P. 1
savu

savu

|Views: 4|Likes:
Published by Carmen Radulescu
SIg-
SIg-

More info:

Published by: Carmen Radulescu on Jun 27, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/14/2014

pdf

text

original

INTRODUCERE Sistemul este o formă universală de manifestare a materiei şi implicit, un ansamblu teoretic (de concepte şi metode), menit să faciliteze, prin

reflectare, cunoaşterea legităţilor ce guvernează structurarea şi devenirea materiei. Majoritatea conceptelor care sunt relevante pentru sistemele informaţionale pot fi găsite în colecţia de principii cunoscută sub numele de Teoria Generală a Sistemelor (TGS) (Kroeber, 1994). Teoria Generală a Sistemelor a fost fondată în anul 1954 de către biologul Ludwig van Bertalanffy, economistul Kenneth Boulding, biomatematicianul Anatol Rapoport şi psihologul Ralph Gerard. Conform TGS, sistemul este un grup de componente interdependente care funcţionează împreună spre un obiectiv comun, acceptând intrări şi producând ieşiri într-un proces organizat de transformare. Pornind de la Teoria Generală a Sistemelor un sistem informatic este o colecţie organizată compusă din hardware, software, date geografice şi personal, destinată achiziţiei, stocării, actualizării, prelucrării, analizei şi afişării informaţiilor geografice in conformitate cu specificaţii ale unui domeniu aplicativ.
1.

Intrări (input) - sunt elementele care intră în sistem pentru a fi prelucrate; Prelucrare, analiză - reprezintă procesul de transformare a intrărilor în ieşiri; Ieşiri (output) - sunt elementele care au fost rezultate prin procesul de transformare. Pe lângă aceste componente mai există încă două adiţionale: feed-back (răspunsul) şi controlul. Feed-back – sunt datele care reprezintă performanţele sistemului Controlul – implică monitorizarea şi evaluarea feed-back-ului în scopul de a determina măsura în care sistemul se îndreaptă către îndeplinirea scopului. Funcţia de control face necesară ajustarea intrărilor din sistem pentru a asigura că acesta va produce ieşirile corespunzătoare. Clasificarea sistemelor informatice Sistemelor informatice pot fi clasificate în funcţie de diferite aspecte:
2.

* Din punct de vedere ierarhic --Subsistem – un sistem care face parte dintr-un sistem mai mare. Cel mai mare sistem este considerat a fi mediul înconjurător sau universul. --Suprasistem – un sistem alcătuit din mai multe sisteme (subsistem).

* Din punct de vedere relaţiei dintre sisteme

--Sisteme deschise – sisteme care interacţionează cu altele aflate în acelaşi mediu, conectat cu mediul sau prin intrări-ieşiri. --Sisteme închise – sisteme nu care interacţionează cu altele, astfel de sisteme practic nu există --Sisteme adaptive – sisteme care au abilitatea de a se modifica singure sau de a-şi modifica mediul în care acţionează în scopul de a îşi prelungi existenţa *Din punct de vedere al gradului de complexitate -- Sistem simplu - este un sistem care are puţine elemente sau componente iar relaţiile dintre acestea sunt directe şi necomplicate; --Sistem complex - este sistemul cu multe elemente care sunt puternic interconectate şi dependente; * Din punct de vedere al influenţei mediului înconjurător -- Sistem static - este sistemul în care modificările din mediu nu produc sau produc puţine modificări; -- Sistemul dinamic este sistemul care suferă modificări rapide şi constante ca urmare a modificărilor din mediu; *Din punct de vedere al duratei --Sistem permanent - este sistemul care există pentru perioade lungi de timp, de regulă peste 10 ani. -- Sistem temporar este cel care există doar o scurtă perioadă de timp. Caracteristicile sistemelor informatice Principalele caracteristici ale sistemelor sunt: *Sistemele transformă intrările în ieşiri; *Sistemele sunt interdisciplinare, cunoaşterea lor implică o multitudine de cunoştinţe şi aptitudini diverse; *Sistemele sunt holistice, adică trebuie privite ca un întreg, luându-se în considerare toate părţile, chiar dacă la un moment dat interesează numai o parte; *Sistemele sunt diferenţiate, fiind alcătuite din elemente, în general diferite între ele sau având legături diferite între ele; *Sistemele sunt sinergetice; este calitatea întregului de a depăşi suma părţilor, astfel sistemul ca întreg este capabil de performanţe pe care părţile componente singure nu le pot atinge. *Sistemele sunt ierarhice, sistemele pot fi componente ale altora, numite suprasisteme, sau pot include la rândul lor sisteme, acestea din urmă numite subsisteme. *Sistemele sunt reglate, prin intermediul controlului, altfel existând pericolul ca ele să evolueze spre starea de dezordine sau haos. *Sistemele sunt orientate scopului, componentele depunând eforturi de a atinge anumite scopuri sau obiective impuse sau dorite.
3. 4. a.

Componentele unui sisteminformatic Componenta hardware: înseamnă atât platforma de calcul cât şi echipamentele periferice pentru introducerea datelor şi pentru comunicarea (afişarea) rezultatelor, sunt dispozitivele fizice şi material

b. Componenta software trebuie să ofere o serie de funcţii de bază, cu aplicabilitate generală şi în acelaşi timp să permită adaptarea sau extinderea la specificul oricărei aplicaţii.

ele au un rol foarte important în completarea informaţiilor despre un punct. culori şi etichete pentru a reprezenta diferite tipuri. reţele de conducte. c.Sistemul informatic pentru o aplicaţie particulară poate fi dezvoltat prin utilizarea unei game largi de software. *soft pentru proiectare asistată de calculator (CAD) sau cartografiere asistată de calculator (Computer Aided Mapping –CAM). Deşi sunt numite date secundare. Utilizatorii (end users) sunt oamenii care utilizează un sistem informatic sauinformaţia pe care acesta o produce. e. precum şi relaţiile lor spaţiale cu alte obiecte. etc.secundare. hotare de teritorii administrative. stâlpi guri de canal. * soft cu scop general. de exemplu. Datele spaţiale sunt cele care descriu locul şi forma obiectelor geografice. Proiectarea unui sistem informatic ca model al lumii reale pentru o aplicaţie particulară presupune metode de identificare şi conceptualizare a problemei ce trebuie rezolvată. Este foarte importantă cunoaşterea tipurilor de date cu care lucrează un sistem informatic. Componenta date este determinantă. d. linie sau suprafaţă. clădiri. Atributele spaţiale se pot reprezenta ca simboluri grafice. Aceste baze de date sunt referite uzual ca tabele de atribute ale obiectelor. cât şi utilizatorii cei care îl folosesc ca instrument pentru rezolvarea problemelor din domeniul lor de activitate. cum sunt acestea stocate şi cum pot fi achiziţionate. cursuri de ape. modele. ele sunt reprezentate grafic prin următoarele elemente (numite primitive grafice): * puncte. * linii. Componenta personal. * poligoane. . Atributele descriptive ale hărţii sunt memorate în baze de date clasice (tabelare) conţinând rânduri(înregistrări) şi coloane(câmpuri). pentru obiecte geografice ca: lacuri. parcele. pentru obiecte geografice ca: puncte din reţeaua geodezică. Personalul cuprinde atât specialiştii care proiectează şi menţin sistemul. În mod obişnuit. Componenta metode. este cea mai costisitoare şi longevivă componentă a unui sistem informatic. Fiecare strat are o tabelă deatribute şi fiecărui obiect îi corespunde o înregistrare din tabela de atribute. curbe de nivel. Datele atribut reprezintă informaţii despre caracteristicile spaţiale ale datelor primare înregistrate. acestea se încadrează întruna dintre următoarele categorii: * soft special proiectat pentru dezvoltarea GIS (cum ar fi ARC/INFO). drumurile sunt desenate cu diferite grosimi de linii. pentru obiecte geografice ca: drumuri. cum ar fi Sistemele de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD). curbele de nivel sunt reprezentate cu linii mai groase de culoare maro închis – principale. respectiv cu linii mai subţiri de culoare maro deschis .

logică şi procesarea datelor. MODELARE: "Ce s-ar intampla dacă .p.? sau dacă o substanţă toxică pătrunde accidental in staţia de pompare a apei potabile?) 1. d .5. ?" Această intrebare urmăreşte evidenţierea modificărilor survenite intr-o zonă geografică de-a lungul unei perioade de timp. adresă poştală... ?" Această intrebare presupune o analiză complexă urmărind anticiparea impactului unui eveniment (adăugarea/ eliminarea/ transformarea unui obiect/fenomen) asupra mediului inconjurător (de exemplu: ce se poate intampla dacă se construieşte un nou drum. depozit de deşeuri... Funcţiile sistemului informatic Principalele activităţi dintr-un sistem informatic sunt cele de prelucrarea informaţiilor. ?" Această intrebare urmăreşte aflarea poziţiei exacte a unui obiect/fenomen sau a unui ansamblu de cerinţe specificate (de exemplu: zonă despădurită de minimum 2000 m. TENDINŢE: "Ce s-a modificat de când .Stocarea resurselor infomaţionale. Caracteristicile sistemelor informatice . ?" Această intrebare urmăreşte identificarea obiectelor/fenomenelor amplasate la o anumită poziţie geografică specificată prin denumire. cu sol propice construcţiei de clădiri. b..Controlul performanţelor sistemului.. ş. b . e.. c . sau coordonate geografice.. CONDIŢIE: "Unde se află .. Un sistem informatic geografic trebuie să includă facilităţi şi funcţii pentru a răspunde următoarelor 5 intrebări generice: a. LOCALIZARE: "Ce se află la . d.organizarea conceptuală. Acestea includ: a – achiziţia şi introducerea datelor. ?" Această intrebare presupune o analiză complexă căutand corelaţii de tipul cauză-efect (de exemplu: este cancerul cauza majoră a morţii pentru rezidenţii din preajma unei centrale nucleare?) sau anomalii apărute la un moment dat intr-o zonă cu caracteristici cunoscute. c.Ieşirea informaţiilor şi vizualizarea lor. PARTICULARITĂŢI: "Ce particularităţi se manifestă in zona .. situată la cel mult 100 m de o şosea). e .a.

Facilitatea actualizărilor.Optimizarea structurii organizaţionale şi a fluxului de informaţii.training.Obţinerea unui angajament din partea conducerii instituţiei.Costurile ridicate .limitat .Lipsa fondurilor necesare pregătirilor profesionale.semnale din exterior şi o ieşire prin care transmite rezultate. 2. fiecare din .informarea finantatorilor 3. orice sistem informatic primeşte date de intrare şitransmite informaţii.Inceperea implementării in lipsa unei analize complete şi detaliate. . .este un ansamblu .Utilizatorii mai productivi.Alocarea unei resurse suficiente de timp şi bani. .Lipsa de inţelegere a procesului de inovaţie tehnologică . . organizaţiei. . .Aşteptări nerealiste de timp privind realizarea şi implementarea.are un obiectiv . fără sa se aiba in vedere inconsistenţa şi redundanţa datelor.Formularea unei planificări a implementării şi dezvoltării sistemuluiinformatic .Eliminarea operaţiilor redundante. Sisteme informatice avantaje si riscuri Avantajele sistemelor informatice : . . .intrare / ieşire . .Lipsa analizei duce la importarea datelor într-un mod haotic. . .Transparenţa deciziilor. legăturile dintre ele se numesc conexiuni. Riscurile sistemelor informatice : . . etc. se degradează şi moare).Datele sunt mult mai bine organizate. . .Angajarea unui manager de proiect din fazele iniţiale ale implementării.Creşterea productivităţii şi acurateţei datelor.Implicarea utilizatorilor în analiza. .orice SI se compune din cel puţin 2 elemente distincte numite subsisteme. statistici.orice sistem informatic are o intrare prin care primeşte date. rapoarte. . .Echipa de analiză să fie interdisciplinara.Eliminarea redundanţelor în stocarea datelor.orice sistem informatic este în primul rând limitat in spaţiu (are un început şi sfârşit) şi are limite în timp (orice sistem se naşte. . Personal implicat in dezvoltarea şi implementarea unui sistem informatics .pentru ca elementele componente (cel puţin 2) să poatăconlucra.Proiectarea amănunţită a arhitecturii sistemului.prelucrarea – în orice sistem informatic se realizează o anumită transformarea datelor supuse prelucrării. statistici. trebuie sa fie legate între ele.Optimizarea accesului la informaţii.Analize.Reducerea timpului de lucru.interconexiunea . rapoarte. . se dezvoltă. ..personalului implicat Factorii care contribuie la implementarea cu succes a unui sisteminformatic: . .Evaluarea şi managementul riscului pe parcursul implementării. .

a statisticilor uşor de înţeles. g.Conducătorul de proiect. editează hărţile digitale pentru corectarea erorilor şi efectuează actualizarea bazei de date.El digitizează sau scanează hărţi în scopul obţinerii lor sub formă vectorizată. El trebuie să cunoască care sunt cerinţele utilizatorilor GIS-ului implementat b.a. 10. d. rapoarte şi statistici. hărţi. Acesta trebuie să furnizeze informaţiile de specialitate necesare proiectării şi implementării bazei de date şi a funcţiilor GIS.Administratorul bazei de date. Acesta se ocupă cu dezvoltarea de interfeţe utilizator orientate către aplicaţie. Administratorul GIS. Utilizatorul. Potentialul utilizarii tehnologiei sistemelor informatice si beneficiile directe/ indirecte aduse de catre aceasta au devenit cunoscute si se bucura in prezent de o recunoastere larga. Principalul scop al acestui studiu consta in definirea cat mai clara a obiectivelor finale ale sistemului informatic. aplicaţiilor informatice şi bazei de date spaţiale pentru a implementa într-o manieră productivă şi securizată e. densitatea populatiei . planuri. un specialistal institutiei. utilizate pentru implementarea unui GIS. schiţe. Acesta se ocupă cu realizarea de hărţi prin integrarea şi compilarea informaţiilor provenite de la diferite surse. Datorita complexitatii mereu crescande a problemelor legate de implementarea sistemelor informatice. activitatea de instruire cuprinde două etape: informarea potenţialilor utilizatori despre posibilităţile unui GIS şi şcolarizarea privind modul de exploatare al aplicaţiilor implementate. Aceste hărţi constituie sursa de date pentru digitizare/scanare şi introducerea unor informaţii descriptive. este necesar ca persoana ce detine calitatea de conducator de proiect sa fie in intregime dedicate rezolvarii acestei probleme.. printre acestia se numara tipul si dimensiunea organizaţiei. scheme. a graficelor cu un mesaj clar. Specialistul în redactarea rezultatelor finale. f. Echipa va fi compusa din conducatorul de proiect si din cel putin alti treispecialisti in domeniile baze de date. Trebuie să asigure funcţionarea tuturor componentelor necesare implementării. Este responsabil cu întreţinerea sistemului de calcul (hard şi soft). Este necesar ca organizaţiile care implementează un sistem informatic sa-si defineasca de la inceput obiectivele pe termen lung legate de utilizarea tehnologiei GIS. Instructorul de GIS. Acesta trebuie să posede experienţă în proiectarea bazei de date spaţiale. în organizarea logică a obiectelor geografice pe straturi tematice. organizaţiei direct implicat in utilizarea rezultatelor finale. Administratorul de sistem. Presupune luarea în considerare a mai multor factori. Programatorul de aplicaţii. Persoana aceasta trebuie să posede cunoştinţe tehnice şi experienţă în aplicarea unui GIS pentru a rezolva cerinţele utilizatorilor c. 4. este obligat să respectând specificaţiile utilizatorului aplicaţiei şi legislaţiile în vigoare. Studiul de fezabilitate. definirea şi codificarea informaţiilor descriptive.Principalele etape în implementarea şi dezvoltarea unui sistem informatics Desemnarea conducatorului de proiect. El trebuie să stabilească procesul de redactare a rezultatelor finale pe care să-l apeleze utilizatorul. fireste. Crearea echipei de implementare. Studiul strategic. Crearea echipei de implementare şi dezvoltare a sistemului informatic este un factor determinant pentru success. 11. sistemelor. Include analiza cost/beneficii şi modul in care sunt justificate investitiile in imlementarea unui sistem informatic. El introduce datele tabelare reprezentând atributele obiectelor geografice din baza de date. Posedă cunoştinţele necesare exploatării echipamentelor. alegerea surselor de date adecvate fiecărui strat tematic. cartografie/topografie si. Este responsabil pentru realizarea planurilor şi hărţilor de bună calitate. 9.Analistul GIS. Cartograf. h. Acesta se ocupă cu realizarea formatului pentru grafice. Operatorul pentru digitizare/scanare/introducere date de la tastatură.

Selectarea furnizorului se face pe baza evaluarii ofertelor si. constrangerile si calendarul activitatilor impreuna cu conditiile contractuale. Aceasta etapa este. consumatoare de timp. utilizatorului un set de instrumente cu ajutorul carora pot fi create solutii specific in cadrul unui proces de dezvoltare de aplicatii cunoscut sub numele de personalizare. Tendinta care se manifesta in domeniul produselor SI consta in migrarea de la produse de tip “cutie neagra” – sisteme la cheie. achizitia seturilor de date comerciale necesare. Proba practica.Evaluarea primara a sistemelor. Pe parcursul desfasurarii procesului deintroducere a tehnologiei SIC au loc mai multe evaluari pe baza carora echipa SIC va putea decide asupra masurilor ce trebuie luate pentru imbunatatirea activitatii. cine o utilizeaza si cum este utilizata. Aceasta sarcina trebuie sa conduca la intelegerea corecta asupra tipului de informatie care este utilizata. Necesitatea determinarii cerintelor utilizatorilor este cea mai importanta etapa din cadrul intregului proces de implementare a sistemelor informatice. contactarea clientilor care utilizeaza sistemele informatice similare. a rezultatelor obtinute in cadrul probei practice Instalarea sistemului informatic. Selectarea furnizorului. Prin parcurgerea acestei etape. Activitatea din cadrul acestei etape consta din efectuarea unui proces formal care implica solicitarea oficiala de informatii adresata furnizorilor. Rolul proiectului pilot consta in verificarea solutiilor propuse.adresat furnizorilor iar prin evaluarea raspunsurilor primite se va intocmi o lista restransa care va cuprinde furnizorii care corespund cel mai bine cerintelor formulate. . Procedurile de testare de tip proba practica ofara utilizatorilor o modalitate de evaluare tehnica a sistemului informatic mult mai obiectiva decat compararea caracteristicilor tehnice ale diferitelor produse. Proiectul pilot. Introducerea datelor. Aceasta etapa a proiectului implica efectuarea unor activitati care concura la asigurarea tuturor conditiilor necesare bunei desfasurari a instalarii operationale a sistemului informatic: amenajarea spatiului de activitate Proiectarea aplicatiilor si personalizarea produselor. Proiectul pilot poate fi considerat ca o prelungire a etapei de receptie cantitativa si calitativa iar in caz de esec solutiile propuse ar putea fi respinse. catre produse care ofera. atat din punct de vedere tehnic cat si organizatoric. in principal. Acest proces implica emiterea unui document oficial – caietul de sarcini . Activitatea de evaluare implica vizite si discutii tehnice si comerciale cu furnizorii de hard şi soft. Solutia optima de implementare a sistemului informatic. in acelasi timp. va implica un proces complex de achizitie iar evaluarea primara are tocmai rolul de a ajuta organizaţia sa inteleaga diferentele dintre sisteme fara a fi sub presiunea unor negocieri contractuale sau in iminenta apropiere a lansarii caietelor de sarcini pentru licitatii. Aceasta este ultima etapa a implementarii SIC dintr-o institutie. Utilizarea operationala curenta. Experienta a aratat ca intre 40% si 80% din costurile proiectelor SIC sunt datorate introducerii si intretinerii datelor. conversia in format digital a documentelor cartografice pe suport hartie. Dintre activitatile corespunzatoare acestei etape mentionam: importul seturilor de date existente. echipa de implementare va fi in posesia unor informatii actuale privind preturile si caracteristicile tehnice ale sistemelor. Analiza cerintelor utilizatorilor. Invitatia de participare la licitatie este un document care defineste cerintele organizaţiei beneficiare. Testele de acest tip sunt proiectate special pentru a raspunde cerintelor utilizatorilor. crearea interfetelor necesare pentru interconectarea cu alte sisteme informatice existente in institutie. Solicitarea de informatii. mai ales. in general. Aceasta faza implica introducerea tuturor atributelor si seturilor de date spatiale necesare functionarii operationale a aplicatiilor SIC. inainte de a lua decizia finala privind utilizarea operationala a tehnologiei SIC. Invitatia de participare la licitatie. Evaluarea post-implementare. in vederea unor negocieri contractuale. In aceasta faza se trece la generalizarea utilizarii tehnologiei SIC.

.

cei doi responsabili aiimplementării GIS identifică printre personalul organizaţiei lor alte persoane pecare le iniţiază în GIS şi cărora le încredinţează realizarea unora din activităţile de implementare. ci trebuie avute în vedere eventuale noi achiziţii detehnică de calcul. Trebuie discutat cuutilizatorul înainte de a trece la proiectare. de amploare redusă. Cu alte cuvinte. 7. pe cât posibil. Soluţie generală. Trebuiesc avute în vedere posibilitatea ca sistemul să poată fi înbunătăţit înraport de cerinţele viitoare ale firmei beneficiare. organizaţia ajunge să dispună de personal calificat pentru toate activităţile prevăzute de schema generală de organizare şi poate aborda proiecte GIS oricât de complexe. independentă de configuraţia actuala a sistemului informatizat. Antrenarea beneficiarului la realizarea sistemului. posibilităţile de comunicare cu alte sisteme similare. Abordarea globală modulară. La realizarea sistemului trebuie să se aibă în vedere cerinţele şi preferinţeleutilizatorilor. pentru a înlătura de la început o seriede neajunsuri. Cu alte cuvinte. Acest principiu decurge tot din orientarea spre utilizator. să fie dependent de dotareatehnică actuală a beneficiarului. iar sistemul să distribuie automat datele în celelaltelocuri în care este nevoie de ele. 2. 5. 6. sau posibilitatea includerii altor sisteme. În timp. La proiectarea sistemului trebuie avută în vedere legatura acestuia cu lumea exterioară. modul de calcul şi prelucrare aldatelor. 4. 3. Posibilitatea de dezvoltare ulterioară. trebuiesc avute în vedereunele reguli de bază: 1. pe măsura acumulării experienţei. Criteriul eficienţei economice. În acest sens. posibilitatea includerii sistemului într-un sistem maicomplex. Orientarea spre utilizatori. . De cele mai multe ori o serie de date trebuiesc utilizate în mai multe locuri încadrul sistemului informatic. Trebuiesc discutate modalitaţile de introducere a datelor şiadaptarea aplicaţiei la nevoile utilizatorului. Asigurarea unicităţii introducerii datelor. Strategia "echipei în doi" Multe organizaţii au început prin a constitui o echipă formată din doi membricalificaţi să efectueze toate activităţile necesare implementării GIS pentru oaplicaţie bine definită. la proiectare trebuie avut în vedere ca raportul dintre rezultatul sau rezultatele directe sau indirecte obţinute prin implementarea şi folosireasistemului economic şi totalitatea costurilor de realizare să fie cât mai mare. Sistemul proiectat nu trebuie. trebuie purtată o discuţie cu utilizatorii în prealabil şipe baza sugestiilor şi preferinţelor lor să se treacă la proiectarea propriu-zisă. trebuie să fie rentabil. La proiectarea sistemului. Principalul criteriu ce stă la baza realizării sistemului este cel economic. compatibilitateacu sisteme de altă natură. trebuie ca datele sa fieintroduse o singură dată. Strategii de implementare a sistemelor informatice 1.Pentru realizarea unui sistem informatic eficient. În acest mod. o eventuală schimbare a sistemului informatic.

efortul financiar. cum ar fi un PC legat la un digitizor şi un plotter sau imprimantă grafică. există foarte puţine studii care să demonstrezelimpede beneficiul economic adus de GIS unei organizaţii.Cheia succesului unei astfel de abordări o constituie existenţa prealabilă a unor date geografice care să permită implementarea imediată a unei aplicaţii. se începe printr-un studiu de fezabilitate. Adeseori. Această strategie este indicată în special în domeniul protecţiei mediuluiînconjurător.2. în acelaşi timp.) sau producţiade hărţi pe diverse suporturi. Nu este simplu săevaluezi cantitativ efectele utilizării tehnologiilor GIS reflectate în special asupra calităţii unor activităţi. Pentru asigurarea integrităţii şi confidenţialităţii datelor la nivel global. dacă reuşeşte să definească o aplicaţie de mare interes şi ajunge în stadiul în care GIS-ul implementat îi permite obţinerea unor rezultate concrete. în prevenirea unor efecte negative asupra mediului caurmare a unor proiecte de investiţii înainte ca acestea să se realizeze practic. 4. evaluări de patrimoniu. studii deamplasament. se poateîncepe prin a se achiziţiona software GIS pentru o configuraţie hardware existentădeja. deşi considerabil. inclusive pentru extinderea dotării hardware şi software. 5. Strategia "raportului cost-performanţă" În această abordare.dar. Strategia "serviciilor contra cost" Această strategie constă în dezvoltarea de aplicaţii GIS pe bază de contract cualte organizaţii care comandă şi plătesc serviciile aferente unei implementări GIS. Cuaceastă dotare minimă. Ideea de bază a acestei abordări este următoarea: fiecare organizaţie răspundede automatizarea şi întreţinerea informaţiilor geografice aferente temelor proprii.Cele mai frecvente servicii solicitate vizează generarea de baze de date GIS prindigitizarea/scanarea hărţilor şi introducerea datelor descriptive. fie că este vorba de înlesniri aduse unor proceseanevoioase. şi prin aceasta. Dacăprocesul de automatizare a bazei de date GIS este prea anevoios. etc. Dar. Strategia "partajării resurselor" În această strategie. Acest plan este însoţit de o analiză costperformanţă care trebuie să evidenţiezebeneficiul net adus de implementarea GIS. În astfel de cazuri. utilizarea unui GIS se poate concretiza însemnalarea. nu toţi factorii decizionali ai organizaţiilor care ar putea beneficia deimplementări GIS înţeleg şi aprobă o astfel de acţiune. prezentându-seun raport bine documentat în care să se demonstreze în ce mod utilizarea unui GISva duce la creşterea eficienţei activităţii organizaţiei implicate. oricât de surprinzător ar părea după creşterea spectaculoasă avânzărilor de GIS din ultimii ani.Din păcate. de obţinerea unor rezultate concrete într-un timp semnificativ redus.sau de asigurarea integrităţii şi consistenţei datelor prin impunerea unei disciplinestricte în automatizarea bazei de date. O cerinţă majoră a acestei abordări o reprezintă dotarea organizaţiei cuechipamente performante şi în pas cu dezvoltarea tehnologică pentru a puteadezvolta continuu gama şi calitatea serviciilor oferite. se implementează proceduri de acces pe diverse nivele (numai citire. Deasemenea. . se poate aplica cu succes această strategie pentru aplicaţii vizândsupravegherea dotărilor edilitare şi a altor elemente de infrastructură ale uneilocalităţi. iniţiatorul acţiuniieste în pericol de a eşua prin consumarea resurselor financiare înainte de a reuşisă demonstreze avantajele oferite de un GIS. Astfel se potachiziţiona încă din start echipamentele şi software-ul GIS necesare implementării. 3. fiind suportat în comun de părţile interesate. în astfelde cazuri se elaborează un plan concret de implementare pe baza rezultatelor obţinute prin efectuarea unui studiu al cerinţelor aplicaţiilor GIS vizate şi a unuiproiect pilot. toate organizaţiile au acces la întreag baza de date GIS după necesităţi. mai multe organizaţii cooperează la implementarea unui singur GIS dar care să integreze facilităţile cerute de fiecare în parte. atunci cu siguranţă pentru viitoarele propuneri de implementări GIS se va putea obţine suportul factorilor de decizie. Strategia "pe furiş" Din păcate. În astfel de cazuri. o persoană având cunoştinţele necesare îşi poate propunesă dezvolte o aplicaţie completă demonstrativă. dezvoltarea de interfeţe utilizator orientate către aplicaţie (analize de reţele. studii de sistematizare.

descentralizate . iar viteza lor de calcul a crescut foarte mult) pe care erau rezidente toate aplicaţiile şi la care erau conectate terminale plasate în diferite locaţii. Sistemele distribuite pot fi definite ca “o colecţie de calculatoareindependente care apar utilizatorilor acestora ca un singur sistem coerent. atunci când au apărut şi s-au dezvoltat reţelele de calculatoare în care erau conectate microcalculatoare de tip IBM PC. recensăminte. tranzacții financiare ș. până la începutul anilor ‘70. cercetare șidezvoltare.ele arătau ca dulapuri uriașe de metal. ceeace provine de la aspectul exterior al primelor mainframe-uri .scriere/citire. PRINCIPII DE DEZVOLTARE A SISTEMELOR INFORMATICE Atunci când vorbim despre modul de dezvoltare a unui sistem informatic. la începutul anilor ’80. ceea ce a determinat în scurt timp reorientarea către informatica centralizată. sau deloc). pe de altă parte. Ceea ce se urmăreşte în acest caz. 2. proiectare. scriere/citire/ştergere. Fiecare departament era dotat cu PC-uri pe care rulau aplicaţiile necesare desfăşurării activităţii lor. Mainframe s-ar putea traduce cu "dulap principal". . este dezvoltarea unui GIS multidisciplinar. Moda centralizării a revenit la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ‘90. Majoritatea sistemelor informatice din această perioadă constau în aplicaţii izolate instalate pe PCuri. Încă nu există un cuvânt românesc corespunzător. tehnologiile de fabricație s-au dezvoltat enorm. odată cu proliferarea microcalculatoarelor. . lipsa integrării aplicaţiilor au creat numeroase neajunsuri. Aceastădefiniţie evidenţiază două aspecte esenţiale: primul priveşte hardware-ul -calculatoarele sunt autonome. odată cu maturizarea reţelelor de calculatoate şi a altor tehnologii informaţionale sau introdus sistemele informaţionale distribuite. Aceste terminale permiteau doar introducerea datelor şi afişarea rezultatelor prelucrării.a.distribuite. 6. prognoză.pot fi identificate trei variante de sisteme informatice: . integrarea tuturor datelor astfel încât oricare dintre utilizatori să poată efectua interogările şi analizele complexe autorizate asupra întregii baze de date GIS. De-a lungul evoluţiei tehnicii de calcul. accesul fiecărui utilizator la segmental său de date din baza de date comună în vederea actualizării şi efectuării unor prelucrări de bază specifice activităţii sale. şi. s-a dezvoltat sisteme informatice descentralizate. planificarea producției. cel de-al doilea vizează software-ul . Cheia succesului unei astfel de abordări o constituie asigurarea flexibilităţii modelului şi structurii de date pe care se bazează implementarea GIS astfel încât să se poată satisface cerinţele diverselor aplicaţii de interes pentru organizaţiile participante. nu exista o altă variantă decât informaticacentralizată. În prezent se înregistrează tendinţa spre dezvoltarea sistemelor distribuite conform modelului client/server. Cu scurgerea anilor. începând cu anii ‚90. Marele merit al acestei scurte ”epoci” a fost mutarea informaticii dintr-un departament special spre celelalte departamente funcţionale însă. 3. în diferite perioade a predominat unasau alta dintre aceste variante: 1.centralizate. mărimea fizică a mainframe-urilor a mai scăzut. Sistemele informatice aveau la bază calculatoare de tipmainframe (calculatoare foarte mari și scumpe folosite pentru procesarea de date importante pe domeniile: statistică. care să permită pe de o parte.utilizatorii auimpresia că lucrează cu un singur sistem.

Doi utilizatori îşi pot realiza sarcinile lor de lucru pe propriilecalculatoare prin partajarea unor resurse. precum paginile web sau fişiere.sisteme cu prelucrări distribuite . Noţiunea de resursă este una abstractă.  execuţia concurentă a programelor reprezintă regula într-un sistemdistribuit. dar şi la cele software. Distribuirea datelor presupune proiectarea unei baze de date distribuite în care datele sunt fragmentate şi dispersate pe diferite locaţii din reţea sau ele sunt replicate pe mai multe noduri din reţea în vederea uşurării accesului la date. etc. precum scanere. digitizoare.aplicaţiile pot fi stocate într-o singură locaţie şi accesate de către oricare procesor conectat în sistem. Partajarea resurselor nu este singurul avantaj al sistemelor distribuite. atuncicând este necesar. Este responsabilitatea proiectanţilor de a prevedea consecinţele eventualelordisfuncţionalităţi. la fel ca şi organizarea internă asistemului distribuit. Motivaţia principală pentru utilizarea sistemelor distribuite o reprezintă dorinţa utilizatorilor de a partaja resursele. însă ele sunt accesibile tuturor utilizatorilor din reţea. folosită pentru a descrie mulţimea lucrurilor care pot fi partajate într-o reţea de calculatoare. inprimante. Totuşi..Dincolo de această definiţie. Pe scurt. Această caracteristică este o consecinţă directă a autonomieicalculatoarelor din sistem. obiectele de toate tipurile. pornind de la cele două componente principale ale unui software – prelucrările şi datele. problematica sistemelor distribuite poate ficlarificată prin prezentarea caracteristicilor lor esenţiale. indiferent de locul şi momentul în care are locinteracţiunea. el trebuind să fie în continuare disponibil utilizatorilor. . adică distribuirea atât a datelor cât şi a prelucrărilor. O altă configuraţie de sistem distribuit poate rezulta prin combinarea celor două tipuri de bază. Există mai multe variante de configurare a unui mediu cu prelucrări distribuite: . bazele de date. Ea face referire la componentele hardware. . acestea sunt:  diferenţele dintre variatele tipuri de calculatoare şi modul în care elecomunică sunt transparente pentru utilizator. dar şi a faptului că pentru utilizator organizarea internăeste transparentă. Conceptul de sistem distribuit este aplicat unei mari varietăţi de configuraţii şi aplicaţii.sisteme cu date distribuite.o aplicaţie poate fi replicată pe mai multe locaţii din reţea. să poată fi uşorextinse. precum fişierele. alte avantaje precum şi principalele dezavantaje faţă de sistemele centralizate fiind enumerate în tabelul de mai jos.diferite aplicaţii pot fi rezidente pe diferite locaţii din reţea.  utilizatorii şi aplicaţiile pot interacţiona cu un sistem distribuit într-omanieră uniformă şi consistentă. pot fi identificate două tipuri de bază de sisteme distribuite: . .  un sistem distribuit trebuie să asigure independenţa faţă deeventualele căderi sau disfuncţionalităţi ale unor calculatoare sau aplicaţii dinsistem.  sistemele distribuite trebuie să fie scalabile adică.

majoritatea prelucrărilor pot fi realizate local. instalarea şi conectarea lor pe măsură ce ele sunt necesare.Creşterea disponibilităţii resurselor reprezintă un alt avantaj major al sistemelor distribuite. Poate cea mai importantă piedică în extinderea utilizări sistemelor distribuite o reprezintă dificultatea dezvoltării lor generată de enorma complexitate a acestor sisteme. Principalele surse ale complexităţii sunt: distribuirea datelor şi/sau replicarea lor. atât timp cât o bună parte din capacitatea de stocare şi prelucrare a sistemului nu va fi utilizată decât ulterior. Flexibilitatea sistemelor centralizate este limitată de inabilitatea lor de a asigura creşterea incrementală. este legată de eventualitatea blocajelor reţelei de comunicaţie. implementarea sistemelor distribuite are asociate şi unele dezavantaje ce trebuie luate în considerare la dezvoltarea lor. În schimb. distribuirea prelucrărilor. În afără avantajelor prezentate. conservându-se astfel investiţiile anterioare). soluţia unui sistem centralizat tot nu ar fi satisfăcătoare deoarece ea ar fi prea scumpă. respectiv achiziţionarea. iar datele de interes local pot fi stocate şi gestionate local. situaţie în care utilizatorul nu va fi conştient de disfuncţionalitatea apărută. necesitatea înlocuirii acestuia cu altul mai performant (în cazul sistemelor distribuite nu se pune problema înlocuirii acestuia ci a extinderii lui. Sistemele distribuite permit reducerea costurilor de comunicaţie şi depăşirea limitelor mediilor de comunicaţie. Dezvoltarea sau extinderea activităţii organizaţiei determină supraîncărcarea sistemului informaţiona existent şi. care va afecta numai o parte a sistemului. nici supraîncărcarea serverului de numeroasele accese de la distanţă nu trebuie neglijate. sistemele distribuite sunt proiectate să funcţioneze şi în condiţiile apariţiei unor disfuncţionalităţi. Într-un sistem distribuit. Flexibilitatea dezvoltării sistemelor distribuite dată de faptul că o organizaţie aflată în plină dezvoltare (extindere) are posibilitatea de a adăuga incremental noi resurse (hard şi soft) în sistem. Celelalte resurse rămân disponibile. ceea ce determină reducerea traficului în reţea. implicit. Sistemele centralizate oferă timpi de răspuns nesatisfăcători utilizatorilor. datorită volumului mare de date ce trebuie transmise prin reţea. pe măsura dezvoltării organizaţiei. Apariţia unei disfuncţionalităţi într-un sistem centralizat (căderea serverului sau a liniei de comunicaţie) determină blocarea întreguluisistem informaţional până la remedierea problemei ivite. Chiar dacă sar pune problema planificării extinderii viitoare a organizaţiei în vederea dezvoltării unui sistem informati corespunzător. ele putând chiar prelua sarcinile părţii de sistem afectate. şi numai dacă previziunile se adeveresc. asigurarea consistenţei datelor. Cea mai mare problemă cu care se poate confrunta o bază de date centralizată. Sistemele distribuite oferă timpi de răspuns mai buni la cererile utilizatorilor. Un sistem cu baze de date distribuite care trebuie să ascundă natura distribuită a datelor faţă de utilizatori este fără îndoială mai complex . atunci când ea este accesată de la distanţă. asigurarea diferitelor forme de transparenţă.

O altă abordare este arhitectura cu trei straturi. El este un model general ce poate fi implementat în numeroase moduri. în sensul definirii foarte clare a sarcinilor şi responsabilităţilor fiecărui strat. . -. Bazele de date replicate adaugă cel puţin un nivel suplimentar de complexitate. Această arhitectură presupune împărţirea aplicaţiei în următoarele straturi: -. unul din straturi este responsabil cu interacţiunea cu utilizatorul. rezultând arhitectura cu două straturi. --fiecare strat trebuie să îndeplinească o sarcină specifică. incluzând aici logica de prezentare ainformaţiei (ansamblul prelucrărilor efectuate asupra datelor necesare afişarii lor). Dacă sistemul nu este bine proiectat.gestiunea interfaţei utilizator (gestiunea prezentării) – priveşte dialogul între utilizatori şi aplicaţie.stabilirea unor protocoale bine definite pentru interacţiunea dintre straturi. care este responsabil de menţinerea integrităţii bazei de date. atunci el va furniza un nivel de performanţă. ştergeri).decât un sistem cu baze de date centralizate. O astfel de abordare permite proiectarea independentă a straturilor. numiţi client şi furnizorii de servicii.logica aplicaţiei . Această arhitectură presupune descompunerea aplicaţiei în următoarele două straturi: stratul corespunzător aplicaţiei şi stratul corespunzător bazei de date. Proiectarea sistemelor client/server presupune conceperea arhitecturii aplicaţiilor pe straturi bine definite.cuprinde ansamblul operaţiilor de prelucrare specifice aplicaţiei şi înlănţuirea lor logică. Problema principală în modelul client/server este legată de distincţia clară dintre client şi server. Modelul client/server Arhitectura client/server reprezintă modelul arhitectural cel mai utilizat ladezvoltarea sistemelor distribuite. interacţiune care să se realizeze numai prin intermediul acestor protocoale.fiecare strat să aibă un domeniu bine definit. celelalte straturi realizând acest lucru prin intermediul acestui strat dacă au nevoie de informaţii de la utilizator. singura grijă constând în definirea clară şi proiectarea atentă a interfeţelor. El acceptă intrările de la utilizator şi furnizează rezultatele prelucrărilor în formatul solicitat. -. de exemplu. modificări. asigură integritatea datelor. aceştea comunică între ele prin schimbul de mesaje de tip solicitare-răspuns. atunci numai acel strat va comunica cu utilizatorul. Ideea subiacentă (imediat dedesupt) conceptului client/server este serviciul. urmărindu-se ca: -. disponibilitate şi siguranţă scazut. dacă. numiţi server. emiterea anumitor mesaje de alertare. O aplicaţie informatică distribuită dezvoltată după modelul client/server este descompusă în două două grupuri de procese: consumatorii de servicii. precum şi gestiunea fizică a datelor (adăugări. --gestiunea datelor – rezolvă cererile de date. O primă încercare de stabilire a distincţiei între client şi server a constituit-o împărţirea aplicaţiilor pe două straturi.

a timpului de raspuns. în figura de mai sus stratul gestiunii datelor sau stratul aferent logicii aplicaţiei pot fi împărţite la rândul lor în mai multe straturi. consideră middleware-ul ca un nivel al Cerere software-ului al cărui scop constă în mascarea eterogenităţii platformei hardware şi software. Java RMI (Java Remote Object Invocation) şi DCOM (Distributed Component Object Model). Cele mai utilizate astfel de modele sunt: apelarea procedurilor de la distanţă (Remote Procedure Call). majoritatea soluţiilor middleware se bazează pe un anumit model. Acest lucru este posibil datorită apariţiei unei noi tendinţe în dezvoltarea sistemelor informaţionale.În prezent se manifestă tendinţa dezvoltării aplicaţiilor cu n straturi. care descrie aspectele privind distribuirea şi comunicarea. şi care interacţionează între ele pentru a asigura implementarea comunicării şi partajării resurselor în aplicaţiile distribuite. Practica a demonstrat ca dezvoltarea cu succes a sistemelor informationale presupune ca profesionistii trebuie sa aiba în vedere dorintele utilizatorilor si nu utilizatorii trebuie sa se adapteze sistemelor create de profesionisti. prin îmbunatatirea calitatii. a urmaririi activitatii si cunoasterii starii demoment. care se împart în:  profesionistii. Programele care facilitează implementarea facilităţilor de comunicare între straturi sunt referite prin middleware. Altfel. De exemplu. CORBA (Common Object Request Broker Architecture). METODOLOGIA DEZVOLTARII SISTEMELOR PRIVIREGENERALAASUPRADEZVOLTARII SISTEMELOR În lumea concurentiala de azi. precum şi furnizarea unui model de programare comod dezvoltatorilor de aplicaţii. Sistemele pot îmbogatii serviciile sau produsele beneficiarului prin diferentiere. aplicaţiile distribuite ar trebui să apeleze direct la interfaţa de programare furnizată de sistemul de operare al reţelei. în care pot exista mai mult de trei straturi. cât şi fizic. Cele mai cunoscute soluţii middleware sunt Sun RPC. proiectantii si programatorii de sistem. atât din punct de vedere logic. sa inoveze sa reduca conflictele si sapermita adaptarea lapiata încontinua schimbare. El este format din procese sau obiecte ce se regăsesc pe un grup de calculatoare. Un element cheie al sistemului informational îl constituie oamenii. referită prin sintagma orientată pe componente sau obiecte. Pentru a simplifica dezvoltarea şi integrarea aplicaţiilor distribuite. toti cei care beneficiazadepe urma sistemului informational.  coordonarea activitatilordisparate.  eliminareaproceselor carenucontribuie la adaugareade valoare. una din cele mai valoroase resurse organizationale este sistemul informational bine proiectat si orientat catre utilizator. O definiţie mai formală. Astfel. Din punct de vedere strategic un system poate ajuta managementul sa-si înfrânga competitorii. Implementarea unei aplicaţii multistrat necesită existenţa unor programe speciale care să faciliteze comunicarea dintre straturi. distribuirea obiectelor şi distribuirea documentelor. Sistemele informationale permit:  îmbunatatireaproductivitatiiprinautomatizarea activitatilormanuale. idea centrala este ca la realizarea sistemului profesionistii trebuie sa conlucreze strâns .  utilizatorii. grupa alcatuita din analistii.

DS nu este un proces automat.  comunicatii si comunicare slaba.  dezvoltarea unor sisteme alternative de evaluare înca înainte de a se trece la proiectul final.  schimbari înmediul extern .  proiectare simpla sidirecta.  dezvoltarea unui softwarenestructurat.  accentuarea implicarii utilizatorilor întoate etapeledezvoltarii.  urmarirea unuiproiectprea ambitios. a instrumentelor si metodelor adecvate.  lipsa suportului dinparteamanagerilorde la vârf.  neglijarea costurilor aferente sibeneficiilorposibildeobtinut. Printre factorii care contribuie la succesulDS. Obiectivul urmarit este de a obtine cea mai buna solutie de sistem cu o cheltuiala rezonabila de bani si timp. întârzieri.  slaba planificare a sistemului si utilizarea unui management de proiect inadecvat. el necesitândmulte interactiuni si interventii umanepe totparcursulprocesului.  posibilitatea întretinerii bi revizuirii.  utilizarea si implementarea corecta a etapei de planificare a sistemelor cât si a tehnicilor managementuluideproiect.  instalarea unor tehnologii incompatibile sauinadecvate.  crearea unui lant de erori si greseli înfazeledezvoltdrii. complete bi actuale.  achizitionareade hardware si softwarede carenuarenimeni nevoie.  dorintade a exploatanoi oportunitati. de la identificarea problemelor la evaluarea si corectarea solutiei propuse. Literatura de specialitate arata ca factorii principali care contribuie la esecul dezvoltarii corecte aunui sisteminformational sunt:  creareade sistemedezvoltate carenuajutdstrategia siobiectivele afacerii. cei mai importanti sunt:  ajutoruloferit demanageriide la vârf.  utilizarea unorprograme solidede instruire.  sarcini de implementare inadecvate. Ea cuprinde toate aspectele procesului.  cresterea/dezvoltarea organizatiei si anecesitatiilor acesteia. Aceasta deoarece numai utilizatorii stiu exact c doresc de la sistem. în timp ce profesionistii sunt cei care stiusd-l dezvolte. Dezvoltarea si implementarea sistemelor informationale (DS) este activitatea prin care se creeaza sau se modifica un sistem informational.  esecul definirii necesitdtii sistemului si neimplicarea utilizatorului în cadrul procesului.  abordarea coordonatabi planificata a implementarii. Exista foarte multi factori care determina luarea deciziei de dezvoltare a sistemelor informationale. Darorita caracteristicilor.  cresterea competitiei.  dorintade a utilizamai eficient informatia. lipsa unor facilitati.  utilizarea unormetodologii cunoscute si acceptate deDS.  neglijenta înimplementarea controalelor adecvate. greude utilizat si întretinut. numai astfel asigurându-se succesul sistemului.  concentrarea asupraproblemei si oportunitdtilorprincipale. Printre cele mai importantemotive ale initieriiDS sunt:  probleme avute cusistemul existent (erori.cu utilizatorii.  existenta unui programbinedefinit bi organizatde întretinere.  existenta unei documentatii clare.  realizarea unei fuziuni saupreluarea altor afaceri.

software.  fazadeproiectarededetaliu. în general se apeleazala fazeledescrise înfigura1.  fazadeproiectare generala. Etapa initiala cuprinde fazele de planificare. . baze de date si personal. eventual condensate si anume:  fazadeplanificare. continând un marevolumdedocumentatie.  fazade implementare. Unele din acestea sunt foarte formalizate. implementarii şi întretinerii. cumsunt de exemplu cumpararea unui programexistent pe piata si pâna la realizarea de proiecte majore de ordinul milioanelor de dolari. La sfârşitul fiecarei faze exista momente în care se fac verificari şi evaluari. cât şi la nivelul fazelor. Etapafinala contine fazele proiectarii de detaliu.Eforturile necesare dezvoltarii sistemelor informationale se pot întinde de la proiecte mici.Desi pasii dezvoltarii pot fi diferiti ca si continut si numar. CICLULDEVIATAALDEZVOLTARII SISTEMELOR(CVDS) Companiile utilizeaza diverse abordari ale dezvoltarii sistemelorinformationale. altele înschimbsunt foarteputinformale. urmat de evaluare şi selectie. La acestea se stabileşte dacafaza a fost încheiata cu succes şi se poate trece la faza urmatoare sau daca estenevoie de munca suplimentara şi eventual reluarea fazei sau fazelor anterioare.  fazade evaluarebi selectie.  fazade analiza. Acestefaze reprezints aspectele conceptuale ale SD şi sunt conduse de utilizatori. Daca laînceput. analiza şirealizare a proiectului general (de ansamblu). ce includ componente hardware. sisteme de comunicatii. El poate fi împartit în dous etape: etapa initiala saupreliminara şi etapa finala. în aceasta etapa rolul principal îl joaca utilizatorii. spre final utilizatoriirevin alaturi de profesionişti la conducerea activitatilor.

 factori strategici. 1. 2. Productivitatea masoara cantitatea ieşirilor produseraportat la intrari. care arata daca sistemul propus poate fi dezvoltat şiimplementat utilizândtehnologii existente sau sunt necesarenoi tehnologii. raportul va contine rezultatele cercetarilor si recomandari. Masurarea ei are ca scop reducerea costurilor care nuadauga valoare.Fiecare faza genereaza documentatie. care arata daca procedurile existente împreuna cucalificarea personalului sunt suficiente pentru a opera sistemul sau daca suntnecesarenoiproceduri si calificari. varietatea produselor. Acest factor descrie cât de bine ofere sistemul informationalinformatiimanagerilor înplanificare. care arata daca exista conflicte între sistemul luat înconsiderare si capacitatea firmei de a-si îndepliniobligaţiile legale. productivitatea poate fi masurata ca fiinnumarul de produse finite realizate într-o saptemâna raportat la cantitateadematerieprima consumatepe saptemâna respectiva. cât şi viziunea asupra noului sistem astfel încât acesta ssasatisfacă necesitătile utilizatorului.  factori de programare. ambalaj. La finele acestei faze. Fiecare documentatie reprezinta extensia logica a celei precedente. Aceasta etapa cuprinde sesiuni de lucru. etc. Diferentierea se poate atinge princresterea calitatii. Documentatia ofera utilizatorilor. control si luareadeciziei. pret. Factorii strategici sunt acei factori care se refera la ajutorulpe care sistemul îlofera obiectivelor afacerilor.echipa de proiectare câstiga o întelegere clara amotivelor implicate în dezvoltareanoului sistem. Diferentiereamasoare cât de bine o firme poate oferi produsesau servicii diferite de ale competitorilor. manipulari specifice. Înfunctie de ele utilizatorul şi managerii pot cere modificsri sau pot continuaprocesul.evaluari deproiectepropuse şi selectia celor cucelemai înalteprioritati.profesioniştilor şi managerilor informatii despre cum este dezvoltat sistemul. Factorii strategici principali sunt:  productivitatea. Etapa de planificare Etapa de planificare este etapa în care se stabileşte cadrul strategic larg aldezvoltarii sistemului .servicii rapide. . Pe parcursul acestei etape.Dace echipa cade de acord asupra aspectelor relevate se continua cu etapa deproiectare generala.documentatia finala fiinddestinata înspecial utilizatorilor. Factorii de fezabilitate sunt factorii se refera laposibilitatea ca sistemul sa fiedezvoltat şi utilizat cusucces. De exemplu. Înplus acumsedefineste obiectivul cât si necesitatile utilizatorilor. care arata daca suntdisponibile fonduri adecvate pentru asustine costurile estimate ale sistemuluipropus.  factorii operaţionali.Indiferent însa de etapa sau faza trebuie retinut faptul ca întregul CVDS presupuneexistenta unei echipededezvoltare şinua unei singurepersoane. Factorii de fezabilitate considerati sunt:  factorii tehnici. care semnifica faptul ca sistemul trebuie sa devinaoperativ într-o perioada acceptabila de timp.  factorii economici.  factorii legali.  managemetul. Fiecareproiect propus este evaluat utilizând:  factori de fezabilitate.  diferentierea. costuri reduse. Etapa de analiza Raportul fazei de planificare ofera o baza în constituirea unei echipe deproiectare a sistemului si începerea analizei sistemului.

 controalele. al instalarii echipamentelor.  pregatirea spatiului. Etapa de implementare În etapa de implementare specificatiile din raportul proiectarii de detaliu suntpuse înpractica. cum vor fi proiectatafiecare componenta a sistemului (iesirea.al instruirii cât al sarcinilorde implementare. Raportul privind implementarea va contine:  planul de implementare. cât side testare.  sarcinile ce trebuie realizate învederea:  dezvoltarii de software. înfunctiede complexitatea sistemului li se adauga si altispecialisti cumsuntde exempluspecialistii întelecomunicatii. în securitate si control.de codificare sauprogramare.  instalarea echipamentului. Etapa de proiectare generala (de ansamblu) Etapa de proiectare de ansamblu creeaze alternativele posibile de urmat în DS. respectiv claculatoarele. Pentru finalizarea acestei etape. 5. pentru a asigura integritatea si protectia datelor împotriva erorilorde intrare. al testelor de efectuat. Sunt necesaritotodata specialisti în sisteme expert si pentru suport decizional si specialisti îningineriede sistem.  testareaprogramelor si echipamentului. . cât si formatul acestora. Esenta acestei etape este de a descrie larg. Alternativa cea mai buna va fi selectata si proiectata în detaliu în etapa urmatoare.deprelucrare. prin intermediul careia sunt descrise facilitatile functionale alenoului sistem.  revizuirea implementarii.  pregatireadocumentatiei tehnice side utilizare. al codurilor generate. echipa de proiectare va trebui sa continaproiectanti si specialisti în baze de date.  intrarile. etc. cele care fac conversia intrarilor îniesiri.  bazelededate. controalele. bazele dedate si platforma tehnologice). procesele.3.  procesele. 4.  realizare conversiilornecesare.  instruireapersonalului utilizator. respectiv de cumparare si/sau proiectare desoftware. la nivel general. Raportul rezultat în aceasta etapa va contine un ghid complet al software-uluiproiectat. perifericele. Etapa de proiectare de detaliu Cuprinde:  iesirile respectiv ecranele prin care sunt afisate iesirile.. cât si împotriva altor pericole  platforma tehnologica. formularele cu rezultate si rapoartele. Etapa de evaluare si selectie Fiecare alternativa generata în cadrul etapei de proiectare de ansamblu esteevaluata cu ajutorul metodelor cantitative si calitative referitoare la costuri sibeneficii. învederea stocarii si accesarii ulterioare adatelor. adica ecranele de preluare a datelor de intrare. formulare de prelucrare si formatul acestora. intrarea. carora. Peparcursul implementarii sunt finalizatepatrucategoriidedocumentatii:  documentatia de sistem. 6.modul cumsuntacestea interconectate cât si reteauade telecomunicatii. de obicei sub forma unei diagrame GANTT sauPERT.

datelede testare si rezultatele testelor. destinata utilizatorilor. 7. care ofera operatorilor. La finalizarea fazei de implementare se realizeaza un alt raport. managerilorsi utilizatorilor indicatii asupramodului de operare si asupraprocedurilordecontrol si securitate implementate însistem. care descrie structura programelor. documentatia privind software-ul. . prin care se descrie reactiautilizatorilor asupra folosirii noului sistem. ca o anexa la raportul fazei.postimplementare. În functie de acestea.intrarile. Întreţinerea sistemului dupa implementare Întretinerea sistemului dupa implementare este faza cea mai lunga si costisitoare a întregului ciclu de viata a sistemului informational. deciziile luate pot fi doar de corectare a sistemului sau chiarde reproiectare a întregului sistem. Ea este importantadeoarece:  nuîntotdeauna sistemul acopera toatenecesitatile utilizatorilor. este foarte important ca acestia sa accepte sistemul. Rolul acestei documentatiieste acela de a oferi indicatii tuturor utilizatorii asupramodului cumtrebuieexploatat sistemul astfel încât acestia sa fie înstarede a-si realiza sarcinile.  documentatia de utilizare. iesirile.  documentatia de operare a sistemului. si/sau  proiectarea realizatanupermite întretinere corespunzatoare. sa-I înteleaga scopul siobiectivele cât simodul corect de utilizare. Deoarece utilizatorii sunt cei care vorexploata sistemul.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->