Enigma Otiliei

Publicat in 1938, Enigma Otiliei reprezint confirmarea conceptiilor teoretice ale autorului cu privire la polemica din epoca asupra romanului. Considerand ca literatura noastra nu este inca pregatita pt romanul de inspiratie citadina si cu eroi problematici care se dezvolta pe plan european, G. Calinescu sustine c formula epica a romanului realist- obiectiv este singura ce poate sa ilustreze individualitatea poporului nostru cu o civilizatie predominant rural, in care pn si capitala nu este decat un sat mai mare, iar scriitorul este fie taran, fie provincial, cu moravuri simple, cu vorba asezata. Si totusi, chiar daca se inscrie in traditia realismului critic, romanul scris de G. Calinescu reprezinta o creatie cu mult mai complexa si originala, de atmosfera moderna. Cartea depaseste modelul balzacian datorita structurii clasice a scriitorului, ceea ce implic manifestarea unei constiinte critice in interiorul creatiei : Clasic ar fi un creator care observa si se observa in spirit critic (E. Simion). Digresiunile eseistice (despre arhitectura, decoratiuni interioare, muzica, literatura, psihologie, sociologie etc), investigatiile naturaliste (analiza dezechilibrului psihic ereditar din familia Tulea sau procesul degenerarii treptate a lui Mos Costache din cauza lacomiei pt avere), plcerea regiei (N. Manolescu) sau dramatizarea unor episoade (jocul de carti), descriptia romantica a mosiei lui Pascalopol (grandioasa, lirica, bogata in referinte mitologice si in artificii artistice rafinate), personajele reflector (Felix si Stanica Ratiu) etc constituie procedee originale si de modernitate. In aceeasi categorie se inscriu metodele de sondare a psihologiei, pluriperspectivismul (procedeul oglinzilor paralele ), sau jocul estetic de esen baroc, ce presupune nlocuirea canonului clasic printr-unul grotesc (N. Manolescu), ironie, arj (ngroare caricatural, ruptura cu proporiile fireti n prezentarea psihologiilor ), jocul cu mti, parodia (rsturnarea modelelor consacrate ). Sunt toate niste caracteristici care anticipeaza romanul corintic, postmodernist. In aceasta lumina, este cu atat mai greu de precizat cu exactitate tipul de roman pe care il constituie cartea: obiectiv, clasic si realist, de creatie si de analiza, balzacian, doric, modern. Initial G. Calinescu si-a numit romanul Parintii Otiliei, titlu prin care semnala cititorilor tematica balzaciana a paternitatii. Editorul operei a considerat insa ca este mai sonor si mai atragator un titlu ca Enigma Otiliei, pentru c focalizeaz un personaj feminin fascinant si care asigur coeziunea firelor epice. Constient ca titlul e un mijloc comercial, prozatorul accepta propunerea, desi considera ca noua denumire nu reflect neaparat o realitate: Enigma nu e a ei [...] In enigma Otiliei crede Felix Un barbat de 21 de ani [...] nu poate indreptati pe femeia care fuge de el, mai ales pt un om in varsta. El nusi poate explica asta decat printr-o enigma (dintr-o scrisoare a prozatorului). Si totusi Otilia, cu firea sa capricioasa, nestatornica si cuceritoare, specifica adolescentei, reflecta intru totul tipologia propusa de titlu, caci: Enigma ei este insasi feminitatea ei mereu proaspata (Pompiliu Constantinescu). Tematica este realista, sociala, axat pe o problematic balzacian: paternitatea ( care dezvolt un conflict de ordin moral ) ,mostenirea.( implicnd un conflict economic specific burgheziei bucuretene, fr scrupule n rapacitatea sa) i parvenitismul ( toate personajele,cu excepia lui Pascalopol, nzuiesc s ptrund ntr-o sfer social superioar, prin mbogire, cstorie sau afirmare profesional ). Societatea pe care o descrie autorul este una care pune pret de valorile materiale, adica o lume al carei motor il constituie banul, ca si in opera lui Balzac ( Banii sunt viaa.Banii sunt totul.. Mo Goriot). In functie de avere se obtine o pozitie sociala onorabila sau se intemeiaza o familie, ceea ce poate sa explice lcomia clanului Tulea sau lipsa de scrupule a lui Stanica Ratiu. 1

Psihologia personajelor se dezvaluie dup modul cum se raporteaza fiecare la mostenirea lui Costache Giurgiuveanu. Rudele sale din familia Tulea sunt niste fiinte interesate, egoiste si venale (care ar face orice pt bani), asteptand moartea batranului ca niste pasari de prada, incat graviteaza in jurul victimei fara nicio decenta. Pana la urma isi vor vedea spulberat visul de imbogatire doar pt ca agresiviatea si obraznicia arivistului Stanica vor fi sustinute si de o viclenie lucrativa, procedurala, tipica personajelor realiste. Insufletite de idealuri nobile si de sentimente curate, rudele sale mai tinere, Otilia si Felix, nu se implica in aceasta lupta meschina pt avere. Lucrul acesta va avea insa repercusiuni asupra vietii lor afective. Lipsiti de protectia unui tutore bogat, cei doi trebuie sa ia hotarari serioase in legatura cu viitorul propriu si asta exclude posibilitatea ca ei sa ramana impreuna, implinindu-si iubirea. Si problematica paternitatii le priveste pe toate personajele importante, caci parinti ai Otiliei sunt toti cei de care depinde material sau afectiv (mos Costache, Pascalopol,mama vitrega Aglae). Felix poate fi din aceasta perspectiva un frate (orfan la rndul su si cu acelasi tutore), in timp ce Stanica Ratiu isi manifesta la un moment dat interesul matrimonial, gandindu-se la mostenirea fetei. Romanul este in egala masura unul de dragoste ( ce implic un conflict de natur interioar, psihologic i clasic, cel dintre pasiune i raiune ) cu accente romantice, lectura ce implica triunghiul Felix Otilia Pascalopol. Initial, fata se apropie de varul Felix cu naturaletea unei rude. Gesturile sale de afectiune si de interes deriva din respectarea comportamentului conventional de gazd,din faptul c[ cei doi deveniser[ intimi prin corespondena purtat[ de-a lungul anilor, insa pe de alta parte sunt si modul sau de a fi, fara nicio conotatie erotica. Tandretea, bunavointa, mangaierile Otiliei sunt risipite cu generozitate fata de toti cei care o accepta in preajma. Faptul ca Felix interpreteaza aceste semne ca pe incurajari ale unei relatii de dragoste isi gaseste explicatia in trecutul baiatului, care a ramas orfan de mama inca din scoala primara, dar si in vulnerabilitatea varstei sale: aparitia Otiliei ii dadu un sentiment inedit, demult presimtit. Nu avusese pana acum nicio intimitate cu vreo femeie. Mama-sa murise de mult [...]; Lipsit de surori, cuta n orice fat o sor de care apoi, cum era cazul cu Otilia, se ndrgostea . Cu timpul, Otilia ii intelege iubirea si reactioneaza cu maturitate. Inca de la inceput, ea l-a tratat cu grija si caldura protectoare a unei mame, raspunzand nevoilor baiatului de a fi iubit si alintat: il hraneste, are grija sa se odihneasca pt a putea invata, ii canta la pian, se uita impreuna la fotografii vechi, din copilarie, il ia in plimbare cu trasura etc. Odata ce el se indragosteste, ea se simte responsabila pt sentimentele pe care le-a inflacarat si ii raspunde cu bucurie, dar si cu reticenta. Ea ramane sincera in iubirea pe care i-o poarta, dar amestecul de afectiune materna si de interes erotic se resimte mereu in atitudinea ei: il sfatuieste sa-si amane intentiile matrimoniale pana la majorat, il invata cum se saruta, il provoaca sa-si verifice dragostea: Te autorizez sa experimentezi si sa-mi gasesti concurente [...] sa astepti pana atunci cand te vei convinge ca ma iubesti cu adevarat. Constienta ca o femeie cu nevoile sale (nevoia luxului, a schimbarii, va zice Pascalopol, si incapabila sa se preocupe de aspectele materiale) poate reprezenta o piedica in calea unui tanar ambitios, aflat in plina afirmare si dezvoltare a unei cariere, Otilia pastreaza multa vreme distanta necesara, facand astfel incat Pascalopol sa ramana in preajma, sa-i tempereze tanarului avantul iubirii. Macinat de gelozie, Felix ii reproseaza inconsecventa, iar fata se apara, vorbindu-i despre tineretea lui, cand baietii isi pierd repede capul dupa o femeie, fara a intelege cu adevarat iubirea: Sunt intaia ta cucerire, Nu m-am gandit ca ma vei iubi pe mine. Eu sunt o zapacita. Nu stiu ce vreau. Simtindu-i totusi frustrarea si suferinta, Otilia ii ofera dovezi de dragoste care sa-l aline (promite ca nu il va mai primi pe Pascalopol) si amana sa ia o decizie definitiva in legatura cu relatia lor. Ceea ce o va

constrange pana la urma sa actioneze este moartea lui Costache Giurgiuveanu, dar si faptul ca se convinge de imaturitatea lui Felix. Aflat la varsta adolescentei, tanarul traieste navalnic experienta iubirii, dar si cu inocenta: nu poate dormi noaptea, tanjeste depa prezenta fetei, se tulbura in preajma ei, ii place sa intarzie in camera Otiliei si sa-i atinga lucrurile, ii marturiseste pt prima data dragostea printr-un biletel etc. Dar el nu este inca pregatit sa-si afirme hotarat sentimentele: nu stie sa-l infrunte ca un barbat pe Pascalopol, pentru a-l scoate din viata fetei, ba chiar ii admira caracterul bun si-l privea ca pe un model. Intrebat de Otilia ce aspiratii are in viata, vorbeste mai intai de o cariera, iar cand fata propune: vreau sa plec de aici [...] oriunde, raspunde fac pt tine ce-mi spui [...] vei fi ...sora mea, daca vrei , fara sa priceapa ca un barbat trebuie sa-si asume el initiativa, natura si responsabilitatea unei relatii. Cand pleaca la Paris cu Pascalopol, ea ii ofera un timp sa se analizeze si sa-si inteleaga sentimentele. Accepta chiar si experienta lui in bratele unei cocote ca necesara in sensul maturizarii, dar ceea ce-i ofera Felix este tot respectul, si nu dragostea unui barbat: se mahneste ca are visuri erotice cu Otilia si, precum altadata la mosia lui Pascalopol (cand privisera o noapte cerul intinsi pe o capita de fan), petrece o noapte cast alaturi de fata care venise in odaia lui ca sa i se ofere ( Ca s-i dau o dovad c te iubesc, am venit la tine. Putem fi brbat i soie i fr binecuvntarea lui popa uic ). Nu voi consimti niciodata sa nu ma port leal cu viitoarea mea sotie, se va explica, fara sa inteleaga faptul ca, in realitate ,fata ii cerea sasi asume un angajament, raspunderea, pentru relatia lor, sa-i ofere o garantie a iubirii sale si o promisiune. Acesta este si lucrul pe care i-l reproseaza in biletul de despartire, de o amara ironie: Cine a fost in stare de atata stapanire e capabil sa invinga si o dragoste nepotrivita pt marele lui viitor. Plecarea cu Pascalopol nu este astfel o tradare a fetei, cat mai degraba un sacrificiu prin care ea ii reda libertatea lui Felix. Transformarea Otiliei, odata cu trecerea timpului ( o doamna foarte picanta,gen actrita intretinuta ... un aer de platitudine feminina stingea totul , spune naratorul, comentand din perspectiva personajului o fotografie detinuta de Pascalopol) poate sa fie doar in ochii lui Felix (care n-a inteles-o si poate nici nu a iertat-o) sau inca o dovada a maturitatii acesteia, confirmandu-i opinia ca o femeie traieste ca feminitate irezistibila vreo 10 ani cel mult. Si dupa plecare, ea continua sa-si apere interesele, parasindu-l pe Pascalopol (cu acordul acestuia, ceea ce-i dovedeste onestitatea) si trece in grija unui alt protector. De astfel, Pascalopol se purtase fata de Otilia asa cum fata se comportase cu Felix: o atractie si o iubire sincera insotisera permanent o prietenie si un sentiment parintesc. Pentru a crea iluzia vieii, conform principiului realist al verosimilitii ,incipitul este balzacian: localizeaza cu precizie in timp si spatiu si descrie lumea personajelor din exterior spre interior (Strada Antim, arhitectura casei, apoi interioarele acesteia), sugerand o umanitate inlantuita de puterea lucrurilor (E. Simion). n mod similar, si prezentarea psersonajelor se face mai nti printr-o scurta fisa biografica, portret fizic, comportament, dezvaluindu-se abia treptat si dimensiunea lor interioara (caracterul, afectivitatea, psihologia). Descrierea este bogata in detalii semnificative (procedeu realist), care intra in relatie cu tipologia personajelor. Astfel casa lui Costache Giurgiuveanu este un amestec de grandoare si ruina, ce tradeaza lipsa de cultura, dar si zgarcenia proprietarilor. Facand parte din mica burghezie imbogatita pe neasteptae prin mostenire si mici acumulari obscure, locuitorii de pe str Antim confunda bunul gust cu amestecul de stiluri: frontoane grecesti se imbina cu ogive gotice si cu ciubucria orientala intr-o caricatur n moloz a stilului italian. Totul este lasat insa in paragina (peretii sunt scorojiti sau reparati cu materiale ieftine si neadecvate), aratand un spirit de economie exagerat. Excesul amanuntelor de arhitectura, comentariile ironice ale naratorului erudit, accentele grotesti, reprezinta o delimitare de maniera balzaciana, chiar daca si ele contribuie la veridicitatea evocarii mediului. 3

Desprins parc din structura casei, figura lui Costache Giurgiuveanu ncepe s se contureze ntr-o atmosfer sinistr: scritul scrii i grozave prituri preced intrarea n scen a personajului. Apoi, silueta i se distinge printr-un aspect de putreziciune, aflat n strns relaie cu degradarea moral a clasei lui sociale: un omule subire i puin ncovoiat. Capul i era atins de o calviie total i fa aprea aproape spn din cauza aceasta(...)Buzele i erau ntoarse n afar i galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dini vizibili, ca nite achii de os. Constructia subiectului In iulie 1909, Felix Sima, tanar absolvent al unui liceu din Iasi, vine in Bucuresti cu gandul sa urmeze Facultatea de Medicina. In casa unchiului si tutorelui sau Costache Giurgiuveanu este primit cu raceala de catre acesta si de rudele din fam Tulea, dar o cunoaste pe verisoara Otilia Marculescu, o fata incantatoare, aflata si ea in grija batranului proprietar. Acesta fusese casatorit cu mama fetei, dar amanase adoptia Otiliei din cauza surorii lui, Aglae Tulea, ce urmarea sa obtina toata mostenirea avarului rentier. Primele 4 cap cuprind expozitiunea: descriu atmosfera casei din str Antim si contureaza portretele personajelor. Toti isi pierd timpul la jocul de carti sau de table, Titi Tulea copiaza carti si se leagana, Simion Tulea brodeaz etamin, Aurica viseaza un sot (si un timp se gandeste la tanara sa ruda, Felix), batranul profita de generozitatea mosierului Pascalopol (prieten al Otiliei), care-i imprumuta bani sau plateste mese copioase pt toata familia. In cap al 5 lea se declanseaza intriga prin aparitia lui Stanica Ratiu, concubinul Olimpiei Tulea, care nu facuse acte de casatorie pt ca nu primise zestrea cuvenita. Acum cei doi aveau un copil si sperau sa-l imbuneze pe Simion Tulea. Escroc sentimental, zgomotos si impertinent, Stanica se insinueaza indiscret in viata tuturor si-i stoarce de bani sub diferite pretexte. In scurt timp, Relisor, de numai 2 luni, moare si e ingropat pe cheltuiala lui Pascalopol. Pretextand ca e grav bolnav de inima, Stanica obtine de la socrul sau casa si niste bani, i oficializeaz relaia sa cu Olimpia. Apoi incepe sa se intereseze tot mai mult de intentiile batranului Giurgiuveanu: de testament, de adoptie, aduce chiar si un medic sa stabileasca sanatatea mintala a acestuia, dar Felix si Pascalopol ii dejoaca planurile necurate. Intre timp, Felix se indragosteste de Otilia si Titi se casatoreste pe ascuns cu Ana Sohatchi, dar divorteaza in scurta vreme. Auzind ca Pascalopol intervine ca batranul sa o adopte pe fata, Stanica ii propune Otiliei o uniune de conceptii, dar este refuzat cu dezgust. O scrisoare anonima (a lui Stanica) il avertizeaza pe batran ca se expune unui scandal public prin adoptarea Otiliei. Speriat, acesta renunta la gandul bun de a-i da un nume protejatei sale. Scarbita de manevrele lui Stanica, Otilia pleaca cu Pascalopol la Paris. Spre consolare, Stanica i-o prezinta lui Felix pe Georgeta, o cocota cu care tanarul se imprieteneste. Dedicandu-se tot mai serios studiului , acesta publica un articol intr-o revista franceza de specialitate. Dupa intoarcerea Otiliei, Giurgiuveanu incepe sa adune materiale de constructie cu gandul sa-i faca o casa fe-fetitei sale. Teama sa nu-i fie furate si efortul depus ii provoaca un atac de apoplexie, prilej pt Stanica sa-i umble prin dulapuri si prin casa in cautarea banilor. In timp ce tinerii sunt ingrijorati iar Pascalopol aduce un medic, cei din clanul Tulea asteapta deznodamantul la un joc de carti. Cand isi revine, Pascalopol incearca zadarnic sa-l convinga a deschide un cont pt Otilia. Atunci va face lucrul acesta din banii sai, dar ii spune fetei ca mos Costache se ingrijise sa aiba cei 100 000 de lei. Intr-o seara, batranul are un nou atac. Speriat, ii da 100 000 lui Pascalopol pt Otilia si alte 200 000 le ascunde sub saltea. Stanica il vede si pandeste momentul sa fie singur cu mos Costache.Atunci ii smulge banii de sub saltea, ceea ce-l ucide pe batran. Dupa inmormantare, Stanica se desparte oficial de Olimpia. Otilia se casatoreste cu Pascalopol si pleaca la Paris. Felix ajunge prof universitar si se casatoreste cu o femeie dintr-o familie influenta. Peste ani, afla ca Otilia s-a despartit de Pascalopol, recasatorindu-se cu un conte.

Finalul inchide cercul fictiunii din aceeasi perspectiva a naratorului omniscient, auctorial, dar tot prin ochii personajului- reflector Felix care vine sa revada casa leproasa, innegrita si-si aminteste vorbele batranului proprietar: Aici nu sta nimeni. La nceputul romanului, prima replic a btrnului avea caracter premonitoriu, pregtind cititorul s descopere o umanitate fr via real, rupt de lumea exterioar, ncremenit n automatisme comportamentale i rutin cotidian, cu alte cuvinte, mti ale existenei autentice. Reluat la finalul naraiunii, aceast replic este o modalitate subtil de a comunica ideea c ficiunea exist prin personajele sale. Iar acum casa nu mai prea s fie locuit , pentru c toi actorii au ieit de pe scen. E un final nchis, care susine concepia balzacian asupra romanului ca istorie a unui eec. Arta personajelor imbina procedee clasice, balzaciene si moderne. Astfel, d.p.d.v. compozitional, romanul insumeaza cateva pregnante studii caracteriologice. Chiar daca tipurile umane propuse primesc si o determinare sociala (sunt reprezentative pt societatea burgheza a capitalei de la inceputul sec al XX_lea: rentierul, negustorii, avocatul arivist, mosierul, studentimea, sarlatanii, comunitatea medicilor si cercurile mondene etc) ele sunt particularizate printr-o trasatura de caracter dominanta, ca in literatura clasica: Giurgiuveanu este avarul, Aglae baba absoluta, Aurica fata batrana obsedata de gandul casatoriei, Stanica este un demagog si un intrigant, Titi un idiot, iar Felix ambitiosul care nu suporta sa fie al II-lea intr-o categorie de oameni. In sensul aceleiasi estetici, ele nu sunt personaje in devenire si nici imprevizibile,ci plate, unilaterale, actionand permanent in conformitate cu inclinatiile pe care le-au aratat inca de la prima lor aparitie. Faptul ca sunt descrise prin portret fizic, vestimentar si o scurta fisa biografica inainte sa evolueze, iar ulterior sunt individualizate prin comportament si limbaj corespunde esteticii realiste. Pe de alta parte, interesul pt aspectele de viata morbide, pt cazurile patologice (la limita dintre normal si anormal) i ereditatea ncrcat atesta valorificarea tehnicilor naturaliste. Ca elemente de modernitate se remarca: jocul presupunerilor (ce implica reflectiile lui Felix in fata fotografiei Otiliei), introducerea psjului reflector (Felix), pluripespectivismul, stilul comportamentist, prezentarea scenica a psjelor, inclinatia spre grotesc si caricatura . Astfel, vazuta in oglinzi paralele, Otilia capata un contur vag, imprecis si se sustrage determinarilor rigide. Pt Aglae si Aurica este o dezmatata, care cauta numai barbati in varsta, bogati; Felix o vede superioara siesi, cuminte, inocenta, serioasa, de o maturitate enigmatica , plina de gratie,inteligenta, delicata si pasionala. Pascalopol o admira pt talentul sau artistic si pt bunatatea organica, iubind-o ca pe o floare rara, in timp ce Costache simte o sincera afectiune paterna pt fefetita lui. Singur, Stanica isi schimba opiniile dupa circumstante: nostim fat, delicioas, dar uuratic, cheltuitoare, e femeia care te ruineaz; altdat spune c are temperament, dar e sireata sau cu o fire prea aprinsa etc. Memorabila este dramatizarea naratiunii, dialogul fiind modul de expunere dominant ( Romanul e vorbit n proporie de 75%, afirm criticul Radu Popescu) In fragmentul cand mos Costache are primul atac, naratorul chiar introduce replicile psjelor ca intr-o piesa de teatru. Devenite marionete intepenite in automatisme verbale si comportamentale, rudele lui mos Costache se deformeaza prin ingrosare caricaturala pana la ipostaza de masti ale cinismului si ale meschinarii. In timp ce batranul este imobilizat la pat, ele ii devasteaza casa cautand de mancare, apoi se asaza la un joc de carti, vorbind fiecare numai despre obsesiile sale: Aglae se plange de sanatate si pretinde ca mamele nu vor decat binele copiilor, Stanica e vigilent sa nu le scape mostenirea, Titi se refera la pasiunea lui de a copia, Olimpia se indigneaza de patima barbatilor pt femei si bautura, Aurica vorbeste despre maritis iar Vasiliad se plange de agitatia pe care o presupune meseria de medic. A doua secventa scenica surprinde momentul in care aceleasi rude asteapta cu iritare moartea iminenta a batranului si cel de dupa deces, cand Aglae ocup casa militarete, scena al carei punct culminant este
5

gestul personajului de a ridica cu putere salteaua, rasturnand cadavrul spre perete , ca sa scotoceasca dupa averea fratelul sau. Romanul are astfel aspectul unui satiricon in care personajele inconjoara cu agresivitate un cuplu de inocenti ce trebuie sa evadeze din acest mediu pt a se salva. Costache Giurgiuveanu reprezinta in opera tipul avarului, construit dupa modelele de circulatie universala: Harpagon (de Moliere), Felix Grandet sau mos Goriot (de Balzac). In ciuda zgarceniei sale cu accente patologice si hilare (se ofera sa-i vanda lui Weissman o seringa pt a i se face o injectie cand are atacul de apoplexie, isi insuseste o moneda scapata de Pascalopol, viseaz s-i construiasc Otiliei o cas cu materiale din demolriine un caiet cu cheltuielile minorului Sima, unde consemneaz c a cheltuit bani pentru casa fetei ), personajul se umanizeaza prin afectiunea paterna pt Otilia. Aglae Tulea baba absoluta fara cusur in rau (dupa cum zice Weissman) este hidoasa d.p.d.v. fizic si moral. In raport cu Otilia, psjul ilustreaza tipologia mamei vitrege, dar ea nu are o afectiune calda nici pt proprii copii carora le anuleaza personalitatea printr-o vointa dominatoare. Pe sot il paraseste la balamuc si nu vrea sa plateasca nici macar trasura cu care este dus pn acolo. Emite adevaruri generale si remarci bine gandite ca sa-i jigneasca pe ceilalti: faci azil de orfani, spune la sosirea lui Felix, o s aib Otilia cu cine se distra, ce zici, Pascalopol?, femeile sunt fara cap, iar daca se marita, sunt dezmatate, tinerii nu stiuetc. Pascalopol afirma ca nu cultiva valorile crestine, dar Stanica exclama de-a dreptul: Scarboasa femeie, ambitioasa si veninoasa. Stanica Ratiu este unul dintre cele mai interesante psje ale cartii. Avocat fr procese, implicat n tot felul de afaceri dubioase care s-l ajute n ambiiile sale de parvenire, acesta ntruchipeaz tipul arivistului. N. Manolescu il inscrie in tipologia intrigantului, remarcand ca acesta este chiar cel care face intriga. Faptic, romanul inainteaza gratie masinatiilor lui. Inevitabilul Stanica minte, santajeaza, se lamenteaza, paraste, trage cu urechea, baga mana in buzunarul celuilalt, e parsiv si seducator, hot si sentimental. Prezenta lui e prilej de comedie moliereasca. Ov. S. Crohmalniceanu il considera un demagog al ideii de paternitate, in al carui vocabular devin proverbiale sintagmele: caminul parintesc, legitimele drepturi ale copiilor, familia este tarisoara lui Stanica. Se plnge tuturor c are probleme financiare i amenin c i zboar creierii dac nu este ajutat s le rezolve, dar pe de alt parte este singurul care poate s scoat bani de la oricine i iese n cale. Pentru Otilia, psj este detestabil: de Stnic sta am avut repulsie chiar de la nceput; l cred capabil de orice i m tem de el.La fel de bine l citete Pascalopol: un escroc, ndrzne i neruinat. Pascalopol este tipul rafinatului, om bogat, elegant si cultivat (citete literatur bun, iubete muzica i chiar cnt la flaut), a carui generozitate se revarsa asupra tuturor, impresionandu-l pe Felix care-l considera mai degraba un model decat un rival. Felix e un tanar timid, studios, idealist si manierat, cu visul de a deveni medic asa cum a fost si tatal sau. La nceputul naraiunii apare n ipostaza strinului, care descoper lumea personajelor odat cu cititorul. Treptat, el particip la evenimente ca protagonist, dar este i un comentator al acestora, n calitatea sa de personaj-reflector ce dubleaz perspectiva auctorial prin focalizare intern. Ca i Otilia, nu se integreaz ntre locatarii casei din strada Antim, avnd o alt natur moral i triri afective autentice; se dedic iubirii sale idealiste i studiului, dezgustat de intrigile sau meschinria parvenirii. Pascalopol apare in opera ca un al doilea parinte al acestui baiat provincial, dornic sa razbata in lumea capitalei: Purtarile blande ale mosierului, epicurismul lui de om cult incantau pe Felix si-i dadeau ascunse nazuinti. Serios si perseverent in pregatirea sa profesionala, exigent cu sine si onest in raportuile

cu ceilalti, definindu-se prin aspiratii intelectuale si dezgust pt mediocritate, psjul illustreaza tipul ambiiosului.

Otilia personajul eponim, este insa cel mai complex, datorita puterii de seductie si misterului ce o
inconjoara. Caracterizarea direct prin portret fizic este realizat de narator la nceputul nara iunii . Perspectiva i aparine ns tnrului Felix, care o descoper cu ncntare pe verioara Otilia: prea s aib 18-19 ani. Faa mslinie, cu nasul mic i ochii foarte albatri arta i mai copilroas ntre multele bucle, iar trupul subiratic, cu oase delicate de ogar subliniaz o frgezime i o prospeime naturale. Ceea ce intrig cititorul este, n acest context, o atitudine matur: nu fcea niciun gest care s par ndrzne, nu scotea nicio vorb nechibzuit i avea o stpnire desvrit, de femeie. n relaie cu celelalte personaje, se distinge prin demnitatea i nobleea de a nu-i condiiona respectul i afeciunea pentru familie de interesele materiale. Ignor Preocuprile de a i se face o zestre, de a i se da o situaie legal. I se preau burgheze, umilitoare , iar banii nu o intereseaz, chiar dac se ngrijoreaz pentru viitorul ei, i nu este disperat s se mrite ca s-i asigure un loc n societate. Cu alte cuvinte, ea isi exprima dezacordul fata de lumea in care traieste refuzand sa se supuna convenienelor. Observat balzacian n mediul su de via, Otilia este imaginea pregnant a existenei autentice (care nseamn cldur, exuberan ), n contrast cu mecanica rece a vieii din familiile TuleaGiurgiuveanu. Mobilitatea interioar sub aciunea sentimentelor vii i a strilor spontane se reflect n dezordinea camerei sale, cu sertarele trase, cu obiectele de vestimentaie aruncate la ntmplare, cu o aglomerare de nimicuri femeieti ( produse cosmetice, pernue decorate cu broderii, ppui de stof, jurnale de mod franuzeti), apoi, aproape surprinztor n asociere cu aceast frivolitate, partituri pentru pian i un morman de cri, cele mai multe, romane de actualitate. Comportamentul i articuleaz un portret moral i psihologic n micare. Aflat la moia lui Pascalopol, ea i desctueaz neastmprul i febrilitatea interioar alergnd vesel prin natur, intrnd descul n apa heleteului, suindu-se pe stoguri de fn ca s priveasc cerul strbtut de lumina plin a lunii. Se poart ca o copil cnd improvizeaz un leagn i se d n el, n picioare, dar devine apoi provocatoare, cnd pornete s colinde moia n lungi cavalcade, clrind ca o amazoan alturi de Felix, uneori pe spinarea aceluiai cal masiv, aproape nomad. Pt ca este spontana, saritoare, afectuoasa cu toata lumea, vesela si indatoritoare, fata li se pare celorlalti enigmatica. Naratorul precizeaza ca misterul fetei nu este neobisnuit in cazul lui Felix: pt orice tanar de 20 de ani, enigmatica va fi in veci fata care-l respinge, dandu-i totusi dovezi de afectiun e. Dar Felix o considera o enigma si pt ca, desi pare superficiala, ea ii cunoaste bine pe cei din fam Tulea, intuieste adevarata fata a fiecarui personaj din roman, se descurca financiar, stie sa ia decizii bune in orice situatie si-i poate influenta pe ceilalti incat sa obtina ce isi doreste. Pt Pascalopol, ea este o enigma intrucat il prefera ,in ciuda iubirii pe care i-o poarta lui Felix, apoi ii ramane devotata pana cand ,batran fiind, el ii reda libertatea. Pe de alta parte, fata este inzestrata cu un real talent muzical, dar nu face niciun efort sa se realizeze pe plan artistic, pt a-si asigura independenta materiala. Dimpotriva, prefera sa se dedice unui tata care nu-si face datoria pt ca nu o infiaza, apoi se casatoreste cu un barbat in varsta, mai degraba din recunostinta decat din pasiune. Fermecatoare sau enigmatica este si pt ca nu-si pierde bunavointa si afectiunea pt ceilalti nici atunci cand se confrunta cu barfele su rautatile acestora. ntlnirea dintre Pascalopol i Felix relatat n epilogul romanului nu descifreaz misterul personajului, ci dimpotriv, Jocul presupunerilor identific un aer de platitudine, dar i frumuseea nc vie a unei doamne cu linii fine, pe care poate numai dezamgirea personajului-reflector o stigmatizeaz ca foarte picant, gen actri ntreinut. 7

Frumoasa odata in plus prin avantajul varstei adolescentine, capricioasa, nebunatica, gandind ca se va sinucide cand va imbolnavi, ea este expresia plenara a eternului feminin , amestec de inocenta si profunzime (datorata intuitiei si instinctelor sanatoase). Exuberant i reflexiv, cult, nebunatic, serioas, furtunoas, meditativ, muzicant, aa cum o definete autorul nsui ( n Esena realismului), Otilia reprezint spiritul boem, artista. Arta narativa se particularizeaza printr-un balzacianism fara Balzac, pt ca balzacianismul romanului calinescian nu este numai polemic, ci prin excelenta critic (N. Manolescu). In vreme ce Balzac este un creator de viata (ce face concurenta starii civile), G. Calinescu este un comentator al acesteia, un critic ce procedeaza prin exagerare si ingrosare a liniilor . Mica burghezie reprezentata prin familiile Tulea si Giurgiuveanu pierde astfel caracterul tipic al personajelor balzaciane, fiind mai degraba o imagine parodica a unei categorii sociale, ridicole prin meschinarie si derizoriul preocuparilor sale. Dincolo de critica moravurilor burgheze, Balzac dovedeste o incredere profunda in fortele de afirmare ale societatii, mediul fiind un stimulator de energie. In opera lui Calinescu insa, determinismul social ramane mai degraba o conventie literara exterioara, personajele dovedindu-se iremediabil intepenite intr-o masca hidoasa, de marioneta, in automatisme comportamentale. Cu toate acestea, Enigma Otiliei reprezinta un solid roman obiectiv, monografic si de familie, cu tipuri umane bine individualizate, in care naratorul auctorial si omniscient relateaza la pers a III- a ,mai ales din perspectiva par-derriere si prin focalizare neutra sau externa.