Glanda hipofiza

Desi hipofiza a fost cunoscuta de foarte multa vreme, existenta ei fiind semnalata de Galenus (129 (129-216 d.Hr), totusi importanta ca glanda endocrina a fost pusa in evidenta la sfarsitul secolului al XIX lea prin experientele lui Charles Edward (1890). George Oliver si Edward Schaffer sunt primii care au pus in evidenta(1985) existenta in glanda hipofiza a unui principiu biologic activ. Cercetarile asupra functiei acestei glande si a substantelor biologic active elaborate au continuat practic toata durata secolului al XX lea , avand drept rezultat identificarea structurii chimice a acestora si a rolului lor n organism.

Situatie topografica: Glanda hipofiza este asezata in dreptul fetei inferioare a creierului, posterior de chiasma optica, anterior de corpii mamilari, continuand extremitatea inferioara a tijei pituitare. Ea se gaseste adapostita in saua turceasca a sfenoidului  Dimensiuni si greutate: Hipofiza are o forma elipsoidala, alungita in sens transversal si usor aplatizata de sus in jos. Diametrul transversal (cel mai lung) este de 12-15mm, diametrul antero-posterior de 8mm si diametrul vertical de 6mm. Greutatea hipofizei este de 0,40,6g si variaza in functie de varsta si stari fiziologice, astfel ea creste in timpul menstruatiei si scade la persoanele invarsta


Structura: Hipofiza este alcatuita din trei lobi: anterior, intermediar si posterior. Lobul anterior, intermediar si portiunea tubara, formeaza adenohipofiza, iar lobul posterior formeaza neurohipofiza. Lobul anterior este foarte bine vascularizat si din punct de vedere histologic este alcatuit din tesut conjunctiv(stroma) si celule glandulare (cromofobe si cromofile).Din punct de vedere functional celulele cromofobe sunt considerate celule aflate in repaus, in timp ce celulele cromofile sunt in stare de activitate. Lobul intermediar adera de lobul anterior, avand aceeasi origine cu acesta, structural este alcatuit din tesut conjunctiv(stroma) si din celule glandulare bazofile. Se dezvolta mai mult la animale. Lobul posterior deriva din nevrax, fiind o structura mai putin dezvoltata, alcatuita din testut conjunctiv si elemente


nervoase.Glanda hipofiza este legata fiziologic de hipotalamus, atat pe cale umorala cat si pe cale nervoasa, incat functia hormonala a celor trei lobi se afla sub controlul acesteia din urma. Pentru fiecare hormon hipofizar exista un factor de eliberare hipotalamic, dar exista si produse de secretie ale hipotalamusului cu rol inhibator. Hormonii hipofizei, la randul lor, au rol esential in stimularea si reglarea celorlalte glande endocrine, fapt pentru care complexul hipotalamic-hipofizar a fost denumit si creer endocrin.


Hormoni secretati:

Adenohipofiza secreta: STH (hormonul somatotrop), ACTH (hormonul adrenocorticotrop), FSH ( foliculostimulant), LH (hormonul luteinizant), TSH ( hormonul tireostimulant), Prolactina (hormon lactogen) si ICSH (hormonul stimulant al secretiei de testosteron).

Lobul intermediar secreta MSH(melanocitostimulator) iar lobul posterior secreta Ocitocina si Vasopresina/ADH Hormonul de crestere, numit si hormon somatotrop sau STH, este secretat de celulele eoyinofile. Folosind initialele cuvintelor din limba engleza hormonul de crestere se mai numeste si GH. El este esential in procesul de crestere, iar la adult are un rol important in activitatile metabolice. Secretia sa din granulele de depozit intracelulare este reglata de hormonii hipotalamici GHRH (growth hormone-releasing hormone) si SRIF (somatotropin release-inhibiting factor). Sub influenta diferitilor factori hipofiza umana secreta zilnic cca aproximativ 4-5 mg de STH. Secretia adenohipofizara si concentratia hormonului de crestere in plasma sunt influentate de mai multi factori.

Primul factor ce intervine in reglarea secretiei de hormon somototrop este propria sa concentratie in plasma sanguina, ce prin conexiune inversa determina stimularea sau inhibarea secretiei. Un al doilea factor il constituie glicemia:hiperglicemia inhiba secretia de STH, iar hipoglicemia, indiferent de natura ei, o stimuleaza. Secretia de STH depinde si de noradrenalina si dopamina, serotonina, fie prin stimularea somatoliberinei, fie prin inhibarea GHRIH ului.Aminoacizii si in mod deosebit arginina determina intensificarea secretiei de somotropina. S-a pus in evidenta pe cale experimentala ca introducerea de arginina in organism declanseaza o crestere imediata a concentratiei in STH. De asemenea este secretat ca raspuns la efort fizic intens, stres, somn profund, hipoglicemie, glucagon, insulina, hormoni tiroidieni,

estrogen, testosteron si vasopresina.STH stimuleaza productia de ARN, sinteza proteica, mobilizeaza acizii grasi din depozite si are efecte tranzitorii antagonice insulinei; niveluri crescute timp indelungat pot induce alterarea tolerantei la glucoza. Secretia de STH este pulsatila, dar la adulti concentratiile plasmatice sunt stabile, Daca hipofiza secreta deficitar sau excesiv STH in diferite etape ale cresterii, va determina aparitia nanismului si respectiv a gigantismului. Un exces de hormon de crestere la adult va genera acromegalie. Hormonul adenocorticotrop. Se mai numeste corticotropina sau corticostimulina ACTH, denumiri ce sugereaza actiunea hormonului asupra corticosuprarenalei. ACTH controleaza dezvoltarea si secretia hormonala a corticosuprarenalei.

Prin stimularea zonei fasciculate a corticosuprarenalelor activeaza sinteza si secretia de glucocorticoizi (cortizol si corticosteron).Proprietatile secundare ale ACTH se datoreaza efectelor metabolice ale hormonilor glucocorticoizi, activand metabolismele glucidic, protidic si lipidic. Reglarea secretiei de ACTH se realizeaza pe cale neuroumorala cu participarea indirecta a hipotalamusului.Principalul factor umoral de reglare il constituie concentratia sanguina a hormonilor glucocorticoizi, indeosebi a cortizolului. Sub influenta acestora, secretia de ACTH scade, printr-un mecanism de feedback negativ si, respectiv, creste in cazul scaderii glucocorticoizilor din circulatie. ACTH-ul are valori crescute in: boala Addison, boala Cushing (hiperplazie suprarenala dependenta de glanda pituitara), sindromul adrenogenital, stres, si prezinta

valori scazute in: sindromul Cushing, insuficienta hipofizara primara, insuficienta suprarenaliana / hipofizara secundara, adenomul suprarenalian, administrarea de steroizi. FSH (hormonul foliculostimulant), impreuna cu LH (hormonul luteinizant), apartin familiei hormonilor gonadotropi si sunt secretati pulsatil de hipofiza anterioara, ca raspuns la eliberarea intermitenta de GnRH (gonadotropin releasing hormone) de la nivelul hipotalamusului. Nivelul sanguin al hormonilor gonadotropi este controlat de hormonii sexuali (estrogen, progesteron, testosteron) prin feedback negativ pe hipotalamus. La barbati FSH stimuleaza spermatogeneza (un nivel scazut de hormoni gonadotropi poate cauza

azoospermie). La femei FSH, alaturi de LH, stimuleaza cresterea si maturarea foliculilor si biosinteza estrogenului la nivel folicular. Nivelul de FSH are un maxim in perioada de mijloc a ciclului menstrual (faza ovulatorie), insa cu o crestere mai mica decat in cazul LH. In mod simplist, nivelul de FSH si LH este crescut in cazurile in care hormonii sexuali au o productie deficitara (hipogonadism, sindrom Klinefelter, anorhidie, sindromul testiculului feminizant, alcoolism, menopauza). Nivelul de FSH si LH este scazut in insuficienta hipofizara sau hipotalamica, tumori testiculare sau suprarenaliene care influenteaza secretia de estrogeni sau androgeni. Hormonul de stimulare tiroidiana (TSH, tirotropina) se formeaza in celulele bazofile ale hipofizei anterioare si are o secventa secretorie circadiana controlata de

hormonul eliberator de TSH (TRH) produs de hipotalamus. Eliberarea hipofizara de TSH constituie mecanismul central de reglare pentru actiunea biologica a hormonilor tiroidieni. TSH are o actiune stimulatorie asupra formarii si secretiei hormonilor tiroidieni, precum si o actiune proliferativa.Determinarea TSH reprezinta testul initial in diagnosticul afectiunilor tiroidiene. Chiar si mici modificari in concentratia hormonilor tiroidieni vor determina modificari in sens invers (mult mai pronuntate) ale concentratiei de TSH. Prolactina(hormonul lactogen) este un hormon sintetizat, depozitat si secretat de lobul anterior al hipofizei Functiile biologice ale prolactinei sunt numeroase, dar cele mai importante sunt: activitatea lactogenica (declansarea secretiei lactate) si activitatea galactopoetica (mentinerea productiei de lapte).

La barbati nivelul sanguin de prolactina (care este in mod obisnuit mai mic decit la femei) ramane relativ constant din copilarie pana in perioada de adult si batranete. La femei nivelul sanguin al prolactinei creste incepand cu perioada de pubertate (o data cu cresterea secretiei de estrogeni) si scade dupa menopauza (o data cu scaderea nivelului de estrogeni). Nivelul prolactinei din sange creste progresiv in timpul sarcinii (cand se observa si o crestere in volum a glandei hipofizare) ajungand pana la de 5-10 ori mai mult decat nivelul normal. Hormonul ICSH (Interstitial Cells Stimulating Hormone) stimuleaza secretia celulelor interstitiale Leydig, respectiv secretia de androgeni, hormoni care mentin reactivitatea sistemului nervos si stabilesc un anumit

grad de excitabilitate. Androgenii pregatesc epiteliul germinativ sa raspunda la FSH, mentin troficitatea tubilor seminiferi si a liniei seminale, fiind indispensabili unei spermiogeneze normale. MSH(hormonul melanocitostimulator) este sintetizat in lobul intermediar hipofizar si provoaca pigmentarea pielii, ca urmare a dispersiei granulelor de melanina din celulele melanofore ale pielei ; in lipsa hormonului, granulele de melanina se concentreaza in jurul nucleului melanoforelor si pielea se decoloreaza. Pe langa actiune de pigmentare a pielii si a parului acest hormon se pare ca intervine si in procesele de sinteza a rodopsinei. Hormonii hipofizei posterioare.Hipofiza posterioara este alcatuita din tesut nervos si se gaseste intr-o

legatura organica cu hipotalamusul, incat se admite ca hipotalamusul anterior, repectiv nucleele hipotalamice cu lobul posterior al hipofizei formeaza o unitate morfo-funcionala numita neurohipofiza. Produsele biologic active secretate de neurohipofiza sunt ocitocina si vasopresina. Ocitocina este un hormon polipeptidic sintetizat de catre hipotalamus si transportata la neurohipofiza, unde este depozitata sau eliberata, impreuna cu neurofizina ocitocin specifica, avand functia de a stimula contractia muschiului uterin si de a favoriza alaptarea. Ocitocina determina cresterea fortei de contractie uterina, avand rol in initierea si mentinerea travaliului, precum si actiune asupra celulelor mioepiteliale ale alveolelor mamare, determinand

ejectia laptelui din celulele secretoare la nivelul mamelonului . Vasopresina(ADH) este un hormon hipotalamic, secretat la nivelul nucleilor supraoptic si paraventricular si transportat de a lungul prelungirilor axonale in lobul posterior hipofizar. Eliberat in sange, actioneaza asupra tubilor colectori determinand cresterea permeabilitatii pentru apa. Secretia de ADH este declansata de o serie de stimuli, atat de natura osmotica cat si nonosmotica. Deficitul in ADH este responsabil de diabet insipid, afectiune caracterizata printr-o poliurie (emisie de mari cantitati de urina) si o polidipsie (sete intensa si imperioasa). Hipersecretia inadecvata de ADH, sau sindromul lui Schwartz-Bartter, determina scaderea nivelului sodiului in sange si reducerea cantitatii de urina.