Managementul procesului de producţie

43

3

Managementul procesului de producţie

3.1. Ciclul de fabricaţie şi lotul de fabricaţie
Prin ciclu de fabricaţie se înţelege intervalul de timp scurs între momentul declanşării primei operaţii de transformare şi prelucrare a materiei prime (semifabricatului), până în momentul încheierii ultimei operaţii prin care se obţine produsul finit. Ciclul de fabricaţie se caracterizează prin:

structură, constituită din categoriile de operaţii şi elemente specifice tehnologiei sau organizării producţiei; durată, obţinută prin însumarea atât a duratelor aferente operaţiilor şi transportului cât şi a celor aferente întreruperilor (accidentale sau reglementare). La procesele tehnologice continui durata ciclului de fabricaţie este determinată

aproape în exclusivitate de durata proceselor naturale (este de ordinul orelor, în timp ce în cazul proceselor discontinui, durata ciclului de fabricaţie este de ordinul zilelor şi chiar al săptămânilor). Categoriile de durate impuse de standardele în vigoare sunt cele din figura 5.7. semnificaţia notaţiilor din figură fiind următoarea: DCF – durata ciclului de fabricaţie TL – timpul de lucru TI – timpul de întreruperi (nu apare la procesele tehnologice continue şi neîntrerupte) Dco – durata ciclului operator dpi – durata activităţilor de pregătire şi încheiere

dar apar şi alţi factori de influenţă care ţin de nivelul acceptabil al costului unitar al produsului. Dis – durata întreruperilor apărute în cadrul schimbului. dsl – durata aferentă sărbătorilor legale. în principal. Mărimea lotului de fabricaţie este impusă.3. Dpn – durata proceselor naturale (este adesea componenta esenţială în industria chimică).manipulare DCF TL Dis TI Dco Dpa Dp n Drl dpi do t dtm do c ds n dsl Fig. cu un singur timp de pregătire şi încheiere. Drl – durata întreruperilor datorate regimului de lucru. Structura ciclului de fabricaţie doc – durata operaţiilor de control.44 Managementul producţiei dot – durata operaţiilor tehnologice Dpa – durata proceselor auxiliare dtm – durata operaţiilor de transport .1. de cererea existentă. la fiecare loc de muncă. dsn – durata schimburilor nelucrătoare. . Lotul de fabricaţie reprezintă cantitatea de produse (şarje sau fabricate) care se lansează dintr-o dată în fabricaţie şi se prelucrează.

cheltuieli unitare totale. pe lângă o serie de cheltuieli (a se vedea figura 3. 3. concretizarea în timp.2 Determinarea mărimii optime a lotului. Programarea producţiei este continuarea firească a planificării activităţilor în întreprindere.Managementul procesului de producţie 45 Cheltuieli unitare CUP c b a Fig. Cheltuieli unitare legate de imobilizarea resurselor financiare CUP . Ea este o activitate complexă ce se desfăşoară într-o mare varietate de situaţii concrete legate de: . Cheltuieli unitare de pregătire şi încheiere c. fluctuaţiile acestei cereri (de exemplu: produse sezoniere) şi flexibilitatea mijloacelor de producţie ale întreprinderii. în spaţiu şi pe executanţi a activităţilor. costul unitar al produsului mărimea optimă a lotului mărimea lotului În stabilirea mărimii lotului de fabricaţie. operaţiilor ce trebuie să se desfăşoare pentru realizarea unei lucrări/cantităţi de produse la un anumit termen.2 Programarea producţiei Programarea producţiei reprezintă detalierea. 3.2) trebuie luate în considerare şi cererea totală la nivelul unui an. Notările semnifică: a. Cheltuieli unitare independente de mărimea lotului b.

neexistând un algoritm general valabil. Pentru procesele tehnologice discontinui. totuşi practica a condus la o serie de principii ce trebuie respectate în elaborarea acestora: ♦ ♦ Programarea producţiei se face întâi în timp relativ. În cazul proceselor tehnologice continui. trebuie prevăzută realizarea în paralel/simultan a mai multor activităţi. ♦ ♦ ♦ Metode de transmitere a obiectelor muncii . În vederea scurtării duratei totale a operaţiilor tehnologice. Pentru stabilirea nivelurilor şi intensităţilor activităţilor trebuie să se ţină cont de duratele şi de consumurile specifice aferente fazelor de fabricaţie. programarea producţiei este un aspect esenţial în asigurarea eficienţei economice a întreprinderii şi cu influenţă asupra sistemului de salarizare.46 Managementul producţiei • • duratele operaţiilor tehnologice aspecte privind deplasarea obiectelor muncii. schimburile nelucrătoare şi repausurile săptămânale). programarea producţiei se reduce la stabilirea gradului de utilizare a capacităţii de producţie sau a succesiunii introducerii în fabricaţie a unor sortimente. ori de câte ori tehnologia permite şi există front de lucru. Pornind de la termenul de livrare şi ţinându-se cont de toate categoriile de întreruperi (sărbătorile legale. Cu toate că modalitatea de elaborare a programelor de producţie este proprie fiecărei întreprinderi. Principiul proporţionalităţii. Se trece apoi la timpul calendaristic (cunoscându-se durata totală a lucrării). Programarea producţiei trebuie să aibă ca obiectiv central eficienţa economică a întreprinderii şi trebuie să aibă un caracter preventiv (trebuie elaborate mai multe variante de program). Principiul paralelismului. se determină data de declanşare a activităţilor de producţie pentru lotul respectiv.

. ♦ Transmiterea succesivă: toate elementele lotului se transmit de la o operaţie la alta întotdeauna concomitent. i=1. se calculează folosind următoarele relaţii . operaţia principală are durata tpr = max ti. Deplasarea elementelor lotului ăntre operaţii se face diferenţiat: • spre o operaţie cu durată mai mare primul element al lotului pleacă individual. tm. cel mai important element al ciclului de fabricaţie. aşteptări ale executanţilor (mijloacelor de producţie) pentru a se putea asigura deplasarea neîntreruptă a elementelor lotului. paralelă şi mixtă.. m . Referitor la notaţii: se supune prelucrării un lot de n bucăţi piese de schimb sau şarje de produs. ♦ Transmiterea paralelă: fiecare element al lotului parcurge individual toate operaţiile procesului tehnologic. fără aşteptări. La fiecare loc de muncă cât timp un element al lotului este prelucrat. În acest mod se asigură atât folosirea grupată a timpului de lucru al executanţilor şi al mijloacelor de producţie. iar celelalte în fracţiuni de lot de fabricaţie denumite loturi de transport.. Ca principal dezavantaj apare complexitatea deosebită tehnică şi organizatorică a transportului.. cât şi reducerea semnificativă a duratei ciclului de fabricaţie. cele care nu au fost încă sau au fost deja prelucrate aşteptând... Durata totală a operaţiilor tehnologice. care va parcurge m operaţii tehnologice de durate t1. Datorită duratelor diferite ale operaţiilor tehnologice vor apare întreruperi.Managementul procesului de producţie 47 Elementul determinant pentru durata totală a operaţiilor tehnologice este modul în care obiectele muncii parcurg succesiunea de operaţii. • spre o operaţie cu durată mai mică.. Există trei modalităţi de transmitere a obiectelor muncii: succesivă. numite loturi de transport. ultimul element se deplasează individal celelalte în fracţiuni de lot de fabricaţie.. ♦ Transmiterea mixtă reţine avantajele celor două metode anterioare.

. + n ⋅ t n = ∑ ti i =1 m (3. Procesul tehnologic conţine cinci operaţii A.48 Managementul producţiei ♦ la transmiterea succesivă: Ds = n ⋅ t1 + .1..3. B. se obţine situaţia din tabelul 3.1. gradului de ocupare a executantului (mijloacelor de producţie) şi a complexităţii transportului. Dacă se face o comparaţie între aceste trei metode din punct de vedere a duratei. Tabelul 3. t tn+1 = 0 i =1 m (3. D. E având duratele: − tA = 1 oră.3) !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Verificarea corectitudinii rezultatelor se face prin întocmirea unui grafic GANTT de tipul celor din figura 3.1) ♦ la transmiterea paralelă: D p = ∑ t i + (n − 1) ⋅ t pr i =1 m (3. t i – tn+1 > 0.2) ♦ la transmiterea mixtă: Dm = ∑ ti + ( n − 1 ) ⋅ ∑ ( ti − ti +1 ) . Compararea diferitelor modalităţi de transmitere a obiectelor muncii Criterii de comparaţie Metoda Succesivă Paralelă Mixtă Durata maximă minimă intermediară Gradul de ocupare a timpului executanţilor maxim minim maxim Complexitatea transportului minimă mai ridicată maximă Exemplu: Se lansează în fabricaţie un lot compus din 4 şarje de produs chimic. . − tB = 2 ore. C.

cccccccccccccccccccccc 3. Aplicând relaţiile (3.5 ore După cum se poate observa.5) (3. − tD = 3 ore.3 Graficele GANTT pentru cele trei modalităţi de deplasare a elementelor lotului La transmiterea mixtă deplasările au loc în funcţie de lot: de la operaţia A spre operaţia B se deplasează separat o şarjă. − tE = 0.5 + ( 4 − 1) ⋅ 3 = 16. apoi două şi respectiv una.5 + ( 4 − 1) ⋅ [ ( 2 + 3) − 1] = 19.5 = 30ore D p = 7.5 TRANSMITEREA PARALELĂ A B C D E 1 2 1 3 0.3.6) D m = 7. operaţiile B şi D sunt operaţii lungi. iar operaţia C este scurtă.Managementul procesului de producţie 49 − tC = 1 oră.1)÷(3.3 Operaţia Durata h / ]arj` 5 10 15 16 19 20 25 30 TRANSMITEREA SUCCESIVĂ A B C D E 1 2 1 3 0.5ore (3.5 Fig.5) = 4 ⋅ 7.3 Ordonanţarea producţiei .5 TRANSMITEREA MIXTĂ A B C D E 1 2 1 3 0.4) (3. etc. de la B spre C se deplasează separat două şarje apoi câte una.5ore Cele trei variante se pot reprezenta printr-un grafic de tip GANTT ca în figura 3. Operaţia D este operaţia principală.3) se obţin următoarele valori ale duratelor totale ale operaţiilor tehnologice: D s = 4 ⋅ (1 + 2 + 1 + 3 + 0.

În aceşti termeni apare clar că este vorba de fapt de o problemă de tip “aşteptare” în care se stabileşte ordinea de servire. În acest caz este vizat costul întârzierii pe ansamblul de produse. Problemele de ordonanţaresunt in mod uzual complicate de o serie de condiţii care apar în activităţile curente industriale cum ar fi: • timpul de transport de la o operaţie la alta • durate variabile ale operaţiilor • ruperi de stocuri de materii prime. Uzual se stabilesc fie o cotă procentuală de lucrări sau operaţii ce pot fi întârziate fie o valoare maximă admisibilă a unei întârzieri. . intermediari • defecţiuni (opriri accidentale ale) unor echipamente • necesitatea refacerii unor operaţii executate necorespunzător. Problema de ordonanţare poate apare şi atunci când este vorba de o singură operaţie care trebuie efectuată asupra mai multor produse care au termene stabilite .50 Managementul producţiei Apare ca o continuare a programarii productiei şi se referă la stabilirea ordinei în care trebuie să se desfăşoare operaţiile pe un grup de maşini pentru un număr de (loturi de) produse. Eficienţa unei soluţiide ordonanţare reflectă trei categorii de costuri referitoare la operaţii. având drept urmare segmentarea lotului de fabricaţie sau lansarea unui nou lot • presiuni interne sau ale clienţilor pentru accelerarea unor operaţii. Costurile din a treia categorie sunt cel mai greu de evaluat. stocări şi respectiv întârzieri.. Enunţul general pentru o problemă de ordonanţare: • se referă la o mulţime definită de (loturi de) produse • ce trebuie realizate prin parcurgerea mai multor operaţii într-o ordine şi cu durate specificate • vizează determinarea momentelor la care pot începe. respectiv la care trebuie să se termine fiecare operaţie.

cele mai frecvente referindu-se la: ♦ minimizarea costului întârzierilor ♦ minimizarea cheltuielilor de stocare ♦ minimizarea întârzierii maxime a unei operaţii ♦ minimizarea întârzierii totale (suma difernţelor pozitive între momentele teminării efective a operaţiilor şi termenele planificate de încheiere a acestora) ♦ minimizarea duratei totale a ciclului de fabricaţie. Tabelul 3.Managementul procesului de producţie 51 Criteriile de apreciere ale unei soluţii în cazul problemelor de ordonanţare sunt de naturi destul de diverse. De exemplu pentru două produse P1 şi P2 necesitând fiecare aceleaşi două operaţii O1 şi O2 în această ordine şi cu duratele din tabelul 3.3 P 1 P 2 Produsele P1 P2 Operaţiile [ore] O1 O2 3 6 5 4 Operaţia O2 P 1 P 2 Operaţia O1 Timpul relativ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 0 1 1 12 1 3 1 4 15 Succesiunea P1-P2 .3 Problemă simplă de ordonanţare Problemele foarte simple de ordonanţare se pot rezolva folosind grafice de tip Gantt.

5. 3.52 Managementul producţiei P 2 P 1 Operaţia O2 P 2 P 1 Operaţia O1 Timpul relativ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 0 1 1 21 1 3 1 4 15 Succesiunea P2-P1 Fig. Elementul central al acestei proceduri co .4 Duratele totale pentru succesiunile P1-P2 şi P2-P1 Pentru doar doua operaţii efectuate în aceeaşi ordine şi n produse există n! succesiuni posibile şi utilizarea încercărilor utilizând grafice tip Gantt este nepractică. În ipotezele simplificatoare: • cheltuieli neglijabile de stocare • durate neglijabile de deplasare de la o operaţie la următoarea şi pentru cazuri foarte simple se poate admite că soluţia optimă este de natura minimizării timpului total de prelucrare şi există o rezolvare analitică prezentată sub forma procedurii din fig 3.

DA 1 LICITA|IE CU PRESELECŢIE .Managementul procesului de producţie 53 Valoare unică START Elaborarea LISTEI cu toate poziţiilelibere Se determină cea mai mică valoare a duratelor opertaţiilor NU valoare unică ? DA DA la operaţia 1? NU Produsul respectiv se plasează pe prima poziţie liberă în listă Produsul respectiv se plasează pe ultima poziţie liberă în listă Se referă la o operaţie CORESPUNDE? DA EXECUTANTUL SE STABILE} TE PRIN LICITA|IE DA NU NU 3 Preg`tirea documentelor de ofertare Stabilirea condi\iilor de contractare NU 2 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful