MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI T. Stanciu, B. Cristescu, C. Petrovici, C.

Sava

Obiective Aceast capitol vă va ajuta să: • • • • • I. Înțelegeți importanța climatului și culturii educaționale Descoperiţi rolul dumneavoastră și a celorlați în munca în echipă la clasă Cunoaşteţi modalităţi de creare a fluxului educațional Familiarizați cu teorii motivaționale și modelul Dallas pentru a oferi elevilor un cadru Familiarizați cu strategii de organizare a clasei și de intervenţie la clasă ale cadrului didactic Climat şi cultură educaţională

echilibrat de lucru care să le permită tuturor să înveţe şi să progreseze

Înţelegerea climatului şi culturii mediului în care se desfăşoară activitatea educaţională este esenţială pentru a ne determina aşteptările referitoare la participarea şi implicarea elevilor și profesorilor, la efectele ce le avem în vedere – care întotdeauna presupun schimbări pozitive şi negative – şi a rezultatelor. Fiecare școală are propria cultură, structură, sistem şi proceduri, iar managerul are responsabilitatea de a genera o cultură care să-i încurajeze pe toţi şi să-i determine să lucreze în atingerea unui ţel comun.

Asociaţia Americană a Directorilor de Şcoli evaluează climatul în şcoli pe o scară Likert de la 1 la 5, cu următorul chestionar: 1. Comunicarea este foarte frecventă între director şi toate cadrele didactice; 2. Directorul este implicat în procesul de instruire; 3. Directorul completează regulat şi corect fişe de evaluare a profesorilor; 4. Directorul încurajează profesorii să aibă roluri de lider; 5. Elevii şi profesorii au o atitudine pozitivă faţă de şcoală; 6. Frecvenţa (elevilor şi profesorilor) este foarte ridicată; 7. Dotările din şcoală contribuie la un climat pozitiv; 8. Aşteptările sunt mari, realiste şi realizabile ; 9. Părinţii participă activ în procesul educaţional din şcoală şi în luarea deciziilor; 10. Dezvoltarea profesională este în acord cu nevoile şcolii;

11. 12.

Toţi profesorii sunt implicaţi în planificarea educaţională şi financiară; Toţi profesorii au senzaţia că pot influenţa procesul decizional din şcoală.

În funcţie de punctajul obţinut, climatul în şcoala dumneavoastră poate fi: • • • • excelent pozitiv marginal slab

Între climat şi cultură există o deosebire esenţială dar luate la un loc constituie inima şi sufletul instituţiei educaţionale. Climatul poate fi comparat cu starea de spirit, temperamentul sau chiar cu mentalitatea unei persoane şi poate fi schimbat într-o măsură mai mare sau mai mică. Feluri de climat educaţional sunt: deschis (unde există respect reciproc şi onestitate), închis (unde profesorii sunt apatici, temători, starea generală este de rigiditate), angajant (sau de încredere, cu profesori ce se sprijină şi respectă şi cu director rigid) şi climat dezangajant (sau demoralizator unde directorul este deschis dar profesorii nu se respectă între ei şi nu-l acceptă pe director ca lider). Climatul este acel „ceva” ce se simte doar mergând pe culoare, este mediul din şcoală sau universitate, o percepţie comună dată de prima impresie. La nivelul conducerii unei instituţii de învăţământ ar trebui să existe preocupări pentru a realiza un climat deschis şi de încredere. Aceasta reiese şi din faptul că toţi angajaţii cunosc politica educaţională, iar în mediul educaţional există modele de profesionalism şi integritate morală, capacitate organizatorică, fermitate, dorinţa de a spune adevărul, operativitate în luarea deciziilor, deschidere către nou, cooperare, respect, loialitate şi onestitate. Cultura educațională este comparabilă cu caracterul sau natura umană, este ceea ce constituie trăsătura fundamentală a unităţii de învăţământ, trăsătură care nu poate fi schimbată uşor. La nivel managerial, o influenţă asupra modului în care sunt exersate aptitudinile interpersonale ale managerilor educaţionali este dată de cultura organizaţională. Charles Hardy a identificat patru tipuri de cultură organizaţională (Charles Hardy, Understanding Organizations - Fig.2.6). Cultură de tip putere – care poate fi asimilată structurii pe proiecte. Acest tip de cultură este reprezentată simbolic de o reţea circulară asemănătoare pânzei de păianjen. Deşi deciziile se iau mai repede, acest tip de structură are dezavantajul că poate să ducă la prea multă autoritate şi control.

Cultură de tip rol – Organizaţie formală, clasică sau birocratică care îşi dezvoltă puternice subdiviziuni funcţionale, strict specializate cum ar fi departamente de finanţe, personal, etc. Acest tip de cultură corespunde cel mai bine structurii funcţionale de proiect. Cultură de tip sarcină – Acest tip de cultură poate fi asimilată structurii matriceale care se concentrează pe execuţia sarcinii, puterea fiind localizată în nodurile reţelei. Cultura de tip sarcină se bazează pe forţa unificatoare a grupului. Avantajul ei principal constă în adaptabilitatea foarte bună şi timp scurt de răspuns în situaţii de criză. Cultură de tip persoană – Cultura de tip persoană sau expert plasează organizaţia într-o poziţie subordonată individului. Puterea care se manifestă este cea de expert.

Cultura de tip “putere”

Cultura de tip “rol”

Cultura de tip “sarcina”

Cultura de tip “persoana”

Fig. Tipuri de cultură organizaţională (Charles Hardy) Există puţine studii şi cercetări dedicate culturii organizaţionale în şcoala românească. Instituţiile educaţionale publice din România, au în marea lor majoritate o cultură de tip Rol şi Putere, din cele patru tipuri de culturi organizaționale (Charles Hardy – Understanding Organizations) şi aceasta se datorează mai ales politizării educaţiei româneşti. În cazul unor schimbări, acest tip de cultură se adaptează foarte greu. Organizaţia, în acest caz, se caracterizează prin structuri clasice, birocratice, cu puternice subdiviziuni strict specializate. Forma de putere care domină este cea a poziţiei (Formele puterii vizibile şi interacţiunile dintre ele – Paton, 1985) iar principalele metode de influenţă sunt regulile şi procedurile. Acest tip de putere rezultă din poziţia oficială a unei persoane - a directorului în general. Rolul acestuia incumbă ”dreptul” de a lua decizii inclusiv privind resursele umane şi, eventual, de a acorda recompense oficiale, cum sunt promovările şi măririle de salariu.

Câteva studii ale Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei citate în Calitatea educaţiei, confirmă caracterul birocratic al şcolii româneşti şi o cultură a ”rutinei”, care constituie blocaje în calea reformelor educaţionale.

Mai multe trăsături rezultate din investigaţiile de teren ale culturii organizaţionale din multe școli româneşti sunt: • Uniformitatea • Lipsa de iniţiativă • Centrarea excesivă pe ofertantul de educaţie • Sentimentul incertitudinii şi al provizoratului • Climatul închis • Prăpastia între generaţii • Apariţia unui sentiment al ineficienţei şi/sau al inutilităţii Activitatea legată de procesul de intervievare, analiză şi evaluare a performanţei, de instruire şi pregătire continuă a profesorilor, de instruire şi formare a managerilor, etc nu funcţionează după un program stabilit, ci este doar un proces aleator, managerii neştiind totdeauna exact ce au de făcut, gradul de discreţie al superiorilor, prin care se indică mărimea sferei de control, fiind foarte scăzut (conform modelului tridimensional al contextului în care se exercită aptitudinile interpersonale). Gradul de individualizare – prin care se indică măsura în care procesul considerat îl implică pe manager alături de indivizi izolaţi sau de grupuri largi de angajaţi – este de asemenea foarte scăzut. Aceste lucruri duc fără îndoială la o influenţă negativă în ceea ce priveşte lucrul la clasă, apărând conflictele dintre roluri, diferenţă în percepţiile individuale şi chiar incompetenţă în rezolvarea unor probleme de serviciu. Formarea unei echipe eficiente de lucru în acest caz este întâmplătoare şi se bazează mai ales pe puterea de responsabilitate şi respect a fiecărui membru în parte.

Descrieţi şi justificaţi care tip de cultură şi climat credeţi că este cel mai apropiat pentru organizaţia educaţională în care se desfaşoară proiectul dumneavoastră.

II.

Stabilirea Echipelor de Elevi

comunicare. iar pe Ion astupândule din urmă. Vasile şi Ion se poate spune că formau un grup şi nu o echipă. Entuziasm. Dinamism. dar cel care pune copacii lipseşte astăzi. face faţă presiunilor. Modelatorul Monitorevaluatorul curaj în depăşirea obstacolelor. În ceea ce priveşte spiritul de echipă şi realizarea rolurilor într-un grup. adesea prea preocupat să rezolve probleme dificile. Tu nu vezi că Vasile s-a chinuit să le sape? -Dar aşa scrie în fişa postului meu. Discernământ. răneşte ocazii favorabile. fiind exagerat de critic. caută Exagerat de optimist. imaginaţie. deoarece cei doi nu cunoşteau responsabilităţile şi sarcinile celuilalt astfel încât să acţioneze unitar în îndeplinirea unui scop comun. uneori delegă altora sarcinile proprii.să astup gropile. E adevărat însă că deobicei suntem trei. perseverenţă orientată. . -Măi fraţilor. critic Incapacitate de a-şi face adepţi. Din bancul de mai sus se poate deduce uşor că între grup şi echipă nu se poate pune semnul egal. spirit sentimentele celor din jur. dar nu vedeţi că nu are nici un sens în ceea ce faceţi? -Noi facem ceea ce scrie în fişa postului. gândire strategică. Atitudine provocatoare. îşi face relaţii clarifică de scopurile.. capabil să Ignoră detaliile. Vasile? -Aşa scrie în fişa postului meu. Prezidează. să sap gropi. Poate dovedi înclinaţii spre manipulare. utile. constructiv. şi Coordonatorul decizie împuternicire.Rolurile Belbin Rol 1 Designerul/ Iniţiatorul Investigatorul de resurse Contribuţia fundamentală Slăbiciuni permise 2 3 Creativitate. capacitate comunice eficient. -Tu de ce sapi gropile astea. Despre Gheorghe. îşi pierde repede interesul.Echipă sau Grup? Într-o dimineaţă Gheorghe l-a văzut pe Vasile săpând gropi pe câmp. răspunse senin Ion. -Dar tu Ioane de ce astupi gropile astea? întrebă Gheorghe. Belbin a ajuns la concluzia că există opt roluri iar fiecare membru dintr-o echipă are ca dominantă unul sau mai multe dintre aceste roluri (tabel): Tabel..

depistează erorile şi Îşi face prea multe griji. de gradul de expertiză pe care-l avem şi de cei cu care lucrăm. muncitorul (hai să ne apucăm de treabă !). clovnul. evită fricţiunile. eficienţă. fiecare ne potrivim şi ne simţim mai confortabil şi bine cu anumite roluri în grupul de lucru. liderul . omul semnelor de întrebare (ce-ar fi dacă?). roluri anti-grup Trebuinţele în cadrul activităţilor de grup: 1. seriozitate.Lucrătorul de echipă Realizatorul Cooperare. 2. lentoare în depistarea iniţiază măsuri practice. . tipicar. roluri de lucru • • • • • • • • • • • • • iniţiatorul care pune totul în mişcare. În funcţie de tipul sarcinilor în care suntem implicaţi. influenţat. diplomaţie. şi Finalizatorul conştiincioasă. atitudine Nehotărât în unele situaţii. Atitudine metodică posibilităţilor inedite. cel care bate mereu în retragere. împăciuitorul (care detensionează situaţiile cu câte o glumă). opinantul care lărgeşte mereu câmpul de discuţie. Lipsă de flexibilitate. realizare. încurajatorul. Trebuinţe de lucru : • nevoia ca sarcina să fie îndeplinită. Literatura de specialitate identifică astfel următoarele roluri şi trebuinţe: 1. Disciplină. “Gică Contra” (e de părere că orice idee e stupidă). respectă termenele de delegarea responsabilităţii. agresorul. roluri de menţinere 3. refractar la omisiunile. dominatorul . uşor de perceptivă. cel care încearcă mereu să găsească calea de mijloc.

2. dar si extrem de utilă în analiza echipelor. deoarece o problemă importantă este caracterizată de rolurile îndeplinite de membrii grupului în cadrul conflictelor. 3. Trebuinţe individuale: • • • • nevoia de apartenenţă. Identificarea rolurilor în grup este o probelmă actuală în cercetările din stiințele sociale. nevoia de a avea un plan de acţiune. nevoia de a primi sprijin. nevoia de a face faţă conflictelor. nevoia de a avea decizii ferme. deoarece o problemă importantă este caracterizată de rolurile îndeplinite de membrii grupului în cadrul conflictelor. nevoia de recunoaştere. nevoia de a contribui.” .• • • • nevoia ca obiectivele să fie atinse. nevoia unui statut. nevoia de a valorifica talentul. ”Munca în echipă presupune în primul rând să-ți pierzi jumătate din timp explicându-le celorlalți de ce nu au dreptate. Trebuinţe de menţinere a grupului • • • • • • nevoia existenţei unor relaţii între membrii grupului care să îi ajute pe aceştia să rămână nevoia de cooperare. nevoia de a vedea progres. Identificarea rolurilor în grup este o probelmă actuală în cercetările din stiințele sociale. dar si extrem de utilă în analiza echipelor. împreună până când sarcina de lucru este finalizată. nevoia de a oferi sprijin.

fluxul nu poate avea loc.236]. 1968. . rezultă o stare de apatie sau de plictiseală. nu găsește sensul existenţei și apare o stare de anxietate (Figura). în cazul în care calificare şi provocarea sunt potrivite dar de valori scăzute. Fluxul poate fi definit ca o stare de grup în care cei care lucrează sunt puternic angajaţi. fără stimuli sau fără concentrare. Pentru a realiza o stare de flux. sau puternic concentraţi asupra sarcinilor de lucru. ca în cazul artiştilor care se concentrează foarte mult pe performanţele activităţii lor creative. Fluxul educațional Conceptul de flux este unul cu relevanţă mare pentru munca eficientă şi desfăşurată cu plăcere pe care cei mai mulţi ar trebui să o considere cheia succesului în proiecte. În același timp. p. stadiu pe care l-a asociat stării de fericire [Maslow. Csikszentmihalyi ilustrează ideea fluxului ca fiind la intersecţia deprinderilor şi priceperilor cu provocările. 205-216]. În cazul în care sarcina este prea uşoră sau prea dificilă. Csikszentmihalyi a cercetat pe larg problematica fericirii şi a identificat (probabil surprinzător) că oamenii sunt fericiţi nu atunci când se relaxează sau când nu au nimic de făcut ci atunci când sunt implicaţi profund într-o activitate. Atât nivelul de calificare cât şi nivelul de provocare trebuie să se potrivească și să fie mari. cum ar fi de exemplu munca lor pe care o fac cu plăcere. Maslow a explorat un stadiu similar numindu-l "experienţă de vârf". 1990 & 1997.III. Ideea de flux educațional îşi are originile în concepţia despre flux a psihologului american [Csikszentmihalyi. Csikszentmihalyi defineşte "fluxul" ca o stare de absorbţie profundă într-o activitate intrinsec plăcută. Csikszentmihalyi vorbeşte despre oameni ca având o "experienţă optimă". individul devine neatent. ambele variabile având valori mari care se echilibrează reciproc. sau un hobby. trebuie să fie găsit un echilibru între provocarea de sarcini de îndeplinit şi calificarea executantului. p.

tact pedagogic. . Practica arată că în echipele performante (Stanciu. .înserarea unor momente plăcute. .informarea echipei asupra activităţilor ce se vor desfăşura .crearea unui climat de respect reciproc. atitudine naturală.obiectivitate.Figura – Fluxul (Mihaly Csikszentmihalyi) Crearea „fluxului” în clasa dumneavostră va promova starea de bine în lucrul cu elevii. Acestea sunt: . . apropiere fizică şi psihică (empatie). sinceritate. lucru în echipă. .ton adecvat.transmiterea informaţiilor cât mai accesibil. .respectarea siguranţei membrilor echipei.comunicare. zâmbet. . 2010) se stabilește fluxul folosind o serie de strategii şi tehnici pentru a-i face pe membrii echipei să se simtă în siguranţă.zâmbet.rezolvarea unor sarcini de lucru în mod gradat ca dificultate.crearea şi menţinerea unui climat psiho-afectiv confortabil. . glumă. încurajare. . stimulare. încurajarea participării fără teama de a greşi. aprecierea progresului şi a eforturilor. .

.prezenţa dinamică a managerului.aprecierea succintă / permanentă a implicării în activităţile propuse. includerea în echipă a managerului.implicarea celorlalţi membri ai echipei interdisciplinare în activităţi de parteneriat. plăcută care să inducă sentimentul de siguranţă. iluminat).exprimarea a două păreri contrare şi argumentarea lor. . . . .ascultare activă (păreri. .încurajarea iniţiativei în comunicare. ceremonii.identificarea cunoştinţelor ancoră.mai multe întâlniri în afara orelor de lucru (excursii. conexiuni interdisciplinare.expunerea obiectivelor. . . Promovarea provocărilor la lucrul în clasă Totodată.dacă ar fi posibil. ruperi de ritm.motivare. . drumeţii.explicarea scopurilor.prezentarea strategiei de lucru. probleme personale).încurajarea exprimării opiniilor.asigurarea unor condiţii bune de lucru (mobilier. . .protecţia muncii. . .stabilirea de obiective concrete şi precise. . .atitudinea calmă. .crearea unor situaţii problemă.implicarea. . .evitarea situaţiilor de stress.aplicarea metodelor activ participative. evenimente din comunitate).exemplul personal. . . obiectivelor urmărite precum şi a sarcinilor de rezolvat. carnaval.promovarea potenţialului fiecărui membru al echipei. comentarii.sarcini de lucru personalizate. . .încurajarea iniţiativelor. recompense materiale. . . .. .teme controversate planificate.conştientizarea apartenenţei la un grup. profesorii promovează provocările în lucrul în clase performante prin: . .cooptarea participanţilor în luarea unor decizii cu privire la modul de desfăşurare a activităţii. . .membrii echipei au în permanenţă o sarcină de îndeplinit.

există diverse modalităţi pentru a optimiza echilibrul dintre siguranţă şi provocări (Stanciu.schimbarea mediului. pas cu pas.activităţi ancorate în experienţa de viaţă. . . .). Optimizarea echilibrului dintre siguranţă şi provocări Pentru a nu promova una din extremele arătate: de anxietate sau stres sau – la polul opus .utilizarea unor metode de gândire critică. simularea unor situaţii problemă.simplificarea noţiunilor teoretice.sarcini date în mod gradual. . .cunoaşterea şi respectarea particularităţilor de vârstă ale membrilor echipei. . .dinamica activităţilor.lansarea de diferite situaţii problemă (de ex. 2010): . pornind de la cele uşoare spre cele dificile..încurajarea gândirii critice.schimbarea componenţei echipelor..utilizarea mijloacelor audio-vizuale moderne.crearea unor situaţii inedite. . . Ce s-ar întâmpla dacă. rezolvarea problemelor metodic. . .. .evaluare (notare).provocări subtile. .monitorizarea eficientă a efortului suplimentar. .folosirea problematizării.repartizarea sarcinilor în funcţie de capacitatea intelectuală a membrilor echipei. recompense..promovarea unui stil permisiv. . îmbinarea de metode care încurajează libertatea de exprimare cu cele care dezvoltă spiritul competitiv.lansarea ideii de competiţie şi performanţă. .persuasiunea managerului în timpul desfăşurării proiectului prin ţinută profesională şi comportament. .conştientizarea elevilor că fiecare este bun la ceva. ştiaţi că. .combinarea participării deschise la actul de comunicare.planificarea şi controlul provocărilor lansate.evitarea „timpului mort”.evitarea rutinei.combinarea teoriei cu practica. . .de plictiseală. .provocare pozitivă de la colectiv la individ. .. . . .. . interevaluarea.

. .atmosfera de mulţumire reflectată pe feţele tuturor.se ating obiectivele.inversare rol.utilizarea de metode alternative. . .asimilarea cunoştinţelor este temeinică. .utilizarea materialelor adecvate nivelului de cunoştinţe a elevilor.cerinţa de a evita judecarea persoanei mai mult decât a opiniei acesteia.ambient plăcut.program de intervenţie personalizat.lăsarea unei libertăţi de decizie pentru realizarea sarcinilor.satisfacţia perceperii fluxului educaţional. . . activizarea întregului colectiv. .satisfacţie profesională. . .timpul este valorificat eficient.interacţiune. . . dozarea provocărilor în funcţie de nivelul de dezvoltare psihofizică.achiziţiile se fac cu plăcere.se comunică. . stare de emulaţie. . . . sentiment de bine. .stare de bine – flux.implicarea decizională a membrilor echipei. Ce se întâmplă de obicei în timpul lucrului în echipă când totul merge bine Ceea ce se întâmplă de obicei în timpul lucrului în echipă când treaba merge "ca pe roate"este exact starea de flux: . . .percepţie diferită a timpului.provocările să nu depăşească „limita de siguranţă”.îmbinarea între tradiţional şi modern. gălăgie mare.adaptarea discuţiilor la starea emoţională. ţinând cont de particularităţile fiecărui individ. . obţinerea feedback-ului. .. motivare. .lucrul pe niveluri de performanţă.crearea unei atmosfere relaxate. receptivitate.sarcini individuale.toată lumea este atentă. asigurarea transferului de informaţie. .apare relaxarea. . .confort profesional. . se implică şi se simte bine. .

. Dacă un negustor are probleme cu desfacerea mărfurilor şi clienţii săi potenţiali refuză să cumpere . . el trebuie să „vândă” elevilor săi matematica. treceţi de linia asta”.satisfacţie personală.” (Annie Gottlier) Rolul motivaţiei în învăţarea matematicii Uneori un profesor este comparat cu un negustor. îşi începe cartea – Motivaţia: O cale spre performanţe deosebite – cu povestea unui băieţel care. Ce metode folosiți pentru a crea o stare de flux în clasa dumneavostră? IV. Motivația Elevilor Zig Ziglar. şi aşa de uşor. . . aflat în faţa a trei bătăuşi. când ai o motivaţie.. Strategii de motivare pentru studiul matematicii „Este aşa de greu. Huliganul cel mai mare a păşit imediat cu aroganţă dincolo de linie.crearea unei atmosfere destinse. E posibil ca negustorul să nu-şi fi prezentat . Băieţelul a zâmbit şi a exclamat: “Acum ne aflăm amândoi de aceeaşi parte!” Dacă intenţionăm să avem succes în relaţiile cu ceilalţi trebuie să ne amintim să fim de fiecare dată de aceeaşi parte a liniei cu ei sau să-i motivăm pe ceilalţi să fie de aceeaşi parte a liniei cu noi. a desenat o linie pe pământ cu pantoful.analiza factorilor care au condus la succesul activităţii şi folosirea aceloraşi metode în alte activităţi (în care se ivesc provocări). când trebuie să.. s-a uitat în ochii liderului grupului şi a spus: “Acum. el nu trebuie să dea toată vina pe clienţi. în care fiecare membru al echipei ştie ce are de făcut şi-şi realizează sarcinile..managerul are rolul de îndrumător.

în termeni metaforici. care-i scopul?”. Educaţia nu trebuie să doară sau să producă suferinţă. să formeze indivizi echilibraţi şi motivaţi spre acţiune şi schimbare. „a fost o lecţie deosebită”. M. Ne întrebăm. invocat de specialişti? Care este intensitatea potrivită pentru a reuşi? Studierea motivaţiei în şcoală provine din nevoia de a înţelege şi utiliza factorii subiectivi care explică fluctuaţiile de randament şcolar. „mă enervează”. iar clienţii nu au fost convinşi de utilitatea acesteia. Cum procedăm pentru a accesa acel optim motivaţional. „nu mă atrage deloc”. să fie de folos. „nu-mi place”. Exerciţiu de reflecţie Pentru vinderea unui produs. sau „super”.. V-aţi întâlnit cu ele? Ce simţiţi? Cum vă simţiţi? Găsiţi răspunsuri la următoarele întrebări: • • • • • • De ce vin elevii la şcoală? De ce nu învaţă elevii? Ce îi determină pe elevi să înveţe la matematică? Se învaţă lucruri practice la disciplina matematică? Este şcoala prietenoasă? Este matematica prietenoasă? Dacă „entuziasmul este electricitatea vieţii” (G. Ceea ce face diferenţa între aceste „comunicări” ale elevilor este „ambalajul”. 2005). Staş. „nu-mi va folosi niciodată”. Important este să înţelegem şi să acţionăm. de la elevii noştri remarci de genul: „este greu”. Care sunt strategiile pe care le adoptaţi dvs.. prezentări ale produselor etc. Rezultatele slabe ale unui elev pot proveni din lipsa de motivaţie pentru ceea ce învaţă. C. reprezintă „electricitatea” care „mişcă motoarele sofisticate” ale învăţării în procesul educaţional. negustorul adoptă diverse strategii: campanii publicitare. de ce un elev. „de mult nu a mai fost aşa cool la ore”. Înainte de a-l condamna e necesar să identificăm cauzele comportamentului său.foarte bine marfa. un prof/o profă. Parks. (apud. atunci motivaţia. „în sfârşit. Ciucu. de exemplu. care posedă . Acelaşi lucru se poate întâmpla şi cu elevii. ci să placă.altfel”. pentru motivarea elevilor? De multe ori auzim. dar m-a atras. am participat cu atenţie”. 2008) Exerciţii de reflecţie Analizaţi remarcile elevilor de mai sus. „şi. „nu ştiu cum.

factorii motivaţionali interni sunt reprezentaţi de nevoile sau aspiraţiile personale care “împing” elevul să adopte un comportament precis (curiozitatea. Elevii nu numai că au grade diferite de motivare (ca intensitate) dar sunt sensibili şi la diferite tipuri de motivaţie (ca orientare). acceptarea de către ceilalţi. recompensă simbolică sau materială etc. nevoia de cunoaştere. ca dascăli. Astfel un elev poate fi foarte motivat să-şi facă o anumită temă pentru acasă pentru că este „împins” de curiozitate sau interes pentru cunoaştere. colegilor sau părinţilor. important pentru noi.) în timp factorii externi apar atunci când persoana este constrânsă să nu facă ceva sau este stimulată să acţioneze într-o direcţie predeterminată (pentru recunoaştere. a face ceva.. cât şi la factori externi (de mediu sau extrinseci) care fac elevul să adopte o conduită particulară. aşa cum bine ştim. Dar. Majoritatea acestora au în comun sublinierea faptului că motivaţia reprezintă un ansamblu de forţe ce incită elevul în a se angaja întrun comportament dat. Din experienţa predării în şcoală ştim că a fi motivat însemnă a acţiona. este considerat un elev motivat. La aceste nivel al analizei nu ne interesează prea mult dacă este vorba de o motivaţie intrinsecă sau de o motivaţie extrinsecă. a tinde spre ceva.abilităţi cognitive şi competenţe mult mai mari decât ceilalţi. motivaţia nu este un fenomen unitar. nevoia de auto-dezvoltare. în timp ce un altul vede în aceeaşi sarcină şcolară o provocare şi în acelaşi timp o plăcere. Un elev care nu simte nici un impuls sau nici nevoie de a acţiona este caracterizat ca un elev nemotivat. Un alt elev poate resimţi un acut resentiment faţă de obligaţia de a realiza o aceeaşi temă şcolară. dar o face cu conştiinciozitate depunând un mare efort cognitiv şi voliţional. Este vorba de un concept care se raportează atât la factori interni (de personalitate sau intrinseci). poate avea rezultate mai mici decât un alt elev cu abilităţi mai reduse? Cum pot fi identificaţi factorii care influenţează gradul de implicare a fiecărui elev? Cum putem şti ce îl „mobilizează” pe fiecare? Cum poate fi stimulat un elev astfel încât el să obţină un randament în concordanţă cu potenţialul său? Există numeroase explicitări ale termenului de motivaţie. este ca elevul să manifeste interes pentru şcoală şi să-şi realizeze satisfăcător (sau foarte bine) sarcinile şcolare.). în timp ce un altul pentru că doreşte să obţină aprecierea din partea profesorului. sentimentul fiind cel de satisfacţie şi încântare şi nicidecum cel de efort. ţinând cont de . plăcerea de a lucra ceva anume etc. Exercitii de reflectie • Cum găsim modalitatea cea mai potrivită de a motiva elevii dintr-o clasă. Aşa cum demonstrează cercetarea ştiinţifică. în timp ce un elev care este activat sau energizat de a acţiona spre un obiectiv.

g. pe înţeles. stiluri diferite de învăţare şi sunt sensibili la forme diferite de motivare? • • Cum utilizăm formele de motivare extrinsecă astfel încât efectele asupra randamentului şcolar să fie benefice? Cum facem ca sarcinile sau activităţile şcolare să activeze şi motivaţia intrinsecă a elevilor? Deşi motivaţia intrinsecă este importantă pentru activitatea umană. d. rolurile şi normele sociale impuse de familie şi şcoală cer copilului să îşi asume responsabilităţi pentru sarcini extrinseci.faptul că aceştia au personalităţi diferite. puteţi propune realizarea unui studiu la nivelul şcolii sau al clasei. c. Când lecţia e interesantă.De ce înveţi? Alege 5 motive care consideri că te determină să înveţi/ să te pregateşti pentru şcoală: a. observarea directă. realizarea unor discuţii formale sau informale cu persoanele semnificative din mediul elevului. e. Pentru că insistă părinţii. Este important ca profesorul să identifice acele caracteristici motivaţionale care se potrivesc fiecărui elev. Pentru a fi apreciat/lăudat de profesori. k. strict vorbind. Pentru a fi lăudat/ apreciat de părinţi. f. l. Pentru că vreau sa fiu printre primii/ cei mai buni. . organizarea unor focus grupuri. cele mai multe activităţi nu sunt. Când lucrez în grup/ împreună cu alţi colegi. Pentru a culege informaţii relevante. Când sala în care învăţ e atractivă/ frumos amenajată. În exemplele de mai jos regăsiţi itemi din chestionare cu aplicabilitate pentru elevi. i. Pentru că ceea ce învăţ e important pentru viitor/ profesie. Învăţ atunci când profesorii explică clar. motivate intrinsec. j. apelul la motivaţia extrinsecă este cea mai frecventă formă de stimulare a copilului. b. Printre strategiile de identificare a stilului motivaţional preferat enumerăm: aplicarea unor chestionare. Pentru a fi admirat de colegi pentru ceea ce stiu. De frica profesorilor. Pe parcursul primei copilării şi a primei perioade şcolare. perioade în care solicitările sociale. Identificarea motivaţiei elevilor Eficienţa maximă în motivarea elevilor se poate obţine atunci când putem identifica stilul de stimulare preferat al fiecarui elev. Pentru că părinţii mă pedepsesc dacă nu învăţ. Chestionar 1 1. h.

....................................... Deloc interesat 2........... Părinţii imi oferă recompense dacă învăţ bine..... cu utilizarea calculatorului Activităţi de tip proiect Activităţi opţionale din aria curriculară matematică şi ştiinţe Activităţi de cercetare Participare la sesiuni de comunicări 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 în mică măsură 3 nici în mică măsură.... foarte interesat 4. q...... n... 3.....................m............. Chestionar 2.. r. interes ridicat f.... interes mediu d.................. Cum apreciezi interesul tău pentru disciplina matematică? 1...................Cum apreciezi interesul tău pentru activitatea şcolară? ( alege una dintre variantele urmatoare): a..Precizează 3 acţiuni prin care învăţătorul/ profesorii te-ar determina să înveţi mai mult?...... Îmi place să învăţ................ deloc interesat b.......... Pentru note/ medii mari...... nici în mare măsură 3 3 3 3 3 3 3 4 4 4 4 4 4 4 4 în mare măsură 5 în foarte mare măsură 5 5 5 5 5 5 5 ...... Pentru că imi place competiţia/ concurenţa...... în timpul orei de matematică Activităţi la clasă..................Care sunt motivele care te determină să nu înveţi/ să nu te pregăteşti pentru şcoală?.................... Interes ridicat 5....... Interes mediu 4.... o................ p. În ce măsură te stimulează să înveţi la disciplina matematică următoarele tipuri de activităţi? (Se încercuieşte răspunsul ales pentru fiecare categorie) 1 în foarte mică măsură Activităţi la clasă......................................... Foarte interesat 2....... 2........................... interes scazut c.. Alte motive.................. 1...... Interes scăzut 3.. Din respect pentru profesori.......................... dirijate de profesor Activităţi de lucru independent.

........... 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 în mică măsură 3 nici în mică măsură.....7 întrebări) pentru un focus grup în care să investigaţi gradul motivaţiei învăţării la disciplina matematică.... Care sunt principalele întrebări pe care le adresaţi pentru a afla ce-i atrage............ prelegerea Exerciţiul Utilizarea calculatorului Organizatorul grafic (desene............. 1 1 2 2 3 3 4 4 5 5 3..................... nici în mare măsură 3 3 3 3 3 3 3 4 4 4 4 4 4 4 4 în mare măsură 5 în foarte mare măsură 5 5 5 5 5 5 5 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 în mică măsură 3 nici în mică măsură....... diagrame) Proiectul Mozaicul Altele............................................. Construiţi un ghid de interviu (5.................... nici în mare măsură 3 3 3 3 3 3 4 4 4 4 4 4 4 în mare măsură 5 în foarte mare măsură 5 5 5 5 5 5 4.......Participare la concursuri şcolare Altele.. În ce măsură răspund nevoilor tale de pregătire următoarele metode utilizate de profesorul Aplicaţie Analizaţi itemii propuşi în chestionarele de mai sus........ În ce măsură te ajută să înţelegi noţiunile matematice următoarele tipuri de activităţi? 1 în foarte mică măsură Prezentarea temei de către profesorul de matematică Prezentarea temei de către un elev Activitatea independentă Activitatea în perechi Activitatea pe grupe Altele..... de matematică ? 1 în foarte mică măsură Prezentarea...... ce-i .......

are un rol foarte important în activitatea fiecărui individ sau grup dintr-o organizaţie. ce-i demotivează. este în același timp și una din țările cu cele mai ridicate nivele de trai din lume. Niciun muc de țigară. În urma perioadei de gravă recesiune economică din anii '90. La început. Finlanda a trecut pe primele locuri din lume ca bunăstare socială și bogăție. instalațiile școlii dau o impresie spartană. niciun graffiti pe ziduri. se mizează pe telefonia celulară. Conform legii. . De ce este atât de obișnuit ca în Finlanda. un sat cu o singură fabrică de cizme de cauciuc. nicio hârtie pe jos. o fabrică de televizoare. înaintea Germaniei. Japoniei și Statelor Unite.motivează sau ce le place la oră şi prin opoziţie. guvernul a hotărât să dedice fonduri importante educației. Apoi. Astăzi sunt lideri mondiali. ce nu le place? Care sunt dificultăţile legate de construirea ghidului de interviu? Care sunt problemele specifice analizei răspunsurilor primite? Care este utilitatea elaborării şi aplicării unui astfel de ghid? De ce muncesc sau învață oamenii? De ce unii oameni nu-şi părăsesc munca în momentul în care au suficienţi bani sau câştigă la „loto”? Este munca necesară fericirii? Motivarea. Biletul este subvenționat de către municipalitate.Saili (15 ani) așteaptă autobuzul urban care îl va lăsa la poarta școlii (nu există autobuze școlare). În sfârșit. Exemplul Nokia. Studiu de caz: SECRETUL FINLANDEZILOR de Carlos Manuel Sánchez Nu este de mirare că sistemul educativ finlandez este cel mai evoluat și mai bun din lume. În exterior. Pe foarte puțini dintre ei. vorbind o engleză perfectă și citind o carte pe săptămână? 07:45 . privită ca proces prin care oamenii aleg între mai multe variante de comportament pentru a-şi atinge scopurile personale. Autobuzul trece la fiecare 5 minute. părinții lor îi duc cu ma șina până la școală. pe baza alianței dintre patronat și sindicate. niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de școală. cercetării și tehnologiei. Finlandezii încearca să-i facă pe fiii lor să fie independenți de mici. Finlanda. Rezultatul: în mai puțin de 10 ani. un adolescent normal să termine primele 8 clase cu medii excelente.

Saili le termină rapid. Se conversează mult. . 18:30 . școala este ca un serviciu. în comun. la restaurantul școlii.. intense și mai ales. . schiuri. Se bea apă sau lapte. În interiorul școlii. ci atingerea unui nivel general mediu cât mai înalt. 75% dintre materii sunt comune în toată țara. "Sunt banii cel mai bine folosiți din impozitele noastre". Copiii finlandezi au foarte multe teme de făcut acasă. acvariu de 200 de litri cu pești tropicali.Orele de 45 de minute. Pentru Saili. nutritivă și gratuită. pregătesc cina pentru părinții lor. progresele și nevoile lor. Dacă orele se prelungesc până dupa amiază. aer condiționat. dar cu instala ții demne de un colegiu "scump" din Spania.Înapoi acasă. chiar dacă familia sa este una săracă". nutritiv și cu multe feluri de salate și fructe. Saili are o jumătate de oră pentru prânz. Cel care ar face-o. Pe bănci și pupitre nu sunt semne și nu se scrijelește nimic. Apoi. chiar și de către ceilalți elevi. și se vede în orice moment politețea în relațiile dintre ei. nivelul este același. dispozitive audiovizuale. Este de neconceput ca un elev să scoată o fițuică la un examen. poate să ajungă medic sau judecător sau inginer. Sălile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasmă cu TV în circuit închis. de la grădiniță până la absolvirea unei universități."Dacă un copil dorește să studieze. statul îi ajută să se emancipeze dându-le subvenții pentru închirierea unei locuințe și primul salariu. mai ales despre proiectele copiilor. Legea finlandeză obligă ca meniul să fie gratuit. Educația fiecărui copil costă statul finlandez 200000 de euro. Când se lasă seara. un auditoriu pentru orele de teatru și o sală de mese cu autoservire. Căr țile sunt gratuite.. ar fi izolat de către restul de elevi. Studenții plătesc doar cărțile și mâncarea (2. Într-o școală din centrul capitalei Helsinki sau dincolo de Cercul Polar. foarte participative. dorințele. Sistemul educațional nu este elitist și nu urmărește producerea de genii. străzile sunt sigure. părinții și elevii. dar sunt întotdeauna simplu și corect îmbrăcați și pieptănați. Restul îl alege școala. dacă aceștia întârzie la serviciu. curățenia este și mai evidentă.50 euro la restaurantul facultății). pentru că de abia așteaptă să se urce în pat și să citească Harry Potter în engleză.Mâncare caldă. "De ce să . Costurile le plătește municipalitatea fiecărui ora ș. mâncarea este gratuită. O duzină de mașini de cusut în sala de croitorie. Nu există delincvență. 16:05 . aparate de sudură. Temele sunt sfinte și este foarte rău văzut ca un elev să copieze. Elevii au un respect total fa ță de profesori.Cina și sauna (aceasta.Temele și la culcare. de 3 ori pe săptămână) sunt momentele în care familia se află împreună. Nu poartă uniforme. se fac și planuri de vacanță pentru toată familia. Fiecare doi elevi au câte un calculator. Școala este publică și bineînțeles. Saili joacă hockey cu fratele lui mai mic. O sală de sport acoperită. Orele sunt scurte. care au învă țat să gătească la școală. într-o oră sau două. gratuită. scule de tâmplărie. școala are obligația de a oferi o gustare elevilor. bucătărie completă. Saili și fratele lui. matematică și engleză. Totul pare recent dat în folosință.09:15 . multe plante. Dar în aceeași măsură. materialul școlar este gratuit. 12:00 . Finlandezii mizează pe studiile de limbă maternă. 20:15 . de acord cu profesorii.

"Ziua de lucru" a lui Saili este intensă. prin acceptarea pasivă.riști. (Ryan R. Elevii cântă la vioară. "Saili încă nu s-a hotărât ce vrea să facă mai încolo. . 2000) . Deci. îmi răspunde că da". de la 8 până la 3. . O dată cu creşterea gradului de internalizare creşte şi persistenţa în sarcină. primul ajutor. L. dar promovarea în anul următor este automată. Îl întreb dacă este fericit. Una dintre recreații se petrece obligatoriu afară. se încurajează gândirea critică și se discută. Orele sunt însă scurte. arte marțiale. "pentru simplul motiv că viața insăși nu se trăiește decât o singură dată". trecând prin diferite etape de motivare extrinsecă. De-a lungul timpului s-au dezvoltat diferite teorii și strategii ale motivării pe care le vom enumera succint în continuare. Fără să clipească. le spun că irosesc banii contribuabililor". . în aer liber. Orele sunt relaxate. nu-și vor imagina ce este evaziunea fiscală. schi de tură. medicină veterinară sau creație de jocuri video. mecanică sau muzică.Președinta Finlandei. conceptul de internalizare descrie cum motivaţia pentru un anumit comportament şcolar poate fi descris de la lipsa motivaţiei sau resentiment. când poți să studiezi?" Pe aceeași linie. Desigur că Saili nu este doar o excepție și în spatele unor rezultate există o motiva ție a lucrului bine făcut. percepţia pozitivă despre sine şi calitatea angajamentului individual. E. Strategii și teorii de motivare a elevilor Teoria SDT (Self-Determination Theory) descrie motivaţia elevului pe un continuum de la demotivare sau absenţa motivaţiei. Chimie. teatru. ca adulți.Nu există repetenți. chitară electrică sau la ce preferă. la motivarea intrinsecă. Nu e de mirare că Finlanda se află în fruntea țărilor cu cele mai ridicate statistici de transparen ță și cea mai scăzută corupție publică. hockey. încă odată. M. gastronomie. coafură. Se studiază până când se ia examenul.. Tarja Halonen. de 45 de minute. Pe acest continuum. Și. licențiată în Drept și profesoară: "Când îi cert pe studenții mei. până la acceptarea activă şi implicarea personală. artă digitală. dulgherie. deși nu există decât o singură oportunitate de a lua un examen. Se stimulează raționamentul critic înaintea memorizării mecanice. cum ar fi cursurile de dansuri de salon.

colectivă etc.MOTIVATIE INTRINSECA SI EXTRINSECA STIL DE REGLARE Motivaţie ABSENTĂ Motivaţie EXTRINSECĂ Motivaţie INTRINSECĂ PROCESE ASOCIATE Reglare Externă Interiorizare Integrare Identificare PERCEPEREA CAUZALITĂŢII Perceperea irelevanţei Nivel scăzut de competenţă Absenţa intenţiei Importanţa recompensei sau pedepsei Supunere sau reactanţă Implicarea personală Focalizare pe acceptarea de sine sau din partea celorlalţi Valorizarea conştientă a activităţii Asumarea obiectivelor Interiorizarea obiectivelor Ierarhizarea obiectivelor Congruenţă valorică Interes Plăcere Satisfacţie intrinsecă Etape ale trecerii de la demotivare (absenţa motivaţiei) la motivaţia intrinsecă (Ryan R. E. creaţie).Evitarea noutăţilor de complexitate foarte mare în raport cu dezvoltarea intelectuală a elevilor. investigaţie.Proiectarea unor activităţi didactice atractive. Demotivare – perceperea sarcinii ca fiind fără sens. existenţa convingerii că nu are abilităţi pentru realizarea sarcinii. 2000) Prezentăm mai jos un set de strategii de intervenţie specific fiecărei etape de motivare. M. individuală.Dozarea optimă a cantităţii de informaţie pe unitate de timp. curiozitate . . Deci. accentuând înţelegerea.. . implementând în acelaşi timp elemente de învăţare. . care pregătesc nivelul perceptiv optim al elevului.Planificarea unui grup de lectii (3-5) într-o temă complexă. . care să păstreze tendinţa specifică vârstei.Varierea strategiilor de predare-învăţare pentru a crea interes. a scopului urmărit (memorare. pentru înlăturarea unor bariere cognitive. în special la clasele I-IV.) . cu precizarea încă de la începutul activitaţii a tipurilor de sarcini (obligatorii sau facultative). comprehensiune.Realizarea în cadrul fiecărei activităţi didactice a setului anticipativ.participative care să implice elevul în învăţare. a captării atenţiei. practică. . jocul. L. . a modului de realizare (prin studiu individual. transfer. proiect.Utilizarea unor metode ludice. scrisă. precum şi a modului de apreciere (orală.Folosirea unor metode activ. în grup). 1. . interesante. a consumului de timp şi efort neraţionale şi nerentabile.

Stimularea activităţilor diferenţiate.Chestionarea elevilor după realizarea sarcinii şcolare pentru a afla până la care punct al temei sau la care moment al activităţii au muncit cu plăcere. ce anume i-a nemulţumit. .sub ameninţarea pedepsei sau sub atracţia recompensei elevul se decide să se supună şi să realizeze sarcina şcolară . . pe cât posibil varierea tipului recompensei oferite indiferent dacă este materială sau simbolică. . . .Asigurarea că elevii au înţeles foarte bine ce au de făcut şi cum va putea fi evaluată munca lor.Utilizarea într-o mare măsură a aplicaţiilor practice. cu sarcini precise în funcţie de nivelul de pregătire. începerea activitatii în clasă şi asigurarea trecerii la acţiune.) de realizarea ei completă. a aspiraţilor personale sau colective.Acordarea recompenselor imediat după identificarea reuşitei sau progresului. trebuinţele sau aspiraţiile elevilor. Obţinerea acordului.Oferirea de recompense stimulative. făcând legătura cu viaţa de zi cu zi sau explicând importanţa lor pentru activităţile şcolare viitoare.Utilizarea de material didactic şi mijloace tehnice variate. .Propunerea de sarcini /teme şcolare la alegere (teme care pot avea acelaşi grad de dificultate) oferind elevilor posibilitatea alegerii şi creându-le sentimentul controlului. identificarea motivelor de satisfacţie. . Reglare externă . solicitarea unui feedback. 2.Propunerea de sarcini ţinând cont de tipul de inteligenţă al elevilor (inteligenţe multiple). nivelului acesteia şi condiţiilor de acordare a lor. argumentând utilitatea. căutarea surselor de însătisfacţie. condiţionând diminuarea sarcinii (număr de exerciţii. . în acord cu solicitările. . număr de pagini etc.Propunerea de activităţi şcolare şi teme pentru acasă explicând raţiunea lor.Identificarea în cazul elevilor a ceea ce i-ar face să realizeze cu plăcere o anumită sarcină sau temă şcolară propusă. . negocierea.pentru continuturi. .Accentuarea rolului învăţării în clasă . ce favorizează înţelegerea. dacă este cazul. căutarea motivaţilor interne. negocierea tipului recompensei.

De asemenea trebuie precizată aceasta elevului: “Foarte bine. profesor).Respectarea criteriului centrarii pe teme şi nu pe sine . Integrare . mai ales dacă vin de la elevi cu rezultate mediocre sau slabe. . să îl repete.Imediat după o reuşită şi gratificarea acesteia.Centrarea recompensei pe un anumit elev . şi nu doar pentru faptul că stă în clasă şi ascultă (Exemplu:“Ai realizat foarte corect sarcina aceasta”. nu a întregului grup de elevi sau clasă. Prin urmare. . . spusă mereu. e o metodă bună de rezolvare a problemei “ sau “Te concentrezi foarte bine acum “ . pentru abilităţile pe care le are. trebuie menţionat faptul că recompensa indică valoarea unei realizări concrete.Orice elev trebuie recompensat pentru orice temă dusă la îndeplinire. . 3. Recompensele trebuie centrate pe munca elevului şi nu pe sine însuşi. gratificarea fiecărui progres fie personal fie în faţa clasei. de aceea trebuie focalizată pe acea temă anume dusă la îndeplinire.elevul descoperă că realizarea unei sarcini sau realizarea unui comportament şcolar îl valorizează. propunerea următorului pas.Recompensa trebuie sa fie specifică .. în faţa părinţilor sau a altor persoane semnificative.Recompensarea reuşitelor. . progresul minin. adică aceştia. exprimarea încrederii că va mai realiza astfel de performanţe în viitor. Ele trebuie acordate pentru efortul depus de elev. Elevul trebuie lăudat pentru o relizare a sa personală.Recompensarea trebuie sa fie sinceră . Să nu pară un reflex sau o frază obişnuită. Profesorul trebuie să fie spontan şi sincer. lipsită de conţinut. . “Ai dat dovadă de creativitate în această lucrare” şi nu “Eşti foarte bun”). îi asigură aprecierea din partea celorlalţi (colegi. elevul tinde să integreze acel comportament. acest lucru ar însemna că elevii fără aptitudini pentru matematică nu ar ajunge niciodată să fie lăudaţi. care au cea mai mare nevoie de apreciere. . ar fi respinşi din start. pentru realizarea unei sarcini de lucru. Nu trebuie să se bazeze pe comparaţia cu alţi elevi ( cu un nivel mediu al grupei/clasei) . etc. . chiar dacă sunt modeste.Recunoaşterea meritului unui elev în faţa colegilor.

nu este solicitat pentru anumite activităţi din şcoală). portofoliu. . a ironiilor şi sarcasmului. „Mă îndoiesc …”. 4.Stimularea cooperarii la nivel de grup şi a competiţiei între grupe. . expresii faciale şi gesturi ( un zâmbet. implicarea personală.determinarea elevului în a accepta o nouă provocare. “Excelent”). este acela că se pot oferi recompense de fiecare dată şi imediat după ce elevul a avut o realizare. interevaluare. întăriri ale activităţii (timp liber.Aplicarea sistemului token economy sau managementul contingenţei/ contractului – reprezentând recompense simbolice ce pot fi preschimbate în recompense reale: acumularea unui număr de puncte cu fiecare nou succes înregistrat. pe cât posibil performanţele slabe trebuie ignorate şi cele bune gratificate. . interaprecierea (activităţi în perechi. investigaţie) şi aplicarea obiectivă a criteriilor de notare. . o nouă sarcină şi de a-şi propune o nouă reuşită. utilizarea de concursuri pe diverse teme şcolare. . prin comparaţie cu recompensa reală. evitarea aprecierilor negative. sintagmele corecte sunt de tipul „Am încredere…”.Aprecierea progreselor se face în termeni pozitivi (consolidarea pozitivă). diplome). proiect. întăriri tangibile (premii. şi preschimbarea pe o recompensă dorită dintr-o listă dată: un element pentru decorat biroul de lucru/ învăţare. în general aprecierile negative demotivează.Întărirea comportamentului pozitiv prin: consolidari sociale – comentarii verbale (de tipul “Ai făcut o treabă buna.comportamentul şcolar în sine începe să devină important.Evitarea exprimării scepticismului cu privire la reuşita viitoare.Întărirea rolului grupului (grupul fiind un factor motivator). în grupuri mici).Evitarea criticii moralizatoare. un gest cu mâinile care simbolizează “OK”. . Identificare . . pe care elevul o poartă în piept sau o pune pe bancă). întăriri grafice (cum ar fi o insignă/ etichetă pe care scrie “Elevul săptămânii”. realizarea sistematică a anumitor sarcini şcolare devenind . „Ştiu că poţi …” şi nu „Sper că…”. un prânz cu profesorul de matematică. utilizarea de strategii de organizare a clasei care să permită interînvăţarea. . X!” – de remarcat că folosirea numelui elevului în comentariul pe care îl facem este un motivator suplimentar pentru acesta). Avantajul.Utilizarea de metode alternative de evaluare (autoevaluare.

gratificarea rezultatului final şi stimularea autonomiei în stabilirea şi realizarea obiectivelor.învăţare . oferirea recunoaşterii elevilor care au realizat ceva inedit în legătură cu disciplina predată.Stimularea inteligenţelor multiple.parte a vieţii elevului. încurajarea elevilor în a-şi propune atingerea unor obiective ambiţioase dar realizabile. . portofolii. crearea unei identităţi valorizate. . la şcoală dar şi acasă.Facilitarea asumării obiectivelor.Utilizarea de metode de predare. . colegi. profesori ca „elev silitor”. introducerea de strategii noi. propune noi obiective.Identificarea aspectelor de unicitate ale fiecărui elev. . de concursuri.Implicarea elevilor în predare prin metoda “profesor pentru cinci minute”.Introducerea în permanenţă în conţinutul informaţional al lecţiilor a unor elemente de noutate. părinţilor („spiritul critic al clasei”. . noul comportament a propriei parte componentă personalităţi.Identificarea elevilor cu hobbyuri interesante mai ales dacă ele au legătură şi cu activitatea şcolară. comunicarea aceastei identităţi elevilor.Implicarea elevilor în activităţi extracurriculare în care să se manifeste în . urmărirea progreselor şi încurajarea acceptarii de noi provocări şi obiective pe termen lung.Varierea strategiilor de predare. . „ rezolvitorul logic” etc.elevul acceptă obiectivele propuse dar le şi interiorizează. . a felului în care el este percept şi apreciat de membrii familiei. Interiorizare .) . care să suscite interes.Crearea condiţiilor necesare ca elevii să îşi propună atingerea unor obiective ambiţioase şi să realizeze eforturi de atingere a lor. . . independent de supervizarea cadrului didactic. gratificarea activităţilor extraşcolare. 5. „optimistul incurabil”. uneori mai ambiţioase decât cele prescrise devenind de ceilalţi. . în maniera individuală sau în grup: proiecte. organizarea de serbări şcolare. investigaţii.învăţare care să presupună efortul susţinut al elevilor.Implicarea în concursuri pe diverse teme şcolare.

2. 4. Motivaţie intrinsecă . Chiar dacă facem apel la surse externe de motivare.funcţie de interesele proprii. Pentru fiecare din cele patru grupuri de elevi în parte. Planificaţi aplicarea acestei strategii şi modul de evaluare a rezultatelor. Un profesor motivat are posibilitatea ca. Recomandările propuse pot fi utilizate în elaborarea de strategii adaptate clasei ca grup sau elevilor ca individualităţi specifice. prin trecerea treptată de la condiţionarea externă. 6. Aplicaţie Pe o coală de hârtie A4. 3. fără să munca depusă să fie percepută ca fiind un efort. munceşte cu plăcere. putem folosi diferite strategii ce pot asigura o creştere a gradului de implicare a elevului. Dezvoltarea de hobby-uri. prin simpla forţa a entuziasmului său. . pasiuni. găseşte satisfacţie în tot ceea ce face în legătură cu acea activitate. schiţaţi o strategie de lucru astfel încât să stimulaţi evoluţia lor sub aspect motivaţional. Interiorizare şi motivaţie intrinsecă. În cazul fiecărei categorii dintre cele menţionate se impune implicarea cadrului didactic. revăzând informaţiile de mai sus. reglare externă. câte o coloană pentru fiecare din categoriile: 1. 2) facilitarea evoluţiei sub aspect motivaţional al elevilor. muncă de cerecetare şi creaţie. prin forme intermediare de motivare extrinsecă spre motivaţia intrinsecă. să facă să pară important un obiect de studiu. demotivare. Mobilizarea resurselor interne ale elevilor. vă rugăm să realizaţi un tabel cu patru coloane. Gândindu-vă la elevii din una dintre clasele dumneavoastră vă rugăm să decideţi în care stadiu de motivare se află fiecare şi să treceţi fiecare nume în coloana corespunzătoare. integrare şi identificare.elevul tratează cu interes orice subiect legat de o anumită sarcină şcolară (care la început a fost extrinsecă). Aplicând consecvent astfel de strategii vizăm atingerea a două obiective finale: 1) îmbunătăţirea randamentului şcolar de moment al elevilor.

. în urma evaluării trebuinţelor celor cu care lucrează. există responsabilităţi pentru fiecare. greşelile sunt recunoscute şi îndreptate. nu există agresiuni verbale sau fizice. se zâmbeşte mult. . nu există constrângere.Depinde de dascăl să aplice astfel de sugestii în elaborarea unor strategii adaptate situaţiilor concrete. ierarhizate crescător astfel (figura): . opinia se exprimă fără restricţii. succesele se sărbătoresc. toţi visează. fiecare are ceva de oferit celorlalţi. se respectă coduri de conduită.. se lucrează în echipă.. pornind de la efectele obţinute şi continuand cu astfel de strategii în diferite situaţii. ele să devină parte componentă a stilului de predare şi o caracteristică definitorie a personalităţii cadrului didactic. insuccesele sunt depăşite cu fruntea sus. nu există teamă. se acceptă răspunsuri şi soluţii alternative. Acest efort va duce la creşterea performanţei profesionale şi la obţinerea unor succese deosebite cu elevii. Exercitiu de reflectie Şcoala este sau ar trebui să fie „o minicomunitate” în care: toată lumea se simte bine.şi nimeni nu uită să fie copil ! Ierarhia (piramida) necesităţilor (Maslow) – necesităţile umane acţionează la mai multe niveluri diferite. stabilite de comun acord. pentru ca. ci convingere.. toţi învaţă. ci stimă. se acordă şanse egale tuturor. Nu trebuie decât să încerce pentru a le testa aplicabilitatea. deciziile se iau doar împreună.

. Relationship.. Lipsa factorilor igienici cum ar fi o relaţie bună între şeful de catedră şi profesor şi mici avantaje şi beneficii la locul de muncă. Nevoia de auto-împlinire. Nevoile de nivel inferior (fiziologice şi de siguranţă) pot fi “sublimate” şi nu e nevoie să parcurgi întreaga piramida a lui Maslow pentru a ajunge la realizări deosebite de nivel superior.Autorealizare Respect Grup social Siguranţă Nevoi fiziologice Figura. Tot la fel de adevărată este însă şi teoria ERG (Existence. 4. lipsa sau slaba existenţă a nivelului existenţial de bază nu-i împiedică să obţină rezultate în niveluri mai înalte. Nevoia de apartenenţă (sau asociere). and Growth) care arată că oamenii doresc să-şi satisfacă nevoi superioare chiar dacă cele inferioare nu au fost total satisfăcute. 2.factori motivanţi” – legaţi cel mai adesea de activitatea profesională în sine şi . cultiva respectul.Piramida necesităţilor (Maslow) 1. . spiritul de responsabilitate şi autorealizare. trecând prin asigurarea siguranţei fizice şi psihice. acest lucru constă în desfăşurarea proceselor educaţionale într-un mediu care să răspundă în primul rând nevoilor elevilor şi studenţilor pornind de la un cadru adecvat şi decent de desfăşurare a procesului educaţional (nevoi fiziologice). independenţa. La fel ca şi călugării din mănăstiri. Atingerea unor nivele superioare cum ar fi cele de respect din partea celorlalţi şi autorealizare poate deveni obiectivă doar dacă iniţial sunt satisfăcute trebuinţele elementare. În învăţământ. Studiul a condus la împărţirea factorilor care influenţează satisfacţia angajaţilor în . 3.factori de igienă” – legaţi mai ales de insatisfacţiile angajaţilor prin prisma mediului în care îşi desfăşoară activitatea. Cerinţe fiziologice. pot să-l facă pe educator nefericit. Nevoia de siguranţă şi protecţie. Teoria bifactorială motivaţie-igienă (Herzberg) – are la bază ideea că existenţa umană se desfăşoară pe două planuri: fizic şi psihologic. dar prezenţa lor nu-l vor . Nevoia de stimă (sau consideraţie). până la facilitarea integrării lor în grupuri sociale unde pot să-şi definească personalitatea. 5.

Legea lui Parkinson este o consecinţă a acestei teorii: „oamenii îşi vor prelungi lucrul pentru a acoperi tot timpul aflat la dispoziţie”. Miturile referitoare la drumul sinuos al omului de la origini până în prezent sugerează şi valorile pe care se întemeiază teoria X: control. Factorii care conduc la satisfacţii în munca depusă (denumiţi în continuare factori motivatori) sunt diferiţi de factorii care conduc la insatisfacţii în muncă. loialitatea. interesul personal corelat cu al grupului.face să dorească să muncească mult. Ar mai fi de amintit că de cele mai multe ori sindicatele rezolvă probleme care vizează factorii igienici. implicarea în rezolvarea problemelor sunt caracteristici esenţiale ale teoriei Y. Singurul mod de a motiva pe cineva este de a-l implica într-o muncă “provocatoare”. Valorile generate de această teorie sunt: autonomia. Creativitatea. în care să-şi asume responsabilităţi. El este capabil de a avea iniţiativă. Teoria Y. impunere. Un studiu efectuat pe 1 685 subiecţi a arătat că printre factorii care produc o satisfacţie foarte mare se numără în ordinea descrescătoare a lor: • • • • • realizările şi rezultatele obţinute. A munci este o stare normală a individului matur aşa cum este joaca pentru copii. Printre factorii igienici care au fost prima cauză în existenţa insatisfacţiei la locul de muncă se numără: • • • • administraţia şi / sau politica organizaţiei. condiţiile de lucru. meritată. autocontrolul. de a examina variante în corelaţie cu obiectivele propuse şi recompensele lor. participarea. statutul. promovarea sau dezvoltarea personală. opusă teoriei X subliniază că munca este esenţială pentru fericirea şi satisfacţia umană. deţinerea de responsabilităţi. sancţiune. Teoria lui McGregor consideră că există două tipuri de manageri după atitudinea faţă de muncă: Teoria X arată că „Munca este un blestem şi trebuie evitată dacă este posibil” (de la Adam şi Eva la Tom Sawyer). condiţiile de siguranţă a muncii. a realizărilor de către ceilalţi. salariul. recunoaşterea. munca în sine. responsabilitatea. Supoziţiile teoriei X sunt: .

Conform efectului Pygmalion. în viaţă găsim ceea ce căutăm. -Oamenilor le place să muncească. continuu şi nu sub forma unei ierarhii şi sunt repartizate în trei grupe de cerinţe: • • • existenţiale – corespunzătoare celor primare ale lui Maslow. La nivelul şcolilor. Loialitatea şi încrederea faţă de organizaţia de care fiecare aparţinem sunt consideraţi a fi factori esenţiali în obţinerea de performanţe deosebite. De ce apelează instituţiile educaţionale la astfel de simboluri? Atât ritualurile cât şi miturile satisfac nevoia de siguranţă şi stabilitate. esenţiale în perioadele de schimbare. Teoria lui Alderfer – nevoile oamenilor se manifestă într-un singur plan.-Munca este inerent neplăcută. de progres (creştere) – corespunzătoare celor de ordin superior. -Educatorii de la toate nivelurile sunt creatori. -Educatorii tipici nu sunt creatori. chiar se va întâmpla. de foarte multe ori ele se vor adeveri. dacă ne aşteptam ca presupunerile teoriei Y să fie adevărate. mai puţin studiată. -Oamenii preferă supravegherea atentă. -Recunoaşterea şi împlinirea de sine sunt la fel de importante ca şi motivaţia şi banii. În acelaşi mod. funcţionează o serie de modalităţi de impunere a valorilor. -Educatorii reacţionează favorabil la tratament matur. -Principalul stimulent al educatorului este banul. -Autocontrolul este adesea esenţial. Printre acestea ceremoniile. Teoria T. prin care învăţământul trece în ultimul timp. ritualurile şi miturile exprimă o simbolistică a vieţii de grup. În baza acestui efect. -Educatorii au nevoie să fie constrânşi sau corupţi. de criză. în care factorii motivatori puternici sunt cei spirituali şi cei principiali. Liderii nu pot manipula oamenii pentru a obţine o mai mare participare. relaţionale – corespunzătoare celor sociale. ceea ce ne aşteptăm că se va întâmpla. Teoria Z (Ouchi) este cea a managementului contemporan în care respectul şi intimitatea sunt factori motivaţionali puternici într-o organizaţie. este cea idealistă. Supoziţiile teoriei Y sunt: -Munca este la fel de naturală ca jocul. -Cea mai mare parte a oamenilor sunt leneşi. de altruism. .

căutarea de sarcini în cadrul cărora să-şi asume responsabilitatea. Teoria motivării prin obiective arată că indivizii sunt motivaţi de scopurile lor importante. preferinţa pentru sarcini susceptibile de competiţie cu sine. în circumstanţe similare. Această teorie a fost dezvoltată de Lawler şi Porter care au arătat că efortul individului este determinat de modul în care acesta percepe situaţia existentă iar performanţa este condiţionată de capacităţile individului şi de modul cum acesta îşi înţelege rolul asumat. În acest context. se compară întotdeauna cu alte persoane care desfăşoară activităţi similare. Teoria echităţii (comparaţiei sociale) – are la bază ideea că la locul de muncă oamenii. . Punctul central al acestei teorii este acela că orice comportament este produsul a două variabile cheie: • • valenţa (în sensul de atractivitate) unui anumit rezultat pentru individul în cauză – este diferită aşteptarea că o anumită acţiune va fi urmată de un rezultat previzibil. dependent de experienţele din copilărie şi de provenienţa culturală. mica preocupare pentru nevoile sociale (afiliere). nevoia de asociere. Teoria aşteptărilor (Vroom) – are la bază observarea obiectivă a comportamentului uman la locul de muncă. Teoria lui Schein – are la bază patru ipoteze. Murray) – au la bază trei tipuri de nevoi: nevoia de realizare. pentru a aprecia corectitudinea cu care sunt trataţi. În sprijinul acestei teorii vine teoria “expectanţei” a lui Victor Vroom care stabileşte modul în care comportamentul real al fiecărei persoane este determinat de valoarea pe care aceasta o atribuie realităţii percepute. căutarea activă a feedback-ului asupra propriilor rezultate. McClelland a constatat că. precum şi de constrângerile exercitate de mediul exterior.Motivaţii ale realizării personale (McClelland. indivizii cu un pronunţat factor de realizare au următoarele caracteristici: • • • • • nevoia de realizare permanentă. Teoria obiectivelor (Locke) – sugerează că motivarea este chiar scopul urmărit de individ şi nu doar satisfacţia produsă de atingerea scopului respectiv. apărute evolutiv în timp. Aceste idei au contribuit la dezvoltarea metodelor de selecţie a liderilor. nevoia de putere. după cum urmează: de valoarea rezultatului care este o satisfacţie efectiv obţinută.

între cele două momente ritmul poate fi puţin dinamic. câteodată tensionat. Cum motivați elevii în clasa? V. dezideratele fiecăreia dintre părţi în legătură cu comportarea celeilalte şi măsura în care aceste deziderate pot fi împlinite. Această metaforă este chiar modelul tradițional al lucrului în echipe eficiente. unde în ordonată (lambda) este energia echipei iar in abcisă timpul de viață. perfecţionare decât de orice altă nevoie. De aceea. Folosind "curba Dallas".• • • • optica raţional-economică – motivaţia primară a oamenilor este dată de interesul propriu şi de optica socială – oamenii sunt motivaţi în primul rând de nevoile lor sociale. Între timp sunt implicate cât mai mult mijloacele de lucru și de comunicare. având la bază dorinţa maximizării câştigului. structurarea unei colaborări în echipă va prelua modelul serialului de TV Dallas: la început entuziasmul (ca o secţiune captivantă care să atragă atenţia). iar spre final încă şi mai multă tensiune şi acţiune. optica auto-perfecţionării – oamenii sunt în mai mare măsură motivaţi de nevoia de autooptica complexă – motivarea reprezintă un fel de contract psihologic. orice colaborare care implică activități de rutină trebuie plasată între momentele de debut şi cele de încheiere ale unei colaborări. Mai jos este prezentată curba Dallas. . Modelul Dallas pentru lucrul în Clasă O bună colaborare începe cu un "bum" şi se încheie cu un "foc de artificii".

. Strategii de organizare a clasei „Aţi avut de învăţat doar de la cei care v-au admirat. Dar ele pot să fie şi o pereche de lentile prin care putem vedea realitatea . faţă de lecţia respectivă: atelier... într-o atmosferă în mod deliberat diferită de lumea reală. să pledeze cunoaşterea subiectului în faţa profesorului care se află în spatele catedrei şi „judecă” dacă performanţa a fost convingătoare sau nu. teme suplimentare. Dacă aţi avea în minte lecţia ideală. câmp minat.. sufocantă..... ei sunt „achitaţi” cel puţin pentru un timp şi primesc o notă bună. dacă e nevoie „îngrăşământ” mental suplimentar dacă este necesar.. ce metaforă aţi alege? Ce ar trebui să faceţi ca să o realizaţi? Sala de clasă poate fi ca o sală de tribunal în care elevii trebuie să-şi „pledeze cauza”. teren de joacă.. seră. Dacă da. note mici. dar atmosfera poate deveni prea caldă. Metaforele sunt periculos de seducătoare şi ne pot îndepărta de percepţia exactă a realităţii. au fost prietenoşi cu voi şi v-au sprijinit? N-aţi învăţat foarte mult şi de la cei care v-au fost împotrivă şi v-au concurat?” (Walt Whitman) Tipuri de interacţiuni Exercitiu de reflecţie: Raportaţi-vă la o lecţie la care aţi participat . Curba Dallas: începeţi în forţă şi încheiaţi şi mai şi… Aplicație Concepți un proiect de lecție în care activitățile să urmărească o curbă Dallas VI. în care elevii sunt ajutaţi de profesor care monitorizează progresul şi dă. ca profesor sau ca observator. Care dintre metaforele următoare exprimă sentimentul dvs.. O sală de clasă poate fi ca o seră în care sunt create condiţii fertile speciale..Figura. sală de tribunal. dacă nu. sunt pedepsiţi prin cuvinte aspre....

Mă aştept ca elevii să fie implicaţi în ceea ce fac. organizarea frontală a clasei simultane este situaţia în care toţi elevii clasei lucrează cu dascălul. fără implicaţia sentimentală şi aspecte noi se pot astfel releva. contribuind. individuală. In tabloul pedagogic „Ce aştept de la o lecţie”. Mă aştept să văd că elevii se ascultă unul pe altul. nu ascultă numai când vorbeşte profesorul. În funcţie de sarcina didactică pe care a avut-o de îndeplinit. cu atât vor irosi mai puţin timp. 3. Focalizarea este mai ales pe cum decât pe ce se petrece în clasă. Aceste observaţii nu descriu neapărat o strategie cât mai ales o filosofie educaţională.dintr-o perspectivă diferită. O astfel de modalitate de lucru cu elevii se numeşte frontală (Hubbard. Frământarea profesorului. Un grup de elevi. responsabilităţi şi drepturi riguros delimitate. „Memory. poate demonstra sau răspunde la întrebările colegilor. obiect de studiu al managementului clasei de elevi. elev-dascăl. astfel încât puterea uneia scade voltajul pentru celelalte. In ceea ce priveste diversificarea procesuală. elev-elev. Asta nu înseamnă că elevii sunt ca nişte lămpi separate puse la o singură priză. Acesta reprezenta „centrul” şi avea controlul deplin asupra oricărei interacţiuni: dascăl-elev. Meaning and Method” pag 159) prezintă perspectiva profesorului în raport cu atitudinea elevilor în cadrul lecţiei: 1. De asemenea mă aştept ca elevii să nu se teamă că vor fi pedepsiţi dacă nu se ridică la nivelul aşteptărilor profesorului. sau un reprezentant al lor poate să se adreseze „frontal” clasei atunci când prezintă rezultatele activităţii desfăşurate în grup. Cu cât sunt mai implicaţi. 2 . Aceşti „actori” aveau în trecut roluri. poate chiar mai clar. Rolul elevilor era să asculte şi să îndeplinească toate sarcinile trasate de dascăl. dar şi al teoriei instruirii (în sens conexionist). haos în clasă. În consecinţă. să tragă de timp. Nu înseamnă că pot să „ardă gazul”. grupe). completându-se unul pe altul. Earl Stevick (1976. implicarea deopotrivă a elevilor şi a profesorului. O amplă serie de activităţi se pretează abordării frontale: .Sper ca elevii să fie relaxaţi şi calmi chiar în timpul unei activităţi intelectuale intense. Activitatea frontală Organizarea tradiţională a unei clase poate fi reprezentată grafic prin delimitarea celor două „zone de acţiune” a principalilor „actori”: dascălul şi elevii. preocuparea sa majoră este procesul de învăţare. Dar asta nu înseamnă anarhie. În învăţământul modern. Aş vrea să îi văd ajutându-se unul pe altul. 1984). dascălul nu mai este singura persoană cu putere şi drepturi absolute în clasă. să vedem care sunt părţile „motoare” şi care sunt elementele de legătură necesare ca să funcţioneze bine motorul. grupală (perechi. grupa poate adresa întrebări clasei. participând şi fiind satisfăcuţi la nivelul personalităţii lor. Avem astfel şansa să demontăm şi să remontăm mecanismul unei lecţii. modurile de instruire se prezintă sub trei forme de organizare: frontală. Dascălul era singura autoritate cu putere de decizie asupra a tot ce se întâmpla în clasă.

redus. „predare” şi prea puţină „învăţare”. Cine deţine controlul şi evaluează rezultatele activităţii? Răspunzând la întrebările de mai sus descoperim unele avantaje. Dacă NU. • Activitatea frontală implică de regulă prea multă • Elevii sunt expuşi unei exprimări corecte. diafilm. • exerciţii de consolidare ( ex. • jocuri didactice care să antreneze toţi elevii. ce fac cei care termină sau înţeleg imediat explicaţiile dascălului? 3. dar şi dezavantaje ale activităţii frontale cu clasa. ritmul. . interacţiunea. • Elevii mai emotivi se simt mai în siguranţă atunci când repetă. Exerciţiu de reflecţie: Raportându-vă la o activitate în care predomină organizarea frontală căutaţi răspunsuri la următoarele întrebări: 1. cu ritmul de lucru al fiecărui elev. • Unii elevi nu se simt în largul lor atunci când sunt • Dascălul sau un alt elev se asigură că • Ritmul impus de către organizator nu se potriveşte • Activitatea poate fi foarte dinamică. Cine reprezintă sursa de informaţie? 4. ritmul fiind impus de conducătorul activităţii. • verificarea înţelegerii noilor cunoştinţe (prin întrebări adresate clasei). • analiza unor probleme. citesc sau răspund în cor.• predarea noilor cunoştinţe. Oare toţi elevii au acelaşi ritm? 2. durata activităţii. Activitatea frontală este caracterizată printr-un control riguros al dascălului care stabileşte conţinutul. „expuşi” să răspundă în faţa întregii clase. • Elevii au prea puţină (sau deloc) autonomie. • vizionarea unui film. fiecare elev poate recepţiona mesajul. Tot dascălul corectează greşelile elevilor şi evaluează gradul de realizare a sarcinii didactice. Câţi dintre elevi au pus sau au răspuns la întrebări? 5. AVANTAJE LIMITE • Toţi elevii se concentrează asupra unei • Numărul elevilor care au ocazia să vorbească este probleme.: rezolvarea unor exerciţii la tablă ).

În cazul claselor eterogene. realizând diferite sarcini didactice. chiar dacă desfăşoară acelaşi tip de exerciţiu. dascălul va organiza astfel de activităţi pentru a verifica înţelegerea de către elevi a aspectelor teoretice. în lucrul cu elevii identificaţi avantajele respectiv dezavantajele activităţii individuale. Modalitatea individuală de muncă este folosită mai ales în acest scop: de a oferi elevilor ocazia să înveţe. Aplicaţie Folosind experienţa dvs. deoarece oferă dascălului ocazia de a aborda aspectele lecţiei în mod diferit cu elevi diferiţi. rezumarea unui textcu caracter matematic. • Extragerea ideilor principale. Activitatea pe grupe Timp de mai mulţi ani. etc. De preferinţă. Exemple de activităţi care se pretează muncii individuale: • Căutarea unor informaţii în manual sau auxiliare. Din perspectiva învăţării ca transmitere de cunoştinţe. psihologi. dar datele trebuie să fie diferite. • Realizarea unor desene la geometrie. adoptându-se sarcini de instruire în concordanţă cu nevoile şi posibilităţile fiecărui elev în parte. Activitatea individuală a elevilor Unul din dezavantajele modalităţii frontale de lucru este faptul că ea facilitează mai multă predare şi mai puţină învăţare. dascălul trebuie să repartizeze sarcinile în aşa fel încât elevii să nu poată copia unul de la altul. pedagogi şi sociologi au încercat să măsoare şi să înţeleagă efectele învăţării prin colaborare şi au elaborat. o serie de teorii: • Faptul că mai mulţi subiecţi pot învăţa prin colaborare este. explicaţii. De exemplu. demonstraţii. dacă elevii trebuie să rezolve un exerciţiu. un puzzle. în acest sens. Organizarea individuală presupune respectarea individualităţii elevilor. într-un fel. • Rezolvare de exerciţii şi probleme. dezvoltarea unor deprinderi. dacă doi sau mai mulţi subiecţi ignoră (fiecare . activitatea individuală a elevilor este nu doar importantă ci şi foarte necesară. sarcina este identică.Unele dezavantaje menţionate mai sus pot fi eliminate prin utilizarea altor moduri de organizare a clasei. Sarcina didactică va varia în durată şi complexitate în funcţie de vârsta elevilor. În funcţie de specificul sarcinii didactice.

Analizând teoriile elaborate în domeniu. nu există nici un motiv pentru care ei nu ar achiziţiona aceste cunoştinţe prin colaborare. este de la sine înţeles că aceştia din urmă învaţă de la primul. • În rezolvarea unei probleme prin colaborare. elevilor cerându-li-se să procedeze astfel. Discrepanţa dintre aceste rezultate i-a determinat pe pedagogi să determine condiţiile în care învăţarea prin colaborare poate fi considerată eficientă. • În experimente. dând o explicaţie subiectul îşi autoîmbunătăţeşte cunoaşterea. Surprinzător este faptul că cel mai capabil dintre subiecţi este şi acela care beneficiază de învăţatarea prin colaborare. altfel. fie în vecinătatea nivelului cognitiv actual. există foarte puţine şanse ca ei să descrie un experiment sau o analiză de date care să satisfacă o ipoteză în detrimentul celeilalte. un subiect trebuie să-şi justifice acţiunile (de ce a făcut ceva).dintre ei) câteva părţi din informaţie.explanation. Se postulează că. Au fost studiate condiţii sau variabile independente ce pot fi restrânse la trei categorii: componenţa grupului. alte studii au adus dovezi contradictorii. Acest efect este cunoscut în ştiinţele cognitive ca efectul self. • Când un membru al unei echipe este mai documentat decât ceilalţi. factorii sociali împiedică subiecţii să ignore conflictul şi îi forţează să găsească o soluţie. explicaţiile sunt naturale şi spontane. caracteristicile sarcinii şi mijloacele de comunicare. În învăţarea prin colaborare tendinţa confirmării este redusă: dacă subiecţii nu sunt de acord. Aceste justificări fac explicită cunoaşterea strategică. atunci când apare o contradicţie la nivelul grupului de subiecţi. În învăţarea prin colaborare. • Un alt mecanism al învăţării prin colaborare este propunerea alternativă. pedagogii căutat răspuns la întrebarea: este învăţarea prin colaborare mai eficientă decât învăţarea individuală? În timp ce majoritatea studiilor au arătat că învăţarea prin colaborare este mai eficientă. • Învăţarea prin colaborare are loc numai dacă sunt îndeplinite anumite condiţii.Organizarea colectivului după număr . explicaţiile sunt mai degrabă produse artificial. care. Este bine cunoscut faptul că. • Conflictul dintre subiecţii care învaţă este o extensie a teoriei piagetiene despre conflictul dintre concepţia celui ce învaţă şi acţiunea sa asupra lumii. Una dintre aceste condiţii ar fi aceea ca subiecţii să poată asimila concepte care sunt fie în zona proximei dezvoltări. Acest mecanism este foarte aproape de ceea ce psihologii numesc „tendinţe de confirmare”: subiecţii tind să descrie doar experimente care confirmă ipotezele lor şi să dezaprobe orice descoperire empirică ce le contrazice ipotezele. ar rămâne implicită. se contrazic. .

Organizarea după preferinţele elevilor Cadrul didactic poate să grupeze elevii în funcţie de: • Prietenii: elevii care sunt prieteni pot să se adapteze mai repede şi să înceapă rezolvarea sarcinilor didactice. • Performanţele şcolare constituie un criteriu de care unii elevi se lasă conduşi în alegerea partenerilor în formarea subgrupelor. ca să se evite impasul creat de un număr egal de voturi pentru fiecare idee exprimată. la începutul anului şcolar când elevii nu se cunosc prea bine.Nu există un număr optim de elevi recomandat pentru orice tip de activitate. Există pericolul situaţiei în care elevii cu aptitudini pentru o . • în cazul organizării unor grupe eterogene. . să se corecteze între ei. dascălul poate recurge la sociogramă. grupele se despart şi se regrupează în altă componenţă. • în cazul altor activităţi (realizarea unor materiale. Exemple: Parea simultană • dacă sarcina didactică prevede ajungerea la un consens. atunci când are în vedere munca diferenţiată (sarcini didactice mai dificile pentru elevii cu aptitudini pentru matematică şi mai uşoare pentru elevii cu aptitudini scăzute). . numărul membrilor din subgrupă va fi impar. . • Grupele mixte prezintă unele avantaje dacă unul din obiectivele dascălului este ca elevii să înveţe unii de la alţii. figuri geometrice etc. mai ales atunci când activitatea planificată are un caracter competiţional. dascălul va afla preferinţele elevilor. Prietenia poate fi însă şi un obstacol în rezolvarea sarcinilor didactice atunci când elevii sunt tentaţi să se joace sau să discute despre alte probleme. de numărul de elevi existenţi în clasă etc. Altă posibilitate o reprezintă „grupele flexibile”: . le poate cere elevilor să noteze numele persoanei din clasă cu care i-ar face plăcere să convieţuiască în cazul unui naufragiu pe o insulă pustie. Tendinţa unor elevi de a forma subgrupe de fete şi de băieţi trebuie descurajată.Organizarea colectivului după aptitudini • Organizarea subgrupelor pe criteriul valoric poate fi opţiunea educatorului. de regulă. mai ales atunci când activitatea ce urmează are caracter de competiţie. Această „regulă” are şi excepţii: în cazul comunităţilor mai mici toţi locuitorii se cunosc între ei. De exemplu.) numărul elevilor poate fi par sau impar. Sociograma nu se va aplica. Elevii foarte buni la învăţătură sunt preferaţi. fără să necesite o perioadă de acomodare. dascălul va avea grijă ca în fiecare grupă să existe elevi din ambele (toate) nivele(le) de instruire. numele elevilor „populari” şi „nepopulari”. Prelucrând datele astfel obţinute.elevii încep să lucreze într-o grupă. Numărul optim este determinat de scopul activităţii. Pentru a cunoaşte preferinţele elevilor.pe parcursul activităţii.

să ajungă la un consens. împărţire) pe care le vor face atunci când rezolvarea problemei o va necesita. • După ce s-a hotărât (în grupă) demersul problemei. • În final se „asamblează” problema şi se discută rezultatul obţinut. scădere.Organizarea în funcţie de durata de funcţionare a grupelor . Pentru evitarea unor astfel de situaţii se poate apela la sugestiile menţionate mai jos: • Sarcina didactică poate fi împărţită şi repartizată de către dascăl fiecărui membru al grupei. efectuând calculele de care este „responsabil”. dar pot depinde de unii colegi. ordinea operaţiilor. În acest caz ei vor rezolva singuri problema (mai ales dacă activitatea are o limită de timp sau este o întrecere) iar ceilalţi vor copia doar rezultatul. Trebuie avut grijă să nu se transforme activitatea pe grupă într-una individuală. În acest moment elevii sunt obligaţi să coopereze.Organizarea în funcţie de materialele didactice Materialele didactice -pot constitui la rândul lor un factor decisiv şi un criteriu de organizare a activităţilor pe subgrupe. În acest moment elevii lucreză individual. De exemplu: se formează grupe eterogene de câte patru elevi în vederea rezolvării unei probleme de matematică. înmulţire. Elevii vor alege operaţia înainte de a li se da problema. Acest „efort” este atât material (realizarea unor fişe de lucru pentru fiecare grupă / elev) cât şi intelectual (monitorizarea grupelor). deoarece unele din cifrele cu care lucrează pot fi rezultatul obţinut de un alt coleg. • Se verifică operaţiile efectuate. . • Se repartizează problemele. veţi recunoaşte că modalitatea de lucru în grupe necesită un volum mai mare de efort din partea dascălului. . Aceste aspecte trebuiesc luate în considerare în momentul planificării modului de lucru cu elevii. Aplicaţie: • Gândiţi-vă de ce materiale aveţi nevoie pentru a organiza activitatea prezentată anterior? • Ce face dascălul în timpul în care elevii lucrează? • Cum se desfăşoară rezolvarea problemelor la tablă? (frontal) • Care din cele două modalităţi este mai uşoară pentru dascăl? (De ce?) Dacă aţi răspuns la întrebările de mai sus.disciplină nu sunt dispuşi să „explice” celorlalţi problemele pe care aceştia nu le înţeleg. • Dascălul poate cere elevilor să aleagă fiecare una din operaţiuni (adunare. să negocieze. iar subgrupele discută modul de rezolvare a lor. Pentru a evita „monopolizarea” acestei sarcini de un anumit elev se poate hotărî că elevul din dreapta are obligaţia să verifice calculele efectuate de colegul aşezat în stânga lui. înainte de a fi comunicat dascălului şi prezentat clasei. fiecare elev va contribui la rezolvarea ei.

Astfel putem afirma că grupele pot fi: . rezolva problemele care survin. deoarece sunt mai mulţi elevi care didactic suplimentar.pe o perioadă mai scurtă (o activitate în cadrul lecţiei). . realizarea unor proiecte). în cele mai multe cazuri material perechi. reacţionează „pro” sau „contra” unei idei. Grupa astfel constituită poate să rezolve sarcina didactică în 5-10 minute. Activitatea în perechi destinat pregătirii. găsirea soluţiei pentru o problemă necesită câteva minute. . Perioada poate fi de una sau mai multe săptămâni. • Activitatea în grupe e mai dinamică decât cea în • Necesită. până la perioade mai lungi (săptămână. • Componenţa grupelor se poate schimba de la o activitate la alta. este doar dascălul). plictiseala). pe când realizarea unui proiect poate dura săptămâni. proceduri • Presupune o cantitate însemnată de timp etc. Organizarea clasei pe grupe de lucru are avantaje dar şi dezavantaje. • Creşte încrederea în sine a participanţilor. De exemplu.permanente: grupele de elevi se pot forma la început de an /semestru şi rămân constante pentru tot anul /semestrul. AVANTAJE • Creşte timpul de participare activă a fiecărui elev. • Munca în grup este mai relaxantă decât cea individuală. dar nu este „permanentă”. Elevii fac parte din grupă până la finalul proiectului. din care menţionăm: complexitatea sarcinii didactice. • Elevii îşi dezvoltă capacitatea de a face faţă adversităţii şi stresului. • Decizia de a menţine componenţa grupelor depinde de mai mulţi factori. . Un elev poate face parte din mai multe grupe care sunt organizate pe perioade determinate sau nu şi au sarcini diferite. an şcolar). • Elevii învaţă unii de la alţii (sursa cunoştinţelor nu crea dezordine. semestru. unele fiind menţionate în tabelul următor.• Durata de funcţionare a grupelor variază de la perioada necesară rezolvării unei singure sarcini didactice în cadrul unei lecţii.pe o perioadă mai lungă (ex. factorii psihologici (rutina. • Se dezvoltă empatia şi coeziunea la n ivelul grupului de elevi. LIMITE • În cazul coordonării ineficiente se poate • Necesită un efort suplimentar de pregătire a activităţii. desfăşurării şi debriefing• Cresc şansele ca măcar un elev din grup să poată ului.

Un alt avantaj al muncii în perechi este rata de participare activă a elevilor. creşte şi gălăgia. În cazul în care creşte procentul • Încurajează cooperarea elevilor (cei doi se pot de participare activă. Acest lucru este didactice etc. pentru a atinge diferite obiective.Modalitatea de lucru în perechi este mai uşor de organizat. numeroasă. Dar în grupe? • Ce puteţi spune despre rezultatele obţinute. jumătate din elevi sunt permanent „activi”. cu atât mai dificil va fi pentru educator să monitorizeze fiecare pereche. • Indisciplina. dacă le comparaţi cu cele ale unor activităţi similare organizate frontal sau individual? Aplicarea învăţării prin cooperare în clasă (activitate desfăşurată în grupe sau perechi) impune respectarea unei succesiuni de acţiuni specifice: 1. Avantajele respectiv dezavantajele modalităţii de lucru în perechi. aplicabile în activitatea şcolară: AVANTAJE • Creşte procentul de participare activă a elevilor. deoarece elevii stau de obicei câte doi în bănci.). Luarea unor decizii preinstrucţionale. îşi deoarece pot explica aspectele mai puţin clare ale sarcinii jumătate din clasă vorbeşte. corecta reciproc. • Dificultatea corectării imediate a erorilor. Practic. Precizarea şi clarificarea sarcinii de lucru . fără teama de a fi ridiculizaţi. mai evident în clasele cu elevi mulţi. chiar şi în sălile de clasă cu mobilier fix. • Se pot organiza practic în oricare moment al lecţiei. LIMITE • Gălăgia. Cu cât clasa este mai Exerciţiu de reflecţie: • Cât de des folosiţi organizarea în grupe sau perechi la disciplina matematică ? • Daţi exemple de activităţi se pretează a fi organizate în perechi. referitoare la: care sunt obiectivele de învăţare respectiv cele legate de competenţele sociale ale elevilor? cât de mari să fie grupurile? cât timp este necesar activităţii? cum puteţi amenaja spaţiul pentru a se preta activităţii pe grupe/ perechi? cum concepeţi şi folosiţi materialele instrucţionale? ce roluri atribuiţi membrilor grupului/ perechii? daţi o sarcină de lucru concretă verificaţi înţelegerea de către toţi elevii clasei 2.

preferinţele elevilor). 2. Evaluarea activităţii vedere al avantajelor şi dezavantajelor pe care le prezintă diferite tipuri de modalităţi de lucru cu elevii. împreună cu elevii. Editura Tehnică. Strategia bazată pe ritual şi rutină creează aşa-numitul “profesor predictibil”. VII. dând naştere unui univers interacţional foarte ciudat. 4. Coordonarea activităţii 4. Toate acestea trebuie luate în considerare în momentul realizării documentelor normative. în scopul realizării unei înţelegeri. . Negocierea “ca formă de întâlnire dintre două părţi. Noi şi ceilalţi” – Scott. 1996 –. cadrul didactic se aliază cu elevii. implicarea fiecăruia. care-şi fundamentează intervenţiile pe standardizare şi uniformizare.- clarificaţi modul de implicare a fiecărui elev în realizarea sarcinii de lucru monitorizaţi grupurile/ perechile interveniţi când şi unde este nevoie stimulaţi colaborarea evaluaţi. Bill. împreună cu elevii. Strategii de Intervenţie ale Cadrului Didactic Investigaţiile moderne oferă spre selecţie cadrelor didactice o serie de strategii de intervenţie – cele mai reprezentative sunt: 1. satisfacţia muncii) Prezentarea unor aspecte legate de tipuri de interacţiuni a urmărit analiza din punctul de 3. Strategia de dominare se regăseşte în spaţiul de descriere alocat anterior pedepsei şi pe care o vizează în plan practic. al materialelor necesare. determinându-l pe profesor să accepte anumite lucruri care depăşesc normalitatea explicită clasei). observându-şi neputinţa de intervenţie. convertită într-o formă de “alint pedagogic”. Fraternizarea are în vedere neputinţa de dominare a cadrului didactic. deschisă) şi implicită (ascunsă. învăţarea evaluaţi. cu elevi care vor încerca să exploreze limitele de toleranţă ale culturii normative explicite. Pentru managementul clasei negocierea din perspectiva elevilor îmbracă două forme explicită (consensual. Necesitatea îmbinării armonioase a strategiilor de organizare a clasei provine din imperativul atingerii principalelor obiective: îmbunătăţirea rezultatelor la învăţătură ale elevilor şi participarea lor activă la activităţile şcolare şi extraşcolare. Bucureşti. Arta negocierii. procesul (interacţiunea membrilor. 3. Susţinerea teoretică se face prin structuri relaţionale asimetrice şi comportamente profesorale de prestigiu şi de autoritate. respectarea rolurilor şi a responsabilităţilor. cât şi pentru elevi (creşterea performanţei şcolare. atât pentru dascăl (efort minim de pregătire şi monitorizare). analiza din perspectiva factorului uman (elevi şi învăţător/ profesor).

cultivând mişcarea ca formă supremă de tratament şi intervenţie în situaţii de abatere liniare. dar şi grave.5. Strategia de susţinere morală pune pe prim plan funcţia moralizatoare a discuţiei directe. 6. FIŞA DE EVALUARE A CADRULUI DIDACTIC Scala Foarte Bine Bine Mediu Suficient Insuficient = FB = 5 p = B =4p = M =3p = S = I =2p =1p Nesatisfăcător = N = 0 p FACTORI DE CALITATE B F 5 B 4 M 3 S 2 I 1 N 0 • predat? • • • • • greşeli? • • elev? • Profesorul cunoaşte materia de Explicaţiile sunt clare? Lecţiile şi activităţile profesorului Profesorul predă cu entuziasm sunt interesante? disciplina predată? Profesorul face trimitere la alte Profesorul recunoaşte propriile materii pe care le studiază elevii? Profesorul înţelege şi încurajează Profesorul dovedeşte tact cu fiecare opiniile elevilor? Profesorul soluţionează problemele de disciplină ale elevilor? . asociind reuşita şcolară a elevului cu reuşita sa socială. Terapia ocupaţională sporeşte dinamica clasei cu precădere la nivel fizic.

Stabiliţi o apropiere fizică de elevi.• • • • fiecărui elev? • • fiecărui elev? • • • • • Evaluarea profesorului este corectă? Profesorul îşi pregăteşte lecţiile? Profesorul tratează egal toţi elevii? Profesorul ţine cont de părintele Profesorul are timp pentru fiecare Profesorul stimulează spontaneitatea elev în clasă şi în afara ei? Profesorul este punctual şi respectă Profesorul colaborează cu familia? Profesorul este constant în atitudine Profesorul este un bun organizator al programul elevului? faţă de clasă şi fiecare elev? activităţilor de învăţare a elevului? Profesorul este un exemplu pozitiv / demn de urmat pentru elev? Puncte-cheie Motivaţie = Calitate + Echitate Pentru a motiva elevii este esenţială implementarea echitabilă a unor strategii de calitate în patru domenii cheie care influenţează motivaţia elevilor: I. Deplasaţi-vă Circulaţi prin clasă Staţi departe de zonele fixe preferate Plasaţi-vă materialele care vă ajută în predare în toată camera Schimbaţi-vă locul pentru activităţile de rutină Mutaţi elevii . Stabilirea unui mediu încurajator de învăţare A.

Comunicaţi la un nivel personal Vorbiţi cu elevii şi ascultaţi-i – discutaţi probleme neacademice (nelegate de şcoală) C. Implicaţi-i pe toţi elevii A. Planificaţi o avanpremieră interesantă Principii pentru o avanpremieră eficientă: Corelată cu obiectivul lecţiei Interesantă şi relevantă pentru vieţile elevilor Scurtă (2-4 minute) Utilizată la fiecare lecţie Utilizaţi o varietate de tehnici: Întrebări care stimulează gândirea Materiale vizuale Muzică Demonstraţie Citire Mişcare Persoane invitate să vorbească B. Utilizaţi abilităţi eficiente de prezentare Expresii faciale Evitaţi o expresie împietrită Abordaţi o figură deschisă Utilizaţi expresii faciale pentru comunicarea sentimentelor Gesturi Evitaţi gesturile de complezenţă (ticuri) .Schimbaţi locurile în mod regulat – ţineţi o evidenţă a schimbărilor de locuri Chemaţi elevii sau grupuri de elevi la dumneavoastră B. Demonstraţi corectitudine în aşteptările privind comportamentul şi învăţarea Stabiliţi aşteptări ridicate pentru toţi elevii Comunicaţi aşteptările dumneavoastră elevilor Ajutaţi-i să se ridice la nivelul aşteptărilor dumneavoastră II.

Acordaţi elevului timp de gândire Număraţi cele cinci secunde Utilizaţi tehnici de investigare a informaţiei Reformulaţi / clarificaţi Daţi indicii Daţi informaţii suplimentare Cereţi mai mult Puneţi întrebări la nivel mai înalt Mergeţi dincolo de reproducere. viteza şi volumul Mişcarea Evitaţi să vă înclinaţi şi să vă ascundeţi Utilizaţi mişcarea pentru a stimula energia Mişcaţi-vă pe trasee imprevizibile C. Utilizaţi strategii de chestionare de calitate Comunicaţi tuturor elevilor că se aşteaptă ca fiecare să răspundă la întrebări Acordaţi şanse egale de a răspunde tuturor elevilor Evitaţi să numiţi pe primul şi al doilea şi al treilea care ridică mâna Utilizaţi strategii creative care acordă elevilor mai mult timp de gândire Numiţi-i pe elevii care nu au mâna ridicată Utilizaţi tehnici care nu presupun ridicarea mâinii Puneţi la dispoziţie timp de aşteptare pentru toţi elevii După ce numiţi un elev.Folosiţi gesturi pe care le utilizaţi în interacţiuni sociale confortabile Folosiţi gesturi care creează energie Contact vizual Utilizaţi contactul vizual pentru a vă apropia de elevi Menţineţi-l trei secunde Includeţi toţi elevii Vocea Variaţi inflexiunile vocii. acordaţi cinci secunde elevului înainte de a răspunde. tonul. Puneţi întrebări care impun elevilor să aplice ceea ce ştiu Utilizaţi indicaţii / sugestii de nivel mai înalt Utilizaţi întrebări cu nivel mai înalt din ediţiile pentru profesori Includeţi întrebări cu nivel mai înalt în temele pentru acasă Includeţi întrebări cu nivel mai înalt în teste .

Utilizaţi strategii de implicare Strategii de implicare care dezvăluie gândirea independentă Mişcare rapidă. Daţi voie elevilor să înceapă tema în clasă Puneţi-i să studieze în doi Formulaţi sarcini de lucru motivante şi relevante Încredinţaţi-le teme practice şi de recapitulare pentru acasă – motivante Încredinţaţi-le aplicaţii motivante pentru acasă Implicaţi elevii în crearea de sarcini de lucru Asiguraţi feedback pentru temele de acasă făcute Verificaţi temele Spuneţi-le elevilor cum s-au descurcat Faceţi elevii răspunzători de efectuarea temelor de acasă Implicaţi părinţii Cereţi-le părinţilor să se uite peste tema iniţială pentru acasă Cereţi-le părinţilor să ajute la abilităţile organizatorice Chemaţi părinţii la primul semn de apariţie a unei probleme . împărtăşirea ideilor E. recapitularea de tipul “Eu spun” Strategii în care elevii lucrează în grupuri mici: masă rotundă. Schimb de păreri Întrebare. Daţi-le teme pentru acasă motivante Daţi instrucţiuni / enunţuri clare Daţi instrucţiuni / enunţuri orale şi scrise Acordaţi timp pentru întrebări Arătaţi-le exemple. Toţi scriu Vot Lucru în cor Faceţi o previziune Vorbeşte-Scrie Tehnici non-verbale Test Întrebare-Răspuns Propoziţii de concluzie Strategii de implicare care dezvăluie capacităţi de gândire în cooperare Strategii în care elevii lucrează pe perechi: schimbul partenerilor în perechi. citirea în perechi.D.

III. Asiguraţi un feedback analitic pentru elevi Spuneţi-le elevilor de ce lucrarea / răspunsul lor este pe subiect sau în afara subiectului Asiguraţi feedback în momentul potrivit .ul privind nivelul de performanţă A. Asiguraţi feedback.

. Trebuie să fie participanţi activi în timpul învăţării. simboluri. cu atât mai motivaţi vor fi să înveţe şi vor obţine rezultate mai bune. Privilegii speciale Implicaţi-i pe ceilalţi B. certificate. se plictisesc şi atunci când se plictisesc se gândesc la altceva şi se comportă ca atare. Principii pentru recunoaşterea meritelor elevilor Recunoaşterea meritelor trebuie să fie relevante pentru elevi Obiectivele trebuie să poată fi atinse de toţi elevii Recunoaşterea trebuie să se facă la timpul potrivit Nu utilizaţi în mod abuziv strategiile Angajaţi toţi elevii Avanpremiere Puncte cheie Creşteţi motivaţia elevilor prin angajarea activă în învăţare a tuturor elevilor Pentru a fi motivaţi să înveţe. insigne etc. Recunoaşteţi meritele pentru eforturile şi realizările elevilor A. Când elevii nu sunt angajaţi în instruirea din clasă. Elevii nu vor fi motivaţi dacă se află într-o poziţie de aşteptare pasivă (spectatori) în clasă. elevii trebuie implicaţi şi angajaţi în desfăşurarea lecţiilor din clasă. Utilizaţi recunoaşterea spontană Lăudaţi Notări pozitive ale studenţilor Mini sărbătoriri Recompense. Utilizaţi recunoaşterea planificată Expuneţi / afişaţi lucrările elevilor Obiective pentru toată clasa Contracte academice individuale Implicaţi pe alţii C. Cu cât mai activi sunt elevii.IV.

Avanpremieră O avanpremieră va ajuta la angajarea elevilor în desfăşurarea lecţiei încă de la început. Îi stimulează pe elevi să înceapă să înveţe anticipând o lecţie. . Aceasta poate fi o experienţă frustrantă pentru profesori. Abilităţi de prezentare Utilizaţi abilităţi eficiente de prezentare pentru a vorbi cu elevii. într-un astfel de mod. Strategii pentru tema de acasă Extindeţi lecţiile în clasă aşa încât elevii să fie activi şi angajaţi în învăţarea în afara clasei. Energia unui profesor şi entuziasmul poate ajuta la menţinerea atenţiei elevilor în timpul instruirii.Consecinţa predării elevilor care nu sunt angajaţi în învăţare este că o mare parte a energiei profesorului este consumată pe încercarea de a motiva elevii în loc de a le preda. Utilizaţi strategii de calitate pentru a angaja toţi elevii Avanpremieră Începeţi lecţia cu ceva care captează atenţia elevilor şi îi angajează direct în lecţie aşa încât să fie implicaţi chiar de la început. în special în lecţiile pentru acasă. Strategii de chestionare Puneţi întrebări tuturor elevilor şi. O avanpremieră poate fi definită ca un preambul al unor atracţii viitoare ale lecţiei. nu a le vorbi. Strategii de implicare Utilizaţi strategii care îi încurajează pe elevi să reflecteze la ceea ce învaţă şi să fie implicaţi activ în timpul instruirii. încât să-i provoace să gândească şi să răspundă. Lasă elevii să-şi dea seama despre ce va fi vorba în lecţie. O avanpremieră are două scopuri: • • Familiarizează şi introduce elevii în lecţie.

Este scurtă Două până la patru minute sunt suficiente pentru a prezenta o avanpremieră şi apoi treceţi la restul lecţiei. Avanpremiera trebuie să fie legată de obiectivul lecţiei. O avanpremieră este inerent echitabilă deoarece toţi elevii sunt implicaţi în . Aveţi mai jos câteva exemple de tipuri de activităţi care pot fi folosite într-o avanpremieră: • • • • • • • Întrebări care stimulează gândirea Materiale vizuale ajutătoare Muzică Demonstraţie Citire Mişcare Persoană invitată să vorbească O avanpremieră este inerent echitabilă Motivaţia elevilor este asigurată prin distribuirea echitabilă de instrucţiuni de calitate tuturor elevilor. Nu trebuie să fie complicată şi nu trebuie să fie păstrată doar pentru fiecare început de capitol. vor creşte astfel şansele lor de înţelegere. Utilizaţi-o la fiecare lecţie Faceţi o avanpremieră la fiecare început de lecţie sau la fiecare secţiune de instruire. Trebuie să fie ceva pe care ei şi-o pot însuşi cu uşurinţă şi la care se pot raporta. dacă le spuneţi elevilor de la început despre ce vor învăţa. Spuneţi-le elevilor care este scopul activităţii. Există multe metode prin care se poate face o avanpremieră Nu există o limită a varietăţii prin care un profesor poate face o avanpremieră. Nu faceţi un secret din asta. Stimulează interesul şi este relevantă pentru vieţile elevilor O avanpremieră trebuie să fie relevantă şi interesantă pentru vieţile elevilor şi pentru ceea ce învaţă.Există câteva principii specifice pentru a crea o avanpremieră eficientă Se raportează la obiectivul învăţării.

Există şansa ca elevul să dea un răspuns bun din pură întâmplare. Le este mult mai uşor să gândească astfel. Folosiţi acest gen de întrebări doar atunci când nu primiţi nici un răspuns la întrebări mai dificile. 11. . Puneţi întrebări care implică explicarea unui punct de vedere 12. Evitaţi întrebările la care clasa nu va putea răspunde. Folosiţi cuvinte pe înţelesul elevilor 5. 9. Întrebaţi des “De ce credeţi aşa?” după ce un elev a răspuns la o întrebare anterioară. Lucraţi de la specific la general… răspunsurile elevului vor veni mai uşor. Discuţie Amintiţi-vă cea mai plictisitoare / nemotivantă lecţie care v-a fost predată la un curs universitar sau într-un stagiu de pregătire – o lecţie în care nu v-aţi angajat şi nu aţi fost atent. O avanpremieră de succes captează atenţia elevilor de la începutul lecţiei şi sporeşte şansele ca elevii să rămână atenţie în timpul procesului de instruire. Referiţi-vă direct la subiectul discutat 4. Evitaţi întrebări de tipul “da sau nu” sau “adevărat sau fals”. Referiţi-vă doar la un subiect într-o întrebare 3. atât de puţin angajat? Cum se formulează o întrebare 1. 7. Ce comportament de evitare aţi adoptat? Ce a fost cu lecţia de aţi fost atât de puţin motivat. Când elevii sunt implicaţi de la începutul lecţiei sunt mult mai dispuşi să rămână angajaţi pe parcursul instruirii fără o atenţionare constantă din partea profesorului.acelaşi timp. 10. Fiţi clar şi concis 2. 8. Puneţi întrebări despre concluzii – pentru subiecte cu mai multe variante de răspuns – şi cereţi explicarea alegerii făcute. Încercaţi să puneţi întrebări la care pot fi date mai multe răspunsuri 6. Puneţi întrebări la care elevii pot răspunde folosind propria lor experienţă.

iar elevii timizi şi cei care nu ridică mâna nu mai au nici o şansă. ELEVII VOR SCRIE RĂSPUNSURILE LA ÎNTREBARE: acest lucru îi obligă pe elevi să se concentreze (atât la nivel abstract. Elevii care nu ridică mâna sunt de cele mai multe ori elevi care au nevoie de atenţie şi de experienţa răspunsurilor. Pentru a ajunge la idei… puneţi o întrebare cu răspunsul liber Pentru a studia în adâncime… o întrebare de genul “De ce credeţi aşa?” Notă: Alte informaţii privind întrebările şi discuţiile apar în capitolul 6 (clasele cu posibilităţi reduse). . Acest timp pentru reflecţie încurajează răspunsuri mai bune. capitolul 7 (clasele cu posibilităţi medii) şi capitolul 8 (clasele cu posibilităţi mari). cât şi la nivel vizual) asupra întrebării şi generează răspunsurile cel mai bine gândite. Profesorul pune o întrebare care presupune mai multe răspunsuri corecte şi apoi adresează întrebări referitoare la aceasta (bazate pe răspunsul unui elev) la care vor participa toţi ceilalţi elevi. Tehnici de ascultare prin întrebări Pe lângă planificarea tipului de întrebări care să corespundă la nivelul de gândire pe care profesorul vrea să-l genereze la elevi. de ce) sau o întrebare cu răspunsuri multiple. Aşteptaţi cel puţin 9 secunde după ce puneţi o întrebare pentru a le da timp să se gândească la un răspuns. Cum să alegeţi întrebarea potrivită Pentru a ajunge la lucruri concrete… puneţi o întrebare concretă (cuvinte cheie: unde. 3. 4. elevii care ridică mâna tind să monopolizeze discuţia. ce.13. există tehnici importante ale activităţii de grup asociate cu punerea efectivă a întrebării şi cu felul în care sunt tratate răspunsurile. PAUZA: profesorii trebuie să facă o pauză după ce au pus întrebările pentru a-i lăsa pe elevi să-şi organizeze gândurile. când. ELEVII CARE NU RIDICĂ MÂNA VOR FI ÎNTREBAŢI: De multe ori. 2. cum. Exemple de tehnici: 1. READRESAREA: Readresarea unei întrebări este un mod efectiv de a mări participarea elevilor şi de a reduce timpul în care profesorul vorbeşte.

Cereţi altor elevi să-l ajute. ar trebui să o spună. este bine să fiţi sinceri şi bine intenţionaţi. Reformulaţi întrebarea şi daţi-i elevului o altă şansă. În acest fel elevul nu se simte prost şi îşi poate da seama singur de greşeala de logică ce l-a condus la o concluzie greşită. ceea ce îl va face să se simtă prost. dând indicii şi punând întrebări care îl ajută pe elev în procesul gândirii unui răspuns corect. PREPARAREA: Pentru a pregăti cu eficienţă. Daţi-i elevului indicii pentru a-l ajuta.5. FOLOSIREA ÎNTREBĂRILOR PENTRU FACILITAREA UNUI NIVEL RIDICAT DE GÂNDIRE: Elevii vor găsi că discuţia este mai interesantă dacă mai multe întrebări presupun aplicarea. Tratarea răspunsurilor incorecte Dacă profesorul vrea să încurajeze participarea elevilor. Profesorii ar trebui să pună astfel de întrebări cât mai des. sinteza. În răspunsurile date elevilor. 6. Clarificaţi – identificaţi partea din răspuns care este corectă şi cereţi-i elevului Reorientaţi întrebarea în direcţia în care elevului poate răspunde. de asemenea. este foarte important ca elevului să nu i se răspundă că răspunsul său este greşit. analizarea. Profesorul poate folosi cu succes întrebarea “De ce credeţi asta?” atunci când să continue dezvoltarea acestei părţi. profesorul conduce elevii în mod individual de-a lungul mai multor ocazii şi exerciţii specifice. evaluarea. Încurajarea elevilor pentru a pune întrebări Cele mai bune lecţii de învăţare activă încurajează elevii să pună întrebări pertinente profesorului şi colegilor. Evitaţi acest lucru folosind următoarele tehnici: • • • • • • • Accentuaţi în mod pozitiv partea de răspuns care este corectă şi apoi întrebaţi elevul dacă poate să aplice aceleaşi concepte pentru partea greşită a răspunsului. să verifice dacă cineva . Ar trebuie. elevul dă un răspuns greşit. Dacă profesorul nu cunoaşte răspunsul.

Timişoara Stanciu Tudor. Iliescu Victor. București. Motivaţia – O cale spre performanţe deosebite . 2006. 2008. „Elemente de Didactica Matematicii în Grădiniţă şi în Învăţământul Primar”.a revăzută şi completată. Didactică și Pedagogică. Iaşi . L. „Motivarea eficientă” Vintilescu. 2005. An Approach To Human Motivation And Personality (http://www. & Ryan.. Educația Adulților. Editor: Tudor Stanciu. Proiect. Editura Facla. Ion. D. M. Educaţia 2000 Pânişoară. Iași.Ovidiu. Ed. Neagu M. Iaşi Petrovici C. Dacă nimeni nu îl ştie. Bibliografie: Deci. Self-Determination Theory. 1999. Ediţia a II . R. „Motivaţia învăţării şcolare”.edu/SDT/index.din clasă îl ştie. atunci profesorul poate asimila găsirea răspunsului cu un proiect de cercetare sau poate spune că va găsi răspunsul şi îl va transmite elevilor.Managementul Proiectelor Educaționale pe Înțelesul Tuturor. Suport de curs/ manual ADEC. Edu . 1977. Pacurari. Kurt Karsten Andersen.. Secăreanu N. 2005. E. Editura PIM. Otilia.. Editura PIM. 2010. Jim Savage. 2006.. „Cunoaşterea elevului”.Ghid Practic. Bucuresti.html). 2004.psych. Traducere: Mihaela Lupu..rochester.. „Tratarea diferenţiată a elevilor din învăţământul primar la matematică”. Ziglar Zig.. Editura Business Tech International Press. Petrovici C.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful