RAPORTUL DINTRE STRUCTURA PERSONALITĂŢII PROFESORULUI ŞI PREFERENŢIALITATEA AFECTIVĂ A ELEVILOR FAŢĂ DE EL

Locul ocupat de personalitatea profesorului în cadrul cuplului educator-educat rămâne un subiect de mare actualitate privind evoluţia fenomenului educaţional.Acest lucru se explică prin faptul că eficienţa acţiunii educaţionale depinde în bună măsură de particularităţile personalităţii celui ce conduce această acţiune.În cadrul cuplului educator-educat,nu numai elevul se dezvoltă ca o personalitate unică,ci şi cel care conduce acest proces reprezintă o structurare unică de trăsături bio-psiho-sociale.Chiar dacă educatorul cunoaşte şi a asimilat un model optim de comportament în activitatea didactică,amprenta personalităţii sale se va imprima evident,determinând un anumit,,stil didactic”.De aceea,credem că putem vorbi şi de o individualizare a modului de a preda.Măiestria pedagogică poate însemna,în ultimă instanţă,o modalitate optimă,dar unică de structurare a relaţiilor dintre educator şi educat în funcţie de particularităţile personalităţii fiecăruia dintre ei. Transmiterea cunoştinţelor depinde de capacitatea profesorului de a clasifica,sistematiza,selecta, ierarhiza.Dar predarea cunoştinţelor nu depinde numai de aceste capacităţi intelectuale.Predarea înseamnă şi comunicarea de atitudini,trezirea de interese şi sentimente.Cele din urmă implică transfer afectiv de la profesor la elev,contagiune,fuziune afectivă,dăruire,pasiune din partea profesorului.Implicaţiile afectivităţii în cadrul influenţei exercitate de profesor asupra elevului pot fi mai bine înţelese făcând diferenţierea între semnificaţie şi sens,presupunând afectivitatea. Întregul proces didactic se desfăşoară pe un fundal afectiv.În acest cadru aptitudinile afective ale profesorului,climatul afectiv imprimat de personalitatea sa constituie un factor de importanţă majoră.Pentru a fi convingător,pentru a putea constitui un exemplu,trebuie să fi acceptat,simpatizat de elevi.De fapt,de multe ori,când apreciază modelul ideal de profesor sau profesorul preferat,elevii menţionează trăsături extraintelectuale.De exemplu,sinteza însuşirilor pozitive şi negative,rezultate din aprecierea elevilor,vizează cu precădere aspecte neintelectuale:amabilitatea,entuziasmul răbdarea,loialitatea,dorinţa de a ajuta,de a înţelege problemele copilului,stăpânirea clasei,stimularea în activitate.Ei detestă mai ales sarcasmul,spiritul de dominaţie, ironia,subiectivismul,indiferenţa faţă de nevoile lor. Preferinţa pentru aspecte neintelectuale poate fi explicată prin mai multe cauze.În primul rând,capacitatea intelectuală,buna pregătire a profesorului sunt mai greu de sesizat de către copii.Poţi aprecia gradul de pregătire al cuiva,când cunoşti mai multe sau cel puţin aproximativ cât cunoaşte el.De accea,pe măsură ce înaintează în vârstă şi cunosc mai multe despre un domeniu,elevii încep să aprecieze tot mai mult capacitatea intelectuală şi volumul de cunoştinţe ale profesorului.Dar calităţile neintelectuale ale personalităţii în aprecierea conducătorului rămân pe primul plan şi la omul matur. Atunci când se face o apreciere asupra persoanei,există tendinţa unei caracterizări globale.Aşa după cum omul se manifestă în totalitatea dimensiunilor personalităţii sale în orice act,tot astfel şi tendinţa de apreciere făcută de cineva este globală,predominând de la situaţie la situaţie,în mod relativ,unul dintre criterii.În aprecierea unei persoane

este relativ depăşită şi astfel asistăm la structurarea stabilă a trăsăturilor de personalitate şi la o dezvoltare impetuoasă a ei.coloratura afectivă individuală a manifestărilor fiecărei persoane.pentru cultivarea adultului.diversele criterii se induc.a dobândirii experienţei.care culminează în adolescenţă.De aceea este necesară cunoaşterea unor tehnici de analiză a personalităţii.se impune ca necesară. Concretizarea modelului ideal în persoana unui anumit profesor presupune aderarea afectivă.cunoscută ca dificilă.Acum tânărul se caracterizează printr-o imperioasă nevoie de a decide.Aspectele voliţionale. .Se impune ca ele să fie investigate concret în contextul dinamicii afective a dialogului educator-educat.Trăi rea afectivă faţă de o persoană se învaţă.Aici se deschid perspective mari eforturilor educaţionale ale cadrelor didactice Învăţarea afectivă ca sarcină a educatorului.Nu credem în preferenţialitatea afectivă a elevului faţă de profesor ca teleelement(o tărie fundamentală. În activitatea de perfecţionare a personalului didactic.La această vârstă se face marcată autonomia morală.Orientarea din punct de vedere caracterial.cu rădăcini adânci.se interpătrund.Prezenţa unor componente afective ale personalităţii profesorului.înnăscută şi spontană).alături de formarea unor norme standard de comportament al profesorului în faţa elevului.Valorile ideale.fuziunea.se îmbogăţeşte.se nuanţează pe măsura integrării în colectivitate.marcată de criza pubertăţii.atitudinile sunt componente ce se structurează specific.Se produce din ce în ce mai evident o decentrare.motivaţionale. Aprecierea personalităţii profesorului de către elevi ridică unele obiecţii.calităţi izvorâte din adâncul personalităţii.Aceasta este posibilă datorită dezvoltării gândirii formale.se impun a fi analizate particularităţile individuale.Consilierea psihologică îi este necesară şi educatorului nu numai educatului. Etapa preadolescenţei(14-15 ani).a gândirii ce este în curs de dezvoltare etc.Conştientizarea poate duce la rândul ei la schimbarea atitudinii.duce la conturarea unei concepţii despre lume şi viaţă.Competen ţa elevului poate fi pusă la îndoială datorită lipsei sale de experienţă.capătă noi valenţe privind educarea educatorului.În acest context preocuparea pentru personalitatea profesorului.găsirea unui model demn de urmat în viaţă.ce se cer a fi relevate şi investigate ştiinţific.în privinţa orientării şcolare şi profesionale pentru profesiunile didactice.care să-l apropie de elevi şi să faciliteze predarea şi asimilarea cunoştinţelor.pentru conştientizarea unor manifestări negative.o găsim firească.Cauza unor atitudini poate fi găsită în adâncurile personalităţii.câteodată inconştiente.de multe ori greu de rezolvat prin introspecţiune.supraindividuale(ideea de justeţe socială idealurile raţionale estetice şi sociale) sunt înţelese datorită faptului că subiectul se poate desprinde de concret.pulsionale.în funcţie de situaţia actului educaţional.