You are on page 1of 54

2

ARHITECTURA POPULARĂ DE LEMN DIN TRANSILVANIA  IN CONTEXT EUROPEAN 
­ REZUMAT ­ 

Lucrarea  de  faţă  îşi  propune  o  analiză  comparativă  a  arhitecturii  de  lemn  valoroase din Transilvania cu anumite trimiteri la arhitectura de lemn din întreaga  Românie, în context european, prin prisma unui determinism constructiv, social şi  economic,  care  acţionează  în  mod  firesc  asupra  tuturor  activităţilor  umane,  indiferent de ţară sau perioadă istorică.  Folosind  ca  instrumente  metodele  arhitecturii  comparate  şi  limbajul  comparatismului,  respectiv  ponderea  surselor  locale  (genetice)  faţă  de  cele  externe  (influenţe),  într­o  radiografie  a  trei  componente  de  program  semnifcative  ale  peisajului  rural  transilvănean:  biserica,  casa  şi  poarta,  lucrarea  surprinde  evoluţia  arhitecturii  populare  de  lemn  din  Transilvania,  respectiv  din  România  în  context european.  Lucrarea este structurată pe şapte capitole, bibliografie şi anexe.  I. Introducere. Izvoare de cercetare ale arhitecturii.  Fixare cadru geografic. Izvoare de cercetare ale arhitecturii şi  influenţe care le preced  Acest  capitol  face  o  introducere  în  tematica  tezei,  identificând  cadrul  geografic şi izvoarele de cercetare ale arhitecturii lemnului din Transilvania.  Astfel  se  face  o  apreciere  a  tematicii  abordate  de  teză  în  domeniul  arhitecturii  în  general,  considerându­se  că  arhitectura  aparţine  atât  culturii  materiale  cât  şi  celei  spirituale.  Evoluţia  în  domeniul  cunoaşterii  şi  cercetării  de­a  lungul secolului al XIX­lea, a schimbat conceptele cu statut de concept central, cu  noţiunile  de  evoluţie  şi  determinism,  care  au  devenit  ulterior  concepţiile  evoluţioniste şi deterministe de bază.  Pentru  a  exemplifica  tendinţele  de  utilizare  a    comparatismului,  în  prima  jumătate  a  secolului  XX,  în  literatura  de  specialitate,  se  aminteşte  de  operele  lui  Gh. Balş şi N. Ghika­Budeşti, asupra ideii de asimilare a surselor şi a influenţelor  cât  şi  a  creaţiei  orginale.  Vorbind  de  exemplu  de  arhitectura  medievală  de  cult  moldavă, ca “fiind de sursă bizantină “, Gh. Balş atribuie realizarea sa “unor mâini  gotice”.  Cu  acest  prilej,  el  pune  în  evidenţă  caracterul  de  sinteză  al  arhitecturii  moldave, izvor al originalităţii sale. La rândul său, N. Ghika­Budeşti explică evoluţia  arhitecturii  din  Muntenia  şi  Oltenia  “printr­o  succesiune  de  influenţe  externe  (occidentale,  bizantine,  slavo­bizantine,  armeano­georgiene,  arabe,etc.),  dar  concluzionează  că  odată  ce  aceste  influenţe  au  fost  asimilate,  se  conturează  începutul  unei  şcoli  locale  munteneşti,cu  o  dezvoltare  caracterizată  prin  succesiunea unor stiluri distincte.” Exemple asemănătoare, regăsim în lucrarea lui  Grigore  Ionescu    “Istorii  ale  arhitecturii  româneşti”  din  1937,  unde  sunt  reluate  aceste puncte de vedere.  Analizând  arhitectura  românească  de  lemn,  suntem  în  faţa  unei  realităţi  obiective,  “împrumuturile”  pe  care  le  face  mediul  autohton,  pentru  a­şi  soluţiona  problemele sale de creaţie, le face adresându­se unor surse externe.

Istoricului  de  arhitectură  îi  revine  sarcina  să  găsească  măsura  reală  între  aportul  surselor  interne  şi  a  celor  externe.  Consider  că  dificultatea  unei  aprecieri  corecte  şi  a  soluţionării  acestei  probleme  de  specialitate,  este  amplificată  de  dificultăţile  create  de  prezenţa  în  teoria  şi  critica  domeniului,  a  două  tendinţe,  ambele  excesive:  una  care  exacerbează  de  pe  poziţii  autohtoniste  aportul  local  (surse genetice­izvoare) şi o alta, de pe poziţii cosmopolite importanţa importurilor  (sursele  externe  ­  influenţe).  Evidenţierea  importanţei  surselor  interne  autohtone,  este cu siguranţă o preocupare corectă. Combătându­se însă excesele, în sensul  supralicitării aportului exterior şi subestimării forţelor autohtone, au fost frânate cu  acest  prilej  şi  cercetările  privitoare  la  detectarea  diferitelor  influenţe  exercitate  asupra arhitecturii româneşti.  Gh.  Curinschi  Vorona,  istoric  de  arhitectură,  în  lucrarea  sa  “Introducere  în  arhitectura  comparată”,  reia  de  pe  poziţii  riguros  ştiinţifice  şi  în  mod  lăudabil  tematica comparatistă.  Studierea şi cercetarea unor date şi opinii asupra acestui subiect, cu referiri  concrete la arhitectura lemnului, m­a făcut să sesizez şi un potenţial conflict de idei  si  opinii,  care  se  desprind  dintre  rândurile  diverselor  lucrări  de  specialitate  în  domeniu,  atât  autohtone  cât  şi  străine,  pe  care  am  dorit  să­l  elucidez  cu  cât  mai  multă obiectivitate.  Câteva  exemple  ar  putea  fi  elocvente  în  acest  sens:  existenţa  unor  construcţii specifice foarte asemănătoare constructiv  la o distanţă de cca. 3000km  cum ar fi culele olteneşti de la noi din ţara (unde influenţele par excluse) şi un tip  de  locuinţă  din  zona  oraşului  Riga,  din  Rusia,  ar  putea  fi  un  exemplu  de  determinism constructiv. Un al doilea exemplu ar fi sistemul de îmbinare orizontală  a  pereţilor  unei  case  de  lemn,  cunoscut  la  noi  în  ţară  sub  denumirea  de  „în  cheotori”,  în  Europa  centrală  de  ”blockbau”  sau  „log  building”  în  Europa  de  nord,  sistem  care  are  variaţii  locale  ingenioase,  dar  care  are  ca  şi  principiu,  o  logică  constructivă unanim valabilă în toate aceste zone ale Europei..  Un  alt  exemplu  ar  fi  existenţa  unor  magazii  (hambare)  din  lemn,  pentru  depozitarea grânelor, care au structuri constructive diferite în Elveţia în localitatea  Gladbach,  în  Transilvania,  în  judeţul  Hunedoara,  în  localitatea  Cerbia  şi  în  Norvegia în localitatea Telemark, dar care toate au în comun un element funcţional  pe cât de simplu pe atât de eficient şi anume patru stâlpişori subţiri, ciopliţi conic,  cu  baza  în  sus,  pe  care  se  sprijină  întreaga  construcţie    şi  care  au  rolul  de  a  împiedica  rozătoarele  să  intre  în  hambar  (vezi  fig.  23,  24,  25,  pag.16).    Variaţiile  constructive    pentru  aceşti  stâlpişori  sunt  diferite,  de la  un loc la altul  ,  fie  con  cu  bulb,  sau  o  tipsie  metalică  montată  la  partea  superioară,  toate  fiind  soluţii  ingenoase de a stăvilii invazia rozătoarelor,  dar toate au fost optimizate de scop şi  de  logica  construcţiei,  determinismul  constructiv  şi  funcţional  modelând  părţile  comune.  Analiza mai sus făcută, se adresează doar determinismului constructiv, însă  consider  că  există  şi  un  determinism  socio­economic  care  corelat  cu  cel  constructiv, poate explica şi justifica fenomenul evoluţiei în arhitectra lemnului mult  mai bine. În general în literatura de specialitate, istoria economică a Translvaniei în  secolele  XVII­XVIII,  nu  este  suficient  tratată  şi  mai  ales  nu  este  corelată  cu  fenomenul  de  arhitectură,  în  speţă  cu  arhitectura lemnului.  Printre  puţinele lucrări  în domeniu ar fi cartea lui Paul Niedermaier „Siebeburgische Stadte” care face un  studiu  al  evoluţei  planurilor  urbanistice  ale  celor  şapte  oraşe  săseşti  din  Transilvania, dar şi o analiză statistică riguroasă a locuinţelor de lemn şi de zidărie

din cele şapte localităţi, din care rezultă şi concluzii asupra nivelului de dezvoltare  economic pe o perioadă de 250 de ani (1350­1600).  Un  exemplu  de  determinsm  constructiv,  corelat  cu  cel  economic,  care  devine  hotărâtor,  este  sistemul  constructiv  vertical,  cunoscut  în  Transilvania  sub  denumirea de construcţie de lemn “în căţăi”,  în limba  maghiară “în şoşi”, în limba  germană de “mastenbau” iar în ţările nordice de “stav”.  Acest sistem s­a născut condiţionat de un determinism economic complex;­  economia de material, legisaţiaîn vigoare şi viteza de execuţie.  Având  în  vedere  cele  prezentate  (existenţa  unui  anumit  determinism  constructiv, la nivel conceptual cât şi la nivelul execuţiei obiectului de arhitectură),  putem  afirma  că  studiul  evoluţiei  arhitecturii  de  lemn  comportă  demersuri  de  factură ştiinţifică.  Trebuie  să  demonstrăm  în  continuare  faptul  că  de­a  lungul  timpului,  arhitectura de lemn în general, a evoluat cel puţin din punctul de vedere al modului  de  execuţie,  la  care  meşterul  dulgher  şi­a  îmbunătăţit  munca,  atât  în  privinţa  timpului cât şi a economiei de material.  Căile care au favorizat această evoluţie sunt următoarele:  ­  selecţia naturală a meşterilor  ­  influenţe venite din exterior ­ migraţia meşterilor  ­  schimbarea condiţiilor de exploatare şi prelucrare a lemnului.  Pentru  a  limita  această  analiză  a  evoluţiei  arhitecturii  de  lemn  în  spaţiu  şi  timp şi a face o analiză amănunţită a obiectelor şi programelor de arhitectură, s­au  selectat pentru studiu doar zonele semnificative şi valoroase, prin prisma detaliilor  constructive şi funcţionale pentru trei obiective : biserica, casa şi poarta.  S­au  fixat  câteva  zone  geografice,  propice  dezvoltării  arhitecturii  de  lemn,  evidenţiindu­se  cele  montane,  cu  păduri  întinse,  cu  un  procent ridicat  de  case de  lemn  la  sfârşitul  secolului  al  XVIII­lea,  cum  ar  fi  Ţara  Maramureşului  atât  Maramureşul  transilvan  actual,  cât  şi  Maramureşul  istoric  din  partea  sudică  a  Ucrainei şi a Slovaciei, Ţara Moţilor, Ţara Crişurilor, Ţara Haţegului şi Mărginimea  Sibiului.  Zonele  din  Ucraina  şi  Slovacia  prin  arhitectura  de  lemn,  reprezintă  o  verigă  de  legătură  între  arhitectura  de  lemn  din  ţările  scandinave  şi  arhitectura  tradiţională de lemn din Transilvania, în mod special din zona Maramureşului.  Zonele  alese  pentru  studiu  din  Europa,  sunt  asemănătoare  cu  cele  din  Transilvania,  atât  sub  aspectul  reliefului  cât  şi  al  identificării  unor  similitudini  sau  trasee de influenţe, în arhitectura de lemn.  Zonele  din  Europa  care  au  fost  studiate  sunt  unele  din  partea  de  nord,  respectiv Norvegia şi Suedia cu localitaţile  a căror tradiţie în arhitectura lemnului a  dat  naştere  la  biserici  care  au  intrat  în  patrimoniul  mondial,  cum  sunt  cele  de  la  Hallingdal,  regiunea  Gol  (anul  1200)  şi  Heddal  –  sec.XIII,  ambele  din    Norvegia,  sau  cea  din  Lom  (anul  1220),  muzeul  Skansen  din  Suedia,  biserică  de  origine  norvegiană.  O altă zonă este în Germania, în partea de sud­vest, zona munţilor Pădurea  Neagră  cu  malul  stâng  al  Rinului,  cu o  arhitectură  a locuinţei  de lemn  păstrată  în  Muzeul  Etnografic  din  Gutach,  deosebit  de  valoroasă  nu  numai  din  punct  de  vedere arhitectural dar şi din punct de vedere istoric.  Tot  în  Germania,  de  astă  dată  în  partea  de nord­vest,  oraşul Flensburg, la  graniţa cu Danemarca, este dominat de o impunătoare biserică de piatră cu turn de  zid  şi  coif  de lemn,  situată  în  centrul  oraşului,  care  ar  putea  fi  sursa  de inspiraţie  pentru  turnurile  de  tip  „fleche“  ale  unor  biserici  din  Suedia  şi  Norvegia  construite  după anul 1500. Argumentul ce stă la baza acestei ipoteze este faptul că întreaga

 se vehiculează destul de des ideea că limita maximă de  vechime pentru bisericile de lemn din Transilvania ar fi între secolele XV­XVI. în stil scandinav.  materializată  la  biserica  din  Apşa  de  Sus  într­un  turn  în  fază 6  .  Hans Wuhr.construcţie a bisericii din Flensburg. dar  stadiul de evoluţie al arhitecturii lemnului din secolul al XV­lea nu ar fi putut fi atins  fără 2­3 secole de experienţă anterioară.  trebuie  căutată  în  casa  de  lemn  a  satului.  cât  şi  nivelul  atins  de  mijloacele  de  producţie  la  un  moment  dat.  Să studiem trei biserici din Maramureşul istoric.  sau  relaţia  de  contact  dintre  arhitectura  de  lemn  şi  cea  de  piatră.  constatăm    că  izvoarele  sau  sursele  de  cercetare  ale  unei  arhitecturi.  fiindcă  priveşte şi originea poporului român” .  atât  din  Transilvania cât şi din alte părţi ale Europei.  La  noi  în  ţară. factorul  genetic care a impulsionat­o.. fie prin meşterii autohtoni.  Preocuparea de a separa sursele locale de influenţele externe este cheia de  deschidere  spre  o  analiză  obiectivă  în  evoluţia  arhitecturii  de  lemn.  În  acest  sens.  de  Mijloc  şi  de  Jos.  fiindcă  o  asemenea  cercetare. conform documentelor originale ale  bisericii.  cele  manifestate  în  interiorul unei regiuni şi cele manifestate între regiuni.  sunt  arhitecturi  care  i­au  premers  şi  din  care  s­au  născut. din localitaţile Apşa de Sus.  Arhitectura populară de lemn.  reprezintă  acei  factori  genetici  care  trebuie detectaţi în propria dezvoltare a unei arhitecturi”. cărora li s­a impus  un anumit model de urmat. Dinamica evoluţiei arhitecturii de lemn  Dinamica evoluţiei­ biserica  Evoluţia bisericii de lemn.  În arhitectura de lemn din Transilvania.  între  secolele  XII  şi  XVIII. datorată  migraţiei meşterilor.  atunci  când  un  stil  tradiţional  de  biserică  scandinavă  este  alterat  de  o  intervenţie  ulterioară.  putem  observa  la  primele  două  biserici  influenţa  externă  nordică.  După  Gheorghe  Curinschi  Vorona.  Privind  cele  trei  cazuri. cât şi influenţei exterioare. reflectă în mod evident nivelul de civilizaţie al unei  comunităţi.  iar biserica din Lom construită în anul 1220. reprezintă pentru arhitectura de cult. s­a completat ulterior  cu un turn similar celui din Flensburg.  motivată  de  migraţia  meşterilor  sau  din  considerente  religioase.  de la  Biblioteca  de  Artă  din  Berlin. Exemplu ar fi arhitectura de  lemn  românească  din Transilvania.  ar  dovedi  mai  clar  independenţa  lor  naţională.  Abordând  zonele  de  studiu  identificate  anterior  din  punctul  de  vedere  al  izvoarelor  de  cercetare  şi  al  influenţelor.  influenţele  comportă  mai  multe  nuanţe.  alături  de  arhitectura  săsească  de lemn.  situate  la  o  distanţă  de  câteva  zeci  de  kilometri  una  faţă  de  alta; constatăm că evoluţia lor din punctul de vedere al turnului este semnificativă.  În  literatura de specialitate. influenţele directe au acţionat fie prin  meşterii străini angajaţi de beneficiar.  fiind subordonată influenţei locale tradiţionale. Concluzia este că relaţiile genetice conferă  arhitecturii o anumită identitate.  scria într­un  articol publicat înainte de cel de­al doilea război mondial : „originea acestor biserici  de  lemn  din  Maramureş. la 200 sute de ani după construcţia acestuia  şi la 400 de ani după ce a fost construită nava.  sursele  pot  fi  interne  şi  externe:”  Cele  interne.  II.  Biserica  din  Lom  este  un  exemplu. inclusiv turnul.  de  cât  de  putenică  poate  fi  o  influenţă  externă. a fost  finalizată în anul 1390.  de  cele  mai  multe  ori  hotărâtoare.

  Studiul comparatist între locuinţa de lemn din Transilvania şi cea din Europa  de nord. aspect  valabil şi pentru unele zone ale Europei.  aşezările  rurale  din  vremea  statului  dac  cuprindeau  gospodării împrejmuite cu garduri din pari. exemple fiind bisericile din Kolochava (fig.  în  exterior  primind  o  tencuială  de  argilă  amestecată  cu  bălegar. comportă două aspecte:  ­  al eficienţei şi rentabilităţii tipului constructiv ales  ­  al  nivelului  de  dezvoltare  la  care  au  ajuns  mijloacele  tehnice  de  prelucrare a lemnului  Parcurgând  de­a  lungul  timpului  evoluţia  tipului  de  locuinţă  primară  de  pe  teritoriul ţării noastre.  Locuinţa evoluează  la faza de stâlpi fixaţi în pământ.  În  mod  deosebit  trebuiesc  menţionate  săpăturile  arhelogice  de la  Ariuşd  şi  Peiram (Banat). sau. respectiv în Finlanda şi Laponia. împrejmuirea era formată din casă 7  . mărturiile  arheologice vin să confirme cât de puternice şi îndepărtate sunt tradiţiile ei..  pag. se conturează planul în formă circulară  şi cel de formă uşor  eliptică cu tendinţe spre patrulater regulat. s­au găsit machete de case făcute din lut.  124.  Dinamica evoluţiei – casa românească  Dinamica  evoluţiei  arhitecturii  de  lemn  din  Transilvania. pag. pe care se împletesc  nuiele.  constatăm  că  din  perioada  neoliticului  s­au  evidenţiat  două  tipuri  de  locuinţă. deosebit de bine  reprezentate la bisericile din Hallingdal (Gol) şi Heddal din Norvegia.  De  altfel.  72). 72) din Ucraina.  În  secolul  I  en. cât şi cele din Maramureşul istoric  din  Apşa  de  Sus  şi  de  Mijloc.  foişorul  este  conturat  perfect. le regăsim şi  în Slovacia şi Ucraina. 109. 111.  din perioada de tranziţie către epoca bronzului. temporare.  116. adăpostul semiîngropat şi coliba de suprafaţă.  Existenţa unor elemente specifice arhitecturii bisericeşti scandinave.  69)  din  Slovacia  şi  din  Sokyrnytsia  (fig.  sursa  locală  este  pregnantă. iar din punctul  de vedere a planurilor. însă turnul este extrem de scund şi numărul de poale reducându­se la două. Se constată  adaptarea unghiului  pantelor acoperişului la vicisitudinile vremii. cât şi unele zone ale Europei Centrale  şi  de  Nord.  demonstrează teoria simbiozei dintre sursa locală şi influenţa externă.  coiful  rămânând  însă  de  factura  iniţială. unde este identificată locuinţa bicelulară cu prispă parţială.  confirmă  ipoteza  anterioară.  unde se folosesc şi astăzi ca adăposturi temporare pentru crescătorii de reni. în siturile arheologice ale aşezărilor  din cultura Turdaş şi Gumelniţa. se generalizează acoperişul în două ape  şi apare temelia ca suport al întregii case. pag. Astfel.incipientă de metamorfozare şi cu acoperişul în două „poale” (streşini).  Nevoia  de  adăpostire  contra  intemperiilor  a  determinat  consolidarea  acoperişului  şi  definirea  structurii  şarpantei.  existenţa  unor  colibe  temporare  de  acest  gen. inclusiv Transilvania.  Aceste  locuinţe anticipau construcţiile de paiantă de mai târziu de la noi. 121. cum ar  fi turnurile scunde fără foişor şi numărul mare de poale (streşini).  pag.  colibele  cunoscute  în  România  sub  numele  de  Surlă  (după  Ion  Chelcea) şi sub numele de Kota în ţările nordice.  67) şi Bukovets (fig. Acest  gen de locuinţă cu prispă numai în dreptul unei încăperi se conservă până astăzi.  În perioada de trecere de la bronz la fier. 67) şi  Velyka  Kopanya  (fig.  Toate  aceste  biserici  au  foişor. La biserica  din  Apşa  de  Mijloc.  se  regăseşte  şi  la  locuinţa sau casa de lemn. sau Fachwerkul  din Europa de Vest.  Metamorfoza  celor  trei  turnuri.  pag.  iar  din  Maramureşul  transilvan  o  biserică  reprezentativă  este  cea  din  Bârsana  (fig.  acesta  fiind  unul  din  elementele  hotărâtoare în definirea unei structuri închegate.  Revenind la locuinţa monocelulară şi la arta de a construi în lemn.

  de  la  mijlocul  secolului  al  XIII­lea. construiau cel puţin la fel de bine şi case şi alte  construcţii de lemn.  la  noi  s­au  descoperit  case  bicelulare  cu  prispă  parţială datând de a începuturile epocii fierului (Ariuşd şi Peiram).  se  evidenţiază  următoarele  aspecte  pentru  evoluţia arhitecturii de lemn din Transilvania:  ­  creşterea  exigenţei  şi  a  competitivităţii  pentru  calitatea  armelor. fundaţia  din  piatră.  Sistemele  constructive  ale  locuinţei  dacice  sunt  relativ  cunoscute. comerţ.  pridvorul  a  cunoscut  cele        mai      bogate      experienţe.informaţii  asupra  sistemelor  construite  în  Dacia  o  avem  de  la  siturile  arheologice  din  perioada  romană.  determinând  o  alternanţă a plinurilor şi a golurilor.  plastica      arhitecturală  fiind  realizată  dintr­o  succesiune  de  arcade  şi  colonete.  Având  în  vedere  toate  aceste  informaţii  despre  mijloacele  de  prelucrare  a  lemnului în secolele I­II en.  amplasate  în  jurul  unei  curţi  interioare. şi a nivelului la care ajunseseră construcţiile de lemn.  Existenţa morilor de lemn în această perioadă este menţionată documentar  în  cunoscuta  „Diplomă  a  cavalerilor  Ioaniţi”.  Ţara  Zarandului  şi  Ţara  Crişurilor.  În  Ţara  Haţegului.  ­ specializarea unor dulgheri daci.  are  legile  lui  de  compoziţie.  denumire folosită în mod uzual în Sălaj.  Se observă că planul locuinţei dacice era de formă dreptunghiulară. cât  şi schimburi de meşteri şi de produse.  Prin deducţie logică.  nu  era  suficienă  abilitatea  conceperii  tehnologice.  cu  numele  de  „ocol”.  precum  şi  de  pe  basoreliefurile  Columnei  lui  Traian.  dar  datorită mărturiilor descoperite în siturile arheologice de pe teritoriul Daciei.  cu  acoperişuri  foarte  înalte.  se  conturează  o  concluzie  logică    cu  privie  la  stagnarea  aparentă  a  evoluţiei  construcţiilor de lemn între secolele III­XIII en.  care  au  lăsat  în  urma  lor  trepte  diferite  de  civilizaţie.  dominate  de  principii  estetice  şi  constructive. în construcţii militare romane  ­  deplasarea  pe  suprafeţe  de  teren  întinse  a  unor  mase  mari  de  oameni  (soldaţi  sau  sclavi).  Pacurgând  şi  contopind  cronologic  pe  o  perioadă  de  10  secole  (III­XIII). când  apar primii germeni ai feudalismului timpuriu. care favorizează jocul dintre lumină şi umbră.  Pentru  a  atinge  performanţele  construirii  unei  mori.  Aşa  cum  am  mai  arătat.  pe o  arie importantă.  unde  arhitectura dacică a fost influenţată de cea romană.  populaţia  băştinaşă  preluând  tehnici noi în prelucrarea armelor şi principii noi de viaţă socială şi culturală.  Acest  tip  de  aşezare  se  numea  „ocolnic”  şi  este  regăsit  şi  astăzi  în  aşezările  de  munte. prelucrări de materiale.  Oriunde  s­ar  afla  pridvorul  sau  prispa. sisteme de construcţii).  adaptată  terenului  şi  parterul  din  lemn. Haţeg şi Maramureş.  comportă  atât  transfer  de  informaţii  în  diverse domenii (religie. au fost materializate începând cu secolul IX.  Toate aceste trei aspecte. tip de plan ce se  conservă intact  până astăzi.  a  dus  la  îmbunătăţirea nivelului de prelucrare a metalelor şi uneltelor de prelucrat lemnul.şi  anexe.  a    supravieţuit  celor  aproximativ  10  valuri  de  popoare  migratoare.  se  pot  face  deducţii logice. actuala  Transilvanie.  iar  stâlpii  ei  „păpuşi”  sau  „furci”.  populaţia  de  pe  teritoriul  Transilvaniei  şi  a  întregii  Românii  .  Timp  de  1000  de  ani.  Nu  întâmplător  oamenii  numesc  pridvorul  „hora  casei”. 8  .  ci  era  nevoie  şi  de  un  nivel  ridicat  de  cunoştinţe  în  domeniul prelucrării lemnului pentru a o putea materializa.  între  Asia  şi  Europa. se poate afirma că meşterii care au avut capacitatea şi  îndemânarea să construiască mori.  drumul  istoric  al  actualei  provincii  Transilvane.  cu  drumul  parcurs  de  populaţiile  migratoare  pe  teritoriul  României.

  În  urma  găsirii  unor  surse  vechi  documentare. În continuare sunt analizate elementele  componente  ale  planimetriei  curţii.  care  au  trăit  de­a  lungul  secolelor  în  formaţiuni  –  unităţi  administrative  numite „scaune” preluate probabil de la saşi.  locuinţa  urbană  încă  nu  se  diferenţiază  de  cea  rurală”  şi  abia  acum  se  va  interzice lemnul  structural  în  favoarea  pietrei  şi  a  cărămizii. conferind un sentiment de  siguranţă. pag.  Dinamica evoluţiei­ Casa secuiască  Ţinutul  secuilor  (Szekely  fold)  amintit  în  documentele  vremii  din  secolul  al  XIII­lea..  sistematizarea  parcelelor  de  case  a  dus  la  o  tipizare  a  funcţiunilor  rurale.46).  datorate  cercetătorilor  Herman  Schilli  şi  Kurt  Horedt  din  Germania  şi  Paul  Niedermaier  din  Sibiu.  putem  face  o  comparaţie  între  o  casă  din  sec.  se  constată  o  asemănare semnificativă şi nu prezentau încă aspecte ce sunt caracteristice doar  saşilor.  din  secolul  VI.  evoluţia  casei  săseşti  a  parcurs  aceleaşi  etape  ca  şi  casele  româneşti  şi  secuieşti  din  Transilvania. din secolul al XII­lea.  o  schimbare  a  structurii  caselor  din  lemn  în  case  de  zid.  Pridvorul  este  un  spaţiu  de  trecere  de  la  exterior  la  interior  şi  invers.  În satele nou create.  În  general.  Roswith  Capesius  în  cartea  „Das  Siebenburgisch  sachsische  Bauernhaus”  afirma  că  ”în  sec.  a  numărului  de  case de lemn şi de zidărie.  Revigorarea  comunităţilor  săteşti  compuse  din  români  şi  unguri  până  în  secolul al XII­lea.  este  o  zonă  montană. nu există nici o asemănare. începând din secolul XIV. asupra locuinţei populare de lemn şi de zid  din Transilvania.  locuinţele  românilor  şi  saşilor  erau  din  lemn.  aliniate  la  stradă. precum şi evidenţa  meşterilor.  odată  cu  prima  colonizare  din Transilvania.  cu  o  populaţie  stabilă  de  origine  maghiară. loc de odihnă vara si de uscare a produselor agricole.73.  adus  din  Germania.  aşa  încât arhitectura de lemn va ceda în proporţie de 80% în favoarea celei de zidărie.  pornind  de  la  un  modul  de  casă  mai  evoluat.  Romania.  o  etapă  în  evoluţia  însăşi  a  societăţii.  dau  o  notă  de  rigurozitate urbană.  în  aşa  fel  încât  activitatea  în  aceste  unităţi de locuit se consuma în mod optim.Dinamica evoluţiei­casa săsească  Capitolul  evidenţiază  influenţa  culturii  germane. 9  .  Prelucrând  şi  sistematizând  statisticile  riguroase  ale  administraţiei  localităţilor  săseşti  din  Transilvania.XIII  din  Sighişoara  şi  o  casă  din  sec.  care  a  fost  adaptat  condiţiilor  locale  şi  influenţat  de  modul de construire autohton (vezi fig.XVI  din  Kienzlerhansenhof. din punct de vedere social.  incinta  înconjurată  cu  clădiri  şi  zidul din spatele curţii care ermetizează întreaga incintă.  se  remarcă  după  sec.  care  pe  lângă  rolul  estetic    are  funcţiuni  multiple:  protecţie la intemperii.  poarta  masivă.  Paul  Niedermaier în cartea sa „Siebenburgische Stadte” ne prezintă informaţii deosebit  de  valoroase  legate  de  planuri  de  situaţie. coincide  cu perioada colonizări Transilvaniei cu imigranţi germani.  în  satele  Porumbenii  Mici  şi  Moreşti.  În  secolele  XII­XIII.  datorată  atât  incendiilor repetate cât şi legislaţiei  de la acea dată.  Comparându­le  cu  case  şi  mai  vechi.  acoperite  cu  paie  sau  şindrilă.  Urmărind  mai  departe  evoluţia locuinţei  săseşti. care favoriza casele de zid.  din  aşezări  reconstituite. casele săseşti executate din zidărie şi parţial din lemn.  Apariţia caselor cu pridvor reprezintă un pas important în evoluţia locuinţei.  evidenţa  parcelelor.  care  se  întocmeau  din  50  în  50  de  ani.  împădurită.  până în jurul anului 1600.  Germania;  se  constată  că  în  afara  învelitoarei de paie.XIV­  XV. economic şi meşteşugăresc.  XVI.

d. diferenţierea formelor şi a  motivelor  decorative  fiind  datorată  statutului  social  al  proprietarilor  (fig.82A.  primeşte  în  ultima  parte  a  evoluţiei  caselor  secuieşti  o  importanţă  deosebită. Zone de arhitectură de lemn valoroase din Transilvania şi Europa  Pornind pe urmele unor tradiţii colective.  săpăturile  arheologice  din  incinta  voievodală  de  la  Dăbâca. atât la stâlpi cât şi la tăbliile porţilor. europene. Realizate în trei variante constructive. cu forme curbe sau drepte.  poarta  şi  portiţa  fiind traforate la partea  superioară.56).  pridvorul  sau  „târnaţ”  în  limba  maghiară. în domeniul construcţiilor de lemn  laice  şi  sacre  în  Transilvania.  cu  decoraţiuni  bogate. care dau o notă de unicitate.  Prispa. spre deosebire de cele săseşti. Săcălăşeni 1442).  Evoluţia  porţii  este  puternic  legată  de  evoluţia  arhitecturală  a  gospodăriilor  personale  şi  obşteşti.Evoluţia caselor secuieşti de lemn s–a făcut în paralel cu cele româneşti şi  săseşti şi a avut patru faze distincte din punct de vedere planimetric.  nu  se  poate  face  decât  prin  identificarea unor parametri specifici cum ar fi originalitatea.  pentru  întreaga  creaţie  arhitecturală  din  zonă.  ceea ce conferă protecţia proprietarilor(fig. 85. estetic şi de protecţie. p.  temeliile  a  două  biserici.  Maramureşul  şi  Ţara  Oaşului.  în  centrul. unicitatea.  într­o  evoluţie  multiseculară.  ajungându­se la stâlpi masivi cu acoperiş şi cu porumbar la unele din ele.  au  descoperit  alături  de  alte  urme  de  locuire  din  sec.  tindă  şi  cămară  de  alimente  (fig. porţile săseşti se  caracterizează  în  primul  rând  prin  masivitate. sunt mult mai aerate (fig.50). Bisericile din Bârsana 1390.  inchizând  complet  frontul  stradal.  Arhitectura de lemn din nordul Transilvaniei  Preponderenţa  bisericilor  de  lemn  din  Transilvania  este  incontestabilă.  creând  un  spaţiu  ambiental  deosebit  prin  ipostaza  sa  decorativă. cu  sau fără grindă superioară acoperită.  dar  documentele  referitoare  la  acestea sunt rare.89. de la cameră. singurele surse de  cercetare sunt  arhivele  şi  înscrisurile  bisericeşti  care  atestă existenţa  lor  doar    din  secolele  XIV­  XV (ex.  două  camere  cu  intrări  separate şi tindă (fig.  pag.VI­IX.  renumite  pentru  arhitectura  sacră  şi  prin  diversitatea  construcţiilor  utilitare  din  lemn.  cu  rol  de  protecţie  a  intrării.  III. vechimea şi  performanţa  estetică. 54).  care  sunt  mai  apropiate  de  natura  umană.  cu  perfomanţele  proprii  obţinute  în  arta  şi  tehnica  lemnului.  Cu  toate  că  şi  aceste  porţi  închid  frontul stradal.  fiind  amplasată  pe faţada de la stradă sau pe două faţade.  84.  Stâlpii  sunt  încrustaţi  cu  motive  florale. p.  de  la  cei  trei  stâlpi  între  care  se  găseau  poarta  şi  portiţa. p.  Porţile  săseşti  au  fost  construite  astfel  încât  să  corespundă    din  punct  de  vedere funcţional.  elementul  dominant  fiind  tulipanul  ­  laleaua. deosebite.  p.  se  evidenţiază  cu  preponderenţă  zone  de  arhitectură  de lemn  funcţională  şi zone  cu  arhitectură  valoroasă.  Porţie secuieşti se disting prin decoraţiunile bogate.  Predomină  formele  curbe.  Totuşi.50). 10  .  Delimitarea  zonelor  valoroase.  Dinamica evoluţiei porţilor  Porţile si imprejmuirile sunt simbolul ideii de proprietate şi au evoluat odată  cu consolidarea proprietăţii. Ieud din Deal 1364.  la  cămară.  83.  reprezintă  un  etalon  şi  un  argument  valoros pentru a le aduce în centru cercetării construcţiilor din lemn. realizate din traforuri în  lemn şi ornamentaţii florale deosebit de atent lucrate.  53).  Cele  mai  reprezentative  porţi  sunt  cele  din  Maramureş.  nordul  şi  nord­estul  Europei.82.

  Arhitectura scandinavă 11  . 96. biserica din Budeşti atestată documentar în 1643. înălţimea şi secţiunea pătrată sau octogonală  rămânând  originale  pentru  Maramureşul  Transilvan. vom constata că sistemul de grinzi în trepte  este  comun  tuturor.XV. 62 şi fig.dintre  care  una  a  fost  datată  cu  certitudine  în  sec. pe de altă parte.IX.  datorată  transhumanţei.  Dacă  deschidem  ipotetic  un  culoar  din  Norvegia  şi  Suedia  spre  Ucraina  şi  Slovacia şi de aici spre Transilvania.  Din  această  succintă  prezentare. XVII­XVIII este evidentă şi incontestabilă.  la  forma  turnului.  atestată  documentar  în  anul  1390  şi  renovată  în  anul 1720.  Remarcabil  la  toate  aceste  biserici. 99.102.  cu  învelitoare de şindrilă.  Locuinţele  de  lemn  din  Slovacia  regăsite  în  Muzeul  în  aer  liber  Valah  din  Roznov.  i­a  condus  pe  arheologi  la  concluzia  că  acestea  derivă  probabil  din  planurile bisericilor de lemn mai vechi.111p.67).  confirmă  existenţa  bisericilor  de  lemn  cu  mult  înainte de sec XV. dar în formă îmbunătăţită. 63). care sunt înscrise pe lista UNESCO şi sunt exemple  deosebite  ale  arhitecturii  populare  de  lemn. 100.  construită  pe  locul  primei  biserici  atestată  documentar  în  anul  1360. p.  a  coifului  şi  la  streşinile  (poale)  duble ce adăpostesc un pridvor la etaj.  prin  care  românilor  le  era  interzis  să  construiască  biserici  din  piatră.  putem  considera  Ucraina  şi  Slovacia  ca  puntea  de  legătură  între  Transilvania şi Ţările Scandinave.  anul  1796.  cu  acoperiş  simplu  sau  dublu.  dar  numărul  de  poale  ale  bisericilor. 97.  cu  o  formă  probabil  preluată  de la saşi. Turnul greoi ce face corp comun cu pronaosul bisericii din  Stockholm (fig.  biserica  din  Ieud  din  anul  1718. străjuit de  patru turnuleţe.  Slovacia.  biserica  din  Plopiş. dar am limitat  prezentarea la un număr de 8.  Proporţiile  caselor  sunt  semnficative pentru raportul de 1/3 dintre înălţimea casei şi a acoperişului deosebit  de înalt.67). destinat corului.  Planul  pătrat  al  navei  şi  altarului. acoperit cu un coif elegant.  Numărul bisericilor de lemn maramureşene este foarte mare.  biserica  din  Poienile  Izei  atestată documentar  în  anul  1609. p.  se  observă  asemănări  incontestabile  din  punct  de  vedere  structural  şi  planimetric  cu  bisericile  româneşti  din  Maramureş  pe  de  o  parte  şi  asemănări  cu  bisericile  din  ţările  scandinave.110.  p.  în  schimb  turnurile  bisericilor  din  Maramureşul  ucrainian  sunt  similare  celor de  la  noi.64) şi casa din Bucium ­ Ţara Moţilor (fig.103.  Asemănarea  cu  casele  de  lemn  din  Transilvania din perioada sec.  sunt  zone  ce  impresionează    prin  tradiţiile  populare  păstrate  şi  originalitatea  caselor. tot 2 la bisericile din Maramureşul istoric şi 1 sau 2 în  Maramureşul transilvan. p. fiind de 4 la biserica din Gol­Norvegia. biserica din Doseşti.  scade  cum  cobori  din  nordul scandinav spre sud. este foişorul dantelat.  Amplasat  la  partea  superioară  a  turnului  clopotniţei. pe lângă rolul estetic. cu şarpantă în patru ape acoperită cu şindrilă în Maramureş şi cu paie şi  şiţă in Ţara Moţilor. 95. p. se regăseşte atât la biserica din Velyka Kopanya cât şi  la  cea  din  Kolochava(fig. Reprezentative sunt casa din Strâmtura – Maramureş (fig.  biserica  din  Rogoz  – anul  1561  şi  biserica  din  Şurdeşti –anul 1721 (fig. 98.  foişorul  avea  şi  destinaţia de loc de supraveghere.  Însăşi  existenţa  unor  legi  în  sec. 65).  Arhitectura de lemn din Slovacia şi Ucraina  Făcând  o  analiză  comparativă  atentă  a  bisericilor  de  lemn  din  Slovacia  şi  Ucraina. 106.  Zona  Maramureşului  şi  a  Ţării  Moţilor. 101. 2 la biserica din  Velyka Kopanya –Slovacia.  cu  soluţii  arhitectonice  din  diferite  perioade:  biserica  din  Bârsana.  confirmă  existenţa  unei  legături  între  zona  de  est  şi  cea  vestică  a  Carpaţilor.

  p.  Din  obseraţiile  de  mai  sus  se  conturează  câteva  concluzii  legate  de  influnţele  reciproce  între  bisericile  de  lemn  din  Germania  şi  Norvegia    şi  mai  departe  de  diferenţele  şi  asemănările  dintre  turnurile de lemn din Germania şi cele din Transilvania. pe de o parte.  Suedia.  Evoluţia locuinţei  de lemn  scandinave.  Toate  au  o  tipologie  distinctă.  influenţat  de  sursele  locale  şi  dă  naştere  unor  variante  noi.p.63).  şi  este  dominată  de  două  tipuri  constructive:  ­  cu  poale  multiple (fig.  Aşezările  umane  erau  constituite  diferit  faţă  de  cele  din    Europa  Centrală.77). prin Polonia.  când    forma  bisericilor  de  zidărie  era  deja  definită.  erau derivate din locuinţa ţărănească a vremii.p.  construite  în  stil  „borgund”.  sunt  cele  din  Laerdal  din  Sogn. 12  .96.150.87).  până  la  coliba  laponă  care  există  şi  astăzi.  alături  de  cea  din  Lund  anul  1020.  anul  de  construcţie  ­  1600.  realizate  într­un    sistem  constructiv  mixt – vertical (stav) şi orizontal (laft).  este  disputată  ca  fiind  adusă din nordul Rusiei.  anul  1200. Construcţia era simplă. p.  De  remarcat  că  nici  biserica  din  Flensburg  şi  nici  cea  din  Lom  nu  au  foişor.  Avem  posibilitatea  să  facem  un  studiu  comparativ  între  turnul  bisericii  Sf.  p.20) la care  s­a extins planul cruciform al bisericii din Lom şi s­a adăugat  turnul.  Arhitectura din nord­vestul Germaniei  Evoluţia bisericilor de lemn în Germania.77); ­  cu  turnuri masive  ce  fac  corp  comun  cu  nava  bisericii (fig. Budeşti­ 1643 (fig. şi pe de altă parte.135.  anul  1150  şi  Hallingdal  din  Gol.  Primele  biserici  scandinave  datând  din  secolele  VII­IX.  Cele  mai  reprezentative  şi  spectaculoase  biserici  care  au  supravieţuit  în  timp.  să  luăm  3  biserici  maramureşene  construite  în  jurul  anului  1600. cu învelitoarea din  mai multe straturi de scoarţă de copac şi pământ şi fără tavan.p.62) şi Apşa de Jos ­1561 (fig.  ”kota”. îmbinate cu multă măiestrie. cât şi ca dispunere a celor 4 turnuleţe.  Pentru  perioada  cuprinsă  între  secolele  XIII­XVI.  unde  locuinţele  erau  grupate  în  jurul  domeniului  unui  nobil.131.  aşezările  sau  constituit  ca  incinte  familiale  –  casele  formând un careu închis (cătunuri).  Forma exterioară a turnurilor de lemn evoluează semnificativ dinspre nordul  scandinav al Europei spre Transilvania.  unde  nu  a  existat  iobăgie. a fost anterioară  secolelor XII­XIII. iar în vremurile noastre careul e deschis.  în  oraşul  Flensburg  din  nordul  Germaniei la graniţa cu Danemarca şi înaintând spre nord cu biserica din Lom din  Norvegia (fig. acoperită cu  prelată din piele.  această  coabitare  fiind  similară fermelor cu case mari din Germania. completată de  decorarea ancadramentelor ferestrelor şi porţilor cu culoarea roşie.  până  în  sec.p. 75).  extrem  de  simple.  a  parcurs  toate  etapele  locuinţei  de  lemn  europene.p. XVIII biserici de zid cu turn de lemn.  Norvegia  (fig.87). având o singură navă şi cor. sau endemică în Scandinavia.149.  Rogoz  ­1561  (fig.  construită  în  anul  1390.  mişcarea  meşterilor  este  elocventă şi determinantă. care seamănă  izbitor  cu  cel  al  bisericii  din  Flensburg. construită în anul 1220.Nicolae  (fig.  în  Scandinavia  oamenii  şi  animalele  locuiau  împreună.  În  ţările  scandinave.  după  cum  afirmă  Therese  Bresson  în  „Maisons  de  bois”.  menţinîndu­se  însă.136.  Toate aceste biserici au în comun pe lângă turnul cu secţiune octogonală şi  cele  4  turnuleţe.Arhitectura  de  lemn  a  bisericilor  scandinave. Ucraina şi Slovacia; turnul se  metamorfozează. Până în Evul Mediu.  secţiune  orizotală  (octogon).  atât  ca  proporţii.  Casa  de  buşteni  coexistând  cu  coliba  (în  2500  îen).  aminteşte  de  o  carenă  răsturnată  a  unui  vas  viking.135.132. în  mijlocul casei fiind vatra de piatră cu orificiu direct în acoperiş.36.101.  de  la  coliba  din  crengi  a  epocii  de  piatră.

  (fig.  IV.  mansardă    şi  balcon. XVIII au fost civilizaţii ale lemnului. construită în sistem fachwerk timpuriu. 167.  164.  Prin natura condiţiilor sale  istorico­geografice.  Ulterior  apar  casele  cu  etaj.XVIII a permis realizarea unor clădiri deosebite. fig.  din  zidărie  şi  lemn.  p. dar la scurt timp.  Arhitectura  caselor  de  lemn  din  Germania  a  cunoscut  o  evoluţie  destul  de  rapidă  după  secolul  al  XII­lea  nu  numai  în  privinţa  planimetriei  şi  a  sistemului  constructiv.  Privită  din  perspectiva  isorică.116. trebuia să fi avut o experienţă anterioară de 100 ­ 200  de ani.  dar  şi  din  punct  de  vedere  estetic.  însă  asemănarea  cu  turnurile  bisericilor  din  Germania  este  evidentă. relevă o certă condiţionare economică.  Sistemul  constructiv  mixt­numit  „fachwerk”.  ceea ce vedem noi astăzi.94)  şi casa lui  Paulus din Wurttenberg  –  sec.  p75).  sau  din  Germania  prin  Slovacia  şi  Ungaria  în  Transilvania.  care  a  emis 13  .93). p.XVII  (fig. cât şi pentru  meşterii români din Transilvania.  între secolele X­XIV şi XVI­XVIII. susţine că multe din civilizaţiile  europene până în sec.  care s­a păstrat până astăzi şi casa din  Geislingen  ­  sec  XVII  (fig.  în  timpul  domniei  împărătesei  Maria­Tereza. 162.  Pentru  a  susţine  această  ipoteză.  problema  arhitecturii  de  lemn  din  Transilvania. specificul lor fiind semnificativ pentru arhitectura  de lemn din Germania.157.p.  exploatând în mod fericit poziţia.    În  acest  sens. unul din marii analişti în istoria economică. În cazul de faţă s­au analizat zonele şi funcţiile construcţiilor de lemn  în contextul relaţiilor economice şi a habitatului în care se desfăşoară.  creând  facilităţi  de  acces  la  şură  din  pod.95).  Fernand  Braudel.  Forma  exterioară  a  geometriei  turnurilor  bisericilor  de  lemn  din  Transilvania  nu  seamană  cu  cele  din  nordul  scandinav.  În  cartea  lui  Herman  Schili  „Schwarzwaldehauser”  sunt  prezentate  case  din  zona  Munţilor  Pădurea  Neagră. unde structura de contavântuiri  este în formă de om.  A  construi  case  integral  din  lemn. Conform documentelor. Economia zonelor şi funcţiile construcţiilor de lemn în Transilvania  Studierea  istoriei  economice  în  Transilvania  şi  a  condiţionărilor  economice  în  contextul  evenimentelor  din  diverse  sectoare    ale  vieţii  publice.  p.133.  care  au  evoluat  spre  case  construite  pe  teren  în  pantă. lucru valabil şi pentru meşterii germani veniţi în Transilvania. specific  arhitecturii  germane. în mai puţin de un secol apar casele cu parter de piatră sau  zidărie şi doar etajul sau etajele din lemn.  în  zonă  au  fost  identificate  două  tipuri  de  case  cu  o  jumătate  de  nivel  îngropat  în  pământ.  executate  integral  din  lemn  (fig.  p.  câteva  exemple  sunt  edificatoare:  casa  din  Meiringe 1615. pentru a îngropa casa parţial şi a construi anexele  în  amonte  (fig156.  care  au  dăinuit peste secole. regăsit şi în cea a saşilor.  conduce  la  elucidarea şi explicarea unor fenomene sociale într­o perioadă sau alta din istoria  Transilvaniei.  pentru  ca  meşterii  norvegieni  să  fi  ajuns  la  nivelul  necesar  pentru  a  construi  în  anul  1200. înlocuind totodată acoperişul de paie cu  eternit. cu numele „mannle”. este dovada stăpânirii unei tehnici duse la grad de măiestrie  (vezi Casa Camerei de Comerţ din Strabourg 1899.  Astfel.89). Transilvania a fost în trecut o  zonă  în  care  arhitectura  de  lemn  a  deţinut  o  pondere  covârşitoare.158.autohtone  spre  exemplu  turnul  bisericii  din  Velika  Kopanya  –  Slovacia(fig.92).96). cu un  pitoresc aparte.  apărut  în  sec.  Regimul  silviculturii  şi  influenţa  sa  asupra  arhitecturii  de  lemn    în  secolul al XIX­lea.  vom  apela  la  teoria  determinismului  constructiv  şi  a  logicii  obiective  a  evoluţiei  unei  construcţii. p.  p.  sau  al  bisericii  din  Sârbi  1532  –Maramureş(fig.94).  Reglementări  în  sens  modern  în  privinţa  locuinţei  şi  silviculturii  au  fost  introduse  după  1770. în anul  1200.  163.

 au fost Munţii Apuseni.  după  tipul  de  aşezare  din  care  făceau  parte. au demarat  reale transformări în Transilvania.  au  adus  schimbări  reale  prin  promovarea  reformelor  pe  cale  legislativă.  numărul caselor cu  ţiglă  a crescut cu 152. norme de incendii.  cum  a  fost  Legea libertăţii industriei  şi  comerţului  (1850). este nevoie de  o analiză complexă. scăzând considerabil numărul celor din chirpici. 24. împreună cu Legea silvică din acelaşi an.6%.  Împrejurările  economice  nou  create.5%. Semnificativ este faptul că în timp ce  ponderea caselor de lemn la români  era  evidentă.  Revoluţia  de  la  1848  şi  mai  ales  regimul  neoabsolutist  austriac.  Planurile  caselor  din  gospodăriile  cu  ocol  întărit.  se arată ca din 1 milion de case construite.  Ponderea locuinţei de lemn în arhitectura din Transilvania la  cumpăna  sec. având  drept consecinţă. anexele sunt aliniate în spatele casei.  ceea  ce  a  determinat creşterea preţului lemnului.  regăsite în lumea rurală abia în prima jumătate a secolului XIX.  Într­o statistică din a doua jumătate a sec.  sau  chiar  de  spiritul  de  imitaţie.  Anexele gospodăreşti şi exigenţele economice  Conform  afirmaţiilor  etnografilor.  materiale de construcţie.  de  tradiţiile  în  sisteme  constructive. generaţi de aspecte economice cum sunt: disponibilităţi financiare.  precum  şi  de  factori obiectivi. au  fost  deosebit  de  restrictive  în  privinţa  regimului  exploatării  pădurilor. deci o pondere de  peste 50%. 592 erau din lemn.5% la români şi 69.  Din  datele  statistice  ale recensământului  din  1910. pe grupuri  etnice.  anexele  gospodăreşti  fomează  funcţiuni  distincte. iar la  casele de  zid  era  invers. în ultimele trei  secole.reguli  de  sistematizare  a  satelor    şi  raţionalizarea  şi  modernizarea  regimului  exploatărilor pădurilor.  atât  la  nivel social cât şi etnic.  Pentru  a  obţine  o  imagine  cât  mai  veridică  a  situaţiei  economice  din  acea  perioadă  şi  a  demonstra  rolul  masiv  prin  care  economicul  a  influenţat  arhitectura  de lemn din Transilvania. prin care se desfinţau vămile interne ale imperiului.  se arată raportul dintre numărul caselor de lemn. Tot din statisticile vremii.  sau Legea vamală.  la  saşi  era  de  21. atât în stare naturală cât şi prelucrat. anexele erau dispuse în jurul casei. etc.  Zonele  specifice unde s­a practicat acest sistem.  i­a  asigurat  ponderea.  concurenţa. condiţionate de factori  economici şi non ­ economici.800.XIX. reglementări de urbanism.  Codul Civil Austriac din 1852. prezentată de Grigore Maior.  în procent  de  69. zona Branului şi  unele sate din Mărginimea Sibiului.  timp de 20 de ani.  sau  în  curţi  separate.  sunt  oarecum  deosebite.  temeliile  sunt  de  piatră.  În  aşezările de tip răsfirat. în partea opusă străzii. cu diferenţe regionale semnificative. limitarea tendiţelor constructive. iar la aşezările de tip  adunat. în care etnograful.  iar  bârnele  pentru  casă  sunt  îngrijit  lucrate. XIX­XX  Evoluţia continuă a arhitecturii de lemn pe teritoriul transilvan.3% la saşi.  pun  în  prim  plan.  la  gospodăria  românească  tradiţională. se constată că în 10 ani. 14  .  prin  legi  moderne  promovate  de  la  Viena. de zid şi de pământ.  Factori  economici  care  au  condiţionat  construirea  casei  şi  anexelor  gospodăreşti  Indiferent  unde  ne  plasăm  în  timp  şi  spaţiu.  arhitectul şi istoricul să colaboreze.  Casele  cu  etaj  apar  din  raţiuni  economice  şi  sunt  o  invenţie  mai  târzie.  amplasate  în  aceaşi  curte  cu  casa.  construirea  unei  case  este  condiţionată  de  factori  subiectivi  ce  ţin  de  personalitatea  şi  gusturile  fiecăruia.

  cămară  şi  cu  camera  „frumoasă”.  au scos în evidenţă o incăpere şi i­au plasat turnul clopotniţei în faţă.  în  funcţie  de  construcţia  şarpantei:  acoperişul  românesc  şi  acoperişul  nemţesc.  care era orientată la stradă. mult mai economic şi mai rapid.  pentru  a  o  diferenţia  de  casă.Analiza comparativă a conceptelor constructive din Transilvania şi a  celor din Slovacia.  După  clasificarea  făcută  de  Virgil  Vătăşianu.  Muzeul Limbii Române din Cluj.152)  unde  meşterii.226.223.  Se  face  o  prezentare  succintă  a  următoarelor  elemente:  fundaţie  (care  pâna la începutul sec XX se numea temelie). 15  . şindrilă.  Pornind  de  la  planul  simplu.  au  fost  determinate de natura materialului utilizat şi de elementele construcţiei ce trebuiau  realizate.  Planimetrie. extrem de folositoare in analiza planimetriei.  în  aşa  numita  tehnică  a  cununilor  orizonale.  care  a  inspirat planurile bisericilor de lemn. deosebiri. s­a ţinut seama de rezultatul conjugat al  cercetărilor  arheologice. pe baza informaţiilor obţinute. Virgil Vătăşianu.  Concepte constructive  Tehnicile  de  construcţie  utilizate  în  cadrul  arhitecturii  de  lemn. pereţi. tehnică mare consumatoare de  material lemnos.  p.  Deosebirea  între  cele  două  şarpante.  care adăposteşte pivniţa şi cămara în două încăperi diferite. în sistem vertical. se remarcă atât evoluţia  gradului  de  confort  cât  şi  a  funcţionalităţii. le clasifică în trei tipuri:  ­  tipul  I  –  biserica  de  lemn  cu  planul  dreptunghiular  şi  absida  altarului  poligonală.  apoi  etnografi.  Fundaţia se folosea şi la construcţiile de lemn. p. utilizau meşter­grinda în cazul deschiderilor mari. cu sisteme specifice de  îmbinare.  Lansând  în  1926  chestionarul  „Casa”. sunt trei tipologii:  ­ tipul I – casa cu tindă şi casa cu tindă şi cămară (fig. şi care a evoluat din tipul I.  nedecroşată  (fig. sau după cum am  mai arătat.  îmbinate  în  cheotori:  rotunde. Germania şi a Ţărilor Scandinave  Din  a  doua  jumatate  a  sec.  Evoluţie – planuri biserici de lemn  Este  unanim  recunoscut  de  specialişti.V.  că  evoluţia  planurilor  bisericilor  de  lemn a pornit de la planurile construcţiilor de lemn laice.  devenind  obiect  de  cercetare  pentru  specialişti  din  mai  multe  domenii.  al  caselor  ţărăneşti.  de  cercetările  istoricilor  de  artă  şi  de  cercetările  etnografilor. pod şi acoperiş. îl găsim  în  două  variante.  Evoluţie ­ planuri locuinţe de lemn  În stabilirea evoluţiei planimetrice. trestie şi mult mai târziu cu ţiglă.227.  Pereţii  erau  realizaţi  din  bârne  aşezate  orizontal.  Podurile şi tavanele realizate din scânduri şi dulapi. pe fundaţie de piatră. cornişa coborând mai jos  de  aceasta. (fig.  Din schema evoluţiei planimetrice a casei de lemn. construită în pantă.  al  XIX­lea  şi  îndeosebi  după  primul  război  mondial.  în  coadă  de  rândunică  sau nemţeşti.  drepte. cornişa fiind la nivelul cosoroabei. a reuşit să adune o  bază de date valoroase în domeniu. cu fazele ei de execuţie. iar la  varianta  nemţească  căpriorii  se  sprijină  pe  prelungirea  grinzilor  de tavan.  sau  „dinainte”.149)  ­ tipul III­ casa din zona de munte.  dreptunghiular.  arhitectura  de  lemn  din  Transilvania  a  intrat  la  început  în  atenţia  cercetătorilor  filologi  şi  geografi. p.147)­cele mai  vechi  ­  tipul  II  –  casa  cu  tindă.  constă  în  faptul  că  la  varianta românească căpriorii se sprijină pe cosoroabă.  Acoperişul învelit cu paie.

 făcute din bârne cu îmbinări fără cuie.  iar  „în  zona  Sălajului  avem  de  a  face  cu  un  element  arhitectonic  încă  nu  îndeajuns  de  explicat  în  lucrările  de  specialitate.  databile  pentru sec. locul ei este  luat  în  procent  mare  de  casa  cu  tindă.  înainte  de  a  fi  integrat  în  casă.  biserici de lemn cu altarul semicircular”.  se  constată  o  evoluţie  similară. se remarcă casele rutenilor.  prezintă  cea mai  mare complexitate şi diversitate; astfel. fără prispă şi înaintând spre sud.  arhitectura  de  lemn  din  Maramureş.  cămară  şi  prispă  pâna  în  prima  jumătate  a  sec.  şi  anume.  după  care  asistăm  la  dominarea  caselor  cu  prispă.  dar    construite  din  bârne  masive  de  stejar.  sau  în  zonele  unde  altarele  erau  poligonale  cu  muchie  în  frunte.  O  prezentare  a  variantelor  acestui  tip  de  planuri este dată de Ioan Godea (fig.­  tipul  II  ­  biserica  de  lemn  cu  planul    dreptunghilar  şi  absida  altarului  poligonală decroşată.XVIII.  XIX.  constatăm  că  tipul  de  casă  cel  mai  vechi  şi  cel  mai  simplu. însă cu intrare separată.229.  cu  deosebirea  că  spaţiul  cămării.  dominat  de  arhitectura  de  lemn. Provenienţa acestor planuri a fost căutată în zonele de  contact  cu  arhitectura  gotică.  evoluat  din  tipul  I.  dar  şi  caractere  aparte.  Analizând  locuinţa  din  perspectivă  comparatistă.  prezintă  trăsături  comune  cu  cea  maramureşană. afirmă Tudor Oteleşteanu.  pornind  din  nordul  Maramureşului. Dintre  toate  zonele  studiate.  predomină  planul  dreptunghiular  cu  altar  pentagonal.  În Ţara Moţilor.  relevă  o  anumită  unitate  a  acesteia. zonă bine individualizată din punct de vedere arhitectonic la  nivelul  Transilvaniei.  Aici  predomină  casele  cu  planimetria  similară.230.  În  privinţa  planimetriei  bisericilor  maramureşene.  Comparând  planimetria  casei  maramureşene  cu  cea  din  Ucraina  Transcarpatică.  iar  grajdul  sub  acelaşi acoperiş cu casa. este extrem de bine reprezentată în această zonă.  Câteva  variante  a  acestui  tip  de  planuri    sunt  date  după  Ioan  Toşa  (fig. cămară şi tindă centrală.  Foişorul  şi  prispa  (ce  are  semnificaţia  socială  şi  funcţională  a  logiei  şi  peristilului). integrată în context european. dar  fără prispă şi cămară.  relativ  similare  pe  întreg  spaţiul  transilvan. Aceste biserici vechi permit foarte  bine  să  urmărim  evoluţia  planimetrică  şi  modalităţile  de  rezolvare  a  soluţiilor  constructive a turnurilor şi cupolelor.  Unitate  şi  diversitate  în  arhitectura  de  lemn  slovacă  din    perspectiva  comparatistă 16  .  este  tipul de casă cu o singură încăpere.  sunt  două  elemente  compoziţionale  reprezentative  în  arhitectura  tradiţională românească a bisericilor de lemn.  Arhitectura  de  lemn  a  casei  din  Ţara  Zarandului  şi  din  Ţara  Crişurilor. fag şi brad.  construită  în  sec. cioplită pe patru părţi.  Analiza  conceptelor  constructive­  Unitate  şi  diversitate  în  arhitectura  de lemn transilvăneană din perspectivă comparatistă  Condiţionările  geografice  şi  socio­economice.XIX.  bine  închis. p 154).  dar  sunt  şi  biserici  cu  altar  pătrat.  odaie.  Biserica  de lemn  ca  şi  program de arhitectură.  cu  două  încăperi laterale. se  înscrie  în  trăsăturile  arhitecturii  de  lemn  central­europene.  se  afla  în  exterior. p. cum este cea din Poienile Izei.  În  zona  Bihorului  există  una  din  rarele  biserici  de  lemn  cu  turn  baroc.154). cu tindă  şi odaie de locuit.  ­  tipul  III  –  biserica  de  lemn  cu  planul  iniţial  dreptunghiular  şi  care  are  ambele capete poligonale.  Comparativ cu casele maramureşene.  din  analiza  planurilor  bisericilor  de  lemn  se  detaşează  constant planul dreptunghiular cu absidă decroşată pentagonală.

  Biserica  de  lemn  din  incinta  muzeului(fig.189). 280.  înfiinţat  în  1922. coiful turnului fiind în stil baroc similar  cu cel din Bihor.  Un  detaliu  specific  arhitecturii  nordice  este  protecţia  zidului de lemn împotriva intemperiilor cu asigurarea ventilării (fig. 282.  p.  aproape  de  Banska–Bistricza.  se  constată  că forma  exterioară  a coifului bisericilor este  asemănătoare  (mai  puţin  foişorul). cu etaj în consolă şi  prispa acoperită.  Punctul  de  pornire  spre  această  analiză.  Germania şi Ţările Scandinave din perspectiva comparatistă  Analiza  comparativă  a  arhitecturii  de  lemn  din  Germania  şi  din  Ţările  Scandinave.  La  Muzeul  în  aer  liber  din  Gutach.  Acest  muzeu  reprezintă  un  reper  pe  drumul  migraţiei  meşterilor  dulgheri  între  Germania  şi  Transilvania.  unde  se  află  un  Muzeu  Valah  al  arhitecturii  de  lemn.181).185).264.  se  evidenţiază utilizarea  constantă a  sistemului vertical. 273.p. Pornind de la o observaţie pertinentă asupra turnurilor  gotice  de  lemn  de  la  câteva  biserici  de  zid  din  nordul  Germaniei.  Berlin  şi  Friedrichsdorf  din  Germania.  construită  în  jurul  anului 1770.  275.  p. 281. având o formă exterioară asemănătoare cu cea a caselor din zona montană a  Transilvaniei. care face un  studiu  amplu  privind  asemănările  dintre  unele  biserici  norvegiene  şi  cele  din  Transilvania.  Asemănarea  arhitecturii  turnurilor  bisericilor  din  Germania  cu  a  celor  din  Ţările Scandinave.  presupune  o  diferenţiere  de  fond  şi  anume  faptul  că  arhitectura  de  lemn a bisericilor din Germania.256.  Fildu  şi  Rogoz  din  Transilvania.  în  localitatea  Roznov. apărut în 1932 într­o publicaţie de specialitate. are turnul alipit navei principale.  Analizând  sistemelor  constructive  germane  şi  scandinave  ale  caselor. p.  Deosebirea  constă  în  şarpanta  acoperişului.  Casele din această zonă sunt case de lemn cu parter.  iar  la  şarpanta  românească 17  .  maghiară şi română.  este  un  punct  de  întîlnire  a  4  culturi  :  slovacă.Zona  luată  în  studiu  este  în  partea  de  nord­est  a  Slovaciei. constă numai în forma coifurilor şi a turnuleţelor (fig.  ca  un  decantor  al  concluziilor.  poziţia  coifului  german  faţă  de  turn  este  diferită  faţă  de  cea  a  coifurilor  româneşti  şi  acelaşi  lucru  se  remarcă  şi  la  poziţia  celor  patru  turnuleţe  faţă de laturile octogonului (fig.  ucrainiană.  sunt  argumente  ce  susţin  ipoteza    unei  surse comune cu arhitectura din arealul de  la noi.  putem  face  trimiteri  la  factorii care au influenţat­o. şarpanta navei fiind în două poale. 288.  De  amintit  bisericile  din  Flensburg. 183). 272. astfel încât  decalajul în timp a celor două arhitecturi de lemn se poate distinge doar din punctul  de vedere al influenţelor reciproce.  cel  orizontal  fiind  utilizat rar.  a  fost  articolul  arhitectului  norvegian Olav Olson.  cu  exponate  datate  între  sec.  numai  în  zonele  împădurite. posibil de filiaţie scandinavă. p. a dispărut în favoarea celor de zidărie. iar cele valahe sunt construite în sistem Blockbau cu fundaţii de  piatră  făţuită  şi  fără  mortar  (fig.  biserica  construită  în  două  poale  şi  turnul  baroc.  Germania.  se  găsesc  case  din  secolul  XIV.  la  cea  germană  existând  un  pop  central  care  coboară  până  a  parter.  dar  cu  alte  proporţii.  XV  şi  XVII.179).  Comparând  coifurile  de  la  biserica  din  Flensburg  cu  cele  din  Rogoz  şi  Şurdeşti. sau case de lemn cu  parter şi etaj.  Utilizând  ca  factor  de  comparaţie  pe  parcursul  întregului  studiu.  din  Lom­Norvegia  şi  Surdeşti.  Structura  de  lemn  interioară  diferă  (fig.  Apşa  de  Jos.184).  se  constată  o  asemănare  izbitoare  cu  turnurile  unor  biserici  din  Ţările  Scandinave  şi  din  Transilvania. cele slovace realizate în sistem sau Fachwerk.  276.  arhitectura  de  lemn  din  Transilvania.  p.  ancadramentul  ferestelor.

popul  central  lipseşte. echidistanţe şi ritmuri (vezi portalul bisericii din Bişnegi).  Nicăieri  în  domeniul  construcţiilor  nu  este  mai  sesizabilă  organicitatea  concepţiei constructive ca în arhitectura populară.  decorative  şi  senzoriale. Putem vorbi deci de ornament ca surplus şi adaos.  arta  şi  arhitectura  populară  au  metodele  lor  proprii  de  compunere.  Caracteristic ornamenticii transilvane este raportul dintre sculpturalitatea stâlpilor şi  grinzilor  casei  şi  prezenţa  crestăturilor.  elementele  esenţiale  pe  care  trebuie  să  le  avem  în  vedere  sunt  aşezarea  şi  încadrarea  construcţiei  în  peisajul  înconjurător.  este  deosebit  de  importantă. care îmbină utilul. Structurile numite  „trasee  regulatoare”  sau  „geometrice”.  ornament  cu  constantă  umană.  Farmecul  aparte  al  caselor  moţilor  de  pe  valea  Arieşului  este  dat  de  proporţia  de  1/3  dintre  înălţimea  pereţilor  şi  cea  a  acoperişului (fig.  După Marcu Lepădat.  Primele  cercetări  asupra  arhitecturii  vernaculare  din  Transilvania  ar  fi  fost  iniţiate  la  sfârşitul  secolului  al  XIX­lea.  relaţiile  de  proporţionalitate între părţile componente ale construcţiei şi decor.  contribuie  alături  de  culoare  şi  detalii  la  plastica  arhitecturii  de  lemn  româneşti. Elemente de natură estetică în arhitectura de lemn din Transilvania  şi  Europa.  se  constată  că  cele  germane  sunt  mai  costisitoare.  plecând de  la  detalii  spre ansamblu. 308. Volumetria şi rapoartele dintre părţi la biserică.  Sintetizând  funcţiunile  ornamentului.  În  analiza  plasticii  arhitecturale.  Existenţa în arhitectura de lemn din Transilvania  a rapoartelor şi proporţiilor  pe  verticală.  Ornamentica lemnului  Alături  de  planimetria  unitară  şi  de  tehnicile  de  construcţie.  se  regăsesc  datorită  bazei  lor  naturale. 201).  şi  s­ar  fi  orientat  pe  două  direcţii:  studiul  comparativ al ornamentelor şi relevarea clădirilor.  Plastica  arhitecturală  şi  ornamentica  construcţiilor  de  lemn  din  Transilvania  După  Grigore  Ionescu. p. funcţionalul şi  esteticul. de  condiţiile  geografice  şi  cele  de  mediu.  Se operează cel mai frecvent prin afirmarea unei dominante.  caracterizându­se  astfel  printr­o  funcţionalitate  estetică. relevante fiind în acest sens proporţiile remarcabile ale bisericilor din  Şurdeşti şi Plopiş (Adrian Gheorghiu).  decorul  reprezintă  al treilea  element  definitoriu  al arhitecturii  populare  de  lemn  româneşti.  diferite  de  cele  culte:  lucrul  bazat  pe  tradiţie.  de  diferenţiere.  Proporţiile dintre diferitele părţi ale construcţiilor au fost influenţate la rândul lor.  ele  completând  traseele  geometric­  planimetrice.  însă  au  o  rezistenţă  la  noduri  mult  mai  mare  şi  sunt  superioare  din  punct de vedere estetic.  ele  se  disting  în  simbolice.  Analizând  structurile  acoperişului  german  şi  românesc. evidenţa unor  egalităţi.  Ornamentistica  transilvăneană  este  parte  integrantă  în  dinamica  dintre  ornamentul  arhitecturii  locale  şi  cel  al  manifestărilor  stilurilor arhitecturii europene.  Tehnic. ipostazele ornamentului comportă prin definiţie componenta  de înfrumuseţare şi de adaos. 18  .  VI.  sau  de  ornament  ca  semn  de  recunoaştere  al  apartenenţei  la  un  grup. casă şi poartă.  în  arhitectura de lemn românească.  căpriorii  montându­se  doar  cu  cleşti.  Volumetrie – rapoarte şi proporţii  Geometria  a  fost  consacrată  istoric  ca  fiind  ramura  matematicii  cea  mai  apropiată  de  artă  şi  arhitectură.  ordonatoare.  Şcoala  românească  de  arhitectură  s­a  aplecat  asupra  prezenţei  proporţiilor  şi  traseelor  geometrice  în  arhitectura  populară  de  lemn românească.

 cu posibilităţi de stilizare în genuri artistice multiple. colonetele şi  stâlpii  care  au  un  loc  aparte. Termenul de „cai” defineşte şi  elemente  constructive  din  structura  caselor  care  străjuiesc  intrările.  îl  găsim  pe  diverse  construcţii.  pe  portaluri.  decurge  din  mitul  străvechi  al  tinereţii  fără  bătrâneţe  şi  al  vieţii  fără  de  moarte.  crestarea  şi  traforurile.  Pictura. dar mai ales.  în  partea  de  sus  a  pereţilor.  334. Sunt reminiscenţe ale unor mituri străvechi.  iar  capetele  de  cai  apar  pe  uşile  masive  ale  grajdurilor  din  Maramureş.  Ca  şi  simbol.  În arealul românesc transilvănean.  Simboluri şi ornamentica populară romănească  Soarele.  întâlnit  după  secolele  V­VI  e.  Aradului şi Munţilor  Apuseni. în general în spaţiul habitual  Calul şi călăreţul.ornamentul poate fi liniar. arhetipal. ca modalitate de împodobire a  acestora  pe  două  căi:  reprezentarea  tematicii  religioase  şi  decorarea  elementelor  arhitecturale.  Arta  şi  arhitectura  populară  de  lemn  figurează mai mult capul caluui şi nu calul integral.  p. să „umple” suprafeţele.  fig.n.  Echilibrează  în  mod  fericit  raportul  dintre  suprafeţele  netede  şi  cele  sculptate. Cele mai răspândite sunt în partea de nord a Transilvaniei.330.  Tehnici decorative în arta lemnului  Ornamentica  lemnului  deţine  un  stil  şi  o  tehnică  proprie  în  arhitectura  lemnului din Transilvania.  Omul.  p.  În  arhitectura  populară  de  lemn  din  Transilvania.  încât  devin  greu  de  descifrat.  După  Andrei  Pănoiu.  Maramureşului.  Slovacia  şi  Ucraina  Tanscarpatică.  Îl  găsim  în  două  tipare  simbolistice:  elenistic  (cu  butucul de vie şi două păsări) şi iranian (vas iranian cu copac şi izvor la rădăcini).. adesea atâ  de  stilizate.  p.  Pomul  vieţii. Pictura în arhitectura de lemn populară este cunoscută în general  prin prezenţa sa în lăcaşurile de cult.  semnele  solare  apar  în  interiorul  bisericilor.  în  zone  bine  determinate. cu arcele.  făcând  legătura  cu  arhitectura  lemnului  din  Polonia.  219.  Ciopliturile  se  manifestă  pregnant  la  prelungirile  grinzilor  de  la  colţurile  casei.  decoraţia  sculpturală  a  construcţiilor  populare  din  lemn  se  regăseşte  pe  stâlpii  pridvorului.  Imaginea  omlui  în  arhitectura  de  lemn  ţărănească  apare  cu  o  frecvenţă  mai  mică  decât  simbolurile  sau  arborele  vieţii.  În  arhitectura  lemnului.  cel  mai frecvent loc de manifestare a sculpturii este pridvorul. sau poate fi tridimensional.  Sculptura.  fig. 19  .  provenită  dintr­o  plantă. iar la case.  220).  pe  ramele  ferestrelor  şi  pe  alte  elemente  din  componenţa  casei.  p.  Un  domeniu  aparte  de  manifestare  al  sculpturii  în  lemn  îl  constituie  porţile  monumentale  ale  caselor  (fig.  cunoscute  sub numele de „aripi”.  cu  corespondente  transcarpatice.  Ciopliturile.  dătătoare  de  viaţă.  Pomul  vieţii. zona de extensiune şi forma semnelor solare. în exterior ca un semn de bun­venit . în  Vâlcea şi Gorj.  pe  poarta  de  intrare  (Biserica  din  Petrind şi din Strâmtura).  este  reprezentarea  figurativă  a  credinţei  în  băutura  miraculoasă.  Reprezentativitatea  picturii  pe  lemn  în  Transilvania  decurge    din  ansamblurile  de  pictură  murală  a  bisericilor  de  lemn  din  zona  Clujului.215. Sunt  revolute reprezentările romantice ale aşa­zisului spirit popular naiv şi a câştigat tot  mai mult imaginea ornamentului ancestral.  Imaginea  calului  pătrunde  şi  în interiorul lăcaşurilor  de  cult  din  Maramureş  (fig.  329.  336.  Simbolistica  din  arealul  românesc  este  în  conexiune  cu  trei  aspecte: vechimea cultului. pomul vieţii este simbolizat prin brad.216).

  reprezintă  tipuri  arhitectonice  mai  vechi  cu  câteva  secole.  se  consideră chiar mai veche de secolul XIV.  Turnul. mărind viteza de realizare a decorurului prin utilizarea şablonului  Plastica arhitecturală a bisericilor de lemn  Caracteristica cea mai importantă a bisericilor de lemn din Translvania este  legătura  lor  directă  cu  casa  ţărănească  prin  materialele  identice  utilizate  la  construcţii şi decoraţiile asemănătoare.  Deosebim  două  tipuri  de  portaluri:  portal  de  formă  rectangulară  şi  portal în arc bombat.231). p. p.  XVII  şi  XVIII. având  un ancadrament generos decorat (fig. „biserica de lemn maramureşeană”.  Ţara  Lăpuşului. unde  meşterii populari au promovat arhitectura în lemn.  ferestrele  erau  mici.  cu  una  sau  două  streşini. bisericile  de  lemn  au  fost  în  atenţia  istoricilor  de  artă  şi  de  arhitectură.  datată  în  sec.  Ferestrele  bisericilor  de  lemn  reprezintă  un  element  decorativ  original  în  compoziţia  faţadei. Sălaj (1773).  Ele  cunosc  o  mare  varietate  de  forme. Motivele care  apar  în  aceste  lucrări  sunt  ornamente  geometrice  construite  din  linii  drepte  sau  curbe.  Cei  mai  mulţi  cercetători.  turnuri  zvelte  cu  coifuri  flancate  de  turnuleţe.348. acoperişul compus din două streşini  cu două rânduri de ferestre şi existenţa în jurul biserici a mesei moşilor.  extrem  de  pricepuţi.  am  prezentat  o  serie  de  biserici  reprezentative  pentru  arhitectura  transilvană de lemn:  ­  biserica  din  Şurdeşti  (1724). fiecare cu mai multe variante (fig. Numeroase monumente păstrate până azi.  asemănătoare  unor  adevărate  arce  de  triumf. Un loc aparte în estetica arhitecturii bisericilor de lemn îl ocupă  portalurile. În Transilvania.  cunoscând  o  înflorire  deosebită  ca  urmare  a  înlesnirilor  tehnice  pe  care le oferă.  Portalurile.  Astfel. 232).  care  au  adus  modelul  de  turnuri  şi  coifuri  de  tip  „săgeată”  cu  patru  turnuleţe  şi  un  mediu  propice  de  meşteri  locali  în  cultura  lemnului. 349. În susţinera acestei ipoteze.  Fereastra.  datând  din  sec.  În  continuare.  ­ Biserica din Cizer. dispuse între doi stâlpi verticali.  Cele  din  secolul  XV  sunt  de  o  ţinută  remarcabilă. azi în Muzeul Etnografic al Transilvaniei din  Cluj­Napoca  ­  Biserica  din  Onceşti.  se  află  în  Muzeu  Judeţean  al  Maramureşului  din  Sighetul  Marmaţiei;  după  unele  aprecieri  legate  de  detalii  de  arhitectură  şi  elemente  tradiţionale  funcţionale.  Traforurile  apar  la  sfârşitul  secolului  al  XIX­lea  în  urma  perfecţionării  ustensilelor. ilustrând arta construcţiilor din Evul Mediu românesc. 350. cu ochi de sticlă fix.  având  elemente  plastice  arhitecturale  originale:  nava  cu  acoperiş  înalt.  surprinşi  într­o anumită  fază de  evoluţie a  bisericii  de lemn.  O  ipoteză  posibilă  ar  fi  că  într­o  perioadă  potrivită  din  istoria  bisericilor  de  lemn să se întâlnească trei factori determinanţi în zona Maramureşului: meşteri de  biserici  de  lemn  cu  două  streşini.  Maramureş. forma pătrată şi numai două uşi la altar.  de  formă  simplă dreptunghiulară. sunt  dimensiunile mici ale altarului. Datorită efectului decorativ deosebit pe care îl sugerează .  având  cel  mai  înalt  turn  –  clopotniţă de biserică de lemn din lume.  meşteri  saşi  din  Germania. dar şi motive zoomorfe (şarpele şi capul de cal).  La  bisericile  vechi.Crestarea este cea mai frecventă tehnică în decorul lemnului.  XVI.  printre  care  Coriolan  Petreanu  şi  Virgil  Vătăşianu  susţin  că  este  singurul element de neândoielnic de împrumut din arhitectura gotică.  ca  într­un  creuzet  uriaş  s­au  întâlnit  mai  multe  culturi  a  lemnului  într­un  loc  potrivit.  cu  preocupări  tradiţionale  în  construcţia  de  biserici  de  lemn. 20  .  veniţi  din  nordul  scandinav.  de  sute  de  ani.  care  au  dat  naştere  unui  tip  de  biserică  de  lemn  monumentală.  originală  şi  unică  ca  şi  siluetă. numeroase biserici s­au păstrat  până  astăzi  chiar  şi  din  secolul  XIV.

21  .  urmează  aceleaşi  reguli  şi  principii  constructive  de  bază.  Rolul funcţional.  forma. La casele mai noi.. Estetica lor este asigurată de împărţirea în ochiuri de sticlă. La casele vechi. pe lângă cel de acces.  de relaxare şi nu în ultimul rând.  Evoluţia  arhitecturii  de  lemn  din  Transilvania  şi  respectiv  din  România.  Porţile.366. acoperişul este un element decorativ de prim rang.  Faţada  –  prispa  şi  foişorul.  care  atrăgeau  atenţia.241).  ferestrele  au  un  rol  decorativ  important.  Pe  lângă  rolul  funcţional. 364. p. fixe şi  foarte  puţine.242). vrejul de viţă.  alături  de  elemente  simbolice:  soarele.  Pe  porţile  secuieşti  predomină  decoraţiile  cu  motive  vegetale.  care  au  rămas  pretutindeni  la  fel  în  Europa. format din stâlpi  lucraţi îngrijit şi împodobiţi cu diverse motive prin crestare (fig. ceilalţi doar vraniţe cu boc. estetic. în special lalele.  protecţia  fiind  asigurată  de  un  acoperiş în două ape.  transformă  acoperişul  într­un  factor  esenţial  al  închegării compoziţiei arhitecturale a faţadei casei.  de  protecţie  contra  intemperiilor. Au reprezentat din vechime elementele arhitectonice distincte. paie  sau  stuf). şerpii. uşile sunt scunde şi construite aproape întotdeauna  dintr­o  singură  bucată  de  lemn.  fără  balamale  metalice.  Ferestrele. Relaxarea şi estetica sunt asigurate de  partea ornamentală a structurii prispei ­ stâlpi şi pălimar.  p. 368.  au  creat  numeroase variaţii regionale­autohtone. cel de protecţie contra intemperiilor.  În  decoraţiile  specifice  zonelor  cu  tradiţie  românească  din  Transilvania.  Din  punct  de  vedere  social. Prispa despre care am mai vorbit.  la  casele  vechi. rotunjindu­  le. cu frunze şi flori. fiind  primele  anexe  ale  casei. de rama cu  forme  decorative  diferite  (fig. Proporţiile lui faţă  de  pereţii  faţadelor. ci şi dinspre fenomen spre esenţă (fig.  cu  articulaţii  în  praguri  prin  intermediul  a  două  scurte  axe  de  rotaţie  cioplite.  Acoperişul  românesc  în  patru  ape  foloseşte  o  şindrilă  de  dimensiuni  variate. şindrilă. Aspectul decorativ este asigurat şi de ancadramentul uşii.  Din  necesităţi  de  igienă.  însă  condiţiile  şi  tradiţiile  locale  diverse.242)  şi  de  grilajele  de  protecţie  din  fier  forjat.  vârtejuri. are  mai multe roluri: cel funcţional (acces în casă).  cele  patru  unghiuri  ale  acoperişului  formează  unghiuri  ascuţite. Numai nobilii aveau  voie să ridice porţi înalte.  Privind  din  alt  unghi  decât  cel  cunoscut. sprijinit pe doi stâlpi.  Porţile  maramureşene  sunt  praguri  de  trecere  nu  numai  dintr­un  univers  exterior spre unul interior. draniţă.  este  şi  de  a  mări  spaţiul  de  locuit  şi  a­l  completa.  care amplifică aspectul estetic. funia.  rozeta.  În  Maramureş.361. p244).  ea  dând  şi  nota  de  eleganţă  a  casei. ferestrele erau mici.  În  general  este  utilizată  şiţă  în  diverse  forme.  oferind  un  cert  efect decorativ.  Studiate  din  punct  de  vedere  estetic. meşterii germani îmbină colţurile. La casele foarte vechi. porţile indicau poziţiile în societate ale oamenilor. 365 p.  uşile  relevă  valenţe  necunoscute.  tipul  de  material  folosit  la  învelitoare  şi  elementele  decorative  care  îl  însoţesc. iar  şirurile  de  şindrilă  merg  în  continuare  („acoperiş  nemţesc”).  acest  tip  de  acoperiş  fiind  denumit  „acoperiş în străji”.  Uşile.  dispuse  în  vrejuri aerate.  cu  timpul  ferestrele  s­au  mărit  şi  au  fost  prinse în rame mobile (fig.  particularitatea decorativă a casei din lemn.Plastica arhitecturală a caselor de lemn  Acoperişul.  predominau  motivele  geometrice.  o  blană  de  10­12cm  grosime.  în  Maramureş. Acoperişurile caselor de lemn  din Transilvania sunt acoperite cu materiale tradiţionale (şiţă.  Arhitectura  faţadei  defineşte  de  fapt.

 este esenţial.  Trebuie  remarcat  faptul  că  aportul  etnografiei  şi  al  etnografilor  din  acest  punct de vedere.Logica de execuţie a unei construcţii.  acurateţea  detaliilor  şi  corectitudinea  informaţiei.  se evidenţiază  unele  elemente  specifice  arhitecturii  tradiţionale. 22  . urmărirea evoluţiei  popoarelor  şi  a  fenomenului  social. atât ca şi structură cât şi în detaliu se  subordonează  unui  determinism  constructiv.  duc  la  identificarea  elementelor  esenţiale  în  evoluţia  arhitecturii  lemnului şi a condiţiilor care au determinat­o.vegetaţie şi climă) sunt similare.  Corelând  informaţiile  izvoarelor  scrise  cu  rezultatele  cercetărilor  arheologice  şi  cu  monumentele  păstrate.  ce  au  putut  fi  îmbunătăţite  în  evoluţia  lor  prin  relaţia  de  contact cu alte arhitecturi exterioare. Sistematizarea  documentaţiilor.  care  este  valabil  în  orice  loc  din  Europa în care condiţiile naturale (relief.

1930  14. 1940  §  Siebenbürgen. ed. I  3. 2002  11.XXII. 1964. 1940  7. Bd. 1989 23  .  William Anderson  §  Revista suedeză de artă „Konsthistorisk Tidskrift” – Lund. Aurel Bongiu  §  Câteva  observaţii  asupra  bisericii  din  Sârbi­Susani.  „Studia  Universitatis Babeş­Bolyai . 1967. Paris 1978  19. Bucureşti. Ioan Bârea  §  Însemnări din Bisericile Maramureşului – Bucureşti. 1900. în Néprajzi Ertesito. I. Fernand Braudel  §  Civilization matérielle et capitalisme (XV­XVIII siècle). Sibiu. 1970  17.  18. Jaronek Bohumir.  5.  §  Trilogia culturii. Historia. Bucureşti.  V.  §  „Das valachische freilich museum”­ Muzeu în aer liber ­. Berlin.VIII. Rosnov ­ Slovacia  16. Paris.  §  „Building in Norway”.  §  Arta populară din nordul Transilvaniei.  în. 1968  15. 1935. Tancred Bănăţeanu. 1969. Therese et Jean Marie Bresson  §  Maisons de bois. Sighet. Avram  §  Constelaţia magicului.  6. Fasc.  Alexandru Baboş  §  Tracing a Sacred Building Tradition  8. Berlin..  Helge Abrahamsen.  Virgil Antonescu  §  Restaurarea câtorva Biserici de lemn din Maramueş – Studi şi lucrări de  restaurare – Bucureşti. BIBLIOGRAFIE  1. Istvan Bátky. 1­2. vol. Valeriu Butură  §  Străvechi mărturii de civilizaţie românească.  §  Arta populară în România. 1967  4.  Mihalyi de Apşa  §  Diplome maramureşene. 1994. Bucureşti.  în  Buletinul  Monumentelor Istorice. Teodor Pavel  §  Societatea  rurală  transilvăneană  în  tranziţia  spre  modernitate  în  lumina  legislaţiei  austriece  din  perioada  neoabsolutistă  1849­1859. 1941  9.  Ilona Balogh  §  Magyar Fatornyok (Turnur de lemn ungureşti). 1909  12. II – Budapest. Marin Iosif Balog. 1935  10.  Hóman Bálint  §  Geschichte des ungarischen Mittelalters.  Helene Balogh  §  Les  édifices  en  bois  dans  l’architecture  religieuse  hongroise  –  Budapesta.” XLVII. Lucian Blaga.  2.  §  Magyar tüzhelyek es haztipusoc. Bucureşti. I.  13.

Ioana Panait Cristache. Ioana Panait Cristache. 1968  §  Restaurarea  Bisericii  de  lemn  din  Soconzel  (Satu  Mare)  Proiect  de  restaurare Direcţia Monumentelor şi Siturilor Istorice – Baia­Mare.M. 2.Elian Titu.  Baia­Mare.  Biserica  de  lemn  din  Cizer. Bucureşti. I. Cluj 1998  §  Biserici de lemn maramureşene. 1970  §  Restaurarea  Bisericii  de  lemn  din  Rogoz    Ţara  Lăpuşului. nr. Cluj. 1971 24  . 1972  28. Emil Costin.  1995  §  Restaurarea  Bisericii  de  lemn  din  Ungureni  –  Ţara  Lăpuşului. Bucureşti. Bucureşti. Wohnkultur). Gh.  în. Ela Cosma. în Buletinul Monumentelor Istorice. 1969  §  Restaurarea  Bisericii  de  lemn  din  Frâncenii  Boului­  Ţara  Chioarului.  XVIII  (Ţara  Lăpuşului)  Studii  şi  cercetări  de  istoria  artei  –  seria  arta  plastică 27/1980­ Bucureşti  22.  §  Igiena ţăranului român.  §  Bestiarul mitologic românesc. 2000. Cincleza­Buculei Ecaterina  §  Câteva date noi despre meşterii Bisericilor de lemn din Maramureş sec.  §  Biserica tradiţională  §  Restaurarea Bisericii de lemn din Săcăşăleni (Proiect DSAPC Maramureş­  1967)­Baia­Mare  §  Restaurarea  Bisericii  de  lemn  din  Onceşti  (Proiect  DSAPC  Maramureş  –  1968 în vederea mutării în Muzeul Satului Sighet) – Baia­Mare  §  Biserici  noi  de  lemn  în  Ocna  Şugatag  1981  şi  Vişeul  de  Sus. 1895. 1996  24. Mihai Coman. Ioan Chelcea  §  Asupra  surlei  ca  adăpost  omenesc  elementar. 1.  Studii  şi  cercetări. 1970  §  Restaurarea  Bisericii  de  lemn  din  Culcea  ­  Ţara  Chioarului. Bucureşti.E. 1907.§  Adăposturile  temporare  în  sud­estul  Munţilor  Apuseni. 1970. pe anii 1959­1961  20.  în  buletinul  Monumentelor istorice nr.  Proiect  de  restaurare – Baia­Mare.  §  Biserici de lemn din Maramureş ( teză de doctorat).  în  Muzeul  satului. 1958  §  Un  monument  al  arhitecturii  populare  transilvănene.  27.  25.  §  Ideea de întemeiere în cultura populară românească. în „A.  Proiect  de  restaurare – Baia­Mare.T”.  ”Anuarul  Muzeului Etnografic al Transilvaniei”. Dr. 2. Cluj­Napoca.  §  Bisericile de lemn din Sălaj.  23.  Bistriţa  Năsăud  în  lumina  istoriei. 1991  26.  Proiect  DSAPC – Baia­Mare.  Proiect DSPAC – Baia­Mare.  §  Bisericile de lemn din Moldova. 1977  21. Scheletti  §  Bisericile  de  lemn  din  jud. în Buletinul Comisiuni Monumentelor  Istorice. 1957­1958. 1978  §  Restaurarea  Bisericii  de  lemn  din  Cupşeni  –  Ţara  Lăpuşului. 1975. Roswith Capesius  §  Casa săsească ţărănească din Transilvania (Das siebenbürgisch­  sächsische Bauernhaus. nr.  Proiect  de  restaurare – Baia­Mare. Crăiniceanu  §  Igiena poporului român.

 „Studii  şi cercetări de istoria artei” XVII. Ştefan. Împodobirea porţilor. interioarelor caselor  opinii despre frumos. Bucureşti. Condurachi.  Editura  Meridiane.  §  Gospodării cu curte închisă şi întărită în zona fânaţelor din Munţii Apuseni. 1979  41. George Cristea  §  În ţara Bisericilor de lemn – Sibiu.  §  Aşezările dacice din munţii Orăştiei. 1989  31. Bucureşti. 94. 1970. Bucureşti.  §  Muzeul Etnografic al Maramureşului. Buc. C.  §  Arhitectura de lemn din Ţara Zarandului.  §  Monumentalite des eglises en bois de Maramureş. p. M. p. 1956.  1969. Ed. Ed. Nicolae Dunăre  §  Arta Populară Valea Jiului. Alexandru  Dima  §  Drăguş un sat din Ţara Oltului. Bucureşti. G. vol. Sibiu. Nestor. Bucureşti. tom 6. Cluj­Napoca  40. Vasile Drăguţ  §  Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească – Bucureşti. 39. Mihai Dăncuş  §  Sighetul  Marmaţiei. Academiei. 1992.D. Cluj. în.  30. Gheorghe Curinschi Vorona  Introducere în arhitectura comparată. Ioana Panait Cristache  §  Arhitectura de lemn din Transilvania. I şi II.Biserici de lemn.  §  Ornamentică  Tradiţională  Comparată. în Revue roumaine de  l’histoire de l’art. 1960  36. monumente istorice din Episcopia Alba­Iulia – Alba­Iulia  1987  29. Daicoviciu. Studii şi lucrări de restaurare.M. E.  1979.  în. 1994. Matei  §  Istoria României.  Bucureşti. „Apulum”.7/1970) ­ Bucureşti  42.  Bucureşti. Bucureşti. 1971  §  Ornamentică tradiţională comparată. C. 1967  39. 78. 1998  33. VIII. Bucureşti.  Vladimir Dumitrescu  §  Arta preistorică în România. Bucureşti 1951  35. Bucureşti. 1995  37. Cluj­Napoca. István Csucsuja  §  Istoria pădurilor din Transilvania 1848­1914. nr. C. Tehnică 1991  34. 1963. 1969  §  Aspecte ale studiului critic privind arhitectura de lemn ţărănească.  §  Bisericile de lemn în monumente istorice. 1945  §  Conceptul de artă populară. Maria Elena Enăchescu. 1974  §  Muzeul de Istorie al Transilvaniei.  §  Specificul etnografic al Câmpiei Ardealului. în Pădurea şi spaţiile verzi în actualitate.  1995. Giurescu  §  Din Istoria pădurii româneşti. 1939. 1977 §  25  .  Muzeul  etnografic  al  Maramureşului. C. 2  §  Bisericile  de  lemn  din  Maramureş  în  arhitectura  europeană  (Revista  română de istoria artelor nr. Daicoviciu. Ştefan Csabai  §  Az erdely reneszansz muveszet – Budapesta 1934  32.  38. „SCIA”. I.

 Bucureşti. II. Karl Ginhart  §  Revista „Deutsche Kunst­Denkmalpflege”.  57. Sculptura şi Arhitectura la Brâncuşi”.  revista  „Tribuna”. Grigore Ionescu  §  Arhitectura pe teritoriul României de­a lungul veacurilor. Bucureşti. 1971  §  Arhitectura populară românească. 1997  56. 1964  55. 1956  47. Irimie. 1972  §  Bisericile de lemn din sudul Poloniei. Ioan Godea  §  Biserici de lemn din România (nord­vestul Transilvaniei).  „Repere  etnologice  şi  arheologice. 1888  48.  §  „Îndrumătorul cultural ­ numărul de aur”. în Etnographia. O. Ioana Cristache­Panait  §  Monumente istorice bisericeşti din eparhia Oradiei. Bucureşti. Editura Tehnica. I.  §  Istoria arhitecturii în România. 1975  46. Focşa  §  Ornamentica populară românească în lemn. Anneli Ute Gabany  §  Istoria germanilor din Transilvania  49. Studii şi lucrări de restaurare. Oradea.  cap. Ioan Godea. Bucureşti. 1974  §  „Proporţii şi trasee geometrice în arhitectură”. Bucureşti. Hermman  §  A magyarsag háza. 1­2/1991  51.  în  Thraco­Dacica”. Floarea Bobul Florescu. Hans Jürgen Hansen  §  Architecture in Wood. 1982  §  Arhitectura  populară  în  România. C. 1969  54. în Biharea. Adrian Gheorghiu  §  „Dreptunghiuri  perfecte  în  planurile  clădirilor  populare  româneşti”  1978. Teofil Frâncu  §  Românii din Munţii Apuseni. 1996  §  Monumente de arhitectură populară din N­V­tul României. vol. 1978  53. 1970  44.  XII.  §  „Geometrie. Gh. Eugenia Greceanu  §  Tipologia  bisericilor  de  lemn  din  zona  centrală  a  Transilvaniei.A” 1­2. David Goberman  §  Monumente de lemn din Transcarpatia – Leningrad. 1980.  în revista „Arta”. vol. 1899 26  .  §  Arta lemnului la români. Bucureşti. C. F. Buc. II.  „Plastica  arhitecturală  şi  decorativă”.43. 1965  §  Tipologii specifice ale clădirilor populare de lemn. Irimie. în „S. 1973  52. nr. Dumitrescu.C. Bucureşti. Berlin. Ghinoiu  §  Casa  românească.  “Revue roumain d’histoire de l’art”.  1991  §  „Proporţii  şi  trasee  geometrice  în  sculptura  lui  Brâncuşi”. A. X.  în  Monumente Istorice. 1957. Paleolog.I. XLVI/2. Bucureşti. 3. 1935  50. §  Sculptura populară  45. în revista „Muzeelor şi  monumentelor”. Oradea.

 1895  §  Nepi es épitkzes a Bihar hegységben. 1893  68. Miloia I. Bisericile de lemn din zona Codru. Manolescu  §  Igiena ţăranului român. Iurasciuc. în Ethnographia. 1906  69. Bucureşti. Ion Lupaş  §  Réalités historique dans le Voievodat de Transylvanie du XII­e au XV­e  siècle. în Anuarul Muzeului Etnografic  al Transilvaniei pe anii 1968­1970. A. Satu­Mare.  59.  71. Bucureşti. 1975. Opreanu 27  . Florentina Dumitrescu. Bucureşti. Past and Present  64. Magyar Statisztikai Kozlemenyek. Kós Károly. III.  „Arhitectura  bucureşteană  în  secolul  XX”. Bucureşti. în Vestul. 2003.  61. D. Jankó  §  A székey haz. 1909. Ed. Budapest. Budapest. I. N. în Etnographia. I. Şainelic  §  Monumente de arhitectură populară. V.  §  Bisericile de lemn din Banat. Walter Myss  §  Arta în Transilvania  75.719­720. Andrei Paleolog  §  Arta lemnului la români.  în Satu Mare. 1972  65. Guthorm Kavli  §  Norwegian Architecture. Maior  §  Politica agrară la români.  62.  72. Irimie Cornel. Budapest. Gheorghe Mândrescu  §  Biserici  de  lemn  din  Ţara  Năsăudului  şi  ţinutul  Bistriţei  –  în  volumul  Monumente  istorice  şi  de  artă  religioasă  din  Arhipiscopia  Vadului. Bucureşti. VI.58.  Feleacului şi Clujului – Cluj 1982  67. 1895. Bucureşti. Dumitru Irimieş  §  Bisericile de lemn din Stolna şi Finişel. Gr. Szentimrei Judit. Dr. Epulet Statisztikaja. Francisc Nistor  §  Arta lemnului în Maramureş.  §  Poarta maramureşeană.. Bucureşti 1979  77. Bucureşti. 1993. 1896  63. Axel Nilsson & Nils Keyland  §  The Historical & Ethnographical Departament of Skansen  78. 1938  66. Kriterion. N. Muzeul Popular şi folcloric din Bigdoy (ghid)  74. 1975  60.  Editura  Univers Enciclopedic. I. Huszka  §  A székely ház. Malonyai  §  Magyar nèp müveszete. nr. Studii şi comunicări. Marcu ­ Lăpădat Marius  §  Feţele  ornamentului. 1895. II. Thomas Nägler  §  Românii şi saşii din Transilvania din sec XII  până în 1848  76. 1977  79. Nagy Jenö  §  Kászoni Székely Népmüvészet.  73. Paul Niedermaier  §  Siebenburgische Stadte. vol. 1980.  70. dr. S.

 1967) ­ Bucureşti  87. Pál Judit  §  Procesul  de  urbanizare  în  scaunele  secuieşti  în  secolul  al  XIX­lea.  §  Motive  Decorative  Celebre  (contribuţii  la  studiul  ornamenticii  româneşti)  Editura Meridiane.  §  Din arhitectura lemnului. G. Bucureşti. 1934  §  Originea turnurilor Bisericilor de lemn din Ardeal – Cluj. Paul Petrescu  §  Arhitectura ţărănească de lemn din România.  §  Imagini ale soarelui în arta populară românească. 1970  §  Contribuţii  la  cunoaşterea  tipologiei  Bisericilor  de  lemn. 1931  §  Scrisoare  din  2. 1931.1934  în  „Noui  cercetări  şi  aprecieri  asupra  arhitecturii  din Ardeal. Adrian Pănoiu  §  Arhitectura tradiţională din zona centrală a Gorjului. nr. Sibiu. Atanasie Popa  §  Biserici vechi de lemn din Transilvania şi Maramureş. Păcală  §  Monografia comunei Răşinari. 1971  §  Tradiţia  francofonă  în  arhitectura  populară  săsească  din  sudul  Transilvaniei. Bucureşti.  în. Editura Tehnică 1977  §  Un monument de arhitectură populară în Buletinul Comisiei Monumentelor  Istorice. Coriolan Petranu  §  Bisericile de lemn din judeţul Arad. 1974  §  Consideraţii asupra raporturilor dintre arhitectura rurală şi cea urbană în  sud­estul  Europei  în  secolele  XVIII­XIX. Bucureşti. 1.  în revista „Monumentelor Istorice”. 1981  88. stil. planşa 45. Gheorghe Pătraşcu  §  Arhitectura şi tehnica populară.  §  Monumentele istorice ale judeţului Bihor. V. 1915. Petrescu. T.11. Cluj. 1999  83. Al. Stoica  §  Arta populară românească. Bucureşti. plan.  Cluj­  Napoca. Cluj. Editura Meridiane. 1976.  §  Bisericile  de  lemn  al  românilor  ardeleni  în  lumina  aprecierilor  străine  recente – Sibiu. Oteleşeanu  §  Contribuţii la cunoaşterea arhitecturii bisericilor de lemn din Transilvania. Bucureşti. Paul Petrescu. Bucureşti. arhitectură. 1963  §  Imaginea omului în arta populară românească. 1967­68  82. 1969. Sibiu.§  Ţinutul Săcuilor. Bucureşti. N.  „Studii  şi  cercetări  de  istoria  artei” Bucureşti. Mironescu  §  Construcţii viticole din Gorj în Cibinium. Buc. 1982. Timişoara. în”Studii şi cercetări de istoria Artei”. 1961  §  Cromatica plastică ţărănească. 4. Ştefan Pascu  §  Cetatea Dăbâca  84. XIV. în Studii şi cercetări de  istoria artei.  89. Bucureşi 1936  90. 1991  81.  Buletinl  Monumentelor istorice 1/1970 ­ Bucureşti  85.1971  §  Unitatea  de  concepţie  constructivă  şi  decorativă  a  bisericilor  de  lemn  româneşti (Studii şi cercetări de istoria artelor. 1942 28  . N. nr. 1984  86. 1937  §  Biserici de lemn din Transilvania. 1928  80.

 coord. Sibiu.Transilvania .”Revue  des  études  sud­est  européens”. 1966.C. J. p.nr.  P.  §  Decorul  în  arhitectura  populară  românească. Bucureşti. Richards. Stahl.A” 1. 1958  104. II; 1964. nr.  în  revista  „Muzeelorm”. 2. P. Constantin Prut  §  Calea  rătăcită.  §  Fantasticul în arta populară românească. I  97. M.. Cluj.  94. Paris.  2.  O  privire  asupra  artei  populare  româneşti. Luis Réau  §  L’art russe. Cluj.§  Bisericile  vechi  de  lemn  româneşti  din  Ardeal. Simion Retegan  §  Aspecte ale stratificării sociale în satul românesc din Transilvania în a doua  jumătate  a  secolului  al  19­lea  în  „Anuarul  Institutului  de  Istorie  şi  Arheologie”.  Paul Stahl  §  Arhitectura de lemn din Muzeul Satului.A”. 1935.  Victor Simion  §  Imagini. 23.  Annemie Schenk  §  Peisajul cultural european Transilvania  101. 1848­1867.  93. în „S. Petrescu  §  Arhitectura de lemn a Maramureşului. 1955  §  Case tărăneşti din Maramureş. în „Studii şi cercetări de Istoria Artei”. 1980  §  Mutaţii economice în  satul românesc din Transilvania la mijlocul veacului  al XIX­lea.  în. 1982.I. 1960  §  Les  veills  maisons  a  etage  de  Roumanie. Marius Porumb  §  Biserici de lemn din Ţara Maramureşului. 1975  91. Bucarest.  99. VIII. 1972  95. 17. Recensământul din 1900.  §  Caracteristicile stilistce ale bisericilor de lemn din Translvania (Acta Musei  Napocensis XII) – Cluj.  Bucureşti. 1921. XXI.  Herman Schili  §  Schwarzwaldhäuser.  în  Studii  şi  cercetări  de  istoria artei.  §  Planurile caselor româneşti ţărăneşti. secţia pentru Transilvania. 1978  98. 1982  100. în. 1961  §  Decorul în arhitectura populară românească. Preot Aga Victor  §  Simbolica biblică şi creştină.  103. Bucureşti. Ed. 1­2. 1968  §  Case tărăneşti din Maramureş.I. Nicolae Sabău  §  Biserici de lemn din podişul transilvano­someşan – Cluj.I.A” VIII.P.  Cluj­Napoca. în. Georgeta Moraru Popa  §  Adăposturi  temporare  din  cuprinsul  sălaşelor  bănăţene.  în  Anuarul  Comisiei  Monumentelor Istorice. 1932. nr. 1960 29  . Timişoara.I.Badenia Verlag Karlsruhe. 2000. vol. 1999  96. Bucureşti. 1.  92.  simboluri.  legende.  1991.  §  A Guide to Finnish Architecture.  Reprezentări  zoomorfe  în  arta  medievală  românească. „S. Cluj. 3­4. în „A.R”. Cluj. 1971  102. 1958.C. „Arhitectura R.Traian Rotariu.

 VI.  în  Marmaţia.  vol.  119.I. 1958  G.A”. Stuttgart.  114. Sumbadze  §  Venceatîie  pocrîta  u  russcom  dereviannom  lodcestive.  §  Elemente  de  înfrumuseţarea  locuinţelor  ţărăneşti  de  pe  Valea  Bistriţei. Bucureşti.  I. 1973. în „Etnografia polska”.  III.C.  II.  118. Ştefănescu  §  Arta veche a Maramureşului. 10. Platenbau. Editura de Stat pentru Literatură şi Artă. în  Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei pe anii 1971­73  Schuster Dana Târnavschi  §  Biserici de lemn din Ţara Lăpuşului şi Chioarului – Cluj.  115. în Néprajzi Értesitó.105.  116. 1­2.  în  „Anuarul  Institutului  de  Istorie  din  Cluj”. 1955  §  Locuinţa ţăranului Român. Bucureşti 1973  Ion Vlăduţiu 107. Bucureşti.  §  Biserică­Locuinţă românească.  117. I.R.  §  Bauen în Hloz.  113. Blockbau. 1957  Hans Stolper. D. 1960. Şainelic  §  Arhitectura  bisericilor  de  lemn  din  Ţara  Chioarului. Szinte  §  A székey ház.  „S.  106.  109. 1968. pe anul 1929  P.  în  „Anuarul  Comisiunii  Monumentelor Istorice”.A”. 1958  Ion Vlăduţiu  §  Etnografia românească.  111. vol. 1971. 1954.  30  .  110.  §  Biserica din Şurdeşti – Baia Mare. 1967  Ion Taloş  §  Meşterul Manole.  1941  L. Fachwerk. Baia Mare. I. vol. Contribuţie la studiul unei teme de folclor european.  112.  în. XI.  în  Arhitecturnoe  naslestva. în ”S.  Ioan Toşa  §  Casa în satul românesc de la începutul secolului XX. 1959  §  Vechile  biserici  de  piatră  din  judeţul  Hunedoara. 1900  S.  1967  Danuta Tylkova  §  Drewniaane spierchze w poludniewej sadeczynie. Editura Supergraf  §  Probleme de evoluţie planimetrică a bisericilor de lemn din Transilvania. 1968  §  Istoria artei feudale în Tările Române.  Vol.P.  1962.  Iaroslav Vajdis  §  Naktere zazody arhitektonicke tvorby na vesnici..  108.  Bucureşti. Secţia pentru Transilvania. Innensusbau.  Virgil Vătăşianu  §  Contribuţie  la  studiul  tipologiei  bisericilor  de  lemn  din  Ţările  Române. Vitruviu  §  Despre arhitectură. 1958. IV.  §  Istoria artei europene.  Editura  Academiei  R. 1982  Adalbert Toth  §  Contribuţia  la  tipologia  arhitecturii  de  lemn  în  regiunea  Maramureş  –  biserici  (Monumente  istorice:  studii  şi  ucrări  de  restaurare)  –  Baia  Mare. în Cesky.I. Bucureşti.C. Moscova.

  Raionul  Vişeu.  Radu Vulpe  §  Aşezări Getice din Muntenia. 1988. Cluj Napoca. 1955. 1937  §  Studii de etnografie şi folclor.  Romulus Vulcănescu  §  Mitologia românească.  Romulus Vuia  §  Cercetări cu privire la studiul casei  rurale maghiare. Bucureşti. nr. 1966  123.  125. 1966. în Anuarul Muzeului  Etnografic al Transilvaniei. 1973. Bucureşti.  121.§  Etnografia românească. Bucureşti. Bucureşti. 1980. 1­2  §  Crestături în lemn în arta populară românească. 1998  §  Le village roumain de Transsylvanie et du Banat. Otto Warth – Breymann  §  Bau konstructions lehre II – Holz Leipzig.  SCIA.  120.  Dr. 1967.  Boris Zdrenciuc  §  Aspecte  de  arhitectură  populară  în  comuna  Ieud. 1900  124.  Hermann Weyl  §  Simetria. II.  122. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. 31  . Editura Mediamira.  în. II.

.….….....…   98  IV. Factorii economici care au condiţionat construirea  casei şi anexelor gospodăreşti ….……………………   60  III.....…....... 1.. 2. c......  Dinamica evoluţiei arhitecturii de lemn din Transilvania şi Europa… 20  II. 6  I..………………….....  Introducere..c....……………...……. a. ……..…..b..67  III....……. a.  57  III.…....  Zone cu arhitectură de lemn valoroasă din Transilvania  şi Europa ……………. Arhitectura din nord­vestul Germaniei .. Dinamica evoluţiei ­ biserica ………………... Fixare cadru geografic …………...……………...……………………………………. d. Dinamica evoluţiei­casa secuiască ........…...……………... 3.…….......... ……. 48  II....……………...a... Arhitectura de lemn din Transilvania...…106  IV.....………  86  IV....... e. ….... 52  III.………..... Dinamica evoluţiei­casa săsescă . Arhitectura rurală şi noile deschideri la mijlocul  secolului al XIX­lea ……………………………………………...24  II. 4...…  97  IV. Evoluţiile vieţii materiale şi planurile de locuinţe…………….  Economia zonelor şi funcţiile construcţiilor de lemn în  Transilvania ………………………..…......... .. Dinamica evoluţiei locuinţei­casa românească..  74  III..…....... Arhitectura de lemn din Slovacia şi Ucraina..12  II.…………........……………..……………...…………….....……………………………….. Izvoare de cercetare ale arhitecturii.………….....……. b...………………. Arhitectura scandinavă …………………………..  Influenţele arhitecturii scandinave asupra   acestora.... Regimul silviculturii şi influenţa sa asupra arhitecturii din lemn în  secolul al XIX­lea …………..…. 2  I.. 22  II. d.. Dinamica evoluţiei – porţilor....CUPRINS  I...………..  101  IV... b...…111 32  .... 38  II... Izvoare de cercetare ale arhitecturii şi influenţele care le preced......

................ c................. Ponderea locuinţei de lemn în arhitectura din Transilvania la  cumpăna secolelor XIX­XX  ….139  ­ Învelitori ......................................……………….. – asemănări şi deosebiri raportate la   principalele  zone  geografice ….......…………................ 179  ­ Biserica ................ 127  V.… ………………………………………………………………………  124  V...... Germania şi Ţările Scandinave din perspectiva comparatistă 182 33  ... Concepte constructive ................... c.................... 138  ­ Acoperişuri ..…………………………………... Lemnul ca material de construcţie:  utilizare şi metamorfoză….........................…………….....................151  ­ Prispa...130  ­Temelie...….. g................................ Noi soluţii constructive reclamate de ocupaţii economice în lumea  rurală  ……………....………………..... 2........ d...................................125  V......................………………………………………….. Analiza conceptelor constructive ... 117  IV.. 159  ­ Biserica ... 179  ­ Casa ......………………………...........1..... e................. Unitate şi diversitate în arhitectura de lemn slovacă  din perspectiva comparatistă  ......... 161  ­ Casa ......... h........ Trăsături generale ale arhitecturii de lemn din Transilvania ....156  V..............................………………….. Tehnici constructive şi materiale.............. 3.....................……………..........…………….……116  IV.........................……...…………….....................................…………….......…………….......... f..………………………………….... Germania şi  Ţările Scandinave ………..............…………………. Unitate şi diversitate în arhitectura de lemn transilvăneană   din  perspectiva comparatistă ....147  ­ Evoluţie – planuri biserici de lemn ............ 168  V...........................c..……………........…... d...……………....130  V......... d.  .............................. Planimetrie.................... a..143  V................IV.............…  159  V.................................130  ­ Poduri şi tavane .............……………...2....................……….............. elevaţii şi îmbinări ........1.……….... 147  ­ Evoluţie – planuri locuinţe din lemn .....  Analiză comparativă a conceptelor constructive din Transilvania  şi a celor din Slovacia.......... Planuri speciale condiţionate de împrejurări economice şi de  habitat aparte …………………………………...........……..  115  IV........ b......... 121  V.. Anexele gospodăreşti şi exigenţele economice …………….. d............. 179  V..................

......    225  VI..    217  VI.........   207  VI.......   211  VI.………………. Ornamentica lemnului ......………   197  VI. 258  IX...... Plastica arhitecturală a bisericilor de lemn.. Bibliografie ...….............. g....  Elemente de natură estetică în arhitectura de lemn din Transilvania  şi Europa ………………………………………………………………..…………………………………………………...... Prispa în arhitectura populară de lemn din punct de vedere constructiv  (relaţia interior – exterior) ………………………………………. 182  ­ Casa... 193  VI..    198  VI..  Anexe ..... h. Tehnici decorative în arhitectura lemnului ………………………........ f...... Plastica arhitecturală şi ornamentica construcţiilor de lemn din  Transilvania …………………………………………………..…………………   234  VII.. a...........……………………………………………....225  VI.­ Biserica ………………....  Concluzii.. Tehnici de asamblare orizontale şi verticale.....  Plastica componentelor arhitecturale ..………….... d.... c..........……………………………………………………………. 187  V. Plastica arhitecturală a caselor de lemn………... e..…   247  VIII.....…... 196  VI.……….... b..…………………………………………………………  268 34  ....……. Volumetrie – Rapoarte şi proporţii …………………………. Simboluri în ornamentica populară românească ………………...e.

  Hunedoara în sistem mixt (vertical şi orizontal)  Fig. după  Thérèse şi Jean­Marie  Bresson.23 Cămară de alimente. Cerbia jud. Maison de bois  Fig.24 Grânar elveţian din Gladbach în sistem  orizontal. Maison de bois 35  .25 Grânar norvegian în sistem vertical („stav”).  Norvegia.26 Grânar finlandez  Ostrobothnie în sistem  orizontal („laft”).  după Thérèse şi Jean­Marie  Bresson.­ ANEXE REZUMAT ­  Fig. Baukonstruktions  Lehre II. Telemark. după Breyman. Leipzig  Fig. acum Muzeul Skansen.

 34  Biserica din Apşa de Sus –  atestată documentar la 1428  Fig. 36  Biserica din Apşa de Jos –  atestată documentar la 1561 36  . 22  Biserica casă Valea Stejarului – Biserica tradiţională românească timpurie  Fig.Fig. 35  Biserica din Apşa de Mijloc ­  atestată documentar la 1440  Fig.

Fig. 124 Biserica din Bârsana 37  . Ucraina  Fig. 111 Biserica din Kolochava. 121 Biserica din Bukovets  Fig. 116 Biserica Velyka  Kopanya  Fig.  Slovacia  Fig. 109 Biserica din  Sokyrnytsia.

 73 Casă săsească ţărănească  cu acoperiş de paie. după Roswith Capesius  Fig. după Kós Károly 38  .Fig. 82 Evoluţia planurilor de case secuieşti cu una şi două camere.

 367 Vraniţă cu „boc”.  după P.  după Roswith Capesius  Fig. Ţara Oaşului 39  . după M.89 Porţi de lemn secuieşti. Petrescu  Fig. 83 Poartă maramureşeană. 85 Dorfstrasse (uliţa satului). 84 Poartă Maramureş. Dăncuş  Fig.Fig. după Kós Károly  Fig. porţi şi case săseşti în Weisskirch.

 Nicolae din Budeşti. 98 Naşterea Maicii Domnului din  Ieud. atestată documentar în 1390. 97 Sf.  renovată 1720  Fig. 96 Sf. atestată  documentar în 1643  Fig. atestată documentar în 1718 40  .Fig. Paraschiva din Deseşti.  construită pe locul primei biserici  atestată documentar 1360  Fig.95 Intrarea Maici Domnului din  Bârsana.

 101 Sf. 100 Sf. Arhangheli din  Şurdeşti 1721 41  . 102 Sf. Arhangheli  din Plopiş. Paraschiva din  Poienile Izei.Fig. Arhangheli din Rogoz.  an 1796  Fig.  an 1561  Fig. an 1609  Fig. 99 Sf.

  sec. 106 Casă din Bucium.Fig. 103 Casă din Strâmtura Maramureş. XVIII  Fig. Ţara Moţilor 42  .

  Slovacia 43  .Fig. Suedia  Fig.110 Biserică norvegiană. 111 Biserica din Kolochava.  Muzeul în aer liber Stockholm.

 Bigdoy. Norvegia  Fig. 132 Biserica din Hallingdal – 1160. Muzeul în  aer liber Oslo  foto autor  Fig. Norvegia  Fig. 136 Biserica din Heddal sec XIII.Fig.  1200.  Norvegia 44  . 135 Biserica Hallingdal din Gol. Muzeul în aer liber. 131 Biserica de lemn norvegiană.  Oslo.

  Germania anul ­1390  Fig. 158 Hippenseppenhof – Muzeul în aer liber din Gutach.1220  Fig. 133 Biserica de lemn  din Sârbi. 150 Biserica din Lom. Norvegia. 149 Nikolaikirche din Flensburg. Munţii Pădurea Neagră.Fig. 1532  Fig.  1599.  45  .

Fig.  Rüttehof. 156 Casă îngropată parţial din lemn. 1615  Fig. sec.  cu intrare în amonte Niedergebisbach. 157 Casă îngropată parţial din lemn. XVII  Fig.162 Casă din Meiringen. 1574  Fig.163 Casa lui Paulus din  Wurttenberg.XVII 46  . sec. Germania. cu anexa  gospodărească şi intrare în amonte.

 foto autor 2002  Fig. 1899 47  .167 Camera de comerţ din Strasbourg.165 Casă din Geislingen. B. acuarelă de prof.  Baden­Wurtenberg.Fig. Krabbes.

 243  Biserica din Cizer. Pănoiu  Fig.Fig. Sibiu  Fig. Maramureş. 227  Evoluţie plan biserici de lemn. jud. jud. 226  Casă cu tindă şi două camere  Tălmăcel. Godea 48  .  după I. tipul I  După I. 223  Casă cu tindă şi cămară – Cuhea. Alba.  după A. Godea  Fig.

 Tosa  Fig.Fig. Muzeul Valah.  Slovacia.264 Casă tradiţională lângă cimitir.  Fig. Rosnov. 230 Biserici de lemn. 229  Evoluţie plan biserici de lemn. Slovacia 49  . după I. Godea  Fig. tipul III  După I. Muzeul  Valah.256 Biserica şi clopotniţa din Větřkovice.  tipul – II.

 XVI  Fig. Flensburg  (Germania). 276 Secţiune. 280  Vedere şi secţiune  orizontală coif turn biserică  Flensburg  Fig.  Norvegia  Fig.Fig. 272 Turnul Bisericii St Nicholai. 281  Vedere şi secţiune  orizontală coif turn biserică  Şurdeşti  Fig. 275 Biserica lutherană din  Berlin (Lutherkirche) sec. 273 Turnul bisericii din Lom. biserica din Petrind  Fig. 282  Vedere şi secţiune  orizontală coif turn biserică  Rogoz 50  . foto autor  Fig.

  Hunedoara  Fig.288 Detaliu perete lemn exterior cu sistem de  aerisire şi picurător – casă scandinavă  Fig. Intre­galde.Fig. 308 Casa Adrian Indrei. 329 Pridvor şi streaşină dublă la Biserica din Surdeşti. Maramureş 51  .

Fig.Ionescu.  Berbeşti. După Cornel Irimie.  După Ioan Godea Biserici de lemn din România  ( nord­vestul Transilvaniei). Maramureş  Fig. Buc. 348 Ancadramente de fereastră. cap de cal. 1975  Fig. 349  Portalul bisericii din Brădet. 330 Detaliu grindă. Com. Istoria arhitecturii) 52  . 1996  Fig. Buc. 350  Portiţă românească din Tilişca­  similitudini G. Arta lemnului la  români. Azi la Muzeul Satului din  Bucureşti. Maramureş.

 1996. cu 6 ochiuri 53  . Buc. 364 A Motiv Solar la rama de fereastra din  Ţara Oaşului. Sârbi­Susani. 351  Uşa portalului bisericii din Lazuri de la Beiuş.365 Fereastră cu ramă simplă. Petrescu  Fig.  masivă. după  Ioan Godea.361 Toc masiv de uşă cu  zăvor. Biserici de lemn din România ( nord­vestul Transilvaniei).  Maramureşul istoric  Fig.Fig. dupa P.  Fig.

 Necopol. Homorodu de Jos)  Fig. Bogdand. 366  Ferestre din zona Satu Mare (de la stânga la dreapta ­ Călineşti Oaş. Gherţa Mică.  Cămârzana. Valea Vinului. 368 Poarta la o gospodărie din Maramureş 54  . Solduba.Fig.