MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE LITERE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
IPOSTAZE ALE ROMANULUI EUROPEAN DE ANALIZĂ PSIHOLOGICĂ
Metamorfoze ale romanului de la iluminism la romantism

Conducător ştiinţific: Prof. univ.dr. PAUL MAGHERU

Doctorand: CRIŞAN (GÎGA) ADRIANA

ORADEA 2011

CUPRINS
ARGUMENT……………………………………………………………………………… 6

CAPITOLUL I. CĂUTĂRI ALE ROMANULUI, CĂUTĂRI ALE UMANULUI. COAGULAREA GENULUI ROMANULUI DE ANALIZĂ PSIHOLOGICĂ…………………………... I.1. DEFINIŢIA ROMANULUI PSIHOLOGIC……………………………………….. I.2. RĂDĂCINILE ISTORICE ALE ROMANULUI PSIHOLOGIC............................ I.2.1. CHARITON, CHAIREAS ŞI CALLIRHOE PRIMUL ROMAN 37 47 17 21 35

PSIHOLOGIC...................................................................................................................... I.2.2. LONGOS, DAFNIS ŞI CLOE................................................................................... I.2.3. DE LA ROMANUL ANTIC LA PRIMUL ROMAN PSIHOLOGIC MODERN............................................................................................................................. I.3. ROMANUL DE ANALIZĂ PSIHOLOGICĂ ÎN CLASICISM – ROMAN AL SENTIMENTELOR IZVORÂTE DIN PRINCIPII......................................................... I.3.1. MADAME DE LA FAYETTE ŞI PRINCIPESA DE CLÈVES…………………. I.3.2. LUMEA ROMANULUI PRINCIPESA DE CLÈVES…………………………… I.3.3. CONTESTĂRI ŞI ATESTĂRI ALE ROMANULUI PRINCIPESA DE CLÈVES CA ROMAN DE ANALIZĂ…………………………………………………...

55

57 62 73

87

CAPITOLUL II. METAMORFOZE ALE ROMANULUI PSIHOLOGIC EUROPEAN ÎN 95 95

ILUMINISM ŞI ROMANTISM......................................................................................... II.1. PRINCIPIILE ROMANULUI PSIHOLOGIC ÎN ILUMINISM...........................

II.2.PRINCIPIILE ROMANULUI PSIHOLOGIC EUROPEAN ÎN ROMANTISM.. 104 II.3. TEME ROMANTICE ŞI ATITUDINI NOI ALE ROMANULUI

PSIHOLOGIC EUROPEAN.............................................................................................. 108 II.3.1. INADAPTABILITATEA SAU LE MAL DU SIÉCLE.......................................... 108

1

...6...................................................3.............. PAMELA ŞI CLARISA SAU VIRTUTEA RĂSPLĂTITĂ ŞI VIRTUTEA RĂZBUNATĂ.............. 113 II....... 136 III................... 5............................... TRANSFORMĂRI ALE RELIGIEI ŞI ALE MORALEI DE LA ILUMINISM LA ROMANTISM………………………………………………………………………...........................II................MOŞTENIRE DE LA CLASICISM.... ROMANUL ŞI CUPRINDEREA DIMENSIUNII MORALE......... 151 IV........................3.... SENTIMENTALISMUL........... IDEALISMUL ŞI DATORIA MORALĂ................ DE LA CONSTRÂNGERE LA LIBERTATE……………………………………………………………………………… 151 IV.............7................... 140 III...............1...... 135 III....................3................. 152 IV.......ARMONIZAREA DATORIEI ŞI A PASIUNII 170 2 ......................................................... 162 IV........ IUBIREA ŞI PROIECŢIA ROMANTICĂ A EULUI.................. IUBIREA– ETERNA FASCINAŢIE A ROMANULUI………………………………........... 160 IV......... IUBIREA CA FERMENT AL GENULUI ROMANESC.................1............... IUBIREA ŞI AVENTURA............................ ROMANUL ŞI OMUL CA FIINŢĂ MORALĂ.................1.................. 135 III............4.................................. 149 CAPITOLUL IV...3.............. ILUMINISMUL ŞI ELIBERAREA DE CONSTRÂNGEREA MORALĂ................ 141 III.......2.....................3......................... PERCEPŢIA CARTEZIANĂ A ADEVĂRULUI....1............ 169 IV...... FANTASTIC ŞI PSIHOLOGIC.................................................... PSIHOLOGICE ŞI ESTETICE...........6.................................... 139 III...................... 132 CAPITOLUL III.. 168 IV.............................. 155 IV..5................... SIMPTOME ALE „BOLII VEACULUI” (LE MAL DU SIÉCLE)............................... IUBIREA ŞI CRIZA INTERIOARĂ : SUFERINŢELE TÂNĂRULUI WERTHER DE GOETHE..........1.......2.......................... ADEVĂRUL PASIUNII ÎN ROMANTISM............................................ CĂLUGĂRIŢA – SATIRA FALSEI MORALE..2....................... 153 IV......................4...................... JULIA SAU NOUA ELOIZĂ...... CONFESIUNEA UNUI COPIL AL SECOLULUI DE MUSSET...........3.. PERSONAJUL CLARISSA ÎN APĂRAREA LEGII MORALE...............7...................

.......................2..............................................................CAZUL ROMANULUI UN EROU AL TIMPULUI NOSTRU.. 173 V................................. 173 V............................. PERSPECTIVA DIFERITĂ ASUPRA NATURII DE LA ILUMINISM LA ROMANTISM.....................................................................................CAPITOLUL V...................1...........RAŢIUNE ŞI SIMŢIRE............................................... 1................. 178 CONCLUZII..................... 200 3 ........... 176 V................. EUL ŞI LUMEA......................... 187 BIBLIOGRAFIE..............2..... 173 V......................1............................................ EFECTELE NOII IDENTITĂŢI A SCRIITORULUI ŞI A PERSONAJULUI ASUPRA PUBLICULUI LARG ŞI A OPINIEI CRITICE....................................... JANE AUSTEN...................................................1......................... CONSTRUIREA IDENTITĂŢII…………………………………………………........................

Acesta este şi motivul pentru care am dat ca subtitlu ipostazierilor romanului european de analiză psihologică. Creaţiile literare pe această temă sunt impresionante. cum sunt cele legate de teme. dar şi subiective. Aceasta pentru că obiectul dintotdeauna al literaturii ca artă au fost ideile. Romanul european de analiză psihologică a fost examinat dintr-o dublă perspectivă. evoluţia şi specificul reflectării artistice într-o veche specie a genului epic. al aspectelor concomitente. pe criterii obiective. Transformări ale romanului de la iluminism la romantism. indiferent de timp. romanul părând a fi o specie mai importantă şi mai cu succes la public. ca orice supoziţie. a tribulaţiilor şi complicatelor sentimente omeneşti. 4 . faptele. Am pornit apoi de la ipoteza verificată şi ea că trecerea de la iluminism la romantism reprezintă un moment important al evoluţiei romanului înspre forma cu care ne-am obişnuit azi. sentimentele.REZUMAT Lucrarea de faţă îşi propune selectarea şi analiza. Astăzi romanul este considerat un gen superior. Romanul psihologic n-a lipsit din nicio încercare mai veche sau mai nouă de clasificare tematică a literaturii. urmărind saltul calitativ care se petrece de la iluminism la romantism în ce priveşte emanciparea romanului. Ipoteza de lucru de la care am pornit şi care. adică din punct de vedere al originii. este că romanul psihologic de la origini până în prezent a fost una dintre formele cele mai complete şi mai revelatorii de cunoaştere specifică. De exemplu. Înainte romanul nu era un gen aşa de independent. procedee artistice. şi sincronică. nici măcar nu aparţinea formelor literaturii înalte. evoluţiei. metamorfozelor. nu era un gen omniprezent şi nu era gustat de toată lumea. prin mijloacele artei romaneşti. va trebui să fie demonstrată prin opere şi scriitori. inepuizabile. a unor ipostaze ale romanului european de analiză psihologică. un autor de nuvele nu este văzut pe acelaşi plan cu un autor de romane. de aceea am limitat cercetarea la ipostaze istorice şi estetice mai importante ale romanului european de analiză psihologică de la origini până la romantism. eroice sau cotidiene. a realităţilor naturale şi sociale etc. încercările de a explica originea lumii. motive. pentru a urmări originea.

norme. de aventuri. Dificultăţile au constat în delimitarea subiectului.integrarea principalelor aspecte care au dus la metamorfoza importantă a romanului de la iluminism la romantism. de determinările multiple. literatură comparată.analiza unor romane ale epocii reprezentative pentru evoluţia romanului. tematică. metoda comparativă. prin roman se înţelege o specie a genului epic de mai mare întindere decât nuvela sau povestirea. Am mai folosit. Preluat apoi de germani. dificultatea de a avea acces la unele opere. . sociologie. pe o tematică diversă. istorice.În romantism. de asemenea. Azi. la sfârşitul secolului al XVII-lea. oglindită în franceza veche. romanul de analiză psihologică nu s-a rupt de atributele miraculoase. cu personaje şi situaţii excepţionale ale romanului apărut în antichitate. analizate în capitole separate: iubirea. De la realism. Am ales aici trei aspecte. morala. cu o intrigă complicată şi final surprinzător sau deschis oricăror interpretări. în acest joc de cuvinte roman înseamnă lumea războinică. adică strămoaşa francezei). de la principii. romantic apare cu înţelesul de „copilăresc”. . Inclusiv originea cuvântului romantic. Scopul şi obiectivele tezei noastre vizează : . De la început. şi mai ales în modernism. estetici la experienţe scriitoriceşti individuale.reliefarea legăturii permanente dintre evoluţia romanului ca gen şi cuprinderea psihologiei în roman. filozofie. dinspre analiză spre sinteză. 5 . romanul psihologic are cu totul alte determinări şi caracteristici specifice care ne permit această separare. romana. spaţiale. faptul că scriitorii iluminişti şi romantici din literatura universală nu au fost traduşi la noi în totalitate. un caracter interdisciplinar. dinspre particular spre general. analiza de text. biografică. dinspre general spre particular. . fantastice. În Evul Mediu desemna orice operă narativă în proză sau în versuri. Termenii de „roman”. cu un număr mare de personaje. în care denumirea genului (roman) e omonimă cu limba în care e scris (romană. vitejească. teorie şi critică literară. scrisă într-o limbă romanică. eroică. „romantic” adună în evoluţia lor sensuri confuze sau contradictorii. eul şi lumea. de istorie. am ţinut seama.reliefarea unor schimbări calitative care au avut loc referitoare la specia romanului. cu demersul inductiv. pe alocuri. „ciudat”. social-culturale. adică romanul de analiză în cadrul general al romanului. reguli. În limba engleză. Convinşi că opera literară nu se naşte in vacuum. acolo unde s-a putut şi cât s-a putut. inclusiv biografice. strămoaşa francezei. Metodele de cercetare combină demersul deductiv. metode obişnuite de cercetare literară. unii istorici literari o leagă de un joc de cuvinte din primele versuri ale Romanului Troiei de Benoit de Saint-Maure. termenul e legat de un fel de scrieri epice bizare. fantastice. din Evul Mediu. Cercetarea dobândeşte.

Unele sinteze. David. Punctul de vedere. Tudor Vianu. Booth. în primul rând. René. Loghinovschi Elena. Siskina. Extrem de utile în precizarea metodologiei de cercetare. la care se adaugă lucrări adresate scriitorilor şi operelor beletristice analizate în prezenta teză. Wellek. Istoria criticii literare moderne. precum Protopopescu Al. pe atât de veche. Ambasadorii sau despre realismul psihologic . A. Teoria literaturii. dar şi în procesul studiului aplicat au fost lucrările lui Nicolae Manolescu. Metamorfozele cercului. Jaap. Despre analiza psihologică în proza postbelică . Tudor Vianu. René. Matei Călinescu.. discutate. concepte care pot fi valorificate. pentru a elabora fundamentul teoretic al lucrării. The psychological Novel (1900-1950). În evoluţia literaturii europene. Dostoievski şi romanul românesc. Wellek. Ovidiu Drimba.Cercetarea a fost încurajată şi de opinii elogioase la adresa romanului preocupat dintotdeauna de analiză psihologică şi adâncire sufletească. am recurs la următoarele repere epistemologice mai importante: R. Nicolae Mărgineanu. Istoria roamnului modern. chiar dacă nu privesc scriitori sau opere din perioada analizată. romanul psihologic sau romanul de analiză a constituit momentul unei mobilităţi surprinzătoare a romanului. decât de sinteză. dezinvoltura cu care s-au experimentat 6 . în ciuda pluralităţii interpretative a romanului de analiză psihologică sau a divergenţelor de orientări. dar şi numeroase abordări teoretice. Actualitatea temei este motivată. George Călinescu. Eseuri de critică şi analiză verbală în câmpul romanului englez . Lukacs. Georges. Crohmălniceanu. Limbajul romanului. Ion Simuţ. Astfel. Încercare de tipologie narativă. reevaluate. Cinci prozatori în cinci feluri de lectură ale lui Crohmălniceanu. Ovid S.. Bibliografia critică de la care am pornit reuneşte un număr considerabil de lucrări de referinţă pentru literatura tuturor timpurilor. Lodge. Poulet. Lintvelt. de imperativul unui studiu special asupra evoluţiei romanului de analiză psihologică european. Specificul literaturii si al esteticului . Despre romanul psihologic s-au scris mai mult studii de analiză. M. Albéres. Georg.. Warren. Nicolae Balotă. Au existat de asemenea o serie de lucrări adresate romanului psihologic de analiză în mod particular. în studiile dedicate romanului de analiză psihologică european există puncte de vedere comune. Am pornit de la constatarea că. Retorica romanului. Alexandru Protopopescu. Romanul psihologic românesc sau Endel Leon. Wayne. între care amintesc lucrarea Danei Dumitriu. A. Capacitatea de a sesiza în formule artistice inedite ipostazele unei lumi hipersensibilizate. Teorie şi analiză. Actualitatea temei Legătura dintre psihologie şi literatură este pe cât de strânsă. ne-au fost foarte utile în sugestii teoretice şi metodologice.

în foarte puţine studii teoretico-critice s-a încercat decantarea acestuia sau analiza sa din punctul de vedere al apariţiei şi continuităţii romanului de analiză psihologică. etimologice. Concepută ca o cercetare analitică cu caracter aplicativ. forţa de întrepătrundere a tradiţiei şi inovaţiei. În consecinţă. un drum bine deschis spre înţelegerea viitoarelor valori epice din secolele următoare si. Deşi romanul psihologic a beneficiat de atenţia generoasă a criticii literare. evaluativă. intelectuale. De asemenea. în cele mai multe cazuri. tehnică specifică romanului psihologic. prilejuind înalte satisfacţii morale. calitatea lui de specie a genului epic. consolidarea gustului pentru lectură. lucrarea corespunde obiectivelor investigaţiei. de la realismul obiectiv. care prezintă sub forma unui text lung în proză o acţiune epică inventată şi complexă. se poate considera că atâta vreme cât epoca în care ne înscriem este guvernată de aceleaşi probleme şi de aceleasi manifestări pe plan literar. explicative ale romanului psihologic. putem constata că romanul european a traversat vârste diferite. prezentând interes până la ora actuală pentru cercetătorii romanului. Structura lucrării. aşadar.tehnici narative moderne. eul şi lumea. reţin din trăsăturile caracteristice. am trecut la o analiză a marilor aspecte ale transformării romanului în epoca propusă: iubirea – eterna fascinaţie a romanului. contribuind la formarea unui lector avizat şi dornic să cucerească noi lumi. urmate de încercări de clasificare a romanului. În acest timp s-a accentuat inactualitatea romanului tradiţional. în care sunt implicate mai multe personaje. la realismul subiectiv. punctul de vedere autoritar al naratorului omniscient şi omniprezent a început să fie concurat de punctele de vedere limitate ale personajelor-naratori. mai mult sau mai puţin evoluate sau modificate faţă de formele incipiente sau reprezentative prezentate în lucrare. care excela prin omniprezenţa naratorului. estetice. sub strictul său control. de personaje şi lumi narative. Proza de analiză psihologică rămâne. omul ca fiinţă morală şi psihologia în roman. prin tendinţa artificială de a aşeza întregul angrenaj epic. psihanaliza. Din mulţimea definiţiilor posibile. diversitatea tematică şi tipologică. dar şi sintetică. constituie trăsăturile fundamentale ale romanul psihologic. interesat să descopere realitatea infinit mai complexă a spiritului. După două capitole axate pe evoluţia romanului de analiză psihologică. o platformă literară cu statut de referinţă proprie în conglomeratul narativ al tuturor secolelor. uimitoarea disponibilitate de asimilare a tot ce i-au putut oferi psihologia. cei care operează cu acest concept. relativ stabile ale romanului. sub forma 7 . cu siguranţă că analiza acestora va prezenta interes. zidite din frumoasa potrivire a cuvintelor. sociologia. în ceea ce priveşte actualitatea temei. Din perspectivă actuală. filozofia. Capitolul I propune câteva definiţii istorice. orientat exclusiv spre lumea exterioară.

Până la romantism. Johann Wolfgang Goethe. estetică şi naţională a romanului ne-a determinat să limităm cercetarea la romantism. Însuşi termenul de „romantic”. social-culturale ne face să opinăm că iluminismul s-a conturat prima dată în Anglia. Dafnis şi Cloe. împreună cu romanul psihologic din cadrul romantismului. înţelegând prin „modern” ceea ce urmează după Evul Mediu. structuri narative. Etiènne de Senancour. consacră acestui tip de roman analiza diversă şi detaliată a primului roman modern de analiză psihologică. alunecarea în vis. Julia sau Noua Eloiză. Clarissa. George Sand sunt cei care aduc transformări ale 8 . gustul pentru aventură. aventuroasă a unor scrieri medievale în vechea limbă franceză. Romanul psihologic european în iluminism urmează istoric şi estetic după romanul clasicist şi formează obiectul capitolului al II-lea. Argumente filozofice. Jean-Jacques Rousseau. Dimensiunea greu de cuprins a romanului psihologic european. derivă din natura eroică. Nu lipsesc din aceste definiţii nici remarci privind structura narativă. apare abia în secolul al XVII-lea clasicist. manifestat cu pregnanţă în romantism. In ceea ce priveşte romanul de analiză. primul roman psihologic. romanul în perioada romantică n-a încetat să respecte anumite canoane. René Chateaubriand. politice. Chaireas şi Callirhoe. şi Longos. în subconştientul individual. Suferinţele tânărului Werther. Examinarea romanului de analiză psihologică se face pe teme preferate ale literaturii romantice. Sintagma roman analitic este cea mai largă şi are în vedere în primul rând analiza psihologică sau morală. modalităţi. cu o sintagmă consacrată. de confesiune personală etc.n. Doamna de Staël. Partea intitulată Rădăcinile istorice ale romanului psihologic european fixează originile romanului psihologic în Grecia secolului I-II e. iar cel moral orice idee sau manifestare de filozofie morală practică ori spirituală. Pamela. Benjamin Constant. Se aduc ca argumente Chariton. Drept urmare. regresiuni în spaţiu şi timp. Alfred de Musset. tehnici narative comune romanului de la începuturi până la cel modern. afinităţi tematice. unii cercetători îl separă în roman psihologic. scris de Doamna de La Fayette. le mal du siècle. Subcapitolul Romanul psihologic european în clasicism. organizate în jurul sentimentului dominant. varietatea istorică. ordinea tratării scriitorilor şi a principalelor romane psihologice din această perioadă s-a statornicit oarecum de la sine: Samuel Richardson. fiindcă. ceea ce întreprindem în capitolul al V-lea. Oricât ar părea de curios. sentimental. Denis Diderot. copleşitor a ceea ce se numeşte. iar cel de confesiune personală îl individualizează şi subiectivează. deşi antidogmatic şi anticlasicist. Romanul psihologic priveşte numai sentimentul. romanul modern de analiză psihologică.unui discurs narativ ce reflectă realitatea socială şi psihologică a epocii. Romanul sentimental exagerează sentimentul. Călugăriţa. ce ţine de altfel de specificul literaturii ca artă. imaginaţie. Principesa de Clèves.

care trece dincolo de psihologie. cu excepţia lui Chariton. Călinescu s-a servit de modelul lui Longos atât pentru teoriile sale despre roman în perioada interbelică. pentru a păstra poezia şi puritatea pe care o au reacţiile general-umane ale personajelor. pe baza unor analize concrete de opere şi scriitori. acestea sunt principalele etape istorice ale romanului european de analiză psihologică de la origini până la romantism. Romanul latin 9 . general-umanul. cât şi modelul pentru pentru romanul care pune preţ pe reacţiile psihologice. Imitatorii au complicat situaţiile şi reacţiile psihologice. Bahtin a demonstrat că structura de bază a romanului grec este aventura. insistând asupra romanului Un erou al timpului nostru. ei reprezintă tipuri ideale şi se hrănesc cu idealisme. şi a lui Longos. scris de Chariton din Afrodisias. aşadar nu există o distanţă foarte mare între cele două direcţii şi cele două tipuri de roman. în contrapunct cu romanul realist balzacian al „casei cu molii”. Puşkin şi Lermontov. căutând eternul. precum în basme.roamnului de analiză psihologică în romantism. concomitente sau paralelisme tematice. scriind un roman. Dragostea şi aventura sunt teme eterne ale romanului. dar n-au reuşit să descopere secretul lui Longos. Romanul grec pastoral aparţine primei direcţii. Analizele ar putea da impresia unor acronii. Iubirea generează modelul de povestire atât pentru romanele bazate pe naraţiunea pură. naratologice etc. Psihologia este schematică în basme. autor al unui roman care a trecut proba timpului. există o direcţie a romanului care merge spre sustragerea romanului din confruntarea cu realitatea şi o alta care explorează această confruntare. Romanul latin nu fuge de confruntarea cu lumea. un model care parcă deţine o reţetă secretă la care vor aspira alţi imitatori. care ni se pare mai intim legat de problematica generală a romanului psihologic european. în care romanul cuplului Jim-Vera este inspirat de Dafnis şi Chloe. Literatura romantică germană am pus-o sub semnul fantasticului şi imaginarului psihologic. Rezumând. Romanul se naşte în epoca în care Grecia antică era provincie a Imperiului roman. S-a demonstrat astfel că încă din antichitate. precum se petrece în Dafnis şi Chloe de Longos. Când romanul grec alege să nu introducă complicaţii psihologice. Cartea nunţii. G. cel grec şi cel latin. cât şi pentru opera sa de ficţiune. Romantismului rus i-am consacrat un capitol special. fiindcă unele opere sunt reluate şi invocate chiar pentru a demonstra transformări ale unor structuri asemănătoare. romanul ca gen devine un model viu. În romanul grec în schimb eroii nu îşi pun problema subzistenţei. care mizează pe psihologic. pe peripeţii care ţin în suspans cititorul sau ascultătorul. tot de atunci avem şi primul roman psihologic. Capitolul al II-lea urmăreşte în mod special metamorfozele romanului psihologic european în iluminism şi romantism. în romanul grec.

în versuri mai ales. 10 . În Evul Mediu romanul înfloreşte ca roman cavaleresc. povestiri comice şi/sau satirice. Ei sunt mai importanţi pentru istoria literaturii. care reflectă poziţia epocii în raport cu tema iubirii. Evul Mediu întreţine această direcţie. dar şi în proză. Gândirea romanului1. 2008. romanul ca gen nu s-a mai putut ţine departe de realitate. Iluminismul englez contribuie la coagularea acestui gen al romanului în forma pe care o ştim noi azi. norocul fiind totuşi de partea eroului. 1 Toma Pavel. în sensul că peripeţiile şi nenorocirile eroului nu au un sens tragic. Cealaltă. cu bune şi cu rele. puşi pe un piedestal. există şi ea în Evul Mediu. Bucureşti. Dacă avem două din cele mai mari romane ale lumii în Renaştere. în cartea sa. Evoluţia burgheziei dă romanului cadrele realităţii. Humanitas. fără idealizare. ei sunt permanent ameninţaţi de grija zilei de mâine. traducere din franceză de Mihaela Mancaş. pe vremea lui Rabelais şi Cervantes. uneori spuse de jongleuri. Această direcţie a romanului este cea care se naşte din confruntarea cu lipsa de idealism a vieţii reale. în cele din urmă. Se poate observa cum. deja din romanul latin. aflat în strânsă legătură cu societatea. la transcendent. ceea ce înseamnă intervenţia realităţii în roman. Eroul picaresc latin trece prin mai multe medii şi recurge la mici înşelăciuni şi manipulări asupra celorlalţi pentru că necesităţile trupului îl obligă. şi este un gen dominant. de lipsuri. Cititul romanelor nu era aşa de răspândit în rândul maselor. Petronius şi Apuleius sunt cei dintâi scriitori care scriu romane în care creează spaţiu acestei confruntări a eroului cu viaţa dură. este prezentă încă din antichitate. Toma Pavel analizează. primul gen de roman la care tendinţa nu mai este idealistă ci realistă. decât pentru o istorie a romanului ca fenomen literar şi social. istoria modalităţilor prin care romanul se raportează nu numai la lume.încorporează şi foamea la propriu a eroilor. sub forma acelor fabliaux-uri. Ei au calităţi şi defecte. Această relaţie între psihologie şi prezenţa societăţii aşa cum este ea. pentru elite. Gândirea romanului. Eroii nu mai pot fi oameni desăvârşiţi. Se profilează astfel mai bine direcţia idealistă a romanului. precum va fi în epoca iluministă. realistă. Iubirea şi eroismul sunt cele mai înalte teme ale romanului cavaleresc. Direcţia aceasta o găsim în antichitate la romanul picaresc. de la romanul picaresc latin. acest fapt se datorează geniului lui Rabelais(1494-1553) şi geniului lui Cervantes (1547-1616). Este tendinţa pe care romanul înţelege să o dezvolte şi să o rafineze odată cu iluminismul englez. ci şi la divinitate. aceşti doi scriitori constituind marile excepţii. în primul rând datorită ratei crescute a analfabetismului în rândurile claselor sociale mai de jos.

apar bandiţi. Romanul-foileton. romanul ca formă a burgheziei în mişcare. romanul într-un anumit gen îşi poate recunoaşte ca strămoş romanul baroc. formulă pe care Madame de La Fayette o găseşte tot de pe poziţia clasicismului. p. Polexandre. Pe de altă parte. Arta şi filosofia Europei baroce. cu romanul său Principesa de Cleves. cit. trădări. Albérès îl numeşte cu o expresie inspirată opiul romanesc. distorsionări ale spaţiului şi ale timpului. de Florina Nicolae / postfaţă de Ion Frunzetti. să se fi putut întâmpla aievea. un motiv baroc prin excelenţă.Romanul în epoca barocă ţine de direcţia idealistă. 1983. se bazează şi ea pe principii. la cuprinderea lumii în roman şi la confruntarea cu lumea. În vremea clasicismului. În clasicism. este alunecos. de la sustragerea din lume. op. Un roman precum Marele Cyrus. El se situează total în afara adevărului şi în afara realităţii3. pe procedeele teatrale care se regăsesc în motivul lumii ca teatru. 14. o poveste care. În epoca barocului. Clasicismul a ştiut să-i dea romanului acel aspect al verosimilului care să nu contrazică raţiunea. Acţiunea principală este întreruptă de tot felul de intrigi secundare. în romanul clasicist. pentru a arăta în acest fel corespondenţa între roman şi iluzia pe care o înterţine pentru gustul public. după expresia lui Rossario Assunto.Bucureşti : Meridiane. fuge de confruntarea cu viaţa reală. Rossario. romanul mizează pe travestiuri. 11 . 3 Albérès. lamentaţii ale îndrăgostiţilor. . în perioada clasicismului. pe deghizări. este un joc pur al imaginaţiei. chiar dacă e invenţie. aşa cum este privit în zilele noastre. Universul ca spectacol.2 Romanul este un pretext pentru exersarea libertăţii imaginaţiei. naufragii. Ne punem firesc întrebarea cum ajunge romanul. citat de Albérès şi Toma Pavel. astfel că acest roman stă sub semnul instabilităţii şi al iluziei. răpiri. dragostea. iar personajele secundare preiau de multe ori conducerea. spioni ai vremii. plin de intenţii contradictorii. Cu iluminismul englez. romanul ar fi fost condamnat să fie un gen minor. are zece volume de expediţii. dă impresia că poate fi reglementată de principii. Barocul pune accentul pe „universul ca spectacol”. romanul este el însuşi o artă a iluziei. În această epocă. Un alt proces care s-a petrecut a fost trecerea romanului de la un gen inferior. dacă nu i se descoperea o formulă de adâncire. efectul cel mai important care s-a exercitat asupra romanului a fost cel al verosimilităţii. este arborescent şi labirintic prin situaţii. Clélie. la un gen superior. primeşte caracteristicile unui fenomen care influenţează întreaga societate. ceea ce e valabil doar până la un punct. cu viaţa însăşi privită şi în 2 Assunto. nu una în afara realităţii. lupte. Clasicismul învaţă romanul să creeze o poveste verosimilă. nu în totalitate. tipică basmului.. trad. în expansiune. Exemple de romane care aparţin barocului sunt : Marele Cyrus. Rolul cel mai însemnat l-a avut aici Madame de La Fayette.

prin tema confruntarea romanului cu realitatea. de lumea cerului şi nu de cotidian. romanul sentimental – epistolar s-a dezvoltat mai repede. bazată pe mit. Eroul. epopeea. scriitorii sunt inspiraţi unii de alţii în lucruri mici. iar societatea a fost mult mai influenţată de ele. Astăzi. ca fenomen. 12 . era mai importantă decât orice altă legătură. Aşadar. Anglia este ţara în care un rege a fost decapitat prin lege. romanul epistolar. care au influenţat romanul în forma lui de azi. în schimb de la iluminism la romantism sunt multe schimbări mai mici. schimbări care trec aproape nevăzute de la un scriitor la altul şi care creează apoi o diferenţă uriaşă în timp. apoi cu cei situaţi imediat sub aceştia.neajunsurile ei. se raporta la altă realitate. Ar fi interesant de urmărit raportul dintre roman şi desacralizarea treptată a societăţii. pentru ca la sfârşitul perioadei. adică prin victoria temporară a principiilor burgheze (Oliver Cromwell aparţinea micii nobilimi) şi tot Anglia este ţara în care romanul iluminist. Dacă schimbările romanului în alte epoci sunt revoluţionare prin prezenţa unui scriitor de geniu care reformează romanul din temelii. prefeţele şi falsele prefeţe. Relaţia roman-burghezie este una care trebuie urmărită pentru a vedea transformările romanului de analiză psihologică. confesiunea. este incapabil de a-şi mai găsi fericirea. un roman care evoluează de la romanul sentimental al iluminismului la romanul anti-sentimental al maladiei individualismului. Ceea ce era real atunci ţinea de lumea zeilor. Poate că transformările romanului de la iluminism la romantism sunt atât de importante pentru evoluţia ulterioară a romanului şi pentru că este perioada cu cel mai mare impact al mişcării burgheziei. o temă care decurge firesc din obiectul acestei teze. pentru că în acel punct s-au produs schimbările generale. iar romanul a fost considerat un fel de epopee în proză. prin Samuel Richardson. mi-am propus să observ schimbările care s-au petrecut de la iluminism la romantism. au trecut mai uşor de la o ţară la alta. Dar în antichitate. odată cu începutul realismului. bolnav de le mal du siècle. În clasicism epopeea a fost un gen încă valabil. Teoreticienii au stabilit înrudirea dintre roman şi epopee. abia perceptibile şi mai consistente. Aceste schimbări ale romanului au avut şi o circulaţie mult mai largă ca înainte. Această înrudire este valabilă la un scriitor ca Balzac numai sub aspectul dimensiunilor. al frescei în mişcare. genul romanului să fie complet de nerecunoscut. multe formule. dar nu face obiectul studiului nostru. eseul la persoana I. Realitatea legăturii omului cu zeii săi. lucrurile s-ar traduce în legătura omului cu sacrul ca fiind adevarata realitate. Circulă multe motive. adică cu eroii.

aşa cum este ea. dacă ne raportăm la Comedia umană a lui Balzac (1799-1850). Dar personajul Don Quijote rămâne poate cel mai veridic personaj al lumii pentru că în sufletul său există nevoia de ideal a omului. se manifestă cele mai importante schimbări ale trecerii romanului de la iluminism la romantism. şi direcţia literaturii care mergea în zona idealismului pur. romane de capă şi spadă. aşadar se baza pe o cu totul altă realitate. cu seria lui de romane istorice. dar un imens câştig spiritual pentru toate generaţiile de scriitori. creează lumea din nou. ceea ce ar însemna căderea din veridicitate. care îi aduce lui Don Quijote rătăcirea minţii. ne putem întreba cum ajunge totuşi romanul să evolueze spre cuprinderea lumii cu structurile ei. Cervantes şi Balzac. fără idealisme. roman cu multe volume. Această fugă de realitate este cu atât mai puternică în romanele în genul acelui Amadis de Gaula. ceea ce a fost pentru el un mare eşec financiar. şi pe cea realistă.Pe de altă parte. iar un alt exemplu îl constituie Eugene Sue cu Misterele Parisului. Aşa este Alexandre Dumas-tatăl. ca om. cu toate neajunsurile şi bucuriile ei. În ce priveşte fuga de realitate. ele nu aduc o schimbare a romanului în legătura lui cu viaţa. romanele lui Balzac aduc ca subiect tocmai confruntarea cu viaţa. însemna fuga de realitate într-o lume a poveştii. 13 . nici alungată. când se trezeşte la realitate şi renunţă la propria nebunie. aşadar între două tendinţe ale romanului. cavalerul rătăcitor este sustras din ordinea socială a lumii. şi pe cea idealistă. Deşi acestea sunt genuri foarte populare. adică în Evul Mediu. o sistematizează în scene de viaţă. romanul de mistere. Această nevoie nu poate fi nici mimată. el nu vrea să aibă de-a face cu ea. el utilizează toate mijloacele pentru a stăpâni o materie imensă a scrisului. o lume aflată în oglinda vieţii reale. Epopeea în antichitate deriva din mit. Romanul cavaleresc în epoca lui de glorie. a avut slăbiciunea unor gânduri don quijoteşti. Cervantes a fost poate primul scriitor care a simţit o ruptură între viaţa aşa cum este ea. În schimb. în faza în care Don Quijote trăieşte în lumea perfectă şi utopică a cavaleriei. Nimeni după el nu a putut să-i ignore opera. A dorit să scrie din ambiţia de a câştiga bani mulţi de pe urma scrisului şi a editării unor opere. Între aceste repere. Balzac înţelege felul în care romanul poate să fie urmaşul epopeii. o organizează pe regiuni. Romancierul preia acum rolul divinităţii. iar Balzac a nutrit şi el gânduri de mărire. Atunci el a creat un personaj care să deţină ambele confruntări ale omului cu lumea. Există şi contemporani ai lui Balzac care continuă acea tradiţie a romanului care evită realitatea. sustras realităţii. nici exprimată la modul exclusivist. una care făcea legătura între lumea cerului şi cea a pământului.

Pe de altă parte. Dezbaterile sunt mult mai vii. mai ales. J. Direcţia idealistă a romanului îşi găseşte o soluţie prin acţiune. nu mai este un roman în genul epopeii în proză. intelectualii s-au înţeles. spirituală dintre Anglia şi Franţa pe vremea iluminismului. p. pe verbul a face. care nu trebuie neaparat să fie tutelare. Se constată aşadar o schimbare mult mai rapidă. dominaţia principiului pur al imanenţei” 5 . Paralela 45. societatea nu stagnează în aşteptarea unui geniu care să o schimbe ci este în mişcare. 57. accentul cade acum pe acţiune. 56. ei chiar se vor lăsa influenţaţi de ele. ea nu mai trebuie să fugă în zona idealismului pur. „filosofia Iluminismului anunţă. 2003. un roman care aduce o formulă înnoitoare. favorizată de această circulaţie a ideilor. Iluminiştii francezi au constatat condiţiile mai democratice de viaţă din Anglia şi şi-au întărit convingerile lor care aveau să schimbe lumea. Recunoaştem aici fermentul cel mai important care va schimba pe nesimţite faţa romanului european. Acţiunea este şi un mod de a pătrunde în realitate. 56. Romanul clasicist al doamnei de La Fayette. 6 Ibidem. 5 Ibidem. este mult mai importantă acţiunea decât refugiul din faţa acţiunii sau sustragerea prin scris de la confruntarea cu lumea. Ideile iluministe le continuă pe cele ale clasicismului. aşa cum fusese în romanul baroc. În iluminism. există mult mai multă acţiune şi implicare în ceea ce au de făcut intelectualii. p. Această orientare a fost percepută deja de unii gânditori ai secolului iluminist. atât în ce priveşte natura cât şi cunoaşterea. doar că. În ciuda rivalităţii politice care exista de secole. resimte o criză a acestui mod de gândire. p. în ea se pot manifesta acum mai multe genii. Piteşti. iar intelectualii englezi aveau să recepţioneze mult mai bine în această epocă scrierile franceze. ele se bazează pe rolul raţiunii. J. traducere şi tabel cronologic de Adriana Pop. de a nu rămâne doar pe terenul imaginaţiei. această tendinţă spre raţiune şi spre acţiune poate intra în conflict cu sentimentul. aşa cum spune Ernst Cassirer în cartea sa Filosofia luminilor. Secolul XIX aduce orientarea către valorile sufleteşti. Rousseau fiind cel mai bun exemplu. arată că şi dragostea se poate naşte din principii. aproape la fel de mare cu cea pe care a avut-o mai demult religia care subordonase ştiinţa. Secolul al XVIII-lea este atât unul filosofic. cât şi unul autodenumit „natural-ştiinţific”6. Filosofia Luminilor. postfaţă de Vasile Muscă. 4 14 . Prin contrast. Ernst Cassirer. imaginaţie care poate să prelungească un joc la nesfârşit. nu doar pe verbul a gândi4. secolul al XIX-lea în prima parte. În loc de atotputernicia cauzei divine.Un bun exemplu de influenţe literare l-ar putea constitui conexiunea intelectuală. Ştiinţa separată de religie dobândeşte o putere prea mare.

de estetică. de filosofie. Sentimentele nu sunt în conflict cu raţiunea la Rousseau. despre emoţii pe care le analizează. sociologie. Ele sprijină raţiunea şi raţiunea se sprijină pe ele. Rousseau. de critică literară. alături de Denis Diderot. Întâlnim aici o concepţie foarte modernă. care are altă concepţie decât clasicii. în romantism. în Elveţia. pictură. de pedagogie. după cum vedem din Confesiunile lui Rousseau. de ştiinţe ale naturii. noi relaţionări cu lumea. Rousseau se întreabă cine este el cu adevărat. Romanul trebuie să fie şi o călătorie în interiorul omului. iar formaţia sa filosofică îl ajută să găsească noi întrebări. din părinţi refugiaţi francezi. nici nu îşi doresc cunoaştere de dragul cunoaşterii. Jean Jacques Rousseau. Se poate observa acest fenomen prin care refugiul devine total. în Anglia. realizată de Philipe Stewart şi Jean Vache: J. Julie or the New Heloise. prin fantastic. Poziţia iluminiştilor este una a lucidităţii. Rousseau respinge ipocrizia în ce priveşte oglinda propriei persoane. despre tendinţe Întrucât nu am găsit o traducere a acestei cărţi în limba română. iluminiştii aveau preocupări enciclopedice. am folosit traducerea în limba engleză. Letters of Two Lovers Who Live in a Small Town at the Foot of the Alps.Cea mai interesantă opinie pentru împăcarea acestor tendinţe o are iluministul născut la Geneva. Ei se întreabă. de muzică. cum va putea trăi omul cu atâta nedreptate în jur şi cum se poate găsi o soluţie pentru eliberarea oamenilor de sub tiranie. Cert este că romanul devine o specie care poate cuprinde mai mult. dar este în acelaşi timp şi căutarea altei lumi. înspre romantism. Este cel mai important anticipator al romantismului în ce priveşte proza de idei. Parcă nici nu se mai poate trăi doar în sfera întâmplărilor rupte de realitate. o relatare a unor aventuri care se împletesc unele din altele. 1997 7 15 . Darmouth College. Denis Diderot respinge ipocrizia care se pretinde că respectă legea morală. cât mai ales în Franţa. Kant cunoştea anumite scrieri şi opinii ale lui Rousseau. Romanul său sentimental şi epistolar Julia sau Noua Heloisă 7 vorbeşte foarte mult despre stări. iar această poziţie este esenţială pentru viitorul romanului. Dar este o cu totul altă interpretare a identităţii. chiar de pe poziţii iluministe. Se descoperă că romanul nu trebuie să fie doar o călătorie exterioară. La început. care l-au ajutat să îşi creeze sistemul său filosofic. J. atât în Irlanda (Swift). Probabil de aceea Rousseau a reuşit o distanţare de iluminism. translated by Philipe Stewart and Jean Vache. Poziţia lor nu mai poate fi doar una pasivă. această călătorie ia forma descrierii propriei vieţi. atunci apare o întreagă literatură fantastică. Când acest lucru se petrece.

Pamela. Acest roman va fi urmat de celebrul roman al lui Goethe. un roman care evoluează de la romanul sentimental al iluminismului la romanul anti-sentimental al maladiei individualismului. Ne poate surprinde faptul că în romanul sentimental al lui Richardson este vorba cel mai puţin despre iubire. între personajul libertinului Lovelace conturat de Richardson în romanul Clarissa şi inadaptatul romantic. Romanul va fi mai preocupat de aici înainte de angoasele individului. totodată. Această nouă tipologie constatăm că a apărut într-un răstimp de un secol. pe analiza marilor aspecte ale transformării romanului în epoca propusă: iubirea. Pare a fi o contradicţie între eticheta aplicată romanului şi conţinutul său. în schimb în romanul lui Musset. era vorba mai mult de virtute. aproape odată pentru totdeauna. relaţia roman-burghezie este una care trebuie urmărită pentru a vedea transformările romanului de analiză psihologică. pentru a respinge societatea în numele individului. Am dedicat astfel trei capitole acestor transformări ale romanului. este strâns împletită chiar cu structura romanului. omul ca fiinţă morală şi psihologia în roman. de zonele ascunse ale fiinţei umane pe care societatea nu le poate influenţa. precum este cazul lui Henry 16 . Ambiguităţile care au fost intuite de Rousseau sunt duse mai departe de Lermontov. eul şi lumea. suferind de răul secolului. cu tendinţe spre nihilism. iubirea nu avea un rol atât de important pentru auto-cunoaştere. Dacă Richardson era creatorul romanului sentimental.contradictorii ale sufletului pe care încearcă să le împace. Dacă în romanul sentimental al lui Richardson. Trecerea de la iluminism la romantism reflectă această schimbare. este un roman psihologic al unei noi tipologii. se poate constata că direcţia idealistă a romanului ia sfârşit. Aşadar. care şi l-a luat ca model pe Rousseau pentru Suferinţele tânărului Werther. iată că Lermontov este creatorul unui tip de erou anti-sentimental. Romanul lui Lermontov. iubirea înseamnă. scris sub forma unor scrisori. prin Lermontov se poate constata trecerea spre acea direcţie a romantismului care evoluează înspre existenţialismul lui Kierkegaard. Atât Lermontov cât şi Kierkegaard se întreabă asupra rolului individului în societate. a urmări fericirea unei perechi de îndrăgostiţi este o temă care ţine cititorul cu sufletul la gură. Un erou al timpului nostru. Tema iubirii. Pentru el Prefaţa este ca o armă cu două tăişuri şi în acest sens el îi anunţă pe scriitorii moderni. din Capitolul al III-lea. Cu acest scepticism. Pe de altă parte. Următoarele trei capitole din partea a doua a lucrării sunt axate pe evoluţia romanului de analiză psihologică. Unii critici şi romancieri. adâncirea propriei conştiinţe. Eroul este incapabil de a-şi mai găsi fericirea. Confesiunea unui copil al secolului.

Întregul univers moral al secolului îşi face simţită pecetea în acest roman. Poate pentru prima dată. În acest sens. adică nu recurge la distragerea de la realitate. nu-i oferă tocmai dăruirea sufletească de care Clarissa are nevoie. când stăpânul o ia de mână. cel mai tensionat şi cel mai rafinat roman despre seducţie al secolului său. în 1774. De exemplu. a fetei binecrescute. Dacă teza virtuţii. în mai complexul roman al lui Richardson. Seducătorul Lovelace. pronunţat la fel ca şi love-less. un erou de roman nu recurge la utopie pentru a scăpa sau pentru a se sustrage realităţii. poate fi mai uşor demontată în romanul Pamela. ci îi oferă seducţia. and I pretended to be shy” 8 .rutgers. care îşi păstrează principiile. după cum îi arată şi numele.html 17 . ci pentru a se căpătui. Să fie vorba de iubire.edu/~jlynch/Texts/shamela. Este un roman emblematic pentru epoca sa. la înţelegerea lor. să fie vorba de înfrângere. în schimb. adică „fără dragoste”. Shamela comentează că s-a prefăcut timidă: “then he took me by the Hand. de a se preocupa de această zonă abisală.Fielding(1707-1754) au mers până într-acolo încât au văzut în comportamentul Pamelei o manipulare intenţionată a fetei faţă de intenţiile unui bărbat. ci cu un seducător fără scrupule. ci recurge la explorarea propriilor pasiuni. Clarissa. pentru a pune mâna pe un bărbat de condiţie socială superioară. Shamela. Clarissa este unul din primele romane ale literaturii universale care aartă că seducţia şi dragostea se exclud reciproc. nu ştim cărui motiv să-i atribuim această sinucidere. manipulare exercitată nu pentru a respecta nişte principii. vezi textul pe http://ethnicity. Moralitatea ei nu este moralitatea fetei de la ţară. romancierul francez Laclos va scrie în Legăturile primejdioase. ci este însăşi gingăşia femininului care are nevoie de dragoste înainte de a se dărui. castitatea eroinei ţine de structura ei interioară. roman scris tot sub formă de scrisori. ea este liberă în această opţiune pentru religie şi nu este sclava unui bigotism impus din exterior. dar din care aflăm intenţiile adevărate ale Shamelei. 8 Henry Fielding. suferinţa fără nume. una din cele mai bune parodii ale literaturii engleze. Pe urmele lui Richardson. Religia o defineşte ca trăire pe Clarissa. ea nu se confruntă cu un băiat obişnuit. Prin acest roman al lui Werther se produce o altă fugă de realitate: fuga de realitatea exterioară pentru a trăi în realitatea interioară. de neputinţa de a mai trăi altfel decât după propriul ideal? Să fie chiar puterea aceasta a idealului mai mare decât puterea eului de a-l stăpâni? Romanul primeşte acum dreptul de a avea ca obiect suferinţa generalizată. tensiunea interioară a romanului este mult mai mare. În acest sens el a scris Shamela. Eroul se sinucide. Suferinţa în iubire este prezentă sub forma unei crize a conştiinţei în romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe.

Ea s-a simţit atât de străină în timpul ceremoniei. văzut ca o fiinţă ale cărui pasiuni sunt mai importante decât realizările în societate. Frustările pe care le trăiesc în urma privaţiunii cele care nu au posibilitatea să se înalţe spiritual. lăsându-şi protejata expusă multor vicisitudini. prin propria credinţă. are o luciditate maximă în ce priveşte neliniştile veacului său. nici împotriva credinţei în Dumnezeu. ele exercită asupra tinerei Suzanna tot felul de presiuni şi se poartă cu o cruzime nemaipomenită. nedemnă de straiul monahal. Octav. le cere celorlalte călugăriţe să-i povestească cum a fost şi cere dovada palpabilă a faptului că a avut loc o schimbare de identitate care ar trebui să fie atât de puternică. el nu se lasă păcălit de mitul lui Napoleon. lipsa de libertate pentru o tânără fată în a-şi alege destinul. este al psihologiei în conexiune cu legea morală. Bigotismul mamei este în contrast cu dorinţa de libertate a fetei. este metoda de a se spăla pe mâini de păcatul comis. se ajunge la iubirea ca proiecţie.De la călătoria şi aventura prezente în romanul grec. Înţelegem că Diderot nu se manifestă împotriva vieţii spirituale. Şi acest roman este scris tot ca un roman epistolar. în interior. încât nici nu mai ştie dacă totul a fost aievea sau a fost un coşmar. alter-ego-ul lui Musset. acest roman vorbeşte despre lanţurile. ulterior lucrurile se vor schimba. în timp ce cu ea. Însă Diderot reconstituie cel mai bine psihologia aberantă care se instituie într-o mănăstire în rândul călugăriţelor private de libertate. Dacă romanul în iluminism satirizează şi înfierează această realitate a vremii. Recunoaştem astfel transformările pe care le-a adus romantismul asupra percepţiei omului. Astfel. Călugăriţa. prima stareţă a Suzannei. care nu au suficientă credinţă şi îmbrăţişează cultul monahal din cu totul alte pricini. Deducem apoi că mama sa a zămislit-o cu un alt bărbat. Celălalt aspect major al metamorfozei romanului de analiză psihologică. despre robia în care individul s-a obişnuit să trăiască. nu s-a petrecut nimic. ne amintesc de cele ale torţionarilor în raport cu victimele lor. ci doar îşi cere dreptul la liberă alegere a destinului său. Romanul se încumetă să cuprindă toate aceste problematici. Mai mult decât despre orice. Recunoaştem în acest roman figura luminoasă a călugăriţei din vocaţie. iar metoda de a o ţine în mănăstire. Vedem că 18 . ca într-o închisoare. ajunge să caute dovezi ale jurământului depus. ilustrează falsitatea legii morale atunci când nu ţine cont de libertatea individului. în schimb vrea să se lase iluzionat în iubire. Romanul lui Diderot. i se pare că existenţa nu-şi are rostul dacă substituie iubirea cu cariera sau cu alte pasiuni. o dorinţă care nu înfierează dorinţa autentică. Este cutremurător momentul în care Suzanna. după ce a fost împinsă cu forţa spre mănăstire de către propriii părinţi. prezentat în Capitolul al IV-lea. Bolnav de răul veacului. care din păcate moare curând.

Ea poate face acest lucru pentru că se bazează pe raţiune într-un fel firesc. iar mama ei moare de durere descoperind adevărul despre cei doi îndrăgostiţi. regăseşte anumite bucurii tihnite. modalitatea de adresare a autorului către cititorii săi reflectă această schimbare. SaintPreux şi Wolmar sunt bazate pe o prietenie adâncă şi sinceră. ales de tatăl ei. 19 . Julia este îndrăgostită de preceptorul ei. descoperind ceea ce ei au ascuns. pentru că atunci pasiunea era idealizată. regăseşte pacea căsătoriei. din păcate de negăsit în româneşte. îşi reprimă sentimentele. Mai mult chiar. Capitolul V. ci găseşte o soluţie mai paradoxală. Dragostea din tinereţe va fi preceptorul. Fiind baroneasă prin titlu. am analizat şi romanul Julia sau Noua Heloisă. Rousseau se dezvăluie ca un eu romantic. a omului de a-şi hotărâ destinul. Este un roman definitoriu pentru punctul de vedere dezbătut în această teză. a fost deja câştigată. cu Wolmar. Rămasă însărcinată. s-a împăcat cu soarta. era mai presus de orice. două nume ne vin numaidecât în minte: Goethe şi Jean Jacques-Rousseau. De aceea. Julia pierde copilul. Trece peste iubire. Dacă vrem să identificăm personalitatea artistică a unui autor şi gânditor care să fi fost cu adevărat precursorul romantismului.romanul în romantism nu mai este preocupat de situaţii atât de precise. aşa că am folosit ediţia engleză. preferând să nu le mai facă rău celor din jurul ei. al armoniei dintre raţiune şi pasiune. Saint-Preux. ca Werther. iar relaţiile între cei trei. A trecut peste pasiunea vieţii ei. Eul şi lumea este destinat felului în care romanul îşi câştigă autonomia ca specie. Acceptă să se căsătorească cu un bărbat pe care nu-l iubeşte. Este genul de eroină care nu ar putea fi foarte admirată de cititori în epoca romantică. Julia nici nu se sinucide. Învinsă de pasiunea iubirii. se poate împăca cu soarta. Ea reflectă concepţia lui Rousseau despre om. prin mai multe tendinţe ale operei sale. Julia alege totuşi să nu fie o biată victimă a pasiunii sale. Julia poate să împace tendinţele contrare din fiinţa ei printr-o înţelegere superioară. În Confesiunile sale. între Julia. În această situaţie. Jaap Lintvelt ilustrează tipurile homodiegetice şi heterodiegetice care se nasc din această interacţiune. nici nu fuge cu bărbatul iubit. un eu care prin scris îşi cercetează propria conştiinţă. nu se poate căsători cu un om de o condiţie mai umilă. vedem că o anume libertate a temelor literare. Ei sunt personalităţile creatoare care au realizat cu adevărat trecerea de la iluminism la romantism. Cititorul devine un receptor tot mai privilegiat al unui punct de vedere. Rolul prefeţelor. Eroina acestui roman este opusul eroinei care face o melodramă din propria viaţă. pedagogul copiilor ei.

aşa cum susţine Adrian Marino. Cluj. 1986. Lucrarea de faţă nu are pretenţia de a epuiza subiectul. trezeşte noi întrebări şi. Editura Dacia. romanul devine un gen tot mai curajos. în mod implicit. căci. Aşadar. romanul. 9 Marino. cât şi problematica sa privită în particular. fără nici o legătură cu realitatea. Romanul ar fi eşuat atunci într-o utopie care ar fi plăcut unui public. Hermeneutica lui Mircea Eliade. romanul a ales să nu se menţină la nesfârşit pe calea fugii de realitate. dar nu ar fi dezvăluit nimic nou despre fiinţa umană. În schimb. 296. putem spune că Ipostaze ale romanului european de analiză psihologică şi-a propus şi a reuşit o primă examinare unitară a evoluţiei istorice şi estetice a romanului de analiză psihologică din antichitate până la romantism inclusiv. Atât fenomenul romanului psihologic de analiză privit în ansamblu. A. ci să exploreze efectele acestor neajunsuri asupra realităţii interioare. p. 20 . gen legat de ascensiunea burgheziei. Idealismul care se resimte ca direcţie încă din romanul antic ar fi putut duce la un roman ca un joc al imaginaţiei care se repetă pe sine la nesfârşit. În final. după scurte concluzii la sfârşitul fiecărui capitol. a ales o altă cale: să evite confruntarea cu realitatea exterioară. conform evoluţiei sale. “înţelegerea unui discurs nu poate fi niciodată o operaţiune încheiată9”. Romanul de analiză psihologică rezolvă în această perioadă una din crizele majore care i-ar fi putut periclita evoluţia: conflictul romancierului cu realitatea.Prin multitudinea de factori care generează schimbarea societăţii şi a literaturii de la iluminism la romantism. cu neajunsurile ei. prin urmare. deschide noi căi de investigare şi lasă loc pentru cercetări ulterioare. dar descoperind-o pe cea interioară.

note şi prezentări de Gelu Naum. Eminescu. Mondero. Cuvânt înainte de Valentin Lipatti. Paris. Ed. Ed.BIBLIOGRAFIE A. Longos. Paralela 45. Buc. 14. Espla. Dafnis şi Cloe.. traducere de Carmen-Liliana Mareş. Chaireas şi Callirhoe. 1993. Buc. 13. Buc. Ouevres complétes 2. Contractul social. Longos. Letters of Two Lovers Who Live in a Small Town at the Foot of the Alps. Humanitas. 1985 9. Buc. Denis Diderot. Ed. Longos. Editurile Universul. Chariton. Calistrat Hogaş. La nouvelle Héloïse. Univers. Nepotul lui Rameau. Minerva. Bucureşti. Buc. Johann Wolfgang Goethe. BELETRISTICĂ 1. Principesa de Clèves. translated by Philipe Stewart and Jean Vache. Dafnis şi Cloe. Suferinţele tânărului Werther. Traducere. Jean-Jacques Rousseau.. Traducere. Principesa de Clèves. Darmouth College. Univers.. Buc. 1972 11. Elu. Univers. Ed. Prefaţă de Zoe DumitrescuBuşulenga. Madame de La Fayette. Buc. Penguin Books.. Principesa de Clèves.. Călugăriţa. Johann Wolfgang Goethe.. Teagene şi Haricleea. 1984 8. Jean-Jacques Rousseau.. Madame de La Fayette. 1960 16. Buc. Ed. Ed. Elinor şi Marianne. Samuel Richardson. Ed. 2007 15. prefaţă şi note de Petru Creţia. 1970 5. Denis Diderot. 2000. Benjamin Constant. 1963 10.. 1999 3. Ed. Gallimard. Mondero. 2005 12. Buc. Adolphe. J. 1992 6. Ed. Nepotul lui Rameau.. 1999 4. Rousseau. Buc. Zaide. Julie or the New Heloise. Denis Diderot. Minerva. Jane Austen. Ed. Principesa de Montpensier. J. Jacques Fatalistul). Madame de La Fayette. în româneşte de Demostene Botez. 2000 21 . Heliodor. Romane (Călugăriţa. 2. 1973 7. Suferinţele tânărului Werther.. Călugăriţa. Dafnis şi Cloe. Clarissa: Or the History of a Young Lady. 1997.

I. Cuvânt înainte Tudor Olteanu... Reprezentarea realităţii în literatura occidentală. studiu introductiv şi aparat critic de Irina Mavrodin. . 1967 22. Scrieri alese. Prefaţă de Şerban Cioculescu. Lélia. Auerbach. Eminescu. George Sand. Gaston. A. Ed. René Chauteaubriand. Minerva.17. Buc.-M.S. 2003 28. Elu. Editura Meridiane. Psihanaliza focului. Puşkin. 8.S. Univers. Universul ca spectacol. Prefaţă de Perpessicius. Ed. Ed. Cartea Rusă. Roman epistolar. Traducere Valentina Grigorescu. 1971 19. Prefaţă şi tabel cronologic Sanda Stăvrescu. Editura Univers. Elu. Buc. Ed. trad. Romantismul. 1973 18. Un erou al timpului nostru. Leda. Portretul literar. Traducere. Evgheni Oneghin. 1989. Buc. 3. Erich. Antal. 22 . x x x Antologia nuvelei fantasticwe. 1968 2. M. Puşkin. 1973 21. 1985. Atala. Minerva. de Florina Nicolae / postfaţă de Ion Frunzetti... Clasicism şi romantism. Iaşi. Marcuson. . Angelescu. Albérès. traducere de Leonid Dimov. 1976. R. Buc.. Romhelion.I Lermontov. Doamna de Staël. Obermann. Editura Univers. 1970 6. Elu. A. x x x Arte poetice. Ed. Dimitriu-Păuşeşti. Traducere de G. A. ISTORIE. 1964 20. Adolphe. Frederik. 1955 25. Roman în versuri. Bucureşti. Benjamin Constant. Anixt. 2004 24. René. Etienne de Sénancour.Bucureşti : Meridiane.S. Chişinău. Polirom. 1983. Litera. 1961 4. Evgheni Oneghin. Arta şi filosofia Europei baroce. Bachelard.Prefaţă de Nicolae Balotă. Bucureşti. 1992 B. Confesiunea unui copil al secolului. 1972 23. Evgheni Oneghin. Ed. Adolphe. TEORIE ŞI CRITICA LITERARĂ 1. 5. Ed. Rossario. Univers. 2000. Epl. Ed. Doamna de La Fayette. Assunto. 2002 27. Ştiinţifică. Ed. Alfred de Musset. Prefaţă de Al. 9. Istoria literaturii engleze. Traducere de Em. Principesa de Clèves. Cartier. Ed. Aventurile ultimului abenceraj. Ed. Mimesis. Bucureşti. 1967 26. Un erou al timpului nostru. S. Univers. Istoria romanului modern... 1982 7. Puşkin. Benjamin Constant. M. Ed. A. Buc. În româneşte de George Lesnea. Serghie. Lermontov.

O poetică istorică şi antropologică a romanului.. II. Lermontov în România. 2001. 1998 26. Barthes. Marian. Suport de curs. Baroc. 30. Romantismul. în Vol. Franţa. Italia şi Spania.S. Nr. Călinescu. Impresii asupra literaturii spaniole. 2005. Buzatu. Elena. Editura pentru literatură. 12. Matei.. Editura Dacia. . ediţie îngrijită de Laszlo Alexandru. Editura Academiei de Ştiinţe a U. 2006. Revista România culturală. Bucureşti. Cinci feţe ale modernităţii. Matei. G. V. Romantisn. Istoria literaturii franceze. Opere complete. Călinescu. Editura ştiinţifică. 4. Condiţia romanului. Vera. Rolland. Roland. Sufletul romantic si visul. 2002. Adevărul. Teodor. Nicolae. ELU. 1982. Editura Univers. 28. Ed. 23. Boşca. 32. Boldea. 1972 15. 1987. Editura Univers. 1971 29. 2007 21. Cizek. Editura Aristarc. 31. Bucureşti. 17. 25. Cizek. Istoria literaturii latine. Adrian. Editura Univers. Dacia. G. Buciu. 1968 14.R. Béguin. Moscova. 16. 22. Călin. Literatură comparată. Antol. Călinescu. 1970. Victor.. Bielinski. Editura Univers. 11. G.. F. Constanţa. note de curs. Literatura franceză: de la Villon la zilele noastre. Introducere în Teoria literaturii. Cluj. Bucureşti. Eugen. Editura Ovidius University Press. 18. Gradul zero al scriiturii.. Iulian. Vera. 1970. Barbu. Călinescu. G. prefaţă de Marin Vasile. 1994. Editura Cartier. 20. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. în Poetică şi stilistică . Albert. Gradul zero al scriiturii. Nicolae. Călin. Evoluţia romanului antic. 1995. Editura Societatea de Ştiinţe Filologice.. Eugen. Balotă. Fantasticul romantic. Nicolae. 19. vol. Tudor. Bercescu. 1967 27. Balotă. Bucureşti. traducere de Nicolae Iliescu. Literatura germana de la Sturm-und-Drang la zilele noastre.. Barthes. în volumul Ulysse.Orientări moderne. 23 . 13. Călinescu.10. Călinescu.A. G. 2008. 1975. Mihail. Cervinschi. Bucureşti. traducere de Mihai Nasta si Sorin Alexandrescu. 1998. Editura Minerva.S. Sorina. Editura Univers. Oneşti. Germania. Valori umane în literatura greacă. Bucureşti. Editura Ideea Europeană. S. Poezia preromantică în Anglia. Probleme de literatură şi estetică. Bucureşti. Vianu.. Marino. Cluj. Clasicism. Bucureşti. Bahtin. IV. Bucureşti.R. 24. 1970. 1954. 1971. Bucureşti. Alina. Editura Univers. Soc.

Univers Enciclopedic. I. vol. Dumitriu.. 2002 45. Istoria literaturii universale. M. 1968-1971. Editura Minerva. Vol. 35. Dana. 37. Despre artă şi literatură. R. Daix. 1971. Crohmălniceanu. Ed. Bucureşti.L. nr. 1976. Antologie. 1972. Bucureşti. 1956 36.P. traducere. didactică şi pedagogică. G. The Psychological Novel. Dima. Editura Cartea Românească . Ed. Ovidiu. Fundaţiei România de Mâine. Crişan.L. Bucureşti. Volceanov (coord. Materialişti francezi din sec.. Marx. C. E. Drimba. 50. Editura Ştiinţifică. Bucureşti. Romantismul European în Trăsăturile lui Dominante. Bucureşti. Cluj-Napoca. 2001 44.P. Engels. Ovidiu. Cizek. 48. Lermontoff. Editura Didactică şi Pedagogică.Davis. Editura Societatea de Ştiinţe Filologice. Eugen. Dimitriu-Păuşeşti. Principiile filosofiei. Ed. Convorbiri literare. Ovid. în vol. Romanul grec. Modestie şi orgoliu. Casa Cărţii de Ştiinţă. Didactică şi Pedagogică. Derşidan Ioan. Istoria literaturii universale. 1980. 42. Ed. Ioan. 1966 43.1950). 54. 1953. Bucureşti. al XVIII-lea. Pompiliu. Eminescu. Iconi şi literatură. 2000. 53. K. Ed. Bucureşti. 38. 2007 41. Ed. 1966. Creţulescu. Şapte secole de roman.U. Dan. 52. Valeriu. Drimba. 6. 1984. 24 . Cartea Rusă. 40. I-III.. 34. Ed. Mutaţiile romanstismului. Bucureşti. 1970 51. Cizek. René. Derşidan Ioan.XX. vol.. London. studiu introductiv şi notă biografică de Ioan Deac. Prefaţă la Terenţiu-Seneca. Endel. Editura Iri. Povestirile în ramă. 47. Consideraţii asupra romanului românesc (1928). Eugen... Alexandru. 1954. Ed Univers. Al. Editura Cartea Românească. 5. Bucureşti. Prelegeri de literatură engleză. (1900 .33. în Scrieri. Paralela 45. Denis Texte filozofice. Catilinari şi imperatori. F. 2010 46. Bucureşti. Diderot. Constantinescu. Ed. Costăchel. Cristea. sec. E. Curs de istoria literaturii franceze.. Mihaila. Ambasadorii sau despre realismul psihologic. Buc. Leon. Valeria. 49. Cinci prozatori în cinci feluri de lectură. Descartes. Sergiu Pavel. Bucureşti. Pierre. x x x Clasicii literaturii ruse. Bucureşti.). 1984. 39. 1974. 1968. I. Rupert Hart. 1940. 1955. Ed.

57.U. 1975. 1961 63. Oradea. Ibrăileanu. Dacia. Între clasicism şi romantism. 74. Georg. Leviţchi. G. 56. Grigorescu. 1983. 1961 69. Histoire de la littérature française des origines â nos jours. II.D. Goethe. Friedrich. Minerva. Univers. Stendhaliana. Lanson. Editura Univers. Hugo. Tamara. în Scrieri. 1968. G. 1968. Jacques Rousseau. Editura Tineretului. Punctul de vedere.. Ed. Bucureşti. 59. Eugen Istoria literaturii române contemporane. 1980. 1975. Ed. Hugo. 75. 1988. Ghidirmic. 70. Isac. Bucureşti. Leon. Descoperirea cunoscutului : Negruzzi. Proust. E. Editura Universităţii din Oradea. 1900 – 1937. 6. 2006 25 . Minerva. Gundolf. Folkierski. Lintvelt. Silvian. 1976. Vol. Gheorghe. prefaţa de Nicolae Tertulian. J. 1991 61. Bucureşti. traducere românească de Viorica Niscov.. 62. 2. Hogas. Editura Teora.P. Frazer. 1963. Creanga de Aur. Paris. Ibrăileanu. 1994 72. Lăzărescu. 68. Cehov. Motivul demonic la Lermontov şi romantismul European. Mèrimèe. E. Editura Meridiane. Wladislaw. Ed.. Încercare de tipologie narativă. Lermontov. Romanul de analiză psihologică în literatura română interbelică. Histoire de la littérature francaise. 1971.P. Editura. Istoria literaturii engleze şi americane. Angela. E. Editura Eminescu. 58. Cluj-Napoca. 1982 66. ELU. Ed. Editura Minerva. 1961. Ion. 1986 67. Bucureşti. 1975. 73. Bucureşti. Ed. Iosifescu. Friedrich.L. Craiova. 60. 65. Editura Tineretului. Editura Tineretului. Teoria romanului.. Bucharest. Elu. Bucureşti. în vol. Studii literare. Note şi impresii. Gane. George. 64. Minerva. Bucureşti. Cultură şi literatură rusă. Bucureşti. 1979. De la demon la luceafăr. Friedrich.. Dumitru. Structura liricii moderne. Jaap. Loghinovski. Introducere în literatura comparată. Paul. 1994 71. Bucureşti. în Opere. Scrisul Românesc. O încercare filosofică privitoare la formele marii literaturi epice. Lovinescu.55.. Librairie Hachette et comp. Structura liricii moderne. Creaţie şi analiză. Vol. Lukacs. Ovidiu: Camil Petrescu sau patosul luciditãţii. Magheru. Gustave. Editura Minerva. Bucureşti. Dan.

Arca lui Noe. 1968. 2003 77. 2000. Cluj. 89. Olteanu. Maria. Tipografia Universităţii din timişoara.. Ed. Buc. Micu. Manolescu. Nabokov. Istoria critică a literaturii române. 95. Editura Minerva. Craiova. Tolstoi. Bucureşti. 1974 85.. 88. Ovidiu. Bucureşti. 1986 81.. Tudor . Editura enciclopedică. Editura Gramar. Editura Ştiinţifică. Literatura Universală. Hyperion. Bucureşti. 87. 97. Univers. 2002. Editura Ştiinţifică. Adelina Piatkowski. 1998 90. 11 septembrie 1980. Editura All. N. Marino. anul XIII. Editura Dacia. 26 . 1983. Nicolae. Nemoianu. Eseu despre romanul românesc. Editura Universităţii din Oradea. Munteanu. Cursuri de literatură rusă. vol. 1994 86. I-II. Bucureşti. Bucureşti. 2002. 1997 79. Ed. 2004. Moraru. Suport de curs. Bucureşti. Romanul poetic (eseu despre romanul francez modern). Editura didactică şi pedagogică. anii III-IV. Nicolae. 1976. Romul. 1972 80. 1972. 91. 96. Cluj. Magheru. Bucureşti. 1977. Munteanu. Univers. Feţele realităţii romantice în Morfologia romanului european în secolul al XIX-lea. În căutarea autenticităţii.76. Romul. Parpală. Mureşan. Maurois. Galina şi Al. Drimba. Ed. Spaţiul continuu. Curs de literatură universală şi comparată. Tratat de literatură universală şi comparată. Dumitru. Univers. Istoria literaturii franceze. Hermeneutica lui Mircea Eliade. Romantismul şi Realismul. Romul. Paul. A. Editura Thalia. Bucureşti. Rousseau şi L. 1998. Editura Fundaţiei Culturale Române. Clasicism şi baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea vol. 2006. Vladimir. în „România literară”. 84. Editura Univers. 1977 83. N. Olteanu. 1998 78. I-II-III. Nicolae. Munteanu. 1964 92. Stilistica. I. nr. André. Mavrodin. Camil. 85. Dacia. Îmblânzirea romantismului. J. Mărgineanu. Munteanu. 1948. Editura Europolis. Irina. Bucureşti. Revoluţia burgheză din Anglia. Odeon. Lélia sau viaţa lui George Sand. Iluminismul şi romantismul european. Virgil. Istoria literaturii eline. Bucureşti. Manolescu. J. Romul. Marinescu-Himu. Bucureşti. Irina. Morfologia romanului european în secolul al XVIII-lea.. Munteanu. Tradiţii şi experiment în roman. Mavrodin. Chişinău. Univers. Ed. Clio. 2001. Realismul în literatură. 1971. 93. Basil. Bucureşti. secolul al XIX-lea. Oprea. 37. 94. Editura Minerva. Emilia. Bucureşti. Tudor. 1993 82. Psihologie şi literatură. . Bucureşti. Mănescu.

4. Viaţa românească. 113. Jean. Sibiu. Alexandru. Univers. 2000. în Teze şi antiteze. Al. Editura Dacia. Ion. Bucureşti. Editura Univers. 1987. Univers. Ion. de Şerban Cioculescu şi Pompiliu Constantinescu. Univers. Regnier. Ed. Editura Eminescu. Simuţ. 1970 110. J. Interferenţe iluministe europene. 1973 101. De la Baudelaire la suprarealism.. Buc.. Pompiliu. Originile romanului realist. septembrie. 2007 Sainte-Beuve. 115. 1997. Teodor. Ed. Noua structură şi opera lui Marcel Proust. 2002 Rousseau. sept. pt. 109. Bucureşti. Andrew. Reabilitarea ficţiunii. 1978 x x x Romantismul românesc şi romantismul european. Ion. Studii de literatură universală.P. Romanul psihologic românesc. Philippide. Ed. Dacia. 1978 104. Denis.98. Rebreanu dincolo de realism. În literatură. Georges. 1964. XXV. Petrescu.U. Editura Mondero. Ralea. Protopopescu.. Ed. 108. Metamorfozele cercului. A. Meridiane. 27 . 1912 Rohde. Simuţ. ediţia a doua. 111. în De la Apolo la Faust. 9. Scurtă istorie Oxford a literaturii engleze. J. Cluj-Napoca. Roman de analiză şi roman pur şi simplu. Philippide. 107. 99. Contractul social. Inst. Bucureşti. Formă şi semnificaţie.. Sanders. E.. 1970. Romanul grec. 112. Gustave. 15. Ed. Puncte cardinale europene. Al. Marcel Proust. Lermontov şi neliniştea romantică. J. Bucureşti. 103.L. Marcel.. nr. în Viaţa românească. Orizont romantic. Editura Minerva. Sesiune ştiinţifică. traducere şi note de Ioana Feodorov. Iubirea şi Occidentul. 1963 105. Bucureşti. 2004. Editura Eminescu. 1984. 17. Philippide. Bucureşti. Camil. Ervin. Biblioteca Revistei Familia. 1969. Poulet. Mihai. Literatura şi senzaţie. 1971. Rougemond. Al. 1997. 103. introducere de Virgil Cindea. Diferenţa specifică. Editura Univers.. Portrete literare. literatură. Simuţ. 102. 1980. Raymond. Ed. 106. 100. 1982. Richard. în Scrieri din trecut. 117. Bucureşti. Rousset. nr. Cultural Român. aprilie 1933. trad. tom. 116. 114. 1967. Univers.

Vianu.L. 1960. 1973. Bucureşti. Istoria criticii literare moderne. Cezar. 1977. Tinuş. Bucureşti. 1971. Todorov. 125. tome IV.118. Introducere în literatura fantastică. R. Studii de literatură universală şi comparată. Editura E. 1955. Tighem. Wellek. Warren. Thibaudet. Literatura comparată. Despre analiza psihologică în proza postbelică.. Alexandrescu. 15 - 31 ianuarie.. în româneşte de R. 28 . Bucureşti. Studiu introductiv şi note de S. Tudor. Republicii Populare Române.. Editura pentru literatură universală. Editura enciclopedică română. 1935. Editura Univers. 1976. Tudor. 124. 120.. 11 . 1966. anul IV. Editura de Stat pentru Literatură şi Artă.12. Mihail. A. Dicţionar de pseudonime.. Lermontov. 1967. A. Ed. 119. 127. Bucureşti. Albert. Un ivers. Teoria literaturii. Stoica. 121. traducere de Alex Dima. nr.P. Filozofie şi poezie. Ploieşti.. 122. Bucureşti. R. 126. 1970. Siskina. Bucureşti. Tz. 123. Editura Academiei Straje. Elu. Paul van. Wellek.U. în Gazeta cărţilor. Fiziologia criticii. Vianu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful