OscilaÆii çi unde mecanice

217
4.1. OscilaÆii. Oscilatorul liniar armonic
În viaÆa de toate zilele întâlnim deseori miçcåri în care un sistem mecanic, scos
din poziÆia sa de echilibru çi låsat liber, este readus în acea poziÆie cu o anumitå
vitezå, sub acÆiunea unei forÆe de revenire; de aici, datoritå inerÆiei, el îçi continuå
miçcarea în sens opus. Corpul este adus din nou de cåtre forÆa de revenire în poziÆia
de echilibru, de unde miçcarea continuå datoritå inerÆiei.
Miçcarea de dus-întors efectuatå de o parte çi de cealaltå a poziÆiei de echilibru
poartå numele de oscilaÆie sau vibraÆie.
Un exemplu cunoscut este miçcarea pendulului consti-
tuit dintr-un corp de maså m suspendat de un fir inextensibil
(fig. 4.1). În poziÆia de echilibru (O), corpul atârnå de firul
vertical. Când este scos din aceastå poziÆie çi apoi eliberat
(din poziÆia A, spre exemplu), corpul începe så oscileze de o
parte çi de alta a poziÆiei de echilibru, descriind un arc de
cerc, într-un mod regulat çi care se repetå. ForÆa care face
corpul så revinå de fiecare datå spre poziÆia de echilibru
este componenta tangenÆialå a greutåÆii,
t
G
&
. Ea joacå rol
de forÆå de revenire. Masa m a corpului, måsurå a inerÆiei
acestuia, determinå continuarea oscilaÆiei la fiecare trecere
prin poziÆia de echilibru.
Un alt exemplu de sistem mecanic oscilant este o lamå
elasticå de oÆel fixatå cu un capåt într-o menghinå (fig. 4.2).
Deplasând lateral capåtul superior çi eliberându-l, lama
începe så vibreze (oscileze) în jurul poziÆiei verticale de
echilibru. Pentru orice poziÆie instantanee M, forÆa de revenire
este forÆa elasticå ce ia naçtere în lama deformatå çi este
orientatå spre poziÆia ei de echilibru. Cum forÆa elasticå
depinde de deformare, iar aceasta variazå în timpul
oscilaÆiei, ne açteptåm ca çi acceleraÆia pe care forÆa de revenire o imprimå lamei
så depindå de deformare. Cu cât lama se îndepårteazå mai mult de poziÆia de
echilibru, deci cu cât deformarea ei (sågeata) s
&
este mai mare, cu atât forÆa elasticå
çi acceleraÆia sunt mai mari în modul. RemarcaÆi cå atât sensul forÆei elastice, cât
çi sensul acceleraÆiei sunt opuse sensului deformårii s
&
.
Când lama se îndepårteazå de poziÆia de echilibru, miçcarea ei este încetinitå,
astfel cå la capåtul cursei viteza oscilatorului se anuleazå. În acest moment, forÆa
elasticå este maximå çi acceleraÆia de asemenea. Revenirea la poziÆia de echilibru
este o miçcare acceleratå (viteza çi acceleraÆia având acelaçi sens). Viteza devine
maximå la trecerea prin poziÆia de echilibru, poziÆie în care forÆa de revenire çi
acceleraÆia se anuleazå. Miçcarea continuå în sens opus, încetinitå la dus çi acceleratå
la întoarcere.
Fig. 4.1
Fig. 4.2
OSCILAæII
ÇI UNDE MECANICE
CAPITOLUL
4
218
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
O miçcare oscilatorie liniarå (rectilinie) efectueazå
çi corpul din fig. 4.3, suspendat de un resort elastic de maså
neglijabilå. ªi aici forÆa de revenire este forÆa elasticå.
Studiul acestui oscilator elastic va face obiectul unui
paragraf special.
Putem menÆiona multe alte exemple de oscilatori
mecanici: balansierul unui ceas, pistonul unui motor
cu ardere internå, corzile unui instrument muzical,
nodurile (atomii, ionii) reÆelei cristaline a unui corp solid
care vibreazå în jurul poziÆiilor lor de echilibru etc. Inima
este de asemenea un sistem oscilant. Toate instrumentele muzicale comportå, aça
cum veÆi vedea în paragraful de acusticå, sisteme oscilante.
Vom studia mai întâi oscilatorii mecanici – sisteme închise – care au suferit o
perturbaÆie iniÆialå (scoatere din poziÆia de echilibru, comunicarea unui impuls din
exterior), fiind apoi låsaÆi så oscileze liber fårå nici o altå influenÆå. Astfel de
oscilatori efectueazå oscilaÆii libere numite çi oscilaÆii proprii.
Vom aborda studiul sistemelor oscilatorii libere pe modelul simplificat al unui
punct material care oscileazå liniar armonic. Din punct de vedere cinematic, vom
caracteriza miçcarea oscilatorie liniar armonicå prin:
‰ direcÆia de miçcare a oscilatorului (punctul material),
cåreia îi ataçåm o axå de coordonate Ox, de obicei cu
originea în poziÆia de echilibru a oscilatorului, axå pe
care vom considera un sens pozitiv de deplasare;
‰ poziÆia instantanee M a oscilatorului este reperatå
faÆå de poziÆia de echilibru prin vectorul de poziÆie
OM . ProiecÆia acestuia pe axa Ox reprezintå
elongaÆia oscilaÆiei, x. Aceasta ia, în mod alternativ,
valori pozitive çi negative prin deplasarea oscilatorului
de o parte çi de alta a originii axei.
PoziÆiei de echilibru O îi corespunde x = 0. Depen-
denÆa de timp a elongaÆiei x = x(t) reprezintå legea sau
ecuaÆia de miçcare a oscilatorului.
ExperienÆa aratå cå miçcarea oscilatorie este limitatå la un interval de lungime
ale cårui extremitåÆi sunt simetrice faÆå de poziÆia de echilibru. Vom numi amplitudine
a oscilaÆiei liniare armonice valoarea maximå a elongaÆiei sale çi o vom nota cu A :
A = x
max
(1)
ExtremitåÆile cursei oscilatorului sunt punctele A de absciså A çi respectiv A′ de
absciså –A , simetrice faÆå de poziÆia O de echilibru.
‰ Viteza liniarå instantanee a oscilatorului se defineçte prin:
v
def
=
0
lim
→ ∆t t
x


(2)
având (dupå cum çtiÆi de la analiza matematicå) semnificaÆia de derivatå în raport
cu timpul t a funcÆiei x(t) la momentul t, notatå:
v =
dt
dx
= x

(3)
Fig. 4.3
Fig. 4.4
Fig. 4.5
OscilaÆii çi unde mecanice
219
Vectorul vitezå v
&
în miçcarea oscilatorie liniar armonicå îçi modificå sensul în
mod periodic, la fiecare capåt al cursei de oscilaÆie.
‰ Numim perioadå a oscilaÆiei intervalul de timp T necesar efectuårii unei
oscilaÆii complete, adicå timpul scurs între douå treceri consecutive ale oscilatorului
prin aceeaçi poziÆie çi în acelaçi sens. De exemplu, drumul O → A → O → A′ → O
sau A → O → A′ → O → A constituie oscilaÆii complete. Miçcarea oscilatorie liniar
armonicå este o miçcare periodicå, mobilul trecând consecutiv prin aceeaçi poziÆie,
în acelaçi sens çi cu aceeaçi vitezå la intervale de timp egale. Perioada sa, T, este o
mårime constantå.
Atât funcÆia x(t), care reprezinå ecuaÆia de miçcare, cât çi funcÆia v(t),
reprezentând legea vitezei în miçcarea oscilatorie liniar-armonicå, sunt funcÆii
periodice de timp:
x(t) = x(t + kT) (4)
v(t) = v(t + nT) (5)
unde k, n ∈ N NN NN.
‰ Inversul perioadei reprezintå frecvenÆa oscilaÆiei, adicå numårul de oscilaÆii
efectuate în unitatea de timp:
υ =
T
1
(6)
Unitatea de måsurå pentru T în SI este secunda, iar pentru frecvenÆå este s
–1
(Hertz).
‰ Oscilatorul liniar armonic este adesea caracterizat prin mårimea frecvenÆå
unghiularå sau pulsaÆie, ω, definitå cinematic prin relaÆia:
ω =
T
π 2
= 2πυ (rad/s) (7)
VeÆi vedea în paragrafele urmåtoare cå pulsaÆia este legatå de proprietåÆile fizice
ale oscilatorului. Påtratul såu, ω
2
, reprezintå intensitatea forÆei de revenire raportatå
la valoarea deformårii (elongaÆiei) çi la masa oscilatorului.
‰ AcceleraÆia instantanee a oscilatorului este, conform definiÆiei studiate în
clasa a IX-a:
t
v
a
t
def


=
→ ∆ 0
lim (8)
având semnificaÆia derivatei vitezei la momentul t, notatå:
t
v
a =
d
d
=v

(9)
Dacå Æinem cont de (3) atunci acceleraÆia momentanå reprezintå derivata a
doua a coordonatei de poziÆie, x, la momentul respectiv de timp, notatå:
t
x
a = ≡
2
2
d
d
x
(10)
Prin definiÆie, miçcarea oscilatorie liniarå este armonicå dacå acceleraÆia
mobilului este în orice moment proporÆionalå çi de sens contrar cu elongaÆia:
a = – ω
2
x (11)
constanta de proporÆionalitate fiind egalå cu påtratul pulsaÆiei.
RelaÆia (11) reprezintå condiÆia de armonicitate, definitorie pentru acest model de
oscilator. Oscilatorul armonic serveçte drept model exact sau aproximativ pentru
tratarea multor miçcåri periodice din fizica clasicå çi fizica microobiectelor (cuanticå).
220
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
4.2. Cinematica miçcårii oscilatorii liniar armonice
Singura miçcare periodicå pe care aÆi studiat-o în clasa
a IX-a este miçcarea circularå uniformå. Så ne reamintim cå
mobilul aflat în miçcare circularå uniformå parcurge arce
de cerc egale în intervale de timp egale, adicå viteza lui
liniarå v este constantå în modul. Vectorul vitezå liniarå v
&
,
tangent în fiecare moment la traiectoria circularå, îçi
modificå în mod continuu orientarea. AcceleraÆia miçcårii,
datoratå exclusiv variaÆiei orientårii vitezei, se numeçte
centripetå çi are expresia:
R
v
a
cp
2
= (1)
unde R – raza traiectoriei.
Perioada T, reprezentând intervalul de timp în care mobilul efectueazå o rotaÆie
completå, este constantå.
Viteza unghiularå ω a miçcårii circulare uniforme reprezintå unghiul la centru
måturat de raza vectoare R în unitatea de timp:
t ∆
α ∆
= ω (2)
Viteza unghiularå se måsoarå în rad ⋅ s
–1
çi este constantå în timp.
Modulul vitezei liniare çi viteza unghiularå sunt legate prin relaÆia:
v = ω ⋅ R (3)
FrecvenÆa miçcårii circulare υ, reprezintå numårul de oscilaÆii efectuate în unitatea
de timp:
υ
T
1
= (4)
çi se måsoarå în s
–1
= Hz (Hertz)
Între frecvenÆå çi viteza unghiularå se stabileçte relaÆia:
ω = 2πυ
T
π
=
2
(5)
Så vedem care este legåtura dintre miçcarea oscilatorie liniar armonicå de-a
lungul unei direcÆii çi miçcarea circularå uniformå, având în vedere periodicitatea
amândurora. Vom putea stabili, pe baza acestei legåturi, ecuaÆia miçcårii liniar
armonice x(t), ecuaÆia vitezei v(t) çi dependenÆa de timp a acceleraÆiei a(t), dând o
interpretare geometricå pulsaÆiei (frecvenÆei unghiulare) oscilaÆiei armonice.
Fig. 4.6
v v v
v v v
& & &
& & &
= = =
≠ ≠
| | | | | |
dar
3 2 1
3 2 1
v
OscilaÆii çi unde mecanice
221
Experiment
La marginea platoului unei centrifuge manuale,
instalaÆi o tijå verticalå cu o bilå în vârf (fig. 4.7). FaceÆi
întuneric în salå çi plasaÆi centrifuga în apropierea unui
perete sau ecran. De la o distanÆå oarecare luminaÆi tija
cu un fascicul paralel de luminå de la un aparat de
proiecÆie. UrmåriÆi miçcarea umbrei bilei pe perete în
timpul rotirii cu turaÆie constantå a platoului. Este aceasta
o miçcare oscilatorie liniarå? Dar armonicå?
4.2.1. EcuaÆia de miçcare a oscilatorului liniar-armonic
Vom demonstra cå proiecÆia miçcårii circulare uniforme pe direcÆia unuia dintre
diametrele cercului (sau pe o direcÆie coplanarå cu traiectoria circularå) este o
miçcare oscilatorie armonicå.
Fie x′Ox o axå de coordonate pe direcÆia diame-
trului AA′ al cercului de razå R, descris de un mobil
în miçcare circularå uniformå (fig. 4.8). În timp ce
acesta descrie cercul, proiecÆia sa pe axå descrie o
miçcare oscilatorie liniarå în jurul poziÆiei centrale
O, între extremitåÆile A çi A′ ale diametrului.
Fie M
0
poziÆia mobilului la momentul iniÆial, t
0
= 0,
reperabilå prin unghiul la centru ϕ pe care raza vec-
toare
0
OM îl face cu direcÆia Oz, ortogonalå pe Ox.
ProiecÆia P
0
a punctului M
0
pe axa Ox va constitui
poziÆia iniÆialå în miçcarea oscilatorie liniarå.
ElongaÆia corespunzåtoare poziÆiei iniÆiale:
ϕ = ≡ sin
0 0
R x OP (1)
Fie ω viteza unghiularå constantå a mobilului ce descrie cercul în sens pozitiv
trigonometric (invers acelor de ceasornic) çi fie M poziÆia acestuia la momentul t (t
> t
0
). Unghiul la centru descris de raza vectoare în intervalul de timp t – t
0
= t este
ωt. ProiecÆia lui M pe axa Ox este punctul P. Acesta constituie poziÆia la momentul
t în miçcarea oscilatorie.
ElongaÆia instantanee reprezentatå de segmentul OP se calculeazå trigonometric
din triunghiul dreptunghic OMP, în care unghiul OMP  α = ωt + ϕ. Se obÆine:
( ) = = OM OP t x sin α = R sin(ωt + ϕ) (2)
Valoarea maximå a elongaÆiei oscilaÆiei se obÆine când M ajunge în extremitatea
A a diametrului; în acest moment, proiecÆia lui M se aflå, de asemenea, în A.
Rezultå cå amplitudinea oscilaÆiei este egalå cu raza R a cercului:
x
max
≡ A = R (3)
EcuaÆia miçcårii oscilatorii liniare obÆinutå prin proiectarea descriså se va scrie:
x(t) = A sin(ωt + ϕ) (4)
unde ϕ, conform (1) çi (3), va fi dat de relaÆia:
A
0
arcsin
x
= ϕ (5)
Fig. 4.7
Fig. 4.8
222
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
Argumentul funcÆiei sinus din ecuaÆia (4), unghiul (ωt + ϕ), se numeçte unghi
de fazå sau pe scurt faza miçcårii la momentul t.
La momentul iniÆial t
0
= 0, faza miçcårii este unghiul ϕ, numit fazå iniÆialå
(sau fazå la originea timpului).
Din punct de vedere matematic, funcÆia sinusoidalå (4) ce descrie miçcarea
oscilatorie este continuå pe intervalul t ∈ [0, ∞), mårginitå (ia valori între limitele
x
max
= A çi x
min
= –A ) çi periodicå. Perioada oscilaÆiei obÆinute prin proiecÆie este
evident egalå cu cea a miçcårii circulare. Mobilul M çi oscilatorul P ajung simultan
în extremitåÆile diametrului, aça încât în timpul în care mobilul M efectueazå o
rotaÆie completå, proiecÆia sa P efectueazå o oscilaÆie completå.
FrecvenÆa oscilatorului este çi ea egalå cu frecvenÆa υ a miçcårii circulare.
FrecvenÆa unghiularå (pulsaÆia) a oscilatorului reprezintå viteza unghiularå ω a
mobilului în miçcare circularå, aflându-se în aceeaçi relaÆie cu perioada T:
πν
π
ω 2
2
T
υ (6)
Periodicitatea se verificå imediat în baza periodicitåÆii funcÆiei sinus:
x(t + kT) = A sin
( )
]
]
]
,
¸
,
ϕ + +
π
kT t
T
2
=
(
,
\
,
(
j
ϕ + π + π k 2 sin A
T
t
2
= ) sin(
2
sin ϕ + ω
(
,
\
,
(
j
ϕ +
π
t
T
t
A A = x(t) (7)
Tot pe baza periodicitåÆii vom alcåtui, în vederea trasårii graficului, tabelul de
variaÆie a funcÆiei x(t) doar pentru prima perioadå de oscilaÆie, t ∈ [0, T], çtiind cå
valorile ei se repetå ca mårime, direcÆie çi sens de variaÆie dupå o perioadå sau un
multiplu întreg al acesteia.
Exemplu aplicativ 1
EnunÆ: TrasaÆi graficul dependenÆei de timp a elongaÆiei unui oscilator liniar descris
de ecuaÆia: x
1
(t) = 5 sin
2
t π
(cm) (8)
SoluÆie: Amplitudinea oscilaÆiei este A = 5 cm, pulsaÆia
2
π
ω rad ⋅ s
–1
, iar faza la
originea timpului, ϕ = 0. Perioada oscilaÆiei,
ω
π

2
T = 4 s.
Alcåtuim tabelul de variaÆie pentru o perioadå.
t (s) 0 5 , 0
8

T
4
T
= 1
2
T
= 2
4
3T
= 3 T = 4
faza:
2
t π
α 0
4
π
2
π
π
2


x
1
= 5 sin
2
t π
(cm) 0
2
2 5
5 0 – 5 0
Max. min.
Graficul funcÆiei x(t) este redat prin sinusoida din fig. 4.9, obÆinutå prin extinderea, în
baza periodicitåÆii, a domeniului de la t ∈ [0, T] la t ∈[0, ∞).
OscilaÆii çi unde mecanice
223
Ordonata la originea timpului, având semnificaÆia de poziÆie iniÆialå a oscilatorului,
este în acest caz nulå, x
01
= 0. Oscilatorul se aflå la momentul iniÆial în poziÆie de
echilibru, cåci faza la origine ϕ = 0.
Så observåm cå punc-
tele B, D, F din grafic,
corespunzând aceleiaçi
valori x a elongaÆiei,
dar çi aceluiaçi sens de
variaÆie (descrescåtor) al
acesteia, sunt separate
prin intervale temporale
egale cu o perioadå sau
un multiplu întreg al
acesteia. Deçi punctele A
çi B (sau A çi D etc.) corespund çi ele aceleiaçi valori a elongaÆiei, x, ele diferå prin
sensul de variaÆie a elongaÆiei: pentru A, elongaÆia creçte, iar pentru B sau D elongaÆia
descreçte. Prin urmare, t
B
– t
A


≠ T (respectiv t
D
– t
A
≠ kT, k ∈ N).
Exemplu aplicativ 2
EnunÆ: ReprezentaÆi acum graficul dependenÆei de timp a elongaÆiei oscilatorului descris
de ecuaÆia:
x
2
(t) = 5 sin 




 π
+
π
3 2
t (cm) (9)
SoluÆie:
Så observåm cå amplitudinea çi
pulsaÆia oscilatorului sunt aceleaçi ca
în prima aplicaÆie. Cele douå oscilaÆii
diferå prin faza la originea timpului.
În al doilea caz, aceasta are valoarea:
3
π
= ϕ (10)
ceea ce înseamnå cå faÆå de prima
oscilaÆie, aceasta este defazatå în avans
cu π/3. Graficul lui x
2
(t) se obÆine
din primul grafic printr-o translaÆie
(fig. 4.10) în lungul axei timpului,
echivalentå cu decalajul temporal
dintre cei doi oscilatori:
s
3
2
6 2
= = = ⋅
π
ϕ
=
ω
ϕ
= ∆
T
T t (11)
Ordonata la originea timpului, adicå poziÆia iniÆialå a oscilatorului, va fi în acest caz:
x
02
= A sin ϕ =
2
3 5
cm (12)
Fig. 4.9
Fig. 4.10
224
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
4.2.2. EcuaÆia vitezei oscilatorului liniar
Viteza liniarå
t
v în miçcarea circularå uniformå
este tangentå la cerc în punctul M, unde se aflå
mobilul la momentul de timp t, iar modulul såu
påstreazå valoarea constantå:
v
t
= ωR = ωA (1)
ProiecÆia vitezei tangenÆiale
t
v pe axa Ox repre-
zintå viteza instantanee v a oscilatorului liniar, aflat
în poziÆia P de elongaÆie x, la momentul t (fig. 4.11):
v = v
x
= v
t
· cos α (2)
unde α este unghiul de fazå la momentul t:
α = ωt + ϕ (3)
Înlocuind (1) çi (3) în (2) obÆinem ecuaÆia vitezei:
v(t) = A ω cos(ωt + ϕ) (4)
Så observåm cå funcÆia v(t) este continuå çi
periodicå pentru t ∈ [0, ∞), ca çi x(t).
Valorile extreme ale vitezei în miçcarea oscilatorie
(v
max
= A ω çi respectiv v
min
= –A ω) sunt atinse la
trecerea oscilatorului prin poziÆia centralå O (fig.
4.12), într-un sens çi în altul, iar anularea vitezei de
oscilaÆie are loc în poziÆiile extreme ale cursei, A çi
A′, în care elongaÆia atinge valorile maxime A çi
respectiv –A .
Oricum, ne açteptåm la acest defazaj între viteza
v(t) çi elongaÆia corespunzåtoare, x(t), ele fiind
descrise matematic prin funcÆii sinus çi cosinus ale
aceluiaçi argument, între care existå relaÆia cunoscutå:
cos(ωt + ϕ) = sin






π
+ ϕ + ω
2
t (5)
Rezultå cå viteza oscilatorului liniar este, în orice moment de timp, defazatå cu
2
π
radiani (90°) în avans faÆå de elongaÆie. Se spune cå viteza este în cuadraturå
avans faÆå de elongaÆie.
ObservaÆ i e
Analitic, çtim de la matematici cå în orice punct de extrem al unei funcÆii
continue çi derivabile derivata se anuleazå. æinând cont cå x = ± A sunt puncte
de maxim, respectiv minim ale elongaÆiei çi cå derivata acesteia în raport cu
timpul reprezintå viteza în punctele (la momentele) respective, deducem cå viteza
se anuleazå în poziÆiile extreme ale cursei oscilatorului.
x
m
= ± A ⇒ v = 0 (6)
Viteza oscilatorului este pozitivå în jumåtatea de perioadå corespunzåtoare
deplasårii de la A′ la A çi negativå în jumåtatea de perioadå destinatå deplasårii
de la A spre A′.
Fig. 4.11
Fig. 4.12
OscilaÆii çi unde mecanice
225
Reprezentarea graficå a vitezei ca
funcÆie de timp ilustreazå alternanÆa
semnului vitezei çi defazajul acesteia
în raport cu elongaÆia.
Pentru oscilatorul:
x
1
(t) = 5 sin t
2
π
(cm) din exemplul 1,
viteza are forma analiticå
v
1
(t) = t ⋅
π π
2
cos
2
5
(cm/s)
çi reprezentarea graficå din fig. 4.13.a.
Pentru oscilatorul:
x
2
(t) = 5 sin






π
+
π
3 2
t (cm),
graficul dependenÆei vitezei
v
2
(t) = 





π
+
π π
3 2
cos
2
5
t
(cm/s)
este ilustrat în fig. 4.13.b. RemarcaÆi
cå ordonata la originea timpului
reprezintå viteza iniÆialå a oscila-
torului:
v
0
= v(t
0
= 0) = A ω cos ϕ (7)
v
01
=
2

cm s
–1
v
02
=
1
s cm
4
5

π
4.2.3. AcceleraÆia oscilatorului liniar
ObÆinem expresia acceleraÆiei oscilatorului la momentul
t prin proiectarea acceleraÆiei instantanee centripete a
mobilului M în miçcare circularå uniformå (fig. 4.14).
Cum a
c
= A
2 2
2
ω = ω = R
R
v
t
(1)
rezultå:
a = –

a
c
sin(ωt + ϕ) = – ω
2
A sin(ωt + ϕ) (2)
Este de remarcat faptul cå la orice moment de timp,
vectorul poziÆie OP al oscilatorului çi vectorul accele-
raÆie a sunt de sensuri opuse.
Aceasta revine la a spune cå acceleraÆia a(t) çi
elongaÆia x(t) sunt în orice moment de semne contrare.
Fig. 4.13
Fig. 4.14
a)
b)
226
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
Comparând ecuaÆia miçcårii oscilatorii studiate:
x(t) = A sin(ωt + ϕ) (3)
cu expresia acceleraÆiei datå de (2) ajungem la relaÆia:
a = – ω
2
x (4)
Faptul cå acceleraÆia miçcårii oscilatorii liniare este în orice moment proporÆionalå
cu elongaÆia çi de sens contrar acesteia face cå aceastå miçcare så fie armonicå.
AcceleraÆia oscilaÆiei liniar-armonice obÆinute prin proiectarea miçcårii circulare
uniforme este defazatå faÆå de elongaÆie cu π radiani (180°):
a(t) = – ω
2
A sin(ωt + ϕ) = ω
2
A sin(ωt + ϕ + π) (5)
iar faÆå de vitezå cu
2
π
radiani în avans. Spunem cå acceleraÆia este în opoziÆie de
fazå cu elongaÆia çi în cuadraturå avans faÆå de vitezå.
Aceste defazaje sunt puse
în evidenÆå çi prin compa-
rarea graficelor acceleraÆiei,
vitezei çi elongaÆiei ca funcÆii
de timp, trasate în acelaçi
sistem de axe (fig. 4.15).
AcceleraÆia devine ma-
ximå (A ω
2
) când elongaÆia
este minimå (–A ) çi invers.
Ambele mårimi se anuleazå
simultan, la trecerea oscila-
torului prin poziÆia centralå
O (x = 0, a = 0).
ObservaÆii
1. Armonicitatea oscilaÆiilor sinusoidale este o consecinÆå a formei lor analitice.
Într-adevår, pentru funcÆia de forma:
x(t) = A sin(ωt + ϕ) (6)
derivata întâi în raport cu timpul, având semnificaÆia fizicå de vitezå instantanee
a oscilatorului, va avea expresia cunoscutå:
) (
d
) ( d
) ( t x
t
t x
t v

= = = –A ω

cos(ωt + ϕ) (7)
Derivata a doua a elongaÆiei, reprezentând acceleraÆia instantanee, este de
asemenea funcÆie sinusoidalå de timp:
) (
d
) ( d
) ( t v
t
t v
t a

= = = –A ω
2
sin(ωt + ϕ) (8)
Astfel cå funcÆia çi derivata a doua a funcÆiei în raport cu timpul au, la orice
moment de timp t, valori direct proporÆionale çi de semne opuse:
a(t) = – ( ) t x
2
ω (9)
ceea ce determinå armonicitatea oscilaÆiilor.
Fig. 4.15
OscilaÆii çi unde mecanice
227
2. Trebuie menÆionat cå atât proiecÆia miçcårii circulare uniforme pe direcÆia
Ox a diametrului ' AA al cercului, cât çi proiecÆia pe direcÆia Oz a diametrului ' BB
perpendicular pe ' AA constituie miçcåri oscilatorii liniar armonice (fig. 4.16).
Într-adevår, oscilaÆia obÆinutå prin proiectarea
pe Oz are ecuaÆia:
z(t) = A cos(ωt + ϕ) (10)
PulsaÆia ω çi amplitudinea A sunt aceleaçi. Cele
douå oscilaÆii perpendiculare diferå doar prin faza
la originea timpului:
z(t) = A cos(ωt + ϕ) = A sin






π
+ ϕ + ω
2
t

(11)
Defazajul între oscilaÆii se menÆine constant, egal
cu
2
π
.
Putem astfel privi miçcarea circularå uniformå
ca rezultat al compunerii a douå miçcåri oscilatorii
liniar armonice de aceeaçi amplitudine çi frecvenÆå, perpendiculare çi defazate cu
2
π
una faÆå de cealaltå.
Considerând planul xOz ca plan complex, vectorul de poziÆie OM de modul A
este determinat prin afixul såu complex, notat A :
A = A cos(ωt + ϕ) + iA sin(ωt + ϕ) = A
ϕ ω

i t i
e e (12)
Afixul A reprezintå miçcarea oscilatorie liniar armonicå, întrucât atât
Re A = A cos(ωt + ϕ) = z(t) (13)
cât çi
Im A = A sin(ωt + ϕ) = x(t) (14)
reprezintå elongaÆiile a doi oscilatori liniar armonici.
Mårimea complexå A se numeçte elongaÆie complexå armonicå. Viteza
complexå çi acceleraÆia complexå vor fi reprezentate prin derivatele de ordinul
întâi çi respectiv doi ale elongaÆiei complexe:
A

= v A A ω = ⋅ ω =
ϕ ω
i e e i
i t i
(15)
v a

= A A
2 2
ω − = ⋅ ω − =
ϕ ω i t i
e e (16)
4.2.4 Reprezentarea fazorialå a oscilaÆiei liniar armonice
Reprezentarea mårimilor oscilatorii prin vectori, numiÆi
fazori, reduce multe probleme legate de oscilaÆii la probleme
de geometrie elementarå.
Un fazor este un vector rotitor în planul xOz (fig. 4.17) a
cårui origine este fixå çi coincide cu originea axelor de
coordonate; extremitatea fazorului se roteçte uniform în sens
pozitiv trigonometric cu o vitezå unghiularå ω egalå cu pulsaÆia
oscilaÆiei; la momentul iniÆial t
0
= 0, fazorul face cu axa Oz un
Fig. 4.16
Fig. 4.17
228
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
unghi ϕ egal cu faza iniÆialå a oscilaÆiei; modulul fazorului corespunde amplitudinii
oscilaÆiei reprezentate. Astfel, modulul fazorului prin care se reprezintå elongaÆia
unei miçcåri oscilatorii liniar armonice:
x(t) = A sin(ωt + ϕ)
corespunde amplitudinii A . ProiecÆia fazorului, la orice moment de timp t, pe axa
Ox este chiar elongaÆia miçcårii la acel moment, x(t).
Fazorul ce reprezintå viteza oscilatorului liniar armonic:
v(t) = A ω cos(ωt + ϕ)
se roteçte cu aceeaçi vitezå unghiularå ω, are modulul egal cu amplitudinea vitezei
v
max
= A ω çi este, la orice moment de timp, defazat cu
2
π
înaintea fazorului
elongaÆiei (cuadraturå avans). PoziÆia relativå a celor
doi fazori nu se modificå în timpul rotirii lor (fig. 4.18)
Fazorul reprezentativ pentru acceleraÆia oscilatorului
armonic:
a(t) = –A ω
2
sin(ωt + ϕ)
va avea modulul A ω
2
, se va roti cu aceeaçi vitezå
unghiularå ω çi va fi în permanenÆå opus fazorului
elongaÆiei, ceea ce corespunde defazajului de π radiani
existent între acceleraÆie çi elongaÆie (opoziÆie de fazå).
În raport cu fazorul vitezei, fazorul acceleraÆiei este în
cuadraturå avans (fig. 4.18).
Reprezentarea oscilaÆiilor armonice prin fazori este foarte utilå în studiul
circuitelor de curent alternativ çi în opticå. Metoda fazorialå de tratare a oscilaÆiilor
a fost puså la punct de fizicianul francez Fresnel.
ExerciÆiu aplicativ
EnunÆ: ScrieÆi ecuaÆia de miçcare a unui oscilator cu frecvenÆa υ = 50 Hz dacå la
momentul iniÆial:
a) este låsat så oscileze liber dintr-o poziÆie aflatå pe direcÆia de oscilaÆie Ox
la distanÆa x
0
= 3 cm de poziÆia sa de echilibru O;
b) se aflå în poziÆia de echilibru x
0
= O çi i se comunicå un impuls p
0
=
5
π
kg ms
–1
pe direcÆia de oscilaÆie;
c) se aflå în punctul de absciså x
0
= 4 cm çi are viteza v
0
= 3π ms
–1
.
SoluÆie: Scrierea ecuaÆiei oscilaÆiei liniar armonice:
x(t) = A sin(ωt + ϕ)
presupune cunoaçterea pulsaÆiei, ω, a amplitudinii, A çi a fazei la originea
timpului, ϕ.
PulsaÆia se determinå din relaÆia:
ω = 2πυ = 100π rad

s
–1
Constantele A çi ϕ sunt unic determinate de condiÆiile iniÆiale ale problemei,
adicå de poziÆia iniÆialå x
0
a oscilatorului çi de viteza acestuia la momentul
iniÆial, v
0
.
Fig. 4.18
OscilaÆii çi unde mecanice
229
Pentru t
0
= 0, din ecuaÆia de miçcare çi ecuaÆia vitezei se obÆine sistemul de
douå ecuaÆii cu douå necunoscute:
A
A
cos 0
sin 0
0 0
0 0
v t v
x t x
(1)
Pentru aflarea lui A çi ϕ, punem ecuaÆiile sistemului sub forma:
A
0
sin
x
ϕ ;
ω
ϕ
A
0
cos
v
(2)
Prin ridicarea la påtrat çi adunarea membru cu membru a ecuaÆiilor, obÆinem
pentru amplitudine:
A
2 2
0
2
0
1
ω +
ω
x v (3)
ÎmpårÆind ecuaÆiile (2) membru cu membru, gåsim:
0
0
tg
v
x ω
ϕ (4)
Am expus aici metoda generalå de calcul pentru aflarea amplitudinii çi fazei
iniÆiale. Ea poate fi particularizatå pentru condiÆii iniÆiale concrete. În unele
situaÆii, rezolvarea sistemului (1) devine mult mai uçoarå:
a) La t
0
= 0, x
0
= 3 cm = 3 ⋅ 10
–2
m, iar v
0
= 0. Sistemul de ecuaÆii (1) este:
3 ⋅ 10
–2
= A sin ϕ (5)
0 = A ω cos ϕ
Rezultå direct cos ϕ = 0, ϕ =
2
π
, iar A = 3 ⋅ 10
–2
m.
EcuaÆia oscilatorului este în acest caz:
x(t) = 0,03 ( ) ⋅ sin 03 , 0 t x
(
,
\
,
(
j
π
+ π
2
100 n t (m) adicå:
( ) t t x π ⋅ 100 cos 03 , 0 (m) (6)
b) La t
0
= 0, x
0
= 0, iar v
0
=
1 0
ms

π
m
p
Înlocuind în (1):
0 = A sin ϕ
π = 100π A cos ϕ
Rezultå imediat: ϕ = 0 çi A = 0,01 m. EcuaÆia miçcårii se va scrie:
x(t) = 0,01 sin 100πt (m) (7)
c) În aceastå situaÆie este indicatå aplicarea rezultatelor metodei generale.
Înlocuind valorile lui x
0
çi v
0
în ecuaÆia (3) obÆinem valoarea amplitudinii:
A = ( ) ( )
2
2 2 2
10 10 4 3
100
1
π ⋅ ⋅ + π
π

m = 0,05 m
Din relaÆia (4) gåsim pentru faza iniÆialå:
3
4
arctg
3
10 10 4
arctg
2 2

π
π ⋅ ⋅
ϕ

EcuaÆia oscilatorului devine: ( )
(
,
\
,
(
j
+ π ⋅
3
4
arctg 100 sin 05 0 t , t x (m) (8)
¦
¦
¦
¦
¦
¦
230
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
4.3. Compunerea oscilaÆiilor
Un sistem oscilant poate fi supus simultan la douå sau mai multe miçcåri
oscilatorii, datoritå acÆiunii diferitelor perturbaÆii exterioare. Câteva exemple mai
simple sunt: pendulul dublu (fig. 4.19.a), douå pendule cuplate printr-un resort
slab (fig. 4.19.b), o coardå elasticå pe care sunt prinse douå corpuri punctiforme
(fig. 4.19.c). Sistemele acestea prezintå douå sau mai multe grade de libertate,
adicå posibilitåÆi de oscilaÆie independente, sub acÆiunea a douå forÆe de revenire
diferite. Dacå fiecårui grad de libertate îi corespunde o oscilaÆie liniar armonicå de
o anumitå frecvenÆå, se demonstreazå cå miçcarea generalå este o superpoziÆie a
celor douå miçcåri armonice
independente ce au loc simultan
(aplicarea principiului super-
poziÆiei din mecanica newto-
nianå). Fiecare dintre oscilaÆiile
independente (numite moduri de
oscilaÆie) poate så difere de cea-
laltå prin: direcÆia de oscilaÆie,
frecvenÆå (pulsaÆie), amplitudine
çi/sau prin faza iniÆialå.
Vom studia aici doar cazul oscilaÆiilor coliniare.
4.3.1. Compunerea a douå oscilaÆii armonice paralele çi de aceeaçi frecvenÆå
Vom considera cele douå oscilaÆii armonice acÆionând simultan asupra unui
punct material dupå o direcÆie comunå. De pildå, så presupunem cå am gåsit ecuaÆia
de miçcare a unui pendul elastic (punct material + resort elastic) ce corespunde
unui anumit set de condiÆii iniÆiale (poziÆie çi vitezå) çi o altå ecuaÆie de miçcare a
aceluiaçi pendul elastic, având deci aceeaçi direcÆie çi aceeaçi pulsaÆie, dar care
corespunde altui set de condiÆii iniÆiale. Dupå cum aÆi putut observa din exerciÆiul
de la paragraful precedent, condiÆiile iniÆiale determinå unic amplitudinea çi faza
iniÆialå a miçcårii. Fie deci oscilaÆiile armonice coliniare (Ox):
x
1
(t) = A
1
sin(ωt + ϕ
1
) (1)
x
2
(t) = A
2
sin(ωt + ϕ
2
) (2)
Presupunem cå dorim så aflåm ecuaÆia miçcårii rezultate prin suprapunerea
condiÆiilor iniÆiale (poziÆia iniÆialå egalå cu suma algebricå a poziÆiilor iniÆiale, iar
viteza iniÆialå egalå cu suma algebricå a vitezelor iniÆiale). Noua miçcare va fi
rezultatul superpoziÆiei ecuaÆiilor de miçcare (1) çi (2):
( ) ( ) ( ) t x t x t x
2 1
+ = (3)
OscilaÆia rezultantå va fi tot o miçcare liniar-armonicå, de aceeaçi pulsaÆie ca çi
componentele:
x(t) = A

sin(ωt + ϕ) (4)
Ne propunem så determinåm amplitudinea sa, A , çi faza iniÆialå ϕ utilizând
pentru operaÆia de compunere (3) reprezentarea fazorialå (Fresnel) a oscilaÆiilor
armonice componente x
1
(t) çi x
2
(t). Fazorii reprezentativi (fig. 4.20), de module A
Fig. 4.19
a) b) c)
OscilaÆii çi unde mecanice
231
A
1
çi respectiv A
2
, fac cu axa Oz, la momentul t, unghiuri
egale cu fazele oscilaÆiilor: (ωt + ϕ
1
) çi respectiv (ωt +
ϕ
2
). DiferenÆa fazelor lor ∆ϕ = ϕ
2
– ϕ
1
nu variazå în
timp, vectorii påstrându-çi constantå poziÆia lor relativå.
Din acest motiv, oscilaÆiile componente se numesc sincrone
sau coerente.
Vectorul rezultant
2 1
A A A + obÆinut prin
compunere geometricå (regula paralelogramului) se va
roti cu aceeaçi vitezå unghiularå ca çi 1
A çi 2
A .
Modulul rezultantei va fi:
+ + cos 2
2 1
2
2
2
1
2
A A A A A ∆ϕ 5)
Cum 1 cos 1 ≤ ϕ ∆ ≤ – , rezultå cå amplitudinea este cuprinså în intervalul:
2 1 2 1
A A A A A + ≤ ≤ − (6)
Valoarea maximå A
max
= A
1
+ A
2
corespunde situaÆiei în care fazele iniÆiale
ale componentelor sunt egale (oscilaÆii în fazå, fig. 4.21.a), iar valoarea minimå
2 1 min
A A A − , cazului în care oscilaÆiile componente sunt în opoziÆie de fazå:
π ϕ − ϕ
2 2
(fig. 4.21.b).
Dacå oscilaÆiile x
1
çi x
2
sunt în cuadraturå
(
,
\
,
(
j
π
± ϕ ∆
2
, ca în fig. 4.21.c:
2
2
2
1
A A A + (7)
Pentru determinarea fazei iniÆiale a oscilaÆiei
rezultante, ϕ, relaÆia vectorialå:
2 1
A A A + (8)
se proiecteazå pe cele douå axe de coordonate
(fig. 4.22). Se obÆine sistemul de ecuaÆii:
2 2 1 1
sin sin sin ϕ + ϕ ϕ A A A (9)
2 2 1 1
cos cos cos ϕ + ϕ ϕ A A A
Prin împårÆirea lor membru cu membru, gåsim:
tg ϕ
2 2 1 1
2 2 1 1
cos cos
sin sin
ϕ + ϕ
ϕ + ϕ

A A
A A
(10)
Fig. 4.20
Fig. 4.21
Fig. 4.22
a) b) c)
¦
¦
¦
232
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
În cazurile particulare prezentate în fig. 4.21, faza iniÆialå a oscilaÆiei rezultante:
a) are valoarea ϕ = ϕ
1
= ϕ
2
dacå oscilaÆiile componente sunt în fazå;
b) are valoarea ϕ
1
dacå A
1
> A
2
çi respectiv ϕ
2
=

ϕ
1
+ π dacå A
2
> A
1
în cazul
compunerii a douå oscilaÆii în opoziÆie de fazå;
c) are valoarea
1
2
1
arctg
A
A
± ϕ = ϕ , dacå cele douå oscilaÆii componente sunt
în cuadraturå avans, respectiv retard (în urmå), fig. 4.21.c).
Când oscilaÆiile componente au aceeaçi amplitudine A
1
= A
2
, obÆinem
2
cos 2 cos 1 2 cos 2 2
1
2
1
2
1
2
1
A A A A A
(11)
çi tg ϕ
2
tg
2
cos
2
cos 2
2
cos
2
sin 2
cos cos
sin sin
2 1
2 1 2 1
2 1 2 1
2 1
2 1
ϕ + ϕ
=
ϕ − ϕ ϕ + ϕ
ϕ − ϕ ϕ + ϕ
=
ϕ + ϕ
ϕ + ϕ
= ϕ




(12)
de unde
2
2 1
ϕ + ϕ
= ϕ (13)
ExerciÆiu aplicativ
EnunÆ: Legea de miçcare a unui oscilator are forma:
t t t x 10 sin 10 cos 3 (cm)
CalculaÆi: a) amplitudinea oscilatorului; b) faza iniÆialå a oscilaÆiei.
SoluÆie: OscilaÆia poate fi privitå ca rezultat al compunerii oscilaÆiilor paralele çi de
aceeaçi pulsaÆie:






π
+ π = π =
2
10 sin 3 10 cos 3 ) (
1
t t t x çi ( ) t t x π = 10 sin
2
a) Aplicând relaÆia (5) pentru A
1
= 3 cm, A
2
= 1 cm çi
2
π
= ϕ ∆ , gåsim
amplitudinea oscilaÆiei date:
2
2
2
1
A A A + = = 2 cm
b) Pentru aflarea fazei iniÆiale a miçcårii utilizåm relaÆia (10):
3
0 cos
2
cos 3
0 sin
2
sin 3
tg =
+
π
+
π
= ϕ
de unde
3
π
= ϕ
EcuaÆia oscilaÆiei se va scrie:






π
+ π =
3
10 sin 2 ) ( t t x (cm)
OscilaÆii çi unde mecanice
233
*4.3.2. Compunerea oscilaÆiilor paralele cu frecvenÆe puÆin diferite.
Fenomenul de båtåi
Så consideråm douå oscilaÆii armonice paralele având frecvenÆe puÆin diferite. Pentru
simplitate, consideråm cå amplitudinile celor douå oscilaÆii sunt egale çi, de asemenea, cå
fazele lor iniÆiale sunt egale (se poate demonstra cå defazajul introdus de faze iniÆiale
diferite nu influenÆeazå fenomenul):
x
1
= A sin(ω
1
t + ϕ) (1)
x
2
= A sin(ω
2
t + ϕ) (2)
DiferenÆa pulsaÆiilor ∆ω = ω
2
– ω
1
are o valoare foarte micå (∆ω << ω
1
,

∆ω << ω
2
).
Amplitudinea miçcårii rezultante se determinå din
diagrama fazorialå ridicatå la momentul t (fig. 4.23).
A
2
= A
2
+ A
2
+ 2A
2
cos ∆ωt =
= 2A
2
(1 + cos ∆ωt) =
= 4A
2
cos
2
2
ω ∆
t (3)
Rezultå cå amplitudinea este funcÆie periodicå de timp:
( ) t A 2 = A cos t
2
ω ∆
(4)
Faza instantanee ϕ(t) a oscilaÆiei rezultante este datå de
relaÆia cunoscutå:
tg ϕ(t)= t
t t
t t
t t
t t
2
tg
2
cos
2
cos 2
2
cos
2
sin 2
cos cos
sin sin
2 1
1 2 2 1
1 2 2 1
2 1
2 1
A A
A A
De aici rezultå pentru faza oscilaÆiei expresia: ( ) t t
2
2 1
ω + ω
= ϕ (5)
OscilaÆia rezultantå va avea o amplitudine lent variabilå în timp, cu perioada
1 2
4
ω − ω
π
= T ,
cu atât mai mare cu cât diferenÆa pulsaÆiilor componentelor este mai micå.
În schimb, oscilaÆia rezultantå are pulsaÆia egalå cu media aritmeticå a celor douå pulsaÆii,
2
2 1
ω + ω
= ω
m
. Perioada corespunzåtoare acestei oscilaÆii,
2 1
4
ω + ω
π
=
m
T , este mult mai
micå decât perioada amplitudinii T.
EcuaÆia miçcårii rezultate prin suprapunere se va scrie:
t t t x
2
sin
2
cos 2 ) (
2 1 1 2
A
Sinusoida de pulsaÆie
2
2 1
ω + ω
= ω
m
este „modulatå“ în amplitudine, ale cårei valori
devin lent, periodic, maxime sau minime (nule în cazul amplitudinilor egale ale compo-
nentelor egale (fig. 4.26).
Un maxim çi un minim al amplitudinii se succed cu frecvenÆa ∆υ = υ
2
– υ
1
(la intervale de
timp egale cu T/2). Fenomenul este cunoscut sub numele de „båtåi“ çi este sesizabil în acusticå.
Fig. 4.23
234
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
ExerciÆiu aplicativ
EnunÆ: Un punct material efectueazå simultan douå miçcåri oscilatorii armonice rectilinii:
t x 41 cos 4
1
= (cm) çi t x 40 cos 5
2
= (cm)
PulsaÆiile ω
1
= 41 rad/s çi ω
2
= 40 rad/s fiind foarte apropiate, apare fenomenul de
båtåi. CalculaÆi amplitudinile maximå çi minimå, precum çi perioada båtåilor.
SoluÆie: Conform diagramei fazoriale de compunere
din fig. 4.25 ridicatå la momentul t în raport
cu axa Ox (pe care se face proiecÆia fazorilor),
amplitudinea rezultantå este:
( )
2 1 2 1
2
2
2
1
2
cos 2 ω − ω + + = A A A A A

t.
Numeric: A
2
(t) = 41 + 40 cos t
Valoarea maximå se obÆine la momentul de
timp t pentru care cos t = 1 (t
k
= 2kπ, k ∈ Z)
çi are valoarea
A
max 2 1
cm 9 40 41 A A + = = + =
Amplitudinea minimå corespunde lui
cos t = –1 (t′ = (2k + 1)π, k ∈ Z) çi are valoarea:
A
min 2 1 n
cm 1 40 41 A A − = = − =
Perioada båtåilor este:
28 , 6 2
2
2 1
= π =
ω − ω
π
= T s.
ObservaÆi cå perioada
oscilaÆiei compuse:
2
2 2
2 1
=
ω + ω
π
=
ω
π
=
m
m
T
155 , 0 s
81
4

π
= s
este mult mai micå
decât perioada båtåilor
(fig. 4.26).
Fig. 4.25
Fig. 4.26
Experiment
LuaÆi douå diapazoane identice care emit sunetul la, produs de o
oscilaÆie cu frecvenÆa de 440 Hz. AtaçaÆi unuia dintre diapazoane o
micå clamå de oÆel, ceea ce îi va modifica foarte puÆin frecvenÆa, så
zicem la 445 Hz (fig. 4.24).
Excitarea (prin lovire cu un ciocånel) simultanå a diapazoanelor
produce douå sunete care se compun. Indiferent de poziÆia
observatorului (deci de diferenÆa de fazå dintre sunete), urechea le
percepe ca båtåi, adicå sub forma unui sunet cu amplitudinea variabilå
în timp. Intensitatea sunetului compus creçte çi slåbeçte periodic în
timp. Urechea nu percepe båtåi pentru ∆υ > 10 Hz.
Fig. 4.24
OscilaÆii çi unde mecanice
235
4.4. Dinamica oscilatorului liber fårå frecare
Cele mai simple sisteme oscilante libere sunt pendulul elastic çi pendulul matematic
(simplu).
În cele ce urmeazå vom analiza rolul forÆei de revenire çi al inerÆiei sistemului în
determinarea miçcårilor oscilatorii ale celor douå sisteme, demonstrând cå, în absenÆa
frecårilor, oscilaÆiile acestora pot fi considerate liniar armonice.
4.4.1. Studiul dinamic al pendulului elastic
Pendulul elastic este constituit dintr-un
corp de mici dimensiuni (punct material)
de maså m, legat de un resort presupus per-
fect elastic çi fårå maså, având constanta
de elasticitate k.
Îndepårtând masa m din poziÆia de echi-
libru pe direcÆia resortului çi eliberând-o
apoi, observåm oscilaÆiile libere ale acesteia
în jurul poziÆiei de echilibru (fig. 4.27).
Experiment
Pentru înregistrarea miçcårii oscilatorii a masei m sus-
pendate de resortul având constanta de elasticitate k, se poate
folosi osciloscopul catodic sau calculatorul, prin convertirea
variaÆiilor poziÆiei corpului în tensiune electricå variabilå.
Pentru aceasta, se fixeazå de corpul m o tijå metalicå
uçoarå a cårei extremitate se scufundå mai mult sau mai
puÆin într-o cuvå cu o soluÆie conductoare. La suprafaÆa
lichidului çi pe fundul acestuia se gåsesc douå plåci con-
ductoare plane legate la o baterie (fig. 4.28). Între tija meta-
licå çi una dintre plåcile cuvei se conecteazå un osciloscop
catodic. El måsoarå diferenÆa de potenÆial între una dintre
plåci (C) çi extremitatea tijei. Aceastå tensiune, U, este
proporÆionalå cu distanÆa d dintre extremitatea tijei çi placa
conductoare C. În timpul oscilaÆiilor, aceastå distanÆå
variazå, aça încât tensiunea înregistratå va fi de asemenea
variabilå. Potrivind baza de timp în mod convenabil, pe
ecranul osciloscopului vom vizualiza miçcarea extremitåÆii
tijei, deci a masei m (fig. 4.29). Miçcarea este periodicå,
sinusoidalå (uçor amortizatå din cauza frecårilor slabe ale
tijei cu lichidul çi ale întregului sistem oscilant cu aerul). Putem
determina perioada T prin citiri pe ecranul osciloscopului,
folosindu-ne de indicaÆia bazei de timp.
Reluåm experimentul, modificând amplitudinea miçcårii. Constatåm cå perioada
nu se modificå (fig. 4.30). Dacå înså înlocuim corpul cu un altul de maså diferitå,
perioada se modificå.
Fig. 4.27
a) b) c)
Fig. 4.28
Fig. 4.29
236
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
În fig. 4.31
sunt redate înre-
gistrårile supra-
puse ale unui osci-
lator constituit din
acelaçi resort, dar
cu douå mase di-
ferite, m
2
> m
1
.
PuteÆi observa cå
T
2
> T
1.
Studiul dinamic
Sistemul studiat este punctul material de
maså m supus greutåÆii proprii çi forÆei
elastice cu care acÆioneazå asupra sa resor-
tul ideal având constanta de elasticitate k
(fig. 4.32). La echilibru, punctul material m
ocupå poziÆia O, iar resortul este alungit cu
s
0
. ForÆele ce acÆioneazå asupra lui m sunt
greutatea G çi forÆa elasticå
0
e
F , corespun-
zåtoare alungirii s
0
. Dupå cum çtiÆi, intensi-
tatea forÆei elastice este proporÆionalå cu
deformarea resortului.
Conform principiului I al dinamicii, vom scrie:
0
0
= +
e
F G (1)
În proiecÆia pe axa Ox, orientatå vertical în jos:
mg – ks
0
= 0 (2)
Resortul este deformat (alungit sau comprimat) çi eliberat fårå vitezå iniÆialå
(momentul t
0
= 0). Punctul material m oscileazå liniar. La un moment oarecare de
timp t, fie x(t) elongaÆia punctului faÆå de poziÆia de echilibru. Alungirea totalå a
resortului, s
0
+ x, determinå apariÆia unei forÆe elastice
e
F orientatå spre poziÆia
de echilibru. Fie a acceleraÆia oscilatorului la momentul considerat. Se aplicå
principiul fundamental al dinamicii sub formå vectorialå:
a m F G
e
= + (3)
În proiecÆia pe axa Ox: mg – k(s
0
+ x) = ma (4)
Din (2) çi (4) obÆinem:
ma = – kx (5)
sau
a = –
m
k
x (6)
Cum momentul de timp este oarecare, tragem concluzia cå în timpul oscilaÆiei
acceleraÆia este proporÆionalå cu elongaÆia çi de sens contrar acesteia, deci cå
oscilatorul considerat este armonic. Conform condiÆiei de armonicitate, constanta
de proporÆionalitate între a(t) çi x(t) este påtratul pulsaÆiei proprii de oscilaÆie.
Fig. 4.30 Fig. 4.31
Fig. 4.32
OscilaÆii çi unde mecanice
237
Deducem cå pentru pendulul elastic, pulsaÆia proprie este:
m
k
= ω (7)
Så observåm cå aceasta nu depinde decât de elasticitatea resortului çi de masa
oscilatorului. Într-adevår, forÆa de revenire, orientatå în orice moment spre poziÆia
de echilibru, este forÆa elasticå:
F
r
= F
e
= –kx (8)
Interpretarea dinamicå a påtratului pulsaÆiei proprii ca raport al forÆei de reve-
nire pe unitatea de deformare çi al masei sistemului ne conduce la acelaçi rezultat:
m
k
m
x
F
m
x
F
e r
= = = ω
2
(9)
Perioada proprie a oscilatorului elastic va fi proporÆionalå cu rådåcina påtratå
a masei acestuia:
k
m
T π = 2 (10)
ceea ce se poate constata experimental.
ObservaÆ i e
RelaÆia (6) poate fi scriså sub forma:
x

+ ω
2

x = 0 (11)
Din punct de vedere matematic, ecuaÆia prin care sunt legate o funcÆie çi una
sau mai multe din derivatele sale în raport cu variabila independentå constituie o
ecuaÆie diferenÆialå. Oscilatorul armonic este descris de ecuaÆia diferenÆialå de
ordinul doi (apare derivata de ordinul doi x

(t) a funcÆiei x(t)) omogenå (11),
care admite drept soluÆie funcÆia sinusoidalå:
x(t) = A sin(ωt + ϕ) (12)
Constantele A (amplitudinea oscilaÆiei) çi ϕ ( faza iniÆialå) sunt unic determi-
nate de condiÆiile iniÆiale (t
0
= 0, x(0) = x
0
, v(0)

= v
0
).
ExerciÆiu aplicativ
EnunÆ: Un pendul elastic orizontal (fig. 4.33)
este constituit dintr-un mic cilindru de
maså m = 0,1 kg ce poate culisa fårå
frecåri în lungul unei tije orizontale. Acesta
este legat de un resort elastic ideal având
constanta de elasticitate k = 10 N/m,
înfåçurat în jurul tijei çi fixat la cealaltå
extremitate. Abscisa x a oscilatorului este
reperatå faÆå de poziÆia de echilibru O.
La momentul iniÆial t
0
= 0, abscisa
mobilului este x
0
= +2 cm, iar viteza sa v
0
= – 0,20 ms
–1
. CalculaÆi:
a) PulsaÆia proprie, perioada çi frecvenÆa oscilatorului.
b) ScrieÆi ecuaÆia de miçcare çi ecuaÆia vitezei oscilatorului.
c) CalculaÆi poziÆia çi viteza acestuia la momentul t = 6 s.
Fig. 4.33
238
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
SoluÆie: a) Utilizåm pentru calcul relaÆia (7). Gåsim succesiv:
s, 628 , 0 s rad
5
2
, s rad 10
1 1

π

ω
π
ω
− −
T
m
k
υ =
T
1
= 1,59 Hz.
b) EcuaÆia de miçcare çi ecuaÆia vitezei se scriu sub forma generalå:
( ) ( ) ϕ + ω t t x sin A , ( ) ( ) ϕ + ω ω t t v cos A
Punând condiÆiile iniÆiale, obÆinem sistemul:
¦
¦
¦
− ϕ
ϕ
) (ms 20 0 cos 10
(m) 02 0 sin
1 –
,
,
A
A
Prin împårÆirea ecuaÆiilor obÆinem: tg ϕ = –1, deci ϕ =
4

apoi din prima ecuaÆie, A = 2 · 0,02 m = 0,028 m.
EcuaÆia de miçcare devine: ( )
(
,
\
,
(
j π
+
4
3
10 sin 028 0 t , t x (m) sau
( )
(
,
\
,
(
j π
+
4
10 cos 028 0 t , t x (m)
iar ecuaÆia vitezei: ( )
(
,
\
,
(
j π
+ ⋅ −
4
10 sin 28 , 0 t t v (ms
–1
)
c) La momentul t = 6 s obÆinem: 013 , 0
4
6 cos 028 , 0
) (

(
,
\
,
(
j π
+ ⋅
rad
x m
25 , 0
4
60 sin 28 , 0
) (

(
,
\
,
(
j π
+ ⋅ −
rad
v ms
–1
4.4.2. Energia mecanicå a oscilatorului elastic fårå frecåri
Pentru simplitate, vom considera cazul unui oscilator elastic orizontal (fig. 4.33)
format dintr-un mic corp de maså m, legat de un resort având constanta de elasticitate
k; corpul poate culisa fårå frecåri pe o tijå orizontalå. OscilaÆiile libere sunt consid-
erate liniar armonice, în ipoteza neglijårii oricåror forÆe de frecare. Energia mecanicå
E
m
a sistemului maså-resort este suma dintre energia cineticå E
c
çi energia potenÆialå
elasticå E
p
a oscilatorului. Alegem drept stare de referinÆå poziÆia de echilibru, când
resortul nu este deformat (x = 0).
Energia cineticå a oscilatorului este la un moment dat:
2
2
1
mv E
c
(1)
unde v reprezintå viteza oscilatorului liniar armonic, la momentul t:
v(t) = A ω cos(ωt + ϕ) (2)
PulsaÆia oscilatorului elastic:
m
k
ω (3)
Înlocuind (2) în (1), exprimåm energia cineticå în funcÆie de timp:
( ) ( ) ϕ + ω ω t m t E
c
2 2 2
cos
2
1
A (4)
OscilaÆii çi unde mecanice
239
sau Æinând cont de (3):
( ) ( ) ϕ + ω = t
k
t E
c
2 2
cos
2
A (5)
Energia potenÆialå elasticå ce corespunde stårii de deformare (elongaÆie) x a resortului:
2
2
x
k E
p
= (6)
depinde de timp prin intermediul elongaÆiei:
x(t) = A sin(ωt + ϕ) (7)
Deci: ( ) ( ) ϕ + ω = t k t E
p
2
2
sin
2
A
(8)
Så observåm cå atât E
c
(t) cât çi E
p
(t) sunt funcÆii periodice de timp, de amplitudini
egale:
2 2 2
2 2
2
max
max
max
A A
2
ω
= = = =
m
mv
k
E E
c p
(9)
Reprezentarea lor graficå
este redatå în fig. 4.34, pentru
ϕ = 0. Am notat prin T
perioada oscilaÆiei armonice.
Perioada de variaÆie a
energiei cinetice çi a celei
potenÆiale este jumåtate din
perioada oscilaÆiei. Când
energia potenÆialå este
maximå (x = ±A ) energia
cineticå este minimå (v = 0)
çi invers (fig. 4.35). Când energia cineticå creçte, energia
potenÆialå scade çi invers. Suma lor, reprezentând energia
mecanicå a sistemului, råmâne înså constantå în timp:
( ) ( ) = + = t E t E E
c p m
( ) ( ) [ ] . ct
2
cos sin
2
2
2 2
= = ϕ + ω + ϕ + ω =
A A
2
k
t t
k
(10)
Spunem cå pentru sistemul oscilator elastic izolat energia mecanicå se conservå.
Valoarea energiei mecanice depinde de påtratul amplitudinii:
2 2
2 2
A A ω
= =
m k
E
m
2
(11)
Fig. 4.34
Fig. 4.35
E
p
E
c
240
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
Fig. 4.37
Fig. 4.38
4.4.3. Pendulul matematic fårå frecåri
Un pendul matematic (sau pendul simplu) este un corp de maså
m suspendat de un fir inextensibil de lungime l çi de maså neglijabilå.
Dimensiunile corpului sunt neglijabile faÆå de l (punct material –
fig. 4.36).
Pentru a pune pendulul în oscilaÆie, îl îndepårtåm de la poziÆia
verticalå de echilibru cu un unghi θ
0
çi îl låsåm liber. El oscileazå cu
amplitudinea unghiularå θ
m
= θ
0
(fig. 4.37). ForÆa de revenire este
componenta tangenÆialå
t
G a greutåÆii g m G = , orientatå spre poziÆia
de echilibru, O, oricare ar fi poziÆia instantanee M a pendulului. Compo-
nenta normalå a greutåÆii,
n
G , çi forÆa centrifugå de inerÆie sunt
echilibrate în orice moment de tensiunea T apårutå în fir.
Pentru poziÆia instantanee M, caracterizatå de elon-
gaÆia unghiularå θ, putem scrie:
ma G
t t
= − (1)
unde a
t
reprezintå acceleraÆia tangenÆialå a masei m a
pendulului, iar
θ ⋅ = sin mg G
t
(2)
EcuaÆia (1) devine:
θ ⋅ − = sin g a
t
(3)
În general, forma oscilaÆiilor θ(t), soluÆii ale ecuaÆiei
(3), nu este armonicå, deçi miçcarea curbilinie descriså
este periodicå. Se demonstreazå cå perioada oscilaÆiilor pendulului matematic
depinde de amplitudinea unghiularå θ
m
, dacå aceasta nu este mult mai micå decât
1 radian.
AproximaÆia micilor oscilaÆii
Dacå amplitudinea pendulului matematic nu depåçeçte 20°,
se constatå experimental cå perioada proprie a oscilaÆiilor
pendulului matematic nu mai depinde practic de amplitudine.
În acest caz vorbim despre micile oscilaÆii ale pendulului.
Deoarece arcul

OA corespunzåtor unei amplitudini unghiulare
θ
m
mici diferå foarte puÆin de coarda OA, putem considera
miçcarea masei m aproximativ liniarå. Fie Ox axa de coordonate
ataçatå direcÆiei de oscilaÆie çi x abscisa poziÆiei M a mobilului
la un moment dat (fig. 4.38). Fie θ unghiul corespunzåtor de
înclinare a firului faÆå de verticalå.
Pentru θ exprimat în radiani çi mai mic de 5° utilizåm aproximaÆia:
sin θ ≈ θ (4)
Putem scrie: x OM OM = ≈ , unde OM = l ⋅ sin θ ≈ l ⋅ θ.
Deci elongaÆia liniarå x este proporÆionalå cu deviaÆia unghiularå θ exprimatå
în radiani:
x ≈ l ⋅ θ (5)
Putem aplica çi în acest caz ecuaÆia de miçcare (3), unde a
t
va reprezenta aici
acceleraÆia oscilatorului liniar çi va avea direcÆia axei de miçcare, Ox.
Fig. 4.36
OscilaÆii çi unde mecanice
241
EcuaÆia (3) aplicatå micilor oscilaÆii (θ < 20°, caz în care se aproximeazå sin θ = θ) devine:
a ≈ –g ⋅ θ (6)
sau, conform cu (5): x
l
g
a ⋅ − ≈ (7)
Rezultå cå micile oscilaÆii ale unui pendul matematic sunt aproximativ liniar
armonice, acceleraÆia fiind proporÆionalå cu elongaÆia liniarå çi de sens opus acesteia.
PulsaÆia proprie a micilor oscilaÆii este deci:
l
g
= ω (8)
iar perioada lor proprie:
g
l
T π = 2 (9)
Experimente fåcute cu pendule matematice de mase diferite, de lungimi diferite çi
cårora li s-au imprimat mici oscilaÆii de amplitudini unghiulare diferite, au verificat
valabilitatea expresiei (9) pentru perioada proprie a micilor oscilaÆii. Rezultatele
observaÆiilor experimentale au stat la baza formulårii legilor pendulului matematic.
Perioada proprie a micilor oscilaÆii ale unui pendul matematic:
1. este independentå de masa acestuia (ca de altfel pentru toate miçcårile ce au
loc în câmpul gravitaÆional, masa nu intervine);
2. este independentå de amplitudinea oscilaÆiilor (proprietate numitå izocronismul
micilor oscilaÆii);
3. este proporÆionalå cu rådåcina påtratå a lungimii l a firului de suspensie.
VerificaÆi experimental aceste legi în laboratorul de fizicå.
ExerciÆiu apl icativ
EnunÆ: Un pendul simplu este îndepårtat de la poziÆia sa de echilibru cu un unghi
α
0
= 45°. Corpul suspendat de fir este asimilabil unui punct material cu masa
m = 200 g. Lungimea firului este l = 0,8 m.
a) Considerând planul orizontal ce conÆine poziÆia de echilibru ca nivel de
referinÆå, exprimaÆi energia potenÆialå a sistemului Påmânt-pendul în
funcÆie de elongaÆia unghiularå instantanee α; reprezentare graficå.
b) ExprimaÆi energia cineticå a pendulului în funcÆie de unghiul α; reprezentare
graficå.
c) CalculaÆi perioada oscilaÆiilor acestui pendul pentru o amplitudine unghiularå
α
0
= 10°.
d) ExprimaÆi energia cineticå çi energia potenÆialå ca funcÆii de timp, çtiind
cå la momentul iniÆial (t
0
= 0), α
0
= 10° çi v
0
= 0.
Se considerå g = 10 ms
–2
.
SoluÆie: a) Conform fig. 4.39, înålÆimea la care se aflå
pendulul faÆå de nivelul de referinÆå,
corespunzåtoare unghiului α, este:
( ) l OA h α − = = cos 1
Energia potenÆialå gravitaÆionalå în funcÆie de
α are expresia: E
p
(α) = mgl(1 – cos α)
Numeric: E
p
(α) = 1,6(1 – cos α)
Fig. 4.39
242
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
Valoarea maximå a ener-
giei potenÆiale este atinså
pentru
4
π
± α ± α
m
çi
are valoarea:
E
p max
= 0,47 J.
Reprezentarea graficå este
redatå în fig. 4.40 (curba
de culoare neagrå).
b) Conservarea energiei mecanice permite exprimarea energiei cinetice în
funcÆie de amplitudinea unghiularå:
E
c
(α) = E
m
– E
p
(α) = E
p max
– E
p
(α)
E
c
(α) = 1,60 cos α – 1,13 (J)
Graficul E
c
(α) este redat în fig. 4.40 (curba de culoare gri).
c) La amplitudinea α
m
= α
0
= 10° putem vorbi de mici oscilaÆii liniar armonice,
a cåror perioadå este:
T = 2π s 776 1 s
10
8 0
28 6 ,
,
,
g
l

d) EcuaÆia oscilatorului liniar-armonic çi ecuaÆia vitezei:
¦
¦
¦
ϕ + ω ω ⋅ α ⋅
ϕ + ω α ⋅
) cos( ) (
) sin( ) (
0
0
t l t v
t l t x
În condiÆiile iniÆiale date, rezultå cos ϕ = 0,
2
π
ϕ , deci:
( ) t x
18
8 , 0
π
⋅ cos 3,535t ≅ 0,14 cos 5,535t (m)
iar v(t) = 0,493 ⋅ sin 3,535t (ms
–1
)
DependenÆa de timp a energiei cinetice este:
( )
( )
( ) , t E
t mv
t E
c c
sin 0243 0 ;
2
2
2
3,535t (J)
iar dependenÆa de timp a energiei potenÆiale (deduså din conservarea
energiei mecanice):
( ) ( ) ( ) , t E E t E E t E
c c c m p
cos 0243 0
2
max
− − 3,535t (J)
ObservaÆie. Energia potenÆialå este de naturå gravitaÆionalå. Valoarea sa maximå
calculatå ca la a): ( ) 0246 0
36
2
36
sin 2
18
cos 1
2
2
2
0
, mgl mgl mgl E
P

π
⋅ ≈
π

(
,
\
,
(
j
π
− α (J)
nu diferå decât foarte puÆin de cea calculatå la d).
Fig. 4.40
OscilaÆii çi unde mecanice
243
Lucrare de laborator
Studiul pendulului matematic
1. Obiective: ∗ Så observåm cå perioada pendulului simplu nu depinde de maså.
∗ Så studiem influenÆa amplitudinii asupra perioadei.
∗ Så studiem influenÆa lungimii asupra perioadei în cazul micilor oscilaÆii.
2. Materiale: – bile de acelaçi diametru din lemn, aluminiu çi fier
– fire inextensibile (circa 1,30 – 1,50 m fiecare)
– suport vertical
– raportor
3. Modul de lucru:
(1) ConstruiÆi cu ajutorul celor trei bile trei pendule de aceeaçi lungime. PuneÆi-le în oscilaÆie
îndepårtându-le cu acelaçi unghi α
0
faÆå de verticalå çi observaÆi miçcårile lor.
(2) StudiaÆi variaÆiile perioadei T în funcÆie de amplitudinea unghiularå α
m
= α
0
(pentru valori
cuprinse între 5° çi 60°). TrageÆi concluzii.
(3) ImprimaÆi pendulului mici oscilaÆii çi modificaÆi lungimea l a firului, måsurând de fiecare
datå perioada. TrageÆi concluzii.
(4) DeterminaÆi acceleraÆia gravitaÆionalå, g.
4. Måsuråtori. Valorificarea rezultatelor
(1) InfluenÆa masei: Un interval de timp destul de lung, cele trei pendule oscileazå cu aceeaçi
perioadå. Perioada nu depinde de masa pendulului.
(2) InfluenÆa amplitudinii oscilaÆiilor: Se måsoarå durata a doar 5 perioade, interval în care
amplitudinea α
m
poate fi consideratå constantå. Pentru intervale mai mari, amortizarea devine
perceptibilå (α
m
descreçte). InseraÆi în tabelul de mai jos valorile gåsite:
α
0
= α
m
(°) 5 10 15 20 25 30 40 50 60
5 T (s)
T (s)
VeÆi constata izocronismul micilor oscilaÆii pentru amplitudini unghiulare sub 20°. Perioada
creçte uçor cu amplitudinea oscilaÆiilor pentru α > 20° çi oscilaÆiile nu mai pot fi considerate
izocrone.
(3) InfluenÆa lungimii pendulului asupra perioadei micilor oscilaÆii: Pentru diferite lungimi ale
pendulului, måsuraÆi durata a 10 oscilaÆii complete de micå amplitudine çi determinaÆi de
fiecare datå perioada.
AtenÆie! Lungimea pendulului este egalå cu lungimea firului, la care se adaugå raza bilei.
TreceÆi datele în tabelul:
l (m) 1,20 1,00 0,80 0,60 0,40 0,20
10T (s)
T (s)
ConstruiÆi graficul T
2
= f(l).
JustificaÆi matematic liniaritatea sa.
(4) CalculaÆi din panta graficului valoarea medie a acceleraÆiei gravitaÆionale. ComparaÆi-o cu
valoarea cunoscutå pentru latitudinea noastrå, g = 9,8 ms
–2
.
(5) SpecificaÆi sursele de erori.
244
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
ExerciÆii çi probleme propuse
1. Un oscilator elastic orizontal fårå frecåri este constituit
dintr-un resort de constantå k = 20 Nm
–1
çi un mic corp de
maså m = 0,2 kg. Corpul este îndepårtat cu 3 cm faÆå de
poziÆia sa de echilibru çi låsat apoi liber så oscileze. CalculaÆi:
a) perioada de oscilaÆie;
b) valoarea energiei potenÆiale elastice a oscilatorului în
momentul eliberårii sale;
c) energia cineticå la trecerea oscilatorului prin poziÆia de
echilibru; deduceÆi de aici amplitudinea vitezei;
d) momentele de timp çi poziÆiile oscilatorului pentru care
energia cineticå este egalå cu energia potenÆialå.
2. De un resort ideal de lungime nedeformatå l
0
= 0,10 m
suspendat vertical se ataçeazå o maså m = 50 g.
Lungimea resortului devine l = 0,12 m la echilibru (g
= 9,8 ms
–2
).
a) CalculaÆi constanta de elasticitate a resortului.
b) Corpul este deplasat în jos pe o distanÆå a = 1 cm
çi eliberat. CalculaÆi perioada proprie de oscilaÆie
a sistemului.
c) Drept nivel zero pentru energia potenÆialå
gravitaÆionalå a sistemului Påmânt-oscilator se con-
siderå poziÆia O de echilibru (fig. 4.41) a masei m.
CalculaÆi energia mecanicå a sistemului Påmânt-
oscilator la momentul t
0
= 0.
*d) ExprimaÆi viteza oscilatorului în funcÆie de elongaÆia
sa x, utilizând teorema conservårii energiei mecanice.
3. Un corp de maså m suspendat de un resort având
constanta de elasticitate k oscileazå cu pulsaÆia ω
0
.
Dacå tåiem resortul în douå pårÆi egale çi suspendåm
acelaçi corp de una dintre ele, pulsaÆia devine ω
1
(fig. 4.42).
a) EvaluaÆi raportul ω
1

0
.
b) Suspendåm acum corpul de cele douå jumåtåÆi
dispuse ca în fig. 4.42.c. ExprimaÆi pulsaÆia ω
2
a
oscilatorului obÆinut.
4. Douå resorturi cu aceeaçi lungime în stare nedefor-
matå, dar având constante elastice diferite, k
1
çi respectiv k
2
, sunt legate
de un mic corp ce poate aluneca fårå frecåri pe o suprafaÆå orizontalå.
CalculaÆi perioada proprie de oscilaÆie în fiecare dintre cazurile
prezentate în fig. 4.43.
5. Un corp de maså m este suspendat prin douå resorturi de constante k
1
çi k
2
çi de lungimi nedeformate l
01
çi l
02
între douå puncte situate pe
aceeaçi verticalå, la distanÆa a (a > l
01
+ l
02
), ca în fig. 4.44. DeterminaÆi:
a) poziÆia de echilibru a corpului m considerat de dimensiuni neglijabile;
b) pulsaÆia çi perioada proprie de oscilaÆie a corpului;
c) scrieÆi ecuaÆia de miçcare dacå la momentul t
0
= 0, corpului,
aflat în poziÆia de echilibru, i se imprimå viteza v
0
. Se cunosc
k
1
= 6 000 N/m, k
2
= 4 000 N/m, l
01
= 40 cm, l
02
= 30 cm,
a = 1 m, m = 100 kg, v
0
= 0,9 ms
–1
.
Fig. 4.41
Fig. 4.42
Fig. 4.43
a) b) c)
a)
b)
c)
Fig. 4.44
OscilaÆii çi unde mecanice
245
*6. Un corp de maså m este låsat så cadå liber de la înålÆimea h pe platanul
de maså M susÆinut de resortul vertical de constantå k (fig. 4.45).
Considerând ciocnirea perfect plasticå, scrieÆi legea de miçcare a
sistemului dupå impactul lui m cu platanul.
7. Un oscilator mecanic este constituit dintr-o biluÆå de maså m ce poate
aluneca fårå frecåri într-un jgheab circular, plasat în planul vertical çi având
raza R (fig. 4.46). AråtaÆi cå dacå bila este deplasatå faÆå de poziÆia sa de
echilibru cu un unghi la centru mic çi eliberatå fårå vitezå iniÆialå, ea
oscileazå armonic. CalculaÆi perioada micilor oscilaÆii ale biluÆei.
*8. Suportul unui pendul gravitaÆional de lungime l este fixat pe un cårucior
care coboarå pe un plan înclinat de unghi α. ExprimaÆi perioada micilor
oscilaÆii ale pendulului în jurul poziÆiei sale de echilibru (fig. 4.47).
*9. O cutie are o miçcare de translaÆie verticalå sinusoidalå descriså de
ecuaÆia x = x
m
sin ωt (fig. 4.48). Pentru a obÆine aceastå miçcare,
cutia se sprijinå pe un resort elastic de constantå k. De capacul
cutiei este atârnat un pendul de lungime l çi de maså m. Masa cutiei
este M.
a) ScrieÆi condiÆia de echilibru a corpului m suspendat în cutie;
deduceÆi de aici expresia tensiunii în firul de suspensie.
b) Pentru ce valoare minimå a amplitudinii x
m
a oscilaÆiilor cutiei
firul nu mai råmâne întins?
AplicaÆie numericå: k = 10 Nm
–1
,
M = m = 100 g, x
m
= 20 cm.
*10. Corpul de maså m, electrizat cu sarcina q > 0 este suspendat de
un fir de lungime l, inextensibil, izolator çi plasat într-un câmp
electric uniform de intensitate E .
ExprimaÆi perioada micilor oscilaÆii ale pendulului în jurul
poziÆiei de echilibru în urmåtoarele cazuri:
a) E paralel çi de acelaçi sens cu g ;
b) E paralel, dar de sens opus lui g ;
c) E perpendicular pe g .
*11. Un dop de plastic de secÆiune S, înålÆime H çi densitate ρ pluteçte la
suprafaÆa unui lichid de densitate ρ
0

0
> ρ) (fig. 4.49).
a) CalculaÆi adâncimea h
0
cu care se scufundå dopul la echilibru.
b) Dopul este împins puÆin în lichid, apoi este eliberat. AråtaÆi cå
dopul va efectua o miçcare rectilinie sinusoidalå. CalculaÆi perioada
acesteia. Se neglijeazå frecårile (rezistenÆa la înaintare în fluide).
Se cunosc S = 2 cm
2
, H = 5 cm, ρ = 500 kg

m
–3
, ρ
0
= 1000 kg

m
–3
.
*12. Douå sarcini electrice punctiforme identice, Q, sunt
fixate la distanÆa 2a una de cealaltå. O particulå de
maså m çi sarcinå q plasatå la mijlocul distanÆei dintre
sarcinile Q se poate deplasa în lungul segmentului
ce le uneçte sau în lungul mediatoarei acestuia.
AråtaÆi pe ce direcÆie pot avea loc mici oscilaÆii ale
particulei cu sarcina q, în cazurile:
a) Qq > 0; b) Qq < 0.
ExprimaÆi în fiecare caz perioada micilor oscilaÆii ale
particulei. Se neglijeazå greutatea particulei faÆå de
intensitatea forÆelor coulombiene.
Fig. 4.45
Fig. 4.46
Fig. 4.47
Fig. 4.48
Fig. 4.49
246
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
*4.5. Oscilator mecanic liber cu frecare. Amortizarea
Experienþa aratã cã toþi oscilatorii mecanici liberi efectueazã oscilaþii a cãror amplitudine
scade în timp, numite oscilaþii amortizate. Cauza este scãderea energiei mecanice a
oscilatorului datoratã frecãrilor cu mediul în care sistemul oscileazã:
∆E
m
= L
f
< 0
Energia mecanicã este transferatã parþial mediului sub formã de cãldurã ºi parþial
sistemului însuºi ca energie internã. Scãderea progresivã a energiei mecanice duce la
scãderea amplitudinii. Un oscilator neamortizat este un caz ideal.
Se disting douã tipuri de amortizare, dupã cum forþele de frecare sunt datorate unui
fluid (gaz, lichid) sau unui solid în contact cu oscilatorul.
Amortizarea fluidã
În fig. 4.50 este reprezentat un dispozitiv experimental
destinat observãrii variaþiilor amplitudinii oscilatorului cu
frecare vâscoasã. Paleta ataºatã oscilatorului este introdusã
într-un lichid. În felul acesta, oscilatorul întâmpinã la înaintare
o forþã de rezistenþã pe care o putem considera proporþionalã
cu viteza lui:
v C F
f
&
&
− = (1)
Aceasta este responsabilã, în cea mai mare parte, de
amortizarea oscilaþiilor.
Constanta C, mãsuratã în N ⋅ s/m, depinde de vâscozitatea
fluidului ºi de aria secþiunii transversale a corpului în contact
cu fluidul. Dacã paleta este cufundatã mai adânc în fluid,
amortizarea este mai rapidã.
Cu ajutorul unui calculator cu interfaþã (sau a unui
osciloscop) se poate vizualiza ºi înregistra variaþia în timp a
oscilaþiei amortizate (fig. 4.51). Curba obþinutã reprezintã
variaþia în timp a elongaþiei sistemului. Aceasta nu mai este o
sinusoidã, cãci amplitudinea scade progresiv.
Totuºi, valorile maxime ale elongaþiei sunt atinse la
intervale de timp succesive egale (fig. 4.52). Miºcarea
oscilatorie amortizatã este numitã pseudoperiodicã, iar T,
pseudoperioada acesteia. Pseudoperioada T este puþin mai
mare decât perioada proprie T
0
a oscilatorului fãrã frecãri:
T > T
0
(2)
ºi creºte o datã cu creºterea coeficientului de frecare fluidã C.
Principiul fundamental al dinamicii aplicat, de exemplu,
unui oscilator elastic cu frecare fluidã, scris sub forma
a m F F
e f
&
& &
= + (3)
în proiecþie pe direcþia de oscilaþie, devine:
0 = + + x
m
k
v
m
C
a (4)
Cum
2
0
ω =
m
k
(5)
reprezintã pãtratul pulsaþiei proprii în absenþa frecãrilor,
se obþine ecuaþia:
0
2
0
= ω + + x x
m
C
x

(6)
Fig. 4.50
Fig. 4.51
Fig. 4.52
e
F
&
N
&
Oscilaþii ºi unde mecanice
247
Se demonstreazã cã pentru
C < 2mω
0
(7), soluþia ecuaþiei (6)
reprezintã legea unei miºcãri
oscilatorii de forma:
( ) ( ) ϕ + ω ⋅ = t e t x
t
m
C
sin
2

0
A (7)
Amplitudinea oscilaþiei:
( )
t
m
C
e t
2
0

= A A (8)
scade exponenþial cu timpul ºi
aceastã scãdere este cu atât mai accentuatã cu cât coeficientul
C de frecare vâscoasã este mai mare. Reprezentarea graficã a
legii de miºcare este redatã în fig. 4.52.
Dacã frecarea devine importantã (C > 2mω
0
), oscilatorul,
o datã scos din poziþia de echilibru, revine în aceastã poziþie
fãrã a mai oscila: miºcarea se numeºte aperiodicã (fig. 4.53).
Pentru C = 2mω
0
, amortizarea este numitã criticã
(fig. 4.54).
Amortizarea uscatã
Amplitudinea miºcãrii unui oscilator elastic orizontal aflat
în contact permanent cu o suprafaþã planã, cu frecare micã,
scade liniar în timp (fig. 4.55.b) pânã la oprirea definitivã a
mobilului. Dacã frecarea este mare, mobilul revine în poziþia
de echilibru cu vitezã nulã ºi nu mai oscileazã.
ExerciÆiu aplicativ
Enunþ:
Curba din fig. 4.56 este în-
registrarea elongaþiei unui
oscilator elastic amortizat.
a) Determinaþi din grafic
pseudoperioada T a
acestui oscilator.
b) Admiþând cã aceasta
diferã foarte puþin de pe-
rioada proprie a oscila-
torului elastic fãrã frecãri,
calculaþi constanta de
elasticitate k a resortului,
ºtiind cã masa oscila-
torului este m = 205,9 g.
c)* Se defineºte decremen-
tul logaritmic δ al
oscilaþiei amortizate prin relaþia:
1
ln

= δ
n
n
A
A
, unde A
n
ºi A
n–1
sunt douã amplitudini consecu-
tive (la interval de o pseudoperioadã) oarecare. Arãtaþi cã : T
m
C
⋅ = δ
2
.
d)* Determinaþi δ din grafic ºi apoi calculaþi coeficientul C de frecare fluidã.
Fig. 4.53 Fig. 4.54
Fig. 4.55
Fig. 4.56
a)
b)
248
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Soluþie:
a) Se mãsoarã durata corespunzãtoare celor 20 de perioade: s 38 , 1
cm
s
5 cm 4 , 5
20
1
= ⋅ ⋅ = T
b) Cum
k
m
T T π = ≈ 2
0
, prin ridicare la pãtrat gãsim
m
N
5 , 4
4
2
2

π
=
T
m
k
c) Din legea de variaþie a amplitudinii rezultã:
nT
m
C
n
e
2
0

= A A , iar
T n
m
C
n
e
) 1 (
2
0 1
− −

= A A
Prin împãrþire ºi logaritmare rezultã decrementul logaritmic: T
m
C
n
n
2
ln
1
= = δ

A
A
.
d) Pentru a mãri precizia mãsurãtorilor, vom considera mai întâi raportul:
( )
n
n
n
n
e
δ +
= ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ =
A
A
A
A
A
A
A
A
A
A
1
3
2
2
1
1
0 0
Prin logaritmare gãsim o altã expresie a decrementului:
n
n A
A
0
ln
1
= δ
Pentru n = 20 de oscilaþii complete, 2,888
cm 0,9
cm 2,6
0
= =
n
A
A
, deci 0515 , 0 888 , 2 ln
20
1
≅ = δ
Rezultã:
1 1
s kg 194 0 , 0 s kg
38 , 1
0515 , 0 2596 , 0 2
2
− −

⋅ ⋅
=
δ
=
T
m C .
*4.6. OscilaÆii întreÆinute. OscilaÆii forÆate. RezonanÆa
Pentru a menþine constantã amplitudinea unui oscilator
mecanic cu frecare, trebuie sã i se furnizeze din exterior un
lucru mecanic care sã compenseze pierderile energetice.
Oscilaþiile se numesc întreþinute. Spre exemplu, la orologiile
vechi, întreþinerea oscilaþiilor se face prin aporturi energetice
bruºte ºi scurte provenind din exterior. Oscilaþiile balansierului
sunt menþinute la o amplitudine constantã de cãtre sistemul
ancorã-roatã cu dinþi, prin care energia greutãþii care coboarã
este transmisã prin ºocuri (sãrituri), în momentul trecerii
oscilatorului prin poziþia de echilibru (fig. 4.57).
Un copil într-un leagãn îºi întreþine singur oscilaþiile prin
ghemuiri ºi destinderi succesive în ritmul oscilaþiilor proprii
ale leagãnului.
Existã, de asemenea, posibilitatea de a întreþine, într-un
sistem oscilant, oscilaþii a cãror frecvenþã poate fi mult diferitã
de frecvenþa lor proprie. Oscilaþiile se numesc în acest caz
oscilaþii forþate. Aceastã operaþie necesitã intervenþia unui al
doilea oscilator, cuplat cu primul.
Vom numi primul oscilator, cel care efectueazã oscilaþiile forþate, rezonator. Al doilea
oscilator, cel care întreþine oscilaþiile primului, este numit excitator. Vom presupune în cele
ce urmeazã cã excitatorul nu suferã reacþii din partea rezonatorului.
Excitatorul impune frecvenþa sa rezonatorului. Dupã stingerea oscilaþiilor proprii
amortizate, amplitudinea oscilaþiilor rezonatorului devine constantã.
Spunem cã rezonatorul intrã în regim permanent cu frecvenþa excitatorului.
Experiment
Membrana ºi bobina unui difuzor (fig. 4.58), dispozitiv studiat de voi la electromagnetism,
constituie un oscilator mecanic (rezonator) caracterizat printr-o frecvenþã proprie de vibraþie.
Fig. 4.57
furcã
balansier
pendul
contra-
greutate
Oscilaþii ºi unde mecanice
249
Când este alimentatã de un generator de tensiune alternativã
de joasã frecvenþã, bobina este supusã unei forþe electromagnetice
de aceeaºi fercvenþã cu tensiunea excitatoare.
Acum membrana nu mai vibreazã cu frecvenþa proprie, ci cu
frecvenþa impusã de tensiunea excitatoare. Ea efectueazã oscilaþii
forþate de amplitudine constantã. Modificând frecvenþa tensiunii
produse de generator, putem observa cã amplitudinea oscilaþiilor
forþate ale membranei se modificã. Amplitudinea vibraþiilor
membranei devine maximã când frecvenþa generatorului se
apropie de frecvenþa proprie de vibraþie a membranei. Fenomenul
este numit rezonanþã.
Experiment
Douã pendule E ºi R sunt fixate pe un tub de cauciuc întins
orizontal între doi suporþi rigizi A ºi B. Planele lor de oscilaþie sunt
paralele (fig. 4.59). Pendulul excitator, E, este constituit dintr-o
tijã rigidã în lungul cãreia poate culisa un disc de masã mare
(circa 1 kg). În felul acesta, frecvenþa oscilaþiilor excitatorului
poate fi variatã. Dacã pendulul R oscileazã în aer, oscilaþiile
proprii sunt slab amortizate. Ataºându-i o paletã, care în timpul
oscilaþiilor întâmpinã rezistenþa unui lichid, amortizarea creºte.
Utilizând un cronometru, mãsurãm mai întâi frecvenþa
proprie υ
0
a rezonatorului R în aer, menþinând excitatorul în
repaus. Punem apoi excitatorul în oscilaþie ºi mãsurãm frecvenþa
sa υ, corespunzãtoare unei anumite poziþii a masei M. Observãm
cã dupã regularizarea oscilaþiilor, rezonatorul începe sã oscileze
cu aceeaºi frecvenþã cu cea a excitatorului. Variem frecvenþa υ a
excitatorului. Constatãm cã oscilaþiile rezonatorului (intrat în regim permanent pe frecvenþa exci-
tatorului) au amplitudini mici, exceptând cazul în care frecvenþa excitatorului, υ, ia o valoare
aproximativ egalã cu frecvenþa proprie, υ
0
, a rezonatorului. Spunem cã pendulul R a intrat în
rezonanþã cu pendulul E. Rezonanþa este foarte pronunþatã (netã) în cazul amortizãrii slabe.
Dacã mãrim amortizarea prin frecarea cu un fluid, constatãm cã maximul amplitudinii
este mai puþin pronunþat, iar frecvenþa excitatorului la rezonanþã este mai micã decât frecvenþa
proprie, υ
0
, a rezonatorului. Pentru amortizãri mari, fenomenul de rezonanþã dispare.
Dependenþa amplitudinii rezonatorului de frecvenþa (pulsaþia) oscilaþiilor impuse de
excitator poartã numele de curbã de rezonanþã.
Experiment
Pentru a provoca oscilaþii forþate unui pendul elastic (masã m, resort de constantã de elasticitate
k) în cazul frecãrii fluide ( v C F
f
&
&
− = ), se acþioneazã asupra sistemului cu o forþã periodicã de
amplitudine constantã ºi de frecvenþã (pulsaþie) reglabilã.
În acest scop, de extremitatea superioarã a resortului se
leagã un fir elastic, lung, trecut peste un scripete ºi fixat cu
celãlalt capãt, excentric, la un motor de curent continuu.
Frecvenþa motorului poate fi variatã montând în circuitul sãu
de alimentare un reostat, care permite creºterea sau scãderea
intensitãþii curentului. Când extremitatea A a firului elastic
descrie o miºcare circularã de vitezã unghiularã ω reglabilã,
cealaltã extremitate a sa, B (aflatã la distanþã mare de A),
executã o miºcare sinusoidalã de pulsaþie ω. Forþa transmisã
astfel oscilatorului este de forma:
F(t) = F
m
sin ωt (1)
unde amplitudinea F
m
este constantã, iar ω este pulsaþia
reglabilã a motorului, mãsurabilã fie stroboscopic, fie prin
înregistrare pe osciloscop (calculator cu interfaþã).
Fig. 4.58
Fig. 4.59
Fig. 4.60
) (t
F
&
250
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Forþa F(t) are rolul de a întreþine oscilaþiile pendulului elastic.
Mãsurãm mai întâi perioada proprie T
0
a oscilaþiilor (cu motorul oprit ºi paleta P scoasã
din lichid).
Punem motorul în funcþiune ºi aºteptãm stabilirea regimului permanent. Determinãm
amplitudinea oscilaþiilor ºi pulsaþia lor. Comparãm aceastã pulsaþie cu cea de rotaþie a motorului.
Modificãm pulsaþia ω a motorului ºi mãsurãm de fiecare datã amplitudinea A a oscilaþiilor
forþate.
Studiem trei cazuri:
a) oscilaþiile masei m au loc în aer;
b) oscilaþiile masei m cu paleta P (foarte uºoarã) scufundatã în apã;
c) oscilaþiile cilindrului de masã m cufundat complet în apã.
Aceste cazuri corespund unei amortizãri slabe, uneia medii ºi respectiv unei amortizãri
puternice, produse de forþe de frecare fluidã de diferite intensitãþi.
Înscriem datele în trei tabele corespunzãtoare fiecãrui caz studiat:
a) T (s) 0,6 0,7 0,75 0,8 0,9 1,0 1,1 1,3 1,5 1,6 1,8 2,3 3,2 5
ω (s
–1
) 10,47 8,97 8,37 7,85 6,97 6,28 5,71 4,83 4,18 3,92 3,49 2,73 1,96 1,26
A (cm) 3,5 4,6 5,5 6 7,5 17,5 22 20 13 12 7 4 3 2
b) T (s) 0,6 0,7 0,8 1 1,1 1,3 1,4 2,3 3,4 5,3 7,9
ω (s
–1
) 10,47 8,97 7,85 6,28 5,71 4,83 4,48 2,73 1,85 1,18 0,80
A (cm) 1 4 5 10 20 16 7,5 3,5 2,5 2 2
c) T (s) 0,6 0,7 0,9 1,1 1,2 1,7 2,2 2,8 3,3 4,3 5,1
ω (s
–1
) 10,47 8,97 6,98 5,71 5,23 3,69 2,85 2,24 1,90 1,46 1,23
A (cm) 1 1,3 2,3 3,2 3,6 4,3 3 2,4 2 2 2
Perioada proprie a oscilatorului elas-
tic utilizat a fost T
0
= 1,05 s, iar pulsaþia
proprie ω
0
=
1
0
s rad 89 , 5
2 −
=
π

T
.
Am trasat pe acelaºi grafic, în culori
diferite, dependenþa A (f) în fiecare din
cazurile avute în vedere (fig. 4.61).
Valorificarea rezultatelor
Analiza curbelor de rezonanþã trasate
aratã cã:
– În toate cazurile când pulsaþia
(frecvenþa) impusã de excitator, ω, tinde
cãtre zero, amplitudinea tinde cãtre o
valoare-limitã impusã de amplitudinea
forþei sinusoidale de întreþinere, F
m
.
– Când frecvenþa (pulsaþia) impusã
este foarte mare, amplitudinea tinde spre
zero. Din cauza inerþiei mari, rezonatorul
nu mai poate oscila la frecvenþele mari
impuse de excitator.
– Pentru o anumitã valoare a pulsaþiei
impuse, ω
r
, curba trece printr-un maxim al Fig. 4.61
Oscilaþii ºi unde mecanice
251
amplitudinii, A
max
= A (ω
r
). Pulsaþia ω
r
este pulsaþia de rezonanþã. Valoarea sa este inferioarã
pulsaþiei proprii ω
0
a rezonatorului.
– În cazul amortizãrii slabe (cazul a)), rezonanþa este pronunþatã, curba este îngustã,
maximul amplitudinii are valoare mare, iar pulsaþia de rezonanþã este foarte apropiatã de
pulsaþia proprie ω
0
.
– Cu cât amortizarea este mai mare (cazurile b) ºi c))
rezonanþa este mai puþin pronunþatã, curba mai platã, maxi-
mul amplitudinii are valoare mai redusã, iar frecvenþa (pul-
saþia) de rezonanþã este clar inferioarã celei proprii, ω
r
<
ω
0
.
Pentru a caracteriza numeric lãrgimea curbei de rezonanþã,
se defineºte banda de trecere. Banda de trecere (zisã de 3
decibeli (dB) ) este intervalul de frecvenþe (pulsaþii) pentru
care amplitudinea A îndeplineºte condiþia:
A >
2
max
A
unde A
max
este amplitudinea la rezonanþã (fig. 4.62).
– Intervalul ∆ω = ω
2
– ω
1
între valorile extreme ω
1
ºi ω
2
ale benzii de trecere se numeºte
lãrgime de bandã.
Aspecte energetice
Bilanþul energetic al sistemului oscilant care executã
oscilaþii forþate (rezonatorul) este redat în fig. 4.63. Acesta:
– primeºte lucrul mecanic L
e
> 0 pe care i-l furnizeazã
excitatorul (lucrul mecanic al forþei de întreþinere);
– transferã energie spre exterior sub formã de caldurã,
Q, corespunzãtoare lucrului L
f
< 0 al forþelor de frecare.
Dacã amplitudinea oscilaþiilor forþate rãmâne
constantã ºi, în consecinþã, energia mecanicã medie a
sistemului rãmâne constantã, rezultã L
e
= |L
f
|.
În practicã existã situaþii în care fenomenul de rezo-
nanþã trebuie evitat. Astfel, în industrie, oscilaþiile forþate
pun probleme serioase maºinilor cu componente ce executã
miºcãri periodice. Miºcarea de rotaþie a unei roþi masive
poate determina vibraþii nedorite ale arborelui ºi ale suporþilor
de sprijin. Astfel, la motoarele prost echilibrate poate sã se producã ruperea arborelui sau a
batiului dacã frecvenþa de vibraþie devine egalã cu frecvenþa proprie a acestora.
Înþelegem acum cã echilibrarea roþilor unui vehicul este necesarã pentru a evita vibraþii
de amplitudine mare ale direcþiei.
Corpul uman este ºi el un sistem mecanic mai mult sau mai puþin amortizat. Anumite
pãrþi ale sale posedã frecvenþe proprii de vibraþie: aparatul digestiv (1 Hz), masa abdominalã
(3 Hz), capul (20 Hz), globii oculari (35 – 75 Hz). Supuse vibraþiilor exterioare, aceste
pãrþi pot intra în rezonanþã. Din acest motiv, atunci se resimt senzaþii neplãcute: dureri de
cap, rãu de mare, rãu de maºinã. Când cãlãtorim cu maºina, suntem supuºi vibraþiilor.
Ansamblul caroserie-suspensie constituie un oscilator. Pentru confortul pasagerilor, frecvenþa
proprie a autoturismului trebuie sã fie egalã cu o frecvenþã apropiatã de cea a mersului
(1,3 Hz). Pentru absorbirea altor frecvenþe se folosesc amortizoare din ce în ce mai
perfecþionate. Ele absorb totodatã ºocurile violente ºi zguduiturile repetate provocate de
toate tipurile de terenuri. Furcile amortizoare pot fi cu un resort unic, cu resort în asociere
cu un elastomer, hidraulice cu resort sau oleopneumatice (douã compartimente: unul cu
ulei ºi altul cu aer sub presiune care comunicã între ele).
Fenomenul de rezonanþã poate fi în unele cazuri util:
– la cutiile de rezonanþã ale instrumentelor muzicale ºi ale diapazoanelor, din care,
datoritã vibraþiilor unei mase de aer, sunetele ies întãrite (amplificate). Aceºti rezonatori nu
Fig. 4.62
Fig. 4.63
252
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
sunt selectivi, ei amplificã toate vibraþiile cu frecvenþe între 20 Hz – 20 000 Hz (audibile);
– timpanul urechii, placa unui receptor telefonic, membrana unui difuzor sau a unui
microfon sunt oscilatori cu amortizare puternicã. Ei pot intra în vibraþii forþate sub acþiunea
unor excitatori externi (sunete sau forþe electromagnetice variabile periodic în timp),
reproducând fidel vibraþiile excitatorului pentru o gamã largã de frecvenþe (vezi paragraful
„Elemente de acusticã“);
– mareele sunt rezultatul unor oscilaþii forþate. Oscilatorul este masa de apã a oceanelor,
iar excitatorii sunt Luna ºi Soarele. Sub efectul fenomenului de rezonanþã, amplitudinea
mareelor poate deveni, în anumite golfuri, foarte mare. Acolo, apa prezintã o perioadã
proprie de oscilaþie (modul de „clãtinare“) de ordinul a 12 h, perioadã apropiatã de cea a
mareelor (12 h 25 min), care este determinatã de perioada de rotaþie a Soarelui (24 h 50
min) ºi a Lunii (23 h 56 min) faþã de sistemul de referinþã al Pãmântului. În acest caz apare
rezonanþa, care amplificã fenomenul; în astfel de golfuri, mareea înaltã (fluxul) are
amplitudini de 10 m, în timp ce în larg amplitudinea nu depãºeºte 0,3 m. Energia mareelor
de mare amplitudine este folositã în centrale electrice.
Test de evaluare rapidå
1. Descrieþi un dispozitiv experimental care ilustreazã fenomenul de oscilaþii forþate. Precizaþi
excitatorul ºi rezonatorul.
2. Daþi definiþia:
a) fenomenului de rezonanþã;
b) benzii de trecere.
3. Indicaþi transferurile de energie
care intervin în cazul oscilaþiilor
forþate ale unui oscilator
mecanic; redaþi printr-o schemã
bilanþul energetic.
5. Graficul din fig. 4.64 repre-
zintã curba de rãspuns a unui
sistem oscilant supus unor
oscilaþii forþate. Determinaþi:
a) frecvenþa de rezonanþã;
b) lãrgimea benzii de trecere.
5. Una din roþile unui automobil
este prost echilibratã. Centrul
sãu de greutate se aflã puþin în afara axului de rotaþie. Când automobilul se deplaseazã cu
vitezã constantã, roata se comportã ca un excitator pentru ansamblul caroseriei. Schimbãtorul
de vitezã vibreazã cu o amplitudine crescutã pentru v = 120 km/h.
Calculaþi frecvenþa de rezonanþã a schimbãtorului de vitezã. Diametrul roþilor este d = 0,6 m.
6. O pistã de încercãri prezintã denivelãri (încreþituri) care se succed regulat la distanþa l = 0,6 m.
Un automobil parcurge aceastã pistã cu o vitezã constantã, v.
a) La ce intervale de timp trece roata automobilului de la o ridicãturã la alta? Deduceþi
frecvenþa fenomenului.
b) Oscilatorul constituit din roatã, resortul suspensiei ºi amortizor este caracterizat de
frecvenþa proprie υ
0
= 5 Hz. Supus impulsurilor roþii, acest oscilator se aflã în regim
forþat. Pentru ce valoare v
0
a vitezei oscilatorul riscã sã intre în rezonanþã?
c)* Raportul dintre frecvenþa proprie a acestui oscilator, υ
0
, ºi lãrgimea benzii de trecere, |υ
1
– υ
2
|, se numeºte factor de calitate, = Q
| |
2 1
0
υ − υ
υ
, ºi are valoarea 4.
Determinaþi cu aproximaþie intervalul de viteze ce trebuie evitate pentru a nu provoca
oscilaþii de prea mare amplitudine.
Fig. 4.64
Oscilaþii ºi unde mecanice
253
Test sumativ
Oscilaþii mecanice
1. Referitor la miºcarea oscilatorie armonicã, dintre afirmaþiile de mai jos, care este falsã?
a) Amplitudinea miºcãrii este constantã.
b) Energia totalã a oscilatorului liniar armonic este constantã în timp.
c) Energia potenþialã maximã depinde de timp.
d) Faza iniþialã depinde de poziþia ºi viteza iniþialã.
e) Relaþia între elongaþie ºi vitezã este: v =
2 2
y A − ω ± .
2. Un corp cu masa m = 2 g, pornind din repaus, executã o miºcare oscilatorie armonicã.
Pentru a îndepãrta corpul din poziþia de echilibru pânã într-un punct A, situat la distanþa
maximã faþã de poziþia de echilibru, se consumã un lucru mecanic de 23 mJ, iar în punctul
A, asupra corpului acþioneazã o forþã de 1,15 N, îndreptatã spre poziþia de echilibru. Care
este ecuaþia miºcãrii corpului?
a) y = 8 sin 120 t (m); b) y = 2 sin 120 t (cm); c) y = 2 sin 120 t (m);
d) y = 4 sin 200 t (cm); e) y = 4 sin 100 t (m).
3. Un punct material cu masa m = 1 kg oscileazã dupã legea: y = 5 sin t
5
π
(m).
Expresiile energiei cinetice (E
c
), energiei potenþiale (E
p
) ºi energiei totale (E
t
) ale punctului
material sunt:
a) E
c
= E
p
= E
t
= 5 t
5
cos
2 π
(J); b) E
c
= E
p
= E
t
= 5 t
4
sin
2
π
(J);
c) E
c
= E
p
= 5 t
5
cos
2 π
(J); E
t
= 5 J; d) E
c
= E
p
= 5 t
5
sin
2 π
(J); E
t
= 5 J;
e) E
c
= 5 t
5
cos
2 π
(J); E
p
= 5 t
5
sin
2 π
(J); E
t
= 5 J.
4. Un punct material executã o miºcare armonicã dupã ecuaþia y =a sin
(
,
\
,
(
j
π
t
6
m.
În cât timp punctul material parcurge:
a) drumul de la poziþia de echilibru la elongaþia maximã;
b) prima jumãtate a drumului cerut la punctul a)?
a) 3 s; 1 s; b) 2 s; 1 s; c) 3 s; 2 s; d) 6 s; 2 s; e) 3 s; 0,5 s
5. Într-un ascensor se aflã un pendul elastic ºi unul gravitaþional. Când ascensorul se aflã în
repaus, raportul perioadelor lor de oscilaþie este n
1
. Dacã ascensorul urcã uniform accelerat,
raportul perioadelor lor devine n
2
. Acceleraþia ascensorului este:
a) a = g
( )
2
1
2
1
2
2
n
n n +
; b) a = g
( )
2
1
2
1
2
2
n
n n −
; c) a = g
2
2 1
n
n n −
; d) a = g
1
2 1
n
n n +
; e) a = g
2
2
2
1
n
n
6. Un oscilator armonic de masã m ºi de constantã de elasticitate k are, la t
0
= 0, elongaþia x
0
ºi energia E. În funcþie numai de aceºti parametri, elongaþia oscilatorului la momentul t
poate fi exprimatã prin relaþia:
a) ( )
]
]
]
,
¸
,
+ ⋅
E
k x
m
k
t
k
E
t x
2
arcsin sin
2
0
; b) ( ) (
,
\
,
(
j
+
A
x
t
m
k
x t x
0
0
arccos sin ;
c) ( ) ( )
(
,
\
,
(
j
ϕ + +
0 0
sin
m
k
x A t x ; d) ⋅ E x sin 2
(
(
,
\
,
,
(
j
+ ⋅
E
km x
m
k
t
2
arcsin
0
;
e) ⋅ E x sin 2
(
,
\
,
(
j
+
A
x
m
k
t
0
arccos n .
Rãspunsuri:
1. c; 2. d; 3. e; 4. a; 5. b; 6. a.
254
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
4.7. Unde mecanice. Propagarea undelor mecanice
Suntem familiarizaþi cu fenomenul numit undã, pe care îl sesizãm frecvent în
viaþa cotidianã. Valurile produse de vânt sau de o piatrã pe suprafaþa apei (fig. 4.65),
sunetele emise de corzile unei viori (fig. 4.66) sau de tuburile de orgã (fig. 4.67)
sunt doar câteva manifestãri ale acestui fenomen în medii materiale elastice.
Experiment 1
Aveþi la dispoziþie o coardã elasticã lungã (furtun de cauciuc de 4-5 m). Întindeþi
coarda pe orizontalã (fig. 4.68) ºi izbiþi-o puternic în vecinãtatea unuia dintre
capete, provocându-i o deformare (perturbaþie) de scurtã duratã, perpendicular
pe direcþia sa. Aceasta constituie un puls (semnal de scurtã duratã).
Veþi putea observa propagarea pulsului de la un capãt la altul al corzii.
Experiment 2
Luaþi un fir de oþel de câþiva metri; legaþi lamela unui vibrator electromagnetic
la unul dintre capete ºi întindeþi firul trãgând de celãlalt capãt. Conectaþi
electromagnetul vibratorului la o sursã de tensiune alternativã (fig. 4.69). Veþi observa
în aceste condiþii propagarea unei deformãri sinuoase de la un capãt la altul al
firului. Aþi realizat propagarea unei oscilaþii neîntrerupte, numitã undã progresivã
elasticã, în mediul elastic constituit de firul de oþel.
Unda este numitã progresivã deoarece înainteazã de la un capãt la altul al
firului ºi elasticã deoarece propagarea ei se datoreazã elasticitãþii mediului.
Fig. 4.65 Fig. 4.66 Fig. 4.67
Fig. 4.68
Fig. 4.69
sursã
sens de propagare a semnalului
receptor
excitaþie
mediu de propagare
sursã sens de propagare a undei receptor
excitaþie
mediu de propagare
Oscilaþii ºi unde mecanice
255
Experiment 3
Pentru a observa undele la suprafaþa apei, dispunem de o
cuvã dreptunghiularã transparentã în care se toarnã apã. Cuva
se aºazã pe retroproiector. Pe ecran apare imaginea suprafeþei
apei. Într-un punct al acesteia plasãm un vârf metalic fin
conectat la un vibrator ºi care loveºte vertical suprafaþa apei,
producând o vibraþie cu frecvenþa tensiunii de alimentare a
vibratorului.
Pe ecran veþi observa o serie continuã de cercuri concentrice
care se propagã de la vârf spre marginile cuvei (fig. 4.70).
Vârful constituie sursa undei, iar suprafaþa apei, mediul elas-
tic de propagare. Elasticitatea acesteia este conferitã de
existenþa tensiunilor superficiale.
Înlocuind vârful vibratorului cu o rigletã perpendicularã
pe suprafaþa apei, veþi observa înaintarea unei unde cu aspect
rectiliniu (fig. 4.71).
Experiment 4
Pentru observarea undelor progresive vom utiliza acum
aparatul Weller: pe un fir de nylon întins vertical sunt dispuse
la distanþe egale tije orizontale de aceeaºi lungime. Fixând un
vibrator la extremitatea primei tije, veþi putea observa
propagarea unei unde. Fiecare tijã reproduce succesiv miºcarea
oscilatorie a primeia (fig. 4.72).
Experiment 5
Luaþi un resort lung de 4-5 m pe care îl întindeþi orizontal. Legaþi una dintre
extremitãþile sale de lama unui vibrator. Trageþi de cealaltã extremitate cu mâna,
pentru a tensiona resortul (fig. 4.73). Comprimãrile ºi alungirile succesive ale
extremitãþii resortului impuse de vibrator se vor propaga în lungul acestuia. Mediul
elastic de propagare a acestei unde îl constituie resortul.
De ce este necesarã existenþa unui mediu elastic pentru propagarea undelor mecanice?
Sã ne imaginãm un mediu format dintr-un numãr mare de particule, fiecare
fiind cuplatã cu vecinele ei prin legãturi elastice. Dacã una dintre ele este perturbatã
printr-un impuls mecanic, adicã scoasã din poziþia de echilibru, deplasarea nu
apare imediat în toate celelalte puncte ale mediului. Perturbaþia iniþialã dã naºtere
Fig. 4.70
Fig. 4.71
Fig. 4.72
Fig. 4.73
sursã
sens de propagare a undei
zone de comprimare zone de întindere
deplasarea unei spire
256
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Fig. 4.75
unei forþe elastice care acþioneazã asupra particulei imediat vecine; aceasta se
deplaseazã, generând la rândul sãu o forþã elasticã ce acþioneazã asupra urmãtoarei
particule, ºi aºa mai departe. Având în vedere inerþia particulelor, propagarea
perturbaþiei de la una la cealaltã nu se produce instantaneu, ci cu o vitezã finitã ce
depinde de natura mediului elastic. Prin perturbaþia aplicatã primei particule se
transferã acesteia energie mecanicã din exterior. Când particula exercitã asupra
particulei vecine o forþã elasticã, are loc un transfer de energie în urma cãruia
energia primei particule scade, iar energia vecinei creºte. Transferul energetic are
loc din particulã în particulã pe tot parcursul procesului de propagare. Dupã trecerea
perturbaþiei, particulele îºi reiau poziþiile iniþiale de echilibru.
Experiment
Sã considerãm un ºir de bile de oþel identice, echidis-
tante, suspendate prin fire de aceeaºi lungime (fig. 4.74).
Îndepãrtãm uºor din poziþia de echilibru prima bilã
ºi o lãsãm liberã. Ea ciocneºte bila cea mai apropiatã.
Sub efectul ciocnirii, aceasta începe sã se miºte, ciocneºte
bila urmãtoare ºi aºa mai departe. Ciocnirile succesive
transmit perturbaþia de la un capãt la altul al ºirului de
bile. Dupã trecerea perturbaþiei, fiecare dintre bile
efectueazã câteva oscilaþii repede amortizate, revenind
rapid în poziþia ei iniþialã de echilibru. ªirul de bile nu este deplasat în mod perma-
nent în timpul propagãrii. Aceasta presupune doar transfer energetic de la o bilã la
alta ºi nu un transport de substanþã. Ne putem convinge de acest adevãr dacã punem
pe suprafaþa apei, pe care se propagã o undã, un dop de plutã. El va oscila vertical
Fig. 4.74
sens de propagare a undei
vibraþie
Oscilaþii ºi unde mecanice
257
când este atins de valuri, fãrã ca acestea sã-l antreneze
în sensul propagãrii. Trecerea undei nu produce nici un
transport de materie de la un punct la altul al suprafeþei
apei.
În concluzie, propunem urmãtoarea definiþie:
Numim undã mecanicã fenomenul de propagare
a unei perturbaþii într-un mediu elastic, omogen,
infinit, realizatã prin transfer energetic din aproape
în aproape într-o anumitã direcþie ºi fãrã transport
de substanþã.
În cazul utilizãrii unei surse de oscilaþii neîntrerupte,
putem observa cã fiecare punct al mediului efectueazã
în timp oscilaþii de aceeaºi frecvenþã cu cele ale sursei în
contact cu mediul. În fig. 4.75 sunt redate aspecte
succesive ale corzii (firului de oþel) în diferite momente
ale propagãrii undei. Remarcaþi poziþiile succesive
ocupate de punctul M al corzii în raport cu poziþia sa
iniþialã de echilibru. Direcþia acestei oscilaþii este
perpendicularã pe direcþia de propagare. Vorbim despre
o undã transversalã.
Atât undele circulare, cât ºi cele liniare produse pe
suprafaþa apei sunt transversale (fig. 4.76 ºi 4.77).
Undele produse în lungul resortului elastic lung prin
comprimãri ºi alungiri succesive imprimate de un vibra-
tor sunt unde longitudinale (fig. 4.73). Vopsiþi cu alb un
grup de 2-3 spire alãturate. Urmãriþi miºcãrile acestora
în timpul propagãrii undei. Veþi observa cã ele oscileazã
pe o direcþie ce coincide cu direcþia de propagare.
Nici în acest caz nu existã transport de materie:
fiecare spirã vibreazã slab în jurul poziþiei iniþiale fãrã a
fi transportatã de la un capãt la altul al resortului. Unda
transferã în schimb energie de la spirã la spirã.
4.7.1. Viteza de propagare a undelor
Studiul propagãrii undelor aratã cã pentru a ajunge de la sursã pânã într-un
anumit punct, acestea se propagã cu o anumitã vitezã finitã.
Dacã mediul este omogen ºi izotrop, viteza de propagare are aceeaºi valoare în
toate punctele acestuia.
Pentru determinarea vitezei de propagare într-un fir metalic (coardã) întins, vã
propunem urmãtorul
Experiment
Folosim dispozitivul experimental din fig. 4.78. Firul metalic este tensionat prin
suspendarea de una din extremitãþi a masei M. Valoarea acesteia poate fi variatã,
pentru a urmãri dependenþa vitezei de propagare de tensiunea T din fir. Extremitatea
Fig. 4.76
Fig. 4.77
maxim
minim
undã progresivã
vibraþie
linie de
undã
direcþie
de
propa-
gare
258
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Fig. 4.80
corzii este legatã de un bloc de material absorbant
(burete) pentru a se evita reflexia undelor.
Se produce o deformare instantanee (puls) la capãtul
A al firului. Trecerea pulsului prin dreptul senzorilor C
1
ºi C
2
ai cronometrului electronic permite mãsurarea
intervalului de timp t necesar propagãrii sale pe direcþia
d =
2 1
C C .
Raportul:
t
d
v = (1)
permite determinarea vitezei de propagare a pulsului.
Se poate astfel constata cã:
a) Pentru o coardã omogenã datã, semnalul se propagã cu vitezã constantã
(câteva zeci de metri pe secundã).
b) Viteza de propagare este independentã de forma semnalului,
în particular de amplitudinea ºi de durata acestuia (fig. 4.79).
c) Viteza de propagare a undei nu depinde decât de proprie-
tãþile fizice ale mediului de propagare.
Astfel, pentru undele transversale se demonstreazã teoretic ºi ex-
perimental cã viteza de propagare depinde numai de tensiunea T în
coardã ºi de densitatea liniarã µ a acesteia (masa unitãþii de lungime):
µ
=
T
v
t
(2)
Cu cât masa M atârnatã de coardã este mai mare, deci cu cât aceasta este mai
tensionatã, viteza de propagare mãsuratã prin experimentul descris va fi mai mare.
Schimbând coarda iniþialã cu una a cãrei densitate liniarã este mai mare, se constatã,
pentru aceeaºi tensiune, o scãdere a vitezei de propagare.
Undele longitudinale sunt caracteristice mediilor
solide ºi gazelor. Ca ºi în cazul resortului, o barã metalicã
elasticã lovitã brusc longitudinal la capãtul liber propagã
acest puls prin comprimãri ºi întinderi succesive ale
particulelor mediului (fig. 4.80) care cuprind rând pe
rând întreaga barã. Viteza de propagare a undei longi-
tudinale într-un mediu elastic depinde de proprietãþile
elastice ale acestuia ºi de densitate:
v
l
ρ
=
E
(3)
unde E – modulul lui Young, iar ρ – densitatea mediului.
Fig. 4.78
Fig. 4.79
A
cronometru
electronic
ObservaÆie
Relaþiile (2) ºi (3) sunt valabile doar pentru corzi ideale ºi respectiv medii
elastice ideale, în care deformaþiile longitudinale nu provoacã ºi deformaþii
transversale ºi invers.
Oscilaþii ºi unde mecanice
259
Undele sonore
Vibraþiile membranei unui difuzor legat la un generator de semnal sinusoidal de
joasã frecvenþã (frecvenþã audio) constituie o sursã sonorã. Vibraþiile sonore se transmit
din aproape în aproape (în gaze, lichide sau solide), constituind o undã sonorã. Un
receptor (urechea, microfonul) aºezat la o anumitã distanþã de sursa sonorã recepþioneazã
oscilaþiile mediului în punctul în care este plasat, sub forma
unui sunet (vezi paragraful „Elemente de acusticã“). În aer,
unda sonorã se propagã prin comprimãri ºi destinderi
succesive ale pãturilor de aer pe direcþia de propagare (fig.
4.81). Peste miºcarea haoticã a moleculelor se suprapune o
miºcare oscilatorie a cãrei direcþie coincide cu direcþia de
propagare a sunetului.
Moleculele de aer în oscilaþie produc o creºtere localã a
presiunii (comprimare) urmatã de o scãdere localã a
acesteia (dilatare). Ordinul de mãrime al acestora este de
0,1 Pa, adicã
6
10
1
din presiunea atmosfericã normalã.
Variaþiile locale ale presiunii aerului antreneazã timpanul
urechii sau membrana unui microfon într-o miºcare oscila-
torie forþatã de aceeaºi frecvenþã cu cea a sursei sonore
care genereazã unda. Un microfon conectat la osciloscop
redã caracterul sinusoidal al oscilaþiilor de presiune într-
un punct de pe direcþia de propagare (fig. 4.82).
Aceste oscilaþii locale de presiune se
propagã, afectând din aproape în aproape
mediul (aerul). Undele sonore sunt unde
longitudinale. Mecanismul propagãrii
sunetelor în lichide ºi solide este asemãnãtor.
Viteza sunetului depinde de mediul de
propagare. Ea este mai mare în solide ºi în
lichide decât în gaze (tabel).
Se demonstreazã teoretic ºi se confirmã
experimental (tabel) cã viteza sunetului
într-un gaz depinde de temperatura
absolutã T a acestuia ºi de natura lui:
c =
µ
γRT
(4)
unde γ – indicele adiabatic, µ – masa mo-
larã a gazului, iar c – viteza de propagare
a sunetului.
Substanþa v (ms
–1
)
Gaze aer 343
la 20°C bioxid de carbon 327
azot 349
hidrogen 1307
Lichide apã 1500
Solide oþel 5500
beton 1000-2000
scoarþa Pãm. 5000-9000
t (°C) –20 0 20
c
aer
(ms
–1
) 319 331 342
ExerciÆiu aplicativ
Enunþ: Într-o zi cu furtunã un observator cronometreazã intervalul de timp ∆t = 4 s
scurs între observarea fulgerului ºi auzirea tunetului. Calculaþi distanþa de la
observator la punctul în care s-a produs fulgerul, considerând viteza de
propagare a sunetului în aer 340 ms
–1
. Se va neglija durata propagãrii luminii.
Soluþie: Se considerã mediul de propagare omogen.
Rezultã d = c ⋅ ∆t = 340 ms
–1
⋅ 4 s = 1360 m≈ 1,4 km.
Fig. 4.81
Fig. 4.82
difuzor
zone de comprimare
zone de dilatare
deplasarea moleculelor de aer
difuzor
osciloscop
microfon
generator
de frecvenþã
260
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
4.7.2 Front de undå. SuprafaÆå de undå. Principiul lui Huygens
Undele pot fi unidimensionale, bidimensionale sau tridimensionale, în funcþie de
numãrul de direcþii (dimensiuni) în care mediul elastic permite propagarea.
Astfel, undele care se propagã în lungul unei corzi elastice sau în lungul unui
resort sunt unidimensionale. Undele de pe suprafaþa apei sunt bidimensionale.
Undele emise radial în toate direcþiile de o sursã punctiformã plasatã în volumul
unui mediu elastic sunt tridimensionale.
Prezenþa unei surse de oscilaþii într-un mediu elastic pune în oscilaþie din aproape
în aproape toate punctele cuprinse în volumul mediului dat.
Locul geometric al tuturor punctelor pânã la care a ajuns unda la un moment dat
se numeºte frontul undei. Frontul de undã la un moment dat este suprafaþa ce
separã punctele mediului care au fost deja cuprinse de procesul oscilatoriu de cele
în care unda nu a ajuns încã, pânã la acel moment. Având în vedere acest fapt,
unda are un singur front de undã.
Experiment
În faþa unui difuzor conectat la un generator de joasã frecvenþã, plasaþi douã
microfoane unul lângã celãlalt. Conectaþi cele douã microfoane la cele douã intrãri
ale unui osciloscop cu dublu spot (fig. 4.83). Tensiunile sinusoidale captate de cele
douã microfoane reproduc oscilaþiile
de presiune ale aerului antrenat de
unda sonorã în cele douã puncte.
Maximele celor douã semnale
sunt atinse simultan; la fel minimele
sau anularea tensiunilor. Putem
afirma cã oscilaþiile în puctele M
1
ºi
M
2
sunt în fazã.
Lãsaþi unul din microfoane fix ºi deplasaþi-l pe cel de al doilea astfel încât cele
douã semnale sã rãmânã în fazã. Marcaþi pe o foaie de hârtie orizontalã poziþiile
succesive ale microfonului deplasat. Precizaþi forma curbei obþinute prin deplasarea
microfonului.
Curba descrisã are forma unui arc de cerc având raza egalã cu distanþa de la
difuzor la microfoane. Ea reprezintã, în fapt, intersecþia cu planul foii a unei
suprafeþe sferice de aceeaºi razã, numitã suprafaþã de undã.
Numimsuprafaþã de undã locul geometric al punctelor ce oscileazã în fazã.
În cazul unei surse punctiforme, de dimensiuni mici în raport cu distanþa la care
am plasat receptorul (analizorul, observatorul) ºi într-un mediu omogen ºi izotrop,
suprafeþele de undã sunt sfere concentrice, având sursa în centru. Undele sferice se
propagã în toate direcþiile cu aceeaºi vitezã.
ObservaÆie
Suprafaþa de undã poate fi dusã prin orice punct al spaþiului care a intrat
în procesul de oscilaþie. Numãrul suprafeþelor de undã este infinit. Aceste supra-
feþe sunt fixe ºi trec prin poziþiile de echilibru ale particulelor care oscileazã
cu aceeaºi fazã.
Fig. 4.83
Oscilaþii ºi unde mecanice
261
Într-un mediu omogen ºi izotrop,
linia perpendicularã pe frontul de
undã care indicã direcþia de
propagare a energiei undelor se
numeºte razã. La undele sferice,
razele sunt direcþiile radiale care
pleacã din sursa punctiformã în toate
direcþiile (fig. 4.85.a).
Deplasarea microfonului în lungul unei raze face ca între oscilaþiile
corespunzãtoare celor douã poziþii sã aparã un defazaj (fig. 4.84). Veþi remarca de
asemenea micºorarea amplitudinii oscilaþiilor pe mãsura îndepãrtãrii de sursã,
fenomen numit atenuare ºi datorat absorbþiei unei pãrþi a energiei undei de cãtre
mediul elastic, precum ºi împrãºtierii (difuziei) undelor.
La distanþe mari de sursã, suprafeþele de undã sferice au raze de curburã mari ºi
pot fi considerate, pe zone restrânse, aproximativ plane. Unda a cãrei suprafaþã de
undã este un plan se numeºte undã planã (fig. 4.85.a).
Undele plane se propagã într-o singurã direcþie. Razele sunt drepte paralele cu
direcþia de propagare, perpendiculare pe suprafeþele de undã plane (fig. 4.85.b).
Undele pe suprafaþa apei generate de
un vârf vibrator au frontul de undã circu-
lar, iar cele generate de o rigletã vibratoare,
o linie dreaptã (fig. 4.76, 4.77). Suprafeþele
de undã se reduc la cercuri concentrice ºi
respectiv la drepte paralele.
Construcþia suprafeþelor de undã se
bazeazã pe principiul enunþat în 1690 de
Christian Huygens.
El i-a verificat valabilitatea, fãrã însã
a-i da o demonstraþie riguros ºtiinþificã.
Principiul sãu a fost fundamentat mult mai
târziu prin teoria generalã a elasticitãþii.
Fig. 4.84
Christian Huygens
(1629-1695), fizician,
matematician ºi astro-
nom olandez. A elabo-
rat prima teorie ondula-
torie a luminii, deve-
nind adversarul lui
Newton, care funda-
mentase teoria corpus-
cularã a luminii. Con-
troversa a durat în
lumea ºtiinþificã pânã la Einstein (1905).
Opere: „ Tratat asupra luminii“, „Despre
oscilaþiile orologiilor“.
Fig. 4.85
Fig. 4.86
a) b)
262
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Experiment
Pe suprafaþa liniºtitã a unui lichid (apã, mercur) se
propagã o undã (fig. 4.87). În faþa undei aºezaþi un
obstacol în care s-a prevãzut un mic orificiu. Indiferent
de forma undei ce se propagã de la sursa primarã, se
constatã cã orificiul se comportã ca o sursã elementarã
(punctiformã) de oscilaþii, care dã naºtere unei unde ce
se propagã de cealaltã parte a obstacolului ºi ale cãrei
suprafeþe de undã sunt arce concentrice de cerc (respectiv
sfere concentrice, într-un mediu omogen tridimensional). Fenomenul poartã numele
de difracþie ºi este cu atât mai bine sesizat cu cât deschiderea obstacolului este mai
apropiatã de lungimea de undã, λ, definitã ca distanþa parcursã de undã în timp de
o perioadã a oscilaþiei propagate.
Acest experiment ne sugereazã cã fiecare punct al mediului pânã la care a
ajuns frontul de undã poate fi considerat ca o sursã elementarã (secundarã)
de oscilaþii. Undele care se propagã în exteriorul unei suprafeþe închise în
interiorul cãreia se aflã sursa primarã, determinate de aceasta, sunt identice
ca formã ºi efect cu undele care s-ar obþine prin suprimarea sursei primare ºi
înlocuirea ei cu surse elementare secundare convenabil alese pe suprafaþa
închisã. Frontul de undã la un moment ulterior se gãseºte ca înfãºurãtoare a
suprafeþelor de undã corespunzãtoare surselor secundare de oscilaþii (principiul
lui Huygens).
Dacã aceastã suprafaþã este chiar frontul de undã Σ la un moment oarecare t,
principiul lui Huygens ne permite sã construim frontul de undã Σ’ la momentul
imediat urmãtor, t + ∆t. Pentru aceasta, vom considera fiecare punct al frontului de
undã Σ, la momentul t, o sursã secundarã de oscilaþie, din care se propagã unde de
aceeaºi formã. Undele produse de sursele secundare se propagã atât spre interiorul
suprafeþei Σ, spre sursa primarã, cât ºi în exteriorul acesteia (fig. 4.88 a, b). Undele
care se îndreaptã spre interiorul suprafeþei Σ sunt în opoziþie de fazã cu cele care
vin de la sursa primarã ºi dau o
rezultantã nulã. Deci, în continuare se
propagã numai undele dirijate spre exte-
riorul suprafeþei Σ (unda progresivã). În
fiecare punct – sursã secundarã – se
poate construi un front de undã
elementar semisferic (semicircular, la
undele de suprafaþã) de razã ∆r = v∆t,
unde v este viteza de propagare.
Suprafaþa (curba) Σ’, înfãºurãtoarea
tuturor fronturilor de undã elementare,
va reprezenta frontul de undã Σ’ la
momentul t +∆t.
Fig. 4.87
Fig. 4.88
a) b)
Oscilaþii ºi unde mecanice
263
4.8. Unda planå sinusoidalå
Sã considerãm o undã generatã de o sursã de oscilaþii liniar armonice care se
propagã într-o singurã direcþie (undã planã) într-un mediu omogen ºi izotrop.
Fie Ox direcþia sa de propagare cu viteza v constantã
(fig. 4.89). Amplitudinea oscilaþiilor oricãrui punct al
mediului se considerã constantã în timpul propagãrii.
Raþionamentul urmãtor este valabil atât pentru undele
transversale, cât ºi pentru cele longitudinale. Vom considera
cã oscilaþiile armonice ale sursei, plasate în O, au loc în
lungul axei Oy ºi sunt de forma:
( )
T
t
t t y π = ω = 2 sin sin
0
A A (1)
unde A – amplitudinea oscilaþiei, ω – pulsaþia, iar T – perioada acesteia.
O particulã a mediului aflatã pe direcþia de propagare a undei plane în punctul
M de abscisã x OM = va intra în oscilaþie dupã intervalul de timp
v
x
= τ (2).
Luând ca origine a timpului momentul în care sursa O începe sã oscileze, elongaþia
punctului M se va scrie:
( )







π
= τ − ω =
v
x
t
T
t y
2
sin sin A A (3)
Definim lungimea de undã (λ λλ λλ) ca fiind distanþa parcursã de undã în timp de o
perioadã T a oscilaþiei propagate:
T v ⋅ = λ (4)
Ecuaþia elongaþiei în punctul M(x) va fi:
( ) π = t x y 2 sin , A






λ

x
T
t
(5)
Aceastã ecuaþie reprezintã ecuaþia undei plane sinusoidale ºi permite aflarea
poziþiei punctului oscilant aflat la distanþa x de sursã la orice moment de timp t
într-un mediu omogen ºi izotrop.
Ecuaþia undei plane exprimã faptul cã elongaþia y este funcþie dublu periodicã
de t ºi x.
Experiment 1
Difuzorul alimentat la un genera-
tor de semnal sinusoidal de joasã
frecvenþã ºi un microfon plasat la o
anumitã distanþã de difuzor sunt co-
nectate la cele douã intrãri ale unui
osciloscop cu douã spoturi (fig. 4.90).
Membrana difuzorului efectueazã
oscilaþii sinusoidale de aceeaºi
frecvenþã cu cea a generatorului. Ea constituie sursa de oscilaþii. În punctul unde
este plasat microfonul, unda sonorã face ca aerul sã oscileze cu aceeaºi frecvenþã.
Membrana microfonului converteºte vibraþiile sonore sinusoidale în tensiune sinu-
soidalã de aceeaºi frecvenþã. Pe ecranul osciloscopului apar cele douã sinusoide de
aceeaºi frecvenþã (perioadã).
Experimentul dovedeºte periodicitatea temporalã a ecuaþiei undei (5). Oricare
ar fi poziþia microfonului, oscilaþia înregistratã are aceeaºi perioadã (frecvenþã)
ca a sursei (difuzorului).
Fig. 4.89
Fig. 4.90
264
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Toate punctele de pe direcþia de propagare a undei plane efectueazã miºcãri
oscilatorii de aceeaºi perioadã ºi aceeaºi amplitudine cu cea a sursei dacã atenuarea
(împrãºtierea ºi absorbþia energiei undei de cãtre mediu) este slabã.
Pentru o poziþie x
0
fixã a observatorului (receptorului), elongaþia este funcþie
periodicã de timp, conform (5):
( )
(
,
\
,
(
j
λ
− π
0
2 sin
x
t t y A (6)
Dacã notãm cu
λ
π
≡ ϕ
0
2 x
, ecuaþia (6) devine:
( ) ( ) ϕ − ω t t y A sin (7)
Elongaþia este funcþie periodicã de timp, cu perioada T a sursei:
) ( ) sin( ) 2 sin( ) (
2
sin ) ( t y t k t kT t
T
kT t y ϕ − ω ϕ − π + ω
]
]
]
,
¸
,
ϕ − +
π
+ A A A (8)
Experiment 2
Microfonul ºi generatorul ce alimenteazã difuzorul
se conecteazã la cele douã intrãri ale osciloscopului.
Sensibilitãþile celor douã cãi sunt aceleaºi. Deplasãm
microfonul în lungul unei direcþii de propagare (raze).
Oricare ar fi poziþia microfonului, pe ecran se observã
douã sinusoide de aceeaºi perioadã. Pentru o anumitã
poziþie a microfonului, M
1
, cele douã sinusoide sunt în
fazã. Punctul M
1
, aflat pe direcþia de propagare a undei,
reproduce oscilaþia sursei cu o amplitudine mai micã,
din cauza amortizãrii (fig. 4.91.a). Îndepãrtãm
microfonul de difuzor pe aceeaºi direcþie. Între oscilaþia
sursei ºi oscilaþia captatã de microfon apare un defazaj
(fig. 4.91.b). Continuând deplasarea microfonului,
defazajul creºte. Pentru poziþia M
2
, cele douã sinusoide
sunt din nou în fazã (fig. 4.91.c). Distanþa
2 1
M M = λ.
Continuând sã îndepãrtãm microfonul, vom
regãsi periodic sinusoide în fazã cu cea a sursei
în puncte situate la distanþe egale cu λ, 2λ, 3λ,
… faþã de punctul M
1
.
Unda sonorã (în general, unda mecanicã
planã) prezintã o periodicitate spaþialã
caracterizatã de lungimea de undã λ. Lungimea
de undã reprezintã distanþa ce separã douã
puncte consecutive, aflate pe aceeaºi direcþie de
propagare, care oscileazã în fazã.
O fotografie instantanee a oscilaþiilor parti-
culelor unui mediu elastic omogen neabsorbant
în care s-ar propaga o undã planã transversalã ar avea aspectul unei sinusoide desfãºurate
în lungul direcþiei de propagare (fig. 4.92). Punctele aflate la distanþe egale cu un multiplu
întreg al lungimii de undã oscileazã în fazã. Într-adevãr, pentru un moment de timp τ
fixat, ecuaþia undei plane (5) este funcþie periodicã de poziþia x a punctului:
) ( 2 sin 2 sin ) ( x y
x k x
k x y
(
,
\
,
(
j
λ
π − ωτ
(
,
\
,
(
j
λ
λ +
π − ωτ λ + A A
, unde k ∈ N (9)
Fig. 4.91
Fig. 4.92
Oscilaþii ºi unde mecanice
265
ObservaÆie
Faza unei unde plane ce se propagã în lungul unei
direcþii determinate de versorul u
&
, într-un punct de vec-
tor de poziþie r
&
(fig. 4.93) se poate scrie:
) ( r k t
&
&
⋅ − ω
(10)
unde vectorul k
&
, numit vector de undã, este orientat
dupã direcþia de propagare de versor u
&
ºi are expresia:
u
v
u k
ω
= ⋅
λ
π
=
2
(11)
Dacã direcþia de propagare coincide cu direcþia
radialã OP, atunci faza momentanã se scrie:
ϕ = (ωt – kr) (12)
Se numeºte vitezã de fazã v
f
viteza cu care se depla-
seazã suprafeþele de undã de aceeaºi fazã (fig. 4.94):
k t
r
v
f
ω
= =
d
d
(13)
Viteza de fazã este, în cele mai multe situaþii, egalã
cu viteza de propagare a undei. Dacã mãrimile
caracteristice mediului (tensiunea T, modulul de elas-
ticitate E, densitatea liniarã, µ, sau volumicã, ρ) sunt
constante, viteza de fazã a undelor nu depinde de
frecvenþa oscilaþiilor. Mediul se numeºte nedispersiv.
Dacã viteza de fazã (de propagare) depinde de
frecvenþa undelor, mediul se numeºte dispersiv.
ExerciÆiu aplicativ
Enunþ: Un diapazon emite în aer un sunet de frecvenþã υ = 1000 Hz a cãrui vitezã de
propagare este 340 ms
–1
.
a) Calculaþi distanþa minimã dintre douã puncte aflate pe aceeaºi direcþie de
propagare care oscileazã în fazã.
b) Scrieþi ecuaþia undei sonore consideratã planã, ºtiind cã are amplitudinea
constantã 2 · 10
–4
ms
–1
.
Soluþie: a) m 34 , 0
min
=
υ
= ⋅ = λ =
v
T v d .
b) 





− π ⋅ =


34 , 0 10
2 sin 10 2 ) , (
3
4 x t
x t u (m)
sau
( ) x t x t u 94 , 2 10 2 sin 10 2 ) , (
3 4
− π ⋅ =

(m)
Fig. 4.93
Fig. 4.94
266
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Fig. 4.95
ExerciÆii çi probleme propuse
1. O undã sinusoidalã cu amplitudinea de 10 cm ºi lungimea de undã de 200 cm se
propagã în lungul unei coarde orizontale întinse, cu viteza de 100 cm ⋅ s
–1
. Calculaþi:
a) frecvenþa undei; b) numãrul de undã definit prin relaþia k =
λ
π 2
. Scrieþi:
c) ecuaþia undei, ºtiind cã la momentul iniþial extremi-
tatea din stânga a corzii (fig. 4.95) se aflã în origine ºi
se miºcã în sus;
d) ecuaþia de miºcare a unei particule a corzii aflate la
150 cm în dreapta originii;
e) ecuaþia vitezei de oscilaþie (transversalã) a particulei
corzii aflate la 150 cm în dreapta originii.
f) Calculaþi deplasarea ºi viteza transversalã a particulei respective la t = 3,25 s.
2. Ecuaþia unei unde longitudinale se scrie: u(x, t) = 2 sin 2π 





3 0
10
4
,
x
– t ,
unde x se mãsoarã în m, u în cm, iar t în secunde. Determinaþi:
a) amplitudinea; b) perioada; c) lungimea de undã; d) viteza de propagare a undei;
e) modulul lui Young pentru mediu, dacã densitatea acestuia este 11 300 kg/m
3
.
3. O undã planã cu lungimea de undã 3 cm se propagã într-un mediu omogen ºi
izotrop cu viteza 3 ⋅ 10
3
ms
–1
. Calculaþi:
a) frecvenþa oscilaþiilor ºi pulsaþia acestora;
b) numãrul de undã k, definit prin relaþia k =
λ
π 2
;
c) defazajul dintre douã puncte situate pe una dintre direcþiile de propagare la
distanþa de 2,25 cm; 4,5 cm; 18 cm unul de celãlalt.
4. Un vibrator punctiform loveºte suprafaþa apei cu frecvenþa υ = 25 Hz dând naºtere
unei unde circulare ce se propagã cu viteza v = 0,25 ms
–1
.
a) Redaþi aspectul suprafeþei apei în secþiune perpendicularã pe aceasta în momentul
în care vârful vibratorului are elongaþia maximã de 3 mm.
b) Scrieþi ecuaþia undei sinusoidale ce se propagã în lungul unei direcþii radiale. Se
neglijeazã reflexiile undei de pereþii vasului.
5. Se mãsoarã viteza de propagare v a undelor pentru diferite valori ale grosimii h a
unui strat de apã. Se obþin valorile:
h (mm) 1 4 9 16 25
v (ms
–1
) 0,10 0,20 0,30 0,40 0,50
Exprimaþi dependenþa vitezei de propagare de adâncimea apei. (g = 10 ms
–2
)
6. Un difuzor (S), considerat sursã sonorã punctiformã, este alimentat de un generator
de joasã tensiune ºi frecvenþã reglabilã. Viteza de propagare a undelor sonore în aer
are aceeaºi vitezã în toate direcþiile, v = 340 ms
–1
.
a) Într-un punct M situat la distanþa d = 2 m de difuzorul S este plasat un microfon.
Precizaþi numãrul punctelor aparþinând segmentului SM care oscileazã în fazã cu
oscilaþia captatã de microfon, dacã frecvenþa generatorului a fost fixatã la 450 Hz.
b) Se modificã frecvenþa la valoarea de 550 Hz. La ce distanþã minimã de M, pe
segmentul SM, trebuie plasat un alt microfon pentru a detecta o vibraþie sonorã
în fazã cu cea captatã de microfonul din M?
Oscilaþii ºi unde mecanice
267
*4.9. Energia undei. Intensitatea undei
În cursul procesului de propagare, o undã mecanicã pune în miºcare particulele mediului
respectiv. Acestea intrã în oscilaþie una dupã alta. Unda transmite energia de la un oscilator
al mediului la altul. Unda transferã energie cineticã de miºcare a particulelor ºi energie
potenþialã de deformare localã a mediului.
Prin definiþie, densitatea volumicã de energie w într-un punct
al unui mediu elastic în care se propagã o undã este energia
mecanicã a particulelor mediului cuprinse în unitatea de volum
(fig. 4.96):
w
V
=
→ ∆
lim
0 V
W


(1)
Aceasta se mãsoarã în SI în J/m
3
.
Densitatea de energie a unui mediu elastic omogen ºi izotrop în care are loc un proces
ondulatoriu se poate exprima în funcþie de numãrul oscilatorilor din unitatea de volum ºi
de energia unui oscilator:
E =
2
1
mA
2
ω
2
(2)
unde m – masa oscilatorului, A – amplitudinea oscilaþiei, iar ω – pulsaþia acesteia.
Rezultã:
w = n ⋅ E = n ⋅ 2π
2
mA
2
υ
2
(3)
unde n – concentraþia particulelor mediului aflate în oscilaþie (oscilatorilor), considerate
identice, iar υ este frecvenþa undei.
Introducând densitatea mediului elastic prin relaþia:
ρ = nm (4)
densitatea volumicã de energie devine:
w = 2π
2
ρA
2
υ
2
=
2
1
ω
2
ρA
2
(5)
Prin urmare, pentru o undã care se propagã într-un mediu elastic omogen ºi izotrop,
densitatea de volum a energiei depinde de densitatea mediului, de pãtratul amplitudinii ºi de
pãtratul frecvenþei undei.
ObservaÆie
Când unda se propagã într-un mediu real, chiar omogen ºi izotrop, datoritã frecãrilor
interne ºi a vâscozitãþii, undele mecanice se atenueazã ca amplitudine, energia lor fiind
absorbitã de mediu ºi transferatã sub formã de cãldurã. În acest caz, densitatea volumicã
de energie nu mai are aceeaºi valoare în toate punctele mediului, ci scade pe mãsura
îndepãrtãrii de sursã.
Intensitatea I a unei unde mecanice este mãrimea energeticã definitã ca energia mecanicã
de oscilaþie transportatã de undã în unitatea de timp, prin unitatea de arie situatã perpen-
dicular pe direcþia de propagare a undei.
Într-un mediu elastic omogen, izotrop, neabsorbant în
care se propagã o undã planã, intensitatea este tocmai
energia conþinutã într-un paralelipiped drept având baza
unitarã ºi lungimea egalã cu viteza de propagare a energiei
undei (fig. 4.97), v.
Ca urmare: I = wv (6)
Înlocuind (5) în (6) rezultã:
I =
2
1
ω
2
ρA
2
v (7)
Fig. 4.96
Fig. 4.97
268
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Fig. 4.98
Deducem cã intensitatea undei depinde de mãrimile caracteristice acesteia – pulsaþia ω
ºi amplitudinea A – ºi de mãrimi caracteristice mediului – densitatea ρ ºi viteza de propagare
a energiei undei, v. Unitatea de mãsurã pentru intensitatea undei în SI este W/m
2
.
ObservaÆie
Trebuie subliniat faptul cã unda reprezintã un transfer de energie ºi nu un transport
de substanþã. În ceea ce priveºte propagarea sa, în relaþia (7) intervine viteza de propagare
a energiei transferate (viteza de propagare) ºi nu viteza sa de fazã. Pentru mediile
nedispersive, cele douã viteze sunt egale.
ExerciÆiu aplicativ
Enunþ: De la o sursã punctiformã de unde, a cãrei putere medie de ieºire este P, se propagã
unde sferice într-un mediu omogen ºi izotrop, neabsorbant. Presupunând cã sursa
radiazã uniform în toate direcþiile, exprimaþi:
a) dependenþa intensitãþii undei de distanþa r pânã la sursã;
b) dependenþa amplitudinii undei de distanþa r;
c) aceleaºi întrebãri pentru o sursã liniarã infinitã de putere P care produce o undã
progresivã cilindricã într-un mediu omogen neabsorbant (fig. 4.98).
Soluþie: a) Atunci când frontul de undã se propagã de la o
anumitã distanþã r
1
de sursã pânã la o distanþã r
2
, aria
suprafeþei sale creºte de la 4πr
1
2
la 4πr
2
2
. Energia totalã
transferatã de undã pe secundã rãmâne constantã, egalã
cu puterea P a sursei, asfel încât:
P = 4π
1
2
1
I r = 4π
2
2
2
I r
Rezultã:
2
1
2
2
2
1
r
r
I
I
=
Deci, intensitatea undei variazã invers proporþional cu
pãtratul distanþei pânã la sursã:
( )
2
0
r
I
r I = , unde I
0
– intensitatea undei la nivelul sursei.
b) Aplicând relaþia (7), gãsim cã amplitudinea undei sferice scade cu distanþa pânã la
sursã conform:
( )
r
r
0
A
A = , unde A
0
– amplitudinea oscilaþiei sursei.
c) Pentru unda cilindricã, la nivelul a douã suprafeþe de undã de raze r
1
ºi r
2
(r
1
> r
2
)
vom putea scrie:
P = 2 πr
1
LI
1
= 2 πr
2
LI
2
unde L – lungimea generatoarei, consideratã foarte mare.
Rezultã:
1
2
2
1
r
r
I
I
=
Intensitatea undei scade cu distanþa r pânã la sursa liniarã:
r
I
r I
0
) ( =
deci amplitudinea scade cu distanþa conform relaþiei: ( )
r
r
0
A
A =
unde A
0
– amplitudinea oscilaþiilor sursei.
Oscilaþii ºi unde mecanice
269
ObservaÆie importantå
Doar pentru unda planã intensitatea ºi amplitudinea rãmân constante în lungul
direcþiei de propagare.
*4.10. Efectul Doppler
Când sursa de oscilaþii ºi observatorul (receptorul) se aflã în miºcare unul faþã de altul,
frecvenþa undei recepþionate se modificã faþã de cea a undei emise. Acest fenomen se
numeºte efect Doppler. Exemplul cel mai obiºnuit este creºterea înãlþimii sunetului emis de
sirena unei ambulanþe pe mãsura apropierii acesteia, fapt datorat creºterii frecvenþei
sunetului recepþionat de observator. Invers, pe mãsura îndepãrtãrii ambulanþei, sunetul
sirenei devine tot mai grav, adicã frecvenþa recepþionatã este din ce în ce mai micã.
Vom considera urmãtoarele situaþii:
1. Sursa S mobilã cu viteza v
s
(fig. 4.99) ºi observatorul P fix. Se considerã S
1
ºi S
2
poziþiile sursei la momentele de timp t
1
= 0 ºi t
2
= T
0
, unde T
0
este perioada de oscilaþie a
sursei. Presupunem cã frontul de undã emisã în S
1
la t
1
= 0 ajunge
la observatorul P la momentul t. Frontul de undã emis în S
2
la
momentul t
2
= T
0
ajunge în P la momentul t – T
0
+ T, unde T va fi
perioada aparentã a undei recepþionate. Notãm cu v viteza de
propagare a undei în mediul considerat imobil ºi fie θ unghiul
dintre direcþia de propagare a undei (S
1
P) ºi direcþia de deplasare
a sursei.
Se poate scrie:
0 2 1
T v S S
s
⋅ =
t v P S ⋅ =
1
(1)
( ) θ − ≅ − = + − = cos
2 1 1 1 1 0 2
S S P S M S P S T T t v P S
De aici gãsim: ( ) θ − ≅ + − cos
0 0
T v vt T T t v
s
ºi în final, relaþia între perioada T
0
a oscilaþiilor emise ºi perioada T a celor recepþionate:






θ − = cos 1
0
v
v
T T
s
(2)
respectiv între frecvenþele corespunzãtoare sursei mobile ºi observatorului fix:
υ = υ
0
θ − cos 1
1
v
v
s
(3)
Caz particular: Dacã sursa se deplaseazã pe direcþia sursã-observator, apropiindu-se de
observator (θ = 0), relaþia între frecvenþa emisã ºi cea recepþionatã devine:
v
v
s

υ
= υ
1
0
(4)
ceea ce confirmã justeþea observaþiilor noastre: sunetul sirenei ambulanþei care se apropie
este perceput de receptorul fix ca fiind mai înalt (cu o frecvenþã mai mare).
Dacã sursa se îndepãrteazã de observator pe direcþia S – P (θ = 180°), frecvenþa
recepþionatã este mai micã decât cea emisã, sunetul perceput fiind mai grav:
v
v
s
+
υ
= υ
1
0
(5)
Fig. 4.99
270
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
2. Sursa S fixã, iar observatorul mobil cu viteza v
0
. Fie P
0
poziþia observatorului la
momentul t
0
= 0 ºi P
1
poziþia acestuia la momentul t
1
= T, unde T reprezintã perioada
oscilaþiei recepþionate (fig. 4.100).
Rezultã:
1 0
P P = v
0
T (6)
Fie t intervalul de timp necesar undei emise de S pentru a
ajunge în P
0
cu viteza de propagare v:
0
SP = vt (7)
Frontul de undã emis în S dupã o perioadã T
0
a oscilaþiei
sursei ajunge la observatorul aflat acum în P
1
, dupã intervalul
de timp t – T
0
+ T, deci:
1 SP = v(t – T
0
+ T) (8)
Geometric putem scrie:
0
SP ≅
1
SP +
0 1
P P cos θ (9)
de unde, înlocuind, gãsim relaþia între perioada oscilaþiilor emise ºi a celor recepþionate de
observatorul mobil:
T =
θ + cos 1
0
0
v
v
T
(10)
Între frecvenþa sursei ºi frecvenþa oscilaþiei recepþionate obþinem relaþia:
υ = υ
0






θ + cos 1
0
v
v
(11)
În particular, dacã observatorul se deplaseazã pe direcþia PS, spre sursã (θ = 0°)
frecvenþa creºte:
υ = υ
0






+
v
v
0
1 (12)
ºi dacã se îndepãrteazã de sursã (θ = 180°) frecvenþa scade:
υ = υ
0






v
v
0
– 1 (13)
3. Sursã mobilã cu viteza v
s
ºi observator mobil cu viteza v
0
.
Fie θ
s
ºi θ
0
unghiurile pe care le fac la un moment dat vectorii
s
v
&
ºi
respectiv
0
v
&
cu direcþia ce uneºte sursa cu observatorul în acel mo-
ment (fig. 4.101).
În acest caz, mãrimile percepute de observator vor avea expresiile:
0
0
0
cos 1
cos 1
θ +
θ −
=


v
v
v
v
T T
s
s
(14)
υ = υ
0
s
s
v
v
v
v
θ −
θ +
cos 1
cos 1
0
0
(15)
Fig. 4.100
Fig. 4.101
Oscilaþii ºi unde mecanice
271
ObservaÆii
1) În relaþiile stabilite, vitezele v
0
, v
s
ºi v sunt toate considerate faþã de sistemul de
referinþã al mediului elastic de propagare (aerul). Efectul Doppler apare ºi în cazul undelor
electromagnetice (lumina, undele radio). În acest caz nu existã un „mediu“ faþã de care sã
se considere vitezele sursei ºi observatorului. Veþi studia la opticã efectul Doppler, vorbind
numai de viteza relativã a sursei faþã de observator.
2) Dacã sursa se deplaseazã cu o vitezã mai mare decât viteza de propagare a oscilaþiilor,
v
s
> v, ºi observatorul se gãseºte pe traiectoria sursei, acesta nu recepþioneazã oscilaþiile
decât în momentul în care sursa ajunge în dreptul sãu. Observatorul poate chiar percepe
undele în ordinea inversã emisiunii lor.
Notå documentarå
În urmårire… Câteva aplicaÆii ale efectului Doppler
Efectul Doppler oferã posibilitatea urmãririi
unui satelit care emite un semnal radio de
frecvenþã constantã, υ
0
. Frecvenþa υ a semna-
lului recepþionat de observatorul fix P de pe
Pãmânt (fig. 4.102) scade când satelitul trece
pe deasupra staþiei de observare, deoarece
componenta vitezei în direcþia staþiei (v
s
cos θ)
scade când satelitul trece din poziþia S
1
în poziþia
S
2
. Frecvenþa recepþionatã creºte apoi din nou
când satelitul se îndepãrteazã din poziþia S
2
spre
S
3
, deoarece componenta vitezei pe direcþia
staþiei creºte din nou, dar în sens contrar.
O tehnicã asemãnãtoare este
folositã de agenþii de circulaþie
pentru a mãsura vitezele auto-
mobilelor. O sursã de oscilaþii aflatã
în maºina poliþiei staþionatã la
marginea drumului emite unde de o
anumitã frecvenþã. Unda este
reflectatã de automobilul în miºcare,
ce se comportã ca o sursã mobilã.
Unda reflectatã are frecvenþa
modificatã datoritã efectului Dop-
pler. Semnalul reflectat se compune
cu semnalul generat de sursã, dând naºtere
fenomenului de bãtãi. Cu cât viteza automo-
bilului care se apropie este mai mare, cu atât
frecvenþa bãtãilor este mai mare. Din înre-
gistrarea pe osciloscop se poate deduce viteza
automobilului.
Efectul Doppler este important ºi pentru
cercetãrile de astrofizicã. Analiza undelor
luminoase emise de stelele îndepãrtate a pus în
evidenþã modificãri ale frecvenþelor faþã de cele
emise de aceleaºi elemente chimice de pe
Pãmânt (fig. 4.103). Aceste modificãri se
datoresc deplasãrii stelelor respective ºi pun în
evidenþã micºorarea frecvenþei (deplasarea „spre
roºu“) adicã îndepãrtarea lor. Astfel de obser-
vaþii stau la baza teoriilor cosmologice ale
„universului în expansiune“, care considerã cã
universul a luat naºtere în urma unei explozii
uriaºe (big bang) care a avut loc cu câteva
miliarde de ani în urmã într-o regiune finitã a
spaþiului.
Fig. 4.102
Fig. 4.103
sursã lungime de undã observatã spectru
a)
b)
c)
272
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
4.11. Reflexia undelor
Experiment 1
Folosiþi o cuvã orizontalã în care se
aflã un strat de apã de 1-2 cm grosime.
Cu ajutorul unei lame orizontale ataºate
vibratorului, produceþi unde plane pe
suprafaþa apei. Plasaþi o placã sub un
anumit unghi faþã de direcþia de pro-
pagare a undei. Puteþi observa întoar-
cerea undei dupã întâlnirea obstacolului,
urmãrind modificarea direcþiei sale de
propagare ºi a fronturilor sale de undã
(fig. 4.104).
Fenomenul de întoarcere a undei inci-
dente în mediul în care se propagã, în
momentul în care atinge suprafaþa de se-
paraþie a altui mediu, se numeºte reflexie.
În cazul experimentului descris, aceasta este suprafaþa planã a obstacolului rigid.
Fronturile undelor incidente (1, 2, 3, 4, 5...) ºi cele ale undelor reflectate (1′, 2′,
3′, 4′, 5′, …) din fig. 4.104 se intersecteazã sub un unghi ce depinde de înclinarea
obstacolului plan faþã de direcþia de propagare a undei incidente.
Reflexia se face cu schimbarea direcþiei ºi sensului de propagare.
Dupã reflexie, unda planã îºi pãstreazã caracterul plan.
În mod asemãnãtor, reflexia unei unde circulare de
un obstacol fix conduce la obþinerea unei unde
reflectate, de asemenea circularã (fig. 4.105).
Denumiri. Fie AB suprafaþa planã de separare între
mediile 1 ºi 2 omogene ºi izotrope. Unda planã incidentã
emisã de o sursã aflatã în mediul 1 are direcþia de
propagare (raza) SI. Punctul I poartã numele de punct
de incidenþã (fig. 4.106). Unghiul format de raza
incidentã ºi normala la suprafaþa de separaþie se
numeºte unghi de incidenþã ºi se noteazã prin i.
Experienþa aratã cã direcþia de propagare a undei
reflectate IR se aflã în acelaºi plan cu raza incidentã ºi
cu normala în punctul de incidenþã. Direcþia razei
reflectate IR face cu normala In unghiul i′, numit unghi
de reflexie.
Mãsurarea unghiurilor de incidenþã ºi de reflexie aratã
cã acestea sunt egale (legea reflexiei):
i′ ′′ ′′ = i (1)
Fig. 4.104
Fig. 4.105
Fig. 4.106
Oscilaþii ºi unde mecanice
273
Egalitatea celor douã unghiuri poate fi doveditã ex-
perimental prin mãsurarea unghiurilor fronturilor de
undã plane cu suprafaþa de separaþie înainte ºi dupã
reflexie (fig. 4.107).
Legea reflexiei poate fi explicatã pe baza principiului
lui Huygens. Sã presupunem cã pe suprafaþa de separaþie
planã (obstacol plan) cade o undã planã. Fiecare din
punctele 1, 2, 3, … ce alcãtuiesc frontul de undã plan al
undei incidente oscileazã în fazã ºi constituie surse
secundare de unde. Înfãºurãtoarea fronturilor de undã
secundare generate de aceste puncte este o undã planã
(fig. 4.108).
Întâlnind în drumul ei suprafaþa
de separaþie (obstacolul) planã,
care face unghiul i cu frontul de
undã, unda este reflectatã. Sã presu-
punem cã la momentul t
0
= 0, unda
din punctul 1 a atins suprafaþa
(obstacolul) în punctul 1′. Acest
punct devine o nouã sursã de
oscilaþii ºi începe sã emitã o undã
secundarã. La momentul t
1
, unda de la punctul 2 atinge
suprafaþa în punctul 2′ ºi devine ºi ea o sursã secundarã
de unde. În sfârºit, la momentul T ajunge pânã la
suprafaþã unda de la punctul 5. Undele secundare cu
centrele în punctele 1′, 2′, 3′, 4′ ºi 5′ se propagã în timpul
care a trecut de la t
0
pânã la T cu aceeaºi vitezã, pe
distanþe respectiv din ce în ce mai scurte, astfel încât
înfãºurãtoarea fronturilor lor de undã secundare
constituie frontul plan al undei reflectate. Figura 4.109
vã poate ajuta sã demonstraþi geometric faptul cã frontul
de undã reflectat (NP′) ºi cel incident (MP) al razelor
extreme fac unghiuri egale cu planul suprafeþei de
separaþie.
°PMN = i = °P′NM = i′
În mod analog, pe baza principiului lui Huygens
puteþi construi unda reflectatã în cazul când pe un
obstacol plan cade o undã sfericã (fig. 4.110).
ObservaÆie importantå
În funcþie de raportul densitãþilor mediilor 1 ºi 2, reflexia poate avea loc în
douã moduri. Astfel, dacã densitatea mediului reflectant 2 este mai mare decât a
celui în care se propagã unda incidentã 1, reflexia are loc cu schimbarea sensului
elongaþiei.
Fig. 4.107
Fig. 4.108
Fig. 4.109
Fig. 4.110
274
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Fenomenul poate fi observat (stroboscopic) la
reflexia unei unde transversale printr-o coardã întinsã
fixatã la un capãt (fig. 4.111). Când unda ajunge la
capãtul fix, ea exercitã o forþã asupra suportului rigid.
În virtutea legii a III-a a lui Newton, suportul
exercitã o forþã egalã ºi de sens opus asupra corzii,
generând o undã ce se va propaga în sens opus,
inversându-ºi totodatã ºi sensul deplasãrii
transversale. Reflexia pe suprafaþa de separaþie cu
un mediu mai dens are loc cu schimbarea sensului
elongaþiei, unda reflectatã având fazã opusã faþã de cea a undei incidente. Dacã
faza undei incidente este în punctul de fixare N al corzii:
ϕ
i
= 2π






λ
x
T
t
– (2)
faza undei reflectate va fi în acelaºi punct:
ϕ
r
= 2π






λ
x
T
t
– + π = 2π










λ
λ

2

x
T
t
(3)
Prin urmare, o astfel de reflexie se produce cu pierdere de λ λλ λλ/2.
Reflexia pe un mediu mai puþin dens nu produce
schimbarea sensului elongaþiei ºi nici pierderea de λ/2. Spre
exemplu, la reflexia undei transversale într-o coardã elasticã
pe un capãt ce se poate miºca liber transversal (fig. 4.112),
unda reflectatã este în fazã cu cea incidentã.
4.12. RefracÆia undelor
Aþi constatat cã viteza de propagare a undelor depinde de proprietãþile elastice
ale mediului prin care se propagã. Experimental se aratã cã dacã unda atinge
suprafaþa de separaþie dintre douã medii elastice în care vitezele de propagare
sunt diferite, direcþia sa de propagare se modificã.
Spre exemplu, trecerea undelor produse de o lamã vibrantã peste frontiera ce
separã douã compartimente cu adâncimi diferite ale apei se produce cu modificarea
direcþiei de propagare (fig. 4.113). Se ºtie cã viteza de
propagare este mai micã în apa puþin adâncã decât în
apa adâncã ºi aceeaºi relaþie se menþine ºi între lungimile
de undã. Puteþi observa modificarea corespunzãtoare a
distanþei dintre „crestele“ paralele ale valurilor din cele
douã compartimente, reprezentând fronturile undei
surprinse în momentul fotografierii.
Fenomenul de schimbare a direcþiei de propagare a
unei unde la traversarea suprafeþei de separare dintre douã
medii diferite poartã numele de refracþie.
Fenomenul de refracþie este însoþit, în general, de
Fig. 4.111
Fig. 4.112
Fig. 4.113
fir
subþire
Oscilaþii ºi unde mecanice
275
reflexia pe suprafaþa de separaþie (fig. 4.114). O parte din energia undei incidente
se întoarce în mediul 1 ºi o altã parte este transmisã mediului 2 prin refracþie.
În cazul a douã medii omogene, fenomenul de refracþie a unei unde plane
sinusoidale într-un punct al suprafeþei de separaþie se pro-
duce potrivit urmãtoarelor douã legi:
1. Raza incidentã (SI), normala la suprafaþa de separaþie
în punctul de incidenþã (I) ºi raza refractatã (transmisã, IT)
se aflã în acelaºi plan;
2. raportul dintre sinusul unghiului de incidenþã (i) ºi al
celui de refracþie (r) este constant ºi egal cu raportul vitezelor
de propagare a undei în cele douã medii:
r
i
sin
sin
=
2
1
v
v
= const. (1)
Legea a doua a refracþiei, observatã experimental, poate fi explicatã utilizând
principiul lui Huygens. Suprafaþa AB separã douã medii omogene de densitãþi diferite
ρ
1
< ρ
2
, în care vitezele de propagare a undei plane sunt respectiv v
1
ºi v
2
, astfel încât
v
1
> v
2
. Vom considera razele incidente paralele 1 ºi 2 ce delimiteazã fasciculul inci-
dent. Conform fig. 4.115, când raza 1 atinge în M suprafaþa de separaþie, frontul de
undã este MP , perpendicular pe direcþia de propagare a undei incidente.
În timp ce unda 2 parcurge distanþa PN , unda
secundarã produsã de punctul M se propagã în mediul
al doilea cu o vitezã mai micã. Unda refractatã va
ajunge în acelaºi interval de timp pe un front de undã
sferic cu raza MP ′ mai micã decât distanþa PN .
Pentru a afla direcþia razei refractate, ducem din N
tangenta la acest front de undã, de razã MP ′. Din
triunghiurile dreptunghice ∆ MPN ºi ∆ MP′N rezultã:
sin i =
MN
NP
(2) ºi sin r =
MN
MP'
(3)
Fie ∆t intervalul de timp necesar propagãrii undei incidente pe distanþa PN .
Avem: t v PN ∆ ⋅ =
1
(4)ºi totodatã: t v P M ∆ ⋅ = ′
2
(5)
Înlocuind în (2) ºi respectiv (3), gãsim apoi raportul:
2
1
2
1
sin
sin
v
v
MN
t v
MN
t v
r
i
=
∆ ⋅
∆ ⋅
= .
Pentru orice valoare a unghiului de incidenþã: const.
v
v
r
i
= =
2
1
sin
sin
Raportul, constant pentru douã medii date, poartã numele de indice de refracþie
(n) al mediului 2 în raport cu mediul 1:
n
21
=
2
1
v
v
(6)
ObservaÆie
Legea refracþiei aratã ºi experienþa confirmã cã unghiul de refracþie este mai
mic decât cel de incidenþã (r < i) dacã v
2
> v
1
.
Fig. 4.114
Fig. 4.115
i
276
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Întrebåri, exerciÆii çi probleme propuse
1. Plasaþi într-o cuvã cu apã un obstacol de forma unei elipse
(fig. 4.116). Daþi naºtere în punctul A, situat pe axa mare a
elipsei, unei perturbaþii de scurtã duratã (de exemplu, lãsaþi
sã cadã o picãturã de apã în acest punct). Pentru o anumitã
poziþie a punctului A, puteþi observa cã, dupã reflexia pe
pereþii barierei, fronturile de undã converg într-un alt punct,
B, situat de asemenea pe axa mare a elipsei.
a) Corelaþi cele observate cu geometria elipsei.
Ce reprezintã punctele A ºi B pentru elipsã?
b) Ce se întâmplã dacã perturbaþia este generatã în punctul B?
2. O undã liniarã (fig. 4.117) se reflectã de o barierã în unghi
drept sub unghiul de 45°.
Desenaþi fronturile de undã ce pot fi observate dupã reflexia
cu pereþii barierei.
3. Într-un punct al unei cuve cu apã se produc unde circulare
lãsând sã cadã picãturi dintr-o pipetã la intervale regulate
de timp. Luminând suprafaþa apei cu un stroboscop (pentru
a observa o imagine staticã) mãsurãm diferenþa dintre raza
primului cerc ºi a celui de-al ºaselea cerc, gãsind-o de 10 cm.
a) Calculaþi lungimea de undã.
b) Experimentul se repetã deplasând sursa (pipeta) cu vitezã constantã de la un capãt la
altul al cuvei. Un observator plasat la una din extremitãþile cuvei mãsoarã lungimea de
undã de 0,8 cm. Se apropie sau se îndepãrteazã sursa de observator?
c) Calculaþi raportul dintre viteza de propagare a undei ºi viteza de deplasare a sursei.
4. O undã liniarã se propagã pe suprafaþa apei în secþiunea mai adâncã a unei cuve cu viteza de
34 cm/s. Frontul de undã întâlneºte linia de separaþie cu secþiunea mai puþin adâncã a cuvei
sub un unghi de 60°. În aceastã regiune, unda se propagã cu viteza de 24 cm/s.
a) Calculaþi unghiul de refracþie ºi indicele relativ de refracþie al celui de al doilea
compartiment faþã de primul.
b) Prin modificarea frecvenþei sursei, viteza de propagare a undelor superficiale se modificã.
Spunem cã mediul de propagare este dispersiv. Descrieþi douã modalitãþi de evidenþiere
a fenomenului de dispersie.
5. Într-o coardã elasticã cu densitatea liniarã
µ = 20 g/m, tensiunea este T = 10 kN. Coarda este
fixatã de un obstacol rigid aflat la distanþa L = 1,5 m
de sursa de oscilaþii transversale (fig. 4.118).
Cunoscând amplitudinea oscilaþiilor imprimate
A = 3 mm ºi frecvenþa sursei υ = 50 Hz, scrieþi:
a) ecuaþia undei sinusoidale incidente la momentul
t într-un punct al corzii, M, de abscisã x; drept
origine a timpului se considerã momentul când punctul O al corzii se aflã pe direcþia
orizontalã ºi începe sã se miºte vertical în sus;
b) ecuaþia undei reflectate de obstacol în acelaºi punct M(x) al corzii, la momentul t.
c) Exprimaþi defazajul dintre cele douã unde, incidentã ºi reflectatã; arãtaþi cã acesta nu
depinde decât de poziþia punctului M pe coardã.
Fig. 4.116
Fig. 4.117
Fig. 4.118
Oscilaþii ºi unde mecanice
277
4.13. InterferenÆa undelor
4.13.1. Principiul superpoziÆiei undelor
Într-un mediu se pot propaga în acelaºi timp douã sau mai multe unde care
provin de la surse diferite. Experienþa aratã cã undele acþioneazã independent una
de alta, ceea ce înseamnã cã elongaþia unei particule a mediului, la un moment
dat, este rezultanta elongaþiilor pe care le-ar produce fiecare undã acþionând indi-
vidual. Acest proces de compunere (vectorialã) a elongaþiilor individuale se numeºte
suprapunere (superpoziþie). Astfel, într-un sunet putem identifica notele emise de
fiecare instrument dintr-o orchestrã, deºi unda sonorã perceputã de urechea noastrã
de la întreaga orchestrã este foarte complexã.
Principiul suprapunerii (superpoziþiei) face posibilã analiza unei miºcãri
oscilatorii complicate ca o combinaþie de miºcãri sinusoidale simple.
Matematicianul francez J. Fourier (1768 – 1830) a arãtat cã orice miºcare
periodicã a unei particule poate fi reprezentatã ca o suprapunere de miºcãri
armonice simple. Astfel, dacã y(t) reprezintã miºcarea unei surse de oscilaþii cu
perioada T, ea poate fi scrisã:
y(t) =A
0
+ A
1
sin ωt +A
2
sin 2ωt + A
3
sin 3ωt +… +
+ B
1
cos ωt + B
2
cos 2ωt + B
3
cos 3ωt + … (1)
unde ω =
T
π 2
(2)
Aceastã serie se numeºte serie Fourier; coeficienþii A
i
, B
i
sunt bine determinaþi
pentru orice miºcare periodicã particularã.
Fourier a generalizat rezultatul, arãtând cã orice miºcare a unei surse de unde
(perturbaþie localã) poate fi reprezentatã cu ajutorul miºcãrilor armonice simple.
În consecinþã, undele generate de o perturbaþie oarecare pot fi analizate ca fiind
combinaþii de unde sinusoidale (plane).
În capitolul „Elemente de acusticã“ vom aplica analiza Fourier undei sonore
complexe emise de un instrument muzical.
4.13.2. Unde coerente
În cazul particular al suprapunerii într-un punct al
mediului elastic omogen a douã unde sinusoidale de
aceeaºi frecvenþã apare un fenomen foarte interesant
numit interferenþã.
Experiment
Se sudeazã, de tija unui diapazon la distanþa de 2-3
cm unul de altul, douã ace identice, ca în fig. 4.119.
Vârfurile acestora ating uºor suprafaþa apei dintr-o cuvã
transparentã.
Excitând diapazonul cu un ciocãnel, vârfurile S
1
ºi
S
2
devin surse de unde de aceeaºi frecvenþã (cea a diapa-
zonului care vibreazã armonic, emiþând un sunet pur).
Fig. 4.119
278
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Observaþi aspectul suprafeþei libere a apei. Apar
regiuni distincte unde amplitudinea oscilaþiilor este ma-
ximã („crestele“ sunt bine reliefate în lungul anumitor
direcþii) ºi alte regiuni în care suprafaþa apei nu este
vãluritã, deci amplitudinea este nulã.
Acest aspect al mediului poartã numele de figurã de inter-
ferenþã ºi se caracterizeazã prin alternanþa zonelor de inten-
sitate maximã (interferenþa constructivã) cu cele de inten-
sitate minimã (interferenþa distructivã) a undei rezultante.
Undele sinusoidale de aceeaºi frecvenþã care prin suprapunere într-un mediu elastic
determinã apariþia unor minime ºi maxime ale intensitãþii se numesc unde coerente.
Diferenþa fazelor oscilaþiilor produse de cele douã unde componente într-un punct
al mediului se menþine constantã în timpul macroscopic de observaþie.
Vom arãta cã în acest caz intensitatea undei rezultante într-un punct nu este
egalã cu suma intensitãþilor celor douã unde componente în acel punct, ci este
mai mare sau mai micã, în funcþie de diferenþa de fazã dintre componente,
corespunzãtoare acelui punct.
4.13.3. InterferenÆa undelor sinusoidale
Fie sursele coerente S
1
ºi S
2
. Undele considerate sinusoidale ce se propagã de la
acestea în direcþia unui punct P al mediului considerat omogen ºi izotrop ºi care se
suprapun aici, se scriu:
y
1
=A
1
sin 2π






λ
1

r
T
t
(3)
respectiv: y
2
=A
2
sin 2π






λ
2

r
T
t
(4)
Am considerat cã oscilaþiile celor douã surse sunt în fazã (ϕ
01
= ϕ
02
),
dar amplitudinile lor pot fi, în general, diferite (A
1
≠ A
2
).
Elongaþia rezultantã în P va fi, în conformitate cu principiul
superpoziþiei:
y
P
= y
1
+ y
2
(5)
Compunerea fazorialã (vectorialã) a celor douã
oscilaþii este ilustratã în fig. 4.122, unde:
ϕ
1
= ωt –
λ
π
1
2 r
ºi ϕ
2
= ωt –
λ
π
2
2 r
(6)
reprezintã fazele celor douã oscilaþii la momentul t.
Unda rezultantã va fi o undã sinusoidalã de amplitudine
A
P
ºi fazã ϕ
P
, ce pot fi determinate geometric.
Obþinem pentru pãtratul amplitudinii undei rezultante:
A
2
P
= A
1
2
+ A
2
2
+ 2 A
1
A
2
cos ∆ϕ (7)
unde: ∆ϕ = ϕ
2
– ϕ
1
=
λ
π 2
(r
1
– r
2
) (8)
reprezintã defazajul apãrut între unde în punctul P
datoritã diferenþei de drum la cele douã surse:
∆r = r
1
– r
2
(9)
Fig. 4.120
Fig. 4.121
Fig. 4.122
Oscilaþii ºi unde mecanice
279
Intensitatea undei rezultate prin suprapunere în punctul P depinde de pãtratul
amplitudinii oscilaþiei imprimate acestui punct.
Tragem concluzia cã intensitatea undei rezultante:
I
P
= I
1
+ I
2
+ 2
2 1
I I cos 2π
λ
∆r
(10)
depinde de diferenþa de drum a punctului la cele douã surse.
Punctele pentru care aceastã diferenþã de drum satisface relaþia:
cos 2π
λ
∆r
= 1 (11)
vor avea amplitudinea ºi deci intensitatea maximã:
A
P max
= A
1
+ A
2
(12)
I
P max
= I
1
+ I
2
+ 2
2 1
I I (13)
Pentru aceste puncte, amplitudinile individuale se adunã, interferenþa fiind numitã
constructivã. Locul geometric al acestor puncte are ecuaþia:
∆r = kλ = 2k
2
λ
, k = 0, ±1, ±2,… (14)
ºi reprezintã familia curbelor (suprafeþelor) trasate cu albastru în planul surselor
punctiforme (fig. 4.123). Din punct de vedere geometric, acestea sunt hiperbole
pentru undele superficiale (hiperboloizi de rotaþie pentru un mediu omogen tridi-
mensional în care oscileazã douã surse punctiforme coerente). Pentru k = 0 se
obþine maximul central de interferenþã constituit de punctele aflate pe mediatoarea
segmentului
2 1
S S (respectiv în planul median).
În concluzie, punctele mediului pentru care diferenþa de drum la cele douã surse
coerente este un multiplu întreg al lungimii de undã prezintã maxime de interferenþã,
caracterizate printr-o valoare maximã a amplitudinii de oscilaþie ºi a intensitãþii
undei rezultante.
Punctele mediului pentru care
cos 2π
λ
∆r
= –1 (15)
adicã pentru care diferenþa de drum:
∆r =






+
2
1
k λ = (2k + 1)
2
λ
(16)
este un multiplu semiîntreg al lungimii de undã, prezintã minime de interferenþã
caracterizate printr-o valoare minimã a amplitudinii oscilaþiei rezultante
(interferenþã distructivã):
A
min
= |A
1
– A
2
| (17)
ºi a intensitãþii undei rezultante:
I
P min
= I
1
+ I
2
– 2
2 1
I I (18)
Locul geometric al punctelor în care interferenþa se manifestã
distructiv îl constituie familia de hiperbole (hiperboloizi) având
drept ecuaþie relaþia (16). Aceste curbe sunt dispuse alternant
cu cele corespunzãtoare maximelor de interferenþã, între douã
maxime aflându-se un minim ºi reciproc. În fig. 4.123 cele
douã familii sunt redate cu albastru – cele corespunzãtoare
maximelor – ºi cu roºu – cele corespunzãtoare minimelor de
interferenþã. Coincidenþa cu imaginea obþinutã experimental
(fig. 4.120) confirmã coerenþa surselor S
1
ºi S
2
constituite de
vârfurile acelor sudate pe furca diapazonului.
Fig. 4.123
I
1
I
2
I
1
I
2
I
1
I
2
280
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Dacã diferenþa fazelor oscilaþiilor produse în punctul considerat de cãtre undele
componente variazã în timpul observaþiei (nu este constantã în timp), intensitatea
undei rezultante este egalã cu suma intensitãþilor undelor componente:
I = I
1
+ I
2
În acest caz, fenomenul de interferenþã nu are loc; sursele nu sunt coerente.
Imaginea de interferenþã nu apare dacã se folosesc douã ace sudate la douã
diapazoane ce emit sunete de frecvenþe diferite. Chiar dacã frecvenþa diapazoanelor
este aceeaºi, datoritã amortizãrii poate apãrea o diferenþã de fazã variabilã în
timp, ceea ce conduce la deteriorarea imaginii de interferenþã.
ExerciÆiu aplicativ
Enunþ: Într-o cuvã cu apã de dimensiuni
mari se produc unde liniare
sinusoidale de frecvenþã datã.
Paralel cu frontul lor de undã se
aºazã un paravan prevãzut cu
douã deschideri înguste, identice,
situate la distanþa d = 5 cm una
de cealaltã (fig. 4.124). Se urmã-
reºte dispunerea maximelor ºi mi-
nimelor de interferenþã la distanþa
L = 80 cm de planul paravanului.
a) Exprimaþi poziþiile minimelor de interferenþã în raport cu mediatoarea
segmentului ce uneºte deschiderile S
1
ºi S
2
.
b) Calculaþi lungimea de undã a undelor pe suprafaþa apei ºtiind cã distanþa
dintre douã minime consecutive la distanþa L de paravan este i = 16 cm.
Soluþie: Deschiderile practicate în paravan devin surse secundare coerente, în fazã ºi
de aceeaºi amplitudine, punctele S
1
ºi S
2
fãcând parte din acelaºi front de
undã liniar. În punctul P aflat pe dreapta OP paralelã cu planul S
1
S
2
interferã
unde ce pot fi considerate sinusoidale, dat fiind L >> λ. Diferenþa lor de drum
∆r = r
1
– r
2
poate fi aproximatã prin segmentul A S
1
, unde A este piciorul
perpendicularei duse din S
2
la direcþia S
1
P.
Avem ( MOP A S S
dr dr
∆ ∆ ~
2 1
):
MO
OP
MP
OP
S S
A S
≈ = = θ
2 1
1
sin , deci:
L
x
d
r


unde OP x = este poziþia unuia dintre minimele de interferenþã.
În aceste condiþii: (∆r)
min
=






+
2
1
k
· λ unde k = 0, ±1, ±2, ±3,…
Rezultã poziþiile minimelor, marcate prin puncte întunecate:
x
k
=
d
L
· (∆r)
min
=






+
2
1
k
·
d

b) Distanþa dintre douã minime consecutive:
d
L
x x i
k k
λ
= − =
+1
Rezultã 1
80
5 16
=

= = λ
L
id
cm
Aproximaþia utilizatã λ << L este, deci, corectã.
Fig. 4.124
Oscilaþii ºi unde mecanice
281
ExerciÆii çi probleme propuse
1. În fiecare din schemele din fig. 4.125 existã o
sursã punctiformã de ultrasunete S ºi douã
deschideri S
1
ºi S
2
punctiforme într-un paravan
(surse secundare). Distanþele de la sursã la
deschideri ºi de la acestea pânã la un punct M
sunt indicate în cm.
(1) Calculaþi în fiecare caz diferenþa de drum
la punctul M;
(2) ªtiind cã lungimea de undã este 8 mm,
determinaþi situaþiile în care în punctul M:
a) interferenþa este constructivã;
b) interferenþa este distructivã.
2. Douã difuzoare identice sunt aºezate faþã în faþã.
Ele emit acelaºi sunet ºi oscileazã în fazã.
Frecvenþa sunetului emis este de 1600 Hz, iar
viteza de propagare în aer este 336 ms
–1
.
Distanþa dintre centrele S
1
ºi S
2
ale difuzoarelor
este 120 cm.
a) Un microfon este aºezat în mijlocul O al seg-
mentului
2 1
S S . Explicaþi de ce intensitatea
sunetului captat în acest punct este maximã.
b) Care sunt punctele M de pe dreapta S
1
S
2
pentru care intensitatea sunetului captat
este, de asemenea, maximã? Reperaþi aceste puncte prin abscisa lor x = OM .
c) Se aºazã acum microfonul într-un punct situat la 169 cm de S
1
ºi 106 cm de S
2
.
Caracterizaþi intensitatea sunetului captat în acest punct.
3. Douã surse oscileazã într-un mediu elastic, conform ecuaþiilor:
t y π = 10 sin 2
1
(cm) ºi t y π = 10 sin 5 , 1
2
(cm)
Viteza de propagare a celor douã unde este v = 2 ms
–1
. Calculaþi:
a) amplitudinea undei rezultante într-un punct al mediului pentru care diferenþa
de drum la cele douã surse este ∆r =10 cm;
b) pentru ce valori ale diferenþei de drum amplitudinea undei rezultante este minimã;
c) valoarea minimã a amplitudinii rezultantei.
4. La extremitãþile A ºi B ale unei ºine având densitatea ρ = 2700 kg m
–3
ºi modulul lui
Young E = 6,75 ⋅ 10
10
Nm
–2
sunt plasate douã surse de oscilaþii ale cãror ecuaþii sunt:
y
A
= 8 sin 250πt (mm) ºi y
B
= 10 sin 250πt (mm). Calculaþi:
a) lungimea barei AB, dacã într-un punct intermediar C oscilaþiile provenite de la
cele douã surse se scriu:






π
− π =
2
250 sin 8
/
t y
C A
(mm) ºi, respectiv:





 π
− π =
4
250 sin 10
/
t y
C B
(mm)
b) amplitudinea undei rezultate prin suprapunerea undelor generate de cele douã
surse în punctul C.
c) Cele douã surse sunt dispuse acum la capetele unei ºine din acelaºi material, cu
lungimea de 4 ori mai mare. Considerând cã nu au loc reflexii, studiaþi
amplitudinea A a oscilaþiilor unui punct al ºinei situat la distanþa x de capãtul A
al ºinei. Reprezentaþi grafic A(x) pentru x ∈ [0, l], unde l = AB.
Fig. 4.125
282
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
4.14. Unde staÆionare
Undele staþionare constituie un caz particular de interferenþã a undelor plane,
caracterizat prin stãri de oscilaþie de amplitudine constantã în timp pentru orice
punct al mediului.
Experiment
Un fir metalic din material feromagnetic este fixat la
unul din capete, celãlalt capãt fiind trecut peste un scripete
fix ºi tensionat cu ajutorul maselor marcate m (fig. 4.126).
Un electromagnet alimentat în curent alternativ (de
frecvenþã υ = 50 Hz) este plasat în apropierea capãtului
fix al firului.
Pentru anumite valori ale masei m, deci ale tensiunii în
fir, puteþi observa formarea unor „fuse“ (fig. 4.127)
caracteristice. Unda incidentã transversalã produsã de sursa
perturbatoare (electromagnet) ºi unda reflectatã pe
extremitatea firului interferã, apãrând stãri de oscilaþie care
nu se deplaseazã în timp, fiind staþionare. Punctele în care
amplitudinea este constant nulã sunt numite noduri. Un „fus“
este cuprins între douã noduri consecutive. Punctele în care
amplitudinea este maximã poartã numele de ventre. Punctele
intermediare ale firului, situate între un nod ºi un ventru,
oscileazã cu amplitudini constante în timp, ale cãror valori
sunt cuprinse între 0 ºi valoarea maximã atinsã în ventru.
Persistenþa imaginilor succesive ale punctelor în oscilaþie pe
retinã dã impresia unor „pânze“ continue pe întinderea fuselor.
Apariþia „fuselor“ indicã formarea undelor staþionare. Experimentul dovedeºte
cã lungimea unui fus depinde de tensiunea în fir. La rândul sãu, tensiunea în fir
determinã viteza de propagare ºi deci lungimea undelor transversale λ ce se propagã
în fir. Prin urmare, distanþa dintre douã noduri consecutive (douã ventre consecu-
tive) depinde de lungimea de undã.
Vom demonstra teoretic acest fapt, admiþând cã unda staþionarã se obþine prin
suprapunerea a douã unde plane de aceeaºi frecvenþã ºi aceeaºi amplitudine ce se
propagã în sensuri opuse.
Sã presupunem cã astfel de unde se propagã de-a lungul
direcþiei AA′, cea incidentã de la A spre dreapta ºi cea
reflectatã de la A′ spre stânga (fig. 4.128).
Admitem ca origine a unei axe de coordonate pe aceastã
direcþie punctul O, în care cele douã unde sunt în fazã.
Drept origine a timpului considerãm momentul în care faza
iniþialã a celor douã unde este nulã în punctul O.
Astfel, ecuaþia undei ce se propagã spre dreapta ºi atinge
un punct oarecare M al mediului, de abscisã x, va avea forma:
y
1
(x, t) =






λ
− π =







− π
x
T
t
T v
x
T
t
2 sin 2 sin A A (1)
unde v – viteza de propagare a undei.
Fig. 4.126
Fig. 4.127
Fig. 4.128



π



π
Oscilaþii ºi unde mecanice
283
Ecuaþia undei ce se propagã de la dreapta spre stânga (fãrã salt de fazã la reflexie)
se scrie, analog:
y
2
(x, t) =
(
,
\
,
(
j
λ
+ π
(
,
\
,
(
j
⋅ −
− π
x
T
t
T v
x
T
t
2 sin 2 sin A A (2)
Prin suprapunere în M(x), se obþine ecuaþia undei rezultante:
( ) ( ) ( )
x
t
x
t t x y t x y t x y
]
]
]
,
¸
,
(
,
\
,
(
j
λ
π + ω +
(
,
\
,
(
j
λ
π − ω + A 2 sin 2 sin , , ,
2 1
t
x
ω ⋅
λ
π A sin 2 cos 2
Ecuaþia undei staþionare rezultate:
( ) t
x
t x y ω ⋅
λ
π A sin 2 cos 2 , (3)
aratã cã fiecare punct al mediului oscileazã cu pulsaþia ω, comunã undelor incidentã
(progresivã) ºi reflectatã (regresivã). Amplitudinea rezultantã depinde însã de
poziþia x a punctului faþã de origine:
A (x) = 2 A cos
λ
π
x
2 (4)
Întrucât cosinusul are valori absolute cuprinse între 0 ºi 1, amplitudinea
diferitelor puncte va avea valori cuprinse între 0 (noduri) ºi 2A (ventre).
Poziþiile ventrelor corespund soluþiilor ecuaþiei: 1 2 cos ±
λ
π
v
x
adicã:
2
λ
k x
v
, unde k ∈ N (5)
Poziþiile nodurilor corespund ecuaþiei: 0 2 cos
λ
π
N
x

adicã ( )
2
1 2
λ
⋅ + k x
N
, k ∈ N (6)
Un calcul simplu aratã cã distanþa dintre douã
ventre consecutive este egalã cu distanþa dintre douã
noduri consecutive (adicã lungimea unui fus) ºi are
valoarea
2
λ
(fig. 4.129).
Distanþa dintre un nod ºi ventrul vecin este
4
λ
.
4.14.1. VibraÆiile corzilor fixate la ambele capete
O perturbaþie transversalã sinusoidalã apãrutã într-o coardã elasticã fixatã la
ambele capete dã naºtere undelor staþionare. Întrucât capetele sunt fixate, acestea
vor constitui noduri.
Experiment
O coardã metalicã este întinsã între doi suporþi. O tijã solidarã cu membrana unui
difuzor este în contact cu coarda în apropierea unuia din capetele acesteia. Difuzorul
este alimentat de un generator de joasã frecvenþã. Sistemul generator-difuzor-tijã animat
de o miºcare oscilatorie forþatã constituie excitatorul, iar coarda – rezonatorul.
Fig. 4.129
,
(
j
π ,
(
j
π
,
(
j
π
,
(
j
π
284
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Modificând frecvenþa υ a excitatorului prin reglarea generatorului, vom observa
pentru anumite frecvenþe formarea în coardã a fuselor caracteristice undelor
staþionare. Amplitudinea în centrul fuselor ia
valori mari pentru frecvenþele υ
1
, 2υ
1
, 3υ
1
, …
. Numãrul de fuse (1, 2, 3, …) este
proporþional cu frecvenþa impusã de excitator
(fig. 4.130).
Frecvenþele υ
1
, 2υ
1
, 3υ
1
, … pentru care
amplitudinea este maximã sunt frecvenþe de
rezonanþã. O coardã întinsã constituie deci un rezonator cu frecvenþe multiple.
Acestea sunt frecvenþe proprii numite armonicele frecvenþei fundamentale υ
1
.
Într-adevãr, la formarea fuselor, lungimea corzii poate fi:
2
3
2
2
2
1 1 1
λ λ λ
, ,
sau în general orice multiplu întreg de jumãtãþi de lungime de undã
1
1
ν
= λ
v
.
Într-o coardã de lungime L pot forma fuse numai oscilaþiile care dau naºtere
unor unde cu lungimea de undã:
n
L
, ...,
L
,
L
L,
2
3
2
2
2
2 (n = 1, 2, 3, …)
Viteza de propagare v fiind aceeaºi pentru toate frecvenþele (aceeaºi tensiune în
coardã – mediu nedispersiv) rezultã cã frecvenþele pentru care obþinem fuse sunt:
υ
1
,
L
v
2
= υ
2
2
2
2
ν = = =
L
v
L
v
υ
1

3
3
2
3
ν = =
L
v
υ
1
, υ
4
= 4υ
1
, …
Frecvenþa fundamentalã, care corespunde formãrii unui singur fus, este cea
mai joasã: υ
1
L
v
2
1
= . Celelalte, numite armonice superioare, sunt multipli întregi ai
celei fundamentale. Ele formeazã o serie armonicã. Fiecare din armonici corespunde
unui mod normal de oscilaþie. Când coarda unui instrument muzical (vioarã, ghitarã,
pian) este excitatã (prin frecare cu arcuºul, prin ciupire sau prin lovire), în vibraþia
rezultantã este prezentã nu numai vibraþia fundamentalã, ci ºi multe dintre
armonice. Miºcarea ei este o superpoziþie de moduri normale. Frecvenþa
fundamentalã a coardei vibrante este :
υ
1
µ
=
T
L 2
1
1
unde T = tensiunea corzii, reglatã prin „acordarea“ instrumentului, iar µ – densitatea
ei liniarã. Faptul cã frecvenþa este invers proporþionalã cu lungimea sa L este
ilustrat de corzile baºilor pianului sau contrabasului, mult mai lungi decât cele ale
sectorului sopran al acestor instrumente sau decât corzile viorii.
Corzile baºilor se înfãºoarã cu sârmã pentru a le mãri densitatea liniarã, în
scopul micºorãrii frecvenþei lor fundamentale.
4.14.2. VibraÆiile tuburilor sonore
Experiment
La una din extremitãþile unui tub de sticlã (fig. 4.131) se monteazã un difuzor
alimentat de un generator de frecvenþã reglabilã. Variind frecvenþa sunetului emis,
constatãm o întãrire a sunetului pentru anumite frecvenþe: υ
1
, 2υ
1
, 3 υ
1
, … .
Fig. 4.130
Oscilaþii ºi unde mecanice
285
Aerul din tub constituie rezonatorul, iar difuzorul excitatorul.
Rezonatorul posedã frecvenþe multiple pentru care intrã în
rezonanþã, când devine sediul unor unde staþionare. Dacã tubul
este deschis la ambele capete, lungimile de undã λ
k
satisfac
relaþia:
k
k k L =
λ
=
2
k
c
υ 2
unde L – lungimea tubului, c – viteza de propagare a sunetului,
iar k = 1, 2, 3…
Rezultã cã frecvenþele de rezonanþã, numite armonice,
υ
k
L
c
k
k
2
=
sunt multipli întregi ai frecvenþei fundamentale:
υ
1
L
c
2
=
Instrumentele muzicale cu tuburi (orga, trombonul)
folosesc tuburi sonore deschise sau închise care sunt rezonatori
de frecvenþe multiple.
ExerciÆiu aplicativ
Enunþ: Un tub de orgã A, cu lungimea de 60 cm, închis la un capãt, vibreazã cu
frecvenþa celei de a doua armonice. Un alt tub de orgã, B, cu lungimea de 40
cm, deschis la ambele capete, vibreazã cu frecvenþa fundamentalã. Consideraþi
viteza sunetului în aer c = 340 ms
–1
. Calculaþi:
a) frecvenþa sunetului emis de A;
b) frecvenþa sunetului emis de B.
Soluþie: Pentru tubul A, închis la unul dintre capete (fig. 4.133.a):
A A A
A
L =
λ
=
λ
+
λ
=
4
5
4
5
4 2
2
A
c
υ
rezultã υ
A
3 , 708
4
5
= =
L
c
A
Hz
Pentru tubul B avem (fig. 4.133.b):
B
B
L =
λ
=
2
B
c
υ 2
de unde υ
B
425
2
= =
L
c
B
Hz
Fig. 4.131
Fig. 4.132
Fig. 4.133
a) b)
286
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
*4.15. Elemente de acusticå
Acustica este capitolul fizicii care se ocupã cu studiul producerii, propagãrii ºi al proprie-
tãþilor sunetelor.
Am definit sunetele ca fiind oscilaþiile mecanice capabile sã impresioneze organul auditiv
al omului – urechea (receptor). Undele sonore sunt unde mecanice longitudinale ce se
propagã în solide, lichide ºi gaze, despre care am discutat în paragrafele anterioare.
Pentru a fi percepute de ureche, undele sonore trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiþii:
– sã fie produse de o sursã sonorã, adicã de un corp care adus în stare de oscilaþii
emite sunete în urma excitãrii mecanice printr-un procedeu dat (corzi vibrante,
coloane de aer vibrante, plãci, membrane vibrante, lame vibrante etc.);
– sã existe un mediu elastic de propagare între sursa sonorã ºi receptor; sunetele nu
se propagã în vid;
– frecvenþa oscilaþiilor sunetelor trebuie sã fie cuprinsã într-un anumit interval de
frecvenþe;
– intensitatea undelor sonore trebuie sã fie suficientã pentru a produce o senzaþie auditivã;
– durata sunetului trebuie sã depãºeascã un interval de timp minim (≅ 0,05 s) pentru
a fi sesizat de organul auditiv.
4.15.1. Receptarea sunetelor
Urechea este organul auditiv, constituind un receptor sonor.
O ureche omeneascã normalã percepe sunete cu frecvenþele cuprinse între circa 20 Hz
ºi 20 000 Hz. Aceste limite variazã de la un individ la altul ºi se modificã cu vârsta, sub
efectul expunerii prelungite la zgomot sau în urma unor afecþiuni netratate (otite). Sunetele
de frecvenþe puþin inferioare lui 20 Hz, numite infrasunete, nu produc senzaþii auditive.
Unele infrasunete sunt totuºi percepute la nivelul cuºtii toracice.
Sunetele cu frecvenþe de peste 18 kHz, numite ultrasunete, nu produc nici ele senzaþii
auditive la om. În figura 4.134 sunt redate benzile de trecere ale urechii omului ºi ale
câtorva specii de animale.
Fig. 4.134
banda de
trecere a
urechii
om
banda de
trecere a
urechii
om
broascã
câine
pisicã
pasãre
insectã
delfin
liliac
banda de
emisie a
urechii
Oscilaþii ºi unde mecanice
287
Senzaþia auditivã
Senzaþia auditivã depinde de intensitatea sunetelor
recepþionate. Undele sonore transportã energie, care este
primitã parþial de timpan. Se defineºte intensitatea acusticã
(sonorã) I ca fiind puterea acusticã recepþionatã pe unitatea
de arie a receptorului. Ea se mãsoarã în Wm
–2
.
Urechea este un receptor de foarte mare sensibilitate,
detectând sunete ale cãror intensitãþi acustice sunt cuprinse
între 10
–12
Wm
–2
(pragul de audibilitate) ºi 10
2
Wm
–2
(pragul
de durere).
Senzaþia auditivã nu este, însã, proporþionalã cu intensi-
tatea acusticã. Dacã într-o salã unde funcþioneazã un difuzor
se instaleazã un al doilea difuzor ce reproduce acelaºi sunet,
senzaþia auditivã nu se modificã. Deºi intensitatea acusticã se
dubleazã, ascultãtorul nu percepe un sunet de douã ori mai
puternic. De aceea s-a definit o mãrime corelatã cu senzaþia
auditivã a urechii, numitã nivelul intensitãþii acustice.
Nivelul intensitãþii acustice, L (simbol provenit de la termenul
level = nivel, în limba englezã), se mãsoarã în decibeli (dB) cu
aparatul numit sonometru. (Denumirea unitãþii de mãsurã a
fost datã în onoarea lui Graham Bell (1847-1920), inventatorul
telefonului în 1876.)
S-a stabilit experimental cã nivelul intensitãþii acustice,
L, depinde logaritmic de intensitatea sonorã, dupã legea fizi-
co-psihicã a lui Weber ºi Fechner:
L ~ lg I
Astfel, dacã intensitatea acusticã se dubleazã, nivelul
intensitãþii acustice creºte cu numai 3 dB. Iar dacã intensitatea
acusticã creºte de 10 ori, nivelul intensitãþii acustice creºte
cu 10 dB.
În fig. 4.135 vã este prezentatã în paralel o scarã a
intensitãþilor acustice ºi scara corespunzãtoare a nivelelor de
intensitate acusticã.
Senzaþia auditivã depinde de frecvenþã. Urechea prezintã
o sensibilitate maximã în jurul frecvenþei de 3000 Hz.
Nivelul acustic sub care un sunet nu mai este perceptibil
la o frecvenþã datã poartã numele de prag al percepþiei (de
audibilitate).
Valoarea sa la 1 kHz este prin convenþie egalã cu 0 dB.
Pragul de audibilitate variazã cu frecvenþa ºi prezintã un
minim între 2 kHz ºi 5 kHz (sensibilitate mare).
Nivelul acustic deasupra cãruia sunetul provoacã o
senzaþie dureroasã se numeºte prag de durere. El variazã foarte
puþin cu frecvenþa, valoarea sa fiind de ordinul a 130 dB.
Cele douã curbe reprezentând valorile pragurilor de
audibilitate ºi de durere pentru diferite frecvenþe (fig. 4.136)
delimiteazã domeniul audibilitãþii sunetelor sau câmpul
auditiv al urechii.
Ascultarea binauralã (cu douã urechi) ne permite în ge-
neral localizarea sursei sonore, creierul interpretând uºoarele
diferenþe de percepþie între cele douã urechi.
Stereofonia este un sistem de redare sonorã ce recreazã
impresia rezultantã prin repartizarea surselor sonore în spaþiu. Fig. 4.136
Fig. 4.135
10
–12
10
–11
0
10
10
–10
20
10
–9
30
10
–8
40
10
–7
50
10
–6
60
10
–5
70
10
–4
80
10
–3
90
10
–2
100
10
–1
110
1 120
10 130
100 140
(W·m
–2
)
(
d
B
)
n
i
v
e
l
u
l

i
n
t
e
n
s
i
t
ã
þ
i
i

a
c
u
s
t
i
c
e
intensitate
acusticã
dureros
periculos
obositor
deranjant
odihnitor
decolarea
unei rachete
reactoarele
de avion
pista de
formula 1
casetofon la
maxim
ciocan
pneumatic
motocicletã
la 2 m
cantina
ºcolii
stradã
animatã
conversaþie
normalã
birou
calm
vacanþã
calmã
dormitor
deºert
camerã
izolatã fonic
pragul de
audibilitate
pragul de senzaþie
dureroasã
vocea umanã
curbã de egalã
senzaþie auditivã
pragul de
audibilitate
υ(Hz)
288
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Înregistrarea stereofonicã constã în plasarea mai multor microfoane (cel puþin douã) pe
scenã. Semnalele captate de cele douã microfoane sunt înregistrate ºi tratate separat.
Reproducerea sunetului în stereofonie necesitã douã incinte acustice (boxe). Fiecare dintre
acestea redã înregistrarea microfonului corespunzãtor ºi trebuie sã fie plasate de o parte ºi
de alta a ascultãtorului.
4.15.2. Elemente de acusticå muzicalå
Experiment
Vom începe prin a compara sunetele emise de un diapazon
ºi de un instrument muzical ce emite aceeaºi notã, de exemplu
un la
3
. Înregistrãm aceste sunete cu ajutorul unui microfon
conectat la un osciloscop.
Oscilograma corespunzãtoare diapazonului este o sinusoidã
(fig. 4.137.a). Oscilograma corespunzãtoare aceleiaºi note (la
3
)
cântatã de o vioarã este o curbã complexã (fig. 4.137.b).
Constataþi totuºi cã ea este periodicã ºi are aceeaºi perioadã ca
ºi sinusoida diapazonului.
Sunetul emis de diapazon este un sunet pur. Sunetul emis
de un instrument muzical este un sunet complex. Un sunet
muzical este periodic.
Calitãþile sunetelor sunt: intensitatea, înãlþimea ºi timbrul.
1. Intensitatea
Cu ajutorul aceluiaºi instrument muzical se poate produce
un sunet mai mult sau mai puþin puternic (de la fortissimo la
pianissimo). Amplitudinea semnalului vizualizat va fi cu atât
mai mare cu cât sunetul este mai intens.
Intensitatea unui sunet depinde de valoarea amplitudinii
vibraþiilor sonore (undei sonore).
2. Înãlþimea
Notele gamei (do, re, mi, fa, …) sunt percepute de ureche
ca diferite. Ele sunt mai grave (joase) sau mai acute (înalte).
Semnalele periodice corespunzãtoare la douã sunete diferite
(la
3
ºi do
3
) vizualizate pe ecranul osciloscopului au frecvenþe
diferite (fig. 4.138 a ºi b).
Calitatea sunetului determinatã de frecvenþã se numeºte
înãþime.
Un sunet acut (ascuþit) are o frecvenþã înaltã; un sunet grav
are o frecvenþã joasã.
În muzicã, nota la
3
, a cãrei frecvenþã este de 440 Hz, serveºte
drept reper. Fiecãrei note muzicale îi corespunde o frecvenþã
bine determinatã. În fig. 4.139 aveþi corespondenþa notã –
frecvenþã.
Anumite raporturi de frecvenþe dau o impresie agreabilã;
sunetele corespunzãtoare sunt consonante. Diferitele game sunt
concepute plecând de la anumite raporturi de frecvenþã
existente între note.
Fig. 4.137
a)
b)
Fig. 4.138
b)
a)
Oscilaþii ºi unde mecanice
289
Notå documentarå
Fig. 4.139
Elaboratã în sec. al XVII–lea de Werckmeister
(1645-1706) pentru a uºura transpunerea
partiturilor instrumentelor cu corzi la
instrumentele cu clape, gama temperatã a
inspirat pe compozitorii J. S. Bach (1685-1750)
ºi J.-P. Rameau (1683-1764), care au contribuit
la rãspândirea ei. O gamã este o suitã de sunete
ce se succed pe un interval de o octavã. Octava
este împãrþitã în 12 semitonuri distincte.
Frecvenþele a douã note distincte plasate la un
interval de semiton satisfac relaþia:
12
2
1








υ
υ
= 2
adicã
2
1
υ
υ
06 , 1 2
12
= =
Pe principiul gamei temperate sunt
construite pianele ºi orgile, la care cu ajutorul a
ºapte clape albe ºi cinci negre (pentru diezi # ºi
bemoli b) sunt produse toate sunetele dintr-o
octavã (fig. 4.140). O notã alteratã de un diez
creºte în înãlþime cu un semiton. Alteratã de un
bemol, scade cu un semiton.
ExerciÆiu aplicativ
Enunþ: Calculaþi frecvenþa notei sol
3
.
Soluþie: 06 , 1
#
3
3
la
la
=
υ
υ
ºi 06 , 1
#
3
3
sol
la
=
υ
υ
Rezultã
2
sol
la
) 06 , 1 (
3
3
=
υ
υ
, deci
3
sol
υ
( )
392
1,06
Hz 440
2
= = Hz
3. Timbrul
În fig. 4.141 sunt prezentate oscilogramele notei do
3
cântatã de douã instrumente
diferite, vioarã ºi trombon.
Timbrul este calitatea sunetului ce permite urechii sã perceapã distinct douã sunete complexe
de aceeaºi înãlþime ºi de aceeaºi intensitate, produse de instrumente muzicale diferite.
Prin ce se disting cele douã oscilograme?
Prin complexitatea sunetelor emise.
Fig. 4.140
290
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Un sunet complex de frecvenþã υ poate fi descompus într-o
„serie Fourier“ (J. Fourier – fig. 4.142) finitã de sunete simple
de frecvenþe υ, 2υ, 3υ, ... Sunetul simplu de frecvenþã υ se
numeºte sunet fundamental, iar cele de frecvenþe 2υ, 3υ, ...
poartã numele de armonici superioare.
Analiza unui sunet muzical de frecvenþã datã înseamnã
determinarea frecvenþei fundamentale ºi a frecvenþelor armo-
nicelor superioare emise simultan de instrumentul respectiv,
precum ºi a intensitãþilor (amplitudinilor) acestora. Diagrama
reprezentând amplitudinea armonicelor în funcþie de frecvenþa
lor constituie spectrul (discontinuu) al sunetului complex. În
fig. 4.143 este redat spectrul sunetului do
3
emis de un oboi.
Timbrul instrumentelor muzicale diferã prin numãrul ºi
intensitatea armonicelor. Nu este obligatoriu ca toate
armonicele sã se afle în spectru. Uneori lipseºte chiar sunetul
fundamental.
Spre deosebire de sunete, un zgomot nu are frecvenþã
precisã ºi nu este periodic. Spectrul sãu comportã toate
frecvenþele; este un spectru continuu (fig. 4.144).
Fig. 4.141
b)
a)
Notå documentarå
Sintetizoarele
Fig. 4.142 Fig. 4.143 Fig. 4.144
Cu ajutorul dispoziti-
velor electronice numite
sintetizoare sunt reproduse
sunetele instrumentelor
muzicale ºi sunt fabricate
sunete cu timbre noi por-
nind de la frecvenþele
fundamentale ºi ale armo-
nicelor superioare. Pentru a
reda cãldura ºi caracterul
sunetului unui instrument,
sintetizorul trebuie sã
reproducã ºi desfãºurarea
temporalã a emiterii unui
sunet natural, care prezintã
o porþiune de atac, un corp
ºi o extincþie a sunetului,
reproduse în fig. 4.145.
Sintetizoarele numerice
utilizate azi permit genera-
rea unor „obiecte“ muzicale
ce pot fi memorate de un
computer, apoi asociate în
vederea creãrii partiturii
unei compoziþii muzicale de
sintezã.
Fig. 4.145
Oscilaþii ºi unde mecanice
291
ExerciÆii çi probleme propuse
1. Alegeþi rãspunsul corect:
a) Un sunet muzical are un spectru continuu/discontinuu.
b) Reconstituirea unui sunet plecând de la fundamentalã ºi câteva armonici constituie
analiza/sinteza sunetului complex.
c) Într-o gamã, o notã caracterizeazã înãlþimea/timbrul unui sunet.
d) Un do
4
este mai grav/acut decât un do
3
.
e) Nota la
3
are frecvenþa de 440 Hz/880 Hz.
2. În fig. 1.146 este redat spectrul sunetului emis de un
tub de orgã.
a) Care este frecvenþa fundamentalã?
b) Care este frecvenþa celei de a treia armonici?
c) Care dintre frecvenþe determinã înãlþimea acestui
sunet?
d) Care este frecvenþa armonicei cu amplitudinea cea
mai mare?
3. Perioada semnalului observat pe ecranul osciloscopului la înregistrarea notei sol
3
emisã de
un flaut este 2,55 ms.
a) Care este frecvenþa semnalului observat?
b) În spectrul sunetului mai apar frecvenþele: 784 Hz, 1568 Hz ºi 2352 Hz. Identificaþi armonicele.
4. În fig. 1.147 este dat spectrul unei note cântate de un
violoncel.
a) Câte sunete pure compun acest spectru?
b) Care este frecvenþa fundamentalã?
c) Care sunt armonicele inferioare frecvenþei de 1600 Hz
absente din spectru?
5. Analiza unui sunet emis de un sintetizor a dat armoni-
cele 220 Hz ºi 440 Hz.
a) Justificaþi faptul cã frecvenþa 220 Hz nu corespunde
sunetului fundamental.
b) Alegeþi dintre frecvenþele de mai jos pe cea a sunetului fundamental: 50 Hz, 110 Hz, 440 Hz.
c) Care este frecvenþa semnalului periodic observat pe osciloscop corespunzãtor sunetului emis?
6. Se ºtie cã frecvenþa notei do
3
este 262 Hz, iar a notei mi
3
este 330 Hz.
a) Calculaþi frecvenþele notelor do
3
# ºi mi
3
b.
b) Nota do a unui clarinet are aceeaºi frecvenþã cu nota si bemol a flautului.
Un flaut cântã nota do
3
. Care este frecvenþa sunetului emis de un clarinet care ar cânta
aceeaºi notã?
Fig. 4.146
Fig. 4.147
292
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Fig. 4.149
Fig. 4.150
*4.16. Ultrasunetele
Vibraþiile elastice care au frecvenþe mai mari de 20 000 Hz genereazã unde sonore ce nu
pot fi auzite de urechea omeneascã. Ele se numesc ultrasunete.
Delfinii, balenele, liliecii etc. comunicã ºi se orienteazã prin emiterea ºi recepþionarea
ultrasunetelor. Pentru a chema câinii sunt folosite fluiere cu ultrasunete.
Sunetele a cãror frecvenþã este mai micã de 20 Hz sunt de asemenea inaudibile. Ele se
numesc infrasunete. Acestea sunt emise, de pildã, de cãtre elefanþi.
Pentru producerea ultrasunetelor se utilizeazã generatoare
electromecanice care funcþioneazã pe baza fenomenelor de
piezoelectricitate ºi magnetostricþiune.
Generatorul piezoelectric. Dacã dintr-un cristal de cuarþ se
taie în mod corespunzãtor o plãcuþã ºi pe feþele ei acoperite
metalic se aplicã o tensiune continuã, plãcuþa se deformeazã.
Când asupra unei astfel de plãcuþe se aplicã o tensiune
alternativã, ea începe sã vibreze cu frecvenþa tensiunii aplicate,
devenind o sursã de ultrasunete (fig. 148).
Generatorul magnetostrictiv. S-a observat cã dimensiunile
plãcuþelor construite din anumite substanþe feromagnetice
variazã prin magnetizare. Dacã acestea sunt dispuse într-un câmp
magnetic variabil de o anumitã frecvenþã, vor începe sã oscileze,
devenind surse de ultrasunete (nichel, aliaje de nichel ºi cobalt).
În ambele cazuri de generare este necesar ca dimensiunile
plãcuþelor oscilante sã fie astfel alese încât frecvenþa lor proprie
sã coincidã cu frecvenþa de excitaþie a câmpurilor electric ºi
respectiv magnetic aplicate. Generatoarele de ultrasunete
lucreazã deci în regim de rezonanþã.
Undele ultrasonore produse prin propagarea
ultrasunetelor într-un mediu elastic au aceeaºi naturã ca ºi
undele sonore. Ca ºi sunetele, ele nu se propagã în vid, ci
numai în medii materiale. Ele au aceeaºi vitezã ca ºi sunetele.
Viteza de propagare a ultrasunetelor în aer este de 340 m/s
la temperatura de 20°C ºi la p
0
= 1 atm.
Proprietãþi ale ultrasunetelor
Experiment
Un generator de ultrasunete alimentat de un generator
de joasã frecvenþã emite ultrasunete de o anumitã
frecvenþã. Un receptor de ultrasunete (generator
reversibil) conectat la un osciloscop este rotit în jurul
generatorului pe o traiectorie circularã de razã d.
Semnalul detectat este vizualizat pe ecranul
osciloscopului. Se constatã cã tensiunea detectatã este
maximã în direcþia emiþãtor-generator ºi scade rapid
cu unghiul α (fig. 4.149 ºi 4.150).
În concluzie, undele ultrasonore se propagã
într-un con îngust având generatorul în vârf. Fasciculul
de ultrasunete este directiv, spre deosebire de undele
sonore audibile.
Ultrasunetele produc fenomenul de difracþie. La
trecerea printr-o deschidere îngustã ale cãrei dimen-
siuni sunt de ordinul de mãrime al lungimii sale de
undã, unda ultrasonorã îºi pierde directivitatea ºi se
propagã mai departe într-un fascicul larg (fig. 4.151).
Fig. 4.148
Oscilaþii ºi unde mecanice
293
Cum explicaþi fenomenul pe baza principiului lui Huygens?
Fenomenul de difracþie este specific undelor. Sunetele sunt
ºi ele difractate; lungimile lor de undã fiind de ordinul a 1 m,
toate deschiderile ºi obstacolele obiºnuite difractã sunetele.
Un alt fenomen caracteristic undelor ultrasonore (dar ºi
sonore) este reflexia de un obstacol rigid. Liliecii emit unde
ultrasonore pe care le detecteazã apoi, captând ecoul trimis
de pereþii peºterii, de copaci, stânci etc.
Legile reflexiei undelor ultrasonore pot fi uºor verificate
datoritã bunei lor directivitãþi; utilizãm un emiþãtor ºi un re-
ceptor de ultrasunete. În faþa acestora (fig. 4.152) este aºezatã
o foaie de carton drept obstacol.
Raza incidentã (EI), raza reflectatã (IR) ºi normala (IN)
în punctul de incidenþã sunt coplanare, definind planul de
incidenþã.
Pentru diferite poziþii ale receptorului R în planul de
incidenþã, amplitudinea semnalului reflectat este maximã
pentru i = i′. Rezultã cã unghiul de reflexie este egal cu unghiul
de incidenþã.
Sunetele se reflectã dupã aceleaºi legi ca ºi ultrasunetele.
Teatrele antice foloseau acest fenomen pentru ca actorii sã fie
auziþi perfect de toþi spectatorii. Sunetele reflectate de pereþii
verticali ºi de scenã se suprapun sunetelor ce ajung direct la
spectatori. Sãlile de concert actuale sunt concepute þinând cont de
reflexii.
În lungul autostrãzilor sunt dispuse plãci antifonice reflectãtoare
pentru a proteja riveranii de zgomot.
Reflexia ultrasunetelor este folositã în funcþionarea sonarului.
Acesta cuprinde un emiþãtor ºi un receptor de ultrasunete. Sursa emite
impulsuri ultrasonore scurte (1 ms – 2 ms) într-un con foarte îngust.
Obstacolele (fundul mãrii, bancuri de peºti etc.) le reflectã spre sonar,
care, între douã serii de impulsuri, detecteazã ultrasunetul reflectat.
Dacã între emisie ºi recepþie se scurge intervalul de timp τ,
adâncimea la care se aflã obstacolul va fi:
v h ⋅
τ
=
2
unde v este viteza de propagare a ultrasunetelor în apã (fig. 4.153).
Undele ultrasonore sunt rapid atenuate în aer. Energia de vibraþie
transportatã de ele este absorbitã de mediu ºi are drept consecinþã
scãderea rapidã a amplitudinii cu distanþa pânã la emiþãtor. Fenomenul
poartã numele de atenuare. Atenuarea este cu atât mai rapidã cu cât
frecvenþa ultrasunetelor este mai mare. Ea este mai puternicã în gaze
decât în lichide.
Pentru o aceeaºi frecvenþã, distanþa pentru care intensitatea
acusticã iniþialã a ultrasunetelor se reduce cu 90% depinde de mediu.
Astfel, la frecvenþa de 100 kHz, aceastã distanþã mãsoarã 5 m în aer
ºi 10 km în apã.
Într-un acelaºi mediu, spre exemplu în apã, distanþa pentru care
intensitatea acusticã iniþialã a ultrasunetelor se reduce la 50% depinde
de frecvenþã, conform tabelului alãturat.
În mod similar, sunetele mai acute sunt mai repede amortizate
decât cele grave. De aceea, instrumentele ce emit sunete acute
(viorile) sunt dispuse în faþa orchestrei.
Fig. 4.151
Fig. 4.152
Fig. 4.153
Frecvenþa Distanþa
40 kHz 16 km
2 MHz 6,44 m
10 MHz 0,23 m
plan de
incidenþã
294
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Fig. 4.154
Fig. 4.155
Efectele produse de ultrasunete:
– duc la omogenizarea unor sisteme disperse, soluþii coloidale, emulsii etc.;
– pot altera omogenitatea unor sisteme;
– dacã în aer se aflã particule de lichid sau solid, dimensiunile acestora pot creºte
prin acþiunea ultrasunetelor;
– pot accelera ºi chiar provoca unele reacþii chimice;
– produc încãlziri locale ale þesuturilor vii prin transferul unei pãrþi a energiei lor;
– sunt utilizate la tratarea unor nevralgii;
– provoacã perturbaþii mecanice în interiorul celulelor vii. Pot distruge astfel unele
microorganisme, fiind utilizate la prepararea serurilor ºi vaccinurilor, la sterilizarea
alimentelor etc.
Notå documentarå
Utilizarea ultrasunetelor în medicinå
Ecografia medicalã. Aceastã tehnicã utilizeazã
undele ultrasonore produse de o sondã cu dublu
rol: de emiþãtor ºi de receptor. Frecvenþele
utilizate depind de organele sau þesuturile
biologice de sondat. Astfel, pentru inimã ºi ab-
domen frecvenþa este cuprinsã între 2 MHz ºi
3MHz, în pediatrie sau pentru organele mici se
foloseºte frecvenþa de 6 MHz, iar în oftalmo-
logie frecvenþe variind între 8 MHz ºi 15 MHz.
Undele ultrasonore se propagã în þesuturi ºi
sunt parþial reflectate. Sonda plasatã într-un
punct de pe piele primeºte ecourile reflectate de
suprafeþele de separaþie
dintre þesuturi. Cunoscând
durata întoarcerii ecoului,
amplitudinea acestuia ºi
viteza lui de propagare, se
deduc informaþii asupra na-
turii ºi grosimii þesuturilor
traversate. Aceste informaþii
sunt transmise unui com-
puter care le prelucreazã ºi
furnizeazã o imagine de
sintezã a organelor sondate.
Ecografia permite o diagnosticare mai precisã
în numeroase domenii ale medicinei. În
cardiologie, ecografia 2D permite evaluarea
caracteristicilor dimensionale ale inimii în func-
þionare: diastola ºi sistola (fig. 4.154), iar
ecografia T. M. (timp-miºcare) permite studiul
miºcãrilor ventriculare ºi diagnosticarea
anomaliilor valvelor.
În oftalmologie, ultrasunetele sunt utilizate
pentru operarea cataractei (opacizarea crista-
linului) prin phakoemulsificare (tehnica
Kelman). Cristalinul distrus de ultrasunete este
aspirat ºi înlocuit imediat cu
un implant suplu.
În estetica medicalã,
ultrasunetele cu frecvenþa
de 1 MHz permit tratarea
unor degradãri ale pielii
prin stimularea circulaþiei ºi
a metabolismelor celulare,
creºterea secreþiei de
colagen ºi elastinã a pielii.
ExerciÆiu aplicativ
Enunþ: Viteza de propagare a ultrasunetelor nu este aceeaºi
într-un fluid în repaus sau într-unul în miºcare. Fie
v viteza lor de propagare în fluidul aflat în repaus ºi
fie u viteza de curgere a fluidului. Într-o canalizare
parcursã de acest fluid se aºazã un emiþãtor E ºi un
receptor R la distanþa L unul de celãlalt (fig. 4.155).
Emiþãtorul E emite un semnal scurt. Fluidul curge
de la E spre R. Un osciloscop permite mãsurarea
Oscilaþii ºi unde mecanice
295
timpului t
1
de propagare a semnalului. Se permutã apoi rolurile lui R ºi E; un semnal
emis de R este primit de E. Osciloscopul permite mãsurarea duratei t
2
de propagare
a acestui semnal.
a) Exprimaþi duratele t
1
ºi t
2
în funcþie de L, v ºi u.
b) Exprimaþi diferenþa τ între t
1
ºi t
2
.
c) Calculaþi viteza de curgere a fluidului, u, pentru L = 1,5 m, v = 1500 m/s ºi τ = 4 µs.
Soluþie: a) Când semnalul se propagã în sensul de curgere a fluidului:
u v
L
t
+
=
1
Când el se propagã în sens contrar:
u v
L
t

=
2
b) Rezultã τ =
1 2
2L t t = −
2 2
u v
u

c) Cum u << v putem aproxima:
2
2
v
Lu
≈ τ
De aici
L
v
u
2
2
τ

1
6 2
ms 3
s
m
5 , 1 2
10 4 1500 −



⋅ ⋅
=
Constatãm cã într-adevãr viteza de curgere a fluidului, u, este neglijabilã faþã de
viteza de propagare a ultrasunetelor, v.
*4.17. NoÆiuni de seismologie
Un cutremur de pãmânt se manifestã, aºa cum ºtiþi cu toþii, printr-o miºcare de vibraþie ºi
uneori printr-o miºcare violentã resimþitã la suprafaþa pãmântului. Undele care se propagã în
urma acestei perturbaþii locale strãbat interiorul planetei, oferind cea mai utilã metodã de
studiu a structurii sale geologice. Seismologia este ramura fizicii Pãmântului care studiazã
undele generate de miºcãrile din straturile geologice profunde (deplasãri orizontale sau verticale
rapide). Cutremurele sunt unde de ºoc ce traverseazã interiorul Pãmântului de câteva milioane
de ori pe an, dar marea lor majoritate sunt foarte slabe ºi nu pot fi detectate decât cu aparaturã
de mare fineþe. Existã ºi cutremure de mare intensitate, devastatoare pentru regiuni întinse.
Cauza cutremurelor sunt miºcãrile plãcilor tectonice, care creazã tensiuni la nivelul
contactului dintre ele. Rocile posedã proprietãþi elastice ºi energia se acumuleazã în
deformãri elastice ale litosferei. Dacã forþele ce determinã aceste deformãri sunt suficient
de mari pentru a depãºi forþele de frecare din lungul limitelor plãcilor, atunci pereþii ce vin
în contact se deplaseazã brusc ºi energia elasticã acumulatã în roci este eliberatã, provocând
un cutremur. Dacã limita de elasticitate a rocii nu este depãºitã, dupã miºcare ea revine
elastic la forma originalã. În acest caz, cutremurul este resimþit doar ca o zvâcniturã elasticã.
Dacã însã limita de elasticitate a rocilor este depaºitã, au loc rupturi ale acestora, însoþite
uneori de apariþia unor falii (de exemplu, falia tectonicã San Andreas din California, formatã
pe linia de separaþie dintre placa Pacificului ºi placa americanã).
Pe harta din fig. 4.156.a observaþi cele 6 mari plãci tectonice ale globului ºi miºcãrile
lor relative generatoare de tensiuni. Harta din fig. 4.156.b prezintã în roºu regiunile globului
cu risc înalt în producerea cutremurelor de mare intensitate. De notat cã „inelul Pacificului“
îºi datoreazã seismicitatea ridicatã activitãþii vulcanice.
Punctul sau regiunea eliberãrii iniþiale de energie într-un cutremur se numeºte focar.
Marea majoritate a cutremurelor au loc în crusta sau în mantaua superioarã (fig. 4.157),
astfel încât focarul se aflã la adâncimi de câteva zeci de km pânã la sute de km. Geologii
numesc punctul de pe suprafaþa Pãmântului aflat chiar deasupra focarului epicentru.
Energia eliberatã în focarul cutremurului se propagã prin unde seismice. Existã în ge-
neral douã tipuri de unde seismice produse de vibraþia cutremurului: unde de suprafaþã
(numite unde L), care traverseazã suprafaþa Pãmântului, ºi unde de adâncime care se propagã
296
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Fig. 4.158 Fig. 4.159 Fig. 4.160
prin interiorul Pãmântului. Undele de suprafaþã produc
cele mai mari prejudicii. Ele au o concentraþie mai mare
de energie, se propagã pe distanþe mai mari ºi au
amplitudini mai mari decât cele de adâncime.
Undele de adâncime sunt de douã categorii: undele
primare (P), care sunt longitudinale, ºi undele
secundare (S), care sunt transversale.
Viteza de propagare a undelor longitudinale P este
de aproximativ 2 ori mai mare decât viteza de propagare
a undelor transversale S. Undele S se pot propaga numai
prin solide. Undele de compresiune longitudinale P se
propagã prin orice mediu, solid, lichid sau gaz.
În figura 4.158 este reprezentat schematic procesul
de propagare a undelor sferice care pornesc din focarul
notat cu O. Razele seismice ajung la suprafaþa
Pãmântului în momente diferite. Distanþa de la
epicentrul E pânã la locul de observaþie poartã numele
de distanþã epicentralã. Când undele întâlnesc un
mediu în care viteza de propagare devine mai micã,
se vor refracta. Viteza lor de propagare depinde de
densitatea materialului scoarþei terestre, care în ge-
neral creºte cu adâncimea. Undele se refractã când
întâlnesc suprafaþa de separaþie dintre douã medii.
Refracþia undelor seismice ºi faptul cã undele S nu pot traversa
mediile lichide au permis geofizicienilor sã fundamenteze modelul
actual de structurã internã a Pãmântului (fig. 4.159). Existenþa
aºa-numitelor „zone de umbrã“ ale undelor S ºi P i-au determinat
sã presupunã cã Pãmântul are un nucleu interior solid înconjurat
de un nucleu lichid foarte vâscos.
Undele seismice sunt înregistrate cu ajutorul unui instrument
numit seismograf, al cãrui principiu este ilustrat în fig. 4.160.
Seismograma înregistratã dã indicaþii asupra intervalelor de
timp dupã care sosesc diferitele tipuri de unde directe sau
reflectate, ca ºi asupra energiei transportate de acestea (prin
analizarea amplitudinii lor).
Intensitatea cutremurelor este reprezentatã în diferite scale.
Cele mai des utilizate sunt: scala Richter, care exprimã logaritmic
energia eliberatã la o anumitã distanþã epicentralã standard, ºi
scala Mercalli modificatã, care descrie intensitatea cutremurului
prin observarea efectelor sale în epicentru. În tabelul de mai jos
aveþi o comparaþie a celor douã scale.
Fig. 4.157
Fig. 4.156
a)
b)
crustã manta superioarã
manta
nucleu interior nucleu exterior
nucleu
interior
solid
nucleu
exterior
vâscos manta
fascicul de
luminã
sursã luminoasã
hârtie
fotograficã
cadru de
ancorare
tambur
rotativ
Oscilaþii ºi unde mecanice
297
Scala Richter (introdusã de
Charles Richter în 1935 la
Institutul de Tehnologie din Cali-
fornia) este o scalã logaritmicã,
ce se exprimã în numere zecimale
cuprinse între 1 ºi 9. Fiecare
numãr întreg corespunde unei
energii de circa 31 de ori mai
mare decât cea corespunzãtoare
numãrului întreg precedent.
Astfel, un cutremur cu magnitu-
dinea 8 nu elibereazã de douã ori
mai multã energie decât unul cu
magnitudinea 4, ci de un milion
de ori mai multã!
Scala Richter nu dã indicaþii
decât asupra potenþialului distructiv al cutremurelor. Pagubele produse de acestea nu depind
numai de magnitudinea lor, ci ºi de poziþiile focarului ºi epicentrului, de specificul geologic
al zonei, de densitatea populaþiei ºi de tipul de construcþii. Scala modificatã a lui Mercalli
(pusã la punct în 1890, înainte de descoperirea seismografului) dã indicaþii mai precise
asupra efectelor cutremurelor.
În principiu, cutremurele nu pot fi prevãzute. Dar populaþia din zonele cu seismicitate
frecventã sau intensã trebuie sã cunoascã un numãr de reguli de bazã în caz de cutremur:
– sã nu intre în panicã;
– sã nu alerge pe scãri, deoarece acestea se prãbuºesc printre primele;
– sã stingã gazele ºi electricitatea;
– sã se adãposteascã în locuinþe, sub tocul uºii;
– pe stradã, sã nu se adãposteascã sub balcoane, coloane sau streºini;
– sã înveþe sã dea primul ajutor în caz de rãnire sau arsurã;
– sã cheme telefonic ambulanþa în caz de urgenþã.
Temå: În baza celor expuse ºi a celor studiate de voi la geografie, alcãtuiþi un eseu despre
„Seismicitatea regiunii Vrancea“, precizând cauzele producerii cutremurelor, cutremurele
majore survenite ºi efectele acestora, periodicitatea lor.
Distribuþia geograficã a seismelor
Cutremurele de mare magnitudine urmeazã limitele plãcilor tectonice, observându-se
existenþa a douã zone înguste ºi alungite care concentreazã 99% din activitatea seismicã a
planetei: „cercul circumpacific“. Aceastã zonã corespunde marilor falii inverse în care
continentele alunecã deasupra domeniului oceanic, ducând la închiderea Pacificului.
Cea de-a doua zonã corespunde arcului munþilor terþiari; acest relief înalt este consecinþa
compresiunii rezultate din închiderea completã a mãrii Tethys. În cadrul acestor zone de
orogen, seismele locale se datoreazã frecvent unor decroºãri orizontale de blocuri în lungul
unor falii verticale.
Celor douã regiuni li se mai adaugã traseele imensului lanþ submarin, secundare din punct
de vedere al energiilor desfãºurate, dar importante prin semnificaþia lor tectonicã, aici
nãscându-se o nouã scoarþã oceanicã, ce duce la împingerea, de-o parte ºi de alta, a continentelor.
Seismicitatea în România
România este o þarã seismicã, anual producându-se cca. 500 de cutremure, dintre care în
ultimele douã secole 50 au avut magnitudinea de peste 5 grade pe scara Richter. Teritoriul
României este afectat în proporþie de peste 50% de seisme puternice sau moderate. În raport
cu Japonia însã, cantitatea de energie seismicã eliberatã anual este de 400 de ori mai micã.
Studiul seismicitãþii a dus la conturarea mai multor regiuni epicentrale: vrânceanã,
fãgãrãºeanã, bãnãþeanã etc. Dintre acestea, cutremurele vrâncene sunt singurele de tip
intermediar (cu adâncimi situate sub 170 km). Ele elibereazã periodic cea mai mare cantitate
de energie, provoacã cele mai mari distrugeri ºi se resimt pe areale ce se extind pânã la
Moscova ºi Marea Egee.
Descriere
detectat numai de
instrumente
este resimþit slab
se simte; obiectele
vibreazã uºor
produce panicã;
distrugeri moderate
cutremur major;
distrugeri majore
cutremur catastrofal
Magnitudinea
pe scala Richter
1-2
3-4
4-5
6-7
7-8
8+
Intensitatea pe scala
Mercalli modificatã
I
II-III
IV-V
VI-VIII
IX-X
XI-XII
298
Fizicã – Manual pentru clasa a XI-a
Test sumativ
Unde mecanice
1. O undã longitudinalã se propagã într-un mediu elastic de densitate ρ = 2600 kg/m
3
dupã legea






υ
π
− π ⋅ = x t y
2
1000 sin 2 , 1
(cm). Diferenþa de fazã dintre douã puncte
aflate pe abscisã, la distanþa ∆x = 3,2 m, este π = ϕ ∆
5
4
rad.
Modulul de elasticitate al mediului elastic prin care se propagã unda este:
a) 3,16 ⋅ 10
6
N/m
2
; b) 41,6 ⋅ 10
6
N/m
2
; c) 9,8 ⋅ 10
6
N/m
2
;
d) 2 ⋅ 10
6
N/m
2
; e) 5,6 ⋅ 10
11
N/m
2
.
2. Printr-un mediu elastic se propagã o undã planã conform ecuaþiei:
y = 0,02 · sin(120πt + 0,025x) (m). Raportul dintre viteza de propagare a undei ºi
viteza maximã de oscilaþie a punctelor materiale din mediul elastic este:
a) 200; b) 160; c) 260; d) 100; e) 10.
3. În lungul unui cablu elastic se propagã o undã elasticã transversalã cu viteza v = 15 m/s.
Perioada oscilaþiilor este T = 1,2 s ºi amplitudinea A = 2 cm. Acceleraþia oscilaþiei
unui punct al cablului aflat la x = 45 m de sursa de oscilaþii, la momentul t = 4 s,
este egalã cu:
a) 0,27 m/s
2
; b) 0,12 m/s
2
; c) 0,39 m/s
2
; d) 0,47 m/s
2
; e) 0,6 m/s
2
.
4. O undã elasticã longitudinalã cu frecvenþa υ = 1000 Hz se propagã printr-un mediu
elastic cu densitatea ρ = 9000 kg/m
3
ºi modul de elasticitate E = 1,44 ⋅ 10
9
N/m
2
.
Distanþa dintre douã puncte ale mediului elastic între care diferenþa de fazã este ∆ϕ
= π este egalã cu:
a) 0,3 m; b) 0,1 m; c) 0,2 m; d) 0,5 m; e) 0,6 m.
5. La capãtul A al ramurii unui diapazon se leagã un fir de lungime
l = 2 m ºi de masã m = 12 g. La celãlalt capãt al firului se
suspendã un corp de masã m
1
= 960 g. Se produc oscilaþii ale
diapazonului. În firul AB apar unde staþionare, punctele A ºi B
fiind noduri. Care este frecvenþa oscilaþiilor diapazonului dacã
pe fir s-au format 10 ventre?
a) 100 Hz; b) 50 Hz; c) 40 Hz; d) 10 Hz; e) 75 Hz.
6. Un automobil se deplaseazã cu viteza v = 108 km/h. Claxonul
automobilului emite un sunet de frecvenþã υ
0
= 300 Hz. Care
este diferenþa frecvenþelor percepute de doi observatori aflaþi
în repaus pe ºosea, în faþa ºi respectiv în spatele automobilului? (c = 330 m/s)
a) 50 Hz; b) 55 Hz; c) 60 Hz; d) 5 Hz; e) 100 Hz.
Oficiu
Total
Rãspuns:
1. b; 2. a; 3. d; 4. c; 5. a; 6. b
Fig. 4.161
1 p
1 p
1 p
2 p
2 p
2 p
1 p
10p
OscilaÆii çi unde electromagnetice
299
OSCILAæII ÇI UNDE
ELECTROMAGNETICE
CAPITOLUL
5
*5.1. OscilaÆii electromagnetice libere
5.1.1. Descårcarea unui condensator (C) printr-o bobinå idealå (L)
Vom aråta în cele ce urmeazå cå procesul de descårcare a unui condensator printr-o
bobinå genereazå oscilaÆii ale tensiunii, ale sarcinii de pe armåturile condensatorului çi
respectiv ale intensitåÆii curentului ce parcurge circuitul de
descårcare.
ImaginaÆi-vå montajul din fig. 5.1, alcåtuit din elemente
ideale de circuit. Condensatorul de capacitate C se încarcå
iniÆial de la un generator de tensiune U
0
cu sarcina Q
0
= CU
0
.
Prin comutarea contactului din poziÆia 1 în poziÆia 2,
condensatorul este pus så se descarce prin bobina idealå de
inductanÆå purå L (presupunem cå rezistenÆa electricå a
înfåçurårilor acesteia este neglijabilå).
Fie ± q(t) sarcinile de pe armåturile condensatorului la
momentul t al descårcårii çi i(t) valoarea instantanee a
intensitåÆii curentului prin bobinå.
CondiÆiile iniÆiale ale descårcårii vor fi:
C.I.
( )
( )





= =
= =
=
0
0
0 0
0 0 0
0
i i
CU Q q
t
(1)
Prin definiÆie, intensitatea este sarcina ce traverseazå orice secÆiune a circuitului în
unitatea de timp, la un moment dat:
t
q
i
t
=


=
→ ∆
lim
0 t
q
d
d
(2)
ceea ce reprezintå derivata sarcinii momentane q(t) în raport cu timpul.
Curentul ce traverseazå bobina idealå genereazå un câmp magnetic variabil, al cårui
flux prin suprafaÆa spirelor acesteia, numit flux propriu, depinde liniar de intensitate:
( )
( ) t i L
t
⋅ = Φ (3)
La bornele bobinei ia naçtere o t.e.m. de autoinducÆie e
a
proporÆionalå, conform legii lui
Faraday, cu viteza de variaÆie a fluxului magnetic inductor, aici, fluxul propriu:
e
a
− =
t d

(4)
Din (3) çi (4) rezultå cå:
L e
a
− =
t
i
d
d
(5)
T.e.m. autoinduså este proporÆionalå cu viteza de variaÆie a intensitåÆii curentului çi de sens
contrar acesteia. Datoritå ei, bobina întârzie scåderea çi prelungeçte creçterea intensitåÆii
curentului.
Fig. 5.1
300
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
Pe måsurå ce sarcina de pe armåturile condensatorului scade,
intensitatea curentului creçte; aceastå creçtere nu este bruscå, deoarece
tensiunea autoinduså în bobinå çi curentul autoindus prelungesc
descårcarea. Prin inductanÆa sa, bobina manifestå inerÆie la variaÆiile
curentului. Când sarcina de pe armåturi s-a anulat, intensitatea curentului
a devenit maximå (fig. 5.2 a çi b) çi curentul continuå så circule, datoritå
inerÆiei inductanÆei, în acelaçi sens, reîncårcând condensatorul cu sarcini
de semn contrar. De pe placa încårcatå negativ în etapa anterioarå, acum
neutrå, pleacå în continuare electroni. Curentul circulå în acelaçi sens,
dar, în acest timp, intensitatea lui scade; t.e.m. induså tinde så se opunå
acestei scåderi, prelungind-o (fig. 5.3 a çi b).
Curentul se anuleazå în momentul când sarcina de pe armåtura
superioarå a devenit –Q
0
(çi +Q
0
pe cea inferioarå).
Condensatorul reîncårcat se va descårca prin bobinå. Curentul elec-
tric va avea acum sens contrar. Bobina va prelungi descårcarea. În
momentul anulårii sarcinii, intensitatea curentului devine maximå,
dar de sens opus, –I
m
(fig. 5.4 a çi b). Deçi condensatorul e descårcat,
curentul continuå så circule reîncårcându-l cu o sarcinå pozitivå
pe armåtura superioarå çi negativå pe cea inferioarå. În acest
interval de timp curentul scade în valoare absolutå, påstrându-çi
sensul negativ, pânå la anulare (fig. 5.5 a çi b). Se revine la starea
iniÆialå, dupå încheierea unui ciclu de evoluÆie. Acesta se repetå
periodic, generând oscilaÆii concomitente ale sarcinii
condensatorului çi respectiv ale intensitåÆii curentului. Simultan,
oscileazå çi valoarea tensiunii la bornele condensatorului:
( )
( )
C
t q
t u
c
= (6)
Vom demonstra cå oscilaÆiile generate de circuitul ideal LC
(bobinå-condensator) sunt de tip armonic, sinusoidal, analoage
oscilaÆiilor mecanice libere fårå frecare, liniar armonice.
Scriem legea lui Ohm pentru circuitul LC, valabilå pentru orice
Fig. 5.2
Fig. 5.3
Fig. 5.4 Fig. 5.5
b)
a)
b)
a)
b)
a)
b)
a)
OscilaÆii çi unde electromagnetice
301
moment de timp t:
e
a
(t) = u
c
(t) (7)
Utilizând (5) çi (6), relaÆia (7) devine:
–L
t
i
d
d
C
q
=
sau încå:
t
i
d
d
q
LC
⋅ − =
1
(8)
EcuaÆia (8) este perfect analoagå, ca formå matematicå, ecuaÆiei ce descrie oscilatorul
mecanic liniar-armonic:
a = – ω
2
x (9)
UrmåriÆi analogia dintre mårimile
oscilatorii mecanice çi respectiv cele
electrice din tabelul alåturat.
În baza acestei analogii putem afirma
cå oscilaÆiile electrice generate în circuitul
ideal LC au pulsaÆia datå de relaÆia:
LC
1 2
= ω (10)
iar perioada:
LC T π = 2 (11)
çi sunt descrise de funcÆii sinusoidale.
SoluÆia ecuaÆiei (9) fiind:
x(t) = A sin(ωt + ϕ) (12)
vom putea exprima sarcina instantanee de pe condensator prin analogie:
q(t) = == == Q
m
sin(ω ωω ωωt + ϕ ϕϕ ϕϕ) (13)
unde amplitudinea Q
m
çi faza iniÆialå ϕ a oscilaÆiei se determinå din condiÆiile iniÆiale.
Tensiunea oscileazå de asemenea sinusoidal:
( )
( )
( ) ϕ + ω = = t U
C
t q
t u
m
sin (14)
cu amplitudinea U
m
= Q
m
/C (15)
Intensitatea instantanee a curentului se va exprima, în mod analog vitezei oscilatorului
mecanic, prin funcÆia:
( ) ( ) ϕ + ω ⋅ = t I t i
m
cos (16)
unde amplitudinea intensitåÆii curentului:
I
m
= == == Q
m
ω ωω ωω (17)
Curentul electric generat în circuitul LC este un curent alternativ sinusoidal al cårui sens
se schimbå de douå ori într-o perioadå.
AÆi studiat în clasa a X-a mårimile caracteristice ale unei tensiuni çi ale unui curent
alternative. ReamintiÆi-le!
Tot în clasa a X-a aÆi studiat despre generarea tensiunii çi curentului alternativ prin
fenomenul de inducÆie într-o spirå ce se roteçte uniform într-un câmp magnetic omogen.
Deçi principiul generårii este altul în cazul circuitului oscilant LC, caracteristicile mårimilor
sinusoidale nu se modificå.
VeÆi observa înså cå în cazul circuitului LC, intensitatea curentului este defazatå cu π/2
(un sfert de perioadå) înaintea tensiunii, ceea ce se remarcå çi din reprezentarea graficå a
celor douå funcÆii (fig. 5.6).
Mãrimi mecanice Mãrimi electrice
elongaÆia x(t) ←→ q(t) sarcina instantanee
pe condensator
viteza ( ) t v =
t
x
d
d
←→ ( ) t i =
t
q
d
d
intensitatea curentului
acceleraÆia ( ) t a =
t
v
d
d
←→
t
i
d
d
viteza de variaÆie
a intensitãÆii curentului
302
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
Reprezentarea fazorialå a
oscilaÆiilor tensiunii çi curentului
este redatå în fig. 5.7. ProiecÆia
fazorilor pe axa Oy, la orice moment
de timp, oferå valorile instantanee
ale tensiunii çi respectiv intensitåÆii
curentului.
BilanÆul energetic
În condensatorul de capacitate C, câmpul electric omogen çi uniform este presupus a fi
concentrat numai în spaÆiul dintre armåturi. Intensitatea sa variazå sinusoidal în timp.
Energia câmpului electric:
( )
( )
C
q Cu
W
t t
t el
2 2
2
) (
2
= =
este datoratå stårii de încårcare a condensatorului.
„Elasticitatea“ sistemului oscilant
electric este conferitå de condensator,
care are tendinÆa de a reveni
întotdeauna la starea de neutralitate
electricå. Pornind de la analogia dintre
elongaÆia oscilatorului elastic çi sarcinå,
putem stabili analogia dintre forÆa
elasticå çi tensiunea electricå, precum
çi pe cea dintre energia potenÆialå
elasticå çi energia electrostaticå. Vom
completa astfel tabloul analogiilor.
În ceea ce priveçte „dinamica“ bobinei, ea se manifestå ca inerÆie a sistemului, inductanÆa
proprie L fiind analoagå masei oscilatorului mecanic. Câmpul magnetic presupus concentrat
în interiorul bobinei ideale, este omogen çi uniform. InducÆia sa magneticå variazå sinusoi-
dal în timp, în fazå cu intensitatea curentului:
( )
( )
l
t i N
t B
0
µ =
Energia câmpului magnetic (a cårei expresie aÆi studiat-o în clasa a X-a):
( )
( )
2
2
t Li
W
t mg
=
este analoagå energiei cinetice a oscilatorului mecanic.
Fig. 5.6 Fig. 5.7
Mãrimi mecanice Mãrimi electrice
x ←→ q
constanta de elasticitate ←→ inversul capacitãÆii
k 1/C
forÆa elasticã F
e
= – kx ←→ e
a
= – u
c
= –
C
q
energia potenÆialã ←→ energia câmpului electric
E
p
=
2
2
x
k W
el
=
C
q
2
2
OscilaÆii çi unde electromagnetice
303
Putem stabili uçor analogiile din
tabelul alåturat.
În fig. 5.8 sunt ilustrate variaÆiile în
raport cu timpul ale energiilor câmpului
magnetic çi câmpului electric, în timpul
oscilaÆiilor.
În timpul descårcårii condensa-
torului, energia câmpului electric scade,
în schimb se acumuleazå energie în
câmpul magnetic al bobinei. Anularea
sarcinii corespunde unui maxim al
energiei câmpului magnetic:
2
2
max
m
mg
LI
W =
Scåderea intensitåÆii curentului çi implicit a energiei
magnetice este corelatå cu o creçtere a energiei
câmpului electric. Aceasta devine maximå:
2 2
2 2
max
m m
el
CU
C
Q
W = =
în momentul anulårii curentului.
Perioada variaÆiilor energiei câmpului electric/mag-
netic este jumåtate din perioada oscilaÆiilor tensiunii/
intensitåÆii curentului.
AråtaÆi cå amplitudinile energiilor sunt egale:
C
Q LI
W W
m m
mg el
2 2
2 2
max
max
= = =
În timpul oscilaÆiilor are loc un balans al energiei între câmpul electric çi cel magnetic,
prin transfer energetic între condensatorul çi bobina ideale, astfel încât în orice moment
energia totalå så påstreze o valoare constantå:
( ) ( )
( ) ( ) = ϕ + ω + ϕ + ω = + = t
LI
t
C
Q
W W W
m m
t mg t el
2
2
2
2
cos
2
sin
2
= ( ) ( ) [ ] .
2 2
cos sin
2
2 2
2 2
2
const
C
Q LI
t t
LI
m m m
= = = ϕ + ω + ϕ + ω
Spunem cå energia totalå a circuitului oscilant ideal LC se conservå.
ExerciÆiu aplicativ
EnunÆ: Un condensator de capacitate C = 2,2 µF este încårcat sub o tensiune U = 24 V. El se
descarcå apoi printr-o bobinå de inductanÆå L = 28 mH de rezistenÆå neglijabilå.
a) CalculaÆi frecvenÆa oscilaÆiilor electrice.
b) CalculaÆi amplitudinea I
m
a intensitåÆii curentului.
c) ExprimaÆi variaÆia în timp a tensiunii u(t) la bornele condensatorului çi a intensitåÆii
curentului i(t).
d) CalculaÆi primul moment de timp de la începerea oscilaÆiilor în care energia
câmpului electric devine egalå cu cea a câmpului magnetic.
SoluÆie: a) FrecvenÆa oscilaÆiilor:
υ Hz 6 , 641 s
482 , 2 28 , 6
10
s
10 28 10 2 , 2 28 , 6
1
2
1 1
4
1
3 6
=

=
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
π
=
− −
− −
LC
Mãrimi mecanice Mãrimi electrice
viteza
t
x
v
d
d
= ←→
t
q
i
d
d
= intensitatea
masa m ←→ L inductanÆa
impulsul p = mv ←→ Φ = Li fluxul propriu
energia cineticã ←→ energia câmpului magnetic
2
2
mv
E
c
=
2
2
Li
W
mg
=
Fig. 5.8
304
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
b) Amplitudinile energiilor electricå çi magneticå sunt egale:
2 2
2 2
m m
LI CU
=
Rezultå: A 213 , 0
10 28
10 2 , 2
24
3
6
=


= ⋅ = =


L
C
U
L
C
U I
m m
c) La momentul iniÆial t
0
= 0, u
(0)
= U, i
(0)
= 0.
Gåsim:



ϕ =
ϕ =
cos 0
sin
m
m
I
U U
çi de aici
2
π
= ϕ , iar U
m
= U
PulsaÆia oscilaÆiilor este ω = 2πυ = 4025 s
–1
ObÆinem u(t) = 24 cos 4025t (V)
çi i(t) = –0,213 sin 4025t (A)
d) CondiÆia problemei: W
el(t)
= W
mg(t)
ne conduce la: sin
2
4025t = cos
2
4025t
de unde: tg 4025t = 1, s 195 s
4025 4
µ =

π
= t
Test de verificare rapidå
AlegeÆi råspunsul corect:
1. Perioada unui circuit (L, C) este datå de relaÆia:
a)
LC
T
π
=
2
1
; b) LC T π = 2 ; c)
C
L
T π = 2 .
2. Perioada unui circuit oscilant (L, C) este egalå cu perioada variaÆiei:
a) energiei condensatorului; b) sarcinii condensatorului;
c) intensitåÆii curentului; d) energiei bobinei.
3. Capacitatea condensatorului unui circuit oscilant cu frecvenÆa proprie de 1 MHz este C = 0,2 nF.
CalculaÆi valoarea inductanÆei bobinei.
4. În fig. 5.9 este reprezentatå oscilograma tensiunii la
bornele condensatorului unui circuit oscilant (L, C) de
rezistenÆå neglijabilå. Se cunosc C = 6,9 µF,
sensibilitatea verticalå 2 V/div. çi durata baleiajului
1 ms/div. CalculaÆi:
a) perioada oscilaÆiilor;
b) inductanÆa bobinei;
c) energia circuitului oscilant;
d) valoarea maximå a intensitåÆii curentului
în circuit.
5. Un oscilator electric este constituit dintr-o bobinå de
inductanÆå L = 0,1 H çi rezistenÆå neglijabilå çi un
condensator de capacitate C = 10 µF.
a) CalculaÆi pulsaÆia çi perioada oscilatorului.
b) ExprimaÆi variaÆia sarcinii de pe armåturile condensatorului în funcÆie de timp, q(t),
dacå la momentul iniÆial t
0
= 0 condensatorul este încårcat sub tensiunea U = 10 V çi
intensitatea curentului este nulå.
c) Aceeaçi întrebare dacå la momentul iniÆial condensatorul este descårcat, dar curentul
are intensitatea de 0,4 A.
Fig. 5.9
OscilaÆii çi unde electromagnetice
305
ExerciÆii çi probleme propuse
1. Un circuit oscilant conÆine o bobinå idealå de inductanÆå L = 0,1 H alcåtuitå din N = 5000 de
spire de arie S = 10
–4
m
2
fiecare çi un condensator plan cu aer de capacitate C = 10 µF çi cu
distanÆa dintre armåturi d = 5 mm. La momentul
iniÆial, curentul prin circuit are intensitatea i = 100 mA,
iar condensatorul este descårcat.
a) CalculaÆi perioada proprie a oscilaÆiilor circuitului.
b) ExprimaÆi intensitatea curentului i(t) çi tensiunea
instantanee u(t) la bornele fiecårui
element de circuit.
c) StabiliÆi dependenÆa de timp a intensitåÆii
câmpului electric E(t) din condensator çi a
inducÆiei câmpului magnetic B(t) din bobinå.
ReprezentaÆi-le fazorial.
2. Un condensator cu capacitatea C se descarcå prin douå
bobine ideale de inductanÆe L
1
çi respectiv L
2
, legate în paralel
(fig. 5.10). Se cunoaçte amplitudinea intensitåÆii curentului
prin prima bobinå, I
m1
. ExprimaÆi:
a) perioada oscilaÆiilor;
b) tensiunea sub care a fost încårcat iniÆial condensatorul.
3. Se då circuitul oscilant ideal din fig. 5.11.
a) GåsiÆi frecvenÆa proprie a circuitului oscilant.
b) ªtiind cå la momentul iniÆial sarcina de pe unul dintre
condensatoare este q
0
, celålalt fiind descårcat, iar
intensitatea este nulå, exprimaÆi valoarea maximå a
intensitåÆii curentului.
c)* ExprimaÆi dependenÆa de timp a sarcinilor de pe cele
douå condensatoare: q
1
(t) çi q
2
(t).
d)* GåsiÆi un sistem mecanic oscilant analog circuitului din
fig. 5.11.
4. Un generator electric de tensiune electromotoare continuå E
este legat în serie cu o bobinå idealå de inductanÆå L çi un
condensator de capacitate C, ca în fig. 5.12. DeduceÆi expresiile
intensitåÆii curentului çi a tensiunii la bornele
condensatorului ca funcÆii de timp. Momentul iniÆial co-
incide cu închiderea întrerupåtorului K.
5. Se då circuitul oscilant din fig. 5.13, în care se cunosc
capacitåÆile C ale celor douå condensatoare identice çi
inductanÆa L a bobinei ideale. IniÆial, comutatorul dublu
este închis; intensitatea curentului prin bobinå în
cursul oscilaÆiilor libere este descriså de ecuaÆia:
i(t) = I
m
cos ωt, unde I
m
este cunoscut. La momentul
4
T
t = , comutatorul dublu se deschide. ScrieÆi ecuaÆia
intensitåÆii curentului prin circuit începând din acest moment.
6.* Se considerå circuitul oscilant din fig. 5.14, unde inductanÆa
bobinelor identice ideale este L, iar capacitatea condensa-
torului, C. La momentul iniÆial, ambele întrerupåtoare sunt
deschise, iar condensatorul este încårcat complet sub
tensiunea U
0
. Se închide întrerupåtorul K
1
çi, când tensiunea
pe condensator devine nulå, se închide çi întrerupåtorul K
2
.
DeterminaÆi tensiunea maximå pe condensator dupå
închiderea lui K
2
.
Fig. 5.10
Fig. 5.11
Fig. 5.12
Fig. 5.13
Fig. 5.14
306
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
*5.1.2. Descårcarea unui condensator (C) printr-o bobinå realå (L, r)
În realitate, orice bobinå caracterizatå prin inductanÆa proprie L posedå çi o rezistenÆå
electricå, r. Descårcarea unui condensator de capacitate C printr-o bobinå realå (L, r) genereazå
oscilaÆii libere amortizate ale sarcinii de pe armåturile condensatorului çi respectiv ale inten-
sitåÆii curentului din circuit. Pentru observarea acestora realizåm urmåtorul experiment:
Experiment
Se utilizeazå un generator de joaså
frecvenÆå ce produce la mersul în gol
un semnal dreptunghiular (fig. 5.15).
Acesta poate fi vizualizat direct pe
ecranul osciloscopului çi constå în
deschideri çi întreruperi bruçte ale
tensiunii de alimentare.
Generatorul alimenteazå circuitul
oscilant din fig. 5.16, alcåtuit dintr-un
condensator de capacitate C (0,1 µF sau 0,22 µF) çi o bobinå
de inductanÆå L (13 mH sau 4,7 mH) çi rezistenÆå r. În circuit
se monteazå în serie çi un reostat (4,7 kΩ). Notåm prin R
rezistenÆa totalå a circuitului serie.
Fiecare variaÆie a tensiunii dreptunghiulare aplicate (stabiliri/
întreruperi bruçte) determinå oscilaÆii libere amortizate ale
circuitului (R, L, C). OscilaÆiile tensiunii la bornele condensatorului
pot fi observate pe ecranul osciloscopului, conectat între bornele
acestuia (fig. 5.17).
Pentru måsurarea perioadei lor proprii se impune reglarea
bazei de timp a osciloscopului.
Se urmåreçte:
a) influenÆa capacitåÆii condensatorului
asupra perioadei proprii;
b) influenÆa inductanÆei bobinei asupra
acestei perioade;
c) influenÆa rezistenÆei totale R a circui-
tului asupra aspectului oscilaÆiilor.
Valorificarea observaÆiilor
Observåm cå amplitudinea oscilaÆiilor descreçte în
timp (fig. 18). Cu un baleiaj de 50 µs/div, determinåm
pentru C = 0,1 µF çi L = 13 mH o perioadå a oscilaÆiilor T
= 2,2 ⋅ 10
–4
s.
a) Modificåm capacitatea condensatorului påstrând
constantå valoarea inductanÆei. Datele experimentale
sunt indicate în tabelul:
C (µF) 0,1 0,22 0,32
T (s) 2,2 ⋅ 10
–4
3,2 ⋅ 10
–4
3,9 ⋅ 10
–4
T/ C 687 660 667
PuteÆi verifica proporÆionalitatea perioadei proprii cu
rådåcina påtratå a capacitåÆii: C T ≈ .
Fig. 5.15
Fig. 5.16
Fig. 5.17
Fig. 5.18
OscilaÆii çi unde electromagnetice
307
b) MenÆinem capacitatea C = 0,1 µF
çi înlocuim bobina de inductanÆå L = 13 mH
cu una de inductanÆå L = 4,7 mH.
Perioada se modificå de la 2,2 ⋅ 10
–4
s la
1,4 ⋅ 10
–4
s. Verificåm astfel cå perioada
proprie este proporÆionalå cu rådåcina
påtratå a inductanÆei bobinei: L T ≈
c) Creçtem acum treptat rezistenÆa
circuitului prin deplasarea cursorului
reostatului. ObservaÆi cå amortizarea
devine din ce în ce mai rapidå (fig. 5.19 a
çi b).
OscilaÆiile dispar pentru o anumitå
valoare a rezistenÆei circuitului, numitå
rezistenÆå criticå, R
c
(fig. 5.19.c). Pentru
valori mai mari ale rezistenÆei circuitului
decât R
c
, descårcarea este aperiodicå
(fig. 5.19.d).
În concluzie, cauza amortizårii
oscilaÆiilor este rezistenÆa circuitului.
EcuaÆia ce descrie fenomenul se obÆine din aplicarea legii lui Ohm circuitului:
e
a
= u
R
+ u
c
(1)
unde u
R
= Ri este cåderea de tensiune pe elementul rezistiv al circuitului (rezistenÆa sa
totalå R, rezultatå prin înserierea generatorului de semnal, a bobinei reale çi a reostatului).
Rezultå ecuaÆia:
0
d
d
= + +
C
q
Ri
t
i
L (2)
analoagå ecuaÆiei ce descrie oscilaÆiile mecanice libere cu frecare fluidå (studiate în capitolul 4):
0 = + + kx Cv ma (3)
unde C reprezintå coeficientul de frecare la înaintarea oscilatorului în fluidul vâscos.
Dupå cum vå reamintiÆi, oscilaÆiile se produc numai dacå frecarea este slabå, adicå pentru:
0
2 ω < m C (4)
unde
m
k
= ω
0
reprezintå pulsaÆia oscilatorului (elastic) în absenÆa frecårilor.
Analogul coeficientului de frecare C pentru oscilaÆiile electrice îl reprezintå rezistenÆa
electricå, R a circuitului; dupå cum prin frecare o parte din energia oscilatorului este transferatå
mediului sub formå de cåldurå, tot astfel, prin efect Joule, la trecerea curentului prin rezistenÆa
electricå o parte a energiei electromagnetice a circuitului este transferatå mediului.
Pentru ca regimul descårcårii så fie oscilant, vom impune rezistenÆei valori mici, astfel încât:
2 2
0
C
L
L R = ω < (5)
unde
LC
1
0
= ω reprezintå pulsaÆia proprie a circuitului oscilant ideal (L, C) corespunzåtor.
Dacå rezistenÆa circuitului:
C
L
R R
C
2 = = (6)
descårcarea este numitå criticå (fig. 19.c),
iar dacå
C
L
R 2 > (7)
regimul este aperiodic (fig. 5.19.d).
a) b)
c) d)
Fig. 5.19
308
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
Fig. 5.20
Tot prin analogie, stabilim cå soluÆia ecuaÆiei (2) în regim de oscilaÆii este:
( ) ( ) ϕ + ω ⋅ = t e Q t q
t
L
R
sin
2

0
(8)
Amplitudinea sarcinii de pe condensator: ( )
t
L
R
m
e Q t Q
2

0
= (9)
scade exponenÆial în timp, ceea ce confirmå aspectul observat pe ecranul osciloscopului (fig.
5.18). PulsaÆia oscilaÆiilor amortizate este inferioarå pulsaÆiei proprii ω
0
a circuitului ideal
(L, C) corespunzåtor:
2
2
2
2
2
0
4
1
4 L
R
LC L
R
− = − ω = ω (10)
iar perioada oscilaÆiilor amortizate, mai mare decât perioada proprie a circuitului ideal
corespunzåtor:
LC T T π = > 2
0
(11)
Datele experimentale analizate anterior dovedesc o diferenÆå de cca. 3% între perioada
måsuratå pe ecran (T = 2,2 ⋅ 10
–4
s) çi perioada oscilaÆiilor circuitului ideal ( 2
0
= π = LC T
= 2,26 · 10
–4
s).
ExerciÆiu aplicativ
EnunÆ: Într-un circuit (R, L, C) serie se vizualizeazå pe
ecranul osciloscopului tensiunea u în funcÆie de
timp la bornele condensatorului în timpul
descårcårii acestuia în circuit (fig. 5.20).
Sensibilitatea orizontalå a osciloscopului este de
100 µs/div, iar cea verticalå de 2 V/div.
a) DeterminaÆi perioada çi frecvenÆa oscila-
Æiilor electrice amortizate.
b) AdmiÆând cå amortizarea nu modificå
sensibil frecvenÆa oscilaÆiilor, calculaÆi
capacitatea condensatorului, dacå
inductanÆa bobinei este L = 0,1 H.
c) CalculaÆi energia iniÆialå a condensatorului.
d) CalculaÆi energia disipatå prin efect Joule în cursul primei oscilaÆii.
SoluÆie: a) Pentru a måri precizia determinårii perioadei, vom numåra diviziunile orizontale
corespunzåtoare unui numår întreg de oscilaÆii. Astfel, pentru 3 perioade gåsim
6 diviziuni.
Rezultå: s 200 s 100 6
3
1
µ = µ ⋅ ⋅ = T . FrecvenÆa oscilaÆiilor va fi: 5000
1
= = ν
T
Hz
b) Dacå admitem cå LC T T π = ≈ 2
0
, rezultå: nF 13 , 10 F 10 013 , 1
4
8
2
2
≅ ⋅ =
π


L
T
C
c) IniÆial, tensiunea corespunde la 3,5 diviziuni, deci: V 7 V 2 5 , 3
0
= ⋅ = U
Energia electricå iniÆialå are valoarea: J 10 48 , 2 J
2
49 10 13 , 10
2
7
9 – 2
0
0

⋅ ≅
⋅ ⋅
= =
CU
W
el
d) La sfârçitul primei oscilaÆii, tensiunea corespunde la 1,5 diviziuni, adicå:
U
1
= 1,5 ⋅ 2 = 3 V
deci energia electricå a devenit: J 10 45 , 0
2
1 7 2
1
1

⋅ = = CU W
el
Energia disipatå prin efect Joule va fi:
W
J
= W
el
0
– W
el
1
= (2,48 – 0,45) · 10
–7
J = 2,03 · 10
–7
J
OscilaÆii çi unde electromagnetice
309
ExerciÆii çi probleme propuse
1. IndicaÆi trei regimuri de variaÆie în timp a intensitåÆii curentului dintr-un circuit oscilant (R, L,
C). ReprezentaÆi aspectul acestora.
Cum poate fi modificat circuitul pentru a observa succesiv cele trei regimuri? IndicaÆi mai
multe procedee.
2. Curbele din fig. 5.21 repre-
zintå oscilaÆii ale tensiunii la
bornele condensatorului a
douå circuite oscilante (R, L, C)
având aceeaçi inductanÆå.
a) Care dintre circuite, (a)
sau (b), are rezistenÆa mai
mare? JustificaÆi råspunsul.
b) Au cele douå circuite
aceeaçi capacitate?
JustificaÆi råspunsul.
3. Un circuit (R, L, C) conÆine un condensator de capacitate C = 1,8 µF çi o bobinå de inductanÆå
L = 10 mH. Condensatorul este încårcat iniÆial sub o tensiune de 20 V.
a) CalculaÆi energia iniÆialå furnizatå circuitului.
b) Dupå 100 de oscilaÆii, energia electricå a scåzut cu 80%. CalculaÆi sarcina maximå a
condensatorului çi intensitatea maximå a curentului dupå 100 de oscilaÆii.
c) CalculaÆi puterea medie disipatå prin efect Joule în cursul primelor 100 oscilaÆii.
4. Tensiunea la bornele condensatorului unui circuit
oscilant (R, L, C) este vizualizatå pe osciloscop
(fig. 5.22). Baza de timp este 50 µs/div, iar
sensibilitatea verticalå 2 V/div.
a) VerificaÆi cå raportul dintre douå amplitudini
succesive ale tensiunii este constant.
b)*Se defineçte decrementul logaritmic al descårcårii
ca logaritmul natural al raportului constant a douå
amplitudini succesive ale tensiunii oscilante:
1
ln
+
= δ
n
n
U
U
ExprimaÆi decrementul logaritmic în funcÆie de R, L çi C. Se considerå amortizarea slabå.
c) Se cunoaçte valoarea inductanÆei, L = 0,2 H. CalculaÆi capacitatea C çi rezistenÆa R ale circuitului.
d) CalculaÆi fracÆiunea din energia iniÆialå înmagazinatå în condensator disipatå prin efect
Joule în decursul primelor patru perioade. Se considerå cå i = 0 când tensiunea u
c
este
maximå.
5. Trei condensatoare identice cu capacitatea C = 5 µF fiecare se încarcå de la o baterie apoi se
conecteazå la bornele unei bobine cu rezistenÆa R = 2 Ω çi inductanÆa L = 0,02 H. De câte ori
se modificå perioada oscilaÆiilor amortizate dacå, prima oarå, condensatoarele sunt conectate
în serie çi a doua oarå, în paralel?
6. CalculaÆi rezistenÆa unui circuit oscilant a cårui inductanÆå este L = 1 H dacå dupå t = 0,1 s,
valoarea amplitudinii tensiunii dintre armåturile condensatorului s-a micçorat de 4 ori.
Fig. 5.21
Fig. 5.22
a) b)
310
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
5.2. Circuitul oscilant (R, L, C) în regim forÆat
5.2.1. Råspunsul circuitului serie (R, L, C)
la aplicarea unei tensiuni alternative sinusoidale
În paragraful precedent aÆi putut constata cå oscilaÆiile libere ale unui circuit serie (R, L,
C) se amortizeazå în timp. Pentru a menÆine constante amplitudinea tensiunii la bornele
condensatorului çi cea a intensitåÆii curentului, pierderile energetice datorate efectului
Joule în rezistenÆa activå a circuitului trebuie compensate prin aport energetic exterior.
Acest lucru se realizeazå conectând la bornele circuitului un generator de tensiune alternativå.
Experiment
Conectåm în serie un rezistor de rezistenÆå r
1
, un
condensator de capacitate C çi o bobinå de inductanÆå L çi
rezistenÆå r. La bornele acestui circuit, un generator de joaså
frecvenÆå furnizeazå o tensiune alternativå sinusoidalå de
frecvenÆå υ (pulsaÆie ω = 2πυ) reglabilå dupå voie (fig. 5.23).
Un voltmetru conectat în paralel la bornele generatorului
înregistreazå valoarea eficace U constantå a acestei tensiuni.
ªtiÆi din clasa a X-a cå amplitudinea U
m
a tensiunii se calculeazå
prin relaÆia:
2 U U
m
= (1)
Un osciloscop cu douå spoturi va permite vizualizarea
simultanå a tensiunii:
t U t u ω ⋅ = sin 2 ) ( (2)
impuså de generator çi a tensiunii u
1
(t) la bornele rezistorului r
1
.
Cum: ( ) ( ) t i r t u ⋅ =
1 1
(3)
al doilea semnal va fi proporÆional çi în fazå cu intensitatea curentului i(t).
Pentru o pulsaÆie ω a tensiunii de alimentare a generatorului, pe ecranul osciloscopului
apar douå sinusoide de aceeaçi perioadå, de amplitudini constante, diferite çi decalate (defazate)
una în raport cu cealaltå (fig. 5.24).
Oricare ar fi frecvenÆa generatorului, constatåm cå
frecvenÆa intensitåÆii curentului alternativ sinusoidal din
circuit este aceeaçi cu frecvenÆa impuså de generator. Aceastå
frecvenÆå este în general diferitå de frecvenÆa proprie
LC π
= υ
2
1
0
a circuitului oscilant (R, L, C). Circuitul este
deci sediul unor oscilaÆii forÆate, impuse de generator.
Defazajul celor douå sinusoide poate fi determinat
cunoscând baza de timp a osciloscopului çi måsurând
decalajul temporal τ dintre ele:
T
τ
π = ϕ 2 (4)
Modificând valoarea inductanÆei L (prin introducerea unui miez de fier moale) sau a
capacitåÆii C a condensatorului (condensator variabil) se poate modifica defazajul ϕ dintre
curent çi tensiune.
Fig. 5.23
Fig. 5.24
OscilaÆii çi unde electromagnetice
311
Notând prin I valoarea eficace a intensitåÆii curentului,
vom putea exprima valoarea sa instantanee în regim de oscilaÆii
forÆate:
( ) ( ) ϕ + ω ⋅ = t I t i sin 2 (5)
unde ω este pulsaÆia impuså de generator, iar ϕ defazajul
dintre curent çi tensiune.
ExperienÆa aratå cå prin modificarea frecvenÆei genera-
torului, valorile intensitåÆii eficace I çi a defazajului ϕ variazå
(fig. 25.a, b, c).
Pentru valori ale pulsaÆiei generatorului inferioare pulsaÆiei
proprii a circuitului, ω < ω
0
, intensitatea este în avans de fazå
(ϕ > 0) faÆå de tensiunea aplicatå. Pentru pulsaÆii ale
generatorului superioare celei proprii, ω > ω
0
, intensitatea este
în întârziere faÆå de tensiune (ϕ < 0). Doar pentru o pulsaÆie a
generatorului egalå cu cea proprie a circuitului, ω = ω
0
, curentul
çi tensiunea sunt în fazå.
Amplitudinea intensitåÆii curentului (ca çi valoarea eficace
I a acesteia) depinde çi ea de pulsaÆia generatorului. Mårind
continuu pulsaÆia generatorului çi menÆinând constantå ampli-
tudinea tensiunii de alimentare, observåm cå amplitudinea
curentului creçte continuu, atinge un maximum çi apoi
descreçte. Maximul amplitudinii intensitåÆii este atins în
momentul în care pulsaÆia (frecvenÆa) generatorului devine egalå
cu pulsaÆia proprie a circuitului. Spunem cå are loc fenomenul
de rezonanÆå a intensitåÆii circuitului serie R.L.C. Circuitul
este rezonatorul, iar generatorul – excitatorul.
La rezonanÆa intensitåÆii, amplitudinea intensitåÆii curentului
este maximå, iar intensitatea curentului este în fazå cu tensiunea
generatorului.
În tabelul de mai jos sunt înregistrate valorile frecvenÆei
reglabile υ a generatorului, concomitent cu valorile amplitudinii
I
m
a curentului çi a defazajului ϕ între curent çi tensiune pentru un circuit conÆinând bobina
de inductanÆå L = 8 mH çi rezistenÆå r = 8 Ω, condensatorul de capacitate C = 0,22 µF çi
rezistorul de rezistenÆå r
1
= 1 Ω.
υ (Hz) 2000 2200 2400 2600 2800 3000 3200 3400 3600 3800 4000
I
m
(mA) 7,5 9 11 13 17 21 29 40 80 110 90
T
τ





 τ
π = ϕ
T
2
+0,245 +0,245 +0,245 +0,245 +0,24 +0,24 +0,22 +0,22 +0,18 0 –0,16
4200 4400 4600 4800 5000 5200 5400 5600 5800 6000
52 36 28 23 19 17 15 13 12 11,5
–0,20 –0,22 –0,23 –0,23 –0,24 –0,24 –0,24 –0,24 –0,245 –0,245
Curba ce reprezintå variaÆia amplitudinii intensitåÆii curentului în funcÆie de frecvenÆa
(pulsaÆia) generatorului este numitå curbå de rezonanÆå çi este redatå cu roçu în fig. 5.26
pentru o rezistenÆå totalå R = r + r
1
= 8 Ω + 1 Ω = 9 Ω. Cu albastru am figurat curba de
rezonanÆå a circuitului conÆinând aceeaçi bobinå çi acelaçi condensator în serie, cu o rezistenÆå
ohmicå mai mare, r
1
= 55 Ω (R
tot
= r + r
1
= 63 Ω). ObservaÆi cå pentru o valoare datå a
amplitudinii tensiunii, valoarea maximå a amplitudinii intensitåÆii (sau valoarea sa eficace
Fig. 5.25
a)
b)
c)
312
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
maximå I
max
) atinså la rezonanÆå este cu atât mai mare cu cât rezistenÆa totalå R a circuitului
este mai micå. FrecvenÆa de rezonanÆå este aceeaçi în ambele cazuri,
υ = υ
0
= 3800 Hz, fiind determinatå exclusiv de valorile inductanÆei L çi a capacitåÆii C.
În fig. 5.27 este reprezentatå grafic variaÆia defazajului curent-tensiune în funcÆie de
frecvenÆa impuså de generator pentru cele douå valori ale rezistenÆei totale a circuitului.
RemarcaÆi anularea defazajului pentru frecvenÆa de rezonanÆå υ = υ
0
= 3800 Hz.
5.2.2. Diagrama fazorialå a circuitului serie (R, L, C)
alimentat de o tensiune alternativå sinusoidalå
Pentru a modela matematic oscilaÆiile forÆate impuse circuitului serie (R, L, C) de tensiunea
sinusoidalå aplicatå, vom începe prin a scrie legea lui Ohm pentru întregul circuit:
( ) ( ) ( ) t u t u t u e
R c a
+ = + (1)
Fig. 5.26
Fig. 5.27
υ(Hz)
υ(Hz)
OscilaÆii çi unde electromagnetice
313
unde ( ) ( ) ( ) t u t u t u
r r R
+ =
1
reprezintå tensiunea impuså la bornele asociaÆiei serie dintre
rezistenÆa bobinei çi cea a rezistorului din circuit. Aceasta se transcrie sub forma diferenÆialå:
t U
C
q
Ri
t
i
L ω ⋅ = + + sin 2
d
d
(2)
unde ω – pulsaÆia reglabilå a generatorului.
Într-o primå etapå, dupå conectarea generatorului, variaÆia intensitåÆii este complexå.
Peste oscilaÆiile proprii, care se amortizeazå rapid, se suprapun cele impuse de generator.
Aceastå fazå în evoluÆia sistemului oscilant, numitå regim tranzitoriu, dureazå doar câteva
miimi de secundå, dupå care amplitudinea curentului råmâne constantå, iar pulsaÆia
oscilaÆiilor sale devine egalå cu cea a generatorului. Sistemul evolueazå acum în regim
permanent. SoluÆia ecuaÆiei (2) în regim permanent o scriem sub forma:
( ) ( ) ϕ + ω ⋅ = t I t i sin 2 (3)
Vom utiliza construcÆia fazorialå Fresnel, numitå diagrama fazorialå a tensiunilor, pentru
determinarea dependenÆei intensitåÆii eficace I (sau a amplitudinii 2 I I
m
= ) çi a defazajului
ϕ de pulsaÆia (frecvenÆa) tensiunii aplicate. Tensiunea
instantanee u(t) se repartizeazå în fiecare moment la bornele
dipolilor circuitului: rezistenÆa totalå R = r
1
+ r, inductanÆa L çi
capacitatea C (ecuaÆia (2)).
Så consideråm drept referinÆå a fazelor tensiunilor, faza
(ωt + ϕ) a intensitåÆii curentului.
Tensiunea la bornele elementului rezistiv R = r
1
+ r este în
fazå cu intensitatea:
( ) ( ) ϕ + ω ⋅ = t IR t u
R
sin 2 (4)
având valoarea efectivå U
R
= IR (5)
În reprezentarea fazorialå din fig. 5.28, tensiunea u
R
(t) este reprezentatå prin fazorul
(1) suprapus fazorului reprezentând intensitatea curentului.
Tensiunea la bornele elementului inductiv (inductanÆei pure a bobinei) la momentul t:
( ) ( )






π
+ ϕ + ω ⋅ ω = ϕ + ω ⋅ ω = =
2
sin 2 cos 2
d
d
t IL t IL
t
i
L t u
L
(6)
Valoarea sa efectivå este:
ω ⋅ = L I U
L
(6’)
Definim reactanÆa inductivå a bobinei la pulsaÆia respectivå prin relaÆia:
X
L
= L · ω (7)
ReactanÆa X
L
se måsoarå în Ω, când inductanÆa se måsoarå în H, iar pulsaÆia în rad ⋅ s
–1
.
Astfel,
L L
X I U ⋅ = (8)
Så observåm cå tensiunea la bornele elementului inductiv (L) de circuit are un avans de
fazå de
2
π
faÆå de intensitatea curentului (este în cuadraturå avans faÆå de aceasta):






π
+ ϕ + ω ⋅ ⋅ =
2
sin 2 t X I u
L L
(9)
Pe diagramå, tensiunea u
L
(t) este reprezentatå prin fazorul (2).
Tensiunea instantanee la bornele elementului capacitiv (C) al circuitului are expresia:
( )
( )
C
t q
t u
C
= (10)
Fig. 5.28
314
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
Utilizând relaÆia dintre intensitate çi sarcina instantanee
( )
( )
t
t q
t i
d
d
= (11)
obÆinem:
( ) ( ) [ ]






π
− ϕ + ω ⋅
ω
= ϕ + ω −
ω
=
2
sin 2 cos 2 t
C
I
t
C
I
t u
C
(12)
Mårimea
ω
=
C
X
C
1
(13)
defineçte reactanÆa capacitivå a condensatorului la frecvenÆa respectivå a tensiunii çi se
måsoarå în Ω, când pulsaÆia se måsoarå în rad ⋅ s
–1
iar capacitatea în F.
Astfel tensiunea efectivå la bornele condensatorului devine:
C C
IX U = (14)
Så observåm cå tensiunea instantanee u
C
(t) este în orice moment de timp defazatå în
urma intensitåÆii cu
2
π
(cuadraturå retard). În fig. 5.29 am reprezentat-o prin fazorul (3),
aflat în opoziÆie cu fazorul (2), ce reprezintå tensiunea la bornele elementului inductiv, u
L
(t).
Suma vectorialå a fazorilor (1), (2) çi (3) este, conform regulii poligonului, fazorul (4),
reprezentând tensiunea la bornele generatorului. Cum faza acesteia este ωt rezultå cå
unghiul dintre fazorii (1) çi (4) este chiar defazajul ϕ dintre tensiunea generatorului çi
intensitatea curentului. RemarcaÆi cå dacå U
C
> U
L
, adicå X
C
> X
L
(circuit capacitiv), intensitatea
este în avans de fazå faÆå de tensiune (ϕ > 0).
Dacå circuitul este inductiv, X
L
> X
C
(fig. 5.29), curentul este
defazat în urma tensiunii generatorului (ϕ < 0).
ConstrucÆia geometricå çi relaÆiile din triunghiul drept-
unghic format permit calculul intensitåÆii efective a curentului:
( )
2 2
C L
X X R
U
I
− +
= (15)
Mårimea de la numitor poartå numele de impedanÆå a
circuitului serie la pulsaÆia ω, impuså de generator:
Z = ( )
2
2 2 2 1






ω
− ω + = − +
C
L R X X R
C L
(16)
ImpedanÆa Z se måsoarå în Ω, ca çi rezistenÆa R çi reactanÆele X
L
çi X
C
.
RelaÆia (15) devine
Z
U
I = (15')
çi reprezintå legea lui Ohm în circuitul de curent alternativ.
DependenÆa intensitåÆii eficace de pulsaÆia generatorului este:
( )
2
2 1






ω
− ω +
= ω
C
L R
U
I (17)
Reprezentarea sa graficå este curba de rezonanÆå trasatå experimental în paragraful
precedent. RezonanÆa intensitåÆii are loc atunci când valoarea eficace a intensitåÆii curentului
(çi implicit a amplitudinii acesteia) atinge un maxim, adicå atunci când impedanÆa Z(ω)
devine minimå. Se verificå analitic faptul cå aceasta are loc pentru:
0
1
=
ω
− ω
rez
rez
C
L (18)
de unde ω
rez
LC
1
0
= ω = (19)
Fig. 5.29
OscilaÆii çi unde electromagnetice
315
PulsaÆia generatorului pentru care se instaleazå rezonanÆa este egalå cu pulsaÆia proprie ω
0
a circuitului.
În condiÆiile rezonanÆei, impedanÆa este egalå cu rezistenÆa circuitului:
Z
rez
= R (20)
ReactanÆele elementelor inductive sunt egale la
rezonanÆå:
X
L rez
= X
C rez
(21)
iar tensiunile la bornele acestora, reprezentate prin fazorii
2 çi 3, sunt egale çi în opoziÆie de fazå:
U
L rez
= U
C rez
(22)
Valoarea efectivå maximå atinså la rezonanÆå este:
R
U
I =
max
(23)
ÎnÆelegeÆi acum de ce rezonanÆa este cu atât mai
pronunÆatå (maximum mai înalt) cu cât rezistenÆa
circuitului oscilant este mai micå (fig. 5.30).
Revenind la triunghiul fazorilor (fig. 5.28 çi fig. 5.29)
obÆinem imediat funcÆiile trigonometrice ale unghiului de
defazaj ϕ, în funcÆie de pulsaÆia generatorului. Astfel:
ω
ω −
=
ω −
ω
=

= ϕ
RC
LC
R
L
C
R
X X
L C
2
1
1
tg (24)
RemarcaÆi cå dacå circuitul este capacitiv (X
C
> X
L
)
curentul este în avans de fazå în raport cu tensiunea apli-
catå (ϕ > 0), iar dacå este inductiv (X
L
> X
C
), curentul este
defazat în urma tensiunii (ϕ < 0).
La rezonanÆå (X
L rez
= X
C rez
), curentul este în fazå cu
tensiunea (ϕ = 0, fig. 5.31).
DependenÆa defazajului ϕ de pulsaÆia generatorului
este redatå în fig. 5.32 pentru diferite valori ale
parametrului R, rezistenÆa circuitului. Aspectul teoretic al
acestor grafice confirmå curbele experimentale obÆinute
în paragraful anterior (fig. 5.27).
ExerciÆiu aplicativ
EnunÆ: Un generator de joaså frecvenÆå variabilå este conectat la bornele unui circuit serie
constituit dintr-un rezistor de rezistenÆå R = 220 Ω, un condensator de capacitate
C = 22 nF çi o bobinå de inductanÆå L necunoscutå çi de rezistenÆå proprie neglijabilå
faÆå de R. Cu ajutorul unui osciloscop cu dublu spot s-au obÆinut oscilogramele din fig.
5.33, cu un baleiaj orizontal (baza de timp) de 0,1 ms/div çi o sensibilitate verticalå de
1 V/div, pentru tensiunile u(t), la bornele generatorului (albastru), çi u
1
= Ri(t), la
bornele rezistorului (roçu).
a) CalculaÆi amplitudinea tensiunii furnizate de generator çi valoarea sa eficace.
b) CalculaÆi amplitudinea intensitåÆii curentului çi valoarea sa eficace.
c) DeterminaÆi defazajul dintre curent çi tensiune.
d) CalculaÆi impedanÆa circuitului.
e) CalculaÆi inductanÆa bobinei.
f) Pentru ce valoare a frecvenÆei generatorului cele douå tensiuni u(t) çi u
1
(t) ar fi în
fazå, dacå inductanÆa bobinei devine L = 0,5 H?
Fig. 5.30
Fig. 5.31
Fig. 5.32
316
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
SoluÆie: a) U
m
= 2,9 V; U =
2
m
U
= 2,05 V;
b) I
m
= 2 , 8
220
8 , 1
1
=
λ
=
R
U
m
mA; 8 , 5
2
= =
m
I
I mA;
c) ° = =
⋅ ⋅

π =
τ
π = ϕ 5 , 88 rad 543 , 1
ms 1 , 0 2 95 , 2
ms 1 , 0 45 , 1
2 2
T
;
d)
R
L
C
ω −
ω
= ϕ
1
tg ; rezultå ϕ ⋅
ω

ω
= tg
1
L
2
R
C
Se cunoaçte C = 22 ⋅ 10
–9
F, se determinå:
rad/s 644 10
s
rad
10 1 , 0 2 95 , 2
2 2
3
=
⋅ ⋅ ⋅
π
=
π
= ω

T
çi tg 88,5° = 38,2.
Rezultå: L = 0,4012 – 0,0005 = 0,4007 ≅ 0,4 H.
f) RezonanÆa se instaleazå dacå pulsaÆia proprie este egalå cu cea a tensiunii aplicate.
În acest caz, defazajul este nul, ϕ’ = 0
'
'
1
0
ω = = ω
C L
Rezultå:
s
rad
7 , 9534
s
rad
0488 , 1
10
s
rad
10 22 5 , 0
1
'
4
9
0
= =
⋅ ⋅
= ω = ω

FrecvenÆa generatorului va fi: υ
2
'
=
π
ω
= 1 518 Hz.
Fig. 5.33
0,1 ms
1 V
OscilaÆii çi unde electromagnetice
317
Probleme propuse
1. Cu ajutorul unui rezistor de rezistenÆå R, al unui
condensator de capacitate C çi al unei bobine de
inductanÆå L çi de rezistenÆå neglijabilå se
realizeazå succesiv trei dipoli: un circuit serie
(R, L); un circuit serie (R, C); un circuit serie (R,
L, C).
Se alimenteazå pe rând circuitele de la un gene-
rator de tensiune alternativå u(t), de valoare efectivå U çi de pulsaÆie ω variabilå.
a) ExprimaÆi pentru fiecare dintre dipolii (circuitele) descriçi impedanÆa în funcÆie de
caracteristicile acestora çi de pulsaÆia ω a generatorului.
b) Se studiazå dependenÆa impedanÆei fiecårui dipol de frecvenÆa generatorului. Se obÆin curbele
din fig. 5.34.a, b çi c. DeduceÆi corespondenÆa dintre cele trei curbe çi cele trei circuite.
c) Ce reprezintå ordonata A de pe fiecare curbå?
d) JustificaÆi faptul cå inductanÆa se comportå ca un scurt-circuit la frecvenÆe joase çi faptul
cå un condensator se comportå ca un scurt-circuit la frecvenÆe înalte.
e) În cazul dipolului (R, L, C), exprimaÆi frecvenÆa pentru care impedanÆa este minimå.
2. Un generator alimenteazå un circuit serie (R, L, C) sub o tensiune alternativå sinusoidalå:
( ) t t u π ⋅ = 100 sin 25 (V)
Intensitatea curentului ce traverseazå acest dipol este de forma: ( )





 π
− π ⋅ =
4
100 sin 5 , 0 t t i (A).
a) CalculaÆi impedanÆa circuitului.
b) CalculaÆi rezistenÆa circuitului.
c) CalculaÆi inductanÆa L a bobinei çi capacitatea C a condensatorului, çtiind cå pentru o
frecvenÆå υ
0
= 44 Hz a generatorului curentul este în fazå cu tensiunea aplicatå.
Amplitudinea tensiunii råmâne constantå, 25 V.
3. Un condensator de capacitate C = 5 µF este traversat de un curent alternativ sinusoidal de
frecvenÆå υ = 400 Hz çi de intensitate eficace I = 0,16 A. Intensitatea instantanee a acestuia
este de forma: ( ) t I t i
m
ω = sin
a) ScrieÆi expresia tensiunii instantanee la bornele condensatorului.
b) Acelaçi curent traverseazå acum o bobinå de inductanÆå L = 3 mH çi de rezistenÆå neglijabilå.
ScrieÆi expresia tensiunii instantanee la bornele bobinei.
c) Se considerå acum cå bobina de inductanÆå L = 3 mH este realå çi are rezistenÆa r = 20 Ω,
fiind parcurså de curentul a cårui intensitate instantanee aÆi exprimat-o la punctul a).
ScrieÆi expresia tensiunii instantanee la bornele bobinei reale.
d) Condensatorul çi bobina realå sunt înseriate çi sunt parcurse acum de curentul de
intensitate i(t) determinatå la a). ScrieÆi expresia tensiunii instantanee la bornele
circuitului serie format.
4. O bobinå alimentatå sub o tensiune continuå de 120 V este parcurså de un curent cu
intensitatea de 2 A; alimentatå sub o tensiune sinusoidalå cu frecvenÆa de 50 Hz çi valoarea
eficace de 100 V, bobina este parcurså de un curent cu intensitatea eficace de 0,5 A.
a) CalculaÆi inductanÆa çi rezistenÆa bobinei.
b) CalculaÆi în grade faza curentului faÆå de cea a tensiunii alternative sinusoidale aplicate la
bornele bobinei.
c) ScrieÆi expresiile valorilor instantanee ale tensiunii la borne çi respectiv intensitåÆii
curentului.
Fig. 5.34
a) b) c)
υ υ υ
318
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
5. Se realizeazå montajul din fig. 5.35, unde R = 100 Ω,
iar C este un condensator de capacitate necunoscutå.
Se alimenteazå circuitul serie (R, C) de la un gene-
rator de tensiune sinusoidalå. Se observå simultan
pe ecranul osciloscopului tensiunea la bornele
rezistorului çi cea de la bornele dipolului (R, C),
reprezentate în fig. 5.36.
Baza de timp este de 1 ms/div, iar sensibilitatea
osciloscopului de 2 V/div pentru ambele cåi.
a) CalculaÆi impedanÆa circuitului serie (R, C).
b) DeterminaÆi defazajul între curent çi tensiunea
aplicatå.
c) CalculaÆi reactanÆa çi capacitatea condensatorului.
6. Se monteazå în serie o bobinå de rezistenÆå r çi
inductanÆå L çi un condensator de capacitate C çi se
alimenteazå ansamblul sub o tensiune:
( ) U t u ⋅ = 2 sin2πυt, cu U = 120 V çi frecvenÆa υ
reglabilå. Pentru frecvenÆa υ
0
= 159 Hz, intensitatea
eficace a curentului prin circuit are valoarea maximå
I
0
= 1,33 A. Pentru o altå frecvenÆå, υ
1
, intensitatea
eficace are valoarea I
1
= 0,8 A çi tensiunea eficace la
bornele condensatorului este U
C1
= 128 V.
a) CalculaÆi rezistenÆa r a bobinei. DeterminaÆi impedanÆa circuitului serie çi reactanÆa
condensatorului la frecvenÆa υ
1
.
b) DesenaÆi diagrama fazorialå a tensiunilor la υ
1
. CalculaÆi defazajul dintre curent çi tensiunea
aplicatå pentru aceastå frecvenÆå.
c) CalculaÆi L, C çi υ
1
.
7. Fie un dipol D de naturå necunoscutå montat în serie
cu un rezistor de rezistenÆå R = 100 Ω çi un genera-
tor de tensiune sinusoidalå ale cårei frecvenÆå çi
tensiune eficace sunt reglabile (fig. 5.37). Fig. 5.38
reprezintå oscilograma tensiunii la bornele circuitului
serie (R, D) çi respectiv la bornele rezistorului.
Osciloscopul are urmåtoarele reglaje: 50 µs/cm
pentru baza de timp; 0,5 V/cm pentru (Y
1
) çi 1 V/
cm pentru (Y
2
).
a) Se fac urmåtoarele ipoteze:
– D este un rezistor de rezistenÆå R;
– D este o bobinå de rezistenÆå r çi inductanÆå L;
– D este un condensator de capacitate C;
– D este un circuit serie bobinå (r, L)-conden-
sator (C).
AråtaÆi cå unele dintre ipoteze pot fi eliminate în
urma analizei oscilogramei.
b) Tensiunea eficace la bornele generatorului fiind
menÆinutå constantå, U = 12 V, se variazå frec-
venÆa sa. Se constatå cå intensitatea eficace trece
printr-un maxim a cårui valoare este I
0
= 107 mA
pentru frecvenÆa υ
0
= 2,15 kHz. Care este natura
dipolului D? DeduceÆi caracteristicile acestuia.
Fig. 5.36
Fig. 5.37
Fig. 5.38
Fig. 5.35
OscilaÆii çi unde electromagnetice
319
*5.2.3. Banda de trecere. Factorul de calitate
Caracterizåm curba de rezonanÆå I
m
(ω) sau I(ω) a unui
circuit serie (R, L, C) alimentat de o tensiune alternativå
sinusoidalå de frecvenÆå reglabilå çi valoare efectivå
constantå prin lårgimea benzii sale de trecere, numitå çi
banda de 3 dB.
Banda de trecere reprezintå intervalul de frecvenÆe
(pulsaÆii) pentru care amplitudinea I
m
a curentului este
superioarå valorii
2
max m
I
(fig. 5.39).
ObservaÆie
Decibelii corespund unei scåri logaritmice çi permit måsurarea raportului a douå
mårimi de acelaçi fel. Putem exprima astfel o intensitate în dB dacå am ales o intensitate
de referinÆå. De exemplu, raportul
( )
( )
( )
( ) 2
1
0
2
0
1
=
ω
ω
=
ω
ω
m
m
m
m
I
I
I
I
conduce, prin logaritmare, la
relaÆia
( )
( )
dB 3
2
1
lg 20 lg 20
0
1
− = =
ω
ω
m
m
I
I
PulsaÆiile ω
1
, ω
2
care delimiteazå banda de trecere se deduc din condiÆia:
( ) ( )
( )
2 2
0 max
2 1
ω
= = ω = ω
m m
m m
I I
I I (1)
unde
LC
1
0
= ω (2)
reprezintå pulsaÆia de rezonanÆå egalå cu pulsaÆia proprie de oscilaÆie a circuitului.
Rezultå
R
U
C
L R
U
m m
2
1
2
2
=






ω
− ω +
(3)
çi de aici:
2
2
1
R
C
L =






ω
− ω (4)
Pentru ω < ω
0
(circuit capacitiv, ω >
ω
L
C
1
) ecuaÆia (4) se scrie:
R L
C
= ω
ω

1
sau 0 1 –
2
= ω + ω RC LC
çi are soluÆia realå, pozitivå:
LC
LC C R RC
2
4
2 2
1
+ + −
= ω (5)
Pentru ω > ω
0







ω
> ω
C
L
1
inductiv, circuit ecuaÆia (4) devine: R
C
L =
ω
− ω
1
sau 0 1
2
= − ω − ω RC LC
cu soluÆia realå, pozitivå:
LC
LC C R RC
2
4
2 2
2
+ +
= ω (6)
Fig. 5.39
320
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
Fig. 5.40
Fig. 5.41
Lårgimea benzii pulsaÆiilor de trecere va fi:
L
R
= ω − ω = ω ∆
1 2
(7)
Banda de trecere va cuprinde domeniul de frecvenÆe: ∆υ
L
R
π
=
π
ω ∆
=
2 2
(8)
Så observåm cå, cu cât rezistenÆa circuitului
este mai mare, cu atât curba de rezonanÆå este
mai platå, iar lårgimea de bandå mai mare.
În fig. 5.40 sunt redate curbele de rezonanÆå
pentru douå circuite serie de aceeaçi
inductanÆå, L = 11,3 mH, çi aceeaçi capacitate,
C = 0,1 µF, dar care diferå prin rezistenÆå; curba
ascuÆitå este trasatå pentru R
1
= 32 Ω, iar cea
platå pentru R
2
= 122 Ω. FrecvenÆa de rezonanÆå
υ
0
= 4725 Hz este aceeaçi pentru ambele
circuite. Ele diferå prin lårgimea de bandå, (∆υ)
1
≅ 450 Hz pentru primul circuit çi (∆υ)
2
≅ 1600
Hz pentru cel de-al doilea.
O altå caracteristicå a circuitului oscilant serie alimentat de o tensiune alternativå este
factorul de calitate Q, definit prin raportul dintre frecvenÆa de rezonanÆå çi lårgimea de bandå:
υ ∆
υ
=
0
def
Q
ω ∆
ω
=
0
(9)
Rezultå:
C
L
R
Q
1
= (10)
Factorul de calitate nu depinde de amplitudinea tensiunii impuse de generator, fiind
determinat exclusiv de mårimile caracteristice circuitului, R, L çi C.
Curba de rezonanÆå este cu atât mai îngustå (rezonanÆå înaltå) cu cât factorul de calitate
este mai mare faÆå de 1. Amplitudinea intensitåÆii nu ia valori importante decât într-un
domeniu îngust de frecvenÆe. Spunem cå circuitul este selectiv.
Dacå Q este de ordinul unitåÆii sau inferior lui 1, curba de rezonanÆå este platå; circuitul
nu privilegiazå nici o frecvenÆå, el nu este selectiv.
Fenomenul de supratensiune
Måsurând tensiunea la bornele condensatorului în cazul unui
circuit selectiv aflat la rezonanÆå, veÆi constata cå valoarea sa eficace
(egalå cu cea de la bornele bobinei) este foarte mare. Uneori
tensiunea la bornele condensatorului întrece cu mult tensiunea
eficace aplicatå de generator (fig. 5.41).
PuteÆi verifica faptul cå raportul dintre amplitudinea tensiunii
la bornele condensatorului sau bobinei la rezonanÆå çi amplitudinea
tensiunii generatorului este chiar factorul de calitate al circuitului:
( ) ( )
C
L
R R
L
R
C
U
U
U
U
Q
m
rez Lm
m
rez Cm 1
1
0 0
=
ω
=
ω
= = = (11)
Fenomenul este numit supratensiune. Valorile lui (U
Cm
)
rez
sau (U
Lm
)
rez
pot atinge câteva
sute de volÆi, ceea ce poate provoca „stråpungerea“ condensatorului sau, pentru o bobinå de
rezistenÆå micå, descårcåri electrice între spire.
OscilaÆii çi unde electromagnetice
321
ExerciÆii aplicative
1. Într-un experiment s-a studiat intensitatea
efectivå a curentului într-un circuit serie (R, L,
C) în funcÆie de frecvenÆa generatorului. S-a trasat
graficul amplitudinii intensitåÆii în funcÆie de
frecvenÆå, I
m
(υ), reprezentat în fig. 5.42.
a) EvaluaÆi frecvenÆa de rezonanÆå υ
0
çi ampli-
tudinea maximå I
m max
a intensitåÆii.
b) CalculaÆi rezistenÆa totalå R a circuitului,
çtiind cå amplitudinea tensiunii aplicate este
4 V.
c) DeterminaÆi frecvenÆele υ
1
çi υ
2
ce mårginesc
banda de trecere, precum çi lårgimea acesteia.
d) CalculaÆi factorul de calitate çi caracterizaÆi
selectivitatea circuitului.
e) CalculaÆi inductanÆa bobinei çi rezistenÆa totalå a circuitului dacå se cunoaçte capacitatea
condensatorului, C = 1 µF.
2. Figura 5.43 reprezintå curba de rezonanÆå a unui
dipol (R, L, C) serie alimentat de o tensiune
alternativå.
a) DeterminaÆi grafic frecvenÆa de rezonanÆå çi
lårgimea benzii de trecere.
b) CalculaÆi factorul de calitate al circuitului;
caracterizaÆi rezonanÆa.
c) RezistenÆa totalå a circuitului este R = 1012 Ω.
CalculaÆi valoarea efectivå a tensiunii
furnizate de generator.
d) CalculaÆi inductanÆa bobinei çi capacitatea
condensatorului.
3. S-a trasat experimental graficul dependenÆei
impedanÆei unui dipol (R, L, C) serie în funcÆie
de frecvenÆå (fig. 5.44).
a) DeterminaÆi frecvenÆa de rezonanÆå çi
lårgimea de bandå.
b) Valoarea eficace a tensiunii aplicate fiind U =
12 V çi frecvenÆa acesteia υ = 1500 Hz,
calculaÆi valoarea eficace a intensitåÆii
curentului prin dipol.
c) CalculaÆi supratensiunea la bornele
condensatorului la rezonanÆå.
4. Un generator de tensiune alternativå cu valoarea
eficace U = 5 V constantå alimenteazå un circuit
serie (R, L, C). Se cunosc frecvenÆa de rezonanÆå
υ
0
= 1125 Hz çi valoarea eficace maximå a
curentului I
max
= 50 mA. Banda de trecere este
de 160 Hz.
a) CalculaÆi valoarea rezistenÆei R a circuitului çi factorul de calitate, Q.
b) CalculaÆi amplitudinea tensiunii la bornele condensatorului, la rezonanÆå.
c) CalculaÆi impedanÆa circuitului la frecvenÆele ce delimiteazå banda de trecere.
d) TrasaÆi curba de rezonanÆå a circuitului serie.
Fig. 5.42
Fig. 5.43
Fig. 5.44
322
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
5.3. Puterea în regim sinusoidal. Schimburi energetice
Fie un circuit serie (R, L, C) alimentat de tensiunea alternativå instantanee:
( ) t U t u ω ⋅ = sin 2 (1)
de valoare eficace U constantå çi pulsaÆie ω. Circuitul este parcurs de curentul alternativ
sinusoidal a cårui valoare instantanee este:
( ) ( ) ϕ + ω ⋅ = t I t i sin 2 (2)
Aceasta are aceeaçi pulsaÆie cu tensiunea, are valoarea
eficace I çi este defazatå faÆå de tensiune cu un unghi ϕ
(fig. 5.45).
Definim puterea instantanee primitå de dipolul (R, L,
C) serie prin produsul:
( ) ( ) ( ) t i t u t p ⋅ = (3)
Efectuând grafic produsul (eventual cu ajutorul unei
interfeÆe) obÆinem curba verde din fig. 5.46, care redå
variaÆia în timp a puterii.
Se constatå cå aceastå putere are o valoare medie
nenulå (axa orizontalå a sinusoidei este situatå deasupra
axei timpului) çi cå frecvenÆa sa este dublul frecvenÆei
tensiunii çi intensitåÆii.
Într-adevår, înlocuind (1) çi (2) în (3) çi efectuând
calculele, obÆinem:
( ) ϕ ⋅ = UI t p cos + ( ) ϕ + ω ⋅ t UI 2 cos (4)
Puterea instantanee este suma a doi termeni, primul
constant în raport cu timpul çi celålalt funcÆie sinusoidalå
de timp, de pulsaÆie 2 ω, deci cu perioada jumåtate din
cea a tensiunii sau curentului.
Puterea instantanee p(t) aratå numai dacå la un moment dat dipolul primeçte energie
(p(t) > 0) sau cedeazå energie (p(t) < 0).
Puterea medie P consumatå de dipol în regim alternativ se obÆine prin medierea puterii
instantanee pe un interval de timp dat (macroscopic). Matematic, se aratå cå puterea medie
este datå de termenul constant çi pozitiv:
( ) ϕ ⋅ = = > < cos UI P t p (4’)
Media pe o perioadå a termenului sinusoidal al puterii instantanee (4) este nulå.
Puterea medie este numitå çi putere activå çi se måsoarå în Watt când tensiunea eficace
U se exprimå în V, iar intensitatea eficace I în A. Factorul cos ϕ ϕϕ ϕϕ este numit factorul de putere
al dipolului considerat çi este întotdeauna pozitiv (pentru
2 2
π
< ϕ <
π
− , 0 < cos ϕ < 1).
Puterea medie (activå) se måsoarå cu aparatul numit wattmetru (contor casnic) sau cu
dispozitive electronice.
Cazuri particulare
a) Pentru un circuit de curent alternativ ce conÆine numai rezistoare de rezistenÆå totalå R,
curentul este în fazå cu tensiunea, ϕ = 0, iar factorul de putere cos ϕ = 1. Puterea activå va fi:
R
U
RI UI P
2
2
= = = (5)
Aceastå putere medie (activå) este absorbitå prin efect Joule çi transferatå mediului sub
formå de cåldurå.
Fig. 5.45
Fig. 5.46
OscilaÆii çi unde electromagnetice
323
b) Dacå circuitul conÆine numai un condensator ideal, tensiunea la bornele sale este
defazatå în urma intensitåÆii cu
2
π
. Rezultå cos ϕ = 0. Puterea medie este nulå.
Un condensator perfect nu consumå, global, energie de la generator.
Puterea instantanee: ( ) t UI t p ω ⋅ = 2 sin (6)
variazå cu pulsaÆia 2ω; condensatorul „înmagazineazå“ energie în timpul unei jumåtåÆi de
perioadå çi o restituie în semiperioada urmåtoare generatorului.
c) Dacå circuitul conÆine numai o bobinå idealå de inductanÆå L, tensiunea este în
cuadraturå avans faÆå de curent, deci cos ϕ = 0. Puterea medie este nulå. O bobinå idealå nu
consumå global nici o energie; ea înmagazineazå energie magneticå în timp de o semiperioadå
çi o restituie generatorului în cursul semiperioadei urmåtoare.
d) Puterea medie (activå) consumatå de un dipol serie (R, L, C) alimentat de o tensiune
alternativå.
Factorul de putere are expresia:
Z
R
= ϕ cos (7)
unde
2
2 1






ω
− ω + =
C
L R Z (8)
iar ZI U = (9)
Rezultå pentru puterea activå expresia:
2
RI P = (10)
În regim alternativ sinusoidal, întreaga putere medie (activå) debitatå de generator unui
dipol serie (R, L, C) este absorbitå de componenta rezistivå a dipolului prin efect Joule çi
transferatå mediului exterior sub formå de cåldurå.
2
cos RI UI P = ϕ ⋅ = (11)
ObservaÆie. Puterea medie absorbitå de dipolul serie (R, L, C) alimentat de un generator
de tensiune alternativå sinusoidalå de valoare eficace constantå çi de frecvenÆå reglabilå
depinde de frecvenÆa generatorului. La rezonanÆå






= ω = ω
LC
rez
1
0
puterea activå atinge
un maxim:
R
U
RI P
2
2
max max
= = (12)
Pentru cele douå pulsaÆii ω
1
çi ω
2
corespunzåtoare limitelor
benzii de trecere, puterea activå reprezintå jumåtate din
puterea maximå absorbitå la rezonanÆå (fig. 5.47).
2
) (
) ( ) (
0
2 1
ω
= ω = ω
P
P P (13)
ceea ce corespunde unei diminuåri de 2 ori a valorii
intensitåÆii eficace faÆå de cea atinså la rezonanÆå:
( ) ( )
( )
2
0
2 1
ω
= ω = ω
I
I I (14)
Fig. 5.47
324
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
Puterea aparentå
Prin definiÆie, produsul dintre tensiunea eficace la bornele dipolului çi intensitatea eficace
este numit putere aparentå, notatå prin S:
S = UI (15)
În electrotehnicå, puterea aparentå este exprimatå în VA (voltamper) pentru a o distinge
de puterea activå (medie) efectiv consumatå, exprimatå în watt.
ObservaÆi cå: ϕ ⋅ = cos S P (16)
Schimburi energetice
Pentru a evidenÆia schimburile energetice care au loc între generator, elementele circui-
tului oscilant çi mediu, vom porni de la ecuaÆia tensiunilor în regim permanent sinusoidal:
( )
C
q
Ri
t
i
L t u + + =
d
d
(17)
Amplificând-o cu dq = i ⋅ dt, obÆinem:
t Ri dq q
C
i Li t ui d
1
d d
2
+ + = (18)
În membrul I al ecuaÆiei (18) am pus în evidenÆå lucrul electric elementar furnizat de
generator, exprimat ca produs al puterii instantanee çi al intervalului de timp infinitezimal, dt:
ui dt = p(t) ⋅ dt = L
gen
(19)
Membrul II al ecuaÆiei conÆine termenii:
mg
W
Li
i Li d
2
d d
2
= 





= (20)
çi:
el
W
C
q
q q
C
d
2
d d
1
2
=








= (21)
reprezentând variaÆia elementarå a energiei câmpului magnetic din bobinå çi respectiv a
energiei câmpului electric din condensator în acelaçi interval de timp.
Suma acestor termeni va avea semnificaÆia variaÆiei elementare a energiei totale din
elementele reactive ale circuitului: dW = d(W
el
+ W
mg
).(22)
Ultimul termen din membrul II al ecuaÆiei (18) reprezintå energia disipatå prin efect
Joule pe elementul rezistiv al circuitului:
t Ri W d d
2
J
⋅ = (23)
Rezultå:
( )
2
d d d t Ri t t p W = − = L
gen
– dW
J
(24)
Pentru frecvenÆe diferite de frecvenÆa de rezonanÆå, lucrul elementar al generatorului
este diferit de energia elementarå disipatå prin efect Joule.
Puterea disipatå în rezistenÆå este întotdeauna pozitivå, pe când cea furnizatå de genera-
tor poate fi atât pozitivå, cât çi negativå. În anumite momente, generatorul primeçte energie
de la circuit çi aceasta provine din energia înmagazinatå în condensator sau în bobinå (electro-
magneticå). În medie înså, pentru o perioadå,
energia furnizatå de generator este întotdeauna
egalå cu energia medie transferatå prin efect
Joule în elementul rezistiv.
La rezonanÆå, puterea instantanee
furnizatå de generator este constant pozitivå çi
egalå cu cea disipatå în rezistenÆa electricå prin
efect Joule (fig. 5.48).
Fig. 5.48
OscilaÆii çi unde electromagnetice
325
Puterea reactivå
Puterea instantanee datå de relaÆia (4) se mai poate scrie:
p(t) = u(t) ⋅ i(t) = UI cos ϕ (1 – cos 2ωt) + UI sin ϕ sin 2ωt (25)
Valoarea medie a primului termen pe un numår întreg de perioade este egalå cu puterea activå:
P = UI cos ϕ
Al doilea termen al puterii instantanee:
p
2
= UI sin ϕ sin 2ωt (26)
este o putere sinusoidalå cu pulsaÆia dublå faÆå de cea a curentului çi are amplitudinea:
Q = UI sin ϕ (27)
având o valoare medie nulå pe un numår întreg de perioade. Deci, aceastå parte a puterii
instantanee nu corespunde unui aport continuu de energie electricå într-un sens dat. Valoarea
sa maximå (27) este denumitå putere reactivå. Ea se poate scrie în general:
X I UI Q
2
sin = ϕ = (28)
unde X reprezintå reactanÆa circuitului.
Pentru circuitul serie (R, L, C), puterea reactivå are expresia:






ω −
ω
= L
C
I Q
1 2
(29)
Puterea reactivå este legatå de schimbul oscilant de energie între surså çi câmpul electric
al condensatorului sau câmpul magnetic al bobinei.
Puterea reactivå totalå Q a circuitului reprezintå diferenÆa dintre puterea reactivå
ω C
I
2
a
condensatorului çi puterea reactivå a bobinei, ωLI
2
. În consecinÆå, în funcÆie de valorile
reactanÆelor, puterea reactivå poate fi pozitivå sau negativå.
Puterea reactivå se måsoarå în VAR (voltamper reactiv).
Între puterea aparentå, cea activå çi cea reactivå existå relaÆia:

2 2 2
Q P S + = (30)
ExerciÆiu aplicativ
EnunÆ: La bornele unui dipol serie (R = 20 Ω, L = 0,5 H, C = 5 µF) se aplicå o tensiune
sinusoidalå cu valoarea efectivå U = 24 V.
CalculaÆi pentru frecvenÆa de rezonanÆå çi pentru frecvenÆa υ = 50 Hz a generatorului:
intensitatea eficace a curentului; puterea aparentå; puterea medie consumatå.
CalculaÆi frecvenÆele pentru care puterea medie este cuprinså între puterea maximå
çi jumåtate din aceasta.
ExprimaÆi în funcÆie de factorul de calitate al circuitului raportul dintre energia
acumulatå în elementele reactive ale circuitului çi energia disipatå prin efect Joule
într-o perioadå, la rezonanÆå.
SoluÆie: 1) RezonanÆa se instaleazå la frecvenÆa: υ
0
7 , 100
2
1
=
π
=
LC
Hz
a) La rezonanÆå Z = R, iar 2 , 1
20
24
max
= = = =
R
U
I I A
La frecvenÆa υ = 50 Hz,
2
2
2
1
2






πυ
− πυ + =
C
L R Z = 480 Ω, iar
Z
U
I = 05 , 0 A
480
24
= = A
326
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
b) Pentru υ
0
, 8 , 28 2 , 1 24
max
= ⋅ = ⋅ = I U S VA,
iar pentru υ = 50 Hz, 2 , 1 05 , 0 24 = ⋅ = = UI S VA
c) Pentru υ
0
, 8 , 28 ) 2 , 1 ( 20
2 2
max max
= ⋅ = = = RI P P W
iar pentru υ = 50 Hz, 05 , 0 W ) 05 , 0 ( 20
2 2
= ⋅ = = RI P W
2) Fie ω
1
çi ω
2
pulsaÆiile pentru care:
( ) ( )
2
1
max
2
max
1
=
ω
=
ω
P
P
P
P
rezultå ( )
2
max
1,2
P
P = ω
çi de aici: ( )
2
2
max
2 , 1
2
RI
RI = ω , adicå
2
2
2
2 , 1
2 , 1
2
2
2
1
R
U
C
L R
U
=








ω
− ω +
Gåsim:
rad/s 8 , 652
2
4
rad/s 8 , 612
2
4
2 2
2
2 2
1

+ +
= ω

+ + −
= ω
LC
LC C R RC
LC
LC C R RC
FrecvenÆele corespunzåtoare, υ
1
≅ 97,6 Hz çi υ
2
≅ 104 Hz, delimiteazå banda de
trecere Du = υ
1
– υ
2
= 6,4 Hz, foarte îngustå (circuit cu selectivitate mare).
Energia acumulatå în timp de o perioadå în elementele reactive este:
2
2
2
LI
LI
W
m
reactiv
= =
Energia disipatå prin efect Joule, într-o perioadå:
T RI W
J
2
=
Raportul energiilor este:
RT
L
W
W
J
reactiv
=
La rezonanÆå, LC T T π = = 2
0
. Astfel, raportul devine:
π
=
π
=
π
=
2 2
1
2
Q
C
L
R LC R
L
W
W
J
reactiv
Numeric: 8 , 15
1
= =
C
L
R
Q iar 52 , 2 ≅
J
reactiv
W
W
OscilaÆii çi unde electromagnetice
327
ExerciÆii çi probleme propuse
1. Tensiunea instantanee la bornele unui aparat este: u(t) = 311 sin 100πt(V).
Intensitatea curentului care traverseazå aparatul are expresia matematicå:
i(t) = 2,4 sin (100πt + 0,3)(A). DeterminaÆi:
a) intensitatea çi tensiunea eficace; b) factorul de putere al circuitului;
c) puterea aparentå; d) puterea medie consumatå;
e) energia consumatå, exprimatå în J çi kWh, timp de 15 h de funcÆionare.
2. Un circuit este constituit dintr-un rezistor çi o bobinå de rezistenÆå neglijabilå.
(1) Circuitul este alimentat sub o tensiune continuå de 6 V. Intensitatea curentului este 0,2 A.
Circuitul este alimentat apoi sub o tensiune alternativå de valoare eficace 6 V çi de frecvenÆå
50 Hz. Intensitatea eficace a curentului este 0,1 A. CalculaÆi:
a) factorul de putere çi puterea activå în curent alternativ;
b) reactanÆa bobinei çi inductanÆa acesteia.
(2) Un condensator asociat în serie cu bobina çi rezistorul aduce factorul de putere la 0,8. CalculaÆi:
a) impedanÆa noului circuit çi reactanÆa acestuia;
b) valorile posibile ale capacitåÆii condensatorului;
c) puterea medie consumatå de circuit, dacå tensiunea eficace la bornele asociaÆiei råmâne
egalå cu 6 V.
3. O bobinå de inductanÆå L = 0,2 H are rezistenÆa r = 36 Ω. Tensiunea furnizatå de reÆea are
expresia instantanee: ( ) t t u π ⋅ = 100 sin 2 220 (V).
Pentru a evita deteriorarea bobinei, intensitatea eficace a curentului nu trebuie så depåçeascå
2 A. Pentru aceasta, aveÆi de ales între douå montaje:
– conectarea în serie cu bobina a unui condensator de capacitate variabilå C;
– conectarea în serie cu bobina a unui rezistor de rezistenÆå variabilå R.
(1) Ce condiÆii se impun valorilor lui C, respectiv R pentru ca bobina så nu se deterioreze?
(2) Pentru aceeaçi intensitate eficace, comparaÆi puterile medii (active) în cele douå montaje.
Care este montajul mai economic?
4. Un circuit serie cuprinde un rezistor (R = 6 Ω), o bobinå idealå (L = 20 mH) çi un condensator
(C = 5 µF). La bornele sale se aplicå tensiunea: ( ) t t u π ⋅ = 960 sin 2 24 (V).
a) DaÆi expresia intensitåÆii instantanee a curentului prin circuit, i(t).
b) Se variazå rezistenÆa R fårå modificarea celorlalÆi parametri. ExprimaÆi în funcÆie de R
puterea medie (activå) din circuit. Pentru ce valoare a lui R puterea activå devine maximå?
5. Între punctele A çi B ale circuitului din fig. 5.49 se monteazå o bobinå de impedanÆå Z
1
, iar
între punctele B çi C un rezistor de rezistenÆå R
2
. Intensitatea instantanee a curentului prin
circuit este: ( ) ( ) ϕ + ω = t I t i
m
sin , unde ω este pulsaÆia generatorului, iar ϕ – defazajul
dintre curent çi tensiunea aplicatå.
(1) Un voltmetru de impedanÆå mare este conectat succesiv între A çi B, între B çi C çi apoi
între A çi C. Acesta indicå valorile eficace: U
AB
= 45 V; U
BC
= 40 V çi U
AC
= 75 V.
AråtaÆi cå factorul de putere al circuitului verificå
relaÆia:
AB BC
AB BC AC
U U
U U U

− −
= ϕ
2
cos
2 2 2
(2) Cunoscând R
2
= 20 Ω, calculaÆi:
a) puterea consumatå în rezistorul R
2
;
b) puterea consumatå în bobinå;
c) rezistenÆa bobinei.
Fig. 5.49
328
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
6. Fie un dipol electric AB a cårui naturå exactå nu se cunoaçte; se presupune cå dipolul ar putea
conÆine:
a) o bobinå de rezistenÆå R çi inductanÆå L;
b) un condensator de capacitate C în serie cu un rezistor de rezistenÆå R;
c) un rezistor de rezistenÆå R.
(1) Se alimenteazå dipolul sub o tensiune continuå çi se constatå cå este parcurs de un curent
de intensitate constantå. TrageÆi concluzii.
(2) Se alimenteazå acum dipolul de la un generator de tensiune alternativå de frecvenÆå
υ = 50 Hz çi se observå cå:
– un wattmetru indicå puterea medie P = 25 W;
– un ampermetru indicå intensitatea eficace I = 0,5 A;
– un voltmetru conectat la bornele dipolului AB indicå tensiunea eficace U = 100 V.
DeterminaÆi elementele componente ale dipolului AB çi valorile lor numerice.
(3) Dipolul AB este montat apoi în serie cu un condensator de capacitate variabilå. AsociaÆia
este alimentatå de aceeaçi tensiune sinusoidalå ca la punctul (2).
CalculaÆi valoarea capacitåÆii pentru care tensiunea la bornele dipolului AB çi intensitatea
curentului sunt în fazå.
Fig. 5.50
*5.4. Reprezentarea în complex a mårimilor electrice sinusoidale
Dupå cum çtiÆi, unei mårimi oscilatorii i se poate asocia un vector rotitor, numit fazor,
astfel încât valoarea instantanee a mårimii respective se regåseçte în una dintre componentele
fazorului pe axele de coordonate.
O formå echivalentå de reprezentare a vectorilor în
plan sunt numerele complexe.
Fie a çi b douå numere reale, iar j
2
= –1. Atunci:
z = a + jb (1)
se numeçte numår complex.
Oricårui numår complex îi corespunde în planul com-
plex (fig. 5.50) un punct M(a, b).
Numårul complex z este reprezentat de vectorul OM.
Modulul numårului complex z este dat de relaÆia:

2 2
b a z z + = = (2)
Argumentul numårului complex z este unghiul θ pe care OM îl face cu axa realå.
Conjugatul numårului complex z este: z
*
= a – jb (3)
Din produsul: z ⋅ z
*
= z
2
(4)
obÆinem:
*
z z z ⋅ = (5)
Un numår complex, respectiv conjugatul såu pot fi exprimate sub formå trigonometricå:
z = z (cos θ + j sin θ) (6)
z
*
= z (cos θ – j sin θ) (7)
Folosind formulele lui Euler:



θ − θ =
θ + θ =
θ −
θ
sin cos
sin cos
j e
j e
j
j
(8)
Numårul complex çi respectiv conjugatul såu se exprimå sub formå exponenÆialå:
θ
⋅ =
j
e z z (9)
θ −
⋅ =
j
e z
*
z (10)
OscilaÆii çi unde electromagnetice
329
Derivata întâi, respectiv a doua în raport cu argumentul sunt date de:
]
]
]
,
¸
,
(
,
\
,
(
j
π
+ θ +
(
,
\
,
(
j
π
+ θ
θ

θ
2
sin
2
cos
d
d
'
j z z j zje
z
z
j
(11)
]
]
]
,
¸
,
(
,
\
,
(
j
π
− θ +
(
,
\
,
(
j
π
− θ −
θ

2
sin
2
cos
d
d
'
"
j z z j
z
z (12)
În planul complex, derivata întâi s-ar reprezenta printr-un vector
defazat cu
2
π
în avans, iar derivata a doua printr-un vector defazat cu
2
π
în urma vectorului ce reprezintå numårul complex z (fig. 5.51).
Pentru studiul circuitelor de curent alternativ se pot asocia
intensitåÆilor, tensiunilor, reactanÆelor çi impedanÆelor numere
complexe. Valorile instantanee ale mårimilor alternative sunt date
de partea imaginarå sau partea realå a numårului complex asociat.
Exemple
a) Fie expresia intensitåÆii curentului din circuit de forma:
( ) ( ) ϕ + ω ⋅ t I t i sin 2 (13)
Numårul complex asociat este:
( )
( ) ( ) [ ] ϕ + ω + ϕ + ω
ϕ + ω
t j t I e I I
t j
sin cos 2 2 (14)
În acest caz: i(t) = Im ( ) ϕ + ω ⋅ t I I sin 2 (13')
b) Tensiunea la bornele circuitului ( ) t U t u ω ⋅ sin 2 (15)
se asociazå cu numårul complex:
t j
e U U
ω
2 (16)
a cårui parte imaginarå este tensiunea instantanee.
c) ImpedanÆa complexå a circuitului se defineçte prin legea lui Ohm pentru mårimile
complexe:
I
U
Z (17)
Modulul impedanÆei complexe va fi:
I
U
Z Z (18)
iar argumentul impedanÆei complexe: ϕ − I U Z arg arg arg (19)
unde ϕ reprezintå defazajul curent-tensiune. ImpedanÆa complexå se va scrie:
Z = Z(cos ϕ + jsin ϕ) (20)
deci:
Z
Z
Re
Im
tg ϕ (21)
Cazuri particulare de impedanÆe:
a) rezistor de rezistenÆå R: R
I
U
Z
R
R
R
(22)
b) bobinå idealå de inductanÆå L: ω jL jX X Z
L L L
(23)
c) condensator ideal:
ω
⋅ − −
C
j jX X Z
C C C
1
(24)
Fig. 5.51
330
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
Fig. 5.52
Rezolvarea circuitelor de curent alternativ utilizând formalismul complex
Legea lui Ohm pentru o porÆiune din circuitul de curent alternativ se scrie la fel ca în
curent continuu:
Z
U
I (25)
Legile lui Kirchhoff pot fi scrise în complex:
a) pentru nod:

k
k
I I (26)
unde
k
I sunt intensitåÆile complexe ale curenÆilor care se întâlnesc într-un nod;
b) pentru ochi:
k
k
k
j
j
Z I E
∑ ∑
(27)
unde
j
E sunt tensiunile electromotoare complexe ale generatoarelor, iar
k k
Z I sunt
cåderile de tensiune pe laturile ochiului.
ConsecinÆele legilor lui Kirchhoff çi Ohm se pot transpune în cazul reÆelelor de curent
alternativ, utilizând formalismul complex.
Astfel, pentru asocierea impedanÆelor vom avea în complex aceleaçi relaÆii ca pentru
asocierea similarå a rezistoarelor în curent continuu. Pentru calculul impedanÆei complexe
echivalente asocierii serie de impedanÆe utilizåm relaÆia:

k
s
Z
k
Z (28)
iar pentru calculul impedanÆei complexe echivalente asocierii în paralel a mai multor
impedanÆe utilizåm:

k k p
Z Z
1 1
(29)
AplicaÆii
1. Circuitul serie (R, L, C)
Legea lui Kirchhoff pentru ochiul de reÆea se scrie în complex (fig. 5.52)
]
]
]
,
¸
,
(
,
\
,
(
j
ω
− ω + +
ω
− ω + + + +
C
L j R I I R I
C
j
I jL I R I X I X U U U U
C L R C L
1
(30)
unde tensiunea complexå se scrie:
t j
e U U
ω
2 (31)
iar intensitatea complexå:
( ) ϕ − ω

t j
e I I 2 (32)
ImpedanÆa complexå a circuitului serie va fi:
(
,
\
,
(
j
ω
− ω +
C
L j R
I
U
Z
1
(33)
Modulul såu:
(
,
\
,
(
j
ω
− ω + ⋅
C
L R Z Z Z
1 2 *
(34)
iar
arg ϕ Z , cu
R
X X
Z
Z
C L

ϕ
Re
Im
tg (35)
OscilaÆii çi unde electromagnetice
331
5.5. Circuitul paralel bobinå-condensator.
RezonanÆa circuitului paralel
Se realizeazå un dipol AB prin asocierea în paralel a unui
condensator de capacitate C çi a unei bobine reale de inductanÆå
L çi rezistenÆå r (fig. 5.53). Se alimenteazå dipolul de la un
generator de tensiune alternativå de valoare eficace U çi
pulsaÆie ω. Tensiunea este aceeaçi la bornele condensatorului
çi ale bobinei:
( ) ( ) ( ) t U t u t u t u
b C
ω ⋅ sin 2 (1)
Curentul principal i(t) se împarte în nodurile A sau B între
cele douå ramificaÆii:
( ) ( ) ( ) t
b c
i t i t i + (2)
Expresia valorii sale instantanee în regim permanent va fi:
( ) ( ) ϕ − ω ⋅ t I t i sin 2 (3)
unde am notat prin I valoarea sa eficace çi prin ϕ defazajul dintre tensiune çi curentul principal.
Calculåm impedanÆa dipolului derivaÆie utilizând formalismul complex:
ω +
ω +
jC
jL r Z
1 1
(4)
ObÆinem:
( )
]
]
]
,
¸
,
(
,
\
,
(
j
ω
− ω + ω
ω +

+ ω + ω
ω +

C
L j r C j
jL r
jL r C j
jL r
Z
1 1
Notåm prin:
ω
− ω
C
L X
1
(5)
Rezultå:
( ) jX r C j
jL r
Z
+ ω
ω +

sau, prin amplificare cu conjugatul complex al numitorului:
( )
( ) ( ) [ ] LX r j X L r
X r C
Z ω − − + ω
+ ω

2
2 2
1
(6)
Modulul impedanÆei este:
( )
( ) ( )
2
2 2 2
2 2
1
LX r X L r
X r C
Z ω − + + ω
+ ω
(7)
Defazajul tensiune-curent este dat de relaÆia:
( ) X L r
LX r
+ ω
ω −
ϕ
2
tg (8)
Fig. 5.53
332
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
Studiul rezonanÆei circuitului paralel
Experiment 1
Se realizeazå montajul din fig. 5.54, unde alimentarea
în tensiune se face de la un generator de frecvenÆå variabilå.
Intensitatea efectivå I a curentului este menÆinutå constantå
cu ajutorul rezistenÆei variabile R. Valoarea acesteia se alege
în funcÆie de sensibilitatea miliampermetrului çi a
voltmetrului.
Se urmåresc variaÆiile tensiunii U la bornele circuitului
paralel (dipol AB) în funcÆie de frecvenÆa generatorului de
tensiune.
Se traseazå curba de rezonanÆå U(υ) çi se determinå
frecvenÆa de rezonanÆå, adicå frecvenÆa pentru care valoarea
eficace a tensiunii atinge un maxim (fig. 5.55).
Care este valoarea frecvenÆei de rezonanÆå în acest caz?
Cum:
( ) ( ) ω ⋅ = ω Z I U (9)
rezultå cå rezonanÆa apare
când impedanÆa circuitului
(7) atinge un maxim. Con-
diÆia de rezonanÆå va fi:
( )
0
d
d
=
ω
ω Z
(10)
çi este satisfåcutå pentru:
0
2
= ω − LX r (11)
De aici gåsim:
2
1






+ = ω
L
r
LC
rez
(12)
ImpedanÆa la rezonanÆå va fi pur activå:
2
rQ
r C
L
Z
rez
=

= (13)
unde Q este factorul de calitate al circuitului.
Dacå rezistenÆa bobinei se micçoreazå (r → 0), maximul tensiunii eficace tinde spre infinit:
Cr
LI
U =
max
(14)
Rezultatul teoretic este confirmat de graficul experimental din fig. 5.55. Pentru o bobinå
cu inductanÆa L = 230 mH çi rezistenÆa r = 100 Ω çi un condensator de capacitate C = 0,15 µF
s-a obÆinut rezonanÆa la frecvenÆa υ
0
≅ 1100 Hz, menÆinând intensitatea curentului
constantå, I = 0,5 mA. Corespunzåtor, U
max
≅ 0,76 V.
Din relaÆia (13) gåsim factorul de calitate al circuitului:
4
1
max
≅ =

=
C
L
r r I
U
Q
Micçorând valoarea capacitåÆii (de exemplu C = 51 nF sau C = 7,5 nF) curba de rezonanÆå
U(υ) va avea un maxim mai pronunÆat çi mai îngust, deci un factor de calitate mai mare.
Fig. 5.54
Fig. 5.55
U(V)
OscilaÆii çi unde electromagnetice
333
Experiment 2
Dacå acum menÆinem constantå, printr-un montaj potenÆiometric, valoarea tensiunii U
la bornele dipolului, vom constata la rezonanÆå o scådere a curentului din porÆiunea
neramificatå a circuitului (fig. 5.56). Utilizând aceeaçi bobinå çi un condensator de capaci-
tate C = 0,1 µF, am urmårit variaÆiile lui I în funcÆie de frecvenÆa υ a generatorului. Trasarea
graficului în scarå semilogaritmicå este prezentå în fig. 5.57.
Se remarcå anularea curentului pentru frecvenÆa de rezonanÆå:
υ
rez
1200
1
2
1
2







+
π
=
L
r
LC
Hz
Circuitul para-
lel joacå în acest
caz rol de filtru,
care nu laså så
treacå o anumitå
frecvenÆå (aici,
cea de 1200 Hz)
pentru care este
construit (acordat).
ExerciÆiu apl icativ
EnunÆ: Fie un dipol constituit prin conectarea în derivaÆie a unei bobine ideale de inductanÆå
L, a unui condensator de capacitate C çi a unui rezistor de rezistenÆå R. Se alimenteazå
circuitul de la un generator de tensiune alternativå cu valoarea eficace U constantå çi
frecvenÆå reglabilå.
a) ConstruiÆi diagrama fazorialå a intensitåÆilor prin ramuri, aplicând teorema I a lui
Kirchhoff.
b) DeterminaÆi curentul din circuitul neramificat.
c) DeterminaÆi expresia frecvenÆei de rezonanÆå çi valoarea intensitåÆii efective a
curentului principal la rezonanÆå. TrasaÆi curba de rezonanÆå.
d) DaÆi expresia valorilor eficace ale curenÆilor prin bobinå çi condensator la rezonanÆå
çi comparaÆi-le cu intensitatea curentului principal. Concluzii.
e) ExprimaÆi puterile activå çi aparentå pentru o frecvenÆå datå a generatorului çi
pentru frecvenÆa de rezonanÆå.
SoluÆie: a) Circuitul este reprezentat în fig. 5.58.
Prima teoremå a lui Kirchhoff pentru nodul
A (sau B) ne conduce la relaÆia între curenÆi:
( ) ( ) ( ) ( ) t i t i t i t i
C L R
+ + =
FaÆå de tensiunea u(t), curentul i
c
este în avans
de fazå cu
2
π
, curentul i
L
este în întârziere
de fazå cu
2
π
, iar curentul i
R
este în fazå cu
aceasta.
Fig. 5.56 Fig. 5.57
Fig. 5.58
334
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
Valorile eficace ale curenÆilor se scriu:
R
U
I
R
= ;
L
L
X
U
I = ;
C
C
X
U
I =
Diagrama fazorialå a curenÆilor este redatå în
fig. 5.59.
Suma lor vectorialå este fazorul reprezentând
intensitatea curentului principal, defazatå cu
unghiul ϕ faÆå de tensiune.
b) Presupunând tensiunea scriså sub forma: ( ) t U t u ω ⋅ = sin 2
curentul principal va avea valoarea instantanee ( ) ( ) ϕ + ω ⋅ = t I t i sin 2
unde I çi ϕ se determinå din diagrama fazorialå:
2
2
2
2
1 1 1 1 1






ω
− ω + =








− + =
C
L
R
U
X X R
U I
C L






ω −
ω
=

= ϕ C
L
R
R
X X
C L
1
1
1 1
tg
c) La rezonanÆå, I
C
= I
L
, iar ϕ = 0. Rezultå
pulsaÆia de rezonanÆå
LC
1
0
= ω pentru
care valoarea eficace minimå a intensitåÆii
curentului principal este:
R
U
I =
min
.
Curba de rezonanÆå are aspectul din fig. 5.60.
d) La rezonanÆå:
L
C
U I I
rez C rez L
= =

Raportul: Q
C
L
R I
I
rez
L
= =








1
reprezintå factorul de calitate al circuitului.
Dacå Q > 1, intensitåÆile curenÆilor în elementele reactive pot atinge valori mari,
superioare curentului din ramura principalå, ceea ce poate prejudicia elementele
respective de circuit.
e) Puterea activå pentru orice frecvenÆå:
R
U
I
I
UI UI P
R
2
cos = ⋅ = ϕ ⋅ =
depinde numai de rezistenÆa circuitului.
Puterea aparentå depinde de frecvenÆå:
2
2
2 1 1






ω
− ω + = =
C
L
R
U UI S
La rezonanÆå ea devine minimå:
R
U
I U S
2
min min
= ⋅ = , egalå cu puterea activå.
Temå. TrataÆi aceleaçi chestiuni utilizând formalismul complex!
Fig. 5.59
Fig. 5.60
OscilaÆii çi unde electromagnetice
335
Notå documentarå
Teorema transferului optim de putere în curent alternativ
Dorim så determinåm valoarea impedanÆei
sarcinii,
S
Z , pentru care un generator de t.e.m.
E çi impedanÆå internå
i i i
jX R Z + = transferå
acestei sarcini o putere activå maximå. Altfel spus,
vrem så stabilim condiÆiile de adaptare a sarcinii
la generator.
Puterea activå transferatå impedanÆei de
sarcinå
S S S
jX R Z + = este datå de relaÆia:
( )
2
2
2
i S
S S
Z Z
E
R I R P =
+
= =
( ) ( )
2 2
2
i S i S
S
X X R R
R
E
+ + +
=
Expresia are valoarea maximå în raport cu
reactanÆele dacå ( ) 0
2
= +
i S
X X , adicå:
i S
X X − =
În acest caz, puterea transferatå sarcinii are
valoarea:
( )
2
2
i S
S
X X
R R
R
E P
i S
+
=
=
çi este maximå pentru acea valoare a rezistenÆei
de sarcinå pentru care derivata în raport cu
rezistenÆa de sarcinå,
S
R
P
d
d
, este egalå cu zero.
Fig. 5.61
( )
( )
0
2 2
d
d
4
2
=
+
+ − + +
=
i S
i S S i i S S
S
R R
R R R R R R R
R
P
de unde rezultå R
i
2
= R
S
2
respectiv R
i
= R
S
.
RelaÆiile deduse mai sus sunt echivalente cu
*
i S
Z Z = sau
i S
Z Z = çi
i S
ϕ − = ϕ .
Se poate afirma cå puterea activå transmiså
de un generator unui circuit receptor este maximå
atunci când impedanÆa complexå echivalentå a
receptorului este egalå cu complex conjugata
impedanÆei interne complexe a generatorului.
Acesta este enunÆul teoremei transferului maxim
de putere.
Se observå cå în cazul în care relaÆia de
adaptare ( )
*
i S
Z Z = este îndeplinitå, puterea
activå transmiså este:
i
R
E
P
4
2
max
=
în timp ce puterea activå produså de generator
este:
( )
max
2
2
2
2
P
R
E
I R R P
i
S i
= = + =
astfel încât în cazul transferului maxim de putere
randamentul este:
5 , 0
max
= = η
P
P
Aceastå valoare este mult sub necesitåÆile
transmisiei eficiente de energie. În electro-
energeticå, unde se lucreazå cu randamente cât
mai mari çi unde în general R
i
<< R
S
, suntem
departe de condiÆia de adaptare.
În radioelectronicå, unde intereseazå, în ge-
neral, så se obÆinå de la generator maximum de
putere activå, se cautå så se lucreze în condiÆii
cât mai apropiate de condiÆia de adaptare.
336
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
Test sumativ
Circuite de curent alternativ
1. InductanÆa unei bobine cu rezistenÆa R = 20 Ω, alimentatå la tensiune alternativå cu frecvenÆa
de 100 Hz, defazatå înaintea intensitåÆii curentului cu
6
π
= ϕ , este:
a) 38 mH; b) 1 H; c) 18,37 mH; d) 10 mH; e) 25,34 mH.
2. Factorul de putere al unui circuit RC serie este cos ϕ
S
= 0,6.
Factorul de putere al circuitului paralel RC compus din
aceleaçi elemente este:
a)
3
8
; b)
2
1
; c)
3
2
; d)
2
3
; e)
2
5
.
3. Valoarea frecvenÆei unui curent alternativ care stråbate
un circuit serie RLC având R = 1 kΩ, L = 0,4 H çi C = 0,2
µF, astfel încât puterea activå este egalå cu puterea
reactivå, este egalå cu:
a) 1,2 kHz; b) 50 Hz; c) 10 Hz; d) 796 Hz; e) 400 Hz.
4. În circuitul electric din fig. 5.62, capacitatea condensa-
torului pentru care intensitatea curentului total este în
fazå cu tensiunea la bornele circuitului este egalå cu:
a)
L
R
ω
2
; b)
R
2 2
L ω
; c) R +
ω
L
;
d)
R
L R
2 2 2

ω +
; e)
2 2 2
L R
L
ω +
.
5. În circuitul din fig. 5.63 se cunosc U = 60 V, R
1
= 8 Ω,
L = 19,1 mH, R
2
= 50 Ω, C = 31 µF çi υ = 50 Hz. Care este
valoarea efectivå a intensitåÆii curentului prin surså?
a) 6,14 A; b) 2 A; c) 3,14 A; d) 4,5 A; e) 8 A.
6. În circuitul din fig. 5.64, pulsaÆia c.a. are valoarea:
LC
1
= ω , L = 1 H, U = 100 V, C = 1 µF. Intensitatea
efectivå a curentului prin rezistor este:
a) 0,1 A; b) 1 A; c) 100 A; d) ∞; e) 0,01 A.
Oficiu
Total
Fig. 5.62
Fig. 5.63
Fig. 5.64
Råspunsuri:
1. c; 2. a; 3. d; 4. e; 5. a; 6. d.
1 p
1 p
1 p
1 p
2 p
2 p
2 p
10 p
OscilaÆii çi unde electromagnetice
337
5.6. Câmpul electromagnetic
Problema legåturii dintre electricitate çi magnetism i-a preocupat
pe fizicienii secolului al XIX-lea. Experimentele lui Oerstedt çi Ampère
dovedeau apariÆia unui câmp magnetic în vecinåtatea unui conductor
parcurs de un curent electric. Ampère considera încå din 1819 cå
toate fenomenele magnetice sunt efecte pur electrice. Chiar
magnetismul terestru s-ar datora unor curenÆi în interiorul globului
påmântesc. A råmas celebrå în epocå „foiÆa lui Ampère“, adicå spira
conductoare parcurså de curent care se comportå ca un magnet extrem
de subÆire, având polul nord pe una dintre feÆe çi sudul pe cealaltå
(fig. 5.65).
În 1831, dupå o multitudine de experimente urmårite cu
tenacitate, Michael Faraday descoperå fenomenul de inducÆie
electromagneticå, ce constå în generarea unei tensiuni electromotoare
la bornele unui circuit intersectat de un flux magnetic variabil. Dacå
circuitul era închis, prin el trecea un curent electric indus (fig. 5.66).
În 1865, fizicianul scoÆian Clark Maxwell (1831-1879), fig. 5.67,
publicå celebra teorie a câmpului electromagnetic çi a undelor
electromagnetice luminoase, care demonstra identitatea celor douå
forme de energie: luminoaså çi electromagneticå.
Teoria sa a revoluÆionat fizica, deçi se baza pe un suport fals:
presupunerea cå aceste unde au nevoie pentru a se propaga de un
mediu elastic cu proprietåÆi stranii, pe care fizicienii îl numeau „eter“.
Cu toate cå teoria „eterului“ a fost abandonatå de mult, ecuaÆiile lui
Maxwell, ce descriu complet câmpul electromagnetic, au råmas o
descoperire teoreticå de prim rang.
În 1888, Herz pune în evidenÆå propagarea unui câmp electric în
spaÆiu cu proprietåÆi analoage undelor luminoase, verificând astfel
teoria lui Maxwell.
Mai mult încå, el face ca undele electrice så interfere, determinå
ventre çi noduri çi måsoarå lungimea lor de undå. Calculând apoi
viteza lor de propagare, constatå cu stupoare cå este egalå cu viteza
luminii!
Câmpul electromagnetic este caracterizat, într-un punct al spaÆiului,
prin suprapunerea unui câmp electric çi a unui câmp magnetic variabile în timp, care se
condiÆioneazå çi se genereazå reciproc. În fiecare punct al câmpului, asupra corpurilor încårcate
sau polarizate electric, a celor polarizate magnetic (de exemplu, ace magnetice sau magneÆi
permanenÆi) sau prin care circulå curent electric, acÆioneazå forÆe çi cupluri de forÆe deter-
minate de valorile momentane ale componentei electrice E çi a celei magnetice B .
Câmpul electromagnetic este descris complet, într-un punct al spaÆiului, de ecuaÆiile lui
Maxwell. Acestea sunt scrise pentru câmpuri în vid, în prezenÆa unei densitåÆi de sarcinå çi
a unui curent de conducÆie. Prima ecuaÆie o constituie legea inducÆiei a lui Faraday, care
aratå cå un câmp magnetic variabil în timp genereazå un câmp electric a cårui variaÆie localå
este proporÆionalå cu viteza de variaÆie a câmpului magnetic çi de sens opus ei.
A doua ecuaÆie a lui Maxwell exprimå dependenÆa câmpului magnetic de viteza de
variaÆie a câmpului electric çi de curentul de conducÆie sau de viteza de deplasare a unei
sarcini electrice în miçcare.
A treia ecuaÆie a lui Maxwell este echivalentå legii lui Coulumb. În fine, a patra ecuaÆie
exprimå faptul cå nu existå „surse“ de câmp magnetic analoage sarcinilor electrice (surse
ale câmpului electric), singurele „surse“ de câmp magnetic fiind curenÆii electrici.
Un exemplu de generare reciprocå a câmpurilor electric çi magnetic îl constituie circuitul
Fig. 5.65
Fig. 5.66
Fig. 5.67
338
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
oscilant LC. Acesta este sediul unor oscilaÆii simultane (întreÆinute) de curent çi tensiune.
VariaÆia sinusoidalå a tensiunii la bornele condensatorului:
( ) t U t u
m
ω = sin (1)
este datoratå unei variaÆii de aceeaçi formå a câmpului elec-
tric, presupus uniform çi omogen în fiecare moment, dintre
armåturile condensatorului (fig. 5.68).
t E t E
m
ω = sin ) (
& &
(2)
unde E
m
reprezintå amplitudinea oscilaÆiilor câmpului electric.
d
U
E
m
m
= (3)
când condensatorul este plan çi d reprezintå distanÆa dintre
armåturile sale.
VariaÆia în timp a câmpului electric genereazå un curent de
conducÆie prin circuit a cårui intensitate este proporÆionalå cu viteza de variaÆie a sarcinii çi
implicit a câmpului electric:
( )
t
E
t
u
t
q
t i
d
d
~
d
d
~
d
d
= (4)
Curentul generat, de asemenea sinusoidal:
( ) t I t i
m
ω = cos (5)
parcurge spirele bobinei ideale L generând în interiorul acesteia un câmp magnetic omogen
çi uniform în fiecare moment de timp.
( ) ( ) t B t i
l
N
t B
m
ω ⋅ = µ = cos (6)
Putem spune cå variaÆiile câmpului electric au condus în acest circuit la apariÆia unui
câmp magnetic variabil.
Dar çi reciproca este valabilå. ApariÆia la nivelul bobinei a unui câmp magnetic variabil då
naçtere unui flux propriu variabil în timp, ceea ce produce fenomenul de autoinducÆie,
adicå generarea unei t.e.m. la bornele bobinei:
t
i
L
t
e
a
d
d
d
d
− =
Φ
− = (7)
proporÆionalå cu viteza de variaÆie a câmpului magnetic:
t
B
e
a
d
d
~ − (8)
Aceastå tensiune, aplicatå la bornele condensatorului, genereazå între armåturile acestuia
un câmp electric a cårui intensitate:
( )
d
e
d
u
t E
a C

= = ~
t
B
d
d
(9)
este proporÆionalå cu viteza de variaÆie a câmpului magnetic.
Circuitul oscilant LC este sediul unui câmp electromagnetic ale cårui componente, electricå
E çi magneticå B, variabile în timp, nu pot fi concepute separat, cåci se condiÆioneazå çi se
genereazå reciproc.
Din punct de vedere energetic, existenÆa câmpului electromagnetic este determinatå în
acest caz de un transfer continuu de energie electricå dinspre condensator spre bobinå çi de
energie magneticå dinspre bobinå spre condensator, astfel încât energia totalå a câmpului
electromagnetic så se conserve:
( ) ( )
( ) ( )
.
2 2
2 2
const
t Li
C
t q
t W t W W
mg el
= + = + = (10)
Fig. 5.68
OscilaÆii çi unde electromagnetice
339
Så consideråm un circuit oscilant constituit din elemente ideale: condensator plan cu vid
çi bobinå idealå fårå miez, în care câmpurile se considerå omogene çi uniforme çi concen-
trate în interiorul acestora.
Energia câmpului electric variabil în timp dintre armåturile condensatorului se mai scrie:
( )
( ) ( )
( )
( ) ( )
V
t E
d S
t E
d t E
d
S t u
C
C
t q
t W
el

ε
= ⋅ ⋅
ε
= ⋅ ⋅
ε
= ⋅ = =
2 2 2 2 2
2
0
2
0 2 2 0
2 2
unde V reprezintå volumul ocupat de liniile de câmp.
Densitatea de energie a acestuia va fi:
w
el

( )
2
2
0
t E
V
W
el
ε
= = (11)
În mod analog, energia câmpului magnetic cu sediul în interiorul bobinei ideale cu N
spire, lungimea l çi aria unei spire S, este:
( )
( )
( )
( ) ( )
V
t B l S
l
t i N
t i
l
S N t Li
t W
mg

µ
=
µ


µ
= µ = =
0
2
0
2
2 2
0 2
2
0
2
2 2 2 2
unde V = S ⋅ l reprezintå volumul bobinei.
Astfel, densitatea de energie magneticå devine:
w
mg

( )
0
2

=
t B
(12)
Densitatea totalå de energie a câmpului electromagnetic din circuitul oscilant LC va fi:
( ) ( )








µ
+ ε = + = t B t E W W W
mg el
2
0
2
0
1
2
1
(13)
Rezultatele (12) çi (13) se generalizeazå pentru orice punct din spaÆiu în care existå un
câmp electric, respectiv magnetic variabile.
În punctul în care existå un câmp electromagnetic, densitatea de energie totalå are
expresia (13).
VeÆi remarca, drept consecinÆå a legii de conservare (10), cå amplitudinile densitåÆilor
de energie sunt egale. Deci:
2
0
2
0
2
1
2
1
m m
B E
µ
= ε (14)
De aici relaÆia între amplitudinile celor douå componente ale câmpului electromagnetic
oscilant:
0 0
µ ε
=
m
m
B
E (15)
VeÆi fi poate surprinçi când veÆi calcula coeficientul de proporÆionalitate; acesta este
tocmai viteza de propagare a luminii în vid:
s
km
000 300
1
0 0
≈ =
µ ε
c (16)
Deci, componenta magneticå a câmpului este de c ori mai micå decât cea electricå:
c
E
B
m
m
= (17)
Dar de existenÆa ei depinde apariÆia componentei electrice în orice punct al spaÆiului
unde existå un câmp electromagnetic.
ω ω ω
340
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
5.7. Propagarea câmpului electromagnetic
În paragraful precedent ne-am ocupat de
energia câmpului electromagnetic concentrat
într-un circuit oscilant LC.
Pentru a transmite energie în spaÆiu este
nevoie de un circuit oscilant deschis, astfel încât
liniile de câmp så se întindå în spaÆiul
înconjuråtor. ImaginaÆi-vå cå armåturile
condensatorului s-ar îndepårta progresiv una de
cealaltå; liniile câmpului electric ar cåpåta o
dispersie spaÆialå din ce în ce mai mare. Dacå
simultan firul conductor din care sunt confec-
Æionate înfåçurårile bobinei ar fi întins, liniile
câmpului magnetic s-ar distribui într-o regiune a
spaÆiului din ce în ce mai mare (fig. 5.69).
În fiecare punct P al spaÆiului înconjuråtor, câmpul electromagnetic s-ar caracteriza prin
componentele sale ( ) t E çi ( ) t B variabile în timp çi perpendiculare una pe cealaltå.
InductanÆa proprie L çi capacitatea C ale circuitului oscilant deschis sunt distribuite pe
toatå lungimea firului conductor.
Un cablu coaxial alcåtuit dintr-un fir conductor
central çi un conductor cilindric dispus coaxial în
jurul firului (fig. 5.70) permit transmiterea în spaÆiu
a energiei electromagnetice, cu o vitezå finitå.
Vom presupune cå acest cablu este infinit lung
çi elementele sale au rezistenÆå nulå. Între capetele
celor doi conductori ce constituie cablul se instaleazå
un generator de semnal sinusoidal (de frecvenÆå
de ordinul a câtorva sute de MHz). Cablul coaxial
devine sediul propagårii unei unde de tensiune çi simultan a unei unde de curent sinusoidale,
progresive.
La nivelul unui punct situat la distanÆa x de generator între cele douå elemente ale
cablului existå tensiunea
( )







− π =
T c
x
T
t
U t x U
m
2 sin , (1)
çi circulå curentul de intensitate:
( )







− π =
T c
x
T
t
I t x i
m
2 sin , (2)
Viteza de propagare a acestor unde este egalå cu viteza de propagare a luminii, c, iar
lungimea lor de undå are valoarea:
= ⋅ = λ T c
υ
c
(3)
La nivelul fiecårei secÆiuni a cablului am reprezentat (fig. 5.71) liniile
câmpurilor electric (radiale) çi magnetic (circulare) la un moment dat.
Dacå linia de transmisie constituitå din cablul coaxial se terminå printr-
un obstacol (de exemplu un contact metalic între elemente sau un izolator),
în linie iau naçtere unde staÆionare de curent çi tensiune çi respectiv
unde electromagnetice staÆionare, caracterizate prin ventre çi noduri
(fig. 5.72).
Fig. 5.69
Fig. 5.70
Fig. 5.71
OscilaÆii çi unde electromagnetice
341
Unui ventru al intensitåÆii câmpului electric
(ce corespunde unui ventru pentru tensiunea
dintre conductori) îi corespunde un nod pentru
inducÆia magneticå (determinat de apariÆia unui
nod al intensitåÆii curentului pe linie).
DistanÆa dintre douå noduri consecutive sau
douå ventre consecutive reprezintå jumåtate
din lungimea de undå.
Pentru ca linia de transmisie electromag-
neticå (în speÆå cablul coaxial) så permitå
energiei så treacå în spaÆiul exterior, adicå så
fie radiatå çi så genereze o undå progresivå în
spaÆiul liber, ea se terminå cu doi conductori
dispuçi ca în fig. 5.73. Aceçtia constituie o antenå
dipol electric. DiferenÆa de potenÆial dintre cei
doi conductori variazå sinusoidal dupå cum
unda ajunge la ei, efectul fiind cel al unui dipol
electric al cårui moment dipolar p variazå în
timp. Liniile componentei electrice E a
câmpului electromagnetic formeazå contururi
închise ce se îndepårteazå de dipol cu viteza c.
Simultan se genereazå un câmp magnetic cu
linii de câmp închise ce se propagå cu aceeaçi
vitezå. Aceste câmpuri formeazå radiaÆia
electromagneticå.
Dacå lungimea l a dipolului este astfel calculatå încât pentru frecvenÆa de oscilaÆie respectivå
så formeze un „fus“ al undelor staÆionare de curent çi tensiune (respectiv electromagnetice),
puterea radiantå a dipolului creçte. O astfel de antenå se numeçte semiundå:
2
λ
= l (4)
Undele electromagnetice se propagå în vid (mediul intragalactic) fårå un suport mate-
rial, ci doar prin transmiterea energiei de tip electromagnetic. În atmosfera terestrå (aer),
cu excepÆia ionosferei, undele electromagnetice se propagå cu aceeaçi vitezå ca çi în vid.
Putem dovedi acest fapt efectuând urmåtorul experiment:
Experiment
Un ecran reflectåtor metalic E este açezat în faÆa antenei unui generator de microunde
(cu frecvenÆa de ordinul 10
9
Hz – fig. 5.74.a). Pe direcÆia generator-ecran se plaseazå un
dipol detector al componentei magnetice a câmpului (fig. 5.74.b). VibraÆiile componentei
magnetice B induc în bucla (L) un curent ce este detectat de dioda D, apoi amplificat çi citit
pe ecranul unui miliampermetru (fig. 5.75).
În urma reflexiei
undei pe ecranul metalic
E se formeazå unde sta-
Æionare. Prin deplasarea
detectorului pe direcÆia
generator-ecran se obser-
vå succesiv noduri çi ven-
tre ale inducÆiei magne-
tice traduse prin minime
çi maxime ale intensitåÆii
curentului detectat.
Fig. 5.72
Fig. 5.73
Fig. 5.74
b) a)
342
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
Se verificå echidistanÆa nodurilor çi cea a ventrelor consecutive prin måsuråtori
pe bancul gradat. Pentru frecvenÆa υ = 1500 MHz a generatorului, am gåsit cå
ventrele sunt situate la distanÆa medie d = 10 cm unul de celålalt.
Deducem de aici lungimea de undå în vid: λ = 2d = 20 cm.
În consecinÆå, viteza de propagare a undelor electromagnetice este în aer (vid):
c = λ · υ
8 6
H 10 3 Hz 10 1500 m 2 , 0 ⋅ = ⋅ ⋅ = m · s
–1
= 300 000 km · s
–1
.
5.8. Unda electromagneticå planå
Un circuit oscilant LC în care au loc oscilaÆii electromag-
netice cu frecvenÆa proprie υ
0

2
1
LC π
= çi cåruia i se
ataçeazå o antenå dipol ce radiazå în spaÆiu energia
câmpului electromagnetic constituie sursa unei unde
electromagnetice sferice. Viteza de propagare a undei este
aceeaçi în toate direcÆiile, dacå mediul este vidul sau un
mediu material omogen transparent pentru frecvenÆa
respectivå (fig. 5.76).
În orice mediu omogen dielectric transparent, viteza
de propagare v este mai micå decât în vid (v < c). Raportul
supraunitar:
n
v
c
=
(1)
defineçte indicele de refracÆie al mediului respectiv.
Dacå indicele de refracÆie al mediului depinde de frecvenÆa undei, mediul se numeçte
dispersiv.
Teoria lui Maxwell aratå cå într-un mediu dielectric omogen viteza de propagare a undei
electromagnetice este datå de relaÆia:
εµ
=
1
v (2)
unde ε este permitivitatea dielectricå, iar µ – permeabilitatea magneticå a mediului.
Cum
0
ε ⋅ ε = ε
r
çi
0
µ ⋅ µ = µ
r
, relaÆia (2) devine:
r r r r
c
v
µ ε
=
µ ε µ ε
=
0 0
1
(3)
Rezultå pentru indicele de refracÆie al mediului:
r r
n µ ε = (4)
Deoarece pentru majoritatea dielectricilor 1 ≅ µ
r
, indicele de refracÆie devine:
r
n ε ≅ (5)
Fig. 5.75
Fig. 5.76
OscilaÆii çi unde electromagnetice
343
ObservaÆii
1. Undele electromagnetice nu se pot propaga într-un mediu conductor, deoarece
câmpul E genereazå curenÆi prin care energia undei este disipatå. Când o undå
electromagneticå atinge suprafaÆa unui conductor ideal, este total reflectatå (câmpul
electric în interior este nul).
2. În timpul propagårii undei electromagnetice
sferice, fluxul energetic transferat prin unitatea de arie
în unitatea de timp scade cu påtratul distanÆei r pânå la
surså. RemarcaÆi cå dacå distanÆa se dubleazå, fluxul
energetic scade la sfert, deoarece energia transferatå
de undå se repartizeazå unei arii de 4 ori mai mari (fig.
5.77). Rezultå cå amplitudinea undei electromagnetice
sferice scade cu distanÆa r pânå la surså:
( )
r
E
r E
m
m
0
= , ( )
r
B
r B
m0
=
unde E
m0
, B
m0
sunt amplitudinile câmpului la nivelul sursei.
La distanÆe mari de surså çi pentru regiuni limitate din suprafeÆele de undå, acestea pot
fi aproximate cu porÆiuni de plane paralele, perpendiculare pe direcÆia de propagare. Putem
vorbi astfel de o undå electromagneticå planå. În mod ideal,
la nivelul oricårui front de undå plan, amplitudinea
componentei electrice çi respectiv magnetice a câmpului
sunt aceleaçi.
Undele electromagnetice sunt unde transversale; în
fiecare punct al mediului, atât componenta electricå E ,
cât çi cea magneticå B ale câmpului electromagnetic sunt
perpendiculare pe direcÆia de propagare çi totodatå
perpendiculare una pe cealaltå. Triedrul B E, v, este di-
rect (ca çi k j i , , – versorii axelor).
Fie Ox una dintre direcÆiile de propagare a unei unde
electromagnetice plane. Fronturile de undå plane vor fi
paralele cu planul yOz (fig. 5.79).
Vectorii câmp electric E
&
çi magnetic B
&
oscileazå în
fazå, în lungul axelor Oy çi respectiv Oz.
Presupunem cå la momentul t, oscilaÆia electro-
magneticå la nivelul frontului de undå x = 0 (în originea O
a axelor), este de forma:
( )
( )



ω =
ω =
t B t B
t E t E
m
m
sin
sin
(6)
unde ω = 2πυ este pulsaÆia sursei.
Unda electromagneticå planå în punctul P de absciså x va fi, la acelaçi moment de timp
t, defazatå cu:
T
τ
π = ϕ 2 (7)
unde:
v
x
= τ (8)
este intervalul de timp necesar propagårii undei de la O pânå la P, iar T – perioada oscilaÆiei
electromagnetice.
Fig. 5.77
Fig. 5.78
Fig. 5.79
344
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
Componentele câmpului în punctul P(x) sunt:
( )
(
,
\
,
(
j
π − ω
vT
x
t E t x E
m
2 sin ,
( )
(
,
\
,
(
j
π − ω
vT
x
t B t x B
m
2 sin , (9)
Definind lungimea de undå a undei respective prin relaÆia:
λ = vT (10)
çi înlocuind în (9) obÆinem:
( )
( ) ¦
¦
¦
¦
¦
(
,
\
,
(
j
λ
− π
(
,
\
,
(
j
λ
− π
x
T
t
B t x B
x
T
t
E t x E
m
m
2 sin ,
2 sin ,
(11)
RelaÆiile (11) constituie ecuaÆiile undei electromagnetice plane de frecvenÆå υ = 1/T ce se
propagå dupå direcÆia Ox într-un mediu omogen çi izotrop.
RemarcaÆi dubla perio-
dicitate în timp çi în spaÆiu a
undei, ilustrate în fig. 5.80
çi respectiv 5.81.
Un observator fix situat
pe direcÆia de propagare
poate detecta variaÆii sinu-
soidale în timp ale intensi-
tåÆilor componentei electrice
çi respectiv magnetice, cu
perioada: T
υ
1
, unde υ –
frecvenÆa generatorului de
oscilaÆii electromagnetice.
O „fotografie“ a mediu-
lui de propagare la un mo-
ment de timp dat pune în
evidenÆå faptul cå în puncte
separate printr-o distanÆå
egalå cu lungimea de undå
sau un multiplu întreg al
lungimii de undå (λ),
oscilaÆiile câmpului electro-
magnetic sunt în fazå.
Spre exemplu: E
&
(x
A
) = E
&
(x
D
) çi
B
&
(x
A
) = B
&
(x
D
) (12)
dacå ∆x = x
D
– x
A
= kλ, k ∈ N (13)
Într-adevår, defazajul k
x
π
λ

π ϕ ∆ 2 2 , k ∈ N (14) este fie nul, fie multiplu întreg
de 2π, ceea ce implicå egalitåÆile (12).
Fig. 5.80
Fig. 5.81
x = fixat
¦
¦
¦
+ ϕ + ω
+ ϕ + ω
) ( ) sin( ) (
) ( ) sin( ) (
kT t B t B t B
kT t E t E t E
m
m
& & &
& & &
, k ∈ N NN NN
t = fixat
¦
¦
¦
¦
¦
¦
¦
λ +
(
,
\
,
(
j
Φ +
λ
π

λ +
(
,
\
,
(
j
Φ +
λ
π

) (
2
sin ) (
) (
2
sin ) (
k x B
x
B x B
k x E
x
E x E
m
m
& & &
& & &
, k ∈ N
ϕ
ϕ
OscilaÆii çi unde electromagnetice
345
Clasificarea undelor electromagnetice
Criteriul unic de clasificare a undelor electromagnetice este cel al frecvenÆei acestora,
respectiv al lungimii lor de undå. Pe måsurå ce frecvenÆa undei este mai înaltå, lungimea ei
de undå este mai micå:
υ
= λ
c
.
În fig. 5.82 aveÆi redatå schematic o
clasificare a radiaÆiilor electromagnetice pe
domenii de frecvenÆe (lungimi de undå).
Undele cu frecvenÆele cuprinse între
aprox. 10
3
Hz çi aprox. 10
12
Hz poartå
numele de unde hertziene (unde radio) çi
servesc la transmiterea informaÆiilor prin
radio çi TV. Dupå lungimile lor de undå, sunt:
unde lungi L (λ ~ 1 km), medii M (λ ~ 100 m),
scurte S (λ ~ 1 m), ultrascurte US (λ ~ 1 dm)
çi microundele (λ ~ 1 cm ÷ 1 mm).
Undele radio, care se propagå în linie
dreaptå, sunt reflectate de ionosferå (70-80 km
altitudine).
Reflexia undelor radio de påturile de ioni depinde de
uniformitatea densitåÆii acestora. Orice creçtere a activitåÆii
solare produce o avalançå de particule ionizante, ceea ce con-
duce la perturbåri ale comunicaÆiilor prin unde radio. Cablurile
suboceanice çi sateliÆii de telecomunicaÆii (radio çi TV) reuçesc
aståzi så înlåture acest neajuns (fig. 5.83).
În ordinea crescåtoare a frecvenÆei urmeazå undele
infraroçii, cu frecvenÆe cuprinse între aprox. 10
11
çi 10
14
Hz
(respectiv cu lungimi de undå mai mari de 7600 Å, pânå la
aproximativ 300 µ). Acestea sunt radiaÆiile electromagnetice
emise de corpurile aflate la temperaturi obiçnuite. Lungimile
lor de undå sunt invers proporÆionale cu temperatura lor. De aceea, prin utilizarea unui
spectrometru în infraroçu, care determinå lungimile de undå ale radiaÆiilor emise, se poate
afla temperatura unor surse (în meteorologie).
În jurul frecvenÆei de 10
14
Hz , într-un domeniu extrem de îngust (400 nm < λ < 700 nm)
se situeazå radiaÆiile vizibile (domeniul optic sau lumina). Diferitele frecvenÆe (lungimi de
undå) din acest domeniu sunt percepute de ochiul uman ca fiind diferit colorate (de la roçu la
violet), iar strålucirea culorii depinde de energia transportatå de unda electromagneticå.
Domeniul imediat urmåtor în ordinea crescåtoare a frecvenÆelor (10
15
Hz ÷ 10
17
Hz)
corespunde radiaÆiilor ultraviolete. RadiaÆii ultraviolete emit Soarele sau substanÆele gazoase
aflate la temperaturi foarte înalte sau în care se produc descårcåri electrice sub tensiuni înalte.
Ele au proprietatea de a produce disocierea unor molecule, ca de exemplu disocierea
oxigenului, având drept urmare formarea ozonului. Stratul de ozon ce înconjoarå atmosfera
la înålÆimea de cca. 30 km absoarbe puternic radiaÆiile ultraviolete. Cantitatea de radiaÆii
ultraviolete care atinge suprafaÆa Påmântului are drept efect bronzarea din timpul verii.
Dincolo de domeniul ultraviolet se întinde domeniul radiaÆiilor X (Roentgen) cu frecvenÆe
de ordinul 10
17
Hz ÷ 10
19
Hz çi respectiv cu lungimi de undå cuprinse între 1 Å ÷ 100 Å.
Este binecunoscutå puterea lor mare de påtrundere prin diferite substanÆe, ceea ce poate
da indicaÆii asupra naturii acestora. Sunt utilizate în investigarea proprietåÆilor cristalelor,
în defectoscopie (detectarea defectelor de structurå ale unor materiale) çi în biologie çi
medicinå (radiografii, radioscopii).
În fine, radiaÆiile cu frecvenÆe mai mari de 10
20
Hz (lungimi de undå sub 1 Å) sunt numite
radiÆii γ. Ele însoÆesc tranziÆiile nucleelor atomice de pe un nivel superior pe unul inferior de
energie sau frânarea unor particule rapide, încårcate electric, la trecerea printr-o substanÆå. De
asemenea apar ca urmare a proceselor de dezintegrare radioactivå a unor nuclee. Sunt puternic
absorbite çi atenuate de substanÆele prin care trec. În cantitate mare sunt nocive fiinÆelor vii.
Fig. 5.82
Fig. 5.83
346
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
ExerciÆii çi probleme propuse
1. CalculaÆi lungimea de undå pe care emite un radioemiÆåtor dacå generatorul este un circuit
oscilant cu inductanÆa proprie L = 1,5 mH çi capacitatea C = 450 pF.
2. CalculaÆi viteza de propagare a undelor electromagnetice în sticlå, dacå pentru acest material
ε
r
= 7, iar µ
r
= 1.
3. O linie bifilarå, cuplatå inductiv cu un generator de oscilaÆii electromagnetice, este cufundatå
în alcool. CalculaÆi frecvenÆa generatorului dacå distanÆa dintre douå noduri consecutive ale
undei staÆionare este 0,5 m, iar valorile relative ale permitivitåÆii dielectrice çi respectiv
permeabilitåÆii magnetice ale spirtului sunt 26 çi 1.
4. În ce condiÆii o particulå încårcatå radiazå o undå electromagneticå, dacå se miçcå cu vitezå constantå?
5. Conform teoriei lui Maxwell, o particulå încårcatå electric ce se miçcå accelerat radiazå unde
electromagnetice. Se pot genera unde electromagnetice la trecerea unui curent electric continuu
printr-un conductor circular (spirå)? De ce?
6. Teoria maxwellianå aratå cå dacå o particulå încårcatå efectueazå o miçcare armonicå cu
frecvenÆa υ, ea creazå un câmp electromagnetic ce radiazå în spaÆiu ca undå, cu lungimea de
undå
υ
λ
c
.
a) Într-un radioemiÆåtor sarcinile efectueazå miçcåri armonice în antenå. Pe ce frecvenÆå
emite acesta dacå lungimea dipolului antenei este de 5 cm?
b) Pentru a explica emisia undelor electromagnetice de frecvenÆe înalte se poate recurge la
modelul atomic al lui Rutherford (planetar). CalculaÆi frecvenÆa miçcårii electronului în
atomul de hidrogen çi apreciaÆi lungimea de undå a radiaÆiei emise. Cårui domeniu din
spectru îi corespunde aceasta? Se cunoaçte r = 0,53 Å raza orbitei electronului.
7. Circuitul oscilant al unui generator de unde radio posedå un condensator de capacitate
C = 500 pF çi o bobinå a cårei inductanÆå variazå între 0,5 mH çi 1,5 mH.
CalculaÆi domeniul lungimilor de undå în care poate emite circuitul.
8. DirecÆia de propagare a unei unde electromagnetice plane sinusoidale cu frecvenÆa 300 MHz
este perpendicularå pe o suprafaÆå metalicå planå ce constituie o „oglindå reflectåtoare“.
CalculaÆi poziÆiile nodurilor çi ventrelor componentei: a) electrice; b) magnetice; a undei
electromagnetice faÆå de placa metalicå.
9. În fig. 5.84 este reprezentat câmpul electric al
unei unde plane sinusoidale la momentul t = 0,
ce se propagå în lungul axei Oz, în vid. ScrieÆi
ecuaÆia undei electromagnetice plane.
10. Douå unde electromagnetice plane coliniare, de
aceeaçi frecvenÆå çi având aceeaçi orientare a
componentelor electrice:
]
]
]
,
¸
,
ϕ +
(
,
\
,
(
j
− ω
1 10
sin
c
z
t E çi respectiv
]
]
]
,
¸
,
ϕ +
(
,
\
,
(
j
− ω
2 20
sin
c
z
t E se suprapun.
CalculaÆi amplitudinea intensitåÆii câmpului electric al undei rezultante çi faza acesteia.
11.* Un receptor de semnale radio care urmåreçte apariÆia unui satelit al Påmântului la orizont
este situat pe malul unui lac la înålÆimea H = 3 m deasupra nivelului apei. Pe måsurå ce
satelitul se ridicå deasupra orizontului, se înregistreazå variaÆii periodice ale intensitåÆii
semnalului recepÆionat. CalculaÆi frecvenÆa radiosemnalului emis de satelit dacå pentru
unghiurile α
1
= 3° çi α
2
= 6° la care s-a ridicat satelitul deasupra orizontului s-au înregistrat
douå maxime succesive ale intensitåÆii. SuprafaÆa lacului se considerå „oglindå“ perfect
reflectåtoare pentru unda electromagneticå.
Fig. 5.84
OscilaÆii çi unde electromagnetice
347
*5.9. Emisia çi recepÆia
Pentru a construi un sistem de emisie-recepÆie sunt necesare douå sisteme electronice
distincte.
RadioemiÆåtorul este instalaÆia electronicå ce produce unde electromagnetice folosite în
radiocomunicaÆii. Are în componenÆa sa un bloc oscilator de radiofrecvenÆå care trebuie så
îndeplineascå urmåtoarele caracteristici:
– gama frecvenÆelor generate så fie cuprinså în domeniul utilizat (ex. 150 kHz – 30 MHz);
– posibilitatea de variaÆie a frecvenÆei, gama frecvenÆelor putând fi împårÆitå în subgame;
– posibilitatea de a modula amplitudinea sau frecvenÆa semnalului de radiofrecvenÆå
cu ajutorul unui semnal de audiofrecvenÆå (MA sau MF);
– posibilitatea reglårii nivelului de ieçire (pe antenå) de la câÆiva microvolÆi la sute de
milivolÆi sau mult mai mult, în funcÆie de necesitåÆi;
– precizia scårii de frecvenÆå çi stabilitatea frecvenÆei så fie cât mai mari (de ordinul
10
–3
÷ 10
–4
).
ModulaÆia reprezintå modificarea uneia dintre cele douå caracteristici ale semnalului de
înaltå frecvenÆå (semnalul purtåtor al informaÆiei ce dorim så o transmitem) – amplitudinea
sau frecvenÆa, în conformitate cu forma curentului de joaså frecvenÆå (semnalul modulator
preluat spre exemplu de la un microfon).
În cazul modulaÆiei în amplitudine, frecvenÆa curentului care produce undele
electromagnetice în antenå råmâne constantå çi variazå doar amplitudinea acestuia, în
funcÆie de forma çi caracterul semnalului de modulaÆie (ex. voce, muzicå, impulsuri etc.).
În cazul modulaÆiei în frecvenÆå, amplitudinea curentului de înaltå frecvenÆå råmâne
constantå, variind doar frecvenÆa acestuia într-un interval dat, în jurul unei valori medii.
ModulaÆia de frecvenÆå a fost descoperitå încå din 1920, dar a fost folositå practic abia în
jurul anilor 1935-1940, când s-a dezvoltat tehnica undelor ultrascurte.
În prezent, în tehnica radiotelecomunicaÆiilor, radiodifuziunii çi televiziunii, alåturi de
modulaÆia în amplitudine (MA) se utilizeazå modulaÆia de frecvenÆå (MF) çi modulaÆia de
fazå (MFz – oscilaÆiile modulate în frecvenÆå sunt în avans de fazå sau în urma semnalului
purtåtor, în corelaÆie cu semnalul modulator). ModulaÆia de fazå este simultan çi o modulaÆie
de frecvenÆå.
EmiÆåtorul trebuie så asigure producerea unui c.a. de înaltå frecvenÆå, pe care så-l
transmitå în antenå. Datoritå prezenÆei acestui curent, în jurul antenei apare un câmp
electromagnetic (undå electromagneticå) ce variazå cu mare vitezå concomitent cu variaÆiile
curentului din antenå. În drumul lor, undele ajung la antena receptorului. Aici, câmpul
electromagnetic ce trebuie recepÆionat este identic cu cel de la antena emiÆåtorului, dar mult
mai slab (de milioane de ori mai slab), în funcÆie de distanÆa dintre cele douå antene.
Asupra antenei receptorului acÆioneazå simultan o mulÆime de unde electromagnetice,
de la diverse emiÆåtoare radio care funcÆioneazå concomitent, precum çi diverse unde
electromagnetice create de fenomenele electrice din atmosferå (provenite de la Soare,
stele, fulgere sau create de diverse instalaÆii electrice industriale sau casnice). Toate acestea
au diverse frecvenÆe çi intensitåÆi. Pentru ca din aceastå mulÆime de semnale de
radiofrecvenÆå så se poatå separa numai semnalul dorit, receptorul trebuie så aibå o anumitå
„selectivitate“, adicå så poatå selecta semnalele de radiofrecvenÆå ale unui singur emiÆåtor.
În cazul emisiunilor de radiodifuziune, când se transmite în fonie, emiÆåtorul emite un
întreg spectru de frecvenÆe. De aceea, receptoarele radio trebuie så aibå o asemenea
selectivitate, încât så recepÆioneze semnalele transmise într-o anumitå porÆiune de bandå
de frecvenÆe; aceastå bandå de frecvenÆe poartå denumirea de „bandå de trecere“ sau pur
çi simplu „selectivitatea“ unui receptor çi se exprimå în Hz. În cazul radioreceptoarelor de
radiodifuziune, banda de trecere trebuie så fie de 9 kHz, deoarece ecartul de frecvenÆå
(intervalul de frecvenÆå) între douå emiÆåtoare este de 9 kHz.
348
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
RadiorecepÆia
În cazul în care antena receptoare este
relativ aproape de postul de emisie, curentul
indus în aceasta poate avea o valoare relativ
mare çi nu necesitå o amplificare prealabilå
pentru a fi folosit la reproducerea
semnalului de radiofrecvenÆå transmis. În
acest caz se poate realiza cel mai simplu
receptor radio, denumit radioreceptorul cu
simplå detecÆie (fig. 5.85.a, b).
Schema conÆine un dispozitiv selector
format dintr-o bobinå de inductanÆå L çi
un condensator variabil C
v
. Circuitul selec-
tor se acordeazå cu ajutorul conden-
satorului variabil C
v
pe frecvenÆa emiÆå-
torului, respectiv pe frecvenÆa postului
dorit. Dioda D detecteazå semnalul de
radiofrecvenÆå preluat de pe o prizå a
bobinei L çi, dupå ce undele de înaltå
frecvenÆå sunt filtrate cu ajutorul conden-
satorului C, semnalul obÆinut este aplicat
cåçtilor radio sau unui difuzor.
Radioreceptorul cu amplificare directå
Acest radioreceptor conÆine urmåtoarele blocuri componente: dispozitivul selector,
amplificatorul de înaltå frecvenÆå, etajul detector, amplificatorul de joaså frecvenÆå çi difuzorul
(fig. 5.86.a, b).
Fig. 5.85
a) Schema bloc a radioreceptorului cu simplå detecÆie
b) Schema electricå a radioreceptorului cu simplå detecÆie
Fig. 5.86
a) Schema bloc a radioreceptorului cu amplificare directå
b) Schema electricå a radioreceptorului cu amplificare directå
D
OscilaÆii çi unde electromagnetice
349
L
1
-C
v
1
– dispozitiv selector
T
1
– amplificator de înaltå frecvenÆå
L
2
-C
v
2
– circuit oscilant acordat pe aceeaçi frecvenÆå ca çi L
1
-C
v
1
D – etaj detector
T
2
– amplificator de joaså frecvenÆå
Acest tip de receptor este mai sensibil decât receptorul cu simplå detecÆie, datoritå celor
douå etaje amplificatoare, çi mai selectiv, ca urmare a folosirii a douå circuite oscilante acordate.
Pentru mårirea selectivitåÆii çi a calitåÆii audiÆiei se utilizeazå etaje suplimentare de
detecÆie, filtrare çi amplificare a semnalelor recepÆionate.
În funcÆie de modul în care se realizeazå aceste funcÆii, existå o varietate largå de
scheme electronice, cele mai utilizate dintre acestea fiind de tipul superheterodinå.
Principiul superheterodinei constå în translatarea frecvenÆelor recepÆionate la o valoare
fixå a frecvenÆei, numitå frecvenÆå intermediarå. Acest proces se realizeazå într-un etaj
special cu care este dotat radioreceptorul superheterodinå, numit schimbåtor de frecvenÆå.
Astfel, pe baza acestui principiu, se înlåturå modificarea parametrilor radioreceptoarelor în
funcÆie de frecvenÆele ce se doreçte a fi recepÆionate.
*5.10. Astrofizica – o çtiinÆå nouå
Încå din antichitate, observarea astrelor a determinat oamenii så-çi punå întrebåri asupra
originii Universului. Dezvoltarea tehnicii a permis ca Universul så fie explorat din ce în ce
mai departe, så i se reconstituie istoria, pårând så dezvåluie tot mai multe aspecte privind
originea sa. Prin folosirea unor tehnologii sofisticate (spectroscoape, radiotelescoape, camere
CCD), astronomia a deschis un domeniu mult mai larg de cercetare – astrofizica.
Astrofizica s-a nåscut o datå cu descoperirea spectroscopiei, al cårei obiect de studiu îl
constituie descrierea çi explicarea proprietåÆilor fizice ale astrelor.
Metodele astrofizicii se bazeazå pe urmåtoarele:
– Postulatul unitåÆii naturii, care constå în a considera cå legile descoperite în laboratoarele
terestre sunt adevårate pretutindeni în Univers çi cå råmân valabile în timp.
– Aplicarea legilor fizicii interacÆiilor fundamentale: gravitaÆia, care guverneazå structura
generalå a Universului, interacÆia electromagneticå, interacÆia slabå çi interecÆia tare, care
intervin în energia radiatå de stele.
Domeniile de investigare ale astrofizicii sunt numeroase çi variate; ele permit determi-
narea distanÆelor, a traiectoriilor, a temperaturilor, compoziÆiilor chimice çi vârstei stelelor.
Universul constituie un vast laborator de studiere a legilor fizicii çi a consecinÆelor acestora.
Undele electromagnetice – mesageri ai stelelor
Fiecare radiaÆie electromagneticå este caracterizatå printr-o lungime de undå λ
asociatå fotonilor de energie hυ. RadiaÆiile electromagnetice nu se limiteazå la cele din
spectrul vizibil, ele se întind în domeniul lungimilor de undå cuprinse între câteva sute
de metri (unde radio) çi 10
–12
m (radiaÆiile γ). Mult timp, spectrul vizibil a fost singurul
accesibil pentru observaÆiile astronomice, atmosfera absorbind toate radiaÆiile, cu
excepÆia a douå ferestre: cea din vizibil çi cea din domeniul frecvenÆelor radio. Astronomia
spaÆialå se efectueazå azi deasupra atmosferei, permiÆând captarea practic a tuturor
radiaÆiilor ansamblului spectrului electromagnetic çi îmbogåÆind considerabil cunoaçterea
Universului.
350
Fizicå – Manual pentru clasa a XI-a
Domenii de observaÆie
De la ultraviolet la infraroçu (0,4 µm < λ < 0,8 µm)
Acest domeniu corespunde radiaÆiei vizibile sau invizibile apropiate, emiså de stele
masive çi calde çi de gazele incandescente interstelare. Analiza în spectru vizibil a luminii
provenite de la stele permite cunoaçterea condiÆiilor fizice care existå în straturile externe
ale acestora, elementele chimice care sunt prezente acolo çi abundenÆa lor.
Stelele prezintå diferite culori, cåci temperaturile lor superficiale sunt diverse: Sirius
este albå, Vega albåstruie çi Antares roçcatå.
De la infraroçu la unde milimetrice (0,8 µm < λ < 1 µm)
Acest domeniu corespunde radiaÆiei obiectelor reci (T < 3000 K) ale Universului: nuclee
de galaxii, nori interstelari.
Astrofizica este un domeniu delicat pentru cå, pe de o parte, nu se poate practica decât
dincolo de atmosferå, iar pe de alta, semnalele primite fiind foarte slabe, sunt înecate de
radiaÆiile instrumentelor înseçi. De aceea este necesarå råcirea atmosferei de lucru între 10
K çi 70 K.
Studiul acestei radiaÆii prezintå un interes particular pentru detecÆia speciilor chimice
(ioni, atomi çi molecule) çi a abundenÆei lor. Aceastå tehnicå dateazå din anii ’60. O cartografie
în I.R. a Universului efectuatå în 1983 a contribuit mult la cunoaçterea Universului apropiat
çi îndepårtat.
RadiofrecvenÆele (1 mm < λ < 1 km)
Radioastronomia s-a dezvoltat considerabil dupå al doilea råzboi mondial prin utilizarea
radarelor. Pentru a recepÆiona un flux de energie cât mai mare sunt necesare radiotelescoape
gigantice. Aceasta permite detectarea radiaÆiilor foarte slabe çi creçterea puterii separatoare.
Astfel pot fi observate anumite radiaÆii caracteristice atomilor (de hidrogen, heliu, carbon)
çi moleculelor (metan, amoniac, etanol) din spaÆiul interstelar al galaxiei noastre.
Descoperirea în 1964 a radiaÆiei de fond cosmic, numitå radiaÆia termicå de 27 K, a
consolidat teoria BIG BANG.
Emisia radio a galaxiilor provine de la plasmele conÆinând particule foarte energice
(electroni relativiçti) în miçcare în câmpuri magnetice intense.
RadiaÆia ultravioletå (0,01 µm < λ < µm)
Detectarea acestei radiaÆii puternic absorbite de atmosfera terestrå necesitå instrumente
aflate la bordul sateliÆilor sau baloanelor-sondå.
Analiza radiaÆiei U.V. contribuie la o mai bunå cunoaçtere a compoziÆiei chimice a stelelor;
ea permite interpretarea formårii çi evoluÆiei stelelor.
RadiaÆiile de energie înaltå (1 fm < λ < 10 nm)
Domeniul lor se întinde de la razele X la cele γ. Corespund unor energii de ordinul celor
ale particulelor accelerate.
Aceastå radiaÆie este foarte bogatå în informaÆie caracteristicå evenimentelor deosebit
de violente: explozii de supernove, radiaÆiile pulsarilor, aglomeråri de materie. Ea este
absorbitå de atmosferå çi nu poate fi studiatå decât de sateliÆi.
ProprietåÆile fizice ale radiaÆiilor X çi γ sunt asemånåtoare, dar detectorii sunt foarte
diferiÆi. Astfel, telescoapele X au o structurå opticå clasicå, în timp ce detectorii γ folosesc
tehnici ale fizicii particulelor (scintilatori, spre exemplu). Aceste douå tehnici, dezvoltate
dupå 1970, aduc rezultate esenÆiale pentru cunoaçterea Universului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful