TEXTE PROPUSE PENTRU TRADUCERE

ANI, PRIBEGIE SI SOMN Anii se vor lungi încet, încet, cu tot mai mari paşi, de la oraş la oraş. Mă opresc cu ochii în huma săracă, mi se pare că anii aceştia de osteniri fără zare, de rătăciri şi aureole amare, vor ţine până la urmă, ca un vânt ce mă-mbracă şi-mi zvântă fiinţa. Acestui cutreier nu-i chip să-i dărui temeiul promis şi mersul de-un mal să-1 anin, subt călcâie nu se iveşte ţărâna şi piatra ce mi se cuvin. Cum steaua nu are deasupra mea nici un nume, n-o pot ruga nici să se stingă, nici să rămâie. Pân′ la cercul de miazănoapte, unde auzi scârţâind în viforniţă osia bolţii, umblat-am prin feluri de locuri. Subt semn capricornic răzbii printre pinii cu umbra zgârcită. Seminţii, pretutindenea altele, aprind alte focuri, şi soarele-mpinge alt ornic. Fâlfâind ca din steaguri cu zariştea-ntreagă, soarta îşi face cu mine jocul potrivnic. Un negru noroc prin văzduhuri străine îmi ţine de strajă, nu mă dezleagă.

. barba ascuţită. şesul mă cere. cu ochii ceacâră. sosindu-mi din depărtatele plaiuri mi-aduce un pic de-ntuneric. somnul mai vine.Văd anii crescând şi paşii lungind peste toate văile. socoata a fost uşoară. lele. An n-am câştigat. iernile. Anton Pann (tabloul 2. bătrână. la vorbă-nţepată. din cimitire de raiuri. socoata a fost uşoară. Podişul m-alungă. vrei s-auzi o poveste? O născocesc acu şi ţi-o ferec de-a dreptul în rime! O văduvă-n vârstă. cenuşa şi pravila. nas cât pătlăgeaua. faţa mohorâtă. în fiece noapte. ăstimp am păgubit. Slugi. că mi-e drag ca sufletul! Neaga-Neaga reaua sparge mahalaua! Cu nimenea-n lume nu se are bine. cântecul.. şi cum aş slăvi scânteia-mpământenită. peste toate clopotele şi toate tăcerile. verile.. se ceartă cu sine când n-are cu cine. peste tot negoasă şi posomorâtă. şi pentru o muscă îşi dă singur palme. pisică îi bate cu sudalme. De-ar fi. Întoarcerea va să rămână un vis.]) PANN Cu alte cuvinte. ca un pumn de ţărână din patria mumelor. . Singura vatră nu mi-e-ngăduită.. la anul trag nădejde! Vorba ceea: Cine nu-i dator e destul de bogat! Ascultă. coană Safta. cu doi dinţi în gură.. zbârcită. să nu calc o nespusă poruncă sau poate fiindcă făpturii aşa-i este scris. câne. Numai noaptea. fumul – înaltul! Stau acu iarăşi cu faţa spre ţară. cum umblă veche o zicală. muchile. umblă-ntunecată şi tot înnorată! Cântă-i. tot altul. scena III) replica lui Anton Pann [Cu alte cuvinte.

Potecile-s aceleaşi. Năruitu-ţi-ai altarele cu capete de zimbri? Nădejdea mea e încă tot cu ochii mari deschişi spre viitor..]) ZAMOLXE (din altă parte a pădurei.. .. Cred mult. ce ţi-l cobor din piscuri darnic în lumină? Pui de mesteacăni cresc pe ziduri – un semn că nu te-ai istovit în lupte mari de când plecai. norod nebun. O măciucă în mână şi funigei în barbă) Livada-n care m-au lovit. în pragul tău. Cetate. scena 1) monologul lui Zamolxe [Livada-n care m-au lovit.eşti aici? Pleoapele-mi se zbat de cerul tău ca nişte fluturi de-o fereastră..cerul tot hârtie şi marea cerneală – ca să se descrie – ar fi puţintele toată istoria astei muieri rele! (Pauză de-o clipă) Zamolxe (actul III. Odihnă multă ai avut s-arunci năvoade în noianul veşniciei.. luminos. Pescuit-ai frământări de ape fără fund? Poate ţi-ai ars de mult toţi zeii. Fruct copt m-am rupt din creanga unui dumnezeu şi cad aici. cetate! Unde ţi-e rugul? M-aştepţi? Mai ai vreun prieten pentru mine? Unde ţi-s spinii? Cu ce mâni primi-vei soarele. Nu-i numai o poveste? Sunt aici? (Pipăie cu mâna un arbore) Cu palma pipăi scoarţa asprului copac şi simt că sunt aievea. soseşte în livadă.

tainică cetate! Munţii vin cu mine. îmi azvârl destinul între zidurile tale. Un semn că astăzi mă iubeşti. (Îşi îndreaptă ochii cercetător spre cărare.) Livada-n care m-au lovit. greu de viaţă şi de gândul morţii. cetate? Un semn că mâne-o să ridici un templu Orbului? Oricum ar fi. Un cântec s-aude din stejeriş. (Se opreşte şi ascultă.Sunt răbduriu. şi.) . nu mă-nspăimânt. Câinii ciobanilor pribegi au lins în treacăt sângele ce mi s-a scurs pe pietrele cărărilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful