Introducere

Una dintre cele mai mari forţe de presiune cu care se confruntă evoluţia ţărilor şi a uniunilor de comerţ internaţional este reprezentată de puterea şi influenţa societăţilor multinaţionale (SMN) ca parte a răspunsului acestora la globalizare. Combinarea creşterii investiţiilor străine directe, schimbărilor tehnologice, pieţelor financiare internaţionale şi a unei game largi de măsuri de dereglementare şi privatizare au făcut posibil pentru firmele multinaţionale să fie printre conducătorii economiei globale. Investiţiile internaţionale au avut un puternic impact în ultimile trei decenii asupra creşterii economice, a comerţului exterior şi structurilor productive din aproape toate ţările. În general, investiţia reprezintă orice utilizare a unui activ în calitate de capital, deci pentru obţinerea unui profit. Cum activele sunt reale sau financiare, investiţiile la rândul lor, pot fi reale (în proprietăţi, bunuri de capital etc.) sau financiare (în titluri de valoare). Criza globală a redus fondurile disponibile pentru ISD, ducand la scăderea numărului de achiziţii. In timp ce preţurile joase de pe pieţele bursiere au dus la diminuarea valorii tranzacţiilor pe fondul restructurării globale, au furnizat şi oportunităţi astfel incat corporaţiile transnaţionale să poată accesa finanţări. Deşi fluxurile de ISD arată semne de revenire in 2010, fuziunile şi achiziţiile au un avant semnificativ mai mare. Experienţa mondială denotă că, in multe ţări in curs de dezvoltare, saltul investiţional in economie a inceput anume cu venirea capitalului străin. In prezent, atat in literatura străină, cat şi in cea autohtonă, problemelor investiţiilor străine directe li se acordă o atenţie tot mai mare. Există un număr important de lucrări teoretice in care sunt examinate problemele ISD alaturi de cele ale globalizarii. În viaţa comunităţilor umane, investiţiile ocupă un loc central, între sfera productiei de bunuri şi servicii, şi sfera consumului, fiind un factor care influenţează simultan atât cererea cât şi oferta. Argumentul în favoarea acestei afirmaţii este dat de procesele de antrenare şi multiplicare a efectelor pe care le generează orice proiect de investiţii, indiferent de sectorul de activitate în care se aplică. Implementarea unui proiect în sfera producţiei de bunuri şi/sau servicii are ca efect sporirea şi diversificarea ofertei şi implicit, dacă aceasta este validată de piaţă, creşterea veniturilor agenţilor economici. Concomitent, va fi influienţat direct sau prin efectul de antrenare, gradul de ocupare a forţei de munca, iar creşterea numarului de angajaţi şi/sau a câştigurilor lor salariale conduce, în ultimă instanţă, la sporirea cererii de bunuri si servicii. Pe de alta parte, va avea loc o creştere a economiilor populaţiei, dar şi a disponibilităţilor financiare ale agentilor economici care vor putea fi orientate spre realizarea de noi proiecte de investiţii. Deci, într-un sistemului economic, activitatea de investiţii joacă un dublu rol; în primul rând agenţii economici declanşatori de acţiuni investitionale, care impelmenteaza diverse proiecte de investitii, işi sporesc oferta de bunuri şi/sau servicii prin creşterea capacitaţii lor productive, realizând venituri suplimentare, iar în al doilea rând orice proiect de investiţii va genera nevoi sau cereri suplimentare în sectoare conexe. Ȋn ţările aflate în tranziţie,investiţiile străine se dezvoltă diferit de la o ţară la altă,interesul investitorilor fiind în funcţie de avantajele pe care le creează resursele economice,de condiţiile sociale interne şi de cadrul legislative atât intern,cât şi extern. Privită din punct de vedere al resurselor

economice. .România dispune de avantaje pentru investiţii straine. resursele umane.resursele de cunostiinte şi de capital.Se au în vedere condiţiile şi resursele naturale.Astfel se poate spune că exploatarea resurselor existente(de baza şi generale) reprezintă cea mai importantă sursă a avantajului competitiv al produselor româneşti.infrastructură.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful