P. 1
Geografia Economica a Romaniei

Geografia Economica a Romaniei

|Views: 7|Likes:
Published by pseloss

More info:

Published by: pseloss on Jul 02, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/30/2014

pdf

text

original

GEOGRAFIA AŞEZĂRILOR RURALE SATUL ROMÂNESC Satul – aşezarea umană dominantă

Aşezarea rurală, în speŃă satul, constituie cea mai veche formă de locuire şi componentă a peisajului geografic românesc. Din antichitate şi până în zilele noastre, satul reprezintă prin însuşiri şi activităŃi variate, aşezarea umană dominantă. Satul a contribuit din plin la îmbogăŃirea continuă a tradiŃiilor şi patrimoniului civilizaŃiei noastre. PopulaŃia satelor româneşti moşteneşte o bogată cultură materială şi spirituală, acumulând de-a lungul secolelor, experienŃă şi deprinderi în cele mai diverse domenii de activitate.

Tipuri majore de aşezări rurale După criteriul favorabilităŃii şi funcŃionalităŃii cadrului fizicogeografic, însuşirilor şi structurilor lui, pe teritoriul României se disting următoarele tipuri majore de aşezări rurale: Tipologia marilor 1. tipul carpatic; domenii naturale 2. tipul subcarpatic şi de podiş; 3. tipul de câmpie; 4. tipul deltaic; 5. tipul litoral; 6. tipul coridor dunărean. 1. Tipul carpatic MunŃii oricât ar părea de inaccesibili, nu au constituit niciodată o stavilă în calea dezvoltării aşezărilor omeneşti. Aceştia oferă - prin culmi şi depresiuni – condiŃii propice pentru apariŃia şi dezvoltarea îndeletnicirilor economice. Trecătorile de vale sau pasurile de culme sunt marcate de prezenŃa permanentă a omului. Datele ştiinŃifice confirmă deci că n-au existat şi nu există viduri demografice, nici măcar sezoniere. Zona muntoasă, desfăşurată de la curba de nivel de 800 m în sus, nu îndeplineşte o funcŃie umană proporŃională cu extensiunea sa spaŃială - 29% din suprafaŃa Ńării - şi nici pe măsura resurselor naturale; grupează doar 1,9% din numărul aşezărilor, în care se concentrează abia 1,2% din populaŃia totală a Ńării. În raport direct cu natura extrem de variată a muntelui, cadrul locuibil şi cel cu caracter economic se schimbă în altitudine şi de la o vale la alta în cuprinsul aceluiaşi masiv muntos, ca şi de la o grupă de munŃi la alta. De aici, decurg, unele particularităŃi ale reŃelei de aşezări: caracter continuu, variabilitate în intensitatea gradului de umanizare şi specific zootehnic extensiv în economia satelor montane. FaŃă de aceste trăsături comune, realitatea teritorială rurală este însă mult mai complexă, căci
CondiŃii propice umanizării

FuncŃie umană proporŃională

lupta omului cu natura bogată dar aspră a muntelui a îmbrăcat forme mult diversificate. Constituind fondul comun al îndeletnicirilor săteşti, creşterea animalelor, cu o existenŃă veche în forma păstoritului, este însoŃită de un anumit gen de plugărie carpatică, ce fiecare gospodar o practică în jurul sălaşului sau a colibei sale. În aria carpatică întâlnim o primă grupă de aşezări amplasate în special în depresiuni, pe culoare de vale, asemănătoare cu cea din dealuri (pe interfluvii şi pe fundul văilor cu terase sau în lărgiri de bazin de la poala munŃilor). Pe culmile de peste 1.400 m predomină aşezările temporare. Satele montane de înălŃime se asociază în arii mai largi în nordul CarpaŃilor Orientali (se remarcă Ńinutul Dornelor cu sate situate la 800 – 1.300 m, satul Moldova – SuliŃa la 1.360 m) şi în partea centrală şi sudică a MunŃilor Apuseni, cei mai populaŃi munŃi din coroana carpatică. Concentrarea mai mare a aşezărilor omeneşti în aceşti munŃi are o temeinică bază geografică: sunt în general mai accesibili, flancaŃi de largi depresiuni cu posibilităŃi mai mari de cultivare a pământului şi de creştere a animalelor, au pe culmi platforme întinse şi uşor ondulate cu pajişti care au putut fi uşor transformate în ogoare. Se leagă de zonele vecine printr-o reŃea mai densă de drumuri mai uşor accesibile, posedă păduri şi resurse care au fost puse în valoare încă din epoca daco-romană. Aria de distribuire teritorială a satelor din Apuseni se desfăşoară intensiv la altitudinile de 600 – 1.100 m se diminuează între 1.200 – 1.400m, dar urcă până la 1.600 m (satele Petreasa şi Tomnatic fiind amplasate la altitudinile cele mai mari din CarpaŃii româneşti). Trăsătura geografică fundamentală a satului de înălŃime este dispersarea vetrei pe aproape întreaga suprafaŃă a patrimoniului său funciar; un trup de moşie presărat cu case amestecate, cu aşezări sezoniere – sălaşe, târle, odăi (Şirnea şi Fundata din Culoarul Branului). Fiecare gospodărie s-a aşezat în mijlocul proprietăŃii, fiind la rândul ei, dublată de unul sau mai multe sălaşe, amplasate la distanŃe mai mari sau mai mici, în 1 funcŃie de suprafaŃa de pajişte pe care o stăpâneşte . Există şi sate cu o vatră mai aglutinată, cu grupări de case şi cătune, numite în Apuseni “crânguri” – mărturie a unui proces continuu de defrişare a pădurilor sau de disociere a marilor proprietăŃi de pământ. Asemenea aşezări sunt concentrate pe versanŃii cu pante mai domoale, care favorizează în oarecare măsură practicarea unei agriculturi de strict consum familial.
1

ParticularităŃi

SemnificaŃia aşezărilor de "înălŃime"

Dispersarea vetrei

Tipuri de vetre

Sate ca Jina şi Poiana Sibiului au proprietăŃi care se întind din marginea Podişului Transilvaniei până în vârfurile înalte ale Parângului.

TendinŃa de coeziune nu a depăşit încă pe aceea de risipire a gospodăriilor, de aceea nu putem vorbi în mod practic de o textură în acest gen de aşezări, unite între ele prin poteci de munte. Întâlnim însă şi vetre mai închegate cu format poligonal, cu uliŃe, numeroase şi mai ordonate, unde casele se concentrează în genul structurilor adunat-compacte, dar numai la satele de recentă colonizare. Ca element de unitate şi ca factor economic de valorificare în comun a întinselor suprafeŃe de păşuni şi fâneŃe naturale, păstoritul dă nota dominantă a economiei satelor de înălŃime. Pe culmile domoale şi plaiurile întinse orientate spre sud şi sudest, economia zootehnică este însoŃită şi de un anumit gen de plugărie, practicat pe mici petice de pământ lângă casă sau sălaş, cu rezultate minime. Se adaugă apoi exploatările forestiere, pădurea cu esenŃele de brad, stimulând anumite meşteşuguri săteşti de prelucrare a lemnului, mineritul atrăgând o bună parte din populaŃia activă a satelor. Lipsit de coeziune internă şi de elemente economice polarizatoare, satul de înălŃime se caracterizează prin aglomerări mici. Pulverizarea populaŃiei în aşezări cu structură extrem de dispersată şi cu uliŃe haotic trasate este consecinŃa tehnicilor agrare înapoiate, a caracterului extensiv al economiei, îmbinate cu un cadru geografic accidentat. De aceea, oieritul, fructificarea în diferite forme a resurselor forestiere pe fondul unui relief înalt şi fragmentat au creat un mediu de viaŃă şi de activitate economică deosebit de cele specifice satelor din regiunile mai joase. MunŃii Apuseni, Obcinile Bucovinei, Culoarul Bran-RucărDragoslavele şi munceii Banatului sunt regiuni cu un veritabil model de condiŃionare istorico-geografică. Imaginii pitoreşti a satului de înălŃime nu-i corespunde însă un conŃinut adecvat de viaŃă confortabilă, căci izolarea şi dispersarea le privează, deocamdată, de binefacerile electrificării ca şi de instruirea în şcoală, educaŃia cetăŃenească etc. De aceea, modernizarea acestor localităŃi este un imperativ social imediat, dar şi o problemă ce necesită soluŃii bine gândite. În sinteza aşezărilor rurale din spaŃiul montan luăm ca prototip MunŃii Apuseni. Sub aspectul geografiei umane, MunŃii Apuseni se afirmă ca un singur munte. Nicăieri în vreo altă for2 maŃiune montană unitară, dimensionată la circa 17.000 km , nu vom întâlni o asemenea oicumenizare compactă. În cadrul sistemului de aşezări din Apuseni se distinge arealul central-montan, ce se suprapune pe Arieşul Mare, Arieşul Mic, Arieşul Mijlociu, Câmpeni, Abrud, Iara şi Rimetea. Concentrează aproximativ jumătate din totalul aşezărilor. Acest areal montan al MunŃilor Apuseni constituie zona antropogeografică unicat în cadrul întregului sistem montan

Rolul păstoritului

Mod de viaŃă specific

Sinteză: oicumenizare compactă

Specific regional: Apusenii

cabane. Din întreaga coroană carpatică. pe de o parte. mult mai mare decât celelalte 2 ramuri ale coroanei carpatice (6. care înregistrează structura şi dinamica aşezărilor umane (cca. grupare şi regrupare a acestora. MunŃii Apuseni au constituit din veacuri îndepărtate “loc de vatră” trainică pentru populaŃia autohtonă dacică. de rasă şi cultură populară. sălaşe. continuitatea şi stabilitatea vetrelor într-un spaŃiu relativ restrâns. Zlatna – Alba Iulia. Un prim element al concordanŃelor geografice pentru MunŃii Apuseni îl constituie gradul înalt de umanizare. Nota concordantă a aşezărilor din Apuseni este dată.1 localităŃi /100 km .2 localităŃi/km – media pe Ńară). Într-adevăr.carpatic. Mărturiile arheologice şi izvoarele istorice scrise evidenŃiază în acest cadru valenŃe de puternică popularizare etnică. Harta MunŃilor Apuseni. versanŃii şi altitudinile specifice. În acest cadru compact au evoluat sisteme de aşezări cu însuşiri geodemografice distincte de la poziŃia faŃă de componentele fizice până la repartiŃia. crâng. Vâlsan: “Atât în MunŃii Apuseni cât şi în MunŃii Poiana Ruscă şi MunŃii Banatului s-a putut urmări aceeaşi serie de trei platforme principale găsite în CarpaŃi. grupări de locuinŃe şi până la formele de amenajare ca stâne. funcŃiile şi structura lor demografică. putând fi astfel apreciaŃi drept cei mai umanizaŃi . în special asupra relaŃiilor dintre vetrele matcă şi grupările tentaculare teritoriale ale fiecărui sat în parte. În cadrul MunŃilor Apuseni există însă zone depresionare în MunŃii Apuseni – loc de vatră Stabilitatea vetrelor în spaŃiu restrâns DensităŃi sporite ale aşezărilor . la nivelul CarpaŃilor densitatea medie a aşezărilor este de 3.deŃin 31% din satele carpatice şi 8. valoare ce 2 depăşeşte 5. Fenomenele analizate în coordonatele teritoriale sunt în strânsă concordanŃă cu ceea ce afirmă G. depresiunile.9 locali2 tăŃi/100 km . pentru îndelungatul proces de etnogeneză a poporului român. De aici radiază axele de umanizare spre Brad – Deva.2% din satele României. economică şi social-politică. 850). de permanenŃa. de gradele diferite de dispersie. definit în primul rând prin densitatea aşezărilor. iar pe de altă parte. în numeroase “trupuri” cunoscute sub numele de cătune. Se obŃine astfel o imagine convingătoare asupra energiei de habitat a localităŃilor rurale. MunŃii Apuseni se detaşează prin densitatea mare a aşezărilor. nici în această privinŃă nu se poate tăgădui independenŃa dintre părŃi ale regiunii carpatice”. Această înrudire se continuă prin viaŃa vegetală şi animală până la viaŃa omenească prezentând şi ea caractere identice sau forme apropiate de aşezare şi densitate. atrage atenŃia asupra poziŃiei acestora faŃă de văile. Singura evoluŃie istorică şi politică a fost deosebită deşi.

FaŃă de condiŃionările istorice specifice date de străvechea populare favorizată. Zlatna. în depresiuni. De amintit în acest sens. ca de 2 exemplu Brad – Criscior cu 7 localităŃi / 100 km . Runc. Dealul Ordâncuşii – Arieşeni. La nivelul anului 1977. remarcăm stabilitatea vetrelor. au stat la bază ocupaŃiilor tradiŃionale (păstorit. de bogăŃia şi densitatea resurselor sale naturale. iar pe de altă parte. unde se înscriu munŃii care formează “łara MoŃilor” (cu circa 60 aşezări). Stei.27 locuitori/km la nivelul Plafon maxim Etajarea aşezărilor din MunŃii Apuseni Densitatea populaŃiei . treapta altitudinală de 800 – 1000 m ce se distinge printr-o mare densitate a aşezărilor bine consolidate economic şi demografic (Izlaz.372 locuitori. Lunca de Jos) cu aşezări ce include în însăşi denumirea lor motivaŃia alegerii locului. dezvoltarea oraşelor Brad. De-a lungul văilor. Beiuş. Dealu Frumos. de rolul de adăpost natural pe care l-a îndeplinit muntele în perioadele istorice nesigure. Răsuşeşti. altul la 1200 – 1400 m. stânelor sau amenajărilor funcŃionale tip. cam tot atât ca şi în anul 1956 când numărul locutorilor era de 364. densitatea locuitorilor este mult prea redusă. Arieşeni şi altele. În asemenea ambianŃă oicumenică se remarcă prezenŃa satelor.024. Poiana Horea). Plai. rezultând o densitate medie de 32. dar mai mare decât media.52 locui2 2 tori/km pentru anul 1977 şi de 33. iar pentru zona de altitudine raporturi originale între “trupul matcă” al aşezărilor şi diversele forme de dispersie. exploatări forestiere). Un alt indicator al gradului de umanizare al munŃilor Apuseni îl constituie densitatea medie a populaŃiei ce prezintă valori puŃin semnificative faŃă de CarpaŃii Orientali sau Meridionali. care prin toponimul lor evidenŃiază potenŃialul specific de habitat al Apusenilor) şi treapta între 600–800 m (Avram Iancu. cele 850 de sate cuprindeau 36. pe de o parte. MunŃii Apuseni se disting prin etajarea altitudinală perfectă a aşezărilor umane. Aceste situaŃii sunt justificate de dezvoltarea social-economică diferenŃiată pe care o înregistrează subunităŃile Apusenilor şi care determină o răspândire inegală a aşezărilor. SfoarŃea. Abrud. cum ar fi: 2 zona Câmpeni – Abrud cu 19 localităŃi/100 km şi zone depresionare cu densitate scăzută. Valea Vulturului. Astfel se înregistrează un plafon la 1400 – 1500 m cu aşezări relativ mari. în MunŃii Bihorului. Plafonul maxim al aşezărilor umane în CarpaŃi este apreciat la 1600 m. urmat de cel cuprins între 1000 şi 1200 m cu aşezări relativ mari în alternanŃă cu aşezări mici şi foarte mici (Ocoale. dar şi la dezvoltarea unor ramuri industriale. în zone cu exploatări miniere se remarcă o mare concentrare a aşezărilor rurale şi urbane. înălŃime la care se află aşezări ca Petreasa.care se remarcă densitatea ridicată a localităŃilor. Ca o trăsătură specifică. minerit.

astfel. urmate de Albac (3. arată un permanent şi masiv regres la nivelul unui mare număr de sate – 550 sate au înscris în anul 1977 valori demografice sub nivelul anului 1956. o “retragere” vizibilă a aşezărilor cândva puternic înrădăcinate. se constată o frecvenŃă oscilatorie a categoriilor de mărime demografică a aşezărilor rurale şi chiar a celor urbane. Spre exemplificare. a întregului spaŃiu montan carpatic românesc. al celor cu o populaŃie sub 100 locuitori. până pe terasele şi în 1 adâncurile văilor râurilor ce străbat munŃii . Media de mărime demografică aici este doar de 403 locuitori/aşezare rurală. În aprecierea gradului de umanizare al MunŃilor Apuseni. Nota dominantă este dată de frecvenŃa mare a aşezărilor mici.047 locuitori). Rametea. va dispărea.091 → 196 locuitori). Magău (1.640 → 497 locuitori). Chişcău (1. Câmpeni. Scăderea populaŃiei se datoreşte în primul rând deplasării unui număr însemnat de locuitori spre zonele aferente Apusenilor. Albac ş. Horea).154 → 806 locuitori). Garda de Sus (905 → 320 locuitori). Boteşti (304 → 232 locuitori). în deplin acord cu însuşirile lor fizice şi posibilităŃile de valorificare a terenurilor. Devine din ce în ce mai prezent tipul funcŃional mixt specific deja unor centre de comună ca: Bistra. Galda de Sus. Iara. Diversificarea tipurilor funcŃionale atestă posibilitatea pă1 Mărimi demografice Regres demografic MunŃii Apuseni – depopularea şi îmbătrânirea demografică a satelor Dacă măsurile de redresare demografică nu concură la reafirmarea vigorii constante a Apusenilor. Mogoş (3. cât şi marginală (Abrud. Ciumpani (2 762 → 1. Arieşeni. aşezări situate atât în zona central – montană. Totodată densitatea relativ redusă şi în continuă diminuare descoperă puternice discordanŃe între zonele interioare şi extremităŃile MunŃilor Apuseni. a.569 → 961 locuitori) ş. media demografică se reduce la 200 locuitori/aşezare rurală. vocaŃia lor umană milenară. De remarcat în cadrul munŃilor Apuseni este evoluŃia oscilatorie a populaŃiei. numărul relativ mare al aşezărilor foarte mici şi deci. Aceste câteva consideraŃiuni asupra evoluŃiei numerice a populaŃiei pot duce la concluzia unei depopulări accentuate a satelor din întreg cuprinsul Apusenilor. În satele din zona central – montană. Doic (251 → 180 locuitori). Impresionează. Sub aspect funcŃional evoluează doar tipul aşezărilor cu funcŃii de servicii. Înregistrările pe harta evoluŃiei populaŃiei în perioada 1956 – 1977. .a.anului 1956. se evidenŃiază satele componente oraşului Câmpeni: Borleşti (331 → 202 locuitori).

treapta deluroasă pericarpatică. MunŃii Apuseni ar putea constitui zona etalon a coexistenŃei depline dintre agricultura montană modernă şi un turism complex. SubcarpaŃii şi Dealurile Vestice. ciuperci). datorată. se re. acesta revine…de îndată ce împrejurările pomenite au trecut. SubcarpaŃii româneşti “par. uman şi istoric. dacă nu chiar abandonarea unor ocupaŃii tradiŃionale ca cele legate de exploatarea pajiştilor şi creşterea animalelor. alături de etajarea reliefului între 200 – 300 m şi 1. piemont sau câmpie. permanentizarea şi dezvoltarea habitatului uman. sare) au prilejuit de timpuriu aglomerări mari de populaŃie şi dezvoltarea unui tip de economie specific. inclusiv bogăŃia şi varietatea resurselor naturale specifice de lagună (petrol. Astfel se explică şi faptul că pe un teritoriu relativ restrâns ca suprafaŃă se concentrează. Tipul subcarpatic şi de podiş Mărginind latura externă a coroanei carpatice. chiar dacă împrejurările istorice adverse distrug sau alungă…pe om. gaze. realizează trecerea gradată de la specificul montan al CarpaŃilor la cel de podiş.200 m a determinat o mare varietate a climei (precipitaŃii medii anuale de 600 – 800 mm. Prin condiŃiile de siguranŃă pe care le-au oferit relieful şi pădurea.trunderii treptate a dezvoltării moderne.000 – 1. Aşa că. SubcarpaŃii au constituit întradevăr vetre ideale pentru stabilirea. ce indică în acelaşi timp o reducere substanŃială.resurse . a fi fost destinaŃi dintru început. mai mult decât în oricare dintre spaŃiile montane.relief . Asemenea evoluŃii impun o orientare mult mai riguroasă a industriei mici artizanale. 2.populaŃie . temperatura medie anuală 6-8 ºC) şi vegetaŃiei.9% şi prezintă din punct de vedere fizico-geografic o complexitate deosebită. de valorificarea produselor accesorii pădurii (fructe. din punct de vedere fizico-geografic. aproape 13% din populaŃia României şi 14% din numărul total al aşezărilor omeneşti.Zonă etalon turistică clamă soluŃii de evoluŃii corespunzătoare ale sectoarelor agricole în deplină armonie cu activităŃile turistice. în prezent. Asocierea condiŃiilor naturale favorabile. a industriei meşteşugăreşti de specific zonal. Aglomerările umane de pe astfel de Ńinuturi renasc mereu din propria Specificitate subcarpatică RelaŃie . SubcarpaŃii. anume pentru a primi aşezări omeneşti. Aici. în primul rând reliefului variat. cărbune. departe de locurile deschise din sud şi est. Compartimentarea acestora prin culoare de vale şi prezenŃa unui număr impresionant de depresiuni. constituind un compartiment deosebit de important şi original al pământului românesc. cu o lăŃime de 5 – 30 km. deŃin în structura de ansamblu a teritoriului României doar 6.

Slănic. La creşterile rezultate în urma procesului intern de dezvoltare a populaŃiei şi aşezărilor (cu precădere prin fenomenul de roire). 1931). Din condiŃionări geografice şi cauze de determinări istorico-sociale. ca pasărea din legendă” (Ion Conea.). legată de un anumit lot de pământ. SubcarpaŃii şi Dealurile de Vest au constituit din cele mai vechi timpuri un minunat adăpost natural pentru populaŃia teritoriului românesc. Gura OcniŃei etc. transformând spaŃiul analizat într-una din zonele de mare rezistenŃă ale românilor. cu o concentrare însemnată a populaŃiei. felul în care aceste colectivităŃi încercau să-şi asigure existenŃa din resursele proprii ale SubcarpaŃilor şi să-şi apere fiinŃa în faŃa ameninŃărilor succesive. fie cuibărite la poala lor. Cadrul geografic favorabil a oferit condiŃii deosebite pentru desfăşurarea vieŃii în aceste unităŃi de obşti – “romanii populare” – care se conduceau după obiceiul pământului (Jus valachium) şi se axau în general pe bazine hidrografice. Cracău-BistriŃa. Văleni. daco-romană precum şi cea a migraŃiilor. Piatra Şoimului. Bumbeşti-Jiu. aşezări daco-romane şi castre (Bârseşti. CetăŃeni. Glodeni. Baia de Fier etc. Asemenea uniuni de obşti existau în depresiunile: TazlăuCaşin. OcniŃa etc. specifică populaŃiei dealurilor pericarpatice şi CarpaŃilor – obştea sătească teritorială de tradiŃie dacică. în SubcarpaŃii Vrancei şi Getici. Costişa. Grădiştea. Uniunile de obşti au evoluat apoi spre forme de organizare superioară . Pentru începutul secolului al XV-lea. Descoperirile arheologice confirmă locuirea acestor Ńinuturi încă din paleolitic şi neolitic (Bârseşti. În secolele care au urmat retragerii administraŃiei şi armatei romane. datorate frământărilor sociale din interiorul coroanei carpatice şi de la periferia dealurilor pericarpatice. apărute în nordul Dunării.lor cenuşă.câştigă întâietate în locuirea umană faŃă de câmpiile şi piemonturile deschise din sudul şi estul Ńării. Pietroasele.). aria subcarpatică alături de cea carpatică . dată de regele Bela al IV-lea la 1247. Gura Vitioarei. exprimând legătura colectivităŃilor omeneşti cu aceste arii deluroase. în SubcarpaŃi. Continuitatea şi intensitatea populării sunt dovedite prin existenŃa unui număr însemnat de aşezări şi cetăŃi geto-dace (Petrodava – Piatra NeamŃ. documentele confirmă existenŃa unui număr mare de sate – ca nişte organizaŃii socialteritoriale bine constituite. łintea. SubcarpaŃii au “chemat la sine” popula- Adăpost natural Continuitatea şi intensitatea populării Forme specifice de organizare RezonanŃe istorice . Aici s-a conservat forma de organizare incipientă.cnezate şi voievodate – pe care Diploma Cavalerilor IoaniŃi. aria subcarpatică a funcŃionat ca bastionul latinităŃii de răsărit.). în perioada geto-dacă. se adaugă sporurile realizate prin mişcările de populaŃie din afară. Târgu Ocna. le-a găsit fie “încălecate” peste CarpaŃi.

spre interiorul spaŃiului montan – văile constituind în acest caz adevă- Infiltrările populaŃiei Ungurenii Brănenii Rucărenii Roire . rucăreni sau bârsăneni s-au format ori s-au dezvoltat aşezările: Soveja. Câmpuri-Răcoasa. fie sub forma unor migraŃii individuale sau în grupuri mici. Mărgineni. Săcuieni (bazinul Trotuşului). iar dincolo de CarpaŃi au coborât “ungurenii” (sec. l-au avut infiltrările populaŃiei dinspre Transilvania. în primul rând SubcarpaŃilor Getici şi Curburii. care în numeroase cazuri depăşeşte limitele capacităŃii de absorbŃie a vetrei satului. constituind “procesul cel mai adecvat de formare a satelor noi” (H. Rucăreni. CăpăŃâneni-Ungureni. Argeş. “bârsanii”. XIII-XIX). în SubcarpaŃii Moldovei. cu caracter pastoral sau agropastoral. în culoarul Rucăr-Bran etc. nu se cunosc cu precizie. Fenomenul a fost caracteristic. 1958) şi calea principală a umanizării rurale. pe versanŃii sau culmile dealurilor cu poieni. Novaci-Ungureni etc. Începuturile acestor mişcări de populaŃiei. la periferiile obştei săteşti. Herja. fie sub forma unor curente de mare intensitate. Tipul de populare în majoritatea cazurilor a fost cel răsfirat. Bârsăneşti. Horezu-Câmpulung şi până la Rucăr). Caşin (în bazinul ŞuşiŃei). H. Vâlcii sau Argeşului. “rucărenii” etc. diminuându-se treptat spre nord. Prin curente de impopulare pastorală de ungureni.. Dragosloveni. precum şi un număr mare de aşezări din SubcarpaŃii Gorjului. Cele mai multe aşezări cu populaŃie transcarpatică le găsim pe sectoarele din dreptul trecătorilor şi drumurilor transversale (pe văile: Oituz. a fost declanşarea fenomenului de “roire”. declanşate în perioadele de înăsprire a opresiunii sociale şi naŃionale dincolo de CarpaŃi. Băbeni-Ungureni.) sau în lungul drumului longitudinal al mănăstirilor din SubcarpaŃii Getici (Tismana. ConsecinŃa firească a creşterii numărului de locuitori. Popeşti-Ungureni. potenŃând din plin vitalitatea acestei unităŃi geografice.specific gospodăririi . brăneni. sate înfiinŃate prin colonizări libere). devenind cu timpul chiar populaŃia majoritară a acestora. nu numai a spaŃiului subcarpatic dar şi a celui carpatic. Ghimeş. Jiu. dublându-le pe acestea (Măneciu-Ungureni. Poiana Sărată. în susul sau în josul văii. “Ungurenii” s-au aşezat fie pe lângă satele vechi ale “pământenilor”. Stahl. primele atestări documentare aparŃinând secolului al XVIII-lea. în perioada feudalismului dezvoltat. dinspre câmpie au urcat cei încercaŃi de incursiunile popoarelor migratoare. cu gospodăriile dispersate în locurile poienite. realizate din interiorul hotarului satului. “breŃcanii”. Albeşti-Ungureni. Cepari-Ungureni. ImportanŃa cea mai mare în creşterea numărului populaŃiei şi aşezărilor. Gospodăriile roite pe moşia satului matcă. fie s-au infiltrat treptat în satele deja preexistente. Bicaz.Ńia de pe ambele laturi ale sale. Olt.

Poienile. Susenii Noi pe Vale şi Susenii Vechi. Poiana Vâlcului . SubcarpaŃi – câmpii şi podişuri. cu o foarte largă răspândire în SubcarpaŃi (peste 125 în prezent). gradul de accesibilitate etc. RelaŃia: sat matcă roire RelaŃia: valorificarea economică . Poienari. “vechi” sau “nou” vin să confirme fenomenul roirilor agro-pastorale (cazuri în care cultura pământului se îmbină organic cu creşterea animalelor. cu condiŃii fizico-geografice mult mai favorabile organizării vetrelor de sat (246 sate şi 11 oraşe). Arsuri. de-a lungul secolelor. determinată de abundenŃa şi diversitatea materiilor prime existente). un număr mare de sate roite având deci legături foarte strânse cu pădurea. “de jos”.840 localităŃi cu peste 1. transformându-se cu timpul în sate noi. exprimând în acelaşi timp legătura dintre satul matcă şi satul sau satele noi: łuŃcanii din Deal şi łuŃcanii din Vale. Pârjol. în acest sens. Eforturile de a cuceri noi locuri de vetre şi de arătură în care să roiască excedentele demografice sunt subliniate de abundenŃa oiconimelor ca Poiana. Valea Salciei şi Valea Salciei Cătun.rate culoare de penetraŃie – au format aşezări mici de tip cătune.Copăceni. Ruc sau Runcu. S-au conturat astfel. aglomerări mai mari sau mai mici de sate. “mic” sau “mare”. conurile de dejecŃie. de pădure. Mireşul Mare şi Mireşul Mic. “de sus”. glacisurile de la poalele pantelor. S-au format astfel două mari aliniamente longitudinale: unul imediat sub “streaşina” CarpaŃilor (grupând circa 190 de sate şi 5 oraşe) la ieşirea apelor din munte. iar satele rezultate au vetre mai adunate) şi pastorale (cu o dispersie mult mai mare a gospodăriilor). Curăturile etc. adevărate focare de polarizare a populaŃiei. Modul de grupare a aşezărilor rurale în teritoriu a fost puternic influenŃat de caracteristicile reliefului. chiar formarea unora noi. astfel încât reŃeaua actuală a satelor se constituie din circa 1. “din vale”. Dezvoltarea destul de accentuată a meşteşugurilor şi specializarea pentru producŃia de piaŃă (începând cu secolul al XIXlea. urmând liniile de izvoare. Humuleşti şi Humuleştii Noi.000 de locuitori. etc. au dus la ascensiunea economico-socială a numeroase aşezări rurale.560. PoieniŃa.sate noi Gruparea aşezărilor Liniile de contact natural . în funcŃie de potenŃialul natural şi economic al locurilor. Râu Alb de Sus şi Râu Alb de Jos. Jariştea. iar altul pe latura externă a treptei deluroase. satele sunt înşirate unul după altul. indiferent că este vorba de contactele majore SubcarpaŃi . Concentrând pe suprafeŃe relativ restrânse posibilităŃi numeroase de trai. prezenŃa sau absenŃa căilor de comunicaŃie sau a oraşelor. Aninişu din Deal şi Aninişu din Vale.CarpaŃi. Liniile de contact natural constituie. “din deal”. sau contactele dintre formele de relief specifice SubcarpaŃilor (depresiuni – dealuri). Oiconimele dublete.Cârstei .

Lainici etc. alături de caracterul predominant pastoral al economiei până nu demult. a reprezentat dintotdeauna elementul natural care a contribuit la formarea. evoluând chiar spre categorii superioare de organizare – oraşe. Urmărind distribuŃia în teritoriu a celor aproximativ 1. în general anevoioase. ne-o arată abundenŃa toponimelor: Poduri. asociat cu mărimea demografică redusă se află în strânsă legătură şi cu gradul ridicat de împădurire a dealurilor. statornicirea şi dezvoltarea aşezărilor. cu văi transversale largi şi bazinete mici depresionare. Tazlău şi BistriŃa. Beneficiind de prezenŃa drumurilor transcarpatice comerciale. păşuni şi fâneŃe. se realizează cu precădere prin ulucul depresionar de la poalele munŃilor sau pe linia de contact cu Podişul Getic. SubcarpaŃii Getici se impun în peisajul umanizat prin predominarea aliniamentelor de vetre. însoŃite de drumuri din timpurile cele mai vechi. Cozia. prin despăduriri repetate. Luncile. axate pe văile total (Jiu. cărbuni. Sau conturat în acest sens aliniamente de vetre longitudinale în lungul râurilor Trotuş. Fenomenul de dispersie teritorială a aşezărilor. Gura Văii. Depresiunile legate de prezenŃa văilor longitudinale (SubcarpaŃii Moldovei) sau de existenŃa unei structuri anticlinale şi sinclinale dispun de vetre de aşezări specifice. SubcarpaŃii Curburii.Apa. păduri). în număr de peste 120 de sate. spre care gravitează întreaga viaŃă economică şi socială a sectoarelor adiacente. 1938). situate în dreptul pasurilor şi trecătorilor carpatice (Bicaz.). Aliniamentele vetrelor de aşezări. Valea. axe de concentrare longitudinală specifice SubcarpaŃilor Moldovei. De aici a pornit procesul istoric de prelucrare a versanŃilor şi culmilor. Oituz. prin potenŃialul natural şi economic oferit (zăcăminte specifice de lagună petrol. cu un rol deosebit în practica agricolă subcarpatică şi în construcŃia aşezărilor omeneşti. Olt) sau parŃial transversale. aşa se Ńin aici satele de ape” (Ion Conea. Văleni… etc. Legăturile în lungul ramei deluroase. “Ca umbra de corp. au constituit de-a lungul secolelor adevărate punŃi de legătură între provinciile istorice româneşti. Faptul că râurile au constituit factorii de polarizare a vieŃii umane. Podurile. în general.850 aşezări omeneşti se detaşează câteva arii de maximă concen- Apa Aliniamente de vetre longitudinale Aliniamente de vetre pe văile total sau parŃial transversale Dispersarea populaŃiei Depresiunile . gaze. Satele înşirate mono sau biliniar se leagă unul de celălalt. Podul …. prezintă o reŃea de aşezări specifice. în vederea introducerii acestora în circuitul economic al ariei subcarpatice.. unele aşezări subcarpatice amplasate în vecinătatea pasurilor şi trecătorilor carpatice au căpătat în timp un statut economico-social mai ridicat. formând adevărate “sate bulevard”. Spre deosebire de acest sector pericarpatic. între populaŃiile ariilor pericarpatice. Lunca….

în sectoare cu o fragmentare accentuată a reliefului.2 7. De asemenea. grupate întrun număr mare de sate dar şi datorită gradului de fragmentare relativ accentuat a reliefului.7 5. în bazinul 2 Teleajenului .2 sate/100 km . Focşani.31 sate/100 km . plecările cu caracter definitiv ale forŃei de muncă spre centre urbane situate în ariile geografice învecinate (Ploieşti. sporadic în SubcarpaŃii Getici (SubcarpaŃii Gorjului. ce reprezintă 6.25 sate/100 km . Muscelele Arge2 şului (20-25 localităŃi/km ) etc. Oneşti şi chiar oraşele de pe bordura internă a CarpaŃilor de Curbură sau cele din SubcarpaŃii Prahovei) ating valori ridicate.1-3 sate/100 km şi sub 1 sat/100 km ).2 13. Buzău. cu un fond demografic deosebit de viguros. caracterizaŃi printr-un profil economic predominant agricol şi absenŃa totală a vieŃii urbane. par2 2 tea central-estică etc. la care se adaugă cca. Urmărind evoluŃia numerică a populaŃiei satelor observăm că. aceasta este marcată de diminuarea populaŃiei în cazul a 41% din numărul total al satelor. SubcarpaŃii. se impun atenŃiei şi 2 SubcarpaŃii Vâlcei (25-30 localităŃi/100 km ).2 12. constituie una dintre unităŃile fizico-geografice foarte bine populate. . 240 sate care înregistrează o stagnare evidentă a populaŃiei (1966-1977). transformând SubcarpaŃii Buzăului şi Vrancei într-o “adevărată zonă exportatoare” de populaŃie activă.5 Mărimea medie a satelor locuitori / sat 846 1242 789 688 927 Total SubcarpaŃi SubcarpaŃii Moldovei SubcarpaŃii Curburii SubcarpaŃii Getici Total România Date reprezentative Sectoare cu valori mici ale densităŃii aşezărilor se înregistrează mai ales în SubcarpaŃii Moldovei. concentrează aproape 13% din populaŃia rurală şi 5% din cea urbană a României. pe fondul general al creşterii numărului de locuitori.11. Râmnicu Sărat. Densitatea satelor 2 sate / 100 km 11.75-80% din numărul total al satelor). cu valori mult peste densitatea medie a aşezărilor din 2 SubcarpaŃi . într-un ritm din ce în mai lent (1912-1977). Datorită acestui fapt.9% din suprafaŃa Ńării. în SubcarpaŃii Curburii (sectorul nordic al SubcarpaŃilor Vrancei – 1 şi sub 1 sat/100 2 km ).trare. pe lângă restricŃiile impuse de condiŃiile naturale Valori mici ale densităŃii aşezărilor TendinŃe geodemografice Factori de polarizare şi de menŃinere a echilibrului demografic . Cele mai multe aşezări se concentrează în SubcarpaŃii Curburii (Buzăului şi Vrancei . PrezenŃa unor importante resurse ale solului şi subsolului şi punerea acestora în valoare economică au determinat aglomerări de populaŃie. Acest fapt explică. Este cazul SubcarpaŃilor Prahovei şi Buzăului unde densitatea aşezărilor atinge cotele cele 2 mai mari: în bazinul Slănicului . în general.

jumătatea estică a SubcarpaŃilor NeamŃului şi sectorul nordic al Depresiunii Tazlău. . Fenomenul de scădere a populaŃiei s-a instalat pe areale restrânse. Sporul natural redus. asociat cu un spor natural ridicat şi prezenŃa unor importante oraşe. Brădeanca – 44 loc. constituie tot atâtea cauze ale redistribuirii populaŃiei rurale în spaŃiu. căile de comunicaŃie constituind un element dinamic foarte important al peisajului rural subcarpatic. prezenŃa unor subunităŃi cu o economie predominant agricolă şi un grad accentuat de ruralism. tot aici se concentrează şi cea mai mare parte a aşezărilor mici şi foarte mici (Deleni. ponderea ridicată (50%) a satelor mici (250500 loc.. cu aşezări situate la distanŃe relativ mari faŃă de centrele polarizatoare şi posibilităŃi reduse de navetă. alături de creşterea gradului de urbanizare prin decretarea unor noi oraşe şi dezvoltarea celor existente în perimetrul SubcarpaŃilor Getici. etc).) şi foarte mici (sub 100 loc. sudestul SubcarpaŃilor Vâlcei şi în bazinul hidrografic al Râului Doamnei. Arbănaşi – 23 loc. asigură o evoluŃie demografică mult mai echilibrată şi predominarea aşezărilor rurale de mărime medie. Se schiŃează două arii de convergenŃă demografică: a municipiului Târgu Jiu.(relief şi vegetaŃie). Lungeşti – 48 loc. Satele cu o evoluŃie demografică descendentă se grupează în partea vestică a Dealului Cărbuneşti.. PotenŃialul economic diversificat. precum şi cea a Dealurilor Govorei şi Depresiunii Jiblea. lipsa oraşelor favorizând conturarea unor întinse arii exogene.). determinând scăderea sau creşterea numărului de locuitori. mutaŃii structurale deosebite etc. Valoarea scăderii numărului de locuitori este direct proporŃională cu depărtarea faŃă de cel mai apropiat centru urban sau industrial polarizator.. Plugari. FăgeŃel etc. mare şi foarte mare. uneori chiar negativ. Total Sate cu populaŃie în scădere (număr) SubcarpaŃi SubcarpaŃii Moldovei SubcarpaŃii Curburii SubcarpaŃii Getici 760 138 418 204 creştere (număr) 840 192 358 290 mici DiferenŃieri economice şi demografice teritoriale OscilaŃii mari stagnare foarte mici sub 100 100–500 500 – 2000 2000 – 4000 (număr) locuitori locuitori locuitori locuitori 242 95 717 870 144 34 106 102 9 50 36 92 371 254 190 397 283 66 57 21 Sate (1977) mijlocii foarte mari peste 4000 16 7 7 2 Se observă o strânsă corelaŃie între gradul de “drenare” a aşezărilor prin căi ferate sau drumuri modernizate şi mărimea ImportanŃa drumurilor aşezărilor şi intensitatea mişcărilor migratorii cu caracter definitiv. în cazul SubcarpaŃilor Moldovei.

Săcel etc.1% din numărul aşezărilor şi 83. Bereşti – Tazlău. concomitent cu transformarea altor sate-reşedinŃe comunale. Vizantea. Răzvad în SubcarpaŃii IalomiŃei. îmbunătăŃirea structurii demografice şi asigurarea unei evoluŃii demografice normale (Cornu Luncii. densităŃi până la 14 000 locuitori. Domneşti. în SubcarpaŃii Moldovei. Vărbilău etc. aşa cum sunt: Vânători – NeamŃ. gazelor naturale. Aceste concentrări social-teritoriale se afirmă şi printr-o putere economică considerabilă. la reducerea fenomenului migraŃional. Nehoiu. factor dinamizator al procesului de modernizare rurală. Baia de Fier. densităŃile medii variind între 2 – 6. ponderea ridicată a aşezărilor rurale cu activităŃi industriale. Tismana. Răcăciuni. Satele de la câmpie – cu profil cerealier şi zootehnic – sunt în bună măsură şi mari aglomerări de populaŃie. activitatea turistică constituind alături de industrie. Gura OcniŃei. favorizată de prezenŃa variatelor resurse naturale specifice ariei subcarpatice. Tipul de câmpie Câmpiei joase sub 200 m îi revin 43. Păuneşti. Slănic-Prahova.000 loc. Soveja.) în cea mai mare parte cu industrie de interes republican. Vidra. Dacă asociem câmpiei propriu-zise şi câmpia piemontană înaltă (piemonturile şi podişurile aflate între 200 – 400 m) obŃinem aria cea mai intens populată .În ultimele decenii au apărut aşezări rurale foarte mari (cu peste 4. Băbeni. Se remarcă. ocupând poziŃii cheie în diviziunea socială şi geografică a muncii.7% din populaŃia rurală. în condiŃii climatice normale.). al căror sol fertil asigură. densitatea satelor este în raport invers proporŃional cu 2 mărimea. venituri mari şi stabile populaŃiei rurale. Săcele etc. Bezdead. Media de mărime demografică a satelor de câmpie sub 200 m .aproximativ 78. Continua dezvoltare a acestor localităŃi.8 sate/100 km . profilată pe valorificarea resurselor locale.1% din totalul aşezărilor Câmpia joasă rurale. Berca. În schimb. Caracterul agro-cerealier dă nota dominantă în specializarea economică a câmpiilor. Oituz etc. Sărata Monteoru. Filipeştii de Pădure. PrezenŃa numeroaselor izvoare minerale a favorizat crearea Factori de localizare şi dezvoltarea unor importante staŃiuni balneo-climaterice şi oscilaŃii pozitive (BăltăŃeşti. pe extracŃia cărbunilor. în general. Măgura. 3. unele ajungând şi Mărimi. în SubcarpaŃii de la Curbură. Fărăoani. în centre polarizatoare locale va contribui mai ales în cazul SubcarpaŃilor Buzăului şi Vrancei. de asemenea.. Teleaga. petrolului. Vulcana Băi. Cleja.. Valorificarea în direcŃia producŃiei cerealiere a condiŃiilor de şes a exercitat o acŃiune permanentă de concentrare demografică. Săvineşti. Pucioasa.).

Demografic şi morfostructural.Văile câmpiilor cipale de organizare a vetrelor satelor. FuncŃiile au determinat. de regulă.este de circa 1 150 locuitori. Costineşti. în care componenta de bază o constituie agricultura cerealieră şi zootehnică (în special piscicultura) urmată de turism (axat pe obiective istorice şi valorificarea condiŃiilor naturale).lor de aşezări Ńia în timp a Deltei Dunării relevă modificări profunde în structura habitatului. în lungul braŃului Sfântu Gheorghe. În această categorie intră aşezările începând din zona lacului Razim până la Vama Veche. Pe litoralul sud – dobrogean se disting localităŃile Agigea. Tuzla. 4. 5. Nu sunt incluse nici puncte populate la gurile Dunării. Tipul litoral Aşezările de tip “litoral” se diferenŃiază în primul rând prin funcŃiile specifice şi modul de organizare a spaŃiului. Delta Dunării este cel mai tânăr teritoriu al Ńării. 2 Mai. cu toate restricŃiile. definite de poziŃia grindurilor fluviatile sau maritime. O “preferinŃă” deosebită este acordată drumurilor principale. Evolu. iar cea a zonelor de câmpie înaltă (200-400 m) de 5 467 locuitori. Satele sunt astfel desfăşurate în spaŃii limitate. Văile râurilor sunt mai puŃin preferate atunci când pânza freatică este la mică adâncime. reprezintă ariile prin. oricât de neînsemnate ar părea. îngăduind echipări tehnico-edilitare chiar în actuala tramă stradală. Tipul deltaic Tipul deltaic este determinat în principal de întinderile de ape. Aşezările din lungul văilor ocupă. aşezările rurale din câmpie sunt. în general. în timp. În zona de câmpie şi nu numai aici. Un tip distinct de aşezări . Povârnişurile sunt în general evitate. Structura Stabilitatea generaŃiiactuală a reliefului diferă complet de cea din antichitate. modificări de “vetre” orientându-le în general spre grupări compacte. în repartiŃia. în legătură cu navigaŃia. atrag atenŃia văile râurilor care. În Deltă. cum ar fi Aegysus (Tulcea). Aşezările din antichitate erau situate pe rama dobrogeană. cum este în Câmpia de Vest sau în ariile de subsidenŃă din Câmpia Română (Argeş – Siretul Inferior). Este de vorba de aşezări fortificate. funcŃiunile şi structura aşezărilor umane. uşor adaptabile amenajărilor de factură urbană. terasa joasă ori grindurile neinundabile. putem urmări o constantă stabilitate a generaŃiilor de aşezări.

Maliuc.Aşezările din evul mediu apar ca aşezări fortificate şi în spaŃiul deltaic propriu – zis. Moscra. Apar. în special piscicultura. În primele decenii ale secolului al XIX-lea. Tatanir). tabloul aşezărilor ome- EvoluŃii Diversificări funcŃionale Oraşe Amenajări şi modificări de vetre LanŃ de aşezări pe axul Deltei . După anul 1900 îşi începe activitatea AdministraŃia pescăriilor statului. Vechile puncte populate se transformă în sate cu funcŃiuni agricole. Aceasta a implicat tăierea canalului Sulina şi amenajarea gurii de vărsare. începe diversificarea aşezărilor pe măsură ce numărul şi mărimea lor cresc. Pe braŃul Sulina nu se aflau aşezări. ReŃeaua aşezărilor omeneşti în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea se schimbă. Crişan. canalul reprezentând un obstacol greu de trecut pentru turmele de animale. de asemenea. Ierenciuc) şi Chilia (Sălceni. Lucrările începute în anul 1856 au fost terminate în anul 1902. Satele piscicole erau situate şi în lungul braŃelor Dunării. Ivancea. legând unele ghioluri de braŃele Dunării. Interiorul Deltei Dunării se caracteriza printr-o productivitate piscicolă extrem de scăzută datorită colmatării accentuate a ghiolurilor. Pardina. Acestea sunt situate pe grindurile maritime (Letea. secŃionarea deltei în două părŃi între care legătura a devenit dificilă. În anul 1856 sunt menŃionate 9 sate mici. împotmolirii gârlelor de legătură cu Dunărea şi dezvoltării explozive a vegetaŃiei hidrofile şi higrofile. în primul rând. Apar şi se dezvoltă o serie de noi aşezări în lungul canalului Sulina: Ilgani. în scopul de a creşte productivitatea piscicolă a deltei. Caraorman) şi fluviale. Oraşele de la mijlocul secolului trecut (Tulcea şi Sulina) erau legate. noi puncte locuite pe braŃele Dunării şi la gurile de vărsare ale acestora care însă şi-au schimbat continuu poziŃia. Aşa sunt cetăŃile Chilia şi Lycostoma. Pentru a asigura o cât mai bună circulaŃie pe apă au fost tăiate canale pe sute de kilometri. Activitatea piscicolă era axată pe Dunăre. de activităŃile comerciale şi de navigaŃie. de aceea pescuitul a devenit o îndeletnicire deosebit de rentabilă. în funcŃie de evoluŃia Ńărmului deltaic. sub conducerea lui Grigore Antipa. Duna. Ca urmare a tuturor transformărilor. având numeroase consecinŃe: reprofilarea forŃei de muncă şi polarizarea ei în partea centrală a deltei. Principala sarcină a acesteia era de a asigura navigaŃia lesnicioasă pe braŃul Sulina. Mila 23. Se practică creşterea animalelor. cele mai multe fiind pe braŃele Sfântu Gheorghe (Uzlina. Anul 1856 marchează începutul activităŃii Comisiei Europene a Dunării în Delta Dunării. Pentru extinderea sectoarelor bune de pescuit se tăiau canale scurte. Gorgova. Carasova.

Se dezvoltă. Sălceni). mărime sau nivel de dezvoltare etc.293 locuitori. 6. Aceste aşezări aveau o funcŃie predominant agro-piscicolă. Periprava. Tatanir.155. Crişan. aşezările de pe rama dobrogeană a Deltei (Nufăru.21% din populaŃia Ńării.215 locuitori. ca principal centru polarizator.029 0. Rosetti. Dezvoltarea cea mai activă se înregistrează pe axa Sulina în noile aşezări apărute odată cu canalul. aşezările de pe celelalte braŃe. Vulturu. TIPOLOGIA GEODEMOGRAFICĂ A AŞEZĂRILOR RURALE În urma măsurilor de organizare administrativ-teritorială din anul 1968 şi modificărilor ulterioare. numărul comunelor era de 2685 şi cuprindeau 10. atât cele din defileu cât şi cele din bălŃile IalomiŃa şi Brăila. Letea. 2 .994 locuitori. Media demografică pe comună se cifrează la 3782 locuitori.4 1 000 – 1 999 396 14. Pătlăgeanca.2 Pentru edificare amintim că media mărimii demografice a comunelor în FranŃa era în anul 1968 de 1. În acelaşi timp se observă restrângerea unor sate (Svistoca.Tulcea . Mahmudia. adică 45.0 40. În anul 1999. Ivancea. Bălteni.) putem mărime demografică aprecia că media actuală a comunelor noastre se plasează în2 tre limitele optime ale cerinŃelor dezvoltării . Duna). Pardina) şi dispariŃia altora (Uzlina.810 6. de asemenea. C. Gorgova. Aceasta se datoreşte şi dezvoltării ora. în Germania (în 1963). Maliuc. în Belgia (în 1961) de 3.8 629. aşezările rurale de pe teritoriul Ńării noastre au fost grupate în 2.neşti din Delta Dunării în primele decenii ale secolului nostru era următorul: un lanŃ de aşezări pe axul deltei reprezentând adevărata coloană vertebrală a acesteia. aşezările de pe marile grinduri. Murighiol.479 locuitori.706 comune. În jurul oraşului rizatoare Tulcea s-au dezvoltat câteva aşezări suburbane (Tudor Vladimirescu. Comparând aceste valori cu cele din Ńări apropiate (prin Mărimi şi medii de condiŃii naturale. de 2. Sulina).A.poziŃie polaşului Tulcea. DunavăŃu de Sus). medie înregistrată în 1977. Ierenciuc. Victoria. Continuă dezvoltarea aşezărilor de pe axa Sulina (Ilgani. Numărul comunelor Numărul locuitorilor Grupe de comune după numărul locuitorilor (1 În procente faŃă de În procente faŃă Date absolute Date absolute iulie 1999) total de total sub 1 000 54 2. faŃă de 4251 locuitori. Tipul coridor dunărean Se disting în peisajul rural al României şi aşezări de tip dunărean considerate a fi cele din lungul Dunării.

În anul 1983. S-au creat sisteme de localităŃi care realizează o cooperare superioară între diferite zone de producŃie.9 35. de exemplu. economică etc. număr încă relativ mare dacă îl comparăm cu situaŃia din alte Ńări. Sub aspectul mărimii demografice. Un număr însemnat de aşezări rurale din această categorie aveau o populaŃie de sub 100 locuitori. şi peste TOTAL 1643 559 33 3 2685 61. distingem cinci mari categorii de aşezări (după datele recensământului din 1977): a) Aşezările rurale mici (sub 500 locuitori) – 5. Este vorba deci de localităŃi rurale care oferă toate condiŃiile amplificării reŃelei urbane.2 000 – 4 999 5 000 – 9 999 10 000 loc. A scăzut uşor greutatea specifică a comunelor mari (între 5. Cam aceeaşi situaŃie este caracteristică şi Bulgariei precum şi altor Ńări europene. adică 8. La acestea se adaugă faptul că s-au creat condiŃii deosebit de favorabile pentru amplificarea şi îmbunătăŃirea mediului cultural. fiind cunoscute sub denumirile de “crâng”.471. care are cam acelaşi număr de comune (2663). gradul de echipare tehnico-edilitară. România se distinge printr-o reŃea de localităŃi rurale în echilibru. după mărimea medie demografică.000 locuitori.000 – 10.000 – 10.154 399.2 20.000 locuitori (faŃă de numai 101 câte erau în 1977). Era într-adevăr un procent mare al cărui pondere reflectă specificitatea spaŃiului carpatic.155.6 3. cu zone unde posibilităŃile de regrupare sunt reduse).879 3.421 10.8% din totalul aşezărilor rurale. judeŃe cu indice de dispersie mare. apropierea sătenilor de mijloacele de servicii culturale. Austria.293 53. Aşa.000 comune (1961) are numai 119 comune cu peste 5. cu posibilităŃi variate în ceea ce priveşte capacitatea de cazare.000 locuitori. la nivelul satelor. care este divizată în 4. Primele locuri sunt deŃinute în aceste cazuri de judeŃele situate în zonele de munte şi podiş (Caraş-Severin. Belgia.9 100 Din numărul total de comune.600 – formează categoria dominantă (43% din totalul aşezărilor rurale).8 1. Se poate afirma că sub aspectul mărimii demografice medii a comunelor. de servicii. Alba. dunărean şi pontic. Hunedoara.614. o reŃea de localităŃi care asigură o funcŃionalitate echilibrată a structurilor teritoriale. numărul acestora era de 986. Numărul comunelor cu o populaŃie între 5. numai 404 au peste 5 000 locuitori. sociale etc. în număr de 33 faŃă de 39 în 1977). “pâlc” sau “trup” de 3 OscilaŃii la nivelul comunelor şi judeŃelor 1977 – clasificarea satelor Aşezări rurale mici şi foarte mici Conform organizării administrative a teritoriului existentă la 1 iulie 1999 .000 locuitori) şi a comunelor foarte mari (cu peste 10.000 locuitori este astăzi de 592 faŃă de 899 în 1977.2 100 5. 450 înregistrează sub 2.

formelor. Satele din această categorie se întâlnesc în zonele de contact dintre munŃi şi SubcarpaŃi.a. păduri). surse de apă sau modalităŃi de valorificare a resurselor locale “de cătune” – forma de tranziŃie de grupare a locuitorilor în scopul organizării şi valorificării spaŃiului.aşezări dispersate. Câmpiei Jijiei. dar în permanenŃă pe vetre stabile fundamentate de posibilităŃile optime de valorificare a resurselor locale. ne conduce la definirea a două mari tipuri morfostructurale.aşezări adunate În cadrul acestora se disting subtipuri specifice. . În această categorie se înscriu aşezările rurale (circa 3600. adică 27. se întâlnesc în zonele joase de câmpie.sat (câteva gospodării 3–5) – grupate în funcŃie de proprietăŃi.2% din totalul aşezărilor rurale) cu o populaŃie între 500 şi 1000 locuitori. Valea lui Mihai în Câmpia de Vest. Câmpiei Olteniei. medie inferioară medie superioară mari foarte mari . Câmpiei Bărăganului de est. c) Aşezările rurale de mărime medie superioară (1000-2000 locuitori) erau în număr de circa 2600. Această categorie de concentrare a populaŃiei este predominantă în peisajul Câmpiei Banatului (Timişului. în câmpiile înalte. Este zona de intensă prezenŃă a târgurilor şi târguşoarelor. ca Dăbuleni în Câmpia Română. a vechilor drumuri comerciale. texturilor care caracterizează aşezările rurale din spaŃiul României. ş. în zonele de podiş (Podişul Târnavelor) şi parŃial în Delta Dunării. Câmpiei Burnazului. e) Aşezările rurale foarte mari. d) Aşezările rurale mari (2000-6000 locuitori) în număr de circa 1300. Sunt răspândite predominant în zonele de contact dintre câmpie şi dealuri. păşuni. au o populaŃie de peste 6000 locuitori. Astfel de aşezări. pe văile transversale. specifice câmpiei (în special teraselor Dunării) s-au dezvoltat datorită promovării unei agriculturi intensive. depăşind cu mult numărul populaŃiei oraşelor mici prezente în zonele respective. culturi. Acestea sunt de regulă forme intuitiv spontane de localizare (ca de altfel şi categoria anterioară) pentru valorificarea terenurilor (fâneŃe. b) Aşezările rurale de mărime medie inferioară. în depresiunile intramontane. respectiv: . Generalizarea diversităŃii mărimilor demografice. Lugojului). în podişuri. zone colinare. Din această categorie fac parte aşezări rurale bine consolidate atât demografic cât şi economico-social. Tecuciului. de importanŃă deosebită pentru comercializare şi industrializare. structurii. Este tipul de aşezări evoluate lent.

Împrăştierea este desigur mai mică decât la aşezările din zona montană. Grupările secundare (crângurile) din acest tip de sat. Tipuri morfostructurale dispersate Aşezările de tip dispersat le regăsim în formele risipite şi răsfirate. materialul de construcŃie este cel aflat la îndemână (lemnul de brad şi piatra). 2. începând cu primele secole ale erei noastre. Tipurile de aşezări concentrate sunt caracteristice marilor regiuni agricole. Satele din acest tip structural sunt de regulă situate între locuri de pădure. ci prin case plasate către margine. încât poate acoperi mai mulŃi km . despărŃite prin garduri foarte lungi. Aşezare risipită Nu are formă şi vatră bine închegată PoziŃii distincte Aşezarea răsfirată Apropiere între loc de rezidenŃă şi loc de muncă . Se întâlneşte adesea în SubcarpaŃi. Le găsim în mod obişnuit în câmpie. sunt influenŃate de prezenŃa izvoarelor de apă şi de uşurinŃa căilor de acces şi de circulaŃie. Marea proprietate existentă în Ńara noastră în trecut – fie ea domnească. dar ulterior au fost defrişate. Acest subtip de aşezare nu are o formă şi vatră bine închegată. în primul rând celor de cultură cerealieră. în regiuni colinare străbătute de văi mari şi mici. Aşezarea risipită se caracterizează prin lipsa unei regularităŃi în dispoziŃia gospodăriilor şi o reŃea de poteci în cea mai mare parte influenŃată de condiŃiile de relief. Tipuri morfostructurale adunate Aşezările de tip adunat au totdeauna un contur al vetrei bine Vetre bine delimitate delimitat. Tot din cauza caracterului împrăştiat al locuinŃelor şi al anexelor. în cazuri destul de frecvente. Întinderea unei aşezări rurale de tip risipit este de obicei foarte 2 mare. Creşterea şi extinderea satului se face totdeauna (la aceste două subtipuri) nu prin construcŃii noi în aria interioară. locuri care odinioară au fost acoperite cu păduri. până în secolul al XII-lea. viŃa de vie) şi păşuni şi fâneŃe. fără ca aceasta să fie o regulă rigidă. dispoziŃia caselor fiind felurită. Aşezarea răsfirată este influenŃată mai puŃin de relief şi mai mult de ocupaŃia oamenilor. se apreciază că trebuie plasat în timpurile cele mai vechi. Aşezările de tip concentrat sunt adeseori lipsite de vegetaŃie interioară. În privinŃa perioadei de apariŃie şi evoluŃie a acestui subtip de aşezare. prin terenuri cultivate (pomi fructiferi. Satul răsfirat este caracterizat prin gospodării distanŃate una de alta. cu vegetaŃie interioară bogată.TIPOLOGIA MORFOSTRUCTURALĂ 1.

destul de des urmele conacelor boiereşti. Însă nu peste tot au fost aceleaşi condiŃii şi cauze sociale. de creşterea vitelor sau administrarea acestora. Acest tip de sat poate fi întâlnit în genere în Podişul Transilvaniei. cu o agricultură intensivă. ca de exemplu foste mlaştini desecate. Nevoia de a economisi spaŃiul . fapt ce a dus la concentrarea gospodăriilor individuale pe văi şi întinderea “sforilor de moşie” din preajma vetrei satului către interiorul câmpiei pe mai mulŃi kilometri. În Bărăgan.Aşezările liniare dezvoltate în lungul drumurilor sau apelor.a fost întemeietoare de slobozii Specific regional şi stăpânitoare de clăcaşi. tarlaua de oi etc. există şi o risipire a aşezărilor determinată de necesitatea efectuării muncilor câmpului. Întâlnim. calcan lângă calcan. lunci apărate de inundaŃii prin diguri etc. astfel. Acestei cauze de ordin social i s-au adăugat şi altele de ordin natural. sate care în trecut au îndeplinit funcŃii de târg sau centre de apărare.Aşezările areolare sau pluricelulare. În Câmpia de Vest. ca de exemplu înlesnirea alimentării cu apă în lungul văilor cu lunci largi din regiunile stepice. forma de grupare a gospodăriilor este tot cea adunată. de exemplu. SuprafaŃa ocupată este disproporŃionată faŃă de numărul locuitorilor. b) concentrate – sate cu clădiri despărŃite între ele prin curŃi Subtipuri destul de înguste. regăsim forme specifice cu elemente caracteristice atât aşezărilor dispersate. . cât şi adunate cum sunt: . prezente în toate zo. în regiunile de deal şi de munte (le întâlnim uneori şi la şes. de condiŃiile economice).Pluricelulare . fiind deosebit de satele stepelor şi câmpiilor şi vădit influenŃat de aşezările săseşti de prin partea locului. Se întâlnesc astfel subtipurile: a) compacte – în cazul în care clădirile sunt aşezate la stradă. În cadrul aşezărilor de tip adunat pot fi distinse o serie de Aşezări de tip adunat subtipuri.mănăstirească sau boierească . însă o adunarea dirijată. Dimensiunile unui asemenea sat merg până la 10–15 km lungime. adică a satului propriu-zis. Aceasta presupune separarea completă a locului de odihnă. fiind generate în special de frecvenŃa drumurilor. ce se deosebesc după dispunerea clădirilor în vatră. străzi sau drumuri strict delimitate. hanurile de la răspântie. c) aglomerate – sate în care clădirile sunt despărŃite prin curŃi largi şi chiar prin terenuri închise pentru culturi de câmp sau livadă. de câmpul de folosinŃă agricolă. După unele particularităŃi ale cadrului natural şi social.care a dictat forma aşezării prin condiŃiile de relief – este vizibilă. deoarece majoritatea satelor de aici au rezultat din acŃiunea de populare a unor regiuni. Liniare monoliniare sau pluriliniare sunt amplasate de regulă în SubcarpaŃi (îndeosebi SubcarpaŃii Olteniei).

a influenŃat crearea unei noi baze economice a satului românesc. cu toate efectele discutabile. Comunele cu întreprinderi din domeniul industriei materialelor de construcŃii sunt frecvente. În acelaşi timp este de reŃinut rolul important pe care industria îl joacă în dezvoltarea economică a satului românesc. La acestea se adaugă comunele cu industrie textilă. . de materiale de construcŃii ş. Totodată. Industrializarea. Baza economică a satelor Baza economică a satelor este pământul. Braşovului etc. formele areolare sunt puternic influenŃate de condiŃiile economice care stimulează evoluŃia satului.nele geografice ale Ńării. în jurul marilor centre ale industriei extractive. acest element este un indicator elocvent al potenŃialului urbanizării satelor la nivelul actual al dezvoltării economiei naŃionale şi vieŃii sociale. Valorificarea resurselor naturale explică existenŃa multor întreprinderi forestiere. areolare – liniare sau polinucleare combinate – dezvoltate spontan îndeosebi în zonele depresionare.). Acestea sunt răspândite îndeosebi în zona CarpaŃilor Orientali şi parŃial în MunŃii Apuseni.Aşezările mixte sau complexe constituie rezultatul îmbinării diferitelor tipuri de sate. Această îmbinare a tipurilor de bază poate genera forme tentaculare. neregulat). TIPOLOGIA FUNCłIONALĂ 1. rolul jucat de industrie se răsfrânge direct asupra structurii profesionale a populaŃiei active. În prezent există un număr însemnat de comune în care sunt întreprinderi industriale cu un profil destul de variat. Sibiului. alimentare şi constructoare de maşini în zona de dealuri şi depresiuni intracarpatice sau a unor întreprinderi alimentare şi textile în zona de câmpie. în zona industrială a municipiului Braşov etc. a unor întreprinderi ale industriei textile.a. în final. în câmpiile străbătute de drumuri sau în zonele de interfluvii din regiunile de deal şi podiş.bază a diversificării structurilor funcŃionale Rolul industriei Industrie mică . ale industriei constructoare de maşini (ca de exemplu în jurul municipiului Ploieşti. situate în zonele de veche tradiŃie a creşterii animalelor. rotund. oarecum bine conturate (poligonal. în zona montană. în primul rând. capătă forme diverse. asupra standardului de viaŃă al populaŃiei rurale. în special a ovinelor (împrejurimile Făgăraşului. Dominante sunt comunele cu profil de industrie forestieră şi materiale de construcŃii. spaŃiul prelucrat agricol. mobilităŃii teritoriale.). Comunele cu obiective ale industriei alimentare sunt prezente fie în zonele de creştere intensivă a animalelor (łara Mixte Nivelul economic şi social . dotărilor tehnico-edilitare şi.

În afară de dotările culturale. nordul Moldovei). Există la sate o bază tehnico-materială indiscutabil valoroasă. cluburi etc. prin valoroasele sale însuşiri etnografice. Satul românesc – prin istoria. La prima vedere se pare că problema echipării tehnico-economice a teritoriului reprezintă o problemă cheie de importanŃă radicală în politica naŃională. cinematografe. 56. unităŃi medico-sanitare. în ansamblu şi agricultura realizează (împreună cu silvicultura) o bună parte din produsul social şi din venitul naŃional. Într-o serie de sate (reşedinŃe de comune) există realizări în domeniile construcŃiei de băi comunale. etc. dezvoltării şi urbanizării teritoriului. continuitatea şi prezenŃa sa permanentă în peisajul Ńării. 27. biblioteci. de artă şi cultură. cămine culturale.140 aparŃineau sectorului privat) şi multe altele. O privire generală asupra repartiŃiei întreprinderilor industriei alimentare în centrele rurale arată o mai mare frecvenŃă a acestora în Moldova şi un număr mai mic în Câmpia Română şi în Câmpia de Vest. În satele României funcŃionează şcoli cu predare în limba română sau în limbile naŃionalităŃilor conlocuitoare.883 tractoare agricole fizice (din care 144. De aici rezultă necesitatea abordării interdisciplinare a studiului amenajării. parcul de tractoare şi maşini agricole era format din 163. la alimentarea cu apă potabilă a aşezărilor din mediul rural.686 aparŃineau sectorului privat). Sectorul terŃiar începe a deveni parte constitutivă de mare importanŃă în întreg ansamblul economic al comunei.Bârsei. specialişti în toate domeniile de activitate. La sfârşitul anului 1999. Asupra gradului de dotare tehnico-economică a teritoriului aşezărilor rurale în general. De asemenea.culturală . satele dispun de un număr însemnat de intelectuali. un rol primordial revine lucrărilor complexe de irigare şi de amenajare de pe teritoriul Ńării.173 semănători mecanice (din care 50. Indicatorii de bază în acest caz se referă.337 aparŃineau sectorului privat). de asemenea. De o semnificaŃie deosebită este şi gradul de dotare cu instituŃii social-culturale. În afara activităŃilor industriale trebuie Ńinut seama şi de faptul că. la efectele pozitive pe care le au o serie de lucrări hidrotehnice care sau realizat sau sunt în curs de realizare.. este semnificativă prezenŃa unor întreprinderi ale acestei ramuri în cadrul industriei locale.988 cultivatoare mecanice (din care 24. posedă un potenŃial turistic re- Baza tehnico-materială Maşini agricole InstituŃii social-culturale Dotarea social . brutării şi abatoare. PrezenŃa industriei (mari sau mici) în mediul rural asigură un grad superior de echipare tehnico-economică a teritoriului. fie în cele de câmpie caracterizate printr-o agricultură intensivă.

aşezări rurale cu funcŃii predominant agricole. de importanŃă locală (exclusiv sau preponderent agricolă). PopulaŃia neagricolă pendulează spre oraşele agricole apropiate. deŃine un puternic “mecanism” nonagricol capabil să asigure un nivel superior vieŃii rurale. poziŃia geografică a aşezărilor rurale (care justifică în parte existenŃa unor anumite activităŃi economice) şi volumul fluxurilor de navetişti. 4. 2. Faptele arată că satul românesc. au favorizat transformarea radicală a aşezărilor rurale. ci de o conştiinŃă naŃională susŃinută de pârghiile decizionale. Criteriile de bază în stabilirea tipurilor de activităŃi sunt cele ale structurii socio-profesionale ale populaŃiei active în strânsă corelare cu valoarea producŃiei. în special dinspre oraşele mari spre mediile rurale. astfel încât. într-o aşezare cu funcŃii diversificate. Satul s-a transformat treptat dintr-o localitate unifuncŃională. definit până nu de mult prin predominarea aproape exclusivă a structurilor economiei agricole şi prin organizări social.TranziŃia ale din oraşe. În ultimă instanŃă nu de decrete şi programe politice este nevoie. Trebuie găsite modalităŃi de “coborâre” cu curaj în sate mergând până la asigurarea căilor de “orientare” a populaŃiei. Tipuri funcŃionale de aşezări rurale Mediul rural. spre diferite puncte de exploatare Transformări funcŃionale Criterii de tipologie funcŃională Aşezări rurale cu funcŃii predominant agricole . Este vorba de o orientare stimulativă (şi nu pe căi administrative) capabile să frâneze exodul rural şi să reabsoarbă forŃa de muncă disponibilă din oraşe. 2. integrată tot mai mult în teritoriu.marcabil. 3. aşezări rurale cu funcŃii speciale. în faza lui actuală de tranziŃie. a dobândit tot mai evident o nouă înfăŃişare şi o nouă funcŃie. Pe baza acestora. Amplificarea relaŃiilor reciproce dintre vatră şi locul de muncă. schimburile intervenite în activităŃile productive. au fost delimitate patru mari tipuri funcŃionale de aşezări rurale: 1. aşezări rurale cu funcŃii mixte. aşezări rurale cu funcŃii predominant industriale. Se impune în schimb o reorientare susŃinută în direcŃia accelerării muncii industriale la sate prin investiŃii noi şi descentralizarea unor societăŃi industri. populaŃie şi vatră.teritoriale. iar valoarea producŃiei agricole este de peste 70% din totalul producŃiei globale a aşezării respective. delimitarea netă dintre cele două forme de convieŃuire umană-urbană şi rurală-devine tot mai dificilă. Aşezările rurale cu funcŃii predominant agricole au o populaŃie agricolă de peste 65% din populaŃia activă.

Întâlnim astfel: .aşezări cu profil viticol în care peste 15% din suprafaŃa agricolă este ocupată cu vii (cele predominant viticole au peste 30% din suprafaŃa agricolă cultivată cu viŃă de vie).aşezări cu profil legumicol .). b) agricol cu industrie mică şi meşteşugărească.: Grădinari. Buciu .jud Suceava. . cerealier şi de creştere a animalelor care se suprapun teritorial marilor unităŃi de câmpie şi de podiş. . unde culturile cerealiere. de mijloacele de producŃie existente Subtipuri şi de ponderea producŃiei agricole. ŞomcuŃa Mare.aşezări cu profil cerealier. Ńesături. semiconserve. (ex. .jud. Vrancea. Ostrov – jud. ci se modifică în funcŃie de necesităŃile economiei şi populaŃiei la un moment dat. confecŃii. apărute şi dezvoltate odată cu ascensiunea marilor centre urbane şi industriale. c) agricol cu rol de cazare a forŃei de muncă. .forestieră. Ciocărlia. Se disting mai multe subtipuri: a) agricol. centre ale industriei extractive sau este ocupată pe plan local în activităŃile din sectorul secundar. Vereşti.sunt relativ recente. b) Aşezări rurale cu activităŃi meşteşugăreşti sau ale industriei mici şi artizanale se bazează pe valorificarea unor resurse locale de materii prime menite să asigure aprovizionarea populaŃiei din producŃia proprie cu articole de uz casnic şi gospodăresc. Jidvei. Borş. Jariştea. produse lactate etc. FuncŃia de bază rămâne agricultura (participă cu peste 70% la realizarea producŃiei). ProducŃia de legume deŃine ponderea cea mai mare în totalul producŃiei vegetale. pe marile artere de circulaŃie şi se caracterizează prin pendularea forŃei de muncă. respectiv creşterea animalelor şi culturile cerealiere deŃin ponderea cea mai mare. Sunt întâlnite în zonele deluroase (ex. Lovrin etc. Profilul agricol nu este static în spaŃiu şi timp.jud. constituind şi principala sursă de venituri a populaŃiei (ex. etc. c) Aşezări agricole cu rol de cazare a forŃei de muncă se găsesc în apropierea unor puternice centre polarizatoare. ca bază de aprovizionare a acestora cu materii prime agricole. Alba. însă o bună parte din populaŃia activă (uneori chiar peste 50%) s-a integrat în fluxul activităŃii industriale sau terŃiare din localităŃile rurale sau urbane învecinate. Urecheşti .jud Gorj. Tismana .).). Un rol deosebit de important în apariŃia lor l-a avut dezvoltarea industriei şi serviciilor din oraşul apropiat. ConstanŃa etc. concomitent cu modernizarea reŃelei de transporturi. a) Aşezările agricole. Seini – jud Maramureş.aşezări cu profil de creştere a animalelor – constituie activitatea de bază în marea majoritate a aşezărilor montane bogate în păşuni şi fâneŃe.

dar sunt prezente şi funcŃiile agricolă. Caraş-Severin . Cluj. Apahida-jud. ConstanŃa. Bucecea . între 35% şi 65%. Harghita etc. Fundu-Moldovei – jud. forestiere sau minerale. Suceava.jud.).au o largă răspândire în special în zonele montane. petrol.jud. c) agro-piscicole – în special în Delta Dunării dar şi în regiunile de câmpie (Câmpia Crişurilor. b) aşezări rurale cu industrie prelucrătoare.pentru prelucrarea lemnului. Ocna de Fier – jud. BistriŃa Năsăud. Suceava .jud. Marginea-jud. d) agricol cu activităŃi de transport – legate în primul rând de existenŃa unor noduri de cale ferată (Teiuş. Argeş. Caraş-Severin.). Buzău. Astfel de aşezări rurale. Câmpia Moldovei).pentru prelucrarea materiilor prime minerale etc. Suceava. Vama . Se disting mai multe subtipuri: a) agro-industriale – ex. ApariŃia lor a fost favorizată de existenŃa zăcămintelor de cărbuni. Alba etc. Alba.jud. Ciceu-jud. peste 65% din populaŃia activă lucrează în industrie iar valoarea producŃiei industriale depăşeşte 70% din producŃia globală. Remetea .jud. Bodoc-jud. e) agro-industrial şi de servicii – în care peste 15% din populaŃia activă lucrează în sectorul terŃiar.jud. Câmpia Transilvaniei. Baloteşti-jud. a) Aşezări rurale cu industrie extractivă . Băneasa-jud. Aşezări rurale cu funcŃii predominant industriale Aşezări rurale cu funcŃii mixte Aşezări rurale cu funcŃii speciale . Prahova. Braşov. Băiculeştijud. Aşezărilor rurale cu funcŃii mixte le aparŃin aşezările rurale în care activităŃile agricole şi neagricole deŃin ponderi aproximativ egale. Buzău. unde activităŃile terŃiare cunosc o dezvoltare mai deosebită. TopleŃ.În cadrul aşezărilor rurale cu funcŃii predominant industriale. sare. Dognecea . Roşia Montană . Voila-jud. Prundu Bârgăului . Botoşani. sunt: Săcel-jud. Pătârlagele-jud. Mureş. b) agro-forestiere. c) aşezări rurale cu industrie extractivă şi prelucrătoare.jud. Aşezările rurale cu funcŃii speciale prezintă două subtipuri: a) aşezări rurale cu funcŃii turistice – în care peste 25% din populaŃia activă este ocupată în servicii. Floreşti-jud.jud. roci de construcŃie (ex. Ilfov. Prahova. Nehoiu . b) Aşezări rurale cu industrie prelucrătoare a materiilor prime agricole sau minerale – au o largă răspândire în toate regiunile geografice în funcŃie de gradul de specializare a producŃiei agricole. de capacitatea de producŃie şi importanŃa în teritoriu a unităŃii respective (ex. După profilul activităŃii industriale se diferenŃiază mai multe subtipuri: a) aşezări rurale cu industrie extractivă. gaze naturale. Măneciu . Fântânele-jud. Maramureş. forestieră sau chiar industrială (ex. VinŃu de Jos-jud. Harghitapentru prelucrarea materiei prime agricole. subcarpatice şi de podiş.

TIPOLOGIA ETNO-CULTURAL A SATELOR ROMÂNEŞTI Satul românesc îşi afirmă originalitatea în context european. dovedind un simŃ artistic deosebit. mori etc. O altă caracteristică o reprezintă predilecŃia pentru o decoraŃie cât mai variată. iar pentru acoperiş specifică este şiŃa. NeamŃ. iar pentru acoperiş Ńigla. casele tradiŃionale sunt construite din bârne de brad sau stejar cu acoperişuri înalte. În celelalte zone geografice predomină utilizarea lutului sub formă de cărămizi (mai înainte şi sub formă de chirpici). Reflectând diversitatea condiŃiilor naturale. mondial. între care “MuOriginalitatea satelor româneşti Materiale de bază . în acest sens. cum este. cu prispa lată înconjurată de parmalâc şi stâlpi împodobiŃi în unele zone cu crestături.lutul DecoraŃie variată Sculpturi din lemn . de regulă având culoarea roşie. de pildă. Arad.lemnul . cum este mai ales cazul celor din Maramureş. Reprezentativ sete satul Ciocăneşti. În schimb. piatra şi lutul) sunt utilizate în mod echilibrat. verde. SăpânŃa-jud. arhitectura populară românească este una din puŃinele din lume în cadrul căreia cele trei materiale de bază (lemnul. ci ca mijloc de împodobire a tuturor obiactelor confecŃionate din acest material. teascuri. Buzău). În unele zone. decoraŃia exterioară atinge un rafinament deosebit. oferă secŃiile de tehnică populară ale multor muzee specializate. unic în Europa. Braşov. despre care se poate spune că nu există ca preocupare în sine. mai puŃin galben sau roz) pe fondul alb de var. în pante repezi. Maramureş. b) aşezări rurale cu funcŃii piscicole şi turistice – specifice Deltei Dunării cu un fond turistic deosebit.Maramureş. În zonele de munte. în nordul Moldovei. Sărata Monteoru-jud. există şi aşezări rurale cu funcŃii turistice de nivel internaŃional: Moneasa-jud.piatra . Agapia-jud. din judeŃul Suceava. Sibiu. utilizată chiar şi la bisericile săteşti. Bazna-jud. iar pentru acoperiş stuful. unde casele sunt împodobite cu ornamente de lemn şi cu faŃade decorate cu chenare în motive tradiŃionale şi geometrice. predomină piatra şi lemnul. de pildă. în Delta Dunării. în primul rând prin înscrisuri etnografice şi arhitecturale distincte. albastru. Idei. îndeosebi în Bucovina.). fiind vorba de o adevărată artă. Amara-jud. începând cu cele mai simple din gospodărie (de la lingură şi furculiŃă la mobilierul interior şi exterior) până la instalaŃiile de tehnică populară de mari dimensiuni (pive. Deşi majoritatea lor sunt de importanŃă regională sau locală. Homorod-jud. IalomiŃa. în culori diverse (negru. existentă atât în interiorul cât şi în exteriorul casei tradiŃionale. drept material de construcŃie este folosit lutul. O altă atracŃie a satului românesc o reprezintă sculptura în lemn. În zona de munte.

în general. cu o ceramică specifică: RădăuŃi (Moldova de nord).Hr. au streşini duble. 50m). uneori. precum cea din Cuhea. vechi picturi pe lemn sau sticlă.zeul lemnului” din Câmpulung Moldovenesc şi “Muzeul tehnicii populare” din Dumbrava Sibiului. Bisericele de lemn sunt prezente în multe zone ale României. fapt ce se reflectă şi în stil. armonia aproape desăvârşită a culorilor şi siguranŃa cu care sunt desenate motivele ornamentale pictate în trei culori. În privinŃa arhitecturii populare. printre altele. economia Arhitectură populară PorŃi din lemn Biserici din lemn Pictură pe sticlă şi ceramică Ceramica Portul popular OrnamentaŃia . care oferă astăzi posibilitatea de comparaŃie. fiind expresia unei măiestrii arhitecturale deosebit de originale. În ceea ce priveşte pictura pe sticlă (dezvoltată mai ales în Transilvania) creatorii în domeniu erau. adeseori. prezente mai ales în Maramureş. aşa cum a fost imortalizat pe celebra Columnă a lui Traian. dar au atins o adevărată culme artistică în Maramureş (întâlnite aproape în fiecare sat). cu o streaşină largă care acoperă poarta mare (pentru căsuŃe) şi portiŃa. aparŃine culturii materiale din mileniile III-II î. În ceea ce priveşte cromatica. Cea mai mare parte a obiectelor din lut. păsări. În ceea ce priveşte ornamentaŃia. şi se remarcă prin eleganŃa formelor. Cele mai multe au 200-300 de ani vechime. florile fiind unele din motivele predilecte. printre altele. de o mare gamă cromatică. Oboga şi Horezu (în nordul Olteniei). Întreaga construcŃie păstrează înfăŃişarea unui arc de triumf rustic. lângă Sibiu. În prezent meşteşugul ceramicii este încă viu. se remarcă predilecŃia pentru culoarea albă şi. dar unele depăşesc o jumătate de mileniu. din bârne de lemn. Un alt motiv de atracŃie a satului românesc îl reprezintă portul popular. PorŃile de lemn. ambele de o originalitate apreciată de multă vreme în străinătate. şi prin pictura pe sticlă şi ceramică. iar în interior au. sunt lucrate la roata olarului. Corund (Transilvania) etc. Cea de Cucuteni. sunt înalte şi suple. Există anumite centre şi areale geografice renumite pentru acest meşteşug. Construite de către maeştri anonimi. Arta populară românească se remarcă. stâlpi ciopliŃi şi turnuri zvelte şi înalte (depăşind. nordul Olteniei. al geto-dacilor. de la Roma. aceasta este caracterizată printr-o mare simplitate şi echilibru. frânghia etc. Bucovina. care a conservat multe elemente din portul strămoşesc. prin porŃile monumentale sculptate în lemn şi bisericile de lemn. MunŃii Apuseni. Ceramica are tradiŃii străvechi pe teritoriul României. în exclusivitate Ńărani. România este renumită. în trecut. Sunt împodobite cu motive vechi stilizate – simboluri ale elementelor care compun universul Ńăranului: floarea-soarelui.

De regulă dansul popular românesc este interpretat în grup. atât în ceea ce priveşte stilul cât şi repertoriul său. muzica populară românească este foarte interesantă. Calendarul tradiŃional românesc cuprinde o serie de obiceiuri care celebrează cele mai importante momente ale vieŃii naturii şi omului. balada evidenŃiindu-se prin cristalizarea artistică şi filozofică. jocul popular cunoaşte o varietate de categorii corespunzătoare acestor împrejurări de viaŃă. în care textul şi muzica se armonizează pentru a crea o stare lirică nemaiîntâlnită. exprimând un amestec de nostalgie. în formă de cerc şi purtând denumirea de “horă”. OrnamentaŃia. decorul brodat. dintre vers şi mit. desfăşurându-se. de cele mai multe ori. prin combinaŃia unor piese de bază (“iia” – cămaşa. de ordin religios. La rândul său. de asemenea. Aceste obiceiuri şi ceremonii sunt foarte variate şi spectaculoase. este acela care-i conferă portului popular românesc nota de fantezie. respectiv sentimentul dominant al “dorului”. “fota”. – pentru costumul femeiesc de exemplu). cât şi instrumentele tradiŃionale. dragoste. Însă marea varietate a costumului popular se realizează. Un punct de mare atracŃie îl reprezintă obiceiurile şi sărbătorile populare. purtând denumiri legate de acestea. în ultimă instanŃă. Se remarcă în acest sens balada “MioriŃa” apreciată drept “una dintre cele mai frumoase creaŃii ale literaturii universale”. “catrinŃa”. “Meşterul Manole” cu un motiv legat de “jertfa zidirii”. ritmurile. care este simplă şi dreaptă. aşa cum demonstrează izvoarele antice. astfel încât există un număr extrem de mare de dansuri. cuvânt greu de tradus. astăzi cântecul popular continuă să circule şi să fie recreat. Folclorul românesc se caracterizează printr-o varietate apreciabilă. ale existenŃei şi muncii. dorinŃă nelămurită. “opregul” etc. conservând. totuşi. Se remarcă. cu rădăcini străvechi. Cel mai bogat MioriŃa Meşterul Manole Folclor doine balade Muzica populară românească Dansul popular Sărbători populare . precum şi “baladele”.coloristică. ea fiind dispusă în aşa fel încât să sublinieze liniile croielii şi ale corpului omenesc. povestiri în versuri. folclorul. în lirica tradiŃională. adeseori acompaniate muzical. care îl prilejuieşte. aspecte de mare arhaicitate. În ciuda varietăŃii există. Dansul popular românesc are trăsături specifice. un element comun. un obicei complex. Una din trăsăturile de bază ale folclorului românesc o constituie îmbinarea dintre poezie şi epică. muzica şi dansul popular românesc. Aceeaşi sobrietate este de constatat şi la croi – “tăietura” îmbrăcăminŃii. sărbătoarea. În acest context sunt de remarcat cântecele specifice numite “doine”. în ceea ce priveşte modalităŃile melodice. Păstrând o strânsă legătură cu ceremonia. Foarte cunoscut în străinătate este însă “Căluşul”.

Nu există nuntă românească tradiŃională la care să nu se petreacă o întreagă succesiune de momente tradiŃionale – simbolizând. Cisnădioara ş. obiecte din metal. “Alegerea Craiului” ş.). totodată. în serile lungi de iarnă. CaŃa. cuprinzând colinde ca “Pluguşorul”. “Irozii”. prilej cu care se cântă şi se dansează. sculptură în piatră sau lemn aparŃinând veacurilor de început ale evului mediu. cule – case boiereşti întărite – conace etc.. trecerea tinerilor în rândurile maturilor cu datorii şi drepturi depline: chemarea. Nunta Târguri tradiŃionale Monumente istorice şi de artă .a. “Vicleimul”. purtând cununi de spice. dar. “Brezoaica”. în ultimă instanŃă. Homorod. alaiurile prin sat şi. fragmente de frescă. se desfăşoară. palate. mai ales. Liveni (muzicianul George Enescu).) li se adaugă muzeele săteşti (unele specializate) şi casele memoriale care cinstesc memoria unor mari personalităŃi româneşti. cetăŃile Ńărăneşti prezente din sudul Transilvaniei. că şi astăzi. Saschiz. Văratec. Humuleşti (povestitorul Ion Creangă). de regulă.a. cupe. Este de amintit. în cursul căreia un grup de fete dansează la câmp în lanurile pe cale de a se coace.a. Govora. colecŃii de covoare orientale. Se remarcă bisericile şi mănăstirile. de pildă. declarate monumente UNESCO. “Sorcova” ş.a. cetăŃilor şi altor monumente istorice şi de artă (castele. S-au păstrat până astăzi târgurile tradiŃionale. tipsii de aur şi argint etc. cât şi de unele moşteniri geto-dace şi “Drăgaica”. Satele româneşti concentrează. Tismana ş. “Armindeanul” ş. Foarte interesante sunt obiceiurile numite “Caloianul”. Apold.). Dragomirna. apoi Putna. adăpostind. Cea mai mare sărbătoare folclorică românească rămâne însă nunta. şi jocuri mimice cu măşti precum “Turca”. Bisericilor. ci şi de repertorii folclorice şi de cunoaştere reciprocă a tinerilor (băieŃi şi fete). între care cele cinci cu fresce exterioare. precum şi “MărŃişorul”. la care tinerii se adună să lucreze împreună. luarea miresei de acasă. în diferite regiuni ale Ńării. “Capra”. Horezu. cum este. mobilier. Biertan. ”masa mare” petrecerea finală care se încheie cu “dansul miresei”. “Plugarul”. “Târgul de fete” de pe Muntele Găina. o mulŃime de monumente istorice şi de artă. cele mai importante sunt cele legate de sărbătorirea primului plugar (“Tânjana”. în sfârşit. cum sunt cele de la Ipoteşti (poetul Mihai Eminescu). Unele dintre acestea au o mare vechime. Dintre obiceiurile de primăvară şi de început ale muncilor agricole.ciclu sărbătoresc îl constituie obiceiurile de iarnă ce se desfăşoară în intervalul dintre Crăciun şi Bobotează. a cărui origine se leagă atât de cultura română şi bizantină. în interiorul lor adevărate comori de artă (o biserică romanică sau gotică. care prilejuiesc nu numai un schimb de produse sau de creaŃii de artă populară.. clăci şi şezători. HobiŃa (sculptorul Constantin Brâncuşi) ş.a.a. Prejmer.

. tot mai multe sate dobândesc şi dotări turistice: moteluri. motiv pentru care au fost declarate sate turistice.Multe sate atrag prin însăşi natura locurilor. Unele sate româneşti concentrează o multitudine de obiective interesante. campinguri. cabane. Satele au un potenŃial turistic însemnat şi joacă un rol tot mai important în frecvenŃa turismului românesc. hanuri. Este cazul satelor de munte. De asemenea. prin peisajul pitoresc. de deal şi podiş. din Delta Dunării. restaurante etc.

Acestea sunt deja. se suprapun. ca şi în alte Ńări. asigurat de un anumit grad de întărituri. formaŃiune cunoscută şi atestată de literatură veche “Oppida” . dezvoltând paralel şi necesităŃile economice.). dintre care unele au jucat în timp succesiv sau simultan un rol hotărâtor în anumite faze ale acesteia (funcŃia de apărare. se succed sau se elimină într-o anumită perioadă. fortăreaŃa Judecând după urmele materiale ale diferitelor culturi putem considera cetatea şi fortăreaŃa ca fiind formaŃiuni simple. etc. Este cunoscut că în marea lor majoritate. industrializarea. fortăreaŃa ori cetatea 2.GEOGRAFIA ORAŞELOR În România. urbanizarea are o istorie milenară. Aceasta s-a manifestat de-a lungul timpului prin continuitatea tuturor tipurilor şi generaŃiilor de oraşe specifice Europei. dezvoltarea comerŃului. şi Cetăţile drept faze embrionare ale mediului urban pe teritoriul Ńării noastre. motivaŃii economice şi social-istorice specifice. centrele urbane antice s-au născut din necesităŃile de apărare. pe locuri mai înalte sau mai ascunse. ceea ce semnifică o cultură materială continuă. ca şi în alte Ńări. Urbanizarea României are la bază. Locurile întărite alese de triburi în prima fază de dezvoltare servesc nu numai ca punct de apărare ci şi de depozitare vremelnică. Oppida. FuncŃia de apărare devine treptat funcŃie militară izvorâtă din necesitatea de apărare a teritoriilor autohtone. târgul FormaŃiuni tipice 3. oraşe recent decretate pe baza antecedentelor rurale Asemenea formaŃiuni tipice evoluŃiei urbane pe teritoriul României se evidenŃiază în diferite epoci şi în anumite condiŃii ale mediului natural. printre care: 1. bine dezvoltată şi cu o organizaŃie de triburi şi de uniuni tribale geto-dacice puternice. Cetatea. se dezvoltă paralel. porturile 4. a meşteşugurilor. 1. după părerea noastră acele “oppida” descrise mai târziu de Ptolemeu. Aşa cum arată mărturiile arheologice. nevoia de apărare a oamenilor încă din timpurile îndepărtate se resimte în însăşi modul de organizare a aşezărilor. distingem pe teritoriul României câteva tipuri genetice ale vieŃii urbane. Tipuri genetice de oraşe pe teritoriul României Pornind de la consideraŃiile enunŃate. politice sau religioase. oraşe întemeiate pe baza resurselor primare 5. La fiecare din marea lor majoritate putem recunoaşte însuşirile lor genetice.

(cetăŃi dacice) ca Sucidava. organizate.Hr. Reprezintă o formă de evoluŃie superioară a stadiului sătesc. care explică totodată adaptarea şi asimilarea la fondul autohton a împrumuturilor de forme şi tehnică venite din afară.. Pelendava. Tinosul pe Prahova. inclusiv în cea referitoare la părŃile centrale şi vestice ale Ńării noastre. formând un tip genetic aparte. Apar cunoscutele “dava”.Hr. cu caractere militare. Porolissum. Aceasta în timp ce pentru sudul şi estul Ńării se introduce mai mult noŃiunea de târg. oraşele-cetăŃi menŃionate au o semnificaŃie deosebită.Hr. funcŃii politice (cele mai numeroase). ne sunt cunoscute cetăŃi geto-dacice importante ca cele de la Piscul Crăsănilor pe IalomiŃa. Pe măsura consolidării statului dac. Atât sub aspectele lor urbaniste cât şi ale funcŃiilor multiple pe care le îndeplineau. economice. funcŃii administrative şi parŃial comerciale.Hr. Davele sunt denumiri date unor aşezări mai evoluate de tip 4 oppidum . având funcŃii de adevărate oraşe.). .pe teritoriul Ńării noastre. Callatis (sfârşitul secolului al VI-lea î. Barboi şi FrumuşiŃa din sudul Moldovei) nu poate decât să ne confirme existenŃa încă de pe acele timpuri a unor cetăŃi autohtone bine întărite.cetatea de scaun) şi sunt nelipsite în centrele de exploatare a bogăŃiilor din centrul şi vestul Ńării (Germisara . jucând chiar rolul unor cetăŃi comerciale de tranzit. politice şi religioase mult mai dezvoltate. Argedava. Sunt cunoscute mai ales cele din MunŃii Orăştiei (Sarmizegetuza . Popeşti pe Argeş (Argedava) care întreŃin legături şi primesc influenŃa din partea Traciei de Sud. Este vorba de Histria (întemeiată în anul 657 î. Aşezări de tip “cetate” sunt şi coloniile greceşti de pe Ńărmul Mării Negre considerate a fi până în prezent drept cele mai vechi oraşe de pe teritoriul Ńării noastre. Napoca.). O bună vreme au constituit şi una din ferestrele autohtonilor 4 “Polisul” “Davele” CetăŃile greceşti Castrele Este interesant de menŃionat că noŃiunea oppidum persistă mult timp în literatura occidentală. Istoria relaŃiilor dintre oraşele cetăŃi greceşti din Dobrogea şi restul teritoriilor geto-dacice (cu localităŃi mult mai îndepărtate ca Zimnicea. Ramidava. Buridava.) şi Tomis (mijlocul secolului al III-lea î. Unii autori greci dădeau acestor aşezări principale din Dacia chiar denumirea de “polis” ca şi centrelor urbane ale civilizaŃiei sclavagiste. unele “oppida” capătă alături de funcŃiile militare.în limba dacă însemnând “cald izvor”). numeroase (şi nu întâmplător) în regiunile sudice şi sud-estice ale teritoriului actual al Ńării. este apreciată ca tip de aşezare întărită cu caracter cvasiorăşenesc. La sfârşitul secolului al III-lea î. Piroboridava. ne apar cunoscute o serie de dave care se înmulŃesc pe întreg cuprinsul Ńării.Hr. În preajma anului 100 î.

negustorii. se dezvoltă pe vetrele sau în apropierea vechilor fortăreŃe. fac din acestea adevărate oraşe ale lumii sclavagiste. Rolul cetăŃilor romane este covârşitor în dezvoltarea mediu. Aceste argumente întăresc ideea că oraşele menŃionate în 5 Puterea era împărŃită între oraş şi reprezentanŃii puterii centrale . Astfel. politice ca cele din MunŃii Orăştiei care conservă şi dezvoltă funcŃiile vechilor cetăŃi autohtone. funcŃiile multiple pe care le dezvoltă cetăŃile romane. de pe Ńărmul Mării Negre. Cea mai clară formaŃiune urbană o constituie castrele. Acestea sunt în bună parte expresia unei dezvoltări rapide a unor cetăŃi autohtone supuse intereselor Imperiului roman. deosebindu-se prin modul de organizare de cetăŃile colonii greceşti. Numai pe drumul dunărean de la Durostorun la Argamun (capul Dolojman) sunt identificate peste 50 de asemenea cetăŃi. oraşele-cetăŃii din timpul ocupaŃiei romane îşi dezvoltă mai mult funcŃiile economice şi spirituale.CetăŃile feudale drate în tipul generic de fortăreaŃă. subdiviziuni ale formaŃiunilor urbane înca. în scurt timp. ne sugerează ideea că marea lor majoritate reprezintă forme superioare de organizare ale fostelor cetăŃi dacice.CetăŃile romane lui urban pe teritoriul Ńării noastre. de apărare şi de adăpost.spre lumea exterioară din Asia Minoră şi Peninsula Balcanică. MigraŃiile popoarelor lasă puternice amprente asupra fizionomiei urbane. meşteşugarii. CetăŃile feudale. o mare parte din oraşele din łara Românească le găsim în documentele sec. şi devin mai târziu în procesul formării şi închegării poporului român. sunt înconjurate de ziduri care îndeplineau două funcŃii. CetăŃile romane se dezvoltă pe întreg cuprinsul Ńării. de regulă. iar mai târziu cetăŃile romane care pot fi grupate într-un subtip genetic bine individualizat. Tipul de oraşe-cetăŃi romane se impune printr-o organizare urbanistică net superioară tipurilor de cetăŃi anterioare. XIV-XV pe pământuri boiereşti. iar pe multe din 5 Transilvania cu drepturi necomplete de autoadministrare . Astfel. Astfel oraşele apăreau de regulă formate din două părŃi: cetatea propriu-zisă (înconjurată de ziduri) şi “burgul” nefortificat unde era piaŃa oraşului şi trăiau târgoveŃii. cu excepŃia cetăŃilor cu funcŃii exclusiv militare. Introducerea unei culturi arhitectonice superioare. Ceea ce apare deosebit de semnificativ este numărul mare al acestor cetăŃi pe întreg cuprinsul Daciei ocupate. CetăŃile medievale. centre de organizare teritorială ale cnezatelor şi apoi ale judeŃelor. pe cele din Moldova pe pământuri domneşti. pentru populaŃie în caz de invazii. ApariŃia unui număr impresionant de astfel de aşezări. a centrelor urbane existente sau a unor sate mai evoluate.

rămân oraşe deschise îndeosebi schimbului de produse. Aceasta în timp ce celelalte (urbs. de boierime sau puterea centrală. restaurare. singură aceea de ”civitas”(cetate) rămâne în uzul limbii române până în zilele noastre. însă au suferit modificări substanŃiale pe plan vertical. fără posibilităŃi de consolidare militară. cu funcŃii predominant comerciale . În această grupare se situează oraşele: Cluj. Oraşele din łara Românească depind în mare parte de boierime. caracteristic acestui tip fiind oraşul Sighişoara. determinând schimbări structurale atât în funcŃiile acestora (interne şi extraurbane). Buzău. SemnificaŃia curŃilor Transilvania sau łara Românească. Se disting. În procesul constituirii statului. municipium) rămân numai în scrierile de cancelarie. Aici sunt incluse fostele raiale turceşti (Giurgiu. care s-au păstrat de-a lungul Tipuri de centre istorice vremurilor. oraşe ale căror centre istorice s-au păstrat nealterate în plan orizontal şi vertical. Din aceste puncte de vedere distingem diversele tipuri de centre istorice. Numărul vechilor oraşelor scade. ViaŃa internă urbană se reduce. şi confort modern. astfel.această perioadă au existat cu mult înainte de stăpânirile respective. Aici îşi găsesc condiŃiile de siguranŃă meşteşugarii şi negustorii. jucând un rol însemnat în înfiinŃarea acestora. fie că este vorba de Moldova. oraşe cu un bogat şi înfloritor trecut feudal relativ modest (Craiova. înainte de constituirea statelor. Oraşele din Transilvania dominate de influenŃa din afară îşi consolidează în primul rând zidurile de apărare şi edificiile administrative care devin monumentale. de o intensitate permanentă în teritoriu care a înrădăcinat adânc denumirea de cetate devenită deja populară. În cea de-a treia categorie pot fi grupate oraşele în care au avut loc intervenŃii asupra centrului istoric atât prin plan orizontal (trama stradală) cât şi vertical. Este demn de subliniat faptul că din toate denumirile date centrelor urbane în antichitate. unde intervenŃiile constructorilor privesc lucrări de conservare. pe întreg cuprinsul Ńării. oppidum. favorizând dezvoltarea pe întreg cuprinsul Ńării. Ploieşti. Sibiu. Braşov. colonia. O mărturie a caracteristicilor oraşelor cu funcŃii de cetate sunt trăsăturile centrelor istorice. 6 . cât şi în fizionomia urbană. A doua categorie din această clasificare o formează oraşele ale căror centre istorice s-au păstrat nealterate în plan orizontal. Este o dovadă incontestabilă a fenomenului însăşi. vechile oraşe-cetăŃi au fost domneşti puse în dependenŃă faŃă de domnie. În aceste condiŃiuni tipul genetic de oraş-fortăreaŃă îşi pierde treptat însuşirile iniŃiale. a unui număr considerabil de oraşe sau centre ur6 bane. Brăila. Oraşele şi târgurile din Moldova consolidează curŃile domneşti pentru asigurarea puterii politice şi desfăşurarea unei vieŃi economice strâns legate de specificul local. Turnu Măgurele).

în funcŃie de intensitatea funcŃiilor şi de poziŃia lor geografică. târgurile s-au diferenŃiat generând o serie de subtipuri. Unele oraşe au preluat şi intensificat funcŃiile agricole. Bacău. În acest fel. Curtea de Argeş . Turda. Iaşi. Câmpulung. Suceava. De regulă. îndeosebi în zonele colinare.pe Jiu. Este vorba de Târgu Jiu. unde se menŃin încă puternice “turnurile” de apărare. potrivit fazelor de evoluŃie se disting ca centre cu funcŃii de schimb permanente. Târgul Mureşului . Oraşele-târguri. Târgurile. În funcŃie de condiŃiile de dezvoltare economico-socială şi istorică din łările Române.). Târgul Sucevei . dezvoltate pe baza unor aşezări rurale devenite reşedinŃe administrative sau religioase. prin dezvoltarea unor aşezări rurale recunoscute ca sate în epoca feudală.pe Lăpuş etc. Târgovişte. din perioada convieŃuirii romano-slave. Multe sunt citate a fi pe vechile ruine daco-romane sau alături de acestea. pieŃe de schimb sau de negoŃ. Oraşele-târguri fortificate dezvoltate pe antecedente rurale au în vedere formaŃiuni care prin poziŃia lor economică faŃă de drumurile comerciale. Oraşele-târguri. mai bine. oraşele sau centrele-cetăŃi. când aşezările de acest fel sunt atestate în documentele istorice sub denumirea de târguri.Bacău). sunt de fapt satele româneşti care au devenit prin poziŃia lor economico-geografică sau strategică reşedinŃe nobiliare sau domneşti. se dezvoltă fie ca vechi centru cu asemenea funcŃii. târgul. Aşa sunt: Bucureşti.pe râul Tismana. în locurile mai îndepărtate de “marginile” Ńării. Alba-Iulia. centre de schimb dezvoltate şi apărute pe baza unor antecedenŃe rurale. 2. periodice sau de tranziŃie. Piatra-NeamŃ. Aproape fiecare apă curgătoare şi-a avut sau şi-a menŃinut târgul ei (Tismana .pe Argeş. Târgurile Tipul de oraş sau centru urban. Forma cea mai expresivă a acestui tip o putem urmări. sunt oraşele de astăzi alcătuite. fie că preia funcŃiile oraşelorcetăŃi. oarecum spontan. Satu Mare.pe Suceava. sau în apropierea acestora. Târgu Jiu . Craiova. Miercurea-Ciuc (târgul de miercuri din Ciucuri). devenind în raport cu poziŃia lor geografică şi faŃă de drumurile comerciale. Ploieşti. Arad. ele sunt un rezultat firesc al dezvoltării culturii materiale şi spirituale specifice populaŃiei autohtone şi mai târziu populaŃiei româneşti. centre de meserii şi comerŃ. târgurile au prosperat până în zilele noastre şi sunt situate în zonele naturale de contact. Târgu Mureş. în condiŃii politice şi geografice favora- Târgurile – centre specifice schimburilor în cadrul populaŃiei autohtone Subtipuri de târguri în funcŃie de intensitatea funcŃiilor şi de poziŃia geografică Oraşe-târguri centre de schimb Oraşe-târguri centre de meserii şi comerŃ Oraşe-târguri fortificate .

Jiul. Un prim exemplu îl formează oraşele Drobeta Turnu-Severin . Oltul. Sibiu. pericolului din afară în general. de dincoace de CarpaŃi . de ape curgătoare. Pornind de-a lungul CarpaŃilor româneşti putem constata o simetrie aproape continuă în aşezarea unor oraşe dată de existenŃa văilor. dubletele Tg. Pe valea Oltului. Indisolubile. BistriŃa.BistriŃa ş. de asemenea. în faŃa năvălirilor. sunt legăturile stabilite între Cluj şi Oradea în zona CarpaŃilor Occidentali. Oraşul Braşov prin poziŃia geografică a devenit de-a lungul timpului înfloririi comerŃului. Secuiesc.Orşova. iar cu timpul oraşe.a. Sebeş ş. Sighetul MarmaŃiei . începând cu Baia Mare-Baia Sprie. Aşa au apărut dubletele. Valea Prahovei a favorizat apariŃia a două oraşe dublete mari Braşov şi Ploieşti (ca intermediare. Prin poziŃia lor în teritoriu.Câmpulung Muscel pe valea DâmboviŃei (parŃial) şi Buzău la capătul carpatic al drumului de pe valea Buzăului. Câmpulung Moldovenesc BistriŃa şi Năsăud (oraşe cu trecut recunoscut în favorizarea legăturilor din nordul Moldovei şi nordul Transilvaniei). Deosebit de interesant apare acest fenomen în grupa nordică a CarpaŃilor Orientali. prin intermediarul Bistra. Târgu Jiu HaŃeg (oraşe situate la capetele drumului alpin daco-roman care unea Ńinuturile Olteniei de azi cu nucleul statului dac din MunŃii Orăştei. ca oraş dublet în raport cu oraşul Caransebeş. oraşe influenŃate de poziŃia lor faŃă de coroana CarpaŃilor.Tg. Ocna şi Odobeşti . de o parte şi de alta a CarpaŃilor Meridionali. ridicându-se Predeal şi apoi Sinaia cunoscute ca vechi aşezări autohtone care au favorizat schimburile între Ńinuturile din centrul. Oraşul HaŃeg apare. Sighişora. cel de-al doilea ca centru de sprijin din interior şi avanpost al Ńării faŃă de exte- Oraşe-târguri dublete PoziŃia oraşelor-târguri faŃă de coroana montană . iar mai târziu cu vechile centre de exploatare a resurselor miniere ale Daciei). încă din antichitate. Cluj. Aici formele sunt tipice. Oraşele-târguri dublete sunt centre urbane generate. punctul de atracŃie al altor drumuri de vale sau de culme din zona apropiată. De o parte şi de alta a CarpaŃilor Orientali.bile. ele au fost transformate în puncte strategice căpătând caractere şi funcŃii care le-au îndepărtat de târgurile propriu-zise. Mediaş. au devenit centre cu o activitate de comerŃ şi meserii. Din asemenea categorii fac parte oraşele Braşov. primul ca un punct de convergenŃă al Podişului Transilvaniei. de funcŃiile de schimb şi de tranzit. cunoscute prin funcŃiunea lor de castre încă din timpul ocupaŃiei romane şi ca importante oraşe în epoca înfloririi comerŃului din feudalism. în principal. ca Dunărea. au luat naştere două vechi centre urbane Sibiu şi Râmnicu Vâlcea. sudul şi sud-estul Ńării).a.

De altfel. tranzit. iar mai târziu comerciale. Componentele dubletelor sunt: un oraş de origine veche şi altul de origine modernă. nu întâmplător. 7 . este faptul că oraşele dublete actuale sunt situate în cadrul celor mai vechi formaŃiuni administrative ale Ńării. Satu Mare (drept de cetate în 1216).rior. Câmpulung în 1300. Dezvoltarea lor ca centre urbane se produce în perioada intensificării comerŃului dintre Europa Centrală şi de Nord cu zonele Mării Mediterane şi ale Asiei Minore. precum şi în definirea unei politici urbane actuale adecvate. Astfel a apărut un alt tip de dublete specific mai ales Dunării de Jos. PădureŃ.Cernavodă. din punct de vedere al originii şi evoluŃiei acestor dublete. Feteşti (drumul Stambulului). Trotuş etc.Hârşova. menŃionat în 1173). Cert este însă. În acest caz este vorba de vechime şi continuitate incontestabilă. apoi oraşele Baia Sprie (drepturi de oraş în secolul al XIV-lea). oraşele dublete sunt atestate şi documentar ca cele mai vechi oraşe dominând documentele vremurilor mai 7 apropiate prin frecvenŃa lor în cele mai diverse acte . Braşov în 1234. Feteşti . Călăraşi şi fostul oraş Ostrov. Cluj (vechi centru daco-roman. Târgu Jiu în 1406. În categoria dubletelor de acest fel sunt oraşele Brăila . etc.porturi Alături de oraşul Drobeta-Turnu Severin (Drobeta) avem oraşul Râmnicu Vâlcea citat documentar încă din anul 1388. generate de anumite funcŃii industriale. Rodna (oraş în 1241). judeŃele Jiul de Sus. Acestea sunt oraşe dublete tipice generate de funcŃiile de apărare. Asemenea scurte aprecieri ne-au condus spre determinarea subtipului genetic de oraşe dublete. Intensificarea schimburilor dintre diferite regiuni naturale ale Dublete dunărene Ńării a generat apariŃia unor dublete pe cursul văilor apelor folosite drept căi de comunicaŃie. cunoaşterea acestora are o semnificaŃie deosebită în stabilirea evoluŃiei şi continuităŃii urbane pe teritoriul Ńării noastre. Un exemplu tipic îl formează Turda şi Câmpia Tuzii. Semnificativ. Slobozia . că multe din ele au existat cu mult înainte de epoca feudală ca localităŃi în calea unor vechi drumuri ce uneau oraşele colonii de pe litoralul Mării Negre cu cetăŃile dunărene şi mai departe cu interiorul Ńării. O analiză complexă a apariŃiei şi dezvoltării oraşelor dublete SemnificaŃia dubletene conduce spre concluzii de semnificaŃii deosebite în istoria lor evoluŃiei mediului urban pe teritoriul Ńării noastre. În aceeaşi categorie pot fi încadrate oraşele: GalaŃi-Brăila sau Deva-Simeria. Multe din aceste oraşe aflându-se în calea marilor drumuri comerciale. Oraşe .Măcin. 3. Există dublete de formaŃie mult mai recentă. cum ar fi de exemplu. HaŃeg în 1247 (reşedinŃă a łării HaŃegului – “Terra Harsoc”). Pe apele mai mari au apărut chiar două localităŃi care s-au dezvoltat paralel sau în plină concurenŃă.

Portul apare o dată cu navigaŃia. Centre urbane care se încadrează acestui tip genetic sunt cele cu exploatări de sare (salinele). dar mai ales de fier. şi mai 8 Factorii urbigeni ai oraşelor moderne Efectul resurselor primare I. s-au dezvoltat paralel. Oraşele industriei primare vizează în primul rând vechile centre de exploatare a resurselor subsolului din Dacia preromană. Turnu Măgurele.Definire şi mod de centă dacă îl privim sub raport funcŃional şi înŃelesul modern al formare cuvântului. Cojocna. Târgu Ocna. Treptat ele s-au unit şi au generat oraşele de astăzi ca Giurgiu. sub anumite aspecte chiar independent. p. Roşia Montană. BăiŃa. Slănic. Sulina. LocalităŃi ca Abrud. S-au menŃinut acele oraşe generate de resurse care puteau fi comercializate pe o scară largă cum este sarea. Teliuc. Activitatea portuară are o veche tradiŃie. Brăila. Se mai pot aminti oraşele Ampelum (Zlatna) drept centru administrativ al exploatării aurifere. 4. 9 Oraşe întemeiate iniŃial pe baza resurselor locale. Cercetările arheologice au identificat urme ale extracŃiei de sare la Ocna Dej. Zlatna. 46. . Ocna Sibiului. Potrivit specificului resurselor. Şandru.Subtipul genetic oraşe-porturi formează o apariŃie relativ re. Mineritul constituia una din ocupaŃiile de bază în Dacia. ExtracŃia sării este practicată şi mult mai târziu (după perioada daco-romană) scoŃând în evidenŃă localităŃi ca Ocnele Mari. anul 1968 (curs şapilografiat). Geografia economică a României. la Salinae (Ocna Mureşului). partea a III-a. Baia de Aramă au fost generate de exploatările de argint. Un exemplu elocvent îl constituie centrul urban Deva. de asemenea. Tulcea. Brad. care păstrează încă vizibil diferenŃa spaŃială dintre portul şi oraşul propriu-zis. aramă şi plumb. Cernavodă. recunoscute centrele de exploatare a carierelor de piatră necesară construcŃiilor care au avut un mare avânt în timpul ocupaŃiei romane. Unele oraşe ca Ghelari. Sunt. şi Alburnus Maior (Roşia Montană) drept “oraş al minereurilor”. În cazul oraşelor GalaŃi. Hârşova hinterlandul portului şi umlandul urban se suprapun. mai ales în cazul centrelor dunărene. aceste oraşe “s-au păstrat” dar n-au progresat într-un ritm deosebit. Baia de Arieş sunt cunoscute ca centre aurifere până în zilele noastre. Portul şi oraşul. De cele mai multe 8 ori aceasta nu coincide cu cea a oraşului respectiv . Centre ale industriei primare O altă grupă genetică de oraşe o constituie centrele indus9 triale primare . OlteniŃa.

raporturi genera10 Conform organizării administrative a teritoriului existentă la 1l3 iulie 1999 .4 1815 * 2. Motru.2 3.999 23 8. Cluj-Napoca. care deşi înregistrează spor natural negativ. favorizând evoluŃii artificiale (la fie urbană condiŃiile României) spre categoria de peste 200.000-9.999 84 32. Lupeni.000 şi peste 1 0. fie că este vorba de zilele noastre. în general. Oraşele industriei primare au apărut şi apar şi în zilele noastre determinate de exploatarea unor metale rare sau altor resurse ale subsolului (Ştei. CARACTERISTICI GEOGRAFICE ALE URBANIZĂRII Municipii şi oraşe în anul 2002 Numărul municipiilor şi oraşelor Numărul locuitorilor Grupe de municipii şi oraşe după numărul loÎn procente faŃă de În procente faŃă Date absolute Date absolute cuitorilor total de total sub 2.729 100.7 1.1 1.000. Altfel viaŃa lor este efemeră aşa cum s-au dovedit oraşele vechi (Baia de Aramă) sau chiar cum ne-o dovedeşte regresul unor oraşe actuale (Nucet).0 Media de mărime demografică a oraşelor şi municipiilor (fără municipiul Bucureşti) este de 39. GalaŃi. ca aurul şi argintul.6 10.999 11 4. ConstanŃa. Vulcan.765 14.302.011.6 1.999 62 23.3 10 TOTAL 267 100.000 1 0. (aşa cum aveau în anul 2002 oraşele Braşov.264 15.0 1.TendinŃe de hipertronifestă o mobilitate hipertrofică. care se preda direct autorităŃilor sau monetăriilor de stat.313 26.653 0. Timişoara).4 2. Bălan.000 loc. Ierarhizarea categoriilor de mărime demografică.305 16.puŃin cele ce au fost generate de resurse preŃioase ale subsolului.747 14. Uricani).737.280 locuitori. oraşele de tipul industriei primare generează un mediu urban ascendent.9 50.149.2 200. Nucet.3 20.433 3.0 12.000-199.000-4.757. Craiova.000-999. cât mai ales raporturile rural-urban.414 9.3 100. Iaşi.999 11 4.000-99.000-49.216.000-19. TendinŃa de hipertrofie urbană este evidentă şi pentru Bucureşti.0 442. Fie că este vorba de trecutul îndepărtat. Asemenea tendinŃe influenŃează atât echilibrul între categoriile de oraşe.999 12 4.999 58 22.943.000 loc.. care ma.3 5.000 loc. numai în măsura în care funcŃiile lui generice sunt completate de alte funcŃii industriale sau servicii. şi respectiv peste 300. este echilibrată cu excepŃia categoriei municipiilor de peste 100.2 42.5 1.

Beiuş). 28 de oraşe. OraviŃa. Mizil. dintre acestea 13 nu depăşeau 50 000 locuitori. Petroşani. Frumos) sau centrele recunoscute în domeniul negoŃului. un bine sau un rău ?” pare să încline din ce în ce mai mult spre “un rău”. Strehaia.000 loc. fiind formată din 142 oraşe (din care 114 oraşe mic. Sf. Tg.toare de dezechilibru în defavoarea satelor. GalaŃi ca urmare a eforturilor de înnoire economică marcate de crearea statului unitar naŃional). Deficitare sub aspectul acoperirii cu centre urbane rămân zonele de câmpie (Câmpia Română şi Câmpia de Vest).Iaşi. EvoluŃia reŃelei urbane ReŃeaua urbană a României se amplifică constant.). Tg. Techirghiol). reprezentând 16. În anul 1912 reŃeaua urbană era formată din 119 oraşe. având la bază unele ascensiuni în domeniul industriei prelucrătoare (ReşiŃa. Ostrov. cât şi nivelului de dezvoltare social-economică din acea perioadă. schimburilor comerciale în general (Slatina. Aici se încadrează vechile târguri (Tg. Lipova. reŃeaua urbană a României se amplifică. 32 mijlocii. reŃeaua urbană înregistra 152 oraşe (118 mici. Tg. NeamŃ. Cluj. apariŃia unor centre mai evoluate în zonele de câmpie şi de contact cu zonele de deal (Băileşti. Tg. Balş. Imediat după cel de-al doilea război mondial. până în anul 1930. decretarea ca oraşe a unor staŃiuni balneo-climaterice (Băile Govora. în perioada imediat următoare. remarcându-se în mod deosebit de la începutul secolului al XXlea.1930 1948 . iar din categoria celor mari se afirmă Timişoara şi prin declinul demografic scade poziŃia Caracteristicile reŃelei urbane la începutul secolului al XX-lea 1912 . 24 mijlocii şi alte 3 mari . multe cu funcŃii administrative. Ocnele Mari. Baia Sprie. În aceiaşi perioadă se declară oraşe centrele industriale: Hunedoara. Jiu. PleniŃa.a. Ocna. Siret ş. Ocna Sibiului. Gheorghe. Abrud. Buhuşi). care avea 341 321 loc. PredominanŃa era dată de categoria “oraşelor mici” (91) cu o populaŃie de până la 20. Din categoria oraşelor mari se remarcă doar oraşul Bucureşti.1% din populaŃia totală a României. la recensământul din anul 1912. Secuiesc. În această perioadă (1912-1930) apar. În asemenea situaŃii răspunsul la întrebarea “oraşul mare. atât sub aspectele stabilităŃii populaŃiei cât şi al concentrării producŃiei şi serviciilor. Călimăneşti. deci. Este o reŃea corespunzătoare pe de o parte condiŃiilor istorice de evoluŃie a fenomenului urban pe teritoriul Ńării noastre. “Oraşele mijlocii” erau în număr de 22. în anul 1948. În următoarele două decenii.

Buziaş) sau centre etnoculturale (Negreşti Oaş). Lupeni. a unor staŃiuni baleno-climaterice (Predeal. Sunt decretate oraşe o serie de centre ale industriei extractive (Moldova Nouă. reŃeaua urbană se amplifică cu încă Recensămintele din 11 oraşe. Petrila. 33 mijlocii. datorită reorganizării administrativ-teritorială din 1968. Braşov. Băicoi). Buşteni) sau centre feroviare (Paşcani. în principal din industria extractivă (Moreni. Comăneşti. Feteşti). Nucet). În perioada 1956–1966. Petrila. un număr de 54 oraşe (20% din urban) au trecut într-o categorie demografică superioară şi nici-un oraş nu a înregistrat o pendulare într-o categorie inferioară. industrie anii 1956 şi 1966 extractivă şi prelucrătoare (Călan. . staŃiuni balneo-climaterice (Olăneşti. Un salt considerabil este marcat în perioada 1948–1956. 1948 -1956 când reŃeaua urbană înregistrează 172 oraşe (129 mici. Sunt în principal oraşe cu profil industrial. Covasna). Simeria. Modelul dezvoltării României – ca şi în cazul celorlalte Ńări central-europene-a avut ca principal element industrializarea accentuată. Victoria). secondată de o urbanizare explozivă şi de o sistematizare a aşezărilor urbane şi rurale. cât şi a întregului teritoriu naŃional. când au fost declarate ca oraşe 49 de localităŃi şi ridicării la statutul de oraş în 1989a 23 de localităŃi. Săcele. Brad). dar extensivă. Băile Herculane. În această etapă se amplifică şi se consolidează sistemul urban naŃional. centre ale industriei prelucrătoare (Râşnov. Vulcan. Azuga. 8 mari prin adăugarea oraşelor Ploieşti. Ocna Mureş. Cugir. Arad şi revenirea în poziŃie a oraşelor Iaşi şi GalaŃi). Este vorba de decretarea ca oraşe a unor importante centre industriale. Vaşcău. de tit socialist. Principalele caracteristici sunt date de creşterea numerică a grupelor oraşelor mici şi mijlocii. În perioada 1966 – 1977 şi apoi 1992 se remarcă o creştere spectaculoasă a numărului de oraşe de la 183 la 236. Bicaz. Uricani. staŃiuni balneo-climaterice (Sângeorz Băi.oraşelor Iaşi şi GalaŃi).

Tis a U C R A I N A Pr ut Oraşele mari din 1912 de pe teritoriul actual al României R I A LEGENDA Numãrul de locuitori R B do ol M is tr va A ORADEA IAŞI eş iŃ a m So N G 50 000-100 000 300 000-400 000 U Cr l Neg iş u ru DOVA OL M A LI C B U EP CLUJ-NAPOCA ret Si Cr iş u l ARAD A lb av rn Tâ a M ar e Mure ş O lt TIMIŞOARA GALAł I E Ol t G Dun ărea BUCUREŞTI 28 0 28 56 84 112 km A L B U G A R I MAREA R U NE AG S u Buză INA UCRA BRĂILA B ER PLOIEŞTI Dâ IA Arg e M ŞI ş IalomiŃ Ńa vi bo m a RĂ U u Ji N T E N .

Tisa U C R A I N A u Pr t Oraşele mari ale României 1977 R SATU MARE BAIA MARE B I A LEGENDA Numărul locuitorilor 100 000-200 000 200 000-300 000 R L UB P E is tr va do ol M So a A G ORADEA IAŞI eş iŃ m U N Cr l Neg işu ru >1 000 000 DOVA OL M A IC CLUJ-NAPOCA TÂRGU MUREŞ BACĂU ret Si Cr iş u l Tâ av rn ARAD Alb e a Mar Mure ş Olt TIMIŞOARA SIBIU BRAŞOV GALAł I INA UC R A u Buză R Du n ă re a U A L 28 0 28 56 84 112 km B U G A R I MAREA NE AG BUCUREŞTI CONSTANł A S BRĂILA PITEŞTI PLOIEŞTI Dâ B ER Arg IA Ńa vi bo m eş M ŞI u Ji Ialomi Ń a RĂ U CRAIOVA O lt N T E N E G .

Tisa u Pr U C R A I N A t Oraşele mari ale României 1992 LEGENDA R Numărul locuitorilor 100 000-200 000 200 000-300 000 300 000-400 000 SUCEAVA SATU MARE BAIA MARE B I A BOTOŞANI ol M R L UB P E i st va do r A ORADEA IAŞI PIATRA NEAMł eş iŃ m So IC a N G OL AM U Cr l Neg işu ru >1 000 000 DOVA CLUJ-NAPOCA TÂRGU MUREŞ BACĂU l Alb Cr i şu T a av âr n ARAD M a re iret S Mure ş Olt TIMIŞOARA SIBIU BRA ŞOV FOCŞANI GALAłI E CRAIOVA O lt Du n ă BUCUREŞTI CONSTANł A U rea A L 28 0 28 56 84 112 km B U G A R I MAREA G R NE A G Ńa vi S RÂMNICU VÂLCEA PITEŞTI DROBETA TURNU SEVERIN Arg eş INA UCRA u Buză B ER bo m Dâ BRĂILA BUZ ĂU IA u Ji PLOIEŞTI M ŞI IalomiŃ a RĂ U N T E N .

respectiv Brăila. cât şi în ceea ce pri. MutaŃii semnificative se produc după anul 1992 când marea majoritate a oraşelor stagnează sub aspect economic şi ca urmare se reduce numărul populaŃiei.14 280 729 loc. în anul 1999. respectiv intervalul 1992-2002 evidenŃiază o creştere lentă cu doar 7 oraşe.). observându-se chiar şi treceri într-o categorie inferioară (5 oraşe). zonele cu “deficit urban”. Bucureşti (2. Ploieşti ş. Prin această pondere suntem urbane printre ultimele Ńări din Europa.65% din total Ńară) şi mijlocii (51) şi scad ca număr oraşele mici (119). Declinul demografic se instalează datorită bilanŃului natural – care atinge chiar şi valori negative şi migraŃiei populaŃiei spre mediul rural (migraŃia de reîntoarcere). sunt corespunzător influenŃate zonele de câmpie. însă trebuie reŃinut că am pornit de la o valoare mică (21.4% din populaŃia României. Se resimte de asemenea efectul “oraşului nou” de genul Victoria. ajungând în anul 2005 la 313 oraşe.000 locuitori.a. S-a amplificat simŃitor numărul oraşelor mari şi îndeosebi a oraşelor cu populaŃie cuprinsă între 200. Oneşti (Gheorghe Gherhgiu-Dej).302. Bacău.815 loc. sistemul urban aflat în tranziŃie. Petru Groza).000 – 300. Oraşul cu cel mai mare număr de locuitori era. Perioada de tranziŃie.În această perioadă creşte afluxul către oraşele mari (care în număr de 13 concentrează jumătate din populaŃia urbană 32. în 1930). efect al forŃării industrializării şi ca urmare intensificarea exodului rural. iar oraşul cu cel mai mic număr de locuitori era Băile Tuşnad (1. Doar un oraş a trecut într-o categorie demografică superioară. În perioada 1977–1992. PopulaŃia şi densitatea urbană În anul 1999 populaŃia urbană reprezenta 12. era constituit în 2002 din 267 oraşe. Ştei (Dr. ajungându-se prin procesul decretării de noi oraşe la 260.4% din totalul populaŃiei . astfel că. Latura pozitivă a amplificării reŃelei urbane în această perioadă constă în faptul că. Cel mai ridicat procent al populaŃiei urbane (peste 50%) îl deŃin judeŃele cu nivel ridicat de dezvoltare economică (Braşov- .anul 1977 veşte “acoperirea urbană” la nivelul marilor zone fizico-geografice. harta urbană a României s-a mo. adică Ponderea populaŃiei 54. în criteriile adoptate în selecŃia centrelor pentru a fi decretate ca oraşe. Este începutul fazei de hipertrofie urbană. S-a creat astfel un echilibru teritorial atât sub aspect Recensământul din administativ (raportările la nivel judeŃean).729.305 locuitori).011.Anul 1992 dificat substanŃial.

Harghita 2 2 11 (51. totalul suprafeŃei urbane se aprecia în anul 2 1977 la peste 22. Braşov./km . intervin şi alŃi factori specifici fiecărei regiuni geografice. livezi etc. nu există o corelaŃie prea evidentă.2%. cât şi în zona lor apropiată. BistriŃa-Năsăud.76. dar. atât în zona imediată prin includerea unor sate ca localităŃi componente administrative ale oraşelor. Aspecte interesante privind urbanizarea Ńării noastre prezintă şi densitatea populaŃiei urbane (media pe Ńară de 52. deoarece în afara suprafeŃei judeŃelor şi numărului total al populaŃiei. DiferenŃieri regionale DâmboviŃa. În acest sens. Vâlcea.4 loc. În cadrul judeŃelor. Valorile cele mai mici le prezintă judeŃele de câmpie cu economie predominant agricolă şi cele cu relief muntos.datorită 2 întinderilor de ape).700 km . Cele mai reduse ponderi le prezintă judeŃele: Giurgiu. de influenŃa directă.8 loc.). etc. de la 2% (Buzău) la 37. dezvoltarea teritorială a fenomenului urban s-a realizat prin creşterea fiecărui oraş în parte. Botoşani. a frecvenŃei mari a spaŃiilor verzi recreative sau cu utilizare agricolă (grădini. Datele privind densitatea populaŃiei urbane pe judeŃe sau în limitele administrative ale oraşelor din fiecare judeŃ arată valori reduse ale acesteia.5% (oraşul Bucureşti). în ultima perioadă. Se remarcă astfel. ca urmare a specificului oraşelor româneşti – în special al celor sudice şi estice – de aşezări dezvoltate foarte mult pe orizontală.5 loc. Covasna (62. Hunedoara etc. . prin includerea de noi localităŃi în teritoriul administrativ al oraşelor. prin declararea de noi oraşe la care putem adăuga.Cluj). ceea ce revenea faŃă de totalul suprafeŃei Ńării la aproape 1/10./km ). Cluj. Hunedoara. gradul de acoperire cu suprafaŃă urbană varia mult. oscila între 10 şi 20%. care în 2 genere au oraşe mici şi puŃine: Tulcea (31. Olt.expansiune a teritoribane. 11 Între densitatea populaŃiei urbane şi densitatea populaŃiei totale./km -în 1999)./km ).06 2 loc. o tendinŃă inten./km ). Extinderea urbanizării în teritoriu Un interes aparte în ceea ce priveşte urbanizarea Ńării noastre îl prezintă analiza unor date ce caracterizează extinderea fenomenului urban în teritoriu. Ponderile populaŃiei urbane scot în evidenŃă faptul că România deŃine unul dintre cele mai mari procente ale populaŃiei rurale din Europa.ului urban sivă de expansiune a teritoriului urban.5 loc. Caraş-Severin (42. Valorile cele mai ridicate le au judeŃele industriale: Prahova. În România. Sibiu. TendinŃă intensivă de pentru anumite perioade şi categoria nouă a comunelor subur. GalaŃi. cu un pronunŃat caracter aerat din cauza densităŃii reduse a construcŃiilor şi a predominării locuinŃelor cu 1-2 niveluri. . în genere.

un proces permanent care în unele cazuri.Bălan. acestea fiind date de o serie de factori: numărul populaŃiei. densitatea suprafeŃelor construite etc.6. Vrancea .Eforie. dar cu intravilanuri mari sunt cele din zonele de câmpie şi podiş. Luând în considerare şi comunele suburbane de atunci. b) reşedinŃele de judeŃ .3%). nord-estul şi vestul Ńării. a fost şi este legătura economică concretizată printr-un complex de activităŃi care se completează reciproc. În ceea ce priveşte suprafaŃa fiecărui oraş. În ierarhizarea oraşelor din România pornim de la două criterii prioritare: A.4%. Municipiile semnifică totodată un proces îndelungat de urbanizare. ajunge aproape la jumătate. Oraşe cu suprafeŃe mari administrative apar frecvent în zonele muntoase. B.6. Prahova (21. 22 680 ha . Valori mici sub 10% au judeŃele din sudul.7% etc. cum este cel al Drobetei-Turnu Severin. criteriul social-economic complex.6%). condiŃiile naturale. Am redat situaŃia la nivelul anului 1977 pentru a putea avea o imagine comparativă cu situaŃia de după 1990. centrul Ńării şi în SubcarpaŃii Munteniei).Valori peste 10% înregistrau 13 judeŃe (1/3 din numărul total. A. în care economia agricolă deŃine ponderi ridicate: Ilfov . situate în vestul. Criteriul administrativ teritorial conturează în reŃeaua centrelor urbane din România două mari categorii de oraşe: a) municipiile. a) SemnificaŃia municipiilor este deosebit de complexă.Bucureşti). Ierarhizarea funcŃională a localităŃilor urbane ExperienŃa dezvoltării urbane din Ńara noastră ne arată că cea mai trainică legătură între oraş şi zonele înconjurătoare de la primele începuturi. aduce Viabilitatea urbană dată de legătura economică Criterii de ierarhizare funcŃională şi spaŃială .5. iar cele cu suprafeŃe administrative mici.5%) cu aproape 1/4 şi Maramureş (32%) cu aproape 1/3.9%. În acest caz. determinând în cele din urmă existenŃa şi progresul oraşelor. Olt . se constată variaŃii mari (101 ha . Hunedoara (23. criteriul administrativ teritorial. când organizarea administrativă a oraşelor se modifică. 492 ha . oraşe cu atribuŃii multiple în spaŃiul în care este situat. Se vizează entităŃile administrative şi social-economice cu largi competenŃe în conducerea locală. numărul judeŃelor în care suprafaŃa ocupată de aşezările urbane şi suburbane depăşea 1/10 din suprafaŃa fiecărui judeŃ. Valorile maxime (peste 1/5 din suprafaŃă) le înregistrau judeŃele: Alba (20. poziŃia pe care o ocupă oraşul sau anumite categorii de oraşe are un rol covârşitor în viaŃa economică şi socială a întregii Ńări.

Giurgiu. îndeosebi cele din categoria de mărime mijlocie. Pentru teritoriile ocupate romanii dădeau numele de municipium oraşelor supuse dominaŃiei lor. Se observă o creştere numerică a populaŃiei mai ales la municipiile care deŃin şi funcŃia de reşedinŃă de judeŃ. conferind locuitorilor drepturi egale cu ale celor din Roma. Pe teritoriul României se află 84 de municipii (la 1 iulie. Tecuci). excepŃie făcând doar hotărârile legate de politica externă şi obligativitatea de a participa cu soldaŃi la armata romană. geografice existente. municipiul era o comunitate complet anonimă. RaŃiunea fiecărui municipiu constă tocmai în cerinŃele unei dezvoltări echilibrate în teritoriu. Aceste formaŃiuni sunt recunoscute în cadrul multor oraşe: Napoca (Cluj-Napoca de astăzi). 12 . Alba. Călăraşi. Porolissum. Teleorman. Majoritatea municipiilor. GalaŃi). restul judeŃelor au unul sau cel mult două municipii. a marcat o creştere accentuată în perioada 19481966 (cum ar fi ReşiŃa. dezvoltarea lor demografică se desfăşoară aproape exclusiv în funcŃie de mărimea lor. evidenŃiază rolul complex. ConstanŃa. când se constată un anumit echilibru economic. Petroşani. Sighişoara. Harta administrativă a Ńării rezultată din analiza condiŃiilor economice. Odorheiu Secuiesc. Argeş.această formaŃiune urbană din cele mai vechi timpuri . În afara judeŃului Ilfov care nu avea municipiu şi a judeŃelor ce dispun de mai mult de două (Hunedoara – 5. După această perioadă. Vaslui – 3). 23 de municipii aveau o populaŃie de peste 100. Piteşti. Cum sunt caracterizate în linii generale oraşele-municipii? Dar cele mari? În primul rând se distinge un dinamism accentuat prin ritmul înalt de creştere a populaŃiei şi diversificare a funcŃiilor. a dezvoltării prioritare în direcŃia complexităŃii. sociale. îl ridica la rangul de “Coloniae”. Septimiu Sever (133210). împăratul Hadrian acordându-i titlul de “Municipium”. Unele municipii care nu sunt reşedinŃă de judeŃ cunosc o dezvoltare lentă. faptul că. IalomiŃa. ai cărei locuitori beneficiau de aceleaşi drepturi cu cetăŃenii oraşelor romane.000 de locuitori. Este semnificativ în acest sens. Appulum etc. Cluj. de prim rang al municipiilor în an- 12 Oraşele municipii Rolul categoriilor de mărime demografică a oraşelor Oraşul roman Drobeta devine unul din cele mai importante centre urbane din Dacia. atât din punctul de vedere al populaŃiei cât şi al bazei economice (Lugoj. În practica Imperiului roman. 1999). iar mai târziu. fără a înceta să se administreze ele însele. avându-se în vedere şi perspectivele de dezvoltare a diferitelor zone geografice. Mureş. Suceava – 4.

Această corelare apare ca o necesitate obiectivă. în practica delimitării oraşelor se ivesc mari dificultăŃi. O primă necesitate pentru dezvoltarea oraşelor municipii este aceea a unei organizări teritoriale judicioase în limite bine justificate. unde limitele legale cuprind o suprafaŃă mai mare decât aglomeraŃia şi includ însemnate zone rurale. influenŃând atât structura populaŃiei active a localităŃilor apropiate. Este destul de anevoios de a se face deosebire între oraşul propriu-zis şi aglomerarea urbană. indicând raporturi şi tendinŃe care necesită studii minuŃioase pentru o bună şi eficientă orientare a lor. cu toate însuşirile căpătate până în prezent. deoarece în prezent. Se formează. o unitate teritorială în plină metamorfoză. cu teritoriile exterioare învecinate. Apare astfel necesară o preocupare mai susŃinută de reducere a sporului migratoriu între oraşele mari şi de a favoriza o creştere demografică a acestora îndeosebi pe baza sporului natural. mai ales prin prisma perspectivei generale de evoluŃie a marilor oraşe şi de modernizare a întregului teritoriu. întru-cât nu este întotdeauna clar când eu fost extinse limitele unui oraş. chiar pe plan mondial. dar creează şi un cadru adecvat de dezvoltare raŃională a tuturor localităŃilor prin stabilirea unor raporturi echitabile între oraşele municipii şi restul oraşelor din judeŃele respective. Evident că există multe alte aspecte comune sau specifice numai unora dintre oraşele municipii rezultate din tendinŃele vieŃii contemporane şi care pot fi realizate cu succes cunoscând fiecare oraş în parte. unde aglomerarea populaŃiei se revarsă peste limitele legale. creşterea influenŃei lor în raporturile cu satele sau oraşele mai mici situate în sfera de atracŃie. social . cât şi dezvoltarea economică. astfel. în dezvoltarea lor şi-au Municipiile creat relaŃii şi interacŃiuni trainice.samblul aşezărilor urbane din România. . se observă o creştere demografică accelerată mai ales în oraşele mari care au avut şi funcŃii administrative de tip regional. când asemenea extinderi au corespuns oraşului propriu-zis sau aglomerării urbane.culturală şi urbanistică a acestora. O altă situaŃie ar putea duce însă la raporturi nefavorabile între oraşele mari şi celelalte categorii urbane. în general. Deosebit de important pentru întreaga noastră economie este problema întăririi rolului teritorial al oraşelor municipii. Cunoscut este faptul că oraşele mari. Probleme de compatibilitate apar şi în studierea tendinŃelor pe anumite perioade. Însă. Se pot cita multe exemple despre oraşul “cu hotare prea înguste”. în jurul marilor oraşe. sau despre oraşul “supradimensionat”. Datele în general nu sunt compatibile pentru toate Ńările şi adesea nici măcar în cadrul aceleiaşi Ńări.

un oraş nu poate exista decât în măsura în care este legat de un teritoriu sau de alte oraşe. Marea majoritate a centrelor de reşedinŃă se confruntă cu municipiile care în genere corespund cerinŃelor “centralităŃii“ teritoriale. la nivelul unei Ńări sau al unor regiuni. creează relaŃii de interdependenŃă ce ne dau conŃinutul real al noŃiunii de urbanizare. prin orientarea Principiul “centralităŃii” în selectarea reşedinŃelor de judeŃ Necesitatea ierarhizării centrelor urbane . concretizându-se prin deplasările zilnice sau periodice ale forŃei de muncă. crearea unei reŃele de oraşe. Însăşi urbanizarea presupune. Ne apare astfel o anumită diferenŃiere . obŃinând ceea ce noi numim armătura urbană a unei Ńări. formează o altă categorie ierarhică administrativ-teritorială. În acest fel se creează un sistem complex de legături între oraşe. în interiorul unităŃii administrative respective. în toate măsurile de organizare administrativ-teritorială a Ńării. fără de care procesul general al unei Ńări sau regiuni ar fi de neînŃeles.centralitate . asigurarea deplină a aplicării principiului centralităŃii. după gradul şi zonele lor de influenŃă. au fost alese din categoria oraşelor mai puŃin dezvoltate în trecut (deşi în judeŃele respective există municipii). GalaŃi. poziŃia pe care o ocupă oraşul sau anumite categorii de oraşe. ocupă un anumit loc şi îşi creează în jur o anumită zonă de influenŃă. ExcepŃie au făcut doar unele judeŃe ca Brăila. B.o ierarhizare . în prezent sau în perspectiva apropiată. Asemenea legături între oraşe de mărimi şi cu funcŃii bine determinate. o multiplicare a oraşelor şi mai ales. Într-adevăr. Acest sistem complex de relaŃii de reciprocitate conturează. O bună parte dintre acestea au o populaŃie numeroasă şi un profil economic şi social distinct. Este clar că. Cele mai multe judeŃe cuprind în limitele proprii un număr însemnat de praşe. S-a urmărit în acest caz. în primul rând. cerinŃa de bază a dezvoltării echilibrate a judeŃelor. ca o cerinŃă fundamentală. ConstanŃa unde de fapt lipsesc centre urbane care să poată îndeplini o funcŃie administrativ-teritorială. ceea ce noi numim reŃea urbană. Rangurile de oraşe TendinŃa firească a procesului complex de urbanizare determină o repartizare echilibrată a centrelor urbane pe întreg teritoriul Ńării. legăturile dintre acestea şi restul teritoriului s-au intensificat într-o măsură deosebită. ce îşi asigură avantaje reciproce.b) Oraşele reşedinŃă de judeŃ. are un rol covârşitor în viaŃa economică şi socială a întregii Ńări.reşedinŃele de judeŃ. impunem necesitatea centralităŃii oraşelor. În acest caz.a centrelor urbane. Acolo unde municipiile nu corespund acestui principiu de însemnătate primordială . o amplificare (în sensul complexităŃii) a legăturilor dintre ele. Ca urmare a concentrării populaŃiei în oraşe şi în arealele urbane.

200. oraşele de rangul I. printr-o mai bună organizare a reŃelei de căi de comunicaŃie şi a transporturilor. b. reşedinŃă de judeŃe. Ele se disting. un număr de 11 municipii. potrivit indicatorilor cantitativi şi calitativi specifici. Pe lângă gradul înalt de funcŃionalitate.000persoane. Prin indicatorii locului pe care il ocupă în cadrul economiei naŃionale. prin poziŃia lor faŃă de axele majore de căi de comunicaŃie în cadrul teritoriului naŃional şi de ralaŃii cu comunităŃile europene.producŃiei agricole în scopul satisfacerii pieŃelor de consum din centrele urbane. Din această categorie fac parte. prin dotările edilitare corespunzătoare din satele respective. un număr de 11 municipii. Asemenea poziŃii de rangul „0” caracterizează în spaŃiul României oraşul Bucureşti. culturale şi politice. oraşele de rangul „0” se disting prin poziŃia lor geostrategică de interes internaŃional şi european. de asemenea. administrative. Se detaşează prin rang de urban oraşele cu vechi tradiŃii comerciale sau funcŃii administrative. . printr-o poziŃie geografică de „centre nodale” sau „poli de creştere” cu puternică influenŃă în teritoriu şi mai puŃin prin poziDin această categorie fac parte. de polarizare a funcŃiilor politice. potrivit indicatorilor cantitativi şi calitativi specifici. Oraşele de rangul „0” Sunt formaŃiuni urbane de tipul ariilor metropolitane. prin comparaŃiileacestora cu alte aglomeraŃii urbane din Europa. Bucureşti se constituie într-o aglomeraŃie urbană caracteristică rangului „0”. În cadrul sistemelor urbane din România. reşedinŃă de judeŃe. în funcŃie de poziŃia lor geografică şi principalii indicatori cantitativi şi calitativi distingem patru ranguri de oraşe şi anume: a. care în perezent au un număr de locuitori de min. culturale şi economice de importanŃă naŃională.

educaŃie. . de antecedentele lor funcŃionale. In prezent în rangul „I” de oraşe pot fi incluse municipiile: Iaşi. GalaŃi. care în perezent au un număr de locuitori de min. Brăila. până la 200. de asemenea. în special de activitatea comercială. cu o cuprindere de 5. Avem în vedere accesibilitatea la căile de comunicaŃie – rutieră.000 la 30. prioritatea fiind dată de poziŃia geografică a acestor centre. Craiova. culturale şi politice. Multe din această categorie de oraşe sunt staŃiuni balneoclimaterice.000 locuitori. Ploieşti. Nivelul de dotare – echipare vizează o frecvenŃă corespunzătoare a străzilor modernizate (60-70%). d. feroviară şi aeriană internaŃională sau europeană.Se detaşează prin rang de urban oraşele cu vechi tradiŃii comerciale sau funcŃii administrative.000persoane. Ele se disting. Oradea. cercetare.000 locuitori. Braşov. comerŃ. printr-o poziŃie geografică de „centre nodale” sau „poli de creştere” cu puternică influenŃă în teritoriu şi mai puŃin prin poziŃia lor faŃă de principalele axe de importanŃă europeană. Bacău. Zona de influenŃă a oraşelor de rangul „II” se extinde pe o rază de circa 60-80 Km. etc. servicii şi mai ales turismul. Cluj-Napoca.000 locuitori.000 locuitori. 200. oraşele de rangul „II” În cadrul oraşelor de rangul „II” încadrăm după indicatorii calitativi şi cantitativi municipii şi municipii reşedinŃă de judeŃ care depăşesc 25. Se distinge în această categorie accesul direct la cel puŃin două sisteme de căi de comunicaŃie. terŃiar şi chiar primar. determinată printr-o rază de servire de circa 10-15 Km. Oraşul de rangul „II” se caracterizează printr-o bază economică diversificată. Baza economică o formează capacităŃi de producŃie din domeniul secundar. canalizare peste 75%. asistenŃă socială.000-40. oraşele de rangul „III” Rangul „III” de localităŃi urbane cuprindede regulă oraşele cu o populaŃie de la 25. Mărimea demografică în cadrul acestei categorii joacă un rol secundar. Indicii corespunzători vizează sistemul de sănătate. ContanŃa. Principalele categorii şi tipuri de dotări şi echipamente trebuie să depăşească minimum impus municipiilor şi oraşelor de rang inferior. c. cultură. Timişoara. îndeosebi între marile regiuni geografice. Sfera lor de influenŃă variază între 60-100 Km cu accesibilitate directă la nivel naŃional şi european. Marea lor majoritate au devenit „centre de echilibru” regional. Oraşele din această categorie se disting prin funcŃii de „atracŃie zonală”.

Curtea de Argeş. un rol important l-au avut în continuare funcŃiile comerciale. łara Românească a cunoscut de-a lungul vremurilor diverse centre administrative. Planul Bucureştiului. Oraşul se prezenta ca o cetate ce cuprindea în teritoriul ei circa 1500-2000 locuitori. Formate ca târguri şi apoi ca oraşe. ca formaŃiune urbană. apoi Unirea Principatelor în 1859 au dus la alegerea oraşului drept capitală a Principatelor Unite. înglobate în perimetrul oraşului. aproximativ în aceeaşi perioadă istorică (secolul al XIII-lea). iar la sfârşitul secolului al XVIII-lea circa 600 ha. dezvoltarea şi mutarea acestora a fost determinată de un ansamblu de factori social-istorici şi bineînŃeles.BUCUREŞTI – CAPITALA ROMÂNIEI Bucureşti. Curtea de Argeş. rând pe rând. tinzând să ajungă printre centrele urbane cele mai însemnate din sud-estul Europei. prin aceasta. Câmpulung şi Craiova au avut funcŃii politice relativ apropiate. Bucureştiul jucând în acea perioadă un rol intermediar între comerŃul central-european şi cel oriental. periferică. atestă extinderea teritorială radiară a oraşului. Vlad łepeş ridică fundaŃiile noii cetăŃi a “Bucureştiului” . respectiv capitale. Alegerea. după cum urmează: centrul oraşului. Tot acum încep să se prefigureze deja anumite zone funcŃionale ale oraşului. conform atestării documentare. se datorează funcŃiei politico-militare. politici între care prioritară era funcŃia strategică . zona rezidenŃială de tranziŃie (vechi cartiere boiereşti) şi zona exterioară. zona târgului central. pe teritoriul actual al Bucureştiului se atestă circa 40 de sate. face parte din generaŃia oraşelor feudale. În perioada secolelor IX-XI înainte de domnia lui Mircea Voievod apar elementele primei faze a Bucureştiului – faza de târg. Este perioada când localităŃile se dezvoltă.capitala României. În secolul al XIV-lea (1368 şi 1397) în jurul “CetăŃii DâmboviŃei” gravitează aşezările săteşti. cu case izolate şi sate. atingând la finele secolului al XVIIlea o suprafaŃă de 50-60 ha. realizat în anul 1770. iar de la 1 Decembrie 1918 . politice. dând naştere târgului şi numelui viitoarei aşezări urbane. Alături de această funcŃie. Din această etapă (a secolului al XV-lea) şi până în secolul al XVII-lea.după cum o atestă hrisovul domnesc din 20 septembrie 1459. format ca aşezare urbană la mijlocul secolului al XIII-lea şi menŃionat documentar pentru prima dată în anul Originea şi vechimea Factori de favorabilitate De la capitale ale łării Româneşti la capitala României . trecând de la faza de târg la faza de oraş şi aceasta. pe vatra CetăŃii DâmboviŃei. Aproape un secol. RevoluŃia din anul 1848.

creşte ca număr de populaŃie şi suprafaŃă. în aceeaşi perioadă şi în aceleaşi condiŃii. a funcŃionat drept reşedinŃă domnească (prima principală reşedinŃă a Basarabilor). În a doua jumătate a secolului al XIX–lea. Începând cu această dată. capitala łării Româneşti se mută definitiv la Bucureşti. AcŃiuni de aliniere a străzilor. în cursul secolului al XIV-lea). Prin hrisovul din 1659. a funcŃionat ca a doua reşedinŃă domnească. iar din 1842 se întocmeşte un plan al capitalei prin care se fixează întinderea oraşului. care în condiŃiile social-istorice din acele timpuri era un lucru firesc. atestat ca aşezare urbană către mijlocul secolului al XIV-lea şi menŃionat pentru prima dată în documente istorice din anul 1394. în anul 1459. când domnitorii au curŃi domneşti în mai multe târguri şi oraşe. Este vorba de un proces de consolidare a feudalismului şi de început de ierarhizare a aşezărilor urbane. În 1882 încep lucrările de regularizare şi canalizare a DâmboviŃei şi tot în această perioadă se trasează bulevarde în centrul capitalei. Câmpulung. a funcŃionat ca a treia capitală a łării Româneşti. Craiova.1300. se prevede alinierea uliŃelor. al cărui început ca centru urban din secolul al XIIIlea. care Ńine de însăşi instituŃia respectivă (domnia). Bucureşti. XIII . situaŃie exprimată prin funcŃia de “ban” sau “caimacan al Craiovei” (un fel de “ locŃiitor domnesc”).XIX) reşedinŃă cvasidomnescă. capitala secundară a łării Româneşti. efectuate la finele secolului al XIX-lea. sunt lucrări importante. Târgovişte. desfiinŃat abia în timpul Regulamentului Organic. Până la cel de-al doilea război mondial. ceea ce treptat îl distanŃează în ierarhia urbană a Ńării. amenajarea unor pieŃe. este menŃionat pentru prima dată ca reşedinŃă domnească în hrisovul domnesc dat de Vlad łepeş. oraşul se dezvoltă Târgovişte a treia capitală a łării Româneşti „act de naştere” EvoluŃii constant ascendente . dezvoltarea oraşului Bucureşti înregistrează ritmuri şi direcŃii noi. dar şi de o situaŃie cu totul specifică a Ńării. oraşul Bucureşti avansează pe căile dezvoltării capitaliste. capitală în sensul modern. al doilea centru administrativ al łării Româneşti. la cererea expresă a turcilor. Pentru łara Românească se poate deci considera că a existat un fenomen interesant de “capitale succesive” dar şi “simultane”. a fost timp de şase secole (sec. începând cu sfârşitul secolului al XIV-lea şi până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea (1659). Primele acŃiuni de sistematizare din oraşul Bucureşti datează din anul 1830. introducerea iluminatului electric şi introducerea primului tramvai electric în 1894. Timp de secole va fi în acelaşi timp cu oraşul Târgovişte. pietruirea străzilor principale şi se elaborează regulamentul pentru construirea caselor.

se edifică în Bucureşti o serie de monumente arhitecturale. Bucureştii Noi.016 – număr (6. Sub influenŃa unei orientări generale pe plan european.948 – număr (7.37 % din totalul populaŃiei ocupate pe Ńară. cu influenŃe ale renaşterii şi ale barocului francez şi italian. În structura pe ramuri a industriei bucureştene este evidentă orientarea către industria grea (industria construcŃiilor de maşini Bucureşti .rată).a.293 – număr (1. Bucureştiul este şi cel mai mare centru al forŃei de muncă.rată). populaŃia ocupată reprezentând 7.rată). TradiŃia industrială. Drumul Taberei. îndeosebi spre compartimentele economice ale sectorului terŃiar. decese → 22. căsătorii → 13. PiaŃa Unirii ş. Densitatea populaŃiei din vatra propriu-zisă a oraşului este de cca. spor natural →-7. Atelierele şi industriile nocive se deschid în mijlocul cartierelor de locuit. 8450 loc. alimentară. în principal în centru. Industriei îi revine un rol deosebit./km² (în 1999). divorŃuri → 3. În anul 1938 municipiul Bucureşti concentra 20% din producŃia industrială şi continua să fie principalul centru industrial al României. Militari. Bucureştiul este cel mai mare oraş al României. complexe cu funcŃii comerciale ori social-culturale. născuŃi morŃi la 1000 născuŃi (vii+morŃi) → 90 – număr (6. cu o arhitectură accentuată de amestecuri de stiluri. în majoritate.6‰ . Prin construirea blocurilor. PopulaŃia ajunge la 900 000 locuitori în anul 1938. decese la o vârstă sub un an → 176 – număr (11.spaŃii verzi. Perioada de după cel de-al doilea război mondial schimbă radical structura generală a oraşului.160 – număr (11. În cadrul lor se remarcă dotări corespunzătoare .66‰ .5‰ . Floreasca. Începe construcŃia de blocuri de locuinŃe.rată). legată de morărit. contrastul dintre centru şi periferie se accentuează. Periferiile capitalei au fost supuse unor puternice transformări.rată).2‰ .a. Municipiul Bucureşti este cel mai important centru economic al României. Unele pieŃe ale capitalei (PiaŃa Palatului.8‰ . chimică etc.0‰ . textile etc.oraş modern Oraşul cel mai mare al României Primul loc în economia României . a fost continuată în perioada interbelică prin înfiinŃarea câtorva întreprinderi importante din ramurile constructoare de maşini. textilă. Vatra Luminoasă. tăbăcărie.intens. PiaŃa Gării de Nord.212 – număr (-3.rată). Titan. PiaŃa UniversităŃii.rată). Balta Albă. Mişcarea naturală a populaŃiei în 1999 se prezenta astfel: născuŃi-vii → 14.. în neoclasicul la modă pe atunci.) formează deja complexe arhitecturale specifice urbanismului contemporan. Municipiul Bucureşti este un puternic centru de atracŃie a forŃei de muncă din zona înconjurătoare. Berceni ş. În locul cartierelor insalubre sau pe locuri virane existente în trecut au apărut complexe urbanistice de genul: Ferentari.7‰ .

SudVest. în secolele trecute hanurile au constituit nu numai un loc de popas pentru călători. Bucureşti este cel mai important nod rutier (pornesc 9 drumuri naŃionale din care 6 drumuri europene).3 Km în 1981.8 km. Transporturile pe apă se practică pentru agrement pe unele lacuri ale capitalei ( Băneasa. 300 km). 1000 km). de cultură şi artă. FuncŃia cultural-artistică este completată de o vastă activitate Cel mai mare centru al căilor de comunicaŃii Cel mai mare centru comercial şi cultural . Tei. Est-Bucureşti. prelucrare a maselor plastice. precum şi alte manifestări expoziŃionale cu caracter internaŃional. troleibuze (cca. funcŃia comercială a avut totdeauna o importanŃă majoră. Băneasa. Academia de ŞtiinŃe Agricole şi Silvice ş. fabrica de cerneluri. Academia de ŞtiinŃe Medicale. UnităŃile industriale ale oraşului Bucureşti se grupează pe anumite teritorii. fapt ce a determinat conturarea unor areale cu intensă activitate comercială. FuncŃia de transport a crescut ca importanŃă în strânsă corelare cu dezvoltarea celorlalte funcŃiuni. iar la 19 august 1983 a fost dată în folosinŃă tronsonul al treilea de 7. ImportanŃa funcŃiei cultural-artistice derivă din faptul că aici se află cele mai mari şi însemnate instituŃii se învăŃământ. fabrica de piele sintetică.cea mai înaltă autoritate în domeniul ştiinŃei şi culturii.a. Astfel. maxi-taxi (microbuze). Bucureştiul este cel mai mare centru al tipăriturilor din Ńară. de ştiinŃă. Vest-DâmboviŃa. autobuze (cca. nod feroviar al României şi totodată unul dintre cele mai mari din partea de sud-est a Europei şi nod aerian (pornesc radiar 14 linii interne. În Bucureşti se desfăşoară din doi în doi ani “Târgul InternaŃional Bucureşti” (TIB). precum şi în alte pavilioane. Ulterior a fost dată în funcŃiune şi magistrala a doua pe direcŃia nordsud (19 km) cu două tronsoane. delimitându-se astfel mai multe platforme sau zone industriale: Dudeşti. ReŃeaua stradală a oraşului cu dispunere radiară are peste 1900 km. cauciuc. în cadrul Pavilionului ExpoziŃional. taximetre. Transportul urban de călători se efectuează cu mijloace variate: tramvaie (lungimea traseelor este de circa 600 km). S-au încheiat astfel lucrările primei magistrale (est-vest) a metroului cu lungimea de 26 km. contribuind în mare măsură la creşterea activităŃii comerciale a oraşului. Vest (Militari). Pantelimon). metrou. cel de-al doilea tronson de 9.9 km la 16 noiembrie 1979.şi a prelucrării metalelor) şi industria chimică (cu numeroase unităŃi producătoare de anvelope. Metroul bucureştean a intrat în funcŃiune cu primul tronson de 8. produse farmaceutice). Sud (Berceni). ci şi antrepozite de mărfuri. În Bucureşti îşi are sediul Academia Română (fondată în 1866) . În evoluŃia oraşului. Herăstrău. stabilindu-se legătura cu cele mai importante centre urbane). lacuri şi vopsele.

GEOGRAFICE . prin poziŃia sa în cadrul Ńării şi prin numeroasele obiective arhitectonice. PROFILE ECONOMICO . În acest cadru un loc important turistică îl au parcurile şi grădinile publice şi pădurile din împrejurimi. de activitatea teatrală.de presă. istorice şi de alt gen. Bucureştiul reprezintă unul din principalele centre turistice ale României şi nu mai puŃin ale Europei. Prin funcŃiile sale complexe. Obiectivele turistice prin amplasare şi diversitate dau o notă Primul loc în ierarhia specifică municipiului Bucureşti. cinematografică şi muzeistică.

caracteristice cumpenei dintre mileniul al doilea şi al treilea. încă din perioada neolitică. în spaŃiul Europei Centrale Date extrase din Anuarul statistic al României 2004.836.9 mii ha) din totalul de 23. pomicultură. Mărturiile arheologice confirmă o activitate economică complexă (agricolă. podiş şi munte scot în relief un potenŃial agricol. . în medie.7 mii ha). suprafaŃa arabilă a României este de 9398. ineficientă şi neconcurenŃială.670 ha de teren agricol.288. cu structuri economice adecvate economiei de piată.1 mii ha (cât este 13 suprafaŃa Ńării noastre) . Să reŃinem în acest context că la sfârşitul anului 2002 terenurile agricole deŃineau 14. Aceasta înseamnă că. deal. din care suprafaŃă agricolă efectiv irigată 488.Harta economică geografică a României reflectă o mare varietate de structuri fizice şi social-economice. cât şi pentru creşterea animalelor. Retrospectiv aceasta are la bază caracteristicile de afirmare a neamului românesc. la capătul unui ciclu istoric şi la începutul altuia. Este recunoscut faptul că România ocupă unul dintre primele locuri pe continentul european. de redimensionare a valenŃelor social-economice pe care le prezintă spaŃiul României. Remarcabile sunt atestările unei economii statornice încă din epocile bronzului şi fierului.5 mii ha (proprietate majoritară privată – 9047. Harta economică a României evidenŃiază favorabilităŃile formelor majore fizico-geografice pentru cele mai diversificate ramuri ale agriculturii.1 mii ha (proprietate majoritară privată – 311. relevă faptul că România se află. a generat mutaŃii fundamentale în evoluŃia industrială agitată. sub aspectul potenŃialului agricol. viticultură. de extracŃie a unor minerale. Economia contemporană de tranziŃie poate fi considerată un important moment de rezistenŃă. cu tipuri de activităŃi al strategiei şi fluxurilor tehnologice capabile să reziste la măsurile concurenŃei externe şi la cerinŃele aderări la Uniuea Europeană.9 mii ha). din punct de vedere economic. s-au promovat noi strategii menite să înlocuiască vechea industrie. Restructurarea economică.14. la diverse niveluri de valorificare. Evidente rămân şi mărturiile cu privire la valorificarea unor resurse naturale încă din paleolitic. SpaŃiile de câmpie. vânatul).6 mii ha (proprietatea majoritară privată . fiecare cetăŃean al Ńării beneficiază de aproximativ 0. Mai mult. îndeosebi pentru cultura cerealelor. ECONOMIE ÎN TRANZIłIE RealităŃile contempotrane.839. 13 România a dispus şi dispune de un potenŃial economic superior cu prioritate. formate într-un proces continuu de consolidare. în plină desfăşurare începând din anul 1989.

numărul acestora a scăzut faŃă de anii anteriori. Se remarcă scăderea dramatică a numărului acestora şi în continuare. ce poate favoriza industria chimică.). a acidului sulfuric sau a îngrăşămintelor.România dispune de potenŃial agricol care depăşeşte cu mult pe cel al unor Ńări puternic dezvoltate economic (S. PotenŃialul natural pe care îl prezintă teritoriul României se constituie ca o bază trainică pentru cele mai diverse activităŃi industriale – primare şi prelucrătoare. Harta economică relevă bunăoară o realitate înscrisă de un spaŃiu montan (circa 1/3 din teritoriul Ńării). Insuficientă pentru cerinŃele industriei metalurgice este baza materiilor prime de metal şi cărbune cocsificabil.8 kg / loc. FranŃa).). sau cel puŃin unele din ramurile ei de bază.8% din suprafaŃa Ńării) ce poate favoriza ramurile competitive ale industriei prelucrării lemnului (mobilă. surse convenŃionale de largi perspective. Structura geologică a teritoriului României a favorizat într-adevăr prezenŃa acestor materii prime aproape în fiecare din marile unităŃi fizicogeografice montane. Se mai păstrează şi astăzi unele priorităŃi în domeniul creşterii animalelor.A. fiind totuşi mult sub capacităŃile potenŃiale reale. – în 2002). România dispune de un fond natural şi uman inepuizabil 14 PotenŃial natural în toate formele majore de relief Resurse considerabile pentru ramurile industriale de bază Industria “mică” are condiŃiile optime România producea în 2002 circa 2309. în special ovine şi caprine. care este departe de a fi considerat valorificat. Acelaşi lucru este pus în evidenŃă de zonele de luncă.. România deŃine un fond forestier de 6388 mii ha (26.8 mii tone de grâu (203. furnire etc. . cum sunt: industria produselor clorosodice. Prin asemenea potenŃial agricol. Există în schimb o bază de materii prime considerabile. resurse exploatabile în toate zonele Ńării. în timp ce FranŃa înregistra 38011 mii tone (625 kg / loc. Nota dominantă a hărŃii economice a României contemporane este dată de varietatea şi proporŃia teritorială echilibrată a resurselor materiale şi umane. surse combustibile şi hidraulice de o incontestabilă valoare economică. Grăitoare în acest sens este poziŃia economiei energetice sprijinită atât de resursele regenerabile cât şi de cele neregenerabile. în cantităŃi însă modeste. România depăşea acum 8– 9 decenii de 4-5 ori producŃia FranŃei şi de 2-3 ori pe cea a altor Ńări agricole din Europa. Din păcate “astăzi situaŃiile sunt inver14 sate . ajungând în 2002 la 7945 mii capete. Canada. Teritoriul României deŃine o gamă largă de resurse necesare industriei materialelor de construcŃii.U. Totuşi.

ECONOMIA DE TIP ANTIC Un prim tip de economie. elemente ce confirmă faptul că populaŃia Daciei a dus o viaŃă multiseculară de plugari şi crescători de vite. iar cultivarea grânelor de circa 5000 ani. începând din Dobrogea. La finele neoliticului a apărut plugul de lemn şi odată cu acesta plugăria.pentru promovarea unei industrii “mici”. cu forme din toate timpurile.) s-a generalizat brăzdarul de fier la plug. iar spre sfârşitul acestui mileniu apăruseră râşniŃele . În mileniul al IV-lea î. Asemenea structuri agricole sunt întâlnite în toate zonele actuale ale României. fără întrerupere. În perioada dacică există imaginea unei economii rurale complexe. În cadrul numeroaselor cercetări arheologice s-au făcut multe descoperiri de unelte agricole. se cunoşteau deja două varietăŃi de grâu. precum şi mutaŃii capabile să menŃină un echilibru raŃional celor mai diferite genuri de activităŃi. Este atestat că unitatea şi trăinicia statului dac se bazau tocmai pe un stadiu înaintat de valorificare a resurselor naturale (fier. diversificată în cultivarea cerealelor şi creşterea vitelor. tradiŃiile zootehnice ale teritoriului României oferă largi posibilităŃi de dezvoltare tuturor ramurilor industriei alimentare şi în parte a celei uşoare. îngropate ca rezerve în hambare. Agricultura era ocupaŃia dominantă.mărturii în folosirea intensă a cerealelor. cu elemente de meşteşuguri bazate pe valorificarea resurselor locale. Structurile funciare. Bază solidă pentru dezvoltarea industriei alimentare Retrospectiva istorică Economia antică specifică formării statului dac centralizat ActivităŃi agricole complexe pe întreg spaŃiul românesc În perioada geto-dacă (sec. al IV-lea î. monede) despăşite de agricultură. forma cea mai înaintată a agriculturii din acea vreme.plugăria. în morminte. artizanale în toate zonele Ńării. cupru. constituie dovezi concrete că agricultura s-a practicat din neolitic şi până astăzi pe întreg teritoriul României. de seminŃe de cereale. La baza acestei industrii stă bogata tradiŃie românească în cele mai felurite îndeletniciri. poate fi reprezentat de economia antică specifică perioadei de formare a statului centralizat dac. aur) şi pe apariŃia unor meşteşuguri (podoabe. Diversitatea rurală este dată în această perioadă de activitatea de bază . în practicarea albinăritului şi în mod deosebit a viticulturii. complementată de . Creşterea animalelor este cunoscută de circa 6000 ani.Hr. O cât de sumară retrospectivă istorică atestă un fond material şi social stabil în toate perioadele istorice.Hr. FrecvenŃa în spaŃiu şi timp a acestora. argint. s-au menŃinut secerile de bronz. sau în mod ritual.

Sunt numeroase mărturii care atestă o intensă agricultură carpatică. îndeosebi în łara HaŃegului şi łara Loviştei. care păstrau formele vechi de organizare în “obşti”. Acest fapt este confirmat şi de termenii din agricultură care. Călimanilor şi Rodnei. mult mai complexă decât păstoritul. nici localnicii sedentari. de pomicultură şi albinărit. în marea lor majoritate. de la plantele de cultură şi animalele domestice la uneltele şi îndeletnicirile agricole. De la marele savant al antichităŃii. Şirnea (Bran).economică. PoziŃia CarpaŃilor în faŃa marilor migraŃii de popoare a favorizat în bună parte stabilitatea populaŃiei dacă şi daco-romană. întreg spaŃiul carpatic şi subcarpatic şi mai ales câmpia cunoşteau un anumit gen de activitate agricolă. în depresiunea HaŃegului. în timpul Daciei romane. FrecvenŃa agroteraselor se înscrie în mod deosebit în zone compacte din cadrul munŃilor Apuseni. S-au găsit dovezi arheologice care atestă că în timpul migraŃiei popoarelor. Bâtca Doamnei (judeŃul NeamŃ). atestă existenŃa unor canale cu ajutorul cărora. fără de care nu ar fi putut trăi nici nomazii stăpânitori. Câineni (Vâlcea). Încă din antichitate.mărturie a organizării sociale Dacia Felix atestă poziŃia geoeconomică a . În perioada Daciei romane. Expresivă în acest sens este şi zona platoului Luncanilor sau CetăŃeni de pe râul DâmboviŃa. băştinaşii au practicat agricultura.cultura viŃei de vie. cât şi pentru activităŃi agricole. Agricultură carpatică Amenajări agricole specifice “Obştile” . Autohtonii au primit în folosinŃă pământuri din proprietatea imperiului sub formă de “ager stipendarius” şi au continuat să populeze CarpaŃii şi Ńinuturile mai depărtate de centrele urbane.Hr. în munŃii Cibinului. I d. putând rezista în “fortăreaŃa naturală” a munŃilor tocmai datorită nivelului de organizare social. în cătune răsfirate. confirmă rolul teraselor montane carpatice atât pentru aşezări umane. Poiana Ruscă. Stăpânirea romană a impulsionat dezvoltarea agriculturii. tradiŃiile. Cercetările arheologice. în sec. se asigura irigarea terenurilor din zonele apropiate castrelor. reuşind să transmită descendenŃilor ei limba romanică. până în munŃii Ciucului. activităŃile economice şi o bogată toponimie. Dacia a constituit un “grânar” al Imperiului Roman. sunt de origine latină şi dacă. În timpul stăpânirii romane. Zone ca Grădiştea Muncelului. Piatra Craivei (judeŃul Alba). populaŃia a sporit prin colonizările făcute de Imperiul roman pentru valorificarea la un nivel superior şi a resurselor minerale şi pădurilor. Sebeşului. Tilişca (judeŃul Sibiu).) ne-a rămas aprecierea că dacii erau dintre cei “foarte pricepuŃi în agricultură” (“qvibus dam nationibus frumenti experibus”). Junius Moderatus Columella (savant agronom. BăniŃa (judeŃul Hunedoara).

Sunt cunoscute unelte agricole mai evoluate, apoi soiuri de cereale şi pomi fructiferi de mare productivitate. Dacia Felix a devenit grânarul Imperiului roman. De reŃinut este că structura complexă a plantelor agricole sa păstrat neschimbată şi în perioada marilor migraŃii, când pământurile “teritoriilor” romane au continuat să fie cultivate în loturi mai mari de către obştile autohtonilor. Aceştia au coexistat cu noii veniŃi, practicând o agricultură extensivă. O dovadă concludentă o reprezintă cultura tradiŃională prin răzoare, consemnată la începutul evului mediu în “Terrae Blacorum”. Plantele agricole tradiŃionale au fost completate abia în secolul al XVII-lea cu cultura porumbului şi în secolul al XVIII-lea cu cultura cartofului. Ambele plante s-au aclimatizat în condiŃiile pedoclimatice carpatice. Prin metode de ameliorare s-au obŃinut soiuri potrivite condiŃiilor naturale regionale. Plantele agricole din perioada geto-dacică s-au înmulŃit, cuprinzând, alături de cereale şi plante tehnice, viŃa de vie şi po15 mii fructiferi . O atestare revelatoare a intensităŃii şi densităŃii economice în spaŃiul carpatic, dunărean şi pontic este dată de legăturile economice stabilite între daci şi greci pe de o parte, daci şi romani pe de altă parte. Întemeierea cetăŃilor oraşe pe litoralul Mării Negre, încă din secolele VII-VI î.Hr., constituie o convingătoare mărturie a unor astfel de realităŃi. Ele sunt confirmate de asemenea de structurile economice, sociale şi geodemografice îndeaproape cunoscute din timpul Daciei ocupate de romani, structuri mult amplificate şi diversificate. ReŃin atenŃia îndeosebi activităŃile de valorificare a resurselor subsolului, prezente în toate compartimentele CarpaŃilor Occidentali (fier, aur, argint, materialele de construcŃii etc.), cunoaşterea şi valorificarea resurselor de ape termale, activităŃi economice care au diversificat puternic structura localităŃilor rurale,a târgurilor şi oraşelor. Se dezvoltă drumurile, asigurându-se legătura funcŃională strânsă între toate zonele carpatice, dunărene şi pontice. În procesul de etnogeneză a românilor se intensifică ruralismul, agricultura devine ramura dominantă, bazată pe
15

autohtonilor geto-daci

Agricultură extensivă

Agricultură complexă specifică populaŃiei sedentare

Legături economice cu lumea romanică şi greacă

Începuturi ale activităŃilor nonagricole

Săpăturile de la Grădiştea Muncelului au identificat pe bază de seminŃe, 19 plante cultivatoare: 8 cereale, 2 leguminoase, 5 oleaginoase, 4 plante de grădină sau medicinale. La staŃiunea CetăŃeni (pe DâmboviŃa), din sec. al III-lea î.Hr., până în sec. al III-lea d.Hr., s-au identificat cariopse de orz (Hardeum Sativum jeansen), grâu comun (Triticum Vulgare), mai puŃin ovăzul (Avena sativa). Urmele osteologice de animale: ovine (Ovis), bovine (Bastaurus L), porcine (Suscrofa L) demonstrează existenŃa unei intercondiŃionări între cultura plantelor şi creşterea animalelor (I. Şandru, “Agricultura carpatică - consideraŃiuni de geografie istorică”. Comunicare, Câmpulung Moldovenesc, septembrie 1987).

cultura plantelor şi creşterea animalelor, cunoscute în toate zonele fizico-geografice ale României de astăzi.

ECONOMIA DE TIP FEUDAL Cultivarea plantelor şi creşterea animalelor se afirmă treptat în perioada medievală, definind prin caracteristicile lor tipul economic feudal. În întreaga perioadă feudală, agricultura acoperea toate zonele Ńării, accentuându-se în zonele colinare şi carpatice. Iau amploare meşteşugurile, fiind legate în principal de zonele cunoscute prin materii prime de masă lemnoasă şi minereuri. Acestea sunt influenŃate de o serie de privilegii acordate unor oraşe ca: Braşov, Sibiu, BistriŃa. Sunt cunoscute ca meşteşuguri sau ca industrii activităŃile de extracŃie a minereurilor (Ghelari- sec. al XIII-lea, munŃii Apuseni şi Rodna, Baia de Aramă - sec. XV-XVII, Moldova Nouă - sec. al XVIII-lea), de extracŃie a sării (Tg. Ocna, Ocnele Mari) de prelucrarea a metalelor, a sticlei şi textilelor. Dovezile documentare arată că în perioada timpurie a dezvoltării feudalismului au apărut pe teritoriul României “morile de apă”, exponent agricol de importanŃă. Întemeierea statelor feudale - łara Românească, Moldova şi Transilvania - au contribuit la intensificarea agriculturii, având drept consecinŃe despădurirea a numeroase Ńinuturi, modificând astfel în mod apreciabil peisajul geografic al teritoriului. Schimbări apreciabile (sec. XVII-XVIII) au produs introducerea unor plante noi: porumbul, cartoful, tutunul şi mai târziu, rapiŃa şi orezul. În secolul al XVIII-lea industria îşi lărgeşte ariile spre sudvest şi în regiunile nordice. După anul 1929 agricultura capătă noi dimensiuni, în sensul extinderii suprafeŃelor cultivate şi restrângerea păşunilor în zonele de câmpie. Începând cu secolul al XIX-lea, datorită posibilităŃilor de export al cerealelor, începe o agricultură de tip capitalist, de producŃie de cereale-marfă, apar reforme social-agrare ce alternează cu revolte, culminând cu cea din anul 1907. ECONOMIA DE TIP MODERN Sfârşitul secolului al XVIII-lea marchează un avans al activităŃii industriale (mult mai timpurii decât în alte Ńări din Europa) pe fondul încă activ al relaŃiilor feudale, evidenŃiind economia de tip modern. Se dau în exploatare importante resurse naturale, în princi-

Economie feudală caracteristică Ńărilor Europei Centrale şi de Vest

Începutul muncii industriale

pal petrol şi cărbune. Ritmurile de dezvoltare industrială erau sub nivelul potenŃialului real al României. łara noastră era cunoscută ca o Ńară cu o industrie slab dezvoltată şi agricultură înapoiată, denumită în literatură “Ńară eminamente agricolă”; aproximativ 80% din populaŃie era ocupată în agricultură. Industria participa cu o pondere foarte redusă la crearea ve- PoziŃia industriei şi nitului naŃional şi al produsului social: în anul 1913 participa cu agriculturii la crearea venitului naŃional 19,6%, iar în 1939 cu 30,8%. Agricultura şi silvicultura nu depăşeau 39%.
Pentru perioada formării statului naŃional unitar, reŃinem câteva din sublinierile marelui geograf Emm. de Martonne: “Să examinăm resursele agricole ale României, comparate cu cele două state noi (Cehoslovacia şi Iugoslavia) şi cu resursele FranŃei. Am ales FranŃa, nu pentru că eu sunt francez, ci pentru că Ńara mea este un stat mediu, a cărei producŃie de cereale şi carne satisface aproape în totalitate necesităŃile interne. La noi când recolta este bună, avem aproximativ destul grâu pentru nevoile noastre. Dacă vedem deci, în România sau într-un alt stat, o producŃie mai mare de cereale în raport cu numărul locuitorilor, constatăm că există un excedent, iar dacă proporŃia este inferioară celei a FranŃei, putem spune că există un deficit”16. România, după aprecierile lui Emm. de Martonne, dispunea de excedente formidabile de cereale. Luând în considerare grâul, situaŃia se arăta încă şi mai remarcabilă. FranŃa producea 2 quintale/locuitor, Cehoslovacia nici măcar un quintal, Iugoslavia puŃin peste 2 quintale/locuitor, România aproape 4 quintale/locuitor. Excedentul de grâu în România era încă mai mare decât indica o comparaŃie cu FranŃa, deoarece Ńăranul român nu se hrănea în general cu grâu, ci mai ales cu fiertură de porumb. Examinând numărul bovinelor, Emm. de Martonne arăta că FranŃa şi România erau aproape pe acelaşi loc. Referitor la ovine, FranŃa nu avea decât 40 de capete/1000 loc., România avea aproape dublu, în timp ce Iugoslavia avea aproape acelaşi număr şi Cehoslovacia mult mai puŃin. Din punct de vedere a cabalinelor, situaŃia României era şi mai favorabilă, superioară chiar celei a FranŃei. Aceste constatări arătau că noua Românie era într-o situaŃie economică nu foarte diferită de cea veche. Toată lumea - sublinia Emm. de Martone - ştie că “vechea Românie era o Ńară agricolă, al cărui export consta aproape în întregime din cereale, restul fiind format aproape exclusiv din petrol. Nu există schimburi notabile. Aceasta poate să mire la prima vedere şi mărturisesc că nici eu nu aşteptam acest rezultat la calculele mele. El era totuşi de prevăzut şi explică uşor dacă încercăm controlul geografic al datelor statistice, control absolut necesar de altfel şi fără de care, datele statistice nu pot fi nici interpretate, nici înŃelese”17.

Aprecierile marelui geograf francez Emm. de Martonne

ComparaŃii sugestive

Zonele care compuneau România (vechea Valachie, Mol- Notă distinctă - dispadova, Basarabia, Dobrogea, Transilvania şi o parte din Banat) rităŃi teritoriale erau diferite din punct de vedere fizic şi, prin urmare, din punct
ReŃine atenŃia diagrama alcătuită pentru acea vreme de Emm. de Martone în care arăta că FranŃa producea aproape 4 quintale de cereale pe cap de locuitor, iar România aproape 8, deci dublu; Cehoslovacia depăşea foarte puŃin FranŃa, în timp ce Iugoslavia se găsea în uşoară inferioritate. 17 Extrase din ConferinŃa “La Nouvelle Roumanie dans une Nouvelle Europe”, Bucureşti, 1921.
16

Timişoara. Cluj. Baia Sprie. Harta economică a Ńării releva astfel puternice contraste teritoriale. La nivelul anului 1938 se conturau ca centre ori zone industriale doar câteva grupări de întreprinderi. potenŃialităŃi încă departe de a fi valorificate. pe ramuri şi în profil teritorial. căpătând în cursul ultimelor cinci decenii un pronunŃat grad de complexitate. Oradea. sau compararea cu situaŃia altor state ale Europei. Principalele grupări industriale în anul 1938 Modificări constante UNITATEA ECONOMICĂ A ÎNTREGULUI TERITORIU ComparaŃiile situaŃiei economice actuale cu perioadele anterioare. Repartizarea geografică a industriei s-a menŃinut disproporŃionată. aceasta era relativ puŃin dezvoltată în vechea Românie. Complementaritatea funcŃională economică dintre principalele provincii istorice dovedeşte că România rămâne una din grânarele Europei. Harta economico . Hunedoara. respectiv: Bucureşti. Indiferent la care faze ne-am opri. Brăila.de vedere economic. Baia Mare. GalaŃi. sate cu surplus de forŃă de muncă şi întinse zone slab valorificate. la nivelul principalelor sectoare ale economiei. Complementaritatea spaŃial-funcŃională fundamentează unitatea economică a întreg teritoriului României. Braşov. Sibiu. Prahova. în principal fără industrie. oraşe lipsite de pulsaŃii economice. Harta economică a României s-a modificat constant. România deŃine. Asemenea unitate vine dintr-un trecut îndepărtat prin intermediul îndeletnicirilor specifice. Centrele din aceste perimetre concentrau circa 72% din forŃa motrice industrială. o unitate economică. peste 65% din valoarea producŃiei industriale şi circa 60% din numărul personalului angajat. Ploieşti. Buhuşi. În ceea ce priveşte industria. atestă faptul că România dispune de o bază materială corespunzătoare cerinŃelor dezvoltării unei economii naŃionale prospere. deoarece capătă (în această perioadă) avantaj prin revenirea resurselor din MunŃii Apuseni. care a cimentat unitatea etnică a Româ- Economie naŃională complexă RelaŃii: unitate economică . se desprinde ideea că România a fost şi este o Ńară bogată în resurse materiale şi umane. Bacău. în structura activităŃilor productive de interes naŃional regăsim aproape toate ramurile specifice unei economii stabile. Arad. Turda. Piatra NeamŃ. fără îndoială. Mediaş.unitate etnică . Satu Mare. Practic.geografică a României oferă un tablou convingător al complexităŃii economiei naŃionale. ca o verigă într-un lanŃ. dar cu trainice trăsături comune. ReşiŃa.

8% în agricultură.niei pe un suport indestructibil de unitate teritorială. cunoscându-i însuşirile favorabile şi nu mai puŃin dificultăŃile pe care le-a traversat în ultimele două decenii. Se preconizează astfel angajarea economiei României pe traiectoria dezvoltării durabile.1% în servicii şi 100% în construcŃii. Ponderea sectorlui privat în valoarea adăugată brută în principalele ramuri din 2002. Harta raporturilor dintre resurse. 78. cu toată sinuozitatea lor constituie repere convingătoare de adaptare a României la procesul de creare a unei economii de piaŃă moderne. cu toate atributele revitalizării.6% în industrie. . nutrim încrederea în realităŃile obiective care vor asigura României una din poziŃiile cele mai stabile şi solide în cadrul structurilor noii Europe. 68. dar mai ales a hipotrofiei unora dintre ramurile industriale. „Jocul” centralizării industriale excesive în perioada comunistă şi cel al descentralizării convulsive în perioada postcomunistă. puterii lui şi înaintaŃilor lui de a pune în valoare. generează deja disparităŃi teritoriale alarmante. O politică regională corespunzătoare devine o cerinŃă contemporană prioritară. Există o bază social-economică. pământului pe care a sălăşluit fără întrerupere. încă din timpul “Daciei Felix”. Harta economică a României contemporane dă expresie vibrantă creativităŃii poporului român. grad de valorificare şi consum dezvăluie efectele manifestărilor de hipertrofie. de 98. competitive şi dinamice. Efectele directe ale perioadei de tranziŃie se regăsesc expresiv în evoluŃia produsului intern brut care în perioada 2001-2002 înregistra cea mai înaltă creştere în raport cu alte Ńări din Europa Centrală şi de Est. Elementele pozitive acumulate în perioada de tranziŃie. De remarcat în acest concept avansul procesului de privatizare în toate sectoarele economiei naŃionale. Încercând să descifrăm harta economică contemporană. comorile şi roadele pământului autohton.

umane şi financiare. în speŃă. „azonalitate”. Alexandru Roşu şi Irina Ungureanu fundamentează. bazată în principal pe productivitate competiŃie. peisaj. care include o dinamică clară. În anul 1964 Vintilă Mihăilescu defineşte unitatea de „regiune geografică”distinsă ExperienŃă geografică prin frecvenŃa elemntelor naturale şi sociale. Badea (1979). „diferenŃieri teritoriale”. Grigore Posea încearcă definirea unor unităŃi taxonomice în funcŃie de mediu geografic global. Amintim. Definirea unităŃilor taxonomice cu caracter integrant fizico-geografic şi economico-geografic a preocupat geografia românească din primele ei începuturi de afirmare modernă. conŃinutul naŃiunilor de „geosistem. prin legături şi limite asociate teritorial. în acest context. I. Iancu (1974). Stern (1964). M. Popovici. „interdependenŃă”.E. „integralitate”. mediu” distingând ContribuŃii ale geografilor ansambluri spaŃio-temporale ale factorilor naturali (biotici şi abiotici) şi a celor creaŃi de activităŃi umane. În anul 1930 Geogrge Vâlsan defineşte structuri ierarhizate de Ńinuturi individualizate sub denumirea de „regiune naturală” iar mai târziu (1931) sub denumirea de „complex natural” . s-au reorganizat unităŃi teritoriale ce pot constitui baza temeinică pentru elaborarea şi implementarea strategiilor de dezvoltare regionale permiŃând utilizarea mai eficientă a resurselor materiale. adică totalitatea „elementelor fizico-geografice şi de factură antropică” denumite „peisaj geografic complex”. L. În perioada contemporană.a. . CRITERII DE DEFINIRE A REGIUNILOR Introducerea sistemului economic de piaŃă impune în mod obiectiv promovarea unei politici economice regionale. Carmen Petrescu (1966). N. „organizare economică” ş.ROMÂNIA – PROFILE REGIONALE Practica geografică a implicat dintotdeauna problematica disparităŃilor social-economice existente în profilele teritoriale. Petre CoteŃ distinge unităŃi geografice integrante reprezentând un complex de elemente naturale şi social-economice sub denumirea de „înveliş geografic”. aspectele de „omogenitate”. 1979). performanŃă naŃională şi internaŃională şi binenŃeles pe un cadru teritorial corespunzător strategiilor de implantare şi evaluare preconizate de politica naŃională de dezvoltare regională. având ca scop prioritar diminuarea diferenŃelor de dezvoltare între marile unităŃi fizice sau administrativo-istorice ale Ńării. Ion Donisă introduce unitatea integrală specifică geografiei sub denumirea de socio-sistem. condiŃiile economiei de piaŃă şi cerinŃelor şi cerinŃelor adaptării la experienŃa Ńărilor din U. prin lucrări publicate în anul 1977. Literatura geografică românească abundă într-o serie de alte definiri încercându-se a se evidenŃia. „complexitate”. Morariu şi Valeria Velcea (1971. „specializare”. contribuŃiile geografilor T.

Iaşi. pe baza aprecierilor unor complementarităŃi social-economice ale judeŃelor. Cucu. Gruparea carpatică şi pericarpatică nord vestică. Hunedoara.Geografie Umană şi Economică " S-a acumulat o experienŃă favorizantă adoptării unor unităŃi de structură teritorială comparabile implementării şi evaluării politicii naŃionale de dezvoltare. Mureş. Arad) 3. s-a încercat de asemenea. municipiilor. Sibiu) 7. MehedinŃi. prin Tratatul de Geografie. A fost o primă etapă care a favorizat structurarea unor regiuni de dezvoltare prin gruparea judeŃelor cu profiluri funcŃionale complementare. acordând un rol deosebit grupărilor umane şi economice. Olt. Teleorman) O primă grupare a judeŃelor pe criterii de similaritate socialeconomică 2. Timiş. Gorj. Gruparea pericarpatică sudică-danubiană (judeŃele Prahova. BistriŃa Năsăud. Cucu (1999) . Maramureş. Gruparea carpatică şi pericarpatică sud-vestică banatică (judeŃele Caraş-Severin. Gruparea Marii depresiuni intracarpatice a Transilvaniei (judeŃele Alba. 19 Vasile S. Vaslui) 5. Argeş. Dolj. II (1984). GalaŃi. Tulcea. cu mici modificări şi în lucrarea 21 "România . IalomiŃa. În manualul de Geografie Economică a României20 luând ca bază caracteristicile marilor domenii social-economice ale României şi în special rolul marelui bloc Carpatic precum şi gradul de similaritate social-economică a judeŃelor. Suceava. Covasna. în scopul definirii unui concept de dezvoltare regională ca bază a unei politici regionale (Vasile Cucu – 1980). Călăraşi) 6. Giurgiu. respectiv judeŃelor. ConstanŃa. Vâlcea. rolul de bază revine unităŃilor administrative. Harghita. Satu-Mare şi Sălaj) 4. În lucrarea „România – prezentare geografică”19 (1987) s-a încercat o fundamentare a acestui concept de „grupare după similaritate social-economică”. moldavă (judeŃele Bacău. vol. argumentându-se totodată că „în realizarea obiectivelor politicii de dezvoltare în profil teritorial. Tratatul de Geografie O asemenea grupare a fost larg prezentată în geografia românească. sau delimitat grupările: 1. Capitolul XI din această lucrare este intitulat „Gruparea judeŃelor după criterii de similaritate social. Botoşani. pornind de la complexitatea trărăturilor geografice ale fiecărui judeŃ. Ioan Şandru 20 Vasile S. S-au delimitat 8 Regiuni de Dezvoltare prin care se urmăresc problemele 18 Similaritatea economică a grupărilor delimitate rezultă. precum şi din aprecierile asupra valenŃelor potenŃiale şi favorabilităŃilor pe care le prezintă teritoriile judeŃelor sau grupărilor de judeŃe pentru amplificarea sau activizarea altor producŃii. Buzău. Cucu (1996) 21 Vasile S. Gruparea metropolitană Bucureşti Aceste profiluri regionale au fost reluate.În cercetările ştiinŃifice geografice. Crişano-Maramureşană (judeŃele Bihor. în principal. Braşov. Gruparea pericarpatică sud-estică pontică (judeŃele Brăila.economică”. 18 respectiv prin similarităŃile lor social-economice . NeamŃ. Cluj. respectiv Regiunile de Dezvoltare. oraşelor şi comunelor”. Gruparea pericarpatică estică. Vrancea. o grupare în ceea ce s-au numit zone funcŃionale ale teritoriului României. din asocierea şi comparabilitatea diverselor ramuri ale economiei existente.

asigurării unei ierarhii a judeŃelor în funcŃie de indicele global al dezvoltării. Regiunea JudeŃele Bacău Botoşani Iaşi NeamŃ Suceava Vaslui Brăila Buzău Constanta GalaŃi Tulcea Vrancea Argeş Călăraşi Giurgiu DâmboviŃa Prahova Teleorman IalomiŃa Dolj Gorj MehedinŃi Olt Vâlcea Regiunea JudeŃele Arad Caraş-Severin Hunedoara Timiş Nord-Est Vest Sud-Est Nord-Vest Bihor BistriŃa-Năsăud Cluj Maramureş Satu-Mare Sălaj Alba Braşov Covasna Harghita Mureş Sibiu Sud Muntenia Centru Sud-Vest Oltenia Bucureşti Municipiul Bucureşti Ilfov PoziŃia şi unitatea teritorială a acestor regiuni este pe deplin justificate. în 8 unităŃi. prin similaritatea social-economice a judeŃelor. DIMENSIONĂRI TERITORIALE În ansamblul lor. politică. Avem în vedere în primul rând sesizarea disparităŃilor teritoriale identificate prin ceea ce s-au numit „zone defavorizate”. nu se delimitează în cadrul unui singur judeŃ ele formând adeseori arii interjudeŃene. de regulă. religioasă sau etnică. CARACTERISTICI DE BAZĂ ALE REGIUNILOR DE DEZVOLTARE Regiunile de dezvoltare grupează judeŃele actuale ale României după criterii profile şi structuri socio-economice. O asemenea grupare oferă totodată utilizare eficientă a indicatorilor agregaŃi ai dezvoltării. regiunile de dezvoltare înscriu valori apropiate din . neavând &&& .pur social-economice. Structurarea teritorială cu profil economic într-un număr relativ redus de regiuni formate din judeŃe cu profiluri funcŃionale complementare oferă posibilitatea identificării problemelor teritoriale care.

Piatra NeamŃ. apoi regiune de Dud-Vest Oltenia cu 5 JudeŃe şi Vest cu 4 judeŃe. În cadrul regiunii de Nord-Est. 2030 sate Regiunea Sud. urmată de Regiune NordEst. mare majoritate a oraşelor se situează în zonele de contact subcarpatic –Culoarul Siretului sau contactul de tip subcarpatic. regiunea cu cel mai mare număr de locuitori fiind Regiune Nord-Estică (3.punct de vedere al delimitărilor teritoriale şi al componenŃelor administrativ-teritoriale. iar cu cel mai mic număr de locuitori. surse ale subsolului. Sub aspectul grupării judeŃelor se remercă Regiunea SudMuntenia.499 locuitori). 29212 Kmp penru regiunea Sud-Vest Oltenia şi 36849 Kmp pentru regiune Nord-Est. Bicaz. în general.807. care este compusă din 7 judeŃe. Nord-Vest. adeseori contrastant de la o regiune la alta. Suficient este să urmărim repartiŃia geografică a diverselor categorii de oraşe din cadrul regiunilor. Solca. Media de cuprindere a satelor este de 16396 sate. În Regiunea Sud-Est poziŃia geografică a oraşelor este marcată în principal de un grad accentuat de „nuclearizare” în funcŃie de favorabilităŃi clasice-drumuri comerciale. din oraşe mici cu profil economic puŃin diversificat. Centru care sunt alcătuite din câte 6 judeŃe fiecare. Gura Humorului. urmată de Sud-Munenia cu 43 oraşe. Restul regiunilor deŃin câte 1823 sate (Nord-Vest şi Centru). Vatra Dornei. staŃiuni SuprafaŃa medie PoziŃia faŃă de media numărului populaŃiei sate Oraşe . Această linie urbană este aparent dublată de poziŃia oraşelor: Paşcani. obcine – podiş. Din acest punct de vedere situaŃia diferă. Câmpulung Moldovenesc. Cel mai mic număr de sate îl deŃin Regiunile Bucureşti (103 sate) şi respectiv Regiunea Vest (1376 sate). restul regiunilor deŃin câte 32-36 oraşe. Sud-Est. El mai mare număr de oraşe îl prezintă regiunea Centru cu 50 oraşe. NeamŃ. Moineşti-Comăneşti-Dărmăneşti-Tg. La nivelul anului 2002 suprafa medie pentru cele 8 regiuni era de 29799 Kmp.Muntenia şi 1455 sate Regiunea Sud-Est. Medie de apartenenŃă a populaŃiei era de 2. populaŃia urbană şi mai ales răspândirea geografică a oraşelor. Din nord de la oraşul Siret se înscrie aproape perfect un aliniament urban structurat de RădăuŃi. Valorile oscilau între 1821Kmp.123 locuitori). pentru definirea funcŃionalităŃii regionale este dată de caracteristicile sistemelor urbane.253 loocuitori. Oneşti-oraşe cu profil economic mult mai diversificat. 2080 sate Regiune Sud-Vest Oltenia. Nu acelaşi lucru se poate spune de repartiŃia unora dintre aceste în profil teritorial al regiunilor. primordială. Regiunea Vestică (2. Încărcătura urbană este deosebit de semnificativă rezultată din numărul oraşelor. Ocna-Slanic. Sub aspectul mediilor la nivelul regiunilor.813. valorile componentelor teritoriale par echilibrate. pentru regiunea Bucureşti. Tg. Este un aliniament format.046. SemnificaŃia de altfel. Cel mai mare număr de sate îl deŃine Regiunea Nord-Est cu 2445 sate.

Teleorman.balneoclimaterice. Se evidenSprafaŃa arabilă necesară unei agriculturi competitive este foarte apropiată de la o regiune la alta. indiferent de poziŃie. Focşani. Aspecte simulare se regăses în cadrul Regiunii de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia. Se evidenŃiază favorabilităŃile pentru . În acest sens constată ca poziŃie faptul că fiecare regiune are în componenŃa ei judeŃe cu bază favorabilă agriculturii intensive şi totodată favorabilă diversificării ramurilor de producŃie. PROFIL ECONOMIC 1. Sud-Muntenia şi Sud-Vest Oltenia înregistrează cel mai înalt grad de ruralitate. Regiuni ca cele din Raportul urban-rural Vest. PredominanŃa oraşelor mici (de regulă cu valabilitate redusă) caracterizează unele judeŃe din Regiunea Sud-Muntenia. Valorile oscilează între 1963353 ha în regiunea Sud-Muntenia. Călăraşi. Principalii indicatori ai modului de folosinŃă ai ternului ne oferă o imagine comparativă convingătoare. o dispersie nesemnificativă este Câmpiei Brăilei şi mai ales Bărăganului. Sud-Est se plasează la un nivel mult superior faŃă de celelalte. oraşele Adjud. Odobeşti. 109353 ha în regiunea Bucureşti şi respectiv 1009684 ha în regiunee Nord-Vest Oltenia. La nivelul regiunilor situaŃia relaŃiilor cantitative dintre populaŃia urbană se prezintă în felul următor: Raporturile rural-urbane sub aspectul poderilor populaŃiei celor două medii scot în evidenŃă situaŃii contrastante. Sud-Muntenia şi Sud-Vest-Oltenia. respectiv: Nord-Est. Panciu. Exemplu major îl constituie poziŃia oraşelor din Pod. gradului de valorificare cât mai ales sub aspectul mutaŃiilor survenite în ultimii ani (1990-2002). Exemplu judeŃele: Giurgiu. Este de remarcat că la organizarea administrativ teritorială din anul Baza economică 1968. Principalii indicatori ai mdului de folosinŃa ai fondului funciar: SprafaŃa arabilă necesară unei agriculturi competitive este foarte apropiată de la o regiune la alta. Valorile oscilează între 1963353 ha în regiunea SudMuntenia. Regiunile Nord-Est. Restul regiunilor de dezvoltare prezintă un echilibru regional apropiat formând un cadru adecvat în aplicarea unor strategii modelatoare. regiunile de dezvoltare marchează deosebiri semnificative atât sub aspectul potenŃialului material. Centru. etc. 109353 ha în regiunea Bucureşti şi respectiv 1009684 ha în regiunee Nord-Vest Oltenia. Dobrogei sau SubcarpaŃii Curburii. Agricol şi silvic Sub aspectul economc. preocuparea permanentă în delimitarea judeŃelor viza asigurarea unei baze economice corespunzătoare pentru fiecare judeŃ. Mărăşeşi. O expresie convingătoare a rolului pe care îl au oraşele este dată de raporturile dintre populaŃia urbană şi cea rurală.

Agricultura românească a oferit şi mai oferă încă suficiente resurse pentru o industrie modernă în toate regiunile de dezvoltare. Regiunea Nord-Est dispune de rezerve modeste-locul principal îl deŃin petrolul şi cărbunele. Aproape fiecare regiune dispune de un gen sau altul de resurse energetice necesare diverselor ramuri şi confortului uman. petrol şi gaze naturale.creşterea animalelor marcate de suprafeŃe considerabile de păşuni şi fâneŃe. Există deci premise favorabile pentru o agricultură eficienta competitivă care plasa în trecut România printre primele locuri în Europa. Aceleaşi condiŃii naturale. uleiuri comestibile. resursele hidroenergetice şi nucleare. preparate din carne. Sud-Vest Oltenia. Multe din regiuni cu profil agricol şi potenŃial agricol ridicat nu dispun de capacităŃi corespunzătoare de prelucrare a produselor agricole (regiuniea Sud-Est şi regiunea Sud-Vest-Oltenia). Evident. Petrolul şi gazele . etc.6% din suprafaŃa totală a regiunii). Se remarcă prin potenŃialul silvic (36. Din păcate cu toate favorabilităŃile prezente eficienŃa agricolă este sub limitele convenabile. În primul rând avem în vedere prezenŃa resurselor de cărbune. brânzeturi.Muntenia. Este de remarcat poziŃia regiunii Sud-Est care situează pe primul loc în Ńară în ceea ce priveşte suprafaŃa viilor pe rod. În alte regiuni (Centru) potenŃialul agricol la dimensiunile regiunii este mai redus decât media naŃională (suprafaŃa agricolă doar 57. Există un potenŃial variat pentru producŃii de carne. cu oscilaŃii ale producŃiilor la principalele produse de extracŃie. Mai puŃin favorabilă acestor ocupaŃii este regiunea Sud-Muntenia cu doar 128641 ha păşuni şi Rolul agriculturii fâneŃe şi în oarecare măsură regiunea Sud-Vest Oltenia cu 466982 ha. Pornind de la valorile anului 2002 producŃiile la principalele resurse energetice se prezintă Într-o evoluŃie impusă de nivelul de dezvoltare a industriei energetice naŃionale. urmată de Nord-Vest cu 1008656 ha.4%) constituind totodată zona cea mai importantă de aprovizionare cu lemn de brad din Ńară. Industria 1. aceiaşi oameni şi totuşi siscrepanŃele sau adâncit constant. În domeniul viilor şi livezilor se remarcă îndeosebi regiunile: Sud-Est. Vest. lapte de consum. Asemenea comparaŃii ne oferă prilejul de a constata favorabilităŃile reale de la nivelul fiecărei regiuni în parte. Baza energetică SimilarităŃile reale de la nivelul judeŃelor ce compun diversele regiuni evidenŃiază un element specific spaŃiului românesc al Diversitatea economiei industriale-respectiv existenŃa potenŃiale a unei baze resurselor energetice energetice productive. Nord-Vest şi Nord-Est. mai puŃin regiunile: Centru. zahăr. aici intevine rolul strategiilor adoptate în intervalul anilor 1990-2002. Sud. Valorile maxime sunt specifice regiunilor: Centru cu 1140610 ha.

acid sulfuric ş. Sunt resurse de care pot beneficia în interes naŃional şi echilibru regional.a. Vidraru(regiunea Sud –Muntenia). Sud-Est (Mahmudia).) Este cunoscut că România deŃine un loc prioritar faŃă de alte Ńări ale Europei în ceea ce priveşte resursele de sare (Govora.Regiunea Centru dispune ca resurse de gaze naturale. zinc. Ovidiu. Teritoriul României deŃine o gamă largă de resurse necesare industriei materialelor de construcŃii. ConstanŃa. ExistenŃa materialelor de construcŃii oferă o bază solidă dezvoltării industriei mici şi mijlocii în toate regiunile de dezvoltare. Brazi. produse clorosodice. La resursele combustibile se adaugă resursele energetice şi apelor înterioare. Fieni.în SudVest Oltenia. Sud-Vest Oltenia (Bârseşti). Remarcabilă este poziŃia centralei atomo-elecrice de la Cernavodă (regiunea Sud-Est). care au favorizat construcŃia unor importante sisteme hidroenergetice cum sunt: PorŃile de Fier I şi II (regiunea Sud-Vest Oltenia). Comarnic). Nord-Vest şi Centru. Mintia-Deva regiunea Vest. 2. iarîn regiunea Nord – Vest Ocna Mureş şi Turda) Subsolul României deŃine importante resurse de minereuri Neferoase neferoase: cupru. merale auro-argintifere care au favorizat primele exploatări de acest gen din Europa. plumb. Regiunea Sud-Vest Oltenia este avantajată de prezenŃa unei game mai bogate de resurse energetice de cărbune. BistriŃa – Bicaz (regiunea Nord-Est). gaze naturale şi ŃiŃei. Rogojelu în regiunea Sud-Vest Oltenia. Unele dintre ele „conservă” încă importante obiective industriale pentru producerea cimentului. prin . Regiunile Sud-Muntenia şi Nord-Vest ocupă o poziŃie intermediară prin producŃiile celor trei surse energetice. regiuni ca acelea din Vest. carbocimentrului şi lianŃilor. Bucureşti ş. surse care se găsesc din abundenŃă în toate regiunile de dezvoltare.a. Brăila. Doiceşti în regiunea Sud-Muntenia. în regiunile Sud-Est. Sud-Muntenia (Câmpulung. Industrii performante naturale Cărbunele Hidroenergie Energie nucleară Structura geologică a teritoriului României a favorizat prezenŃa unei deosebit de diversificate game de resurse ale subsolului în cantităŃi mai mult sau mai puŃin apreciabile. Primele locuri sunt deŃinute de regiunile Sud-Muntenia. Siriu (regiune Sud-Est). Există o bază de materii CapacităŃi industriale prime ce poate favoriza dezvoltarea în anumite regiuni a unei specifice puternice industrii chimice sau cel puŃin a unora din ramurile ei de bază (îngrăşăminte chimice. Se remarcă în acest sens îndeosebi judeŃele ce cuprind zone montane din cadrul regiunilor: Nord-Est (Taşca . Comăneşti în regiuneaNord-Est.Bicaz). Ciunget (regiunea Sud-Muntenia). Pe baza acestor resurse a fost posibilă construirea unor termocentrale de mari capacităti Bârzeşti. Turceni.

Bacău şi Vaslui. Ca şi lemnului rsursele materialelor de construcŃie. adică cca. Prin poziŃia lor cele şase judeŃe se suprapun. 26. în cadrul regiunilor de dezvoltare. Pe primele locuri în această valoare se încadrează regiunile de dezvoltare Nord-Vest. REGIUNEA NORD-EST Botoşani SUCEAVA BOTOŞANI Suceava 6 1 1 NeamŃ PIATRA NEAMł Iaşi IAŞI 7 5 2 4 3 VASLUI BACĂU Vaslui Bacău 8 Regiunea Nord-Est cuprinde judeŃele Botoşani. deŃinând în anumite perioade ale vremii poziŃii economice competitive. Indiferent de efectele temporare se degaja. PrezenŃa profilelor economice schiŃate la nivelul regiunilor de dezvoltare oferă imaginea mutaŃiilor constante la nivelul prncipalelor sectoare ale economiei în condiŃiile nefavorabile a ceea ce se numeşte „perioadă de tranzit”.obiectivele menŃinute încă în judeŃele Argeş şi dâmboviŃa şi în Sud-Est prin poziŃia judeŃului ConstanŃa. Asemenea „nuclee” de Prelucrarea prelucrare se regăsesc în toate regiunile de dezvoltare a Ńării. resursele forestiere pot asigura o bază competitivă pe plen internaŃional a industriei mici şi mijlocii. se înscrie industria prelucrării lemnului. cu prisosinŃă ideea că România a fost şi este o Ńară bogată în resurse materiale şi umane. urmată de regiunea de Centru şi regiunea de Nord-Est. Iaşi. Suceava. JudeŃele: Bacău. a favorizat dezvoltarea încă din vremuri mult anterioare economiei de piaŃă. Asemenea fond forestier asociat cu calităŃile creatoare ale românului. . furnire şi cherestea.7% din suprafaŃa Ńării. În rândul industriilor performante. Este cunoscut că România deŃine încă un fond forestier. UNELE CARACTERISTICI ALE REGIUNILOR DE DEZVOLTARE 1. ramuri competitive de prelucrare a lemnului în special de mobilă. Este de remarcat că România producea în 2002 divers mobilier de valoare competitivă. NeamŃ.

Târgu Ocna.materiale de construcŃii: -calcare: Pojorâta. Câmpulung Moldovenesc. pus în valoare la Stejaru şi în aval pe BistriŃa până la confluenŃa cu Siretul (450 MW). SubcarpaŃii.46% din suprafaŃa României). Păun. SubcarpaŃii şi Podişul Moldovei.123 Sudura organică a Marelui Bloc Carpatic În ansamblu. Schitu Duca. PopulaŃia (2002) 3. pe vechile provincii istorice ale României – Moldova şi Bucovina. a asigurat dezvoltarea industriei energetice. Valea Corbului.Siret şi Prut). Iaşi. Oglinzi.ape minerale carbogazoase (Neagra Şarului. Vatra Dornei. Într-adevăr.în cea mai mare parte. Suceava. NeamŃ. Vatra Dornei. Doftana. poziŃie care a influenŃat în mare măsură individualizarea fiecăruia dintre judeŃele respective. cum sunt petrolul (exploatat în bazinele râurilor Trotuş. Deleni. gazele naturale în perimetrele petrolifere din judeŃele Bacău – Tazlău. . îpatele. Bicaz Chei – judeŃul NeamŃ. Măgura.mangan (Dadu.813. Regiunea dispune de bogate resurse de: . Brânceni. Coşna. Nicolina Iaşi – judeŃul Iaşi. Gemenea. Vaslui.25 MW) şi rafinării (Dărmăneşti şi Oneşti). Botuş – judeŃul Suceava. Lipiceni – judeŃul Botoşani. Şaua Ruginoasa). Murgeşti. Dornişoara – judeŃul Suceava. Băile Slănic. Darabani. Poiana Stampei. ReŃeaua hidrografică din zona montană dispune de un potenŃial energetic relativ ridicat. Şaru Dornei. Costeşti.ape minerale sulfuroase şi feruginoase (Strunga. subcarpatic şi de podiş desfăşurat în trepte. de la vest către est CarpaŃii Orientali. Călugăra – . Gura Morii – judeŃul vaslui. bazată pe prelucrarea acestora în termocentrale (Borzeşti . Leşu Ursului – judeŃul Suceava). Oituz şi Slănic).665 MW. Poiana Sărată.sulfuri polimetalice (Cârlibaba. . atât pe direcŃia vest-est (peste Şaua Bucecea. Ştefăneşti. SuprafaŃa: 36. Dorna Cândreni. Ciocăneşti-OarŃa.850 km2 (15. BăltăŃeşti – judeŃul NeamŃ). ele se încadrează pregnant în spaŃiul Marelui Bloc Carpatic. . Fundu Moldovei.Roman). cărbunele brun (exploatat în Depresiunea Comăneşti). . Broşteni – judeŃul Suceava). Oituz şi NeamŃ . Culoarul Siretului şi Podişul Moldovei au asigurat din vechime posibilitatea organizării unei reŃele de căi de comunicaŃie. Varietatea resurselor subsolului. Moineşti. cât şi pe direcŃia nord-sud (pe văile consecvente . Bărbăteşti. Iacobeni. Totodată. Botoşani. Comăneşti . Poiana Negrii. Pungeşti. Şaru Dornei. Regiunea Nord-Est dispune de un relief variat montan carpatic. Sărata Bacău – judeŃul Bacău). Strunga – judeŃul Iaşi.

de asemenea de importante resurse de sare (Cacica. Paşcani. cum sunt cele din văile BistriŃa şi Trotuş. Făget. Moineşti. profilate pe industria chimică (Săvineşti.ciment. Coşula.Huşi) şi a pomilor fructiferi (bazinele pomicole Fălticeni . În partea de est a regiunii. Borzeşti.4% din suprafaŃa agricolă) PosibilităŃi agricole .cherestea. Iaşi . deoarece substratul argilo. Urecheşti. Regiunea Nord-Est deŃinea în anul 2000 locul I la sfecla de zahăr. chimică.ulei. DeŃine în acest fel locul I la producŃia de lapte şi locul II la producŃia de lână. a viŃei de vie (podgoria Cotnari . NeamŃ şi Suceava. pe industria materialelor de construcŃii (Bicaz . ferme familiale de mici dimensiuni (1 – 3 ha/fermă). Vatra Dornei .marnos.pe râul Sitna. zona Slănic Moldova – judeŃul Bacău. Roman prefabricate din beton) şi a lemnului (Vatra Dornei . a favorizat formarea iazurilor (Dracşani .gipsuri: Miorcani. Orbeni – judeŃul Bacău. de asemenea. se remarcă prin densitarea căilor rutiere. Comarna Răducăneni şi BălŃăteşti). excepŃie făcând oraşul Iaşi (metalurgie.Cotnari. adică 14.7% din producŃia de struguri şi 15% din producŃia de fructe pe Ńară. Solca Păltinoasa – judeŃul Iaşi. a plantelor tehnice (sfecla de zahăr.983 ha (25. Piscicultura s-a dezvoltat cu precădere în Câmpia Moldovei. unde condiŃiile pedoclimatice (temperatura media anuală de 8° C.684. Industria prelucrătoare este mai evidentă în judeŃele Bacău. unde formează diferite tipuri de concentrări industriale.nisipuri: Miorcani. Oneşti. 72. Gârleni. Ciurbeşti etc. Regiunea Nord-Est dispune. respectiv 31. locul II la cartof i şi legume şi respectiv locul III pentru producŃia de struguri. aici predominând economia agricolă (judeŃele Botoşani. Hudeşti – judeŃul Botoşani. Industrii SuprafaŃa agricolă: 3.Rădăşeni. Agricultura s-a dezvoltat cu precădere în Podişul Moldovei şi în SubcarpaŃi. materiale de construcŃie. Bacău). Principalele centre polarizatoare ale regiunii sunt: Iaşi (fostă capitală a łării Moldovei. CornăŃel.gresii: Tarcău – judeŃul NeamŃ. Deşi este deficitară la densitatea căilor ferate . Suceava. . Lespezi – judeŃul Iaşi. Deleni . Comăneşti. Ghimeş.5 capete bovine.produse lactate) şi textile (la Iaşi. primul loc între regiunile Ńării privind numărul de animale la 100 de hectare. Podul Iloaiei. grâu).378 ha (14. DeŃinea în anul 2002. Hudeşti-judeŃul Botoşani.4% din totalul Ńării) SuprafaŃa arabilă: 1.355. . Roznov). cultural. Darabani – judeŃul Botoşani. Câmpulung. Bacău) şi mobilei.judeŃul Bacău. in). actual centru industrial. industria prelucrătoare este mai slab dezvoltată.zahăr. Iaşi şi Vaslui). Terenurile arabile aparŃin în proporŃie de 89% proprietăŃii private.Iaşi . Târgu Ocna. azbociment. lemn).5 capete ovine şi caprine. ştiinŃific.). Tudora. Sărata) şi sulf (Calimani). Prelucrarea produselor agricole se realizează în cadrul unor întreprinderi ale industriei alimentare (de la Bucecea. soluri din categoria molisoluri şi argiluvisoluri) au favorizat cultura cerealelor (porumb. Botoşani. Perchiu Oneşti: judeŃul Bacău . Sascut .

. în detrimentul marilor coloşi industriali . SuceviŃa. De altfel. Suceava. inventică inovare tehnologică. Sinteza acestor indicatori este grăitoare.existenŃa unei infrastructuri minimale în regiunea care poate să constituie punctul de plecare pentru extindere şi modernizare – densitate de drumuri (36. infrastructură de cercetaredezvoltare. .1%.resurse umane sporite (ponderea ridicată a populaŃiei tinere – 32. superior mediei naŃionale.potenŃial turistic ridicat: centrele culturale. Bârlad şi Vaslui. regiune Nord-Est se plasează pe ultimele locuri. MoldoviŃa). cetăŃile feudale (Suceava şi Târgu NeamŃ). La toate acestea se adaugă evoluŃia constant descendentă a Indicatori de „marcă” industriei în perioada 1990 – 2002 (o scădere de peste 50%). Roman. peisaje alpestre (munŃii Ceahlău. monumente istorice de importanŃă naŃională.administrativ şi nod feroviar).spor natural pozitiv (singura regiune) – 25/1000 şi dezvoltarea serviciilor sociale. staŃiuni balneoclimaterice de renume. mănăstiri. REGIUNEA SUD-EST .existenŃa unui mediu nu foarte popluat şi interesul crescut pentru protejarea acestuia şi a resurselor de apă potabilă . Rarău).potenŃial pentru dezvoltarea rurală şi modernizarea agriculturii: teren agricol pretabil la o paleetă relativ mare de culturi. platforme industriale. ReŃine de asemenea atenŃia gradul foarte ridicat de ruralitate. Slănic Moldova.2% / 100 Km²). comparativ cu indicii de bază ai dezvoltării la nivel de Ńară. precum: .dezvoltarea sectorului IMM. Bacău (centru industrial. staŃiunile balneoclimaterice Vatra Dornei. trei centre universitare care care au printre preocupările de bază: cercetarea ştiinŃifică. informatizarea şi promovarea societăŃii informaŃionale. . Regiunea Nord-Estică se remarcă printr-o serie de puncte tari . mânăstirile cu fresce exterioare (VoroneŃ. a infrastructurii rutiere deficitară şi învechită. trei aeroporturi. . dezvoltarea de amploare a sectorului silvic (regiunea Nord-Estică furnizează anual cea mai mare cantitate de masă lemnoasă la nivel de Ńară). Piatra NeamŃ. cultural). Regiunea Nord-Estică se remarcă printr-un fond turistic este bogat şi destul de variat şi este reprezentat prin: Cheile Bicazului.

pomi-viticol şi cultura cerealelor) cu resurse specifice umane concordante. Dobrogea. cum sunt: Constanta (Tomis). Regiunea de Sud Est se distinge prin favorabilităŃi distincte oferite de toate formele de relief. Lipsa tehnologiilor de prelucrare reduce substanŃial capacitatea economică a regiunii. Regiunea cuprinde aproape întreg cursul inferior al Dunării şi faŃada Mării Negre. PopulaŃia: (2002) 2. JudeŃele: Brăila. Zona nordvestică o constituie CarpaŃii şi SubcarpaŃii de la Curbură succedaŃi de partea nord-estică a Câmpiei Române şi apoi întreg spaŃiul de podiş al Dobrogei. Buzău. Tulcea (Aegyssus). de asmenea. Mangalia (Callatis). situată între Dunăre şi Marea Neagră. urmate de cele 344600 hectare care cuprind Delta Dunării pe teritoriul României. PoziŃia geografică a favorizat continuitatea aşezărilor urbane pe aceleaşi vetre.99%) FavorabilităŃi distincte Regiunea Sud-Est se remarcă prin capacitatea productivă a agriculturii care reprezintă ramura tradiŃională. GalaŃi. producŃia agricolă aparŃinând în proporŃie de aproximativ 85% sectorului privat. Delta Dunării ocupă locul II în Europa după Delta Volgăi.979. Tulcea.001%).762 km2 (15. ConstanŃa. În general se poate aprecia gradul înalt de favorabilitate al cadrului natural.Vrancea FOCŞANI GalaŃi GALAłI 6 1 Buzău 7 5 2 4 3 BUZĂU 2 BRĂILA Brăila TULCEA Tulcea ConstanŃa 8 CONSTANłA Regiunea Sud-Estică asociază judeŃele: Brăila. Gruparea se remarcă prin bogate resurse ale Cele mai vechi atestări urbane Capacitate productivă a agriculturii . SuprafaŃa: 35.132 (12. a constituit zona de legătură dintre provinciile istorice cunoscute şi "poarta maritimă". zona de câmpie a Brăilei. În spaŃiul regiunii Sud-Est se află. Tulcea şi Vrancea. ConstanŃa. întreg litoralul Mării Negre (245 Km). Buzăului şi Siretului Inferior. Siret. Întreaga zonă este plină de istorie milenară. Vechile drumuri comerciale de pe văile râurilor Buzău. Buzău. Hârşova (Carsium). convergeau către gurile Dunării şi Marea Neagră. GalaŃi. De reŃinut este faptul că regiunea se situează pe primul loc în ceea ce priveşte suprafeŃele de vii pe rod. Gruparea judeŃelor cu potenŃial economic predominant energetic Individualizări şi agricol (zootehnic. Un rol important în structurile regiunii Sud-Est zona CarpaŃilor şi subcarpaŃilor Curburii (Buzăului şi Vrancei). Din păcate capacitatea de prelucrare a produselor agricole este redusă. Isaccea (Noviodunum).

industria alimentară prezentată în toate oraşele. din structura variată şi nivelul atins de industria prelucrătoare. Movila Miresii. materiale de construcŃii şi alimentară).Cernavodă şi Medgidia (ciment). Năvodari (acid sulfuric şi superfosfaŃi). printr-un vizibil profil al industriei chimice. ConstanŃa (mobilă).din albiile râurilor). o agricultură dominant zootehnică şi pomi-viticolă şi resurse umane uşor deficitare caracterizează judeŃul Vrancea. industria prelucrătoare s-a dezvoltat pe baza materiei prime din apropiere şi din alte zone ale Ńării sau din import: industria energiei electrice . O resursă deosebită o constituie apa şi nămolul din lacurile de la Techirghiol.calcar Mahmudia. În reŃeaua de localităŃi a acestei grupări se individualizează Structuri variate deficitare sub aspectul ocupării forŃei de muncă Dobrogea în profilul industrial al regiunii. confecŃii. GalaŃi şi Platforma continentală a Mării Negre. Regiunea se distinge prin bogate resurse de petrol şi gaze naturale prezente în judeŃele Brăila. păşuni şi fâneŃe) şi subsolului. Hârşova. ConstanŃa (celuloză şi hârtie).Dobrogea este legată de prezenŃa resurselor de apă ale Ńării. precum şi în unele sate. Energetică complementată de alte resurse ale subsolului. pietriş şi nisip . de particularităŃile pedo-climatice favorabile dezvoltării agriculturii. sedimentare . piritele cuprifere (AltânTepe) etc.solului (resurse forestiere. de asemenea. PrezenŃa unor resurse ale subsolului. industria lemnului (cherestea). Lacul Sărat. sunt reprezentate aproape toate ramurile industriale (petrochimică. Profilul complex al industriei reiese pe de o parte din existenŃa unor arii tradiŃionale de exploatarea resurselor minerale (petrol. Basarabi. gaze naturale). În zonele Berca şi Sărata Monteoru se află singurul depozit de petrol la suprafaŃă din Europa. Mangalia. Sunt cunoscute termocentralele de la Brăila. Ovidiu (termocentrale). cât şi în procesul general de omogenizare social-economică a întregului teritoriu al Ńării. Topalu. Balta Albă. industria materialelor de construcŃii . ConstanŃa şi Ovidiu. de căile de navigaŃie fluvială şi maritimă. tradiŃiile economice au dus la o dezvoltare industrială. Buzău. Un potenŃial economic complex. Prioritatea rocilor de construcŃie TradiŃii economice În judeŃele Dobrogei. Regiunea dispune de o bază energetică consistentă. În regiunea de Sud-Est. cu implicaŃii atât în interiorul structurilor naturale. Greci. care participă din plin la balanŃa energiei electrice a Ńării. Resursele subsolului sunt marcate prin rocile de construcŃie (eruptice granit . iar pe de altă parte. metalurgică. textilă.Măcin. Structura zonei pontice . industria textilă .ConstanŃa. cuarŃite. Cernavodă (centrală atomo-electrică). . poziŃiile favorabile ale unor centre urbane faŃă de restul Ńării. Pe baza acestor resurse s-au construit termocentrale de mare capacitate.ConstanŃa. constructoare de maşini. Amara. O importanŃă semnificativă aici o ai zăcămintele de sare. Regiunea de Sud-Est se caracterizează. dispusă cu preponderenŃă în judeŃele cu accentuate funcŃii agricole. Vrancea. Iacobdeal.

subsistemul dunărean de aşezări care creează.112 ha (15. În cadrul grupării. GalaŃi. Agricultura rămâne ramura dominantă. menŃionate. ReŃin atenŃia unii indicatori social economici. plante tehnice şi fructe). IstriŃa şi plantaŃiile de pomi fructiferi. Brăila şi alte oraşe bine dotate şi echipate din punct de vedere tehnic-edilitar. respectiv: Caracteristicile dominante. se înregistrează zone cu un potenŃial turistic ridicat cum este Vrancea şi litoralul Mării Negre. Sunt caracteristice culturile solicitate de industriile alimentară şi uşoară (cereale.411 ha (19. ca municipiile: Buzău. dezvoltarea judeŃelor a dus la formarea unor reŃele de localităŃi raŃional ierarhizate. alături de omogenitatea geografică generală a acestui spaŃiu.Vadu Oii şi a aeroportului internaŃional Mihail Kogălniceanu. fapt ce a determinat dezvoltarea industriilor conservelor de legume şi fructe. mai ales pentru judeŃele din Câmpia Română (Brăila. mai mare decât media Ńării. Turismul este o ramură specifică regiunii Dobrogea. în care se disting centre importante de polarizare. cu perspective de dezvoltare. o particularitate funcŃională.6%). Au înregistrat producŃii ridicate legumele şi plantele tehnice din sectorul culturilor forŃate. Deleanu. aceasta este deficitară sub aspectul numărului de oraşe. de exploatare şi prelucrare a lemnului (Vrancea). recunoscute şi în afara graniŃelor Ńării. Pe plan naŃional se remarcă podgoriile Odobeşti. În general. conturează o grupare de judeŃe cu legături de producŃie de omogenizare şi compensare în dezvoltare. JudeŃele din câmpie se disting mai ales prin ramuri ale industriei uşoare şi alimentare. În regiunea de sud-est urbanizarea este accentuată în judeŃul ConstanŃa (73. destul de reduse SuprafaŃa agricolă: 3. prin selectarea unor localităŃi rurale.37%) Turism de performanŃă europeană FavorabilităŃi reduse REGIUNEA SUD MUNTENIA . Turismul estival s-a intensificat în urma construirii podului transdunărean Giurgeni. În cadrul regiunii. Regiunea Sud-Est se diferenŃiază. GalaŃi) care dau o producŃie agricolă la hectar. Un loc însemnat îl ocupă industriile materialelor de construcŃii. Transportul pe apă a condiŃionat amplasarea teritorială a industriei pe baza materiilor prime. impunându-se consolidarea reŃelei urbane. ca urmare a unor favorabilităŃi economice.566. în special din import (Tulcea). Focşani. legume. prin valori relativ reduse ale unor indicatori social-economici. cu excepŃia ariei ConstanŃa. deoarece aici se înscriu Delta Dunării şi zona litorală înaltă.00%) SuprafaŃa arabilă: 12.

124. IalomiŃa. Giurgiu. Regiunea Sud Muntenia se distinge printr-un potenŃial agricol superior.45%) . PopulaŃia: 2002: 3. subcarpatice şi de câmpie (Prahova.474. Agricultura este completată de producŃia industrială unde se impun SuprafaŃa agricolă: 3.331. Prahova.Teleorman. DâmboviŃa.173 locuitori DeŃinând o mare parte din Câmpia Română. Giurgiu . legumelor.177 ha (14.se caracterizează prin omogenitatea condiŃiilor geografice şi specificul structurilor economice. industrie alimentară etc. cu industrie conexă agriculturii (de îngrăşăminte chimice şi utilaje agricole.Argeş Prahova 6 1 PITEŞTI TÂRGOVIŞTE PLOIEŞTI DâmboviŃa 7 5 2 4 3 IalomiŃa SLOBOZIA 3 Teleorman ALEXANDRIA Călăraşi CĂLĂRAŞI Giurgiu GIURGIU 8 Regiunea Sud Muntenia cuprinde judeŃe care acoperă în proporŃii aproape egale zonele montane. Argeş) printr-un potenŃial turistic recunoscut pe plan mondial. JudeŃele: Argeş.) şi cu resurse umane uşor excedentare . ele ocupă partea centrală a vechii provincii istorice Muntenia.60%) 1999: 3.45%).453 km2 (14. viŃei de vie şi pe creşterea animalelor) şi prin dezvoltarea industrială a unor importante centre polarizatoare. DâmboviŃa. Călăraşi. prin remarcabile resurse energetice şi unele din ele (Prahova. zootehnic). Argeş) şi patru judeŃe în întregime de câmpie. JudeŃele cu potenŃial economic predominant agricol (cerealier.594 locuitori (15. regiunea de sud se evidenŃiază printr-un potenŃial agricol predominant (axat pe cultura cerealelor. DâmboviŃa. Teleorman SuprafaŃa: 34. In ansamblu.

Govora. gresie Calcare marne. nisip bituminos. lignit Petrol. gaze libere. Făgăraş. nisip. Doiceşti) şi hidrotermice (zona Vidraru şi aval pe Argeş). nisip.a. argile comune. Valea Prahovei – zonă turistică de interes naŃional şi internaŃional – Sinaia – Predeal. gips Teleorman Resursele energetice au favorizat construcŃia unor mari centrale termice (Brazi. nisip. maşini şi utilaje agricole). Regiunea Sud se înscrie prin cadrul natural. gaze asociate.ramuri industriale care contribuie la dezvoltarea intensivă a agriculturii (chimică. gaze libere. pietriş Argilă comună. diatomit. gaze libere Sulf. gaze libere. nisip. sare Energetice Petrol. lignit Petrol. OlteniŃa. pietriş Nisip. sulf. La acestea evident că se adaugă monumentele arhitecturale de la Curtea de Argeş. gaze asociate. dacitice. Câmpulung şi obiectivele de valoare turistică din masivele Bucegi. tractoare. Slobozia. Călimăneşti. argilă comună Giurgiu IalomiŃa Prahova Petrol. Călăraşi) şi activităŃile portuare (Giurgiu. ghips. gaze asociate. Ape minisipuri silinerale cioase. nisip. pietriş Argilă comună. calcare. gaze asociate. argilă. tufuri. Diversitatea economică industrială Turism de valoare superioară de interes european . Aici se impune. pietriş Calcare. gaze asociate. Buşteni ş. gaze libere Gaze asociate. în primul rând zona: valea Oltului cu staŃiunile renumite – Olăneşti. o industrie chimică performantă (Ploieşti. nisip silicios. Piteşti). printre regiunile de mare interes turistic. Călăraşi) dau o notă specifică. precum şi o industrie metalurgică viabilă (Târgovişte. lignit Minereuri Minerale Ghips Roci magmatice Roci metamorfice Roci mentare sediAlte resurse Calcar. marne. argilă comună. gresie Argilă comună. dezvoltarea multilaterală şi trecutul său istoric. nisip. pietriş. pietriş. gaze libere Sare. situaŃia se prezintă astfel: SubstanŃe minerale utile JudeŃul Argeş Călăraşi DâmboviŃa Petrol. Sub raportul resurselor energetice şi altor substanŃe utile. Târgovişte. pietriş.

Lotru. Complexul Cerna MotruTismana) care însumează aproape 2000 MW. Gruparea se remarcă prin bogate resurse forestiere (molid. Gorj. PopulaŃia: 2. în principal. Hidroenergia -este reprezentată de mari centrale electrice (PorŃile de Fier I. Nota distinctivă a acestei grupări este imprimată de extinderea şi varietatea resurselor energetice: hidroenergie.2%).276 locuitori Industrie energetică şi a energiei electrice de performanŃă . Dolj. Regiunea Sud Muntenia menŃine încă un grad ridicat de mortalitate (proporŃia mortalităŃii este încă de 58. păşuni şi fâneŃe naturale prin importate resurse ale solului şi subsolului. tendinŃa de îmbătrânire demografică pronunŃată. Giurgiu. gorun). ca cele de la Rogojelu. carpen. mortalitatea infantilă peste media pe Ńară. brad.25%). judeŃele tradiŃionale care au stat la baza entităŃii politice şi administrative a României . REGIUNEA SUD-VEST OLTENIA TÂRGU JIU RÂMNICU VÂLCEA Vâlcea DROBETA TURNU SEVERIN 6 1 Gorj MehedinŃi 4 SLATINA CRAIOVA 7 5 2 Olt 4 3 Dolj 8 Regiunea Sud-Vest cuprinde. 5000 MW (incluzând capacitatea maximă a centralei Turceni. IalomiŃa şi Călăraşi. Turceni. Spre deosebire de acestea judeŃele Prahova. Govora şi Drobeta Turnu Severin. Vâlcea SuprafaŃa: 22. Regiunii îi este caracteristic un relief variat. Vâlcan.351. Argeş. cărbuni inferiori. Unitatea teritorială actuală este dată de elementele de similaritate ale judeŃelor MehedinŃi. PIB–ul este încă redus.Oltenia. II. Olt şi Vâlcea. precum şi pe cea de la Drobeta Turnu Severin se remarcă astfel prin profilul său eu tendinŃe RezonanŃă istorică JudeŃele: Dolj. MehedinŃi precum şi Piemontul Getic. investiŃiile străine scăzute.Regiunea de dezvoltare Sud prezintă cele mai pronunŃate DisparităŃi economice şi disparităŃi teritoriale. petrol şi gaze naturale. ce cuprinde versanŃii sudici ai MunŃilor Parâng. Olt. MehedinŃi. totalizând cca. Gorj. Godeanu. CapacităŃi moderate de Sunt numai câteva evidenŃieri de indici care atenŃionează valorificare capacitatea redusă de valorificare superioară a resurselor existente. Marea majoritate a indicatorilor dezvoltării sociale accentuate detaşează poziŃiile mai puŃin favorabile ale judeŃelor Teleorman. DâmboviŃa prezintă indicatori mult mai apropiaŃi ori superiori faŃă de valorile pe Ńară. Cărbunii inferiori (lignitul) sunt în mare parte valorificaŃi în centrale de mare capacitate.212 km2 (12. fag.

cărbuni Petrol. o eficientă valorificare a resurselor agricole existente în zona de munte. prelucrarea lemnului (Drobeta Turnu Severin. Din punct de vedere geodemografic. lignit Huilă energetică. pietriş Argilă comună.078 km . O poziŃie prioritară o deŃine industria aluminiului (Slatina).389 locuitori. o populaŃie de 1. nisip. SimilarităŃi evidente caracterizează regiunea Sud-Vestică sub aspectul principalelor resurse energetice şi de substanŃe minerale utile. în general. gaze asociate.1 loc. sulf. Sistemele de localităŃi sunt polarizate de oraşe de mărime mijlocie şi oraşe mici. gresii. industria chimică (Craiova. Granit Şisturi Calcare. în special cele de lignit. gaze asociate. gaze libere. nisip. bentonite nisip. formaŃi în ultimii 10-15 ani. . gaze asociate. care s-a dezvoltat în Podişul Getic şi o parte a Câmpiei Române. industria construcŃiilor de maşini (Craiova). argile feldspat. pirofilitice comune. Târgu Jiu). similarităŃile sunt echilibrate. gaze asociate. Turnu Măgurele). SubstanŃe minerale utile Roci Roci meta. şantierele navale de la Drobeta Turnu Severin. gnais O trăsătură caracteristică a regiunii Sud-Vest o constituie prezenŃa Industrii competitive unei puternice baze energetice.519. şi utilizării preferenŃiale a forŃei de muncă masculine. 2 o densitate de 63. Calcare. azbest. feldspat Marmură. nisip. îndeosebi. Dezvoltarea rapidă a industriei energetice şi a centrelor urbane. În acest cadru se distinge industria petrolului. gaze libere. dar şi prin prezenŃa unor poli industriali cu profil complex. cuarŃ Ape minerale Olt Vâlcea Petrol. feldspat. Schimbările teritoriale ale forŃei de muncă sunt încă active datorită extinderii rapide a ariilor de exploatare a lignitului. pietriş Granite Serpentine. molibden. nisip. pietriş Calcare. mică. O altă notă comună o constituie prezenŃa unor importante resurse de cărbuni şi. pietriş Alte resurse JudeŃul Dolj Energetice Petrol. combustibili minerali necesari celor mai diferite activităŃi industriale. argilă comună. gaze libere. gaze libere Petrol. Govora. Din punct de vedere politico-administrativ.Roci sediMinerale magmatice morfice mentare Argilă comună. crom.predominant energetice. antracit. lignit Minereuri Gorj MehedinŃi Cuprifere. impune o adaptare a structurilor agricole Ia solicitările locale. azbest argile refractare. a aşezărilor umane. lignit Sare./km . pietriş Grafit. marmură marne. Oltenia deŃine (în perioada 2 1918-1940) o suprafaŃă de 24.

Din punct de vedere agricol, judeŃele sudice înscriu, de asemenea, SuprafaŃa agricolă: 2.821.139 ha (12,25%) indicatori potenŃiali apropiaŃi. JudeŃul MehedinŃi deŃine aproximativ 2,5% din producŃia agricolă pe Ńară, Gorj - 1,6%, Dolj - 4,1%, Olt - 2,3%, iar Vâlcea - 2,2%. JudeŃele din regiune ocupă, de asemenea un loc important în activităŃile de turism, deŃinând valoroase mărturii ale patrimoniului cultural ştiinŃific. De remarcat că regiunea Sud-Vest grupează judeŃe cu indicatori Ńial valoric de sociali-economici apropiaŃi atât de valorile caracteristice României, cât şi în Poten dezvoltare durabilă raportările interjudeŃene. Regiunea dispune însă de resurse (în înŃelesul larg al noŃiunii de resursă) care sunt departe de a fi socotite valorificate. FaŃă de nivelul mediu al Ńării indicatorii de sinteză se prezintă în felul următor: Nivelul economic şi social al regiunii Sud-Vest a fost influenŃată în ultimii ani de fluctuaŃiile din sectorul minier (zonele Albeni, Schela, Motru – Rovinari). Regiunea se confruntă cu numeroase aspecte ale poluării apei, solului şi aerului.

REGIUNEA VEST

Arad
ARAD TIMIŞOARA DEVA

6

1

Timiş

5
REŞIłA

7 5 2 4 3

Hunedoara

Caraş Severin

8

Regiunea Vest cuprinde judeŃele Hunedoara, Caraş-Severin, Timiş şi JudeŃele: Arad, CaraşArad.

Dintre acestea judeŃele Caraş-Severin şi Hunedoara, suprapuse în SuprafaŃa: 32.034.317 km cea mai mare parte pe zona montană (partea vestică a munŃilor Cernei, (13,43%) Godeanu, Retezat, partea nordică a munŃilor Parâng, Şureanu, munŃii PopulaŃia: (2002) Metaliferi, Poiana Ruscă, Almăjului şi Semenicului), dispun de remarcabile resurse ale subsolului şi de aceea, s-au specializat în 1.852.021 locuito industria metalurgică şi constructoare de maşini. Celelalte două judeŃe (Timiş şi Arad), situate în mare parte în câmpie (Câmpia de Vest), au un

Severin, Hunedoara, Timi

specific agricol proeminent. Este zona cu cele mai bogate urme materiale antice cum sunt castrele de la Grădiştea Muncelului, Orăştioara de Sus, Tibiscum, este zona fostelor capitale Sarmizegetusa, Ulpia Traiana şi Sarmizegetusa Regia. ConstrucŃiile medievale din Hunedoara şi Deva sunt completate de un fond etnografic şi folcloric specific românesc. Din punct de vedere istoric Regiunea Vest cuprinde în mare parte 2 vechea provincie românească, Banatul (cca. 19.000 km , aproximativ 950.000 locuitori, adică cca 5,2% din populaŃia României cu o densitate 2 de 50 loc./m ). Regiunea banatică se distinge în principal prin prezenŃa bogăŃiilor subsolului, remarcabilă fiind complexitatea lor. Resursele subsolului au favorizat apariŃia şi dezvoltarea celor două mari noduri ale industriei metalurgice româneşti, ReşiŃa şi Hunedoara. Zăcămintele de fier (exploatate la Bocşa, Ocna de Fier, Dognecea, Teliuc, Ghelari) sunt completate de o puternică bază carboniferă (Anina, Ponor, Cozla, Secu, bazinul Petroşani). Profilul industrial al grupării carpatice şi pericarpatice bănăŃene este completat, pe lângă industriile extractive, de industriile constructoare de maşini (Bocşa - construcŃii metalice, TopleŃ - utilaj agricol, Arad - vagoane, strunguri etc.), de industria chimică, industria materialelor de construcŃii, industria de prelucrare a lemnului bazate pe o bogată masă lemnoasă, de industria alimentară (la Arad, Timişoara). JudeŃele Arad şi Timiş concurează, în ceea ce priveşte producŃia globală agricolă, cu judeŃele specializate în această direcŃie (IalomiŃa, ConstanŃa, Brăila, Ilfov) care realizează cele mai mari producŃii anuale. Deşi regiunea de Vest nu ocupă o pondere prea mare, este recunoscută printr-o serie de podgorii (Arad, Buziaş), precum şi de bazine pomicole (culoarul Timiş-Cerna, depresiunea Almăjului).
JudeŃul Arad SubstanŃe minerale utile Roci Minerale magmatice Diabaze, andezite, granodiorite Roci meta- Roci sedimorfice mentare Marmură Argilă, pământuri colorate, nisip, pietriş Marmură

Osmoză industrial-agrico Zona fostelor capitale ale Daciei

SemnificaŃia istorică

Puternică bază siderurgic

SuprafaŃa agricolă: 3.403.125 ha

Energetice Petrol, gaze asociate, gaze libere

Minereuri

Alte surse

re-

Ape minerale, termale, bioxid de carbon

Caraş Severin

Şisturi bituminoase, antracit, huilă cocsificabilă, cărbune brun

Fier, mangan, complexe cuprifere, auroargintifere, molibden, titan, zirconiu Fier,

Mică, talc, azbest, feldspat, cuarŃ

Andezite, granite, granodiorite, diorite

Hunedoara

Huilă

Ghips,

Bazalte,

Amfiobilit,

Calcare, dolomite, argile comune, argile refractare, nisip silicios gresii, pământuri colorate Calcare, Bioxid de

JudeŃul

Energetice energetică, huilă cocsificabilă, cărbune brun

Minereuri complexe, magnetită cu titan şi vanadiu, mangan, cuprifere, bauxită, auroargintifere, molibden, nichel, tantal, niobiu

SubstanŃe minerale utile Roci Minerale magmatice talc, cuarŃ diabaze, andezite

Roci metamorfice cuarŃite, marmură

Roci sedimentare marne, bentonite nisip, pietriş

Alte surse

re-

carbon, ape minerale

Regiunea este intens solicitată sub aspect turistic, câteva zone turistice îşi dispută prioritatea. Defileul Dunării, Buziaş (cu ape minerale carbo-gazoase), Lipova (izvoare minerale). Centrele de polarizare ale întregii regiuni sunt Timişoara şi Arad, cu o dezvoltare complexă, atât sub aspect economic, cât şi social, cultural şi turistic, precum şi Hunedoara şi ReşiŃa, cu un pronunŃat profil industrial (siderurgic şi de construcŃii de maşini), cu importante obiective turistice. În cadrul regiunii Vest se detaşează poziŃia oraşelor Timiş şi Arad prin indicatori superiori faŃă de judeŃele Caraş-Severin şi Hunedoara. În general se observă un echilibru raŃional în cazul marei majorităŃi a indicatorilor. De altfel şi nivelul investiŃiilor străine este incomparabil superior faŃă de alte regiuni. Un rol important îl joacă centrul urban şi nivelul în general mai ridicat al urbanizării.
Timiş Petrol, gaze asociate, gaze libere, lignit CuarŃ Bazalte Marmură Argilă coApe mună, nisip, minerale, pietriş ape termale

REGIUNEA NORD-VEST22

În delimitarea regiunii s-a luat în considerare şi prevederile acordului de asociere a Comisiilor judeŃene în cadrul regiunii consiliilor locale.

22

la poalele munŃilor vulcanici) şi bauxită (cu centre de exploatare în munŃii Pădurea Craiului) pentru obŃinerea aluminiului (prelucrare la Oradea). łibleş. reprezentate de andezite. Cluj. funcŃionează o serie de centre de prelucrare a lemnului din JudeŃele: Bihor.159 km2 (14. Pădurea craiului. cărămidă şi Ńiglă (Satu Mare) etc. Baza energetică este prezentă prin zăcămintele de lignit (Ip. dacite.601. Dealurile Vestice şi Câmpia de Vest. Podişul Someşan. Varviz-Vărzari. cum sunt: minereurile complexe (cu centre de exploatare la Baia Sprie. Plopiş. Satu Mare şi Sălaj. sticlei (Pădurea Neagră . vestice ale masivelor Bihor şi Vlădeasa. Ilba etc. Cluj. culmile joase ale masivelor Codru-Moma. Materialele de construcŃii. O altă bogăŃie naturală o constituie minereurile neferoase. Profilul industrial al regiunii este dat de industria construcŃiilor de maşini şi echipamente. Borumlaca. Este regiunea care dă unitate expresivă încărcăturii autohtone tradiŃionale cu acumulările succesive specifice evoluŃiei societăŃii româneşti. Regiunea exemplifică esenŃa civilizaŃiei carpatice româneşti detaşându-se prin conservarea valorilor.132 locuitori Complementaritatew şi complexitate funcŃională Prioritatea resurselor de minereuri neferoase. argile. pe platforma Someşeană. de existenŃa industriilor constructoare de maşini şi a prelucrării lemnului. sunt prelucrate pentru obŃinerea cimentului (Chiştag . Gutâi. Maramureş. nordul Câmpiei de Vest şi al munŃilor Apuseni. calcare. precum şi munŃii Maramureş şi Rodnei). Resurse complementare de eficienŃă economică . Cavnic. Nistru. atestă autohtonia şi vechimea milenară a poporului român.judeŃul Bihor).Satu Mare Maramureş SATU MARE BAIA MARE 6 1 ZAL ĂU ORADEA 6 Cluj 7 BistriŃa-Năsăud BISTRIłA 5 2 4 3 Sălaj Bihor CLUJ-NAPOCA 8 Regiunea Nord-Vest acoperă aproape în întregime spaŃiul grupei nordice a carpaŃilor Orientali. JudeŃele care compun regiunea de Nord-Vest se suprapun pe zona montană (culmile înalte. culmile lanŃului vulcanic Oaş. uşoară şi alimentară. metale neferoase. de petrol (zona Suplacu de Barcău) şi de resurse hidraulice (Aştileu). Meseş. BistriŃaNăsăud. Sălaj SuprafaŃa: 34. Pe baza volumului de masă lemnoasă.31% din suprafaŃa României) PopulaŃia: (2002) 2. BistriŃa Năsăud. Maramureş Satu Mare. prelucrarea lemnului. Această regiune formată din judeŃele Bihor. nisipuri şi pietrişuri. Sărmăşag).Bihor). dată de prezenŃa unor resurse energetice.) auto-argintifere (zona Baia Mare. se caracterizează atât prin complexitatea fizico-geografică. industria metalurgică. cât şi prin cea economică.

pietriş Calcar. tufuri vulcanice. calcar. Calcare. marne. nisip caolinos. pietriş Argilă. ape termale.canalizare. dolomite. lignit. ghips. mică Andezite. calcare. complexe. marne.SuprafaŃa agricolă au executat importante lucrări hidro-tehnice . nisip. dolomită. tufuri dacitice. nisip silicios. argilă comună. argilă comună. nisip bituminos Sare. auroargintifere Andezite Sălaj Cărbune brun. roci caolinizate. cuarŃ albastru.în 3434146 ha bazinele Someşului şi Crişului. Sare Andezite Marmură Satu Mare Complexe cuprifere. bentonite. nisip. nisip silicios. celestină Dacit Japs Maramureş Auroargintifere complexe cuprifere. mismut. andezite Roci sedimentare Gresie. walastonit BistriŃa Năsăud Cărbuni. titan. ape termale Agricultura a atins forme intensive în judeŃele Bihor şi Satu Mare. nisip. lignit Gips Diorite. roci caolinizate. nămol terapeutic Ape minerale. argilă comună.judeŃele Bihor şi Maramureş. nisip. unde s. nisip bituminos Minereuri Complexe cuprifere. gaz metan. ape minberale. irigaŃii . bauxită. pietriş. argilă comună. nisip. bentonite Calcare. frecvenŃa resurselor subsolului se prezintă în felul următor: SubstanŃe minerale utile Roci Roci metaMinerale magmatice morfice Granit. pământuri colorate. dacite Marmură Cluj Gaz metan Fier. argilă refractară. pietriş. Pe judeŃe. bioxid de carbon Ape minerale Bioxid de carbon. nisip silicios. gaze libere. pietriş Argile comune. gresii. nisipuri cuarŃoase. gaze asociate. nisip. tufuri. Marmură granodiorit Alte surse re- JudeŃul Bihor Energetice Petrol. desecare. wolfram. zirconiu Sare. pietriş Bioxid de carbon. nisip silicios. feldspat. Acestea au permis extinderea culturii . tufuri vulcanice.

meşteşugurilor Ńărăneşti.). Crişana-Maramureş cuprinde un număr relativ mare de oraşe 1/10 din numărul total al Ńării. sfeclei de zahăr. ocupând partea centrală a României. mobilă ş. Halmeu . având deschidere către Omogenitate etnică constantă pe un teritoriu etnic constant .Baia Mare şi depresiunea Maramureşului. Urşilor.Borş. textilă şi alimentară . tradiŃiilor şi obiceiurilor practicate în Oaş şi Maramureş.8%).de nivel naŃional).legumelor. aproximativ pe toate laturile de coroana carpatică ("corona montium"). prin particularităŃile portului popular. cerealelor. Vadu Crişului. deŃine o industrie prelucrătoare complexă metalurgie. Unele zone sunt valorificate pomicol şi viticol: viŃa de vie se extinde în zona Valea lui Mihai. pielărie. închisă. Dintre centrele de polarizare ale grupării menŃionăm oraşele: Cluj-Napoca (industria electronică şi electrotehnică. Oradea (vechi centru economic şi cultural. Regiunea Nord-Vest îndeplineşte rolul de "poartă turistică" prin punctele de frontieră Oradea . chimică. zona alpină a MunŃilor Rodnei cu forme glaciare) şi antropic (staŃiunile climaterice Stâna de Vale. BistriŃa-Năsăud.Salonta şi dispune totodată de un fond turistic natural (peşterile Meziad. blănărie şi încălŃăminte) şi alte oraşe ca Negreşti. Procentul populaŃiei urbane este mai ridicat în judeŃul Maramureş (57%) şi mai redus în judeŃul Sălaj (43. iar culturile pomicole în aria Şimleul Silvaniei . Creşterea animalelor este axată pe cornutele mari (cu efective ridicate în Maramureş). Industria alimentară şi textilă este reprezentată printr-o serie de întreprinderi prezente în municipiile Cluj-Napoca. Agricultură intens complexă Profiluri industrial vârf Valori turistice de nivel european REGIUNEA CENTRU 6 TÂRGU MUREŞ 1 Harghita MIERCUREA CIUC Mureş ALBA IULIA 7 5 2 4 3 Alba 7 Sibiu SIBIU SFÂTU GHEORGHE Braşov Covasna BRAŞOV 8 Regiunea se încadrează prioritar în provincia istorică Transilvania. Oradea (confecŃii.Cehu Silvaniei . ovine (judeŃele Sălaj şi Satu Mare) şi porcine (judeŃul Bihor). Seini. Borşa şi staŃiunile balneare de la Felix şi 1 Mai. judeŃ cu un procent ridicat de ruralism. materiale de construcŃii. Valea lui Mihai (conserve de fructe). Baia Mare (centru al industriei metalurgiei neferoase).a. Satu Mare (centru al construcŃiilor de maşini şi al industriei textile) şi Sighetu MarmaŃiei (centru al industriei textile şi de prelucrare a lemnului).

culoare (Olt. industria lemnului (fabrici de cherestea sunt amplasate în partea estică.3%) din suprafaŃa României PopulaŃia: (2002) 2.îngrăşăminte chimice complexe). Târgu Mureş.. industria chimică (Târnăveni. Reghin .acid sulfuric.folosite fie la amenajarea drumurilor. Copşa Mică . din Podişul Târnavelor şi Câmpia Transilvaniei. Sibiu şi are o înfăŃişare amfiteatrică. Harghita. cereale). etc. Fântânele ş. Alba Iulia. roci de construcŃie andezit. Mure Sibiu SuprafaŃa: 34. dacit. JudeŃele: Alba. După principalii indicatori sintetici. Sighişoara. hidrocentrale . creioane şi rechizite şcolare .Luduş. regiunea Depresiunii intracarpatice a Transilvaniei se caracterizează printr-un potenŃial industrial şi agricol ridicat. industria construcŃiilor de maşini (Braşov tractoare. este compusă din judeŃele Alba. minereuri feroase (Lueta). Străjuită de cetatea naturală carpatică. printr-o densă reŃea modernizată de căi de comunicaŃie şi importante obiective turistice. Târnâveni etc . Blaj. cu forme de relief mai înalte. dezvoltate pe baza volumului de masă lemnoasă. Această regiune. Braşov. Braşov.ciment. Mediaş.101. Târnăveni.Reghin.a. Sărmăşel ş. cărbuni exploataŃi din depresiunile Almaş şi Baraolt. cu poziŃie centrală în cadrul Ńării. Aşa se explică existenŃa oraşelor fortificate din perioada dacoromană (Apulum. Nadeş. Mureş.42%) . Târgu Mureş . Agricultura s-a dezvoltat în special pe baza terenurilor arabile din Câmpia Transilvaniei (plante tehnice. Remetea.6 locuitori Prioritatea resurselor de metan Minereuri aurifere Diversitate industrială Oraşe şi municipii: 50 (19. aparate de precizie.a. spre limitele de est. Covasna.. autocamioane.utilaj textil. industria de prelucrare a materialelor de construcŃii (Turda. sud şi vest.morărit şi panificaŃie.100 km2 (14. minereuri auro-argentifere din MunŃii Apuseni la Roşia Montană. Harghita. Puini. Bucium etc. Industria prelucrătoare este reprezentată prin aproape toate ramurile sale: industria energiei electrice (termocentrale . sare gemă din zona cutelor diapire din cadrul depresiunii Transilvaniei.exploatat din boltiri numite domuri. Târgu Mureş .01% din totalul oraşe Comune: 334 (12. Porolissum).produse lactate. Trotuş. Sibiu. calcar .Sibiu).bere). Sibiu .pe Olt). Sibiu. fie în industria prelucrătoare. Alba Iulia . Hoghiz . Târgu Mureş . a constituit dintotdeauna locul statornicirii şi continuităŃii populaŃiei româneşti. Luduş .). dar şi datorită păşunilor şi fâneŃelor din regiunile cu relief accidentat. bazalt.ceramică de construcŃie şi ceramică fină. Sighişoara.celelalte regiuni ale Ńării prin pasuri. Ocna Mureş. Social-economic regiunea se distinge prin: Industria extractivă s-a dezvoltat pe baza resurselor subsolului: gaz metan . a celor ocupate cu vii (zona Alba Iulia şi Târnave) şi livezi (Podişul Someşelor).zahăr. Sibiu. instrumente muzicale .maşini şi utilaje agricole. Mureş. Târgu Mureş. Industria alimentară este reprezentată prin întreprinderi amplasate în apropierea zonelor de producŃie sau a centrelor de larg consum. Braşov var. Someş).autobasculante. După anul 1960 s-au înfiinŃat numeroase unităŃi pentru industria uşoară. a castrelor romane şi a fondului toponimic bogat. Baraolt. Covasna. Mârşa . Industria textilă are tradiŃie în zona de creştere a ovinelor (Sibiu.

masivele Rodna. Specificul de zonă de tranziŃie provine dintr-un trecut îndepărtat. Deşi deŃine un teritoriu restrâns. oraşul Braşov şi zona Bran. precum şi prin prezenŃa cetăŃilor fortificate de influenŃă germană.134. Regiunea a intrat în circuitul turistic internaŃional prin complexul Poiana Braşov. municipiul Bucur SuprafaŃa: 1. iar industria de încălŃăminte şi blănărie din Târgu Mureş.76%) din supra României PopulaŃia: 2. relevat JudeŃele: Ilfov. apele minerale carbogazoase (Covasna.92% din totalul satelor) Valori turistice de interes naŃional şi internaŃional REGIUNEA BUCUREŞTI-ILFOV 6 1 8 Ilfov 7 5 2 BUCUREŞTI 4 3 8 Regiunea Bucureşti cuprinde capitala Ńării şi judeŃul Ilfov. Gruparea metopolitană Bucureşti şi a judeŃului Ilfov se remarcă printr-o structură fizicogeografică omogenă.2 locuitori . se distinge printr-o unitate geografică de tranziŃie. Mediaş. cu indicatori social-economici de concentrare excesivă a unor activităŃi economice şi a populaŃiei într-un teritoriu relativ restrâns (indicatori demografici şi economici superiori în toate domeniile de activitate). Călimani. Borsec) şi condiŃiile climatice au favorizat practicarea tuturor formelor de turism. Valoarea turistică a zonei sporeşte şi prin ariile etnografice şi folclorice de la Reghin până la Sebeş şi Câmpeni din Tara MoŃilor. carstic MunŃii Apuseni).821 k (0. Relieful variat (alpin . Agnita deŃine ponderi însemnate pe plan naŃional.Braşov). Bihor. Sate: 1823 (13.

411 ha SuprafaŃa arabilă 110. zona metropolitană Bucureşti concentra o bună parte din populaŃia a Ńării şi peste16% din populaŃia urbană. Arterele hidrografice au conferit. Brăila. SuprafaŃa agricol 182. elemente de primordialitate în intuirea ori alegerea locurilor favorabile aşezărilor umane şi de asigurare a securităŃii acestora.343 ha .5% din personalul muncitor şi aproximativ 15% din producŃia globală industrială. o poziŃie de tranzit în calea marilor drumuri comerciale. ce asigurau traficul spre şi dinspre cunoscutele vămi: Giurgiu. Turnu Măgurele. 8.prin structura şi frecvenŃa reŃelei hidrografice. În anul 2002. în special municipiului Bucureşti.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->