Politica agricolă comună (PAC) prezentare generală: Geneza PAC a fost o reacţie la problemele alimentare care au urmat celui

de-al II lea Război Mondial. În cadrul PAC, pentru cca 90% din produsele agricole decizia nu mai aparține statelor membre, ci UE, deci statele europene şi-au cedat prerogativele suveranităţii în acest domeniu agricol. Există 2 motive pentru care ţările au fost de acord să renunţe la suveranitate în domeniul agricol: 1. Nevoia unei fluidizări a comerţului european cu produse agricole în special dorinţa ţărilor exportatoare de a-şi asigura certitudinea plasamentului produselor lor. 2. Temerea faţă de situaţia în care forţa de muncă, eliberată din agricultură ca urmare a mecanizării n-ar fi putut fi absorbită în acelaşi ritm de celelalte sectoare ale economiei, caz în care veniturile agricole ar fi scăzut şi mai mult faţă de cele din industrie. 1. La sfârșitul celui de al II lea Război Mondial producţia agricolă a cunoscut o scădere puternică în Europa. Problema era gravă în special, în Franţa şi Germania. Pentru a asigura continuitatea aprovizionării, guvernele au început să apeleze la importuri din America de Nord. Situaţia a început să se amelioreze în anii 1950, când mecanizarea şi exodul unei părţi însemnate a forţei de muncă înspre industrie au determinat creşterea productivităţii în agricultură şi a veniturilor fermierilor. Însă, din cauza importanţei crescânde a sectorului industrial, veniturile care se putea obţine din agricultură au rămas în urma celor din industrie. Astfel guvernele au început sa adopte măsuri de protecţie vamală şi de sprijinire a producţiei, măsuri diferite ca formă şi intensitate, de la o ţară la alta. Dar, la adăpostul protecţiei, producţia agricolă a crescut independent de cerere, ceea ce a generat surplusuri care trebuiau exportate. Problema era acută, în special în Franţa pentru producţia de grâu. In căutarea unor debuşee la export, comerţul între ţările europene se realiza pe bază de acorduri bilaterale. Astfel, la nivel european, comerţul cu produse agricole era puternic distorsionat. Ideea unei reglementări europene a pieţei pentru produsele agricole a fost a Olandei, ale cărei exporturi şi produse lactate, îndeosebi pe piaţa germană, erau ameninţate de concurenţa daneză. Aşezarea cadrului comercial pe baze unitare era pentru olandezi singura soluţie care putea să garanteze stabilitatea şi continuitatea exporturilor olandeze de produse agricole. Ideea a fost bine primită si de Franţa, care se confrunta cu mari surplusuri la producţia de grâu. 2. Dezvoltarea unei viziuni comune la nivel european de protejare a veniturilor fermierilor, urmărea evitarea situaţiei în care veniturile agricole ar fi scăzu t prea mult în raport cu cele din industrie. Prima reflectare a PAC se regăseşte in Tratatul de la Roma (1957) POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ

În perioada 2000.îmbunătăţirea standardelor de viaţă în mediul rural În mai 2008 Comisia Europeană a încercat o revizuire majoră a PAC pentru a o face mai eficientă. La început acest lucru era realizat prin subvenţionarea producţiei agricole. 3/4 din fermierii UE au un venit sub 6000 euro pe an. cum ar fi: .Creşterea sumelor transferate la bugetul dezvoltării rurale . folosind sistemul tarifelor de import. aceasta reprezintă 31% din bugetul UE. atunci UE intervine pe piaţă fie prin subvenţionarea exportului produsului la un preţ sub costul de producţie sau prin stocarea . Veniturile în sectorul agricol reprezintă doar 50% din media altor sectoare.    Bugetul PAC pentru anul 2010 a fost de 43. dar în general agricultura contribuie cu un procent mic la PIB-ul UE. A fost creată în 1957 prin Tratatul de la Roma şi a început să opereze efectiv în anul 1962.îmbunătăţirea standardelor de viaţă ale animalelor . ocuparea în sectorul agricol a scăzut cu 25%. deși unii dintre ei lucrează în agricultură numai part-time. a avut loc în anul 1992. Alte reforme au fost prevăzute în anul 2003 şi care au fost aplicate in perioada 2005 – 2010. ci primesc o sumă fixă numită şi sunt încurajaţi să producă numai în funcţie de cererea consumatorilor. Propunerile de eficientizare au inclus: . ci acum se iau în vedere şi aspecte calitative.2010. deci fermierii nu mai sunt subvenţionaţi in funcţie de cantitatea produsă. iar în prezent se realizează prin împiedicare a importurilor din afara UE. Avantaje: . PAC – a afectat ţările sărace în special cele din Africa. O primă încercare de a reforma PAC. ea protejează agricultura europeană de concurenţa mondială.8 mld euro. Din anul 2005 fermierii nu mai sunt subvenţionaţi. Aprox. iar o altă reformă s-a aplicat în anul 2000.Subvenţionarea fermierilor ce produc recolte pentru combustibili biologici. Dacă alimentele în exces sunt produse.Scopul iniţial a fost creşterea productivităţii în agricultura UE şi asigurarea disponibilităţii alimentelor pentru cetăţenii europeni în urma celui de-al Doilea Război Mondial. În anul 2011 bugetul Pac a fost redus cu 3 %. Este o politică cu costuri foarte mari.Ajută protecţia fermierilor deoarece ei contribuie la dezvoltarea mediului rural . depozitarea produsului la nivelul UE. În prezent scopul PAC are în vedere şi protejarea agriculturii pe tot cuprinsul UE prin controlul preţurilor şi a nivelului producţiei şi creşterea standardelor de viaţă în mediul rural.Reducerea SFP şi acordarea acesteia numai firmelor mari . dar niciuna din aceste reforme nu au dus la o reducere semnificativă a subvenţiilor plătite fermierilor.protecţia mediului . consideraţi mult mai favorabili mediului decât combustibilii fosili. Ea este considerată uneori ca o formă de protecţionism menită să apere producătorii agricoli europeni de produsele mai ieftine din afara UE.

Resursele sunt în general cel mai bine alocate printr-o piaţă liberă.PAC solicită o contribuţie bugetară mult prea mare pentru susţinerea unui procent prea mic din activitatea economică a UE. Dezavantaje: . .PAC duce la creşterea gradului de sărăcie în ţările în curs de dezvoltare. PAC face alimentele mai scumpe în UE. deoarece prin protecţia acordată fermierilor europeni se ajunge la concurenţă neloială. fără intervenţii si subvenţii. .- Ea ajută la protejarea de instabilitatea pieţei libere. preţurile ar fluctua şi fermierii nu ar fi capabili să răspundă cererilor consumatorilor. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful