P. 1
Curs 5 Sisteme de Sanatate

Curs 5 Sisteme de Sanatate

|Views: 6|Likes:
Published by Alexandra.10

More info:

Published by: Alexandra.10 on Jun 30, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/15/2013

pdf

text

original

Sections

  • 1. Definirea conceptelor fundamentale
  • 1. Acoperire generală a populaţiei; 2. Accesibilitate la serviciile de sănătate
  • 2.1 Trăsăturile sistemului de sănătate ideal
  • 3.1 Structura sistemului de
  • 3.2 Funcţiile sistemului de sănătate
  • 4. Relaţiile economice în sistemul de sănătate
  • 5. Clasificarea sistemelor de
  • 6.1 Sistemul naţional de sănătate - Beveridge
  • 6.2. Sistemul asigurărilor publice, obligatorii
  • 6.3. Sistemul centralizat de stat
  • 6.4. Sistemul asigurărilor private, voluntare, de sănătate
  • 7. Reforma sistemelor de

2011

SISTEME DE SĂNĂTATE
Curs 1 Conf. Univ. Dr. Cărăuşu Elena-Mihaela

Obiective educaţionale:
La finele acestui curs studentul va cunoaşte:  principalele concepte privind sistemul de sănătate;  principalele trăsături ale unui sistem de sănătate ideal;  „actorii” implicaţi în finanţarea sistemului de sănătate şi va înţeleage relaţiile funcţionale dintre aceştia pe piaţa serviciilor de sănătate;  principalele tipuri de sisteme de sănătate existente în lume;  va înţelege contextul politic, economic, social, cultural, demografic şi epidemiologic în care s-au derulat reformele sistemelor de sănătate şi principalele nemulţumiri care au generat aceste reforme.

Introducere

În ultimii zece ani, în ţara noastră, a crescut semnificativ atât interesul știinţific pentru analiza teoretică şi modelarea sistemelor în domenii dintre cele mai diverse: medicină (management sanitar şi sănătate publică), economie (economia sanitară), ecologie, biologie ş.a. cât mai ales cel pentru aplicarea noţiunilor oferite de acest domeniu într-un context economic, politic şi social, complex determinat de trecerea la economia de piaţă şi schimbarea opţiunilor politice.

identificarea subsistemelor componente. care funcţionează unitar (şi/sau face ca o activitate/un grup de activităţi să se desfăşoare) conform scopului urmărit. indiferent de tipul acestuia. cu un grad mai mare de cuprindere şi în a doua etapă. integrarea într-un alt sistem. Abordarea analitică a unui sistem. . Definirea conceptelor fundamentale   Sistem: ansamblu de elemente interdependente.1. formând un întreg organizat. presupune într-o primă etapă.

colectivitate). grup. .Definirea conceptelor fundamentale    Sistemul de sănătate este definit ca ansamblu funcţional al elementelor care determină starea de sănătate a populaţiei (familie. este compus din elemente (independente între ele. fiecare element al sistemului de sănătate funcţionează la rândul său ca un sistem. dar care interacţionează reciproc) ale sistemului economico-social. sistemului politic şi a celui cultural-educaţional.

deschis.Definirea conceptelor fundamentale    fiecare element component a sistemului de sănătate funcţionează şi se dezvoltă în concordanţă cu celelalte elemente. . sistemul de sănătate este un sistem dinamic. sistemul de sănătate poartă amprenta evoluţiei istorice şi a valorilor culturale ale fiecărei ţări. cu obiective precizate care nu poate funcţiona şi nu se poate dezvolta în afara sistemului socio-politic.

cât şi a schimburilor continui cu exteriorul (cu alte sisteme). cunoscându-se la un sistem cel puţin un input (o intrare) şi un output (o ieşire).Definirea conceptelor fundamentale Conceptul de sistem dinamic:  Sistemul de sănătate are caracter dinamic datorită atât interacţiunilor permanente dintre părţile componente. .  Schimburile permanente la care este supus sistemul duc în timp la modificarea acestuia.  acestea se realizează în dublu sens.

Definirea conceptelor fundamentale   Îngrijirile de sănătate: sunt activităţi specializate care au drept scop menţinerea sau ameliorarea stării de sănătate a populaţiei. sau scăderea incapacităţii datorate bolii. Sistem de îngrijiri de sănătate: ansamblu de resurse (umane. financiare) structurate în vederea furnizării de servicii pentru populaţie în scopul ameliorării stării de sănătate a acesteia. . materiale.

2. . accesul echitabil la servicii şi reducerea costurilor (fig. Calităţile unui sistem de sănătate corespunzător  Scopul major al oricărui sistem de sănătate îl reprezintă îmbunătăţirea stării generale de sănătate a populaţiei având ca obiective specifice creşterea eficienţei.1).

Fig. 1 ACCESIBILITATE geografică socială culturală economică ECHITATE Servicii de sănătate SATISFACŢIE: pacientului profesionişti LIBERTATE DE OPŢIUNE Starea de sănătate a populaţiei EFICIENŢĂ Eficacitate Eficacitate Eficienţă tehnică Eficienţă alocativă Eficienţă socială . Sistemul de sănătate ideal şi relaţiile care se stabilesc între principalele obiective ale acestuia Fig.

Sistemul de sănătate ideal-cerinţe  Pentru ca un sistem de sănătate să se dezvolte şi să funcţioneze optim pentru atingerea scopului propus este necesar să îndeplinească o serie de cerinţe. .

temporală).2.1 Trăsăturile sistemului de sănătate ideal Maxwell şi colab. geografică. au enumerat calităţile pe care ar trebui să le aibă şi condiţiile pe care ar trebui să le îndeplinească un sistem ideal de sănătate: 1. Acoperire generală a populaţiei. Accesibilitate la serviciile de sănătate (economică.  . 2.

Trăsăturile sistemului de sănătate ideal 3.  satisfaţia populaţiei privitor la serviciile de sănătate. .  gradul de aplicare a cunoştinţelor şi tehnologiilor medicale actuale în oferta de servicii de sănătate pentru populaţie. Calitate înaltă a serviciilor de sănătate oferite:  înaltă calitate profesională a forţei de muncă din domeniul sănătăţii.

. 5. Posibilităţi de alegere a furnizorului de servicii. Pertinenţa faţă de nevoi.Trăsăturile sistemului de sănătate ideal 4.

 echitatea în finanţarea serviciilor de sănătate. Problemele echităţii sunt legate de:  echitatea în furnizarea şi accesul la serviciile de sănătate.Trăsăturile sistemului de sănătate ideal 6. Echitate în asigurarea serviciilor de sănătate.echitatea reprezintă cea mai importantă problemă a unui sistem de sănătate. .

preventive şi de recuperare.Trăsăturile sistemului de sănătate ideal Implicarea societăţii în stabilirea unei distribuţii echitabile a drepturilor de sănătate a pacienţilor include:  accesul egal la serviciile corespunzătoare – curative. inclusiv serviciile de sănătate. .  mecanisme de a monitoriza distribuţia stării de sănătate şi a nevoilor de sănătate. la nivelul întregii societăţi.  echitatea stării de sănătate pentru toate grupurile sociale ca obiectiv explicit al politicii de sănătate.

Acceptabilitate socială largă.  aceeaşi echipă medicală (dentist/tehnician) să se ocupe de starea de sănătate oro-dentară a unei persoane/unui grup cât mai mult timp. .Trăsăturile sistemului de sănătate ideal 7. 8. Continuitatea îngrijirilor de sănătate acordate:  populaţia trebuie să primească îngrijiri personalizate.

Trăsăturile sistemului de sănătate ideal 9. .  eficacitate. Responsabilitatea statului faţă de sănătatea publică. Rentabilitate:  eficienţă înaltă. 10.

OBS. .  Până în prezent nici un sistem de sănătate nu a îndeplinit integral cerinţele enumerate de Maxwell deoarece nicăieri în lume nu s-a imaginat și implementat un sistem de sănătate perfect.

Structura şi funcţiile sistemului de sănătate  M. Röemer. pionierul analizei comparate a sistemelor de sănătate. a identificat elementele componente ale infrastructurii oricărui sistem de sănătate şi le-a grupat în cinci mari compartimente. .3.

Sistemul de sănătate .

1 Structura sistemului de sănătate a) Producerea şi dezvoltarea resurselor se referă la:  resursele umane (forţa de muncă). medicamente.).  cunoştinţele profesionale deţinute de resursele umane medico-sanitare.  facilităţile sanitare (instituţii sanitare). materiale sanitare ş.  resursele materiale (echipamente de diagnostic şi tratament. instrumentar.a.3. .

Structura sistemului de sănătate b) Organizarea resurselor în anumite relaţii funcţionale (de ex. în cadrul unor programe de sănătate) orientate spre o anumită finalitate. .

contribuţii publice/private. .. .finanţare externă. . .plată directă a unor servicii medicale. .guvernamentală.co-plată. .Structura sistemului de sănătate c) Suportul economic Finanţarea sistemului de sănătate se poate face din mai multe surse: . prin impozite şi taxe. .a.organizaţii de caritate/ benevole.prin efortul financiar al comunităţii ş.

. .guvern.asigurările publice (sociale) de sănătate. .organizaţii neguvernamentale. .asigurările private de sănătate.Structura sistemului de sănătate Programele de sănătate pot fi organizate şi finanţate de: .

Structura sistemului de sănătate
d) Gestionarea sistemului de sănătate (managementul) include:  planificarea;  luarea şi implementarea deciziilor;  supravegherea şi evaluarea (de etapă şi/sau finală) programelor de sănătate;  suportul informaţinal;  sistemul de reglementare;

Structura sistemului de sănătate
e) Serviciile de sănătate (primare; secundare; terţiare)- furnizează pacienţilor îngrijiri de sănătate.

Structura sistemului de sănătate- relatii functionale

Funcţiile sistemului de sănătate sunt grupate în următoarele categorii (OMS): .2 Funcţiile sistemului de sănătate   Deşi elementele structurale ale sistemului de sănătate sunt independente. între acestea se stabilesc o serie relaţii funcţionale.3.

 producţia indirectă de bunuri şi servicii de sănătate.  funcţiile paraproductive. Funcţia de producere de servicii de sănătate şi bunuri necesare menţinerii şi refacerii sănătăţii populaţiei cuprinde:  producţia directă de bunuri şi servicii.Funcţiile sistemului de sănătate 1. .

Producţia directă de bunuri şi servicii cuprinde: .servicii terţiare de sănătate (asistenţă spitalizată acordată în instituţii medicale specializate).servicii primare de sănătate. . .servicii secundare de sănătate (asistenţă spitalizată). . asistenţă primară de medicină dentară.servicii de sănătate a mediului ambiant.servicii preventive şi de promovare a sănătăţii individului. . .asistenţa persoanelor cu nevoi speciale. .

producţia de medicamente. consultanţă ş.Producţia indirectă de bunuri şi servicii de sănătate se referă la: . echipamente de diagnostic şi tratament. .servicii şi bunuri care contribuie la producţia directă de servicii de sănătate (ex: examene de laborator.).a.

de ajustare – asigură optimizarea funcţionalităţii sistemului în funcţie de constrângerile şi condiţionările mediului exterior.Funcţiile paraproductive Principalele funcţii paraproductive (susţin funcţiile direct şi indirect productive) sunt: . . .de continuitate – asigură homeostazia sistemului.de dezvoltare – asigură dezvoltarea cantitativă/ calitativă a sistemului.  .

. Funcţii care asigură derularea mecanismelor de susţinere economică:  alocare a fondurilor pentru sănătate. 2.Funcţiile sistemului de sănătate Capacitatea de adaptare la schimbările mediului extern este limitată de necesitatea de a se asigura simultan şi homeostazia internă a sistemului de sănătate.  mobilizarea surselor de finanţare.

 planificarea sanitară. . Funcţii de gestiune (management) a sistemului de sănătate:  formularea politicii sanitare.Funcţiile sistemului de sănătate 3.  cooperarea internaţională.  managementul problemelor prioritare de sănătate.  implicarea comunitară.

furnizorii de servicii de sănătate. . .terţul plătitor (guvernul.4.  . 2): .utilizatorul (beneficiarul) de servicii de sănătate. societăţile de asigurări publice/private). Relaţiile economice în sistemul de sănătate Piaţa îngrijirilor de sănătate are trei componente (fig.

Reinhardt) Utilizatori (pacienţi) Plata directă Servicii furnizate Furnizori de servicii de sănătate Terţ plătitor guvern. asigurări private. Relaţiile economice în sistemul de sănătate (după U.Fig.2. . asigurări publice.

În România neconturarea cu claritate a rolului de furnizor şi a celui de beneficiar determină consecinţe negative importante (ex: orientarea activităţilor în favoarea furnizorilor. . lipsa stimulentelor pentru eficienţă).Harison   Harison considera că definirea clară a rolului de furnizor şi a celui de beneficiar al serviciilor de sănătate este o condiţie esenţială pentru funcţionarea oricărui sistem de sănătate.

.  s-ar ameliora performanţele sistemului de sănătate.Harison Existenţa de instituţii distincte una cu rol de furnizor şi alta cu rol de cumpărător de servicii ar determina amorsarea mecanismului de piaţă care ar deveni funcţional:  s-ar face simţită concurenţa între producătorii de servicii de sănătate pentru a obţine resursele financiare ale cumpărătorilor de servicii.  ar creşte calitatea serviciilor de sănătate oferite pe piaţă.

.  ar selecţiona ofertele de pe piaţa serviciilor de sănătate în funcţie de calitatea şi eficacitatea acestor servicii.Harison Pe de altă parte. instituţiile cumpărătoare de servicii de sănătate:  ar examina cu atenţie nevoile de sănătate ale populaţiei şi ar stabili priorităţile. la preţul cel mai redus. alegând servicii eficiente. la un moment dat şi în timp. de cea mai bună calitate.

. furnizorii de servicii şi „terţul plătitor” (casele de asigurări. administraţia sanitară de stat) descrise de U. Reinhardt.U. Reinhardt Înţelegerea reformelor care au loc în sistemul de sănătate poate fi facilitată de examinarea relaţiilor economice care se stabilesc între utilizatori.

În concluzie. Elementele cele mai importante ale circuitului banilor în sistemul de sănătate sunt:  colectarea banilor.  sistemul de remunerare a forţei de muncă din societate. .  sistemul de finanţare a unităţilor sanitare.

c) sistem naţional de sănătate (Suedia. Israel). obligatorii (numite şi asigurări sociale de sănătate). voluntare (SUA. b) sisteme bazate pe asigurări private. Anglia) finanţat preponderent din impozite şi taxe generale. Clasificarea sistemelor de sănătate În literatura de specialitate de referinţă sistemele de sănătate existente în lume sunt clasificate în funcţie de modalitatea de colectare a banilor în: a) sisteme bazate pe asigurări publice.5. obligatorii de sănătate se regăsesc elemente de privatizare. .  Atât în sistemul naţional de sănătate cât şi în cel bazat pe asigurările publice.

b) sisteme moderat organizate (în ţările mediteraneene). .5. Clasificarea sistemelor de sănătate Din punct de vedere a caracterizării sociopolitice se disting: a) sisteme de sănătate foarte bine organizate (ex: sistemul naţional de sănătate britanic NHS).

Clasificarea sistemelor de sănătate
c) Sisteme pluraliste:  în aceste sisteme puterea de decizie este împărţită între grupuri;  o serie de parteneri sunt privaţi (spitale, asociaţii ale bolnavilor, asociaţii profesionale);  pacientul este liber să aleagă furnizorul de servicii de sănătate;  mecanismul de piaţă intervine eficient.

6. Descrierea sistemelor de sănătate
În Europa operează trei tipuri de sisteme de sănătate şi anume:  modelul sistemului naţional de sănătate – (Beveridge);  modelul sistemului de asigurări sociale de sănătate (Bismarck);  modelul sistemului centralizat de stat (Semaşko).

6.1 Sistemul naţional de sănătate - Beveridge

Sistemul naţional de sănătate - Beveridge (NHS) a fost introdus în Marea Britanie în 1942-1948 (preluat de la Suedia care l-a introdus în 1930). Acest sistem de sănătate a fost modelat de la an la an în funcţie de necesităţi. În 1990 în Marea Britanie s-au introdus modificări în sistemul naţional de sănătate pentru a stimula sectorul privat şi a scădea cheltuielile bugetare

. bugetul se repartizează. autorităţilor sanitare regionale. după anumite criterii. Bugetul pentru sănătate este propus de ministerul sănătăţii şi aprobat de parlament.Principalele caracteristici:   Fondurile necesare sectorului sanitar provin din impozite şi taxe generale colectate prin intermediul sistemului fiscal.

. iar de la nivelul fiecărui district fondurile se distribuie unităţilor sanitare (spitale. farmacii). medicină dentară.Principalele caracteristici:  Autorităţilor sanitare regionale repartizează fondurile autorităţilor sanitare districtuale. medicină de familie. tehnică dentară.

. persoane cu nevoi speciale) beneficiază de asistenţă medicală preferenţială şi au prioritate pentru programele de sănătate. Acoperirea populaţiei este generală. Grupurile populaţionale cu risc crescut de boală/deces (copii. Asistenţa medico-farmaceutică este acordată şi gestionată de salariaţi ai statului. gravide.Caracteristici:     Accesul la serviciile de sănătate este garantat pentru orice cetăţean (sau rezident).

cei din asistenţa primară sunt plătiţi prin capitaţie (metodă de plată prin care se primeşte lunar o sumă de bani pentru fiecare pacient înscris pe listă pentru a acoperi un nivel specificat al îngrijirilor de sănătate. Metoda de plată influenţează comportamentul şi performanţa profesională a furnizorului (capitaţia stimulează reducerea cheltuielilor). Medicii salariaţi tratează pacienţii cu un consum mai mic de resurse. la schimbarea medicului banii urmează pacientul).Caracteristici:    A! medicii din asistenţa secundară şi terţiară sunt salariaţi. .

Caracteristici:     Se practică. . dar pe scară redusă co-plata de către solicitant a unei părţi din costul unor prestaţii. Volumul asistenţei acordate în sistem privat reprezintă 5-7% din total. Pregătirea resurselor umane calificate necesare sistemului naţional de sănătate este finanţată de la bugetul de stat. spitalele care economisesc resurse riscă astfel de a obţine un buget mai redus pentru anul următor. Spitalele sunt finanţate prin buget global calculat pe baza unui istoric al costurilor.

Irlanda.Sistemul naţional de sănătate există în:    ţările nordice şi vest-europene: Suedia. Norvegia. . Danemarca. Finlanda. ţări din sudul Europei: Spania. Portugalia. ţări din America de Nord: Canada (a introdus sistemul în 1970 alocând pentru sănătate 9% din PIB). Italia.

 impact pozitiv asupra stării de sănătate a populaţiei. .  un bun control al cheltuielilor totale.  gratuitate în momentul utilizării serviciilor de sănătate.  pacientul are libertatea de a-şi alege medicul.  echitatea în finanţarea furnizorilor de servicii de sănătate.Avantajele NHS Avantaje:  largă acoperire a populaţiei.  accesibilitate la serviciile medicale furnizate.

Dezavantajele NHS      Dezavantaje: medicii sunt lipsiţi de stimulente. . există lungi liste de aşteptare pentru anumite acte medicale. sistemul este excesiv de birocratic. finanţarea poate fi influenţată de deciziile politice pe termen scurt.

. furnizorul nu este stimulat să scadă solicitarea de servicii de sănătate (cererea) pentru că el este salarizat global pentru toată munca efectuată.Dezavantajele NHS  - - există riscul moral şi selecţia adversă: riscul moral este un termen generic utilizat pentru a descrie creşterea utilizării serviciilor de sănătate datorită erodării relaţiei financiare între consumator şi actul de consum astfel.

Dezavantajele NHS .  În sistemul naţional de sănătate medicii dentişti şi tehnicienii dentari se bucură de un grad mai mare de autonomie comparativ cu alte specializări medicale. .selecţia adversă apare atunci când terţul plătitor încearcă să limiteze costurile refuzând să asigure acoperirea cu îngrijiri de sănătate acelor persoane sau grupuri populaţionale care sunt cele mai bolnave şi care necesită îngrijirile cele mai scumpe.

în 1883. Sistemul asigurărilor publice. Franţa şi Olanda. Belgia. conform căruia serviciile medicale sunt plătite (prin contribuţie/ asigurare) de toţi asiguraţii indiferent dacă sunt bolnavi sau sănătoşi. a fost propus şi introdus de Bismarck. Sistemul este bazat pe principiul solidarităţii. cancelarul Germaniei. şi preluat ulterior de Austria. . obligatorii   Acest sistem de sănătate este cel mai vechi din Europa.6.2.

iar în Franţa de sindicate. Sistemul este finanţat din contribuţia obligatorie a salariaţilor şi patronilor plătită la casele de asigurări (numite şi fonduri). . Patronii îşi asigură angajaţii făcând contract cu o anumită casă de asigurări.Principalele caracteristici:   Largă acoperire a populaţiei. Casele de asigurări sunt conduse în Germania de profesionişti.

Principalele caracteristici:    Cetăţenii fără venituri (şomerii) au asigurat un pachet minim de servicii plătit de guvern. . Sunt respectate drepturile pacienţilor la toate nivelurile sistemului. Prima de asigurare se stabileşte în funcţie de venitul angajatului.

cu furnizori publici sau pot deţine spitale. tehnicienii dentari „pachetul de servicii de sănătate” care urmează a fi oferit asiguraţilor. policlinici. Coexistenţa practicii publice cu cea privată: casele de asigurări pot încheia contracte cu furnizori independenţi. restul serviciilor sunt plătite de solicitant.Caracteristici:   Casele de asigurări (fondurile) contractează cu spitalele şi medicii de familie sau dentiştii. . cabinete medicale proprii şi angaja resurse umane.

Caracteristici:  Contractele încheiate de casele de sigurări sociale de sănătate cu practicienii au la bază taxa pe serviciu/prestaţie (metodă de plată care dă suma preţurilor pentru fiecare îngrijire şi/sau serviciu medical consumat pe durata tratamentului sau spitalizării. . a tehnologiei medicale de vârf şi lărgirea gamei de servicii oferite pacienţilor). metoda determină suprautilizarea serviciilor medicale – creşterea consumului medical indus.

.Caracteristici:  Spitalele sunt finanţate prin buget global calculat pe baza unui istoric al costurilor serviciilor medicale furnizate populaţiei în anul anterior la care se adaugă rata inflaţiei şi cheltuielile prevăzute pentru investiţii în echipamente medicale şi resurse umane.

.Avantaje Avantajele asigurărilor publice obligatorii de sănătate:  Practica publică coexistă cu cea privată. independentă. dar au un grad crescut de autonomie şi independenţă financiară faţă de factorii politici.  Casele de asigurări fac politica sanitară a guvernului.  Cetăţenii fără venituri au asigurat un pachet minim de îngrijiri de sănătate finaţat de guvern.  Asistenţa de urgenţă este obligatorie şi gratuită.

dar are acces la serviciile de sănătate după nevoi. . populaţia achită taxe proporţionale cu veniturile.  Banii adunaţi nu pot fi eficient gestionaţi şi bine controlaţi.Dezavantaje Dezavantajele asigurărilor publice obligatorii de sănătate sunt:  Contribuţia (taxa) este în funcţie de venit.  Plata/serviciu poate determina o creştere semnificativă a costurilor totale.  Salariul personalului poate fi diferit de la un an la altul ca urmare a diminuării numărului de asiguraţi ca urmare a creşterii ratei şomajului.

Asigurarea este obligatorie pentru persoanele cu contract de muncă. Susţinerea aparatului administrativ propriu al caselor de asigurări sociale de sănătate măreşte costurile administrării sistemului (cu peste 15% din total) şi determină creşterea semnificativă a cheltuielilor totale pentru sănătate. Finanţarea este direct dependentă de rata şomajului (este influenţată de creşterea ponderii populaţiei inactive în totalul populaţiei). .Dezavantaje     Bugetul acumulat este deseori insuficient pentru acoperirea cheltuielilor.

6. Moldova). . R.3. Sistemul centralizat de stat (de tip Semaşko)  Acest tip de sistem de sănătate este propriu fostelor ţări socialiste (Bulgaria.

norme impuse şi o gestiune excesiv centralizată la nivelul ministerului sănătăţii. . Este finanţat de la bugetul de stat. Este controlat de stat prin planificare sanitară centralizată. dar se foloseşte un mic procent din PIB pentru sectorul sanitar. în general acesta se traduce prin control.Principalele caracteristici:    Sistemul atribuie sănătăţii o valoare socială scăzută.

Nu există sector privat. Accesul la servicii este general (teoretic). Personalul sanitar este în întregime salariat al statului. Prioritate socială scăzută a sistemului de sănătate. .Principalele caracteristici:      Statul are monopolul serviciilor de sănătate. care sunt proprietatea sa.

neperformant şi ineficient.  Este subfinanţat. .  Impact redus asupra stării de sănătate a populaţiei.  „Funcţionarizează” activitatea medicală.Dezavantajele sistemului Dezavantaje:  Este lipsit de competiţie şi iniţiativă.

datorită utilizării tehnologiei de vârf din domeniu (2660 $/capita). constituind cea mai scumpă asistenţă medicală. .4. În SUA se cheltuie pentru sănătate 11-12% din produsul naţional brut. de sănătate   Este supranumit modelul „suveranităţii” consumatorului.6. voluntare. Sistemul asigurărilor private.

astfel fondurile colectate de la asiguraţi sunt utilizate preponderent pentru plata serviciilor medicale şi nu pentru susţinerea financiară a administraţiei sistemului.Reformarea sistemului american de sănătate  Începând cu 1996 SUA a început reformarea sistemului de sănătate pentru a asigura o mai mare acoperire a populaţiei şi o mai bună accesibilitate financiară la îngrijirile de sănătate. .

Finantarea sistemului de sanatate a SUA .

Veteran Health Administration. Departament of Defense Military Health Benefits. . Indian Health Service) finanţează 28% din total şi acoperă 19% din populaţie.Principalele caracteristici ale sistemului:   Programele federale (MEDICAID şi MEDICARE. Sistemul HMOs (Health Maintenance Organizations) şi companiile de asigurări private de sănătate finanţează 33% din cheltuielile de sănătate şi acoperă 59% din populaţie.

nu se aplică grupurilor defavorizate şi programelor federale. în momentul utilizării serviciilor din afara pachetului negociat (ex: chirurgie estetică). . Co-plata. reprezentând 20% din valoarea serviciilor utilizate (ex: 10$/consultaţie). Asigurările private individuale (pentru pacienţii cu venituri peste medie) acoperă 9% din populaţie şi finanţează 5% din costuri.Principalele caracteristici:    Plata directă pe serviciu.

Acoperirea cu servicii .

Formarea profesională continuă a resurselor umane specializate este finanţată public.Principalele caracteristici:   Organizaţiile neguvernamentale non-profit (ex.: Blue Cross şi Blue Shield Insurance Organizations) acoperă peste 71 milioane de persoane din populaţia SUA. .

.Principalele caracteristici:   Asistenţa stomatologică este acordată majoritar în sistem privat de dentişti şi tehnicieni dentari independenţi sau colaboratori ai HMOs. a celor cu nevoi speciale. Prin programe federale specializate este finanţată asistenţa stomatologică a persoanelor defavorizate. şi a celor cu risc mare de îmbolnăvire.

 Nu există plăţi clandestine.  Mecanismele de piaţă funcţionează.Avantajele sistemului de asigurări private: Avantaje:  Crează posibilităţi de opţiune mai mari pentru pacienţi întărind astfel poziţia consumatorilor de servicii de sănătate. .  Oferă persoanelor sentimentul că au dreptul să beneficieze de serviciile de sănătate pe care le-au plătit.

. S-a deteriorat starea generală de sănătate a populaţiei.Dezavantaje:      Dificultatea de a controla cheltuielile totale. Asigurarea privată nu este obligatorie. A scăzut speranţa de viaţă la naştere pe seama populaţiei neasigurate. 15-17% din populaţia sub 65 de ani nu este asigurată.

a crescut semnificativ cererea pentru serviciile preventive şi pentru programele comunitare de prevenire a afecţiunilor oro-dentare.Dezavantaje:   Plata pe serviciu/prestaţie generează o creştere semnificativă a costurilor finale a serviciilor de sănătate oro-dentară. Deoarece costul tratamentelor stomatologice este mare. .

 Trebuie de menţionat că în nici o ţară din lume nu există un sistem de sănătate „pur”. cu un mecanism unic de finanţare. .OBS. în anumite proporţii. majoritatea sistemelor de sănătate existente în lume sunt sisteme hibrid în care se întâlnesc. elemente ale sistemelor clasice descrise anterior.

1. cu un sistem de planificare centralizat. Contextul reformei sistemelor de sănătate   Schimbările din sistemul de sănătate au căpătat amploare fără precedent în anii 80-90 şi începutul deceniului actual. . Schimbările urmăresc eliminarea sau reducerea disfuncţiilor apărute atât în ţările democratice cu o economie de piaţă stabilă cât şi în ţările care au avut o economie bazată pe monopolul de stat al factorilor de producţie. extinderea lor cuprinzând numeroase ţări din Europa şi America. Reforma sistemelor de sănătate 7. rigid şi de comandă.7.

scăderea PIB şi implicit subfinanţarea cronică a sectorului sanitar şi limitarea viabilităţii financiare a asistenţei medicale şi stomatologice publice.Contextul reformei Recentele schimbări operate în sistemele de sănătate coincid cu schimbări profunde:  de ordin economic – criza economică mondială a anilor ‘70-’80 şi cea din 2007-2010 au determinat rezultate economice mediocre în numeroase ţări în curs de dezvoltare. . devalorizarea monedelor naţionale.

o scădere a salariului real. o scădere a nivelului de trai a populaţiei.Contextul reformei  politic – schimbarea orientării politice a determinat introducerea reformelor politice frecvent însoţite de o creştere semnificativă a ratei şomajului. .

medicamente şi implicit au determinat o creştere semnificativă a cererii de servicii de sănătate. numeroasele probleme sociale au determinat creşterea alarmantă a consumului de droguri. . alcool.Contextul reformei  socio-cultural – urbanizarea accentuată a dus la modificarea modului tradiţional de viaţă şi alimentaţie.

Contextul reformei   demografic – creşterea speranţei de viaţă şi scăderea mortalităţii infantile au determinat o modificare a structurii demografice cu creşterea ponderii populaţiei vârstnice şi a celei infantile în ansamblul populaţiei. epidemiologic. .creşterea morbidităţii determinate de bolile cronice. recrudescenţa unor boli infecţioase.

Schimbări. .tipuri  Schimbările intervenite în sistemul de sănătate pot fi revolutive (brutale) sau evolutive (silenţioase).

Schimbările revolutive  Schimbările revolutive presupun modificări structurale de fond (ca încercările care se fac în prezent în ţările Europei Centrale şi de Est) şi care vizează în principal proprietatea asupra factorilor de producţie. sursele şi sistemul de finanţare a sistemul de sănătate. . alocarea resurselor. sistemele de plată a furnizorilor de servicii de sănătate.

Germania şi altele) au adus ameliorări sistemelor existente fără înlocuirea lor.Schimbări. Olanda. . fără distrugerea/ destructurarea acestora.tipuri  Schimbările evolutive care au loc în ţările cu economie de piaţă stabilizată (Marea Britanie.

cu capcane. . este anevoioasă. în perioada de tranziţie. Transformarea. costisitoare şi de durată.Reforma în ţările din Europa Centrală şi de Est   Ţările din Europa Centrală şi de Est caută să modifice bazele structurale ale sistemelor de sănătate anterioare pentru a le face concordante cu principiile democratice şi regulile unei economii de piaţă în formare.

Toate acestea au făcut ca un grup de experţi ai UE să sugereze priorităţile în reforma sistemelor de sănătate din ţările Europei Centrale şi de Răsărit. .Reforma în ţările din Europa Centrală şi de Est   Reformele din aceste ţări nu se pot produce decât în concordanţă şi odată cu schimbările de fond care au loc în sistemele economice şi sociale naţionale din care fac parte.

Menţinerea unei largi accesibilităţi. . Dezvoltarea serviciilor preventive bazate pe cunoaşterea factorii de risc.Priorităţile în reforma sistemelor de sănătate în ţările Europei Centrale şi de Răsărit sunt:       Descentralizarea. Îmbunătăţirea sistemului de formare a resurselor umane din sănătate. Dezvoltarea serviciilor de sănătate comunitare. Modificarea metodelor de planificare şi gestionare.

medicilor şi a celor din alte specialităţi este oportună. prezentarea reformei sistemului de sănătate din ţara noastră şi o discuţie despre impactul ei asupra populaţiei. De aceea. utilizatorilor. .În concluzie.  Este de la sine înţeles că sistemul actual şi configuraţia viitoare a sistemului de sănătate din România pot fi judecate după criteriile şi parametri descrişi anteriori.

2011  Vă mulţumesc pentru atenţie! .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->