de fundare. Uzual se realizează din beton simplu sau armat, dar întâlnim şi fundaţii din cărămidă, lemn, etc. Fundaţiile se pot realiza sub formă de: fundaţii izolate, continue sub ziduri, radier general sub formă de placă groasă cu sau fără îngroşări, reţele de grinzi, piloţi, etc. Adâncimea de fundare se stabileşte în funcţie de: poziţia terenului bun de fundare, adâncimea de îngheţ a zonei, înălţimea totală a construcţiei, nivelul apelor freatice, etc. ƒ Structura verticală de rezistenţă se poate realiza sub forme de: pereţi portanţi, cadre sau mixt din lemn, cărămidă, beton, metal şi preia încărcările de la structura orizontală şi acoperiş şi le transmite fundaţiilor. ƒ Structura orizontală de rezistenţă sau planşeele preiau încărcările care le revin, verticale şi orizontale, permanente, temporare sau excepţionale şi le transmit structurii verticale de rezistenţă. Se pot realiza cu sau fără grinzi, plane sau curbe, monolit sau prefabricat, din lemn, metal, cărămidă sau beton. ƒ Acoperişul preia încărcările din greutatea proprie şi din acţiunile dinamice (vânt, zăpadă, ploaie, chiciură, etc) şi le transmit structurii verticale de rezistenţă. Acoperişul se poate realiza sub formă de acoperiş cu pantă denumit şarpantă, sau fără pantă, denumit terasă.
acoperis

pereti

planseu fundatii

-3-

2) Elemente nestructurale, neportante, care participă la alcătuirea funcţională şi protecţia construcţiei, această categorie fiind realizată din mai multe elemente: ƒ Pereţii despărţitori, de compartimentare sau închidere, care delimitează funcţiunile într-o clădire, respectiv închid clădirea la exterior. ƒ Învelitoarea – închide acoperişul la partea superioară, protejând panoul sau ultimul nivel, fiind realizată din produse ceramice (ţiglă, olane), paie, stuf, şiţă, şindrilă. ƒ Izolaţiile – protejează clădirea sau elemente ale clădirii împotriva apei (hidroizolaţii), împotriva pierderilor de căldură (termoizolaţii) sau a propagării zgomotului (fonoizolaţii). ƒ Tâmplăriile de la uşi şi ferestre au rolul de a închide golurile de lumină şi circulaţie, de a izola interiorul faţă de exterior şi a asigura o iluminare naturală corespunzătoare. ƒ Finisajele elementelor de construcţii au rol estetic, dar şi igienic, de protecţie mecanică (uneori) etc. În această categorie intră: tencuieli, zugrăveli, vopsitorii, placaje, pardoseli, tapete, etc. ƒ Scările asigură circulaţia pe verticală în clădire, fiind dimensionate pentru evacuarea tuturor persoanelor, eventual bunurilor, în caz de necesitate (incendiu, cutremur, inundaţii) scara este practic o continuare a planşeului în zona casei scărilor, în pantă, deci ar putea fi considerată ca şi element structural. 3) Elemente de echipare tehnică – sunt componente care asigură confortul în activitatea omului, fiind practic o serie de instalaţii, numărul şi complexitatea lor depinzând de tipul clădirii, confortul interior impus, posibilităţile financiare, etc. În această categorie se includ: ƒ Instalaţii de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate ƒ Instalaţii de încălzire ƒ Echipamente de transport pe verticală (lifturi, ascensoare) ƒ Instalaţii de curenţi şi curenţi slabi (sonerie, interfon, telefon) ƒ Instalaţii de evacuare a deşeurilor ƒ Instalaţii de aer condiţionat etc.

Acţiuni în construcţii
Prin acţiune se înţelege orice cauză care generează un efort sau o deformaţie, acţiunile manifestându-se sub forma unor sisteme de forţe sau de deplasări. Acţiunile se manifestă sub forma unor încărcări, care se reprezintă sub forma unor forţe aplicate asupra construcţiei. Încărcările normate ale unei construcţii sunt valori medii multianuale determinate probabilistic, ţinând cont de variaţii ale valorilor lor, datorită influenţelor umidităţii, temperaturii, etc. Încărcările de calcul rezultă din cele normate înmulţite cu coeficienţii încărcărilor, care ţin cont de posibilitatea ca valorile medii să fie depăşite sau supraevaluate. Aceşti coeficienţi pot fi deci supra sau subunitari, valorile lor fiind luate în calcul în funcţie de modul cum încărcarea acţionează favorabil sau defavorabil asupra construcţiei. Principala clasificare a acţiunilor se face în funcţie de perioada cât timp acţionează şi de valoarea la care acţionează. Avem astfel: ƒ Acţiuni permanente – care acţionează în permanenţă şi la valoarea maximă, cum ar fi: greutatea proprie a elementelor de construcţie, împingerea pământului sau a muntelui, efectul precomprimării, etc. ƒ Acţiuni temporare – care nu acţionează în permanenţă sau nu la valoarea maximă. În această categorie intră: o Încărcarea din mobilier şi persoane o Încărcări climatice, cum ar fi: zăpadă, vânt, ploaie, chiciură -4-

b) gruparea specială cuprinzând acţiunile permanente. -5- . Pentru calculul şi dimensionarea elementelor structurale se fac combinaţii de încercări posibil a acţiona împreună rezultând: a) gruparea fundamentală cuprinzând acţiunile permanente şi acţiunile temporare care pot să apară simultan. distribuite uniform sau oarecare .o Încărcări din autovehicule o Împingerea apei din rezervoare o Încărcări din variaţii de temperatură climatică o Încărcări din variaţii de temperatură tehnologică o Împingerea pământului depozitat Alte criterii de clasificare a acţiunilor pot fi: . etc ƒ Acţiuni excepţionale – sunt acelea care pot să nu apară niciodată în viaţa unei construcţii sau nu la intensitatea maximă. oarecare . În aceeastă categorie avem: o Acţiuni seismice o Cedarea unor reazeme o Exploziile o Ruperea unor elemente structurale etc.După modul de acţionare: concentrate. frecvent întâlnite. orizontale.După direcţia de acţionare pot fi: verticale. acţiunile temporare care pot acţiona simultan cu o acţiune excepţională.După frecvenţa de apariţie: cvasipermanente. rar întâlnite.

iar umiditatea interioară de 55-65%. Relaţia generală a rezistenţei totale la transfer termic al unui element al anvelopei este: R0 = Ri + ∑ R + Re Ri şi Re sunt rezistenţele la trecerea căldurii de la aerul interior la suprafaţa interioară. convecţie şi radiaţie (între un solid – lichid. ∑R este suma rezistenţelor la trecerea căldurii prin elementele componente ale anvelopei. Elemente de calcul şi dimensionarea termotehnică Căldura se transmite prin elementele de construcţie prin conducţie (între solide). Pentru a realiza aceste exigenţe cu valorile de performanţă enunţate trebuie dimensionate astfel elementele anvelopei clădirii (elementele de construcţie în contact cu exteriorul. Diagrama de variaţie a temperaturilor de grosimea unui perete exterior este conform figurii. respectiv de la suprafaţa exterioară la aerul exterior prin convecţie şi radiaţie.CURS 2 ELEMENTE DE CALCUL HIGROTERMIC Generalităţi Îndeplinirea criteriilor impuse de factorul om impune realizarea condiţiilor de confort din punct de vedere al temperaturii. planşeele peste ganguri de intrare sau holuri de casa scării etc). Astfel temperaturi confortabile într-o clădire de locuit sunt de 18-22o C. gaz – aer). pereţii casei scărilor neâncălzite. respectiv umidităţii naturale. planşeele de acoperiş sau peste subsoluri. cum ar fi: pereţii exteriori. în condiţii de regim staţionar şi pentru condiţii de iarnă. beton armat T [ C] termoizolatie Int Ti q => Ti > Te Ri Re ΣR Ext Te d (m) -6- .

poliuretan. sănătatea oamenilor şi confortul interior. afectează calităţile materialelor. caracteristic pentru fiecare material. adică dacă se produce condens iarna. Trecerea vaporilor de la interior spre exterior în perioada rece a anului. cum ar fi: vată minerală. de fapt de impermeabilitatea lor. metale) şi valori foarte mici pentru materiale termoizolante uşoare. întâmpină o rezistenţă din partea materialelor de construcţii dependentă de compactitatea acestora. Interesul este ca prin modul de alcătuire să se îndeplinească condiţii ca să nu avem fenomenul de condens al vaporilor pe suprafaţa interioară a anvelopei. de compresibilitate al materialului j Elemente de calcul şi dimensionare higrotermică Umiditatea în construcţii se manifestă sub diferite forme de prezentare a apei. acesta să se evapore în perioada rece a anului. cu ajutorul cărora se 1 1 calculează rezistenţele superficiale Ri = şi Re = ƒ coeficientul de conductivitate termică λ .coeficienţii de transfer termic interior sau exterior. de exemplu: -7- . unde m w = cantitatea de apă de condens din perioada rece mv = cantitatea de apă care se poate evapora în perioada caldă b) condiţia impune ca în condiţiile că se produce condens totuşi. folie plastic. denumită şi difuzia vaporilor. membrane hidroizolatoare. Condensul în interiorul elementelor anvelopei se limitează din următoarele condiţii: a) m w − mv ≤ 0 b) ∆Wef ≤ ∆Wadmis a) condiţia impune ca să nu avem acumulare de apă de condens de la an la an. chiar dacă se uscă vara. polistiren. Din punct de vedere al dimensionării hidrotehnice interesează diminuarea fenomenului de condens în elementele anvelopei construcţiei. BCA etc. folii metalice (ex Al) etc au un grad ridicat de impermeabilitate şi se mai numesc şi bariere contra vaporilor. vaporii de apă trransformându-se în picături de apă de condens – rouă (temperatura punctului de rouă). O umiditate ridicată favorizează mucegaiul. important în construcţii fiind umiditatea materialelor de construcţii. Astfel materialele poroase uşoare lasă să treacă vaporii de apă. respectiv a aerului interior sau exterior. iar materiale ca straturi de bitum. cantitatea de apă de condens să nu fie prea mare pentru a nu afecta caracteristicile fizico – mecanice ale materialelor. Condensul pe suprafaţa interioară a anvelopei se elimină dacă Tsi > τ r Tsi = temperatura suprafeţei interioare a elementului anvelopei ( de exemplu a peretelui exterior) τ r = temperatura la care umiditatea interioară devine umiditate de saturaţie. Cu coeficientul λ se calculează rezistenţa la transfer termic prin conducţie a fiecărui strat: dj Rj = λj ⋅bj αi αe d j = grosimea stratului j λ j = coeficientul de transfer termic pentru stratul j b j = coeficientul de calitate. având valori mari pentru materiale care transmit uşor căldura (ex.Definitoriu pentru trecerea căldurii sunt următoarele caracteristici: ƒ α i şi α e . poroase. respectiv condens cât mai redus în interiorul elementelor anvelopei.

ieşită din garanţie şi care nu se mai utilizează. fiind necesare lucrări de protecţie denumite hidroizolaţii. alternate cu straturi de bitum topit sau soluţie bituminoasă. foarte bune.apă de condens .apa pluvială . După modul şi materialele utilizate hidroizolaţiile pot fi: ƒ hidroizolaţii rigide. Al. uscătorii . cu terase întâlnim soluţia clasică de straturi de carton sau pânză bitumată. bucătării. 1 sau mai multe straturi (membrane). perete = 1. de exemplu în băi. în funcţie de presiunea apei ƒ hidroizolaţii metalice din foi de tablă Pb. Limitarea sau evitarea condensului se face în special printr-o bună alcătuire a termoizolaţiei peretelui. Clasificare Lucrările de hidroizolaţii au rolul de a proteja elemente sau părţi din construcţii împotriva efectelor apei sub diferitele ei forme de manifestare.apă de infiltraţii . o ventilare corespunzătoare a aerului interior şi prin dispunerea unor straturi impermeabile de bariere contra vaporilor. respectiv membranele bituminoase.∆Wadmis . dar scumpe ƒ hidroizolaţii din mase plastice ƒ hidroizolaţii mixte Dintre cele de mai sus cele mai utilizate sunnt cele rigide. La clădirile existente mai vechi. cât mai spre interiorul încăperilor delimitate de anvelopa clădirii. HIDROIZOLAŢII Generalităţi.apă tehnologică.nec .apă din umiditatea naturală a terenului . Cu.apa de stropire de pe trotuar etc Apa influenţează calitatea materialelor de construcţii. După rolul pe care îl au hidroizolaţiile pot fi: a) împotriva apelor fără presiune hidrostatică b) împotriva apelor cu presiune hidrostatică c) împotriva umidităţii naturale a terenului -8- . realizate din mortare sau betoane impermeabile. aplicate în straturi de 2 – 6 mm. În construcţii apa se poate manifesta sub forme ca: . confortul interior şi sănătatea oamenilor. care au în amestec substanţe hidrofuge (sub formă de prafuri sau lichide) ƒ hidroizolaţii bituminoase elastice din membrane de bitum cauciucat. PFL = 0% Observaţii privind dimensionarea higrotermică În scopul limitării pierderilor de căldură alcătuirea elementelor anvelopei trebuie să îndeplinească condiţia ca: R0 ≥ R0.nec De exemplu: R0. freatică . BCA = 3% ∆Wadmis .apă subterană.4m 2 ⋅o K / W Dacă condiţia nu este îndeplinită se modifică alcătuirea peretelui de exemplu cu o termoizolaţie mai bună sau mai groasă. variantă depăşită.

Hidroizolaţii la construcţii fără subsol împotriva umidităţii terenului Lucrările de hidroizolaţii au rolul în acest caz de a proteja pereţii şi pardoseala împotriva ascensiunii apei prin capilaritate (igrasie) în pereţi şi pardoseală. mortare impermeabile. respectiv pietriş pentru ruperea capilarităţii terenurilor. acoperişuri. pardoseli.După poziţia lor pot fi orizontale sau verticale la fundaţie. pereţi. Se utilizează membrane hidroizolatoare. etc. respectiv apei de stropire de pe trotuar şi a infiltrării apelor pluviale de pe trotuar la terenul de fundare. tencuiala hidroizolatie rigida tencuiala membrana hidroizolanta suport pardoseala strat separare pietris 8 -10 cm umplutura compacta trotuar >25 cm 2% dop bitum soclu fundatie -9- .

silozuri. până la 20 kg (de ex o cărămidă = 3 kg. După poziţia în care sunt dispuse într-o construcţie. în pereţi. Clasificare Zidăriile sunt elemente de construcţii realizate din 2 materiale.hârtie KRAFT sau folie plastic membrana hidroizolanta suport pardoseala strat separare pietris 8 -10 cm umplutura compacta soclu fundatie ZIDĂRII Generalităţi. etc ƒ din piatră naturală de râu sau carieră. stuf. arce. blocuri cecramice etc ƒ din produse nearse. cioplită. un bloc de beton cu goluri = 13-18 kg etc) ƒ blocuri medii (greutatea până la 50 kg) – manipulate manual de 2 persoane . lucrată. blocuri de beton uşor sau greu cu goluri etc ƒ din sticlă sub formă de cărămizi. manipulate manual de un singur om. argilă sau pământ bătut. etc ƒ metalice sub formă de cărămizi. rezervoare. aşezate după anumite reguli astfel încât să formeze un masiv continuu. După rolul pe care îl au în construcţii pot fi: ƒ portante sau de rezistenţ㠃 neportante ƒ autoportante (suportă greutatea proprie) După tipul elementului zidăriile pot fi dispuse în: ƒ zidării normale. stâlpi. plăci. etc) ƒ din produse arse. din argilă arsă – de ex cărămizi. piatra de zidărie şi un liant. ex: BCA. bolţi ƒ zidării la poduri şi podeţe ƒ zidării la coşuri de fum. mortarul. piatra putând avea diferite grade de prelucrare (piatră brută. produse metalice asamblate etc. zidăriile pot fi subterane sau supraterane. După materialul din care se execută zidăriile pot fi: ƒ din lut. ceramice. etc ƒ zidării la elemente de protecţie – de ex la hidroizolaţii etc După greutatea pietrei de zidărie şi modul de manipulare: ƒ zidării din blocuri mici. profile – fâşii. armat sau nu cu paie. lemn.10 - .

ƒ Regula 3: Elementele de zidărie. Fenomenul ar avea ca şi consecinţă dislocarea unor rânduri întregi de zidărie. forfecare şi încovoiere. . Reguli generale de execuţie a zidăriilor Având în vedere rezistenţele scăzute ale zidăriilor la eforturi de întindere. pentru a evita fenomenul de împănare în zidărie a pietrelor. care presupune alternarea – decalarea rosturilor verticale de la un rând la altul. trebuie să lucreze ca un masiv continuu. la execuţia zidăriilor se evită apariţia acestor solicitări. P P Concluzie: forma optimă a pietrelor de zidărie este aceea de paralelipiped dreptunghic.ƒ blocuri mari – peste 50 kg – manipulate mecanic Zidăriile sunt elemente de construcţii care preiau în bune condiţii eforturile de compresiune. α P V P T T <= V*f f = forta de frecare dintre mortar si piatra de zidarie Concluzie: pentru ca relaţia să fie respectată unghiul α trebuie să fie α ≤ 15 ÷ 17 o la zidăriile normale. P P Feţele laterale ale pietrelor de zidărie trebuie să fie plane şi perpendiculare pe suprafeţele de aşezare. dar au rezistenţe scăzute la întindere. Pentru a realiza caracterul de masiv continuu se realizează aşa-numita ţesere a zidăriilor. ƒ Regula 1: Pietrele de zidărie trebuie să aibă suprafeţele de aşezare plane şi paralele. independente. în caz contrar componenta din planul orizontal al forţelor putând conduce la dislocarea unor rânduri de zidărie. ƒ Regula 2: Încărcările care acţionează asupra zidăriilor trebuie să fie cât mai perpendiculare pe suprafaţa de aşezare. şi nu din elemente disparate. pentru a realiza o suprafaţă plană de aşezare ca să nu apară eforturi de încovoiere în piatră.11 - . forfecare sau încovoiere. chiar dacă sunt realizate din 2 sau mai multe materiale. respectiv zidăriile se utilizează în elemente supuse preponderent la compresiune.

ciment – var sau ciment cu mărci între 25 – 200. cu goluri verticale sau orizontale.Concluzie: prin realizarea ţeserii zidăriei se obţine un masiv continuu. Cărămizile se obţin din mase argiloase presate. uscate şi arse. cu lambă şi uluc. în care încărcările se distribuie sub un unghi acceptat de 60o. . înlocuitori de dimensiuni mai mari şi calităţi mai bune. densităţi C1. Tipuri Cărămizile sunt cele mai utilizate pietre de zidărie. Cărămizile au mărci (rezistenţe la compresiune) între 50 şi 200 în funcţie de elementul în care se utilizează şi calităţi A. chiar dacă sunt tot mai mult înlocuite de alte produse.C. Utilizează dimensiunile standardizate de 63(88) x 115 x 240 mm.C2. funcţie de tipul de construcţie. Se pot realiza ca şi cărămizi pline.12 - . În funcţie de modul de realizare a zidăriilor de cărămidă. avem: ƒ Zidării din cărămidă plină normal㠃 Zidării de cărămidă cu goluri ƒ Zidării cu goluri. etc.B. De exemplu în zona Timişoara la grgadul seismic local se impune cărămidă cu marcă minim 75 şi mortar cu marcă minim 50 (MP001 – 96).C3. Zidăria de cărămidă Generalităţi. din cărămid㠃 Zidării de cărămidă armat㠃 Zidărie mixt㠃 Zidărie complexă (înrămată) Zidăria din cărămidă plină normală Utilizează cărămizile pline sau cu perforaţii de uscare de max 15% din suprafaţa de aşezare. Mortarele utilizate sunnt pe bază de var – ciment.

pereţii find neportanţi sau portanţi. Pereţii de ¼ c preiau greutatea proprie şi a instalaţiilor electrice. stâlpi. Ca şi notaţii se utilizează cele din figură. a) pereţi despărţitori din cărămidă plină – au grosimea de 7. Grosime în plan detaliu Grosime în plan ansamblu Grosime perete [mm] [mm] ¼C 63 (88) 7. coşuri de fum . etc. coşuri de fum. .5 (1/2 c) şi se utilizează numai ca pereţi despărţitori.5 (10) ½C 115 12. Cu grosimile de cărămidă menţionate se pot realiza pereţi despărţitori şi pereţi de rezistenţă.13 - . alternând rosturile verticale cu ½ c. Se realizează prin ţesere la fiecare rând.5 Se defineşte ca şi asiză un rând orizontal de cărămizi cu rosturile aferente.5 1C 240 25 1½ 365 37.Cu aceste cărămizi se pot realiza pereţi. cu grosimi conform tabelului. etc. stâlpi. preluând în general numai greutatea proprie (pereţi de ½ c preiau şi sanitare).5 (1/4 c) sau 12.

cu decalaj între rosturi de ½ c. Pereţii de ½ c suportă greutateea proprie şi a instalaţiilor electrice şi sanitare. având grosimea de minim 25 cm. R2 PH . decalând rosturile verticale cu ¼ c. PV PH Perete de 1/2 C R1 R2 R1 PV b) pereţi de rezistenţă din cărămidă plină – au rol de rezistenţă. dar obligatoriu cu termoizolaţie. dar se pot utliza şi ca pereţi exteriori.14 - . cu ţesere la fiecare rând. Ţeserea se face la fiecare rând. Pereţii de 25 cm (1 c) se utilizează la pereţi interiori de rezistenţă. Cărămizile se aşează pe lat. adică 1 c.Perete de 1/4 C R2 R1 R2 R1 R1 R2 Cărămizile se aşează pe cant (pe grosime).

având totodată un caracter estetic.15 - .c) stâlpi – se utilizează în structuri şi stâlpi de rezistenţă. 25x25 şi cresc în modul de ½ c. R1 R2 . Dimensiunile min.

în această categorie intrând şi cărămizile POROTHERM. la pereţi despărţitori uşori. cărămizile având goluri verticale sau orizontale. Există o diversitate mare de produse. Cărămizile cu goluri orizontale – se utilizează. folosind cărămizi cu unul sau două goluri orizontale (în lungul acestora). Se găsesc în 3 clase de densitate. funcţie de provenienţa utilajului de vibropresare (Ploieşti. Ele se produc în mai multe variante. respectiv mai buni izolanţi termic. cărămizi cu lambă şi uluc. în special. Regulile de alcătuire şi de ţesere sunt aceleaşi ca şi la zidăria de cărămidă plină. cu dimensiunile cecle mai frecvente de 88x140x290. Franţa.16 - . beton uşor sau greu. În aceeaşi categorie de “ cărămizi cu goluri ” se pot introduce principalii înlocuitori ai cărămizii şi anume BLOCURILE DE BETON CU GOLURI. subţiri. . rezultând pereţi mai uşori. Cărămizile cu goluri verticale pot să aibă diferite dimensiuni de goluri. Germania.CURS 3 Zidăria din cărămidă cu goluri Se utilizează în pereţi despărţitori sau de rezistenţă. Blocul de tip Ploieşti înglobează în volum 7 cărămizi pline normale. respectiv formă a acestora. Italia).

fiind utilizată la pereţi despărţitori. aşezând cărămizile pe lat. Pereţii de 1 c se realizează din 2 pereţi de ¼ c cu un interspaţiu de ½ c. Legăturile dintre cei 2 pereţi de ¼ c se realizează la fiecare 2 rânduri. a R1 a R2 Gol sau termoizolatie a-a R1 R2 R1 R2 . Grosimile pot fi de 1 c. Pereţii se realizează din 2 pereţi cu interspaţiu între ei.bloc pentru buiandrugi sau centura gol pentru stâlpisori beton armat Regulile de alcătuire şi de ţesere la blocurile de beton cu goluri sunt aceleaşi ca şi la zidăria de cărămidă plină. Se obţin astfel pereţi uşori. lăsat gol cu aer sau umplut cu termo sau fonoizolaţie. transversal. ca nişte capace.17 - . termo şi fono izolanţi. etc. de umplutură şi compartimentare. Zidăria cu goluri din cărămidă Se mai numeşte şi “ zidărie americană ”. La pereţi mai groşi de 1 şi ½ c şi număr redus de niveluri se pot considera şi ca pereţi de rezistenţă. 1 şi ½ c.

uzual întâlnind: • Zidărie de piatră naturală cu beton simplu • Zidărie de piatră naturală cu beton simplu şi cărămidă • Zidărie de cărămidă cu zidărie de BCA la exterior. unul din zidărie. Variantele de alcătuire suunt multe. În calcule se utilizează toate straturile dacă au cel puţin rezistenţa de compresiune de 10 daN / cm2. izolaţia termică sau fonică. iar celelalte cu rol de a îmbunătăţii estetica. etc. la dispoziţia proiectantului. etc. piatra naturala R1 Ext R2 R1 R2 piatra naturala beton simplu Zidarie simpla Int caramida Ext Int BCA caramida Ext Int . în alcătuire se utilizează 2 sau mai multe straturi.Zidăria mixtă În scopul îmbunătăţirii comportării pereţilor din zidărie.18 - .

∆v armaturi ∆o <8 Armăturile care se folosesc pot fi sub formă de bare independente. Armăturile au rolul de a prelua eforturile de întindere. respectiv grătar.1.19 - .1%. Armăturile se dispun la maxim 4 rânduri.Zidăria armată În scopul măririi capacităţii portante a zidăriilor. respectiv eforturile principale de întindere în cazul solicitării la seism. plase sudate. în special la sarcini seismice. sistem MURFOR (Belgia) (la pereţi).. . fără a îngroşa rostul (se limitează diametrtul armăturii la maxim Ф8 pe un rând sau Ф4+Ф4 pe 2 rânduri). dar şi la sarcini gravitaţionale aplicate excentric. pieptene (la stâlpi). Armăturile preiau eforturile generate de deformaţiile (umflările) transversale la elementele supuse la compresiune. în rosturi sau alveole (profile) special concepute.. iar zidăria cele de compresiune. carcase plane sudate. O armare la procent minim poate conduce la un spor de cca 25% a rezistenţei la compresiune. înglobate în mortarul rostului. Armăturile se pot dispune: a) în rosturile orizontale b) verticale. se utilizează armarea zidăriei. a) armarea transversală – presupune dispunerea armăturilor în rosturile orizontale la un procent de armare de 0. pieptene.

chiar ulterior (zidărie existentă).20 - .bare independente plase sudate pieptene gratar (plase) MURFOR pieptene R1 R2 b) armarea longitudinală – presupune dispunerea de armături verticale amplasate în rosturile verticale sau în alveole – profile speciale. . forfecare sau eforturi principale de întindere. Armăturile se pot dispune şi exterior elementului de zidărie. Acest tip de zidărie armată este recomandată în zone seismice la preluarea eforturilor din compresiune excentrică.

în special la sarcini seismice. Excepţie situaţia când pereţii exteriori sunt termoizolaţi la exterior.. min 7. de o parte şi de alta a golurilor mari. . intersecţii. ramificaţii. Suprafaţa înrămată este de 12 -18 mp.30 etrier agrafa 2. La zidăriile obişnuite.. dispunerea stâlpişorilor este obligatorie la peste P+1E. stâlpişorii nu ocupă întreaga secţiune a peretelui. stâlpi) în câmpul pereţilor mai lungi de 5 m. B S1 stâlpisor zidarie înramata S1 25x30 A S2 H etaj S2 25x25 S1 centura Secţiunea minimă a stâlpişorilor este de 20x20 cm. Stâlpişorii se dispun la colţur. ei placându-se spre exterior cu o termoizolaţie de exemplu. în funcţie de intensitatea zonei seismice.21 - . Aceasta se realizează prin dispunerea de stâlpişori din beton armat care împreună cu centurile din dreptul planşeelor formează o suprafaţă înrămată. sub elemente care aduc forţe concentrate (grinzi.3 cm M100 R2 Zidăria înrămată complexă Pentru mărirea capacităţii portante a zidăriilor.5 BCA. se realizează zidăria complexă denumită în standardele europene ÎNRĂMATĂ sau CONFINATĂ..R1 R2 R1 etrier Φ6/25. iar maximă de 900 cm2. În pereţii exteriori.

SECTIUNE STALPISOR INTERMEDIAR 15 15 14 SECTIUNE STALPISOR INTERMEDIAR 15 15 În cazul utilizării unor blocuri ceramice sau din beton cu goluri..22 - . Golurile din blocuri au dimensiuni în mod normal de 15x15 sau . legătura dintre pereţi fiind realizată prin ţeserea blocurilor. stâlpişorii se leagă de zidăria adiacentă.Stâlpişorii se armează din calcul. având gol special pentru realizarea stâlpişorilor nu este necesară dispunerea armăturilor Ф6/60. dar cu minim armare longitudinală 4Ф12 (OB37) sau 4Ф10 (PC52) şi etrieri Ф6/25. din 60 în 60 cm cu etrieri din Ф6 intraţi în rosturile zidăriei minim 50 cm. La structurile de cărămidă obişnuită.30.

20x20 cm în care se recomandă introducerea nu a 4 bare.23 - . . excesul de apă fiind absorbit de zidărie. R1 25 : 30 R2 min 2Ø16 Stâlpişorii se realizează după execuţia zidăriei utilizând un beton mai fluid. ci 2Ф16(minim) sudate în scăriţă (carcasă plană).

le întâlnim la construcţii vechi. pe lângă rolul de rezistenţă îndeplinind şi exigenţe de izolare termică. cu rol de finisaj. uzură şi estetic la partea superioară a planşeului. de rezistenţă. gravitaţionale şi orizontale (vânt. Clasificare Planşeele sunt elemente structurale. seism) şi le transmit structurii verticale de rezistenţă.24 - .CURS 4 PLANŞEE Generalităţi. nu asigură rolul de şaibă rigidă necesar în zone seismice şi dau împingeri mari la pereţii exteriori ai construcţiei. cu rol de finisaj la partea inferioară a planşeului • planşeul propriu-zis. hidrofugă sau fonică (după necesităţi). în principiu. Acest tip de planşeu are dezavantajul că este greu. Un planşeu este alcătuit. incluzând de regulă prin alcătuirea ei funcţiuni ca cea de hidroizolare. din următoarele 3 părţi componente: • tavanul (plafonul). în special peste subsoluri. care preiau încărcările care le revin. . fonoizolare sau termoizolare. cu rol de rezistenţă din diferite materiale • pardoseala. Planşeele se clasifică după mai multe criterii: a) după poziţia lor: • peste subsoluri sau pivniţe • curente sau intermediare • de pod sau terasă b) după forma lor: • plane • curbe • cu grinzi • fără grinzi c)după materialele din care se execută: • din zidărie • cu grinzi metalice • lemn • beton armat monolit sau prefabricat d) după tehnologia de execuţie: • executate cu metode tradiţionale • executate cu metode moderne Planşee din cărămidă Se realizează sub formă de bolţi cu una sau 2 curburi. Planşeele compartimentează pe verticală clădirea.

etc sau profile din tablă presată la rece. corpuri de umplutură cu goluri. plăci prefabricate plane sau cu nervuri.120 cm fiind închis (umplut) in diverse soluţii. bolţişoare din beton simplu. spaţiul dintre grinzi de 60. beton monolit armat dispus la partea inferioară sau superioară a profilului metalic laminat. U. Spaţiul dintre grinzi se poate umple cu beţişoare din cărămidă. Grinzile se pot realiza din profile laminate I. boltisoara din beton simplu boltisoara din caramida .25 - .80.100.pervaz parchet LU dusumea oarba grinzisoare nastere cheie tirant umplutura usoara contrafort În cazul deschiderilor sau a încărcărilor mari se realizează planşee cu grinzi metalice.

26 - . . Rezultă planşee uşoare care necesită dispunerea în alcătuirea pardoselii a unor fonoizolaţii în diverse alcătuiri.a. monolit placa b.placi prefabricate elemente prefabricate corpuri prefabricate cu goluri placa b.a. monolit O altă variantă de realizare a grinzilor este aceea cu grinzi din profile din tablă presată la rece.

duşumea. d) planşeu cu grinzi. grinzile fiind parţial înfundate. . umplutură şi duşumea. la construcţii definitive lemnul se tratează. şipci. în planul planşeului care leagă grinzile între ele. grinzişoare. din: • elemente de rezistenţă. degradate de umiditate. grinzile dispuse la 70-90 cm între ele şi ancorate la pereţii de rezistenţă cu ancore metalice • elemente auxiliare cum ar fi:duşumea. umplutură. metalice. construcţii pentru organizare de şantier. Planşeele au dezavantajul că sunt afectate. Se folosesc la tavane. Grinzile reazemă cca 20 cm pe pereţii de rezistenţă.suport pardoseala mortar fonoizolatie sapa mortar corp de umplutura elemente prefabricate placi prefabricate Planşee din lemn Se utilizează mai rar având în vedere că nu asigură rolul de şaibă rigidă necesar izolării seismice. în principiu.27 - . Pentru cele de mai sus. etc. insecte şi sunt combustibile sau chiar inflamabile. Putem avea în consecinţă variante ca: a) planşeu cu grinzi şi podină cu rol de uzură b) planşeu cu grinzi. respectiv la construcţii integral din lemn. Un planşeu din lemn este alcătuit. bacterii (mucegai). fiind tratate la capete obligatoriu împotriva umidităţii din perete. Chiar şi în condiţiile realizării planşeului din lemn. podină. acesta poate realiza rolul de şaibă rigidă dacă se utilizează contravânturi. moteluri. de regulă. podină. diverse construcţii provizorii. Planşeele se compun mai simplu sau mai complex funcţie de caracterul provizoriu sau definitiv al lor. umplutură. executându-se şi un tavan fals. grinzile fiind aparente. podină. pardoseală propriu-zisă. podină şi duşumea c) planşeu cu grinzi.

la reazem grinzile fiind protejate împotriva umidităţii. spărturi ceramice. etc.podina a grinda podina dusumea LU b grinda grinzisoare dusumea umplutura parchet LU c podina grinda sipci ornament grinzisoare dusumea oarba parchet LU umplutura folie plastic sau ICA podina d scândura rara trestie tencuiala plasa armatura rabit tencuiala sipci sustinere podina Soluţiile a şi b se utilizează la construcţii provizorii. etc. tavanul fals poate fi realizat în una din variantele prezentate sau varianta modernă: prefabricate din ipsos sau rigips. . La varianta d. de exemplu: zgură. Umplutura este realizată din materiale uşoare.28 - . cenuşă. profile metalice sau din plastic. Grinzile reazemă cca 20 cm pe pereţi.

Grinzile principale se dispun pe latura scurtă fiind rezemate pe pereţi sau stâlpi. săli). umiditate). condiţii pentru turnarea betoanelor (temperatură. e) planşee casetate. dar presupun cofraj. rezultând o placă mai groasă decât în cazul f) placa a centura placa b nervuri . iar acestea pe grinzile principale. de maxim 25 mp b) planşee cu placă şi nervuri (grinzi) pe direcţia scurtă a încăperilor la suprafeţe peste 25 mp prin dispunerea nervurilor obţinându-se ochiuri de placă sub 25 mp c) planşeu cu placă. Există o varietate foarte mare de soluţii de realizare a planşeelor din beton armat monolit. fără grinzi. fără capiteluri. f) planşee ciupercă. decofrare. la care placa reazemă pe stâlpi.. Placa reazemă pe grinzile secundare. având placa rezemată pe stâlpi prin intermediul unor capiteluri (îngroşare cap stâlp) g) planşee dală. d) planşeu cu placă şi nervuri dese. grinzile secundare sunt dispuse după latura lungă a încăperii fiind rezemate pe grinzile principale şi pe pereţi.70 cm între ele. având placa rezemată pe o reţea ortogonală de grinzi dispuse perpendicular sau înclinat faţă de pereţi. utilizat la suprafeţe mari.29 - . se pot utiliza la deschideri şi încărcări mari. principalele tipuri predominante fiind: a) planşeu cu placă rezemată pe contur. având nervurile (grinzile) la 50. la suprafeţe mari de placă (holuri. timp de aşteptare pentru întărire.CURS 5 Planşee din beton armat monolit Au avantajul că urmăresc orice formă a conturului încăperilor. grinzi principale şi grinzi secundare. Placa are grosimea mică fiind preferată o armare cu plas ă sudată.

placa c GP GS placa d nervuri dese placa caseta e nervuri placa placa placa capitel capitel g stâlp f stâlp stâlp .30 - .

.31 - .4φ12 centura etrier φ6/25 Dispunerea grinzilor e 45 În cazul planşeelor casetate. casetele formate între nervuri pot rămâne “ la vedere” sau se pot masca cu un tavan fals.

cheston) • Planşee predale • Planşee tip panou mare prefabricat etc a) planşee cu grinzi şi corpuri de umplutură prefabricate – este conceput din grinzi T întoarse pe care reazemă corpuri de umplutură. etc. Π. de regulă cu goluri.CURS 6 Planşee prefabricate din beton armat Având în vedere volumul mare de material. se pot dispune în construcţii pe orice vreme. în special a distanţelor dintre pereţi. timp. fără a aştepta perioada de întărire. parţial sau integral prefabricate. S-au dezvoltat o serie de sisteme. respectiv pe tot conturul încăperii se realizează centuri monolite. suprabetonare centura suprabetonare monolitizare grinda bucla de armatura . iar în zone seismice este obligatorie suprabetonarea cu minim 4 cm din beton armat. motiv pentru care se folosesc prefabricatele de serie mare. manoperă. fiind executate sub control. Dacă prefabricatele sunt unicate. consumate pentru realizarea planşeelor şi în intenţia de industrializare a lucrărilor de construcţii s-a trecut la o prefabricare de la parţial la integral a planşeelor. În consecinţă se obţin elemente calitativ superioare. cum ar fi: • planşee cu corpuri de umplutură prefabricate şi nervuri monolite • Planşee de tip fâşie • Planşee din prefabricate pentru deschideri mari (T. dar care impun tipizarea / modularea dimensiunilor construcţiilor. fără cofraje. Pe reazeme. ele costă mai mult din cauza cofrajelor – tiparelor de unică folosinţă. rapid.32 - .

. 5.60. ceea ce impune aceste dimensiuni între axele pereţilor de rezistenţă sau grinzi.120 cm şi înălţimi (grosimi) de 14. Pe tot conturul pereţilor de rezistenţă se realizează centuri din beton armat cu minim 4Ф10. Din fâşii. în funcţie de lungimea lor.30. Fâşiile reazemă pe pereţi sau grinzi.00. la capete ies bucle sau mustăţi de armătură care se ancorează în centuri.19. iar la dimensiuni mari şi nervuri intermediare.12 şi etrieri Ф6/25 cm. Pentru a fi şaibă rigidă necesită suprabetonare. Au lăţimi de 40.25 cm.00.00. 6.00 m. 3. 3. utilizate în special la construcţii industriale sunt realizate dintr-o placă cu nervuri pe contur.40.22. Au lungimi până la 6 m şi lăţimi de 100.b) planşee de tip fâşie – sunt planşee prefabricate.00 etc.60. Pentru a satisface rolul de şaibă rigidă necesită o suprabetonare de minim 4 cm armată.33 - . impunând o modulare a distanţelor dintre axele pereţilor de rezistenţă sau grinzilor.. până la 12. 150 cm. 4. a bucle sau mustati a-a b a b-b goluri b centura termoizolatie 5 capac PVC fâsie Chesoanele. având lungimi de 3.100. Cele mai utilizate tipuri sunt: • Fâşiile cu goluri • Chesoanele (în special la industriale) • Dulapi precomprimaţi din beton • Fâşii armate din BCA Fâşiile cu goluri – se realizează din beton armat până la 6 m şi peste din beton precomprimat. 4.

care se sudează la mustăţile plăcii alăturate.. Legătura de conlucrare dintre placa prefabricată şi suprabetonare este realizată fie cu nişte conectori Ф6.14 mm pentru ridicarea prefabricatului la cota de montaj.a a-a b b bucle a b-b centura de monolitizare Planşee predală – sunt planşee semifabricate.6 bucle din Ф10. pe contur având mustăţi minim Ф8. .34 - . După întărirea suprabetonării. fiind alcătuite dintr-o placă prefabricată subţire de 5-7 cm.8/6.. Placa prefabricată are dimensiunile unei încăperi sau ½ încăpere. Placa prefabricată este prevăzută şi cu 4.. planşeul lucrează similar cu un planşeu monolit..8/mp buc (la suprafeţe mici de prefabricat) sau grinzişoare cu zăbrele (la suprafeţe mari de prefabricat). peste care vine o suprabetonare armată până la grosimea finală necesară (12-20cm).

. Prefabricatele pe lângă armarea interioară au bucle de ridicare la cârlig macara pentru montaj la cotă. Au dimensiunea unei încăperi sau ½ încăpere. planşeele fiind realizate din plăci integral prefabricate la grosimea finală.mustati mustati conectori bucle ridicare grinzisoare cu zabrele centura armatura sus în suprabetonare grinda cu zabrele suprabetonare placa prefabricata armatura jos în prefabricat Planşee tip panouri mari prefabricate Se utilizează. îndeplinind astfel rolul de şaibă rigidă. Se utilizează 3 sisteme de rezemare pe contur şi anume: a) pe dinţi de rezemare (rezemare discontinuă) b) rezemare continună pe tot conturul c) rezemare prin intermediul unor bucle de armătură Prefabricatele au pe contur interior rânduri – alveole care după umplerea cu beton de monolitizare şi sudarea mustăţilor participă la preluarea lunecărilor din prefabricate generate de acţiuni orizontale. având pe contur mustăţi care se sudează de cele ale planşeului alăturat.35 - . în special. la structuri intergral prefabricate din panouri mari. rezemate pe contur.

36 - .alveola b b a a dinte de rezemare a mustati a-a mustati b-b monolitizare alveola bare longitudinale în monolitizare alveole a a b b b mustati .

37 - .a-a mustati b-b monolitizare alveola cupon sudat de mustati a bucle a c monolitizare armata reazem provizoriu .

38 - . Elementele geometrice ale unui acoperiş şarpantă sunt: coama (^) creasta (^) dolie (v) streasina Acoperişurile şarpantă pot să aibă una sau mai multe pante.CURS 7 ACOPERIŞURILE Generalităţi. Clasificare Acoperişurile sunt elemente structurale de rezistenţă care preiau încărcările de la învelitoare şi climatice şi le transmit structurii verticale de rezistenţă. foi de tablă metalică. până la învelitori bituminoase (membrane). panta fiind dată de tipul învelitorii. Pot fi de două feluri: • Cu pantă (şarpantă) • Fără pantă (cu pantă mică) – (terase) Panta. tablă ondulată. a acoperişurilor ete dată de gradul de impermeabilitate al învelitorilor. în general. Şarpante – sunt acoperişuri cu pantă. 1p 2p 3p 4p . Prin învelitoare se înţelege stratul de impermeabilizare al acoperişului şi se poate realiza din produse ceramice (ţigle. olane).

din considerente economice.Structura şi forma în plan a unui acoperiş este dictată de criteriile: • Mărimea încărcărilor • Deschiderile în plan (distanţa dintre pereţii longitudinali exteriori) • Modul de dispunere a elementelor structurale • Considerente tehnico – economice Până la deschiderea de 14 m se utilizează aşa numitele şarpante clasice dulghereşti din lemn. în funcţie de sistemul adoptat • Şarpante mixte. etc). grinzi cu inimă plină. în funcţie de numărul de scaune • Şarpante cu macaz (7-12 m). Din acest punct de vedere avem următoarele sisteme clasice dulghereşti: • Şarpante cu căpriori ( la deschideri mici 4-6 m) • Şarpante pe scaune (7 -14 m). Elementul de rezistenţă al şarpantei îl costituie forma acestuia. ferme casice. combinând 2 din variantele de mai sus. Se exemplifică câteva tipuri de şarpante: Sarpanta cu capriori capriori talpa Sarpanta pe scaune capriori clesti pane pop talpa . se adoptă şarpantele inginereşti sub formă de ferme (grinzi cu zăbrele.39 - . Peste 14 m.

termoizolaţia acoperişului din diverse materiale uşoare izolante: polistiren. etc. planşeul propriu-zis cu rol de rezistenţă 3. strat de difuzie a vaporilor. strat de protecţie mecanică a termoizolaţiei şi de suport al hidroizolaţiei. din punct de vedere al alcătuiri existând 2 tipuri: • Terase necirculabile. Se folosesc materiale impermeabile. în zona rece a acoperişului. poliuretan.Sarpanta cu macaz simplu coarda pana caprior arbaletier Terase Sunt aşa numitele acoperişuri fără pantă. strat de pantă. din materiale uşoare. 4. 8. strat de protecţie. barieră contra vaporilor care să împiedice trecerea vaporilor. tavanul sau plafonul cu rol de finisaj la partea inferioară a planşeului 2. cu grosimea minimă de 4 cm la gura de scurgere. 6. protecţia hidroizolaţiei: • la terasele necirculabile cu membrane este inclusă în alcătuirea ultimului strat de membrană • la terase circulabile dintr-o şapă de mortar sau strat de nisip pe care se montează – execută pardoseala prefabricată sau monolită. sunt următoarele: 1. şapă de egalizare din mortar. betoane uşoare. 7. având pantă de 3 – 7% spre gurile de scurgere • Terase circulabile cu pantă de 1. de regulă din şapă din mortar de ciment 10. hidroizolaţie din membrane bituminoase 11. care poate să lipsească dacă stratul de pantă este neted 5. Se poate realiza din betoane uşoare BCA sau chiar din materiale ca poliuretanul turnat în pantă. care pus în contact cu exteriorul în diverse soluţii elimină vaporii care au tendinţa de migrare de la interior spre exterior. . BCA.5 – 3 % Straturile componente ale unei terase. în principiu. impermeabil al termoizolaţiei 9.40 - . unde ar condensa. zgură expandată.

respectiv la elementele verticale existente pe acoperiş. casa liftului. T.C.C.T. exemplu aticul de contur al terasei. chepengul de ieşire pe terasă. 11 10 9 8 7 4 3 2 1 6 5 Probleme deosebite la terase sunt în principal detaliile de rezolvare a racordării hidroizolaţiei la gurile de scurgere.N. !BAFTĂ! . porţiune de clădire mai înaltă.41 - . etc.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful