P. 1
Dr. Nicolae C. Paulescu Sau Stiinta Marturisitoare 1page

Dr. Nicolae C. Paulescu Sau Stiinta Marturisitoare 1page

|Views: 20|Likes:
Published by Stefan Popescu
Medicin
Medicin

More info:

Published by: Stefan Popescu on Jul 02, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/25/2013

pdf

text

original

dr. nicolae c.

paulescu sau ş ţ ă
ţ ă
Coperta:
Larisa Barbu
© ţ ă ă «Christiana»
ţ 1: 2002
ţ a II-a: 2009
Editura Christiana - Str. Theodor Sperantia 104,
bl. S26, se. 3, parter, ap. 66, sector 3,
ş cod 030939;.
teL/fax.: 021/3225798 sau tel. 0314190676
e-mail: editurachristiana@yahoo.com;
www.editurachristiana.ro
ş ă Codrescu
Consilier editorial: Gabriela Moldoveanu
ISBN 978-973-1913-25-4
APOLOGII CONTEMPORANE
DOCTORUL
NICOLAE C. PAULESCU
SAU
Ş Ţ Ă OARE
ţ a doua,
ă ş ă ă
ţ note
ş tablou bio-bibliografic de
ă Codrescu
Cu o ţ ă de
ă Galeriu
EDITURA CHRISTIANA
ş - 2009
--------------------,
r
i
I Descrierea CIP a Bibliotecii ţ a
României
Doctorul Nicolae C. Paulescu sau ş ţ
ă / pref.: ă Codrescu. - Ed.
a 2-a, rev. - ş Editura Christiana, 2009
ISBN 978-973-1913-25-4
1. Codrescu, ă (pref.)
821.135.1-96
L.... ..__. . . ._. . ._._.;
"A demonstra ţ
unei cauze prime a ţ
imateriale, unice ş infinit
ţ - ă limita su-
ă la care ajunge fizio-
logia. ă ă pri-
ă este Dumnezeu. Omul
de ş ţ ă nu se poate deci
ţ ă ă Credo in
Deum [Cred în Dumne-
zeu]. EI trebuie ă afirme:
Scio Deum esse Ş ă
Dumnezeu ă
Dr. N. C. Paulescu
SUMAR
Argument editorial- pag. 9
TEXTE DESPRE NICOLAE C. PAULESCU
ă Codrescu:
Doctorul Nicolae C Pau/eseusauş ţ lui Scio Deumesse- 17
Dr. V. Trifu:
Profesorul Paulescu - 30
Nichifor Crainic:
Nicolae Paulescu, fundatorul ţ ş - 97
TEXTE DE NICOLAE C. PAULESCU
Suflet ş Dumnezeu - 113
Ideea de Dumnezeu în ş ţ ă - 133
Instinctele de ţ ş umanitate - 145
Remediile patimilor sociale - 154
Spitalul - 256
Tablou bio-bibliografic - 269
În loc de ţ ă - 282
ARGUMENT EDITORIAL
ţ întâi a acestei ă ţ a ă la începutul anului
2002 ş a marcat încheierea "Anului Paulescu" (2001), când s-
au împlinit 70 de ani de la moartea doctorului Nicolae C.
Paulescu (1869-1931) ş 80 de ani de la descoperirea de ă
el a insulinei ă de Ministerul Industriei ş ţ
la 10 aprilie 1922, sub denumirea de ă propunân-
ş o introducere ă ş lesne ă în gândirea
ş ţ ă a marelui savant ş ă mai
ales în ciclul de ă intitulat "Fiziologie ă dar ş
în complexa sa biografie (pilduitoare în multe ţ dar nu
ă de umbre ş ţ
ă a doua ţ ă ş ă ă ă
împlinirea a 140 de ani de la ş ă descoperitor
al insulinei.
Dincolo de genialele sale ţ de laborator, N.
C. Paulescu a ă ţ un impresionant edificiu teoretic al ş
ţ ş fiind, în ă ă pozitivismelor contemporane,
cel mai important promotor român al ţ ş fina-
lismului, cu o ă ţ ă ş ţ ă filo-
ă ş ă S-a afirmat despre el ă a fost, în ţ
gândirii ş "cel mai mare interpret ş ţ al divini-
ă ţ cele ce ă aici ă temeiurile unei astfel de
ţ ş se constituie într-o provocare la reevaluarea gene-
ă a teismului ş ţ ţ într-o vreme în care evolu-
ţ pierde tot mai mult teren (cf, pentru o circumscriere
1 Iar în cadrul acestuia, mai ales în volumele ţ "suflet" ş "Dumne-
zeu" înjiziologie (1905), Instincte sociale. Patimi ş conflicte. Remedii mo-
rale (1910) ş Cele patru patimi ş remediile lor (1921). Pentru ă
editoriale privitoare la toate aceste ă a se vedea tabloul bio-bibliografic
de la finele volumului de ţ ă
9
Ş Ţ Ă
ă ş ă a acestei problematici, Henry M. Morris,
Gary E. Parker, What Is Creation Science, Master Books,
1999; trad. rom.: Introducere în ş ţ ţ ă Editura
Anastasia, ş 2000; cartea include o ă bibliografie
la zi - în ed. rom.: pp. 391-404
2
) .
Volumul de ţ ă ă o ă prin faptul ă
ă la un loc atât scrieri despre N. C. Paulescu (acoperind
toate dimensiunile ţ ş ă ţ sale), cât ş scrieri de N.
C. Paulescu (alese atent din mai multe volume ş subsumate
temei precizate în titlu: Ş ţ ă Cititorul de
ă are astfel la ă acele texte care ă aproape
integral ţ ş ţ ă a autorului, precum ş
toate ţ necesare unei adânciri a studiului operei pau-
lesciene, în ă în care se va ţ tentat ă o ă
Prima ţ a volumului cuprinde, în cronologie in-
ă trei studii despre N. C. Paulescu: "Nicolae C. Paulescu
sau ş ţ lui Scio Deum esse" de ă Codrescu (1999),
2 Prea ţ ş ă în România ă de mai bine de zece ani, o ţ
ă pentru Cercetarea ţ ă de un grup de ţ ă
prezidat de dr. ing. Emil Silvestru din Cluj (e-mail: esilvestru@yaboo.com).
ă ş ţ ă ţ respective. Eforturi ă pe ă
linie a ă ş regretatul prof. dr. Radu Cârmaciu (m. 2001), ş Catedrei
de Fiziologie "Nicolae C. Paulescu" de la Universitatea de ă ş Far-
macie "Carol Davila" din ş (a se vedea ş partea ă a tabloului
bie-bibliografic). Pe ş linie se înscrie (dar cu mai mult accent pe latura
ă ş activitatea ă a ţ Filantropice Medicale "Chris-
tiana" din ş cu promovarea conceptului de ă ş ă în
continuitatea apostolatului medical al lui Nicolae C. Paulescu (cf, între
altele, Dr. Pavel ă Conceptul de ă ş ă 1 Sfânta ă
ă de un medic ortodox, Editura Christiana, ş 2001, ş Dr. Pavel
ă Pr. Mihai ă Spitalul ş Introducere în medicina ă
Editura Christiana, ş 2004, volume ă sub egida Centrului de
Studii Teologice Aplicate de pe ă Mitropolia Olteniei, ce ş propus -Ia
ţ Î. P. S. Teofan, acum Mitropolit al Moldovei ş Bucovinei - tocmai
dezvoltarea unor "programe de cercetare ă ş ă cu caracter
interdisciplinar", aplicând rezultatele ă ş oferind ţ teologice
în cele mai diverse domenii: misiune, ă ă drept, ţ ă
ă psihologie, pedagogie, sociologie, ecologie etc.),
10
ARGUMENT EDITORIAL
"Profesorul Paulescu" de Dr. V. Trifu (1944i ş "Nicolae Pau-
lescu, fundatorul ţ ş de Nichifor Crainic
(1937). ţ a doua ş extrase din diferite volume
ş grupate În ordine ă cinci texte paulesciene (Ia
origine, ţ sau ţ "Suflet ş Dumnezeu" (1905),
"Ideea de Dumnezeu În ş ţ ă (1905), "Instinctele de ţ ş
umanitate" (1910), "Remediile patimi lor sociale" (1910) ş
"Spitalul" (1913i. La finele volumului am ş un amplu
"Tablou bio-bibliografic" (cel mai complet de ă ă ş
În loc de ţ ă la ă a doua ţ un text memorabil al
ă Galeriu din ,,Anul Paulescu".
În ţ numeroaselor note de subsol, cele de autor
sunt date cu cifre arabe, iar cele de editor - cu asterisc. Toate
segmentele puse Între paranteze drepte (compliniri, ă
etc.) ă ţ editoriale, pe care le-am considerat
utile cititorului actual.
Am urmat, În cea de-a doua ţ ş principii
de editare din cele ă ţ Paulescu ă epuizate) pe
care le-am Îngrijit anterior", Cine ş ţ princeps ale
3 În pofida câtorva ă un text de o ţ ă aparte, nu doar prin
amploarea sa, ci ş pentru ă este redactat de ă o somitate a domeniului
medical (ce s-a ă ş printre colaboratorii cei mai ţ ai lui N. C.
Paulescu).
4 Sursele sunt indicate la inceputul ă text ş se ă cu detalii
suplimentare, in tabloul bio-bibliografic.
5 N-au fost ţ aici textele cu caracter ă politic ş xenofob,
ş "anti-iudeo-masonice", explicabile in contextul epocii, dar cu totul
reprobabile din perspectiva ă Antisemitismul ş de doctorul Pau-
lescu, in ă ţ ş ş ş marginale in ansamblul operei sale, ii pot
umbri biografia, dar nicidecum meritele ş ţ ş profesionale. ţ
la aceste aspecte se fac ă in studiile despre Paulescu antologate aici, pre-
cum ş - cu rezervele critice de rigoare - in tabloul bie-bibliografic, editorul
având convingerea ă cititorii de ă vor ş ă le aplice ă ă ş
vor avea luciditatea disocierilor necesare.
6 Nicolae C. Paulescu, Instincte sociale. Patimi ş conflicte. Remedii morale
(Editura Anastasia, Col. "Elita ă ş 1995; cf ''Nota asupra
ţ pp. 19-24), ş Nicolae C. Paulescu, ţ de "suflet" ş "Dum-
11
Ş Ţ Ă
ă ţ lui N. C. Paulescu dintre 1905-1913 ş cât de greu
sunt ele lizibile ă din pricina ortografiei ă ş ş osci-
lante, a limbii ă de termeni ş ţ demult din uz ş mai
ales, de ţ ă 12 ani ţ în ţ autorul
ă pe alocuri, impresia cuiva care se ă în ş
dar ş în ţ ş având ş obiceiul ă ă literal
din surse consultate în limba ă Pe de ă parte, el nu
pare ă fi avut o ă ă pentru "cizelarea" ă a
discursului (la origine, cel mai adesea, oral), de unde o ă
uneori improprie sau ă ţ sau pleonasme, ă
ă cacofonice sau dezacorduri (unele curente în ă mai
ales în zona ă o ţ ă ş adeseori
ă (ce se poate imputa ş editorilor vremii). În aceste
ţ am optat pentru rescrierea textului, îndreptându-l ş
actualizându-l, dar cu o ă ă de a nu-i ă nicio-
ă ţ sau ţ Am adoptat normele ortografice în
vigoare; am simplificat sau am completat ă caz) punctu-
ţ unificând-o ş modemizând-o; am conformat numeroase
cuvinte regimului morfologic corect sau actual; am re ă pe
alocuri topica unor ţ sau fraze; am înlocuit sau actu-
alizat formele lexicale învechite; am eliminat, de câte ori a fost
cu ţ ă pleonasmele, cacofoniile ş alte ţ stilis-
tice; am redus o ă de alineate (în mod evident inutile),
concentrând - logic ş grafic - discursul. Dar ţ cea
mai ă a fost înlocuirea numeroaselor ţ (cuvin-
te, expresii, ţ gramaticale) - inacceptabile ş chiar ila-
riante ă - cu ţ ş cât mai fidele ţ
sului contextual, Nefiind vorba de texte beletristice, nici de
vreo ă ţ ă a autorului, n-am considerat
nelegitim acest procedeu editorial (deloc comod, dar la care m-
am angajat tocmai dintr-o pietate ă ţ ă de memoria lui
N. C. Paulescu).
nezeu" în fiziologie (Editura Anastasia, ş 1999; ci "Nota asupra
ţ pp. 25-29).
12
ARGUMENT EDITORIAL
Am ţ ă ă ş câteva ă ă lexico-
gramaticale specifice autorului ş epocii ţ ă În loc de
ţ ă ţ În loc de ţ ă vie; grafia Christos
pentru Hristos; utilizarea relativ ă a perfectului simplu
ş a.), evitând astfel depersonalizarea textelor ş sugerând, ă ă
riscul incomprehensiunii actuale, ţ lor.
N. C. Paulescu ă uneori din ă sau ţ care
nu mi-au fost accesibile În România. În câteva cazuri, prin
urmare, nu pot garanta fidelitatea citatelor traduse de autor (În
care am intervenit, de ă În ş sens În care am inter-
venit În tot textul), nici exactitatea unor trimiteri (uneori in-
complete). Ori de câte ori s-a putut, am ă ă ă
de rigoare.
Se ţ ă anumite erori tehnice ale ţ prin-
ceps (destul de modeste editorial), de care autorul nu este res-
ponsabil, au fost Îndreptate În mod tacit. Tot În mod tacit, pe
cât mi-a stat În ţ ă am Îndreptat ş unele ă ţ de
fond strecurate În ţ respective (nume de persoane, ani,
ţ bibliografice, sintagme ă etc.). Pentru ţ a
doua, tabloul bio-bibliografic a fost adus la zi.
Sper ca acest demers editorial ă contribuie la mai bu-
na ş ă a "cazului Paulescu", dar ş la mai justa
reconsiderare a raportului ş ţ ă Într-o lume româ-
ă adesea prea ă de sine ă ş ş de Dumnezeu.
R.C.
TEXTE DESPRE
NICOLAE C. PAULESCU
ă Codrescu
DOCTORUL NICOLAE C. PAULESCU
SAU Ş Ţ LUI SCIO DEUM ESSE*
"Vin deci ă aduc ţ infinite
prinosul de ţ al ş ţ ţ ".
(Nicolae C. Paulescu)
Fiecare ă de când lumea, ş avut prejude-
ă ţ ei. Ceea ce numim ă ţ sunt, în primul rând,
sinteze colective ale ă ţ dominante într-un
anumit moment istoric. Mentalitatea ă pe ă
prejudecata ă nu ar mai avea ă ţ se ş
prin alte câteva apriorisme generale ş cronicizate: exal-
tarea ţ a individului, a progresului etc. La rând cu
acestea ş în ă ă ă cu ele) ă prejudecata in-
ă ţ între ă ş ţ ş ă religi-
os, între valorile ţ ş valorile ş ă
rurile se extrag ţ ş experimental, dintr-o realitate
ă la imediatul empiric. Lumea este ă ă ă
ă schemelor noastre mentale ş ă ţ tehnice
de care dispunem. Tot ceea ce nu ă în aceste cadre de
ţ ş interpretare, ă în sistemul curent de preju-
ă ţ ă sau sperie. Spiritul ă ă ş printre fe-
nomene, ignorând ţ Efectele sunt înregistrate cu
meticulozitate, dar cauzalitatea este în ţ ă ă
ratele cauze sunt confundate, cel mai adesea, cu ţ
favorizante ale fenomenelor. Fizicul ă asupra meta-
• Prefata ţ din 1999 a ţ de "suflet" ş "Dumnezeu" în
.fiziologie (Editura Anastasia), aici ă ă ş ă ă contextual.
17
Ş Ţ Ă
fizicului, ă scrupule ş ă complexe. Într-o lume atât
de ă ş de Dumnezeu nu mai este nici nevoie,
nici loc. Cum observa un autor francez, "oamenii pierd
ţ ş ă ceea ce au pierdut". ă doar mi-
rarea ă ă ă atâta cumul de ş ă ş
"progres ş ţ lumea, în loc ă se ă în "para-
dis", aduce tot mai mult a "infern"!
Dar fiecare ă de când lumea, a cunoscut, pe
ă curentul dominant al ă ţ colective, ş
ţ individuale, uneori complet izolate, fie revalo-
rificând anumite sugestii viabile ale trecutului, fie antici-
pând anumite ă viitoare. Fiecare ă ş avut
ţ ei, ce adeseori ş scandalizat contempo-
ranii, ş ă marele merit de a fi împiedicat -
sau ă de a fi încercat ă împiedice - încremenirea
spiritului în sisteme de ă ţ ă ă
ă a culturii ş a ţ se ă ă la ur-
ă nu ă ţ înscrise în ţ ci acestor mi-
ă ţ care o ă
Modernitatea ş avut ş ea, pe ă ţ apolo-
ţ de ă adversarii sau ă ei, ce au
chemat-o ă ş ş limitele, ă ş cenzureze
ă ş ă se ă ş ă din mers. Savantul ro-
mân Nicolae C. Paulescu s-a ă printre ş din
ă El ş propus ă ă mai ales prejudecata cu-
ă a ă ţ dintre religie ş ş ţ ă Nu de pe
ţ strict teoretice, cum au ă ţ ci din exer-
ţ permanent al profesiei sale. El nu a fost un filosof
care, izolat de activitatea ş ţ ă ă ă se fi
dedat la ţ ş verdicte, ci a fost un practician ge-
nial, luminat de ţ ş de ţ profunde. În ă ă
rul pozitivismelor contemporane, ş ţ s-a smerit, cu
18
Ă CODRESCU DESPRE N. C. PAULESCU
N. C. Paulescu, dinaintea lui Dumnezeu, ă ă ă înceteze
de a fi ş ţ ă Ba chiar s-a ă ţ smerindu-se, ă ori-
ce întâlnire ă cu divinul este ă ş ă ţ ă
re, ca una care face ă se ă ă în relativ ceva din
maiestatea absolutului. Aceasta este marea ţ pe care
ne-a transmis-o profesorul Paulescu, dincolo de perfor-
ţ lui de laborator!.
J ă în volumul II din Traite de Physiologie medicale (1920), ă
În ţ ă dar difuzat în exterior de editura ă Vigot, apar inse-
rate, pentru prima ă efectele antidiabetice ale extractului apos de
pancreas în diabetul experimental. În 1921, N. C. Paulescu trimite
patru ă ă Societatea de Biologie din Paris, cu privire la
descoperirea pancreinei (o ă ă de ă iar Archives
Intemationales de Physiologie (Liege) îi ă în luna august, pri-
mul memoriu exhaustiv despre descoperirea pancreinei, alte ă
memorii pe ş ă având ă ă tot acolo în ă ş vara
lui 1923. În 1922, Ministerul Industriei ş ţ din România îi
ă la 10 aprilie, brevetul de descoperire a pancreinei
("Pancreina ş procedura ţ sale"). Leacul diabetului fusese
descoperit, în România, de cel mai ă dintre ucenicii marelui
I.ancereaux (m. 1910), ş crease deja o ă ă prin mo-
numentalul Traire de Medecine semnat ă cu profesorul ă (4
vols., Paris, 1903-1906-1912, apoi Sibiu, 1928; un al cincilea volum
a ă în manuscris), iar lumea ş ţ ă ţ ă nu ignora
acest lucru. ş la 7-8 luni de la ţ rezultatelor definitive ale
lui N. C. Paulescu în presa ş ţ ă ţ ă doi tineri ş ob-
scuri ă canadieni, F. C. Banting ş C. H. Best, lucrând în la-
boratorul de fiziologie al profesorului McLeod de la Universitatea din
Toronto, fac publice rezultatele ţ în ş ţ ş
revendicate ca fiind ale lor. ă descoperitor ă ş
produce dovezile necesare, sprijinit de o parte a lumii ş ţ a
vremii, dar nu mai poate împiedica marea nedreptate abil ă de
forurile occidentale (probabil ş sub anumite presiuni ş având
în vedere proasta ţ de antisemit pe care ş crease savantul
român). În 1924, Banting ş McLeod primesc Premiul Nobel, ce s-ar
fi cuvenit de drept (azi o ş cu ă de ă ş lumea
19
Ş Ţ Ă
ţ ş ţ ă ş ă a lui N. C. Paulescu
nu a apucat ă fie ă într-o ă carte, ş ea
pare ă se fi închegat în ş ţ lui destul de devreme,
ă ă i întreaga activitate ă ş pub ă
ă din 1904, la ţ ani ă întoarcerea din ţ ş
în preajma numirii sale ca profesor definitiv de fiziologie
la Facultatea de ă din ş ş începe pole-
mica ş ţ ă de ă ă cu ţ autohtoni ai
ţ ţ ă ă de
ă savant împotriva unor N. Leon
2
sau D. Voinov',
ă în textele publicate în Convorbiri literare ş
Spitalul, îl ă între ţ pe un T. Maiorescu, spirit
ţ ş polemist încercat. În 1905 ţ trei ţ cu
un viu ecou în ă ("Finalitatea în biologie", "Mate-
rialismul", "Suflet ş Dumnezeu"), care vor ă lucra-
rea ă în ş an, ţ "suflet" ş "Dum-
nezeu" în fiziologie
4
• În 1910 vedea lumina tiparului vo-
ş ţ ă ţ ă lui N. C. Paulescu. Se comitea astfel, cu o
ţ ă probabil cea mai mare escrocherie din istoria ş ţ
ă a secolului XX. Pentru ă cf., Între altele, pe ă expu-
nerea de ă ă ă de dr. V. Trifu (ce poate fi ă ş mai jos), 1.
Pavel, The Priority of N C. Paulescu in the Discovery of Insulin,
Editura Academiei, ş 1976; C. Angelescu, Laura ă
Petrina, Nicolae C. Paulescu, Editura Ş ţ ă ş ă
ş 1982; Dr. Constantin Angelescu, Nicolae C. Paulescu.
Omul ş opera sa ă Editura Vremea, ş 2009.
2 1860-1931, profesor universitar de ş ţ naturale ş ş Bucu-
ş autor al opusculelor Elemente de ă Elemente de zoo-
logie, Entomologie ă Curs de parazitologie.
3 1867-1951, biolog, membru al Academiei Române, profesor a! Fa-
ă ţ de Ş ţ din ş autor, Între altele, al ă Prin-
cipii de microscopie ş Problema ă a ţ sexelor.
4 ă de ă discipolul ă dr, V. Trifu, I'n 1944: Dr, N. C.
Paulescu, Fiziologie ă 1 ţ "suflet" ş "Dumnezeu"
20
Ă CODRESCU DESPRE N. C. PAULESCU
lumul Instincte sociale. Patimi ş conflicte. Remedii mo-
rale', cu faimoasa teorie despre instincte ş patimi ă
În Cele patru patimi ş remediile lor, 1921 - carte jalnic
ă nu demult), din care ş organic întrea-ga sa
ţ asupra viului. ă interesante se ă ş
cteroclitul volum Spitalul, Coranul, Talmudul, Caha-lul,
Francmasoneria (1913), ce ă cu analiza legis-
ţ religioase, cartea din 1910
6
, precum ş în Traite de
Physiologie medicale ă În ţ ă în 3 volume, între
1919 ş 1921).
Desigur, nu pot ţ aici mai mult decât o
ţ a ţ teiste a lui N. C. Paulescu (aparent
catolicizante pe alocuri, dar foarte ortodoxe în ă ă
ei7) asupra originii, rânduielilor ş dinamicii viului. Pen-
tru el, ca ş pentru gândirea ş ă ţ ă Dumne-
zeu Se ă ş în ă ţ ş ordinea ţ celui ce o
ă De altfel, orice ţ ţ ă ş fina-
În fiziologie, în seria "Scriitori români modemi" a ţ Regale
pentru ă ş ă iar mai recent de ă Editura Anastasia
ţ ă ţ ă ş repere bio-bibliografice de ă Co-
drescu). ţ "Suflet ş Dumnezeu" este ă ş în volumul de
ţ ă ca ş anexa ă "Ideea de Dumnezeu în ş ţ ă
5 Pe care am reeditat-o în 1995, la Editura Anastasia. Aceasta a fost
prima reeditare în ţ ă a unei ă ţ de N. C. Paulescu ă mai bine
de 50 de ani.
6 În testamentul ă (datat 20 III 1931), profesorul includea în ciclul
Fiziologie ă ş alte ă ă una ă rasei ş
(reunirea unor ş ă separat), alta raporturilor dintre "Bise-
ă ş ă ambele tributare - într-un mod ă indezirabil
- anumitor ă ţ complexe ale epocii. M-am referit mai pe larg la
aceste aspecte în auxiliile critice ale volumului din 1995 (cf pp. 5-6,
14,16,225,227-228,231-233).
7 Cf ş Mitropolit Nicolae Mladin, Doctrina despre ţ ă Oi Profeso-
rului Nicolae Paulescu, Ed. Periscop, ş 1997.
21
Ş Ţ Ă
ă ă într-un fel sau altul, ş "argument
cosmologic" al ţ lui Dumnezeu, în ă ă
ă cu ş "argument teleologic" (finalist). ş
cum ă ă operei de ă în care toate elementele sunt
armonice ş necesare, ă geniul creator al unui artist
ş (fie el cunoscut sau nu), ce a ă un scop, a
utilizat o ă ş a impus o ă tot astfel ă ă
ordinii universale (kosmos-ului) trebuie ă existe o inteli-
ţ ă creatoare, ale ă "urme" apar incontestabile ob-
servatorului atent ş lucid. ş cum despre o ă de ă
ă i se ă autorul nici o minte ă n-ar putea
afirma ă ar fi rezultatul hazardului, al ă oarbe,
tot astfel e absurd ă se ă ă lumea, în uimitoarea ei
complexitate, e un produs al hazardului pur. Materialis-
mul ne cere ă credem într-o minune mai mare decât toate
minunile! Îmi amintesc de aceste cuvinte puse pe seama
lui Iisus într-o ă ă ceea ce este material s-a
ă din ceea ce este spiritual, aceasta ă o mi-
nune. Dar ă ceea ce este spiritual s-a ă din ceea
ce este material, aceasta ă o minune a minunilor.
Numai ă atunci stau ş ă întreb: Cum e cu ţ ă atâta
ă ţ într-atâta ţ ă (Evanghelia ă Toma,
29).
Profesorul Paulescu ă cu ă ă
ş ţ ă este ş ţ prin cauze, iar cine ă cauzele
secundare e ţ de ă ş logica ş ţ ă ă se ridice
ă la cauza ă ă ă la Dumnezeu". Ş în ă
parte: ţ este efectul a ă cauze imateriale: una,
cauza ă sau SUFLETUL - ă pentru fiecare
ţ ă ţ ă cauza ă sau DUMNEZEU
- ă pentru totalitatea ţ ţ Astfel, în
ţ sa, "a demonstra ţ unei cauze prime a
22
Ă CODRESCU DESPRE N. C. PAULESCU
ţ imateriale, unice ş infinit ţ - ă limita su-
ă la care ajunge fiziologia. ă ă ă este
Dumnezeu. Omul de ş ţ ă nu se poate deci ţ ă
ă Credo in Deum. EI trebuie ă afirme: Scio Deum
esse".
Pentru mentalitatea ş ţ ă (de ieri, dar ş de
azi), astfel de ţ ba ă într-un Tratat de fiziologie
ă sunt cel ţ derutante... Contemporanii ă
turisesc ă era fascinant ă ţ dezvoltând asemenea
idei de la ă "Ca profesor, Paulescu era o ă
ş ţ lui de fiziologie erau extrem de im-
presionante. Care dintre noi nu a fost cuprins de ţ
1...] atunci când, în ţ unei ţ atente ş iubite,
evoca ţ dumnezeirii, a acelei ţ supreme în
care el credea cu o convingere ă scria dr. Aurel
Abramovici
9

ţ se ă la toate nivelurile ei, pe in-
stinctele pe care Dumnezeu le-a ă în ă Paulescu
ţ ă demonstreze acest fapt cu o ă me-
ticulozitate, în maniera ş ţ descriptiviste a secolului al
XIX-lea. Tratând, ă ă problema instinctelor so-
ciale, el face un lung excurs prin mai tot universul zoo-
logic, selectând ş citând masiv din opera lui Alfred Ed-
mund Brehm10, una dintre "marile enciclopedii taxinomi-
x ă ţ în ţ "suflet" ş "Dumnezeu" în fiziologie,
ele au fost reluate (chiar textual) sau dezvoltate ş alte ă ţ ale sa-
vantului, constituind un fel de leitmotiv al operei sale.
') 1883-1942, medic român de origine ă întemeietorul publi-
ţ ş medical, în care ă în august 1931, necrologul
profesorului Paulescu, din care am extras fragmentul de mai sus.
10
1829-1884, zoolog german, autorul monumentalei opere ţ ani-
malelor (Tierleben), ă ă ţ în ş volume (1863-1869), apoi
23
Ş Ţ Ă
ce ş descriptive", ă "lucrarea cea mai ă ş
mai ă de la ş secolului al XIX-lea"!!, sin-
ă a întregii ă moderne, de la Historia anima-
lium a lui Gesner (a doua ă a secolului al XVI-lea)
ă la, ă zicem, Les societes animales a lui Espinas (a
doua ă a secolului al XIX-lea). El ş construia
astfel fundamentul biologic al teoriei sale, urmând ă
raporteze apoi fenomenul uman la marele tot organic al
naturii vii. Concluzia ă ă din faptele prezen-
tate este ă "legea ă care conduce ă ţ la
oameni ş la animale, este IUBIREA". Cercetarea ş
ţ ă îl duce astfel la o concluzie profund ş ă
ţ acestei "legi supreme" în multe
ă ţ ş nu-l contrazice principial, ci ă ş
doar ţ ă perversiune a omului în raport cu
natura, cu ordinea ă a lumii lui Dumnezeu. Desi-
gur, omul nu poate fi redus la ă în sensul biologic al
cuvântului; el nu este doar ţ ă procreatoare, ca ani-
malele, ci ş ţ ă creatoare (de ă ş ţ în
ă a doua ă el ă ş ş natura. ă a ă ş
natura nu ă cum cred ş modernii, a o
nega sau a o silui; în ţ normale, ţ ş cultu-
ra, corolare istorice ale umanului, trebuie ă se armoni-
zeze atât cu natura, cât ş cu Dumnezeu, ă cum ş una
cu ă 12.
ă ş ă în diferite ţ germane ş ă ţ
ă pe care o ă Paulescu - Merveilles de la nature, Bail-
liere, Paris - are ă volume).
11 CI Robert Delort, Les animaux ont une histoire; trad. rom.: Ani-
malele ş istoria lor, Editura Meridiane, ş 1993, pp. 7 ş 490.
12 ă ă - scrie ă ă profesorul, folosind cu ş
ţ ţ de ă ş ţ - nu poate fi decât ş
24
Ă CODRESCU DESPRE N. C. PAULESCU
Paulescu ă în lumea vie anumite conflicte
rezultate "din ţ normal al instinctelor"; astfel de
conflicte au mai ă un caracter benefic, ţ
ca ş forme de reglaj ale naturii vii 13. Cu ă în-
ă sunt acele conflicte rezultate "din ţ
instinctive anormale (alterate, deviate), cu alte cuvinte,
din patimi sau vicii" (ceea ce limbajul teologic ş
ş ă care sunt apanajul exclusiv al omului
- singura ţ ă vie ă ă ş ă instinctele
prin ş ţ ă "Dintre animale [aici în sensul de ţ
înzestrate cu suflet, anima - n. n.], singur omul are facul-
tatea de a transforma instinctele în acte voluntare [...] De
ă deoarece cuvântul ţ ă ă de vicii ş
ă doctrina lui Hristos combate eficient aceste flagele".
13 Are ă ă ă precizeze imediat, într-o ă "Acest fapt a fost
între ă de Darwin, care l-a numit «lupta pentru ţ ă Dar,
ţ ţ ă neprivindu-l ca pe un accident, ce
se ă în mod ţ ş numai atunci când hrana este in-
ă acest autor l-a considerat ca expresie a unei legi generale
ş permanente a naturii ş ca pe unul dintre cei trei factori ţ ai
pretinsei ţ ş ă a speciilor", Pentru critica paules-
ă a darwinismului, cele mai importante ă ţ universitare
ţ fiziologiei" (1900), "Metoda fiziologiei sau metoda
ă (1901), ţ spontanee ş darwinismul în ţ
metodei experimentale" (1902), "Finalitatea în biologie" (1905),
"Materialismul" (1905), "Suflet ş Dumnezeu" (1905), precum ş arti-
colele polemice ţ spontanee ş darwinismul. ă D-lui
Dr. N. Leon" (1904), ţ spontanee ş darwinismul. ă
la ă D-lui Dr. N. Leon" (1905), "«Transformism ori Pau-
lism» ş «Fiziologie ă ă D-lui D. Voinov"
(1907), "«Dovezi» nevalabile. ă la ă D-lui D. Voi-
nov" (1908). Aceste texte ă cea mai ă ă ş
ţ ă ă a darwinismului ş materialismului ţ în
genere, ă ă cu ţ dar ş cu ţ filosofic, de pe ţ neos-
tentativ ş
25
Ş Ţ Ă
aici a rezultat ă în timp ce animalul ă ş de ins-
tincte nu se abate ă de la legile naturii, omul, a-
proape liber, a ajuns ă calce în picioare aceste admirabile
legi stabilite de Dumnezeu în vederea fericirii lui. Într-
ă nu orice om este în stare ă ă ş ă ţ
ă scopurile instinctelor; în aceste ţ prerogativa
de ş alege mijloacele devine, în mâinile omului igno-
rant sau ţ o ă ă cu care se poate
chiar sinucide. Din admirabila ă ş a actelor ins-
tinctive, un asemenea om nu ă ş nu ţ decât
ţ ă care ţ îndeplinirea actelor res-
pective. Ş în loc de a se ă ţ ă la scopul instinctului,
el nu mai ă ş decât ă ă ă ţ ă a
ă ţ sale. Or, patima nu e altceva decât ă ex-
ă a ă ce ă din satisfacerea unei trebu-
ţ instinctive deviate ă al ă scop natural este ig-
norat, ţ sau chiar - nu de ţ ori - dinadins re-
lativizat)".
Aici ş ţ se ş cu ţ ţ
FilocaZia ă mereu asupra acestor lucruri, înce-
pând ă de la Sfântul Antonie cel Mare. ("Nu cele ce se
fac ă fire sunt ă ci cele rele ă alegerea cu
voia" 1 ); la rândul ă Sfântul Maxim ă mai
ales în Cele patru sute de capete despre dragoste, ş
te despre patimi în termeni aproape... "paulescieni": "Pa-
tima este o ş a sufletului împotriva firii, fie spre o
iubire ţ ă fie spre o ă ă ă ă a vreunui
lucru, sau din pricina vreunui lucru dintre cele supuse
ţ [...] Sau ă ş ă ă ş este o ă gre-
ş ă cu privire la ţ lucrurilor, ă îi ş urmea-
14 Fil. rom., voI. 1, ed. 1947, p. 14.
26
Ă CODRESCU DESPRE N. C. PAULESCU
ă reaua ţ a lucrurilor [abuzul de lucruri]. De
ă când e vorba de femeie, judecata ă cu privire
la împreunare trebuie ă ă scopul ei în ş de
prunci. Deci cel ce ă ş ă ş ş în jude-
ă socotind drept bine ceea ce nu este bine. ş
unul ca acesta face rea ţ ă de femeie
împreunându-se cu ea. Tot ş este cu celelalte lucruri ş
ţ
Lupta cu patimile - leitmotiv al literaturii mistice
ş ascetice - ă ş din punctul de vedere ş ţ
al lui N. C. Paulescu marea ă ă ş ă a
ţ umane. El nu întârzie ă ă problema "profila-
xiei ş terapiei" patimilor rezultate atât din devierea in-
stinctelor individuale, cât ş din aceea a instinctelor so-
ciale. ă în ţ patimilor individuale ("de ţ
ş de reproducere") medicina poate avea o oarecare efici-
ţ ă în ţ patimilor sociale ("de proprietate ş de do-
ţ ea ă ă
În ă unor "remedii ale patimilor sociale"
(capitolul astfel intitulat este inclus ş în volumul de ţ ă
profesorul va iscodi "scrierile marilor filosofi" ă ş
ă ă ideologice ale ţ franceze - cel mai
mare cutremur social cunoscut ă la acea ă - ale ă
15 FiI. rom., voI. 2, ed. cit., pp. 57-58.
16 "Din nefericire, ţ sunt ă medicii capabili ă ă
ă ţ ă cei mai ţ ţ în mocirla mate-
rialismului, ignorând instinctele ş patimile sau alteori fiind ă ş
ei ş ş nu se ă decât de latura ă a profesiei medi-
cale", ă marele fiziolog, poate mai contemporan cu noi decât
oricând. Ş ş ş prin ş exprima ă ă ă
"Sper ă ţ în ă sunt ş ţ de sublimitatea rolului
ce le va reveni ş ă vor ţ la onoarea de ş înnobila meseria, ri-
dicând-o la rangul de ţ
27
Ş Ţ Ă
,
rei orori le va ă cu numeroase citate din Les ori-
gines de la France contemporaine de H. Taine
l
\ apoi
"principalele ţ civile" ş în cele din ă "prin-
cipalele ţ religioase".
ş ţ lui Paulescu sunt nu o ă surprin-
ă iar analizele sale, cel mai adesea, pertinente. To-
tul ă cu examinarea moralei ş ş
din perspectiva ă pe care o ă ş a fi singura cu
ă ă ş ă mai ales în ţ "celor do-
ă patimi sociale, de proprietate ş de ţ care au
adus lumii cele mai mari ravagii. Iubirea, pe care o aflase,
prin cercetare ă drept "legea ă a naturii
vii", se ă ş la temelia ă ţ ă lui Iisus Hristos.
Iubirea este legea ţ pentru ă ş Creatorul este
Iubire (1 Ioan 4, 8 ş urm.). ţ ă a ş
mului este ă astfel: "... Dumnezeu vrea ca recu-
ş ţ pe care l-o ă s-o ă ţ ă de se-
menii ş ă ă iubim pe orice om ca ş când ar fi
17 Din ă ă ă ă a lui-Hippolyte Adolphe
Taine- (1828-1893), cunoscut la noi mai mult ca filosof al artei sau
critic ş istoric literar, n-a fost ă nici ă ă în limba româ-
ă Ea ă poate cea mai zguduitoare ă a ororilor Revo-
ţ franceze (1789-1799), ă li se pot afla numeroase similitu-
dini în ţ comuniste de mai târziu. Cf acum ş Renaud Es-
cande (ed.), Le Livre Noir de la Revolution Francaise, Les Editions
du Cerf, Paris, 2008. N. C. Paulescu vedea în ţ ă
ă ţ celor mai teribile patimi ş ş "un document
biologic de cea mai mare ţ ă Cf ş Nicolae C. Paulescu,
Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria, ş
1913 (capitolul Francmasoneria a fost editat separat, în 1996, la Edi-
tura Majadahonda din ş într-o ţ ă de istoricul Gh.
Buzatu, iar întreaga lucrare a fost primitiv ă în 2001, la Edi-
tura AntetXXPress).
28
Ă CODRESCU DESPRE N. C. PAULESCU
ţ ă pe Matei 25, 31-40).
Întrucât nu poate fi decât ă ă ă este ş
singura cu ă ş ţ ă ă Dumnezeu este ca-
ă ă ş scop ultim a tot ce ă atunci ă
ş ţ ă nu poate duce decât la descifrarea în ă a sem-
nelor ţ ş ţ divine, la întâlnirea cu Dumnezeul
cel Viu, cu Iisus Hristos, Logos-ul întrupat, Ş ţ ţ
m-a determinat ă afirm, într-o ţ ă «Cred în
Dumnezeu». ş ş ţ ă ă ă ă ă ada-
ug: Ş în Iisus Hristos»"...
Mesajul ţ al ţ ş operei lui N. C. Pau-
lescu ă în ă reliefare a ă ţ dintre natural ş
supranatural, cu toate ţ ei teoretice ş practice.
Poate ă nici un savant român n-a mai vorbit atât de avân-
tat ca el despre "unirea ă ş ă ce trebuie ă existe
între religie ş ş ţ ă
Prezentându-l în câteva pagini din volumul Orto-
doxie ş ţ (1937)19, Nichifor Crainic observa ă
pentru Nicolae Paulescu "naturalul ş supranaturalul nu se
exclud, ci se ă Hristos n-a venit ă strice natu-
ra, ci s-o ă ş ă ă natura e ţ lui Dumne-
zeu, iar ş e ţ ş Dumnezeu".
Ş ţ lui Scio Deum esse de aici începe.
18 A se vedea ş excursul paulescian intitulat "Ideea de Dumnezeu în
ş ţ ă ă antologie pro domo a ''teismului ş ţ european de
ă la începutul secolului XX), în ţ de "suflet" ş "Dumne-
zeu" în fiziologie, ed, 1999, pp. 119-129 (text inclus ş în volumul de
ţ ă
19 Cf ţ ă de Constantin ţ Editura Albatros, Bu-
ş 1997, pp. 128-129. Textul respectiv, intitulat "Nicolae Pau-
lescu, fundatorul ţ ş se ă ş ş în volumul
de ţ ă
t». li: Trifu
PROFESORUL PAULESCU *
1
"Profesorul Paulescu, care a ă ca un mucenic
ş a murit ca un sfânt, ă ţ ş ă în chipul cel mai expre-
siv pe ă ţ român, ş cum îl fac cele mai bune tradi-
ţ ale ţ ă noastre.
Cine l-ar fi ă discret, rece, ă nu ş fi dat
seama de opera pe care acest om o avea în urma sa. A tre-
buit ca moartea ă dezlege pe prietenii cei mai de aproa-
pe, pe ucenicii cei mai ş pentru ca ţ ă
se ă ş ă se ă ă ş ă
descoperirilor lui".
ş ş începea profesorul N. Iorga, în Neamul
Românesc, articolul ă de fond închinat profesorului N.
C. Paulescu, la moartea acestuia1. Marele istoric, în acel
timp ş prim-ministru, revela ţ ă moartea unui ă ţ
despre care ţ ş numai ă are în ă o anume
ţ pe care, de altfel, n-o ă în activitatea sa
• Studiul introductiv al ţ inaugurate în 1944 de dr. V. Trifu ş
care n-a mai putut fi ă Dr. N. C. Paulescu, Fiziologie filo-
ă 1 ţ "suflet" ş "Dumnezeu" în fiziologie, în seria
"Scriitori români moderni" a ţ Regale pentru ă ş
ă
1 N. Iorga, "Un ă ţ D-rul Paulescu", în Neamul Românesc, iunie
1931; cf ş N. Iorga, Oameni cari aufost, voI. III, p. 350 [autorul are
în vedere ţ în patru volume ă la ş între 1934-1939].
30
DRo V. TRIFU DESPRE No c. PAULESCU
ă ă de cea mai ă iubire de oameni". Ş
ă "Într-o vreme când faima precede munca ş valo-
rile ă sunt respinse de ă care se ă
ţ ş moartea acestui om de merit sunt un îndemn ş o
ă ţ ă ă pentru tineretul care trebuie ă reziste gloriei
repede ă ".
Dar ă în ţ sa profesorul Paulescu ă ne-
cunoscut sau ă cunoscut, nu ş lucru se petrecuse
în ă ă unde oameni de ş ţ ă celebri ş dat sea-
ma, ă de pe vremea când Paulescu era student al Facul-
ă ţ de ă din Paris, de ş sale cu totul
ţ
Cel dintâi care a descoperit în el "genialitatea" (pe
care, ă moarte, i-a recunoscut-o la noi ă ş un me-
dic evreu') a fost ilustrul Lancereaux, una dintre gloriile
ş ţ franceze, ş al Academiei de ă ş
maestrul profesorului. Pe când era extemul ă la spitalul
2 Dr. Aurel Abramovici, "Profesor Dr. Paulescu", în ş medi-
cal, august 1931: "Moartea profesorului Paulescu încheie în mod bru-
tal un capitol de ţ ă ă cu pasiune ş ţ medicale, pentru
care, punând continuu în joc ă ă a mers ă ă ş ă ă
la sacrificiul de sine. Aceasta corespundea unei ţ ă pe
care el o avea despre rostul scurtului ă popas pe ă
îndeplinirea misiunii, ă ă ă ă ă ţ ţ lui, pe ca-re o
Ipe]trecea în mare parte în laborator, a fost o ă ş dez-
ă cercetare a ă ş o ă ţ ă ă ş ă
pentru alinarea durerilor omenirii. În aceasta el punea tot sufletul,
pentru ă o considera drept suprema ţ ă a ţ lui. Iubirea pentru
neam completa la el, cu ţ ă dragostea pentru ş ţ ă ambele se
uneau într-un tot indisolubil [o .•] De o probitate ă în ă
riIe lui ş ţ de o corectitudine ă ă la extrem în rapor-
turile lui cu ţ ă avea ă le înfiltreze ţ de ă ale
medicinii,prof Paulescu a atins uneori Genialitatea..." [subt. dr. V.
Trifu].
31
Ş Ţ Ă
"Hâtel-Dieu", a fost izbit de spiritul ă ă al harni-
eului ă elev. La plecarea din fruntea serviciului, a ă
toate ţ ă ca ă ia cu dânsul, ca intern ş colabo-
rator al ă la spitalul ''Notre-Dame du Perpetuel Se-
cours", dând o ă ă cu patronajul spitalului, care
nu admitea în personalul ă decât catolici, iar Paulescu,
ş nu ţ ă ş schimbe ţ ă ş ă
În serviciul lui Lancereaux nu se ă numai "cli-
ă ă Lancereaux era un spirit larg, ş ă
mântat de toate problemele în ă ă cu Medicina, un
ă în ă ţ Clinician incomparabil
ş neîntrecut anatomo-patologist, Lancereaux ţ ne-
voia ă ş asigure colaborarea unui alt clinician capabil ă
ţ ă toate problemele ă de dânsul ş ă le
lumineze prin mijloacele noi de ţ pe care le
puteau oferi Fiziologia ş Chimia ă
"Lancereaux - scria Paulescu
3
- a fost omul de
geniu care, ţ de rutina ş de ă ţ clasi-
cismului medical, a construit Medicinii, ă cu ă
un palat ă ţ ş splendid, în care se vede clar. ţ putea
ă ă entuziasmul meu se ă prin faptul ă am
fost instruit la ş acestui Maestru. Dar pietatea ele-
vului se ă aici în ţ datoriei profesorului, care trebu-
ie ă ş ă ă toate cuvintele pe care le ţ ă ş
ă probeze tot ce ă
Ei bine! - o strig sus ş tare: Omenirea n-a avut
ă un medic mai mare ca Lancereaux. Ş ă
ţ o voi dovedi cu probe palpabile [...]. Numai el a
3 Paulesco, "Lancereaux (1829-1910)", în Traite de Medecine, 1. IV,
p. 5 [pentru ă asupra acestei ă a se vedea tabloul bio-
bibliografic de la ş volumului de ţ ă tratatul a ă din ă
cate, neterminat].
32
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
ţ ţ ţ filosofice de ă ş prin ea,
a pus Medicina pe calea ă Ş ţ [...] Pot spune
ă Lancereaux a fost, pentru ă ceea ce a fost
Claude Bemard pentru Fiziologie sau Pasteur pentru Mi-
crobiologie".
Lancereaux nu admitea nici o ă din vedere,
când era vorba de observarea unei maladii ş a leziunilor
produse de ea în organism: a fost, astfel, cel mai mare
anatomo-patologist al Medicinii franceze. Paulescu l-a
secondat ş în acest domeniu, cu o ă ş cu o price-
pere de care ă se ă ţ ţ lor ş la
spitalul "Notre-Dame du Perpetuel Secours", ce ă ă
ş acum, cu religiozitate, comoara de preparate anatomo-
patologice semnate prescurtat: "Paul".
ă pasiune a lui Lancereaux pentru ă
rile anatomo-patologice a ă ă Într-o ă ă
ce lucrase în sala de autopsie ş se ă ă plece cu un
ghiozdan foarte ă ş aminti ă avea o ă la Ode-
on, pentru el ş colaboratorii ă Îi ă în ă ş se
duse cu ş la teatru, unde Lancereaux ş Paulescu
ă ca mai ă scaunele din fundul lojei. La un
moment dat, uitând de ţ Lancereaux îi ş
I
. P 1 Ş .. A hi d ? N? E' b'
Ul au eseu: tu ce am m g lOZ an.... u. ... 1 me,
am ă câteva piese grozave în cadavrul bietului ă
care a murit azi-noapte... Sunt extraordinare... ş ş
de edificatoare... Ai ă vezi ..." Lancereaux, ă ţ nu
mai ş Lumea începu ă murmure, ă "Pe noi
ne sâsâie", îl ă Paulescu, stingherit. "Imbeciliil, ..",
ă Lancereaux ş ă Peste câteva minute, ă
reîncepu: "Mai ales leziunile cordului sunt interesante"; ş
aproape imediat: "Ia ă vezi! Trage scaunul mai încoa-
ce!". Ş nici una, nici ă aprinse un chibrit, apoi altul,
33
Ş Ţ Ă
ca ă arate lui Paulescu leziunea cu pricina. De ă
ă lumea, o ă ă se pomi ă ş ş ă strige,
în ă ţ Un inspector ş doi plasatori ă ă
ă în ă Dând cu ochii de Lancereaux, ă ă per-
ş abia ă ă sufle ă ş teatrului e
prea ţ ă de foc... Lancereaux ă indignat, ş ă
ghiozdanul ş ă de ă pe Paulescu, îi zise:
"Hai, dragul meu, la mine, unde nu ne plictisesc ne-
ţ din ă ş
ţ timp ă venirea sa la "Notre-Dame du
Perpetuel Secours", Paulescu a început ă urmeze ş cur-
surile de Fiziologie ş de Chimie ă la Facultatea
de Ş ţ de la Paris.
La ş secolului trecut [al XIX-lea], era ă
valabil ş lui Leibniz, care imputa Fiziologiei ă nu
ş cum s-ar cuveni, patologia ş terapeutica. Iar
Claude Bemard, ă mai bine de 150 de ani, îi ă
dreptate.
"Fiziologia constituie baza Medicinii - ă
Paulescu
4
-, fenomenele patologice nefiind, cum spune
Claude Bemard, decât fenomene fiziologice deviate; între
ă ş Fiziologie sunt deci ă strânse. Aceste
ţ uni m-au determinat ă nu despart aceste ă
ş ţ în studiile ş în ă mele".
ă din 1896, ă ce Paulescu ă se un mare
ă de ă de Fiziologie în laboratorul Sorbonei,
ilustrul Dastre îl ă ă ă reia unele ţ publi-
cate de ţ autori, spre a le controla concluziile ş în
ş timp, ă studieze el ş câteva dintre nume-
roasele puncte obscure ale Fiziologiei sângelui".
4 Paulesco, Expose des Titres et Travaux scientifiques, 1899, Paris, p. 5.
34
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
o asemenea misiune, ă de cea mai ă
ş ă a lumii unui ă ă de 26 de ani, era într-
ă ţ ă Dar fusese ă puterea de
ă a ţ sale ş valoarea spiritului ă critic,
care se ţ ş lucra cu ă ş pentru
luminarea unei probleme tocmai atunci când întâmpina
ă ţ sau ţ
Mai târziu, ă el ş "Am o ţ
ă pentru ţ ş ţ ă ă "nimic nu este
mai interesant ş mai instructiv ca polemica ş ţ ă Ea
ă pe fiecare adversar ă caute ş ă ă probele
cele mai evidente pentru ţ opiniei sale ş pentru
combaterea ţ potrivnicului. Ş ţ ş ă
întotdeauna din asemenea ţ care, de multe ori, au
condus la rezolvarea unor probleme ă ă atunci
obscure [...] Nimic ă nu este mai dificil ca ţ
ţ pe ă pur ş ţ ă pentru aceasta,
trebuie ca aceia care ă ă ă câteva ă ţ
care, din nefericire, nu sunt inerente ş ţ ş anume: un
temperament calm, o ţ ă ş mai cu ă o
ă mare de ă de sine"s.
Prima lucrare de Fiziologie pe care el a publicat-o
- ă asupra ă ţ sângelui hepatic'" -
era deja o ă de savant cu foarte ă ţ ă Ea
demonstra ă doi ş oameni de ş ţ ă se ş ă
în ţ lor ş ă la concluzii eronate. Pau-
5 Paulescu, ţ spontanee ş darwinismul", în Spitalul, fe-
bruarie 1905 [cf Nicolae C. Paulescu, ţ de "suflet" ş "Dum-
nezeu" în fiziologie, ed. R. Codrescu, Editura Anastasia, ş
1999, p. 163 ş urm.].
6 Paulesco, "Recherches sur la coagulabilite du sang hepatique", în
Archives de Physiologie, ianuarie 1897, p. 21.
35
Ş Ţ Ă
lescu ş dinainte aceasta, ă observase, în cursul u-
nor ţ instituite în alt scop, cum se face coagula-
rea sângelui din ficat, dar nu s-a ţ cu atât spre a-i
combate, ci a re ă ţ autorilor francezi, le-a
completat ş le-a ă pentru ca rezultatele ţ ă
fie clare, precise ş evidente. În plus, a izbutit ă demon-
streze, prin ele, ţ digestiei asupra acestei coagu-
ă ţ precum ş ţ ş acestei influ-
ţ de ă medicul sau chirurgul care s-ar afla în ţ
unei ă a ficatului.
Din 1897 ă în 1900, Paulescu a studiat ş a ă
murit o noutate de necrezut: unele lichide "nedializabile",
precum gelatina, injectate sub piele sau intraseros, se pot
absorbi ş pot fi ţ în ă
La 22 iunie 1897, ă cu Lancereaux, a ex-
pus la Academia de ă "Tratamentul anevrismelor
în general, ş al anevrismelor aortei în special, cu ţ
subcutanate de ă ş a prezentat un bolnav care,
ă tratament, ş putut relua ţ ş anevris-
mul îi distrusese stemul ş trei cartilaje costale.
În octombrie 1898, tot cu Lancereaux, a descris pe
larg noul tratament în Journal de Medecine interne. Adu-
se în ş timp date noi la Academia de ă unde
Huchard raporta rezultatele bune pe care le ţ
adoptând acest tratament; dar celebrii ţ ş
Laborde, Gley ş Camus îi opun energic "argumente fizio-
logice" ş îl combat cu severitate, mai ales ă medicii
Boinet ş Barth ă Academiei ă cazuri de
anevrisme care s-ar fi terminat cu moartea, tocmai din
pricina ţ cu ţ de ă
ţ trecu ş la Academia de Ş ţ care,
imitând Academia de ă ă ş ţ întregi
36
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
expunerilor ş replicilor lui Paulescu; în cele din ă
acesta ş ă partida: "Am dovedit, prin ă ş prin
ţ posibilitatea ţ ţ lor li-
chide nedializabile, injectate în ţ celular, sau, ceea
ce ă ş lucru, într-o cavitate ă A-
ă ţ fusese ă atunci ă în Fizio-
logie", ă fiind ţ ridicate de ţ fi-
ş Laborde, Gley ş Camus.
Concluziile lui Paulescu par uneori severe, ă
sunt întotdeauna foarte concise, aproape formule matema-
tice, ă din nici una dintre ă sale nu ş cal-
mul ş modestia, când e vorba de expunerea ţ ş
a metodelor de lucru.
În ă sale, ţ ă ţ de la început
"obiectul ă ă ă aceea un scurt istoric al
chestiunii, care era o expunere ă Nota tehnica pe
care o adoptase ş planul expunerii sale. Urma expunerea
ă ş ă a ţ ă de dânsul, ţ
rezultatelor ţ ş propriile concluzii. În ş lu-
crarea se încheia cu un indice bibliografic.
"Spiritul cu ă ş ţ - zice Paulescu,
citându-l pe Claude Bernard - trebuie ă ne ă modeş
ş binevoitori. Noi ţ ş în realitate, prea ţ lu-
cruri ş suntem, cu ţ ş ş în ţ dificul-
7 Archives de Physiologie, Paris, 1897, p. 21. Vezi ş "Traitement des
anevrismes par les injections sous-cutanees de gelatine", a treia co-
municare, cu Lancereaux, în Bulletin de l'Academie de Medecine,
1900; "Nouvelles considerations sur le traitement des anevrismes par
les injections sous-cutanees de gelatine", cu Lancereaux, în Journal
de Medecine interne, 1900, p. 701; "La guerison des anevrismes par
la traitement gelatine", comunicare la AI XIII-lea Congres de Medi-
ă (Paris, 1900).
37
Ş Ţ Ă
ă ţ imense fe care ni le ă ţ în fenome-
nele naturale" .
În ă activitate ă ş de laborator,
ţ cu elogii, titlul de doctor în ă de la Facul-
tatea de ă din Paris, cu excelentul ă studiu
"preliminar" asupra structurii splinei: Recherches sur la
structure de la Rate
9

Juriul tezei era prezidat de ilustrul Potain, una
dintre cele mai ă figuri ale Medicinei, pe care
nici Leon Daudet, în faimoasa lui ş ă împotriva profe-
sorilor ă ţ de ă din Paris, "Les Morti-
coles", nu a putut-o atinge, ci, ă o ă în
Amintirile sale.
În ş an, profesorul Paulescu dobândea ş cer-
tificatul de studii superioare pentru Chimia ă de
la Facultatea de Ş ţ iar peste câteva luni, în 1898,
certificatul de studii superioare pentru Fiziologia gene-
ă de la ş Facultate.
ă sale asupra sângelui ş asupra propri-
ă ţ lui îl ă la studiul ă ţ al organelor
destinate ă modifice ţ - glandele zise ''vascu-
Iare sanguine", ă le-a dat o ţ ă ce în-
semna în ş timp ş un program nou de studii ă
ritoare.
ă asupra Fiziologiei ficatului ş a pan-
creasului (acestea din ă aveau ă se termine peste 25
de ani cu descoperirea remediului diabetului) au fost înce-
pute de profesorul Paulescu ă din 1893-1894, din
8 Claude Bemard, Introduction ă l'etude de la medecine experi-
mentale, pp. 68-69, apud Paulescu, ţ spontanee ş dar-
winismul", in Spitalul, februarie 1905 [cf, mai sus, nota 5].
9 These pour le doctorat en medecine, Paris, 1897.
38
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
Îndemnul lui Lancereaux, care le-a ş consemnat În opera
sa Traite des maladies dufoie et du pancreas10.
În plus, a Început ă de pe atunci, În colaborare
cu Dastre, în laboratorul de la Sorbona, o lucrare ă
ă Încerce izolarea ş studierea principiului activ al secre-
ţ interne a pancreasului.
Cu colegul ă chirurgul Paul Reynier' 1, a între-
prins studiul patogeniei ş exoftalmice; dar, în lipsa
ş ţ precise asupra ţ glandelor tiroide, ş
luat sarcina ă cerceteze, mai întâi, ă din ă pro-
ă Ş a studiat: a) ţ ă - efect al
lipsei congenitale a glandei; b) ţ ă -
efect al ţ anatomice ale glandei în timpul copi-
ă (cretinismul); c) ţ ă - efect al al-
ţ anatomice survenite la adult (mixoedemul); d)
ţ ă ă scoaterii glandei, prin
ţ la om; e) ţ ă ş efectele ei, la
om.
A demonstrat ă teoria care era pe-atunci ă
În ş ţ ă - aceea ă glandele tiroide ar avea rolul de a
neutraliza o ă - este ă ş a emis o ă teorie:
"Glandele tiroide au ţ de a elabora, din sângele care
10 Mai multe alte ă clinice ş experimentale asupra Fiziologiei
ş Patologiei ficatului, ă în serviciul ş în laboratorul lui Lance-
reaux, au fost publicate: a) într-o comunicare la Academia de Medi-
ă în octombrie 1896, asupra cirozei ficatului la copii; b) în tezele
inaugurale ale doctorilor: 1. Boland ("Cirrhose chez les enfants",
1895), Bouly de Lesdain ("Hyperrm5galie hepatique et splenique
d'origine palustre", 1894) ş H. Saingery ("Sur l'etiologie des cir-
rhoses du foie", 1897).
II Reynier et Paulesco, "Glandes thyroîdes - Physiologie normale et
pathologique (Considerations cliniques et experimentales)", în Jour-
nal de Medecine interne, Paris, 1, 15 iunie 1898.
39
Ş Ţ Ă
trece prin ele, o ţ ă ă ţ sistemului
nervos".
În 1898, ş continuat ă în colaborare
cu Lancereaux, aplicând tratamentul tiroidian într-o în-
ă serie de ţ rezultate din ă ale ţ
sistemului nervos simpatic.
Astfel, tratamentul tiroidian a fost aplicat în reu-
matismul cronic, în ă în obezitate, în glicosurie, în
ă în ă le vaso-motorii ş trofice ale
ă ţ în ţ le unghiilor ş ale ă apoi
în sclerodermie - de fiecare ă cu rezultate excelente,
care au fost prezentate Academiei de ă


În 1900, a completat singur seria ţ her-
petice (sau artritice, datorate lenevirii sistemului nervos
simpatic), care pot fi vindecate prin extrasul de ă
ă relatând ă le ţ în cazuri de gangre-
ă ă de escare ale ă ţ de ulcere trofice
ale gambelor, de ă trofice ale unghiilor etc.
l3

În 1898, pentru a demonstra ă ş ă
nu este o ţ propriu-zis ă ci ţ
unei ţ active a vaselor gâtului ş ale capu-
lui", concepu un tratament nou al acestei maladii.
Rezultatele au fost ă impresionante: este
vorba de tratamentul cu sulfat de ă care face ă
12 Lancereaux et Paulesco, "L'Jodothyrine dans le traitement des af-
fections dites rhumatismales ... ", în Journal de Medecine interne, ia-
nuarie 1899; "La medication thyroîdienne dans le traitement des
affections dites rhumatismales .. .", în Bulletin de l'Academie de
Medecine,3 ianuarie 1899.
13 Paulesco, "La medication thyroîdienne dans le traitement des
troubles trophiques des extremites", în Journal de Medecine interne,
1 iulie 1900, p. 694.
40
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
ă o ă cu congestia acestor vase, toate ă le
ş exoftalmice'",
Ilustrul Huchard aprecia astfel noua sa ă
"Pornind de la aceste date experimentale, Paulescu a avut
ideea de a institui ţ acestei ţ cu sulfat de
ă din cauza ţ lui vaso-constrictive asupra
vaselor gâtului ş ale capului [...] ă o ă ă
ă ea se ă pe ţ ş pe Fiziologie".
Ş mai departe: "Atragem ţ practicianului asupra
acestei ţ recomandate de Dr. Paulescu, ale ă
rui ă ă ă în terapeutica ă ă
elogiile noastre, ă sunt încununate de succes,,15.
Tot în 1898, în colaborare cu Besancon, a ă
tut "teoria ţ celulare" în cancer, ţ ă de
celebrul profesor Cornil, ş a demonstrat specificitatea ce-
ă - fapt de o ţ ă ă
Studiind experimental glandele supra-renale, el a
ţ în 1899, ă o ţ ă prin curara e
ă cu o ţ de extract supra-renal ş a ă ă
- potrivnic ipotezei clasice a ţ antitoxice - capsu-
lele supra-renale, organe asimilatoare, ă un produs
ce se ă pe ă motoare ş ş ca un fel
de ă pentru producerea ţ musculare.".
14 Paulesco, "Le Traitement du goître exophtalmique par le sulfate de
quinine", În Journal de Medecine interne, 15 decembrie 1898.
15 H. Huchard, În Journal des Practiciens, 31 decembrie 1898, p. 844
[sub\. Dr. V. Trifu].
16 Paulesco et Besancon, "Etude d'une epithelioma thyroîdienne:
physiologie pathologique", În Journal de Medecine 'interne, 15 no-
iembrie 1898.
17 Paulesco, "Recherches experimentales sur la physiologie des glan-
des surrenales", În Journal de Medecine interne, 1 ianuarie 1899, p.
298 (1); 1 martie 1899, p. 364 (II).
41
Ş Ţ Ă
În acest timp, Paulescu începuse, în laboratorul
Sorbonei, o ă serie de ă asupra ţ glan-
delor limfatice, pentru teza sa de doctor în ş ţ Cerce-
ă sale, ţ ş foarte îndelungate, l-au condus
ă considere glandele limfatice ca jucând un rol important
în ţ ă Profesorul Paulescu ş ş
zisele ţ anti-microbiene ale acestor glande ca
"imaginare", ă mai mult ipotetice, ele fiind, în reali-
tate, ă ă pentru microbi. ş ă
în ele nu ţ ci ă ş ă sigur. Consemnând
aceste ţ profesorul Paulescu ă eroarea
pe care o comit acei ţ care ă "finalitate" în mala-
dii, pe cândjinalitatea nu ă decât în Fiziologie18.
În momentul când Paulescu a început studiul ă
asupra splinei, ş ţ nu poseda decât date de ă -
ş acestea erau contradictorii. Nu se ş ă ă cum
anume ă între ele arterele ş venele acestui organ,
fapt care i s-a ă de ă ţ ă aceasta fiind
"nu numai cheia Istologiei, ci ş mai ales, a Fiziologiei
splenice". A studiat structura splinei, prin trei metode. A
practicat ţ cu ţ colorate, în vasele organu-
lui, la om ş animale. ă ă era pe-atunci o
ţ care fusese ă la Berlin, de un alt român,
profesorul D. Gerota. A studiat, pe ă splina în seria
ă ş la diferite vârste (la om, bou, câine, ă
iepure, cobai, ş la diferite ă ă la ţ ş la
ă ş a.). În ş a studiat splina la omul bolnav, în
diferite ţ Cu acest prilej a ă ă o ă ă
18 Paulesco, Traite de Physiologie medicale, 1. I, p. 399 ş 1. II, p. 487
[pentru ă asupra acestei ă a se vedea ş tabloul bio-
bibliografic de la ş volumului de ţ ă
42
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
pentru ţ cu ă ş ţ ă "maladia are o
valoare cel ţ ă cu aceea a unei ţ de labo-
rator".
Concluziile lui Paulescu, clare ş precise, au ă
definitive. Ele stabileau ă ţ "diverselor ă ţ
constitutive ale splinei nu ă în liniile lor generale, de
aceea a altor glande ale economiei. Toate, ă par
a fi fost ă ă un model unic ş acest fapt este în
conformitate cu legea ă a naturii: varietate a spe-
ciei în unitatea genului't'".
O ă cu aceste studii de laborator, a ţ ă pre-
cizeze valoarea ţ în evaluarea ă fizice a splinei
ş ă ă regulile acestei ţ pe care le-a
dezvoltat ulterior în ă articole: ă asupra per-
ţ splinei'r".
În ş an [1897], a publicat un studiu vast asu-
pra Istologiei patologice a splinei paludice".
În anul ă studiind un caz de oprire a dez-
ă splinei, ă între altele, ă "splina nu
are nici o ţ ă asupra ş omului, iar ţ ei
nu se traduce prin nici o turburare ţ ă manifes-
ă
În schimb, sprijinit pe ţ culese timp de
mai ţ ani în serviciul ş sub ţ lui Lancereaux,
Paulescu emise ideea ă ă la o mai ă ţ
19 Paulesco, "Recherches sur la structure de la Rate".
20 Paulesco, "Recherches sur la percussion de la rate", în Journal de
Medecine interne, 1 ş 15 decembrie 1897.
21 Paulesco, "Etude d'histologie pathologique sur une rate palu-
dique", în Journal de Medecine interne, 15 octombrie 1897.
22 Paulesco, "Sur un cas d'arret dans le developpement de la rate", în
Journal de Medecine interne, 1 aprilie 1898.
43
Ş Ţ Ă
"fiziologia ă a clorozei depinde de o tulburare
ţ ă a splinei,,23.
ă de aceste ă dificile ş absorbi-
toare, Paulescu a ă în laboratorul spitalului ă ş o
serie de ă experimentale asupra Fiziologiei mai
multor ţ medicamentoase, ş mai cu ă asupra
anestezicelor ş asupra somniferelor.
A publicat o lucrare asupra cloralului în febra tifo-
ă

iar în colaborare cu E. Geraudel a început ă caute
un nou compus al morfinei'".
Cu Paul Reynier'" - pe care îl ş în teza sa
de doctorat, "primul meu maestru", ă ă ţ cu
dânsul tehnica operatorie ă ţ pe ani-
male - a izbutit, ă un procedeu de ă a vinelor
ţ experimental, ă realizeze pentru prima ă
sutura, cap la cap, a ţ transversale ale coledo-
eului ş ale ureterului - ţ care nici ă nu
fusese ă ă atunci de ă ţ ă în do-
meniu".
23 "De la Chlorose", cu E. Lancereaux, În Journal de Medecine in-
terne, 1899, p. 533.
24 Paulesco, "Le chloral dans la fievre typhoîde", În Journal de Mede-
cine interne, 15 ianuarie 1899. .
25 "Recherches experimentales sur l'ether diacetique de la morphine",
În Journal de Medecine interne, 1899, p. 378.
26 Paul Reynier, prieten ş colaborator al profesorului Paulescu, cu
care acesta a studiat În cele mai mici ă tehnica operatorie (Ia
animale), a fost profesor agregat de Fiziologie la Facultatea de Medi-
ă din Paris, membru al Academiei de ă ş chirurg al Spi-
talului Lariboissere,
27 Paulesco et Paul Reynier, "Uretero-anastamose", În Bulletin et
Memoires de la Soc;ete de Chirurgie de Paris, iulie 1897 ş februarie
1898.
44
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
Tot înainte de a împlini 30 de ani, profesorul Pau-
lescu a mai publicat ş ă articole de ă
ă în care analiza ă unor autori cu repu-
ţ ă A. Gilbert, A. Chauffard, Brissaud, Jof-
froy, Pierre Marie, Hayem, Landouzy, Roger, Huchard ş
ţ
Preocupat de fenomenul ţ a studiat pe
rând, din 1899 ă în 1901, moartea ă ş meca-
nismul ei, ca ş sincopa - studiu de Fiziopatologie, pentru
om; studiu experimental, pentru animale/ .
A mai ă ă experimentale, pe animale,
asupra ă ritmului ş ă respiratorii ş
cardiace sub ţ diferitelor atitudini ale corpului,
precum ş ă asupra ţ rapide, în urma schim-
ă ţ din starea ă în starea ă
În decembrie 1899, a ţ cu ă lucrare,
titlul de Doctor în Ş ţ al ă ţ din Paris, juriul
fiind prezidat de profesorul Duclaux, asistat de profesorii
Dastre ş Gaston Bonnier. Dedica lucrarea profesorului
Dastre, care "mi-a ă întotdeauna o ă ţ ă deo-
ă ţ ă ă ţ ă ă ş ă ţ fal-
nicului ă laborator, unde am avut fericirea ă lucrez mai
ţ ani, am putut ă termin, în ţ excelente,
studiul Fiziologiei. ă ă ă dedic ă ă
- umil omagiu al viei mele ş ţ
28 Paulesco, "Etudes sur la mort subite", 1899; "Etude sur le meca-
nisme de la mort subite", 1899; "De la syncope", 1901 ă articole)
- toate în Journal de Medecine interne.
29 Paulesco, Recherches experimentales sur les modifications du
rythme des mouvements respiratoires et cardiaques sous 1'influence
des diverses attitudes du corp. 1. Recherches experimentales sur les
causes determinantes et le mecanisme de la mort rapide consecutive
45
Ş Ţ Ă
De ţ ani, ş începuse ă ş ă
sale cu Lancereaux, prin ă unui mare Tratat de
ă având ca ă de ţ a maladiilor etio-
logia (cauzele) acestora: "Cauza ă un caracter spe-
cial dezordinilor anatomice ş ţ ş ţ lor;
ş ei trebuie ă prezideze la stabilirea diagnos-
ticului ş pe ea o are în vedere medicul în profilaxia ş
terapia boalelor,,3o.
Acest mod de a privi Medicina era cu totul nou,
ă ţ autorii de ă atunci priveau în primul rând
organul bolnav ş descriau "maladiile stomacului, mala-
diile ă maladiile pielii, maladiile rinichiului,
maladiile sistemului nervos etc.". Nu ă maladii ale
organelor, ripostau profesorii Lancereaux ş Paulescu, "ci
numai maladii generale ale întregului organism, locali-
ş fiecare efectele asupra unuia sau altuia dintre
ţ economiei". ţ perfect ă ţ ă ridi-
cându-se, pe ă dreptate, împotriva ă
care au dus la scoborârea prestigiului medical din ultimele
decenii. ş ţ ne-a condus ă privim ca anti-
ş ţ toate ă ţ medicale, al ă principal
dezavantaj este ă ă câmpul de studiu al
medicului, ă îi ă ş spiritul în ş ţ parti-
culare, ă îl ş într-un cuvânt, de idei generale, ă ă
de care comprehensiunea Medicinei este ă (Chi-
rurgia ă ş nu este o specialitate ă ci o ă
ă o ă care, ca orice ă ă specia-
ă ţ
au passage de l'attitude horizontale al'attitude verticale... , Paris,
1899.
30 Lancereaux et Paulesco, Traite de Medecine, 1. 1, p. VI, Preface
ă Paris, le 6 oct. 1901).
46
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
F. Helme releva marea valoare a operei începute",
iar ilustrul profesor Landouzy scria: "Ideea ă
a d-Ior Lancereaux ş Paulescu este ă Ei au ă
ă ţ ă ţ ş ă ă Patologia, cu ţ de-a
te ş suficient de sus în observatorul ă au dovedit
tot avantajul ce poate fi cules, din punct de vedere
didactic, din priceperea cauzelor ce produc bolile ş au
contribuit, astfel, la lupta contra risipirii Medicinei în
ă ţ unde fiecare, cu ochii ţ pe un fragment
de mozaic, devine din ce în ce mai incapabil ă ă
întregul ş ă ţ ă sensul,,32.
II
Solicitat ă ă o ă la Universitatea
din Fribourg ţ unde i se ofereau ţ excep-
ţ rugat ă ă ă la Paris, ca ş al lui Lance-
reaux, Paulescu ă ca marele Victor ş în 1887,
ă ă la ş "între ai ă
Gloria de la Paris îl preceda, iar lumea ă
ş ţ ă ş ă îl ş cu o vie curiozitate. Dar
ă ă Paulescu, în prima sa ţ de deschidere a
cursului, spre ţ tuturor, definind Fiziologia, se
declara... "finalist,,!33.
Intelectualii ş [preponderent] ateo-materia-
ş ş ă ş se ţ ă ă uzeze de
vechea ă a ş împotriva argumentelor pe
31 F. Helme, în Revue moderne de Medecine et de Chirurgie.
32 Praf. Landouzy, în Presse Medicale, 1904.
33 Paulescu, ţ Fiziologiei", ţ ţ ă la 27 octombrie 1900
[efo ţ de "suflet" ş "Dumnezeu"... , ed. 1999, p. 133 ş
urm.].
47
Ş Ţ Ă TURISITOARE
care nu le pot învinge, orânduind ş ţ în jurul
profesorului Paulescu sinistrul ş redutabilul "complot al
ă ă avea ă urmeze o campanie ă de
ă
Paulescu, indiferent, se Întoarse la Paris, unde, în
noiembrie 1901, ţ titlul de Doctor al ă ţ
din Paris, cu o ă de Chimie ă Studiu compa-
rativ al ţ clorurilor alcaline asupra materiei vii -
lucrare ă ş ă de o serie de ţ ş
ă de mare valoare
34
• ş încununa astfel studiile
ă în laboratoarele profesorilor Armand Gautier, pen-
tru Chimia ă Troost ş Riban, pentru Chimia
ă ş Duclaux, pentru Chimia ă
Cu ş prilej a dezvoltat chestiunea ţ
antisepticelor asupra levurii", ă de prezidentul tezei,
34 Paulesco, Etude comparative de 1'action des chlorures alcalins sur
la matiere vivante, These de doctorat ă Ia Faculte des Sciences de
l'Universite de Paris, Paris, 1901, p. 82; Paulesco, "Examen critique
de quelques travaux sur les relations qui existent entre les poids
atomiques et moleculaires des corps et leur toxicite", în Journal de
Medecine interne, 1901, p. 1015; Paulesco, "Methode et technique
d'une etude sur les relations qui existent entre les fonctions physico-
chimiques des corps bruts et la matiere vivante", în Journal de
Medecine interne, 1901, p. 1021; Paulesco, "Recherches experimen-
tales sur I'action des chlorures alcalins sur la levure de biere", în
Journal de Medecine interne (4 articole), 1901 (pp. 1037 ş 1047) ş
1902 (pp. 8 ş 17); Paulesco, "Action des sels des metaux alcalins sur
la substance vivante", în C. R. Academie des Sciences, 27 iunie 1904;
Paulesco, "L'action des sels des metaux alcalins sur la substance
vivante", în Journal de Physiologie el Pathologie generale, iulie
1904, p. 629; Paulesco, "L'action des sels des metaux alcalino-
terreux sur la substance vivante", ibidem, septembrie 1904, p. 855.
Vezi ş Buletinul ă ţ de Ş ţ ş 1904, pp. 38 ş 49,
precum ş România ă martie 1904.
48
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
profesorul de Fiziologie ă Duc1aux, ş chestiunea
ţ diverselor ţ asupra structurii frun-
zelor", ă de profesorul Gaston Bonnier.
Revenit în ţ ă dar în permanent contact cu
Lancereaux ă la moartea acestuia (1910), Paulescu ş
ă ă sale multiple, stingherit doar de sla-
bele mijloace pe care i le oferea laboratorul atât de ă
al ă ţ noastre de ă
În 1906, ă ce izbutise ă ă - printr-un
procedeu foarte delicat, imaginat de dânsul - hipofiza la
pisici ş la câini ş ă ă ă o ă serie de ex-
ţ cu totul noi, Paulescu ă celebra sa ă
Hipofiza creierulup5.
"Procedeul Paulescu", adoptat de atunci în ş ţ ă
evita toate inconvenientele metodelor anterioare ş per-
mitea toate ţ pe ă ă ş de greu de
atins altfel, ă ea se ă ş pe ţ ă a cre-
ierului.
ş în ş ă asupra
splinei, pe care a studiat-o îndelung, ţ ş din toate
punctele de vedere, a dovedit - împotriva ă emise de
Pugliese, Charrin, Moussu - ă splenectomia nu ă
ţ a bilei
36

Între 1911 ş 1913, s-a ocupat de problema glico-
genului ş a ă numeroase ă experimentale con-
35 Paulescu, L'Hypophise du cerveaux. Recherches experimentales,
Vigot, Paris, 1906; vezi ş Revista Ş ţ Medicale, ş
1906, unde ă ş 11 desene istologice.
36 Paulesco, "La splenectornie ne modifie pas la secretion de la bile",
în C. R. Academie des Sciences, 1905. Ibidem, în Bulletin de 1'Aca-
demie de Medecine, 1906, ş în .Journal de Physiologie et de
Pathologie generale, 1906.
49
Ş Ţ Ă
cludente, ă le-au urmat alte ă asupra epifizei,
asupra pancreasului ş asupra diabetului
37

Pentru extirparea ă a pancreasului la ani-
male ţ foarte ş ă ş foarte greu de executat
perfect), profesorul Paulescu a imaginat ş realizat un pro-
cedeu operator personal, cu rezultate ideale", Pe ă
tehnica operatorie, pe care a descris-o ţ el a ă
ş ţ de stare necesare unei perfecte ş ope-
ratorii.
Lucrarea ă asupra rolului pancreasului în
ţ ă ă la Liege la 22 iunie 1921 ş
ă în luna august a ş an în revista Archives
internationales de Physiologie, prezenta lumii ş ţ
descoperirea tratamentului ş ţ al diabetului ş îi
oferea în cele mai mici ă posibilitatea de a-i con-
trola ţ ă ş exactitatea concluziilor
39
• ă
37 Paulesco, "Sur la formation du glicogene dans la foie par suite
d'injections de divers sucres dans la veine porte", În Annales de Bio-
logie, Paris, 1911; ibidem, În C. R. Societe de Biologie, Paris, 1911, ş
În Revista Ş ţ Medicale, ş 1913; Paulesco, "Origines
du glicogene", În C. R. Societe. de Biologie, 1913, ş În Revista
Ş ţ Medicale, ş 1931: ă ţ p. 229; distri-
ţ glicogenului în ficat, pp. 397 ş 406; metoda operatorie, p. 617;
ţ de ă p. 698; ţ le alhuminoide, p. 840; sub-
ţ grase, p. 923; acizii ş glicerina, alcoolul etilic, p. 935.
38 Paulesco, "Effets des greffes de l'hypophyse", În Revista Ş ţ
Medicale, ş 1911; Paulesco, "Effets des tumeurs artifi-
cielles, introduites ala base de cerveau dans la region hypophysaire",
În Annales de Biologie, 1. I, Paris, 1911; Paulesco, "Le glicogene
dans la diabete par extirpation du pancreas", În C. R. Societe de
Biologie, Paris, 1920; Paulesco et Michailesco, "Le glicogene dans le
diabete phloridzique", în C. R. Societe de Biologie, Paris, 1920.
39 Paulesco, "Recherches sur le râie du pancreas dans I'assimilation
nutritive", în Archives internationales de Physiologie, Liege, 1921.
50
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
atunci, nimeni nu izbutise ă izoleze ş ă injecteze
experimental "extrasul pancreatic" (produsul ţ in-
terne a pancreasului), pe care profesorul Paulescu I-a nu-
mit ă
Pentru profesorul Paulescu ş chestiunea nu
era o noutate, ă dânsul izbutise ă prepare, ă din
1916, un extract apos de pancreas, pe care l-a injectat în
sângele unor câini diabetici, ă astfel ă se suprime
toate simptomele diabetului. Întrerupt de ă ş re-
luat ţ în 1919, a clarificat datele ş le-a comu-
nicat cu încredere revistei belgiene, la care colaborau
ţ ş de pe tot globul.
Savantul american Emest L. Scoti, profesor de
Fiziologie la Columbia University din New York, el în-
ş un celebru ă al problemei, i-a scris profe-
sorului Paulescu, la 5 noiembrie 1921, o scrisoare prin
care îl ruga ă ţ prepararea ş ă
noului preparat.
Am fost singurul ă colaborator care a insistat ă
accepte propunerea profesorului american, ă ă
iam ă ţ pe care va întâmpina: lipsa unui mare la-
borator, lipsa mij loacelor materiale necesare, rezerva
ţ lor în asemenea ă ş mai ales fiind-
ă ş ă oamenii de ş ţ ă din ţ ă puternice, ori
foarte bogate, s-au întrecut, întotdeauna, ă nu ţ ă sea-
ma de munca ş de descoperirile ţ din ţ ă mai
ţ puternice. ţ ţ au fost de ă ca des-
coperirea profesorului Paulescu ă fie ţ ă unuia
dintre laboratoarele noastre ş (?), pentru ca de la
ă ă ă de fapt la Paris (O. Doin), era perfect cunos-
ă de ş din lumea ă
51
Ş Ţ Ă
noi, din România, ă se ă ă în lume ă ă
torul remediu.
Profesorul, ă în promisiunile ispititoare
ale unor oameni ţ din ţ ă s-a ţ ă ş
câteva luni ă i se ă un laborator la ţ dar,
peste un an ş ă ţ ţ canadieni, ă
atunci total ţ ş ş ă descoperirea româ-
ă ţ lumii, cu zgomot asurzitor, "noul trata-
ment al diabetului prin ă Ei pretindeau, la
început, ă preparatul lor nu este un extras al pancrea-
sului total, ci numai al insulelor Langerhans, pentru ca
mai târziu ă prepare "insulina" exact ca profesorul Pau-
lescu!
ş ş nu rosteau nici un cuvânt despre
vreuna dintre ă profesorului Paulescu, pe care abia
în septembrie 1925 îl ţ ă în ă unul dintre
ei, Banting, într-o ţ ă "Nobel", care îi încununa
"furtul", în ţ lumii întregi?' ...
Protestând în ţ unor înalte foruri ş ţ pro-
fesorul Paulescu scria: "... ă ă F. Banting - care, cu
MacLeod, a beneficiat de celebritatea ă ş de
numeroase recompense pecuniare - s-a îndurat ă
citeze o ă ă numele, ă de ţ trei precur-
sori, care au încercat, ă nu au ş ă ă în evi-
ţ ă hormonul pancreatic. Ş ş citind lucrarea mea,
el a trebuit ă observe ă eu rezolvasem problema
1 t t
,,42
comp e amen e ...
40 Macleod, "Insulina ş Diabetul", in British Medical Journal, 4
noiembrie 1922, în colaborare cu Banting ş Rest.
41 Banting, "Diabetul ş Insulina", ţ ă ţ ă la Stockholm, Ia
15 septembrie 1925, pentru Premiul Nobel.
42 Paulesco, Traite de lWidecine, t. IV, p, 53.
52
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
În schimb, John Murlin,Harry Clough, C. B. F.
Gibbs ş Arthur Stokes, în 1923
43
, ş mai ales prof. Sir E.
Sharpey-Schaffer, în 1926
44
, recunosc meritele profeso-
rului Paulescu. Profesorul de Fiziologie de la Edinburgh
scria categoric: "În ş an în care Paulescu a publicat
aceste prime ţ F. C. Banting ş C. H. Best au
început ă lor ..." [subl. Dr. V. Trifu].
Academia de ă de la Paris, unde profeso-
rul Paulescu adusese atâtea ţ ă ş ţ
franceze, a refuzat, ţ ş ă în anul 1924, prin
profesorul Achard, ă îi publice protestul, care ă ă
în celebra ă ă de specialitate Presse Medi-
cale
45

Comitetul Nobel îi ă protestarea, ca ş Con-
gresul de Fiziologie din 1926, ţ la Stockholm, sub
ş ţ profesorului suedez Johansson. "Astfel, unii
fi-au furat, în timp ce ţ ă ă ă ş protestele.
Ş aceasta se petrece în sânul cinstitei familii a Oamenilor
de Ş ţ ă Cred ă trebuie ă semnalez aceste penibile
ţ elevilor mei, care vor întreprinde ă ş
ţ pentru ca ei ă ş ce îi ş ă din partea con-
ţ ţ ş ă ă credeam ş ă
duiam ă un savant poate lucra în ă securitatea,
ă eram convins ă data ţ sale îl pune la
ă de orice nedreptate. Din nenorocire, ă sunt
silit ă ă ă m-am ş cu totul în ă
ţ ă Nu sunt ă de orgoliu ş combat, din toate
43 J. Murlin, H. Cloug, C. B. Gibbs ş A. Stokes, "Extractele apoase
ale pancreasului", în The Journal ofBiological Chemistry, mai J.923.
44 Sir E. Sharpey-Schaffer, ţ ă a pancreasului", în The
Endocrine Organs, Edinburgh, 1926, pp. 343-345.
15 Din 5 martie 1924.
53
Ş Ţ Ă
puterile mele, acest viciu blestemat". Ş ă pu-
blicând descoperirea mea, nu am ă nici un fel de
ă ă modestia - care mi se pare o calitate
ţ ă a ă om ce ă pentru ş ţ ă ă îmi
este imposibil ă suport un alt viciu, ă ş mai ignobil,
care este Furtul ă ţ ş ţ a altuia. Ş ar fi
dezastruos ă asemenea procedee necinstite s-ar intro-
duce în Ş ţ ă care trebuie ă fie ă ş ă ă ... ca
ă pe care îl ă ...,,47.
ă o serie de ă asupra microorganis-
melor, diastazelor ş ţ a studiat febra ş a
ă ă ea este, întotdeauna, rezultatul unei ţ a
marelui simpatic, prin diastazele microbilor. Febra e o
"eclapsie sau o convulsie ă a marelui simpatic'<".
A cules în sprijin alte fapte experimentale ş a pu-
blicat, în 1906, articolul despre ă din Tratatul de
ă iar în 1916, în preajma ă voind ă
ă la ţ medicilor ş un mijloc terapeutic
simplu, la îndemâna oricui ş cu efecte ă mira-
culoase, a ţ o ţ despre "Tratamentul febrei" la
dispensarul "Bethleem", publicând-o apoi într-o ş ă
pe care a trimis-o tuturor medicilor ş ţ în Medi-
ă


Aplicând acest tratament la Spitalul Militar, în
sute de cazuri de maladii infecto-contagioase foarte grave,
prof. C. N. ă a ţ rezultate cu totul
46 Paulesco, Traite de Physiologie, 1. III.
47 Lancereaux et Paulesco, Traite de Medecine, 1. IV, pp. 64 ş urm.
48 Paulesco, "Contributions li I'etude de la fievre", în Journal de
Medecine interne, iunie 1904.
49 Paulescu, Tratamentul febrei, ş 1916.
54
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
extraordinare ş a ă mortalitatea aproape la zero".
Eu însumi am obpnut rezultate uimitor de bune în infec-
ţ uro-genitale administrând bolnavilor mei antipire-
tice în doze slabe, repetate, pentru a ajunge la doze zilnice
masive.
ă atent fenomenele clinice ş leziunile
anatomo-patologice ale anginei pectorale, profesorul Pau-
lescu concepuse demult ideea ă acest "sindrom", ţ
de plexul cardiac, este efectul unei anemii a acestui plex
nervos, într-o ă serie de ţ diverse
52

Din a început studiul ţ de eliminare a
rinichilor, pentru uree ş cloruri, în colaborare cu Gh.
Mârza ş cu mine, care îi propusesem ă ă ă
verific în laboratorul ă "legile lui Ambard" ş faimoasa
ă a acestui autor. Rezultatele, consemnate în
ă articole care au provocat mare surprindere în lumea
ş ţ ă au fost total diferite de ale lui Ambard ş ale
elevilor ă ă ă atât "legile" cât ş "constanta Am-
bard" sunt false
53
.
50 Prof. Dr. C. N. ă Comunicare la Societatea Medicilor
Militari, în 1928.
51 V. Trifu, "Sur I'action des antipyretiques sur quelques infections
aigues des organes genito-urinaires", în Bulletin et Memoires de
l'Association Francaise d'Urologie, Paris, 1928; V. Trifu, "Les anti-
pyretiques dans le traitement des infections du rein", în VI Kongress
der Internationalen Gesellschaft fur Urologie, Wien, 1936; V. Trifu:
ţ la tratamentul ţ acute ale organelor uro-geni-
tale prin medicamente antipiretice, ă de ţ ă 1929.
52 Paulesco, "Pathogenie de I'angine de poitrine", în C. R. Societede
Biologie, februarie 1920.
53 Paulesco, Marza et V. Trifu, "Les lois d' Ambard et sa constante
ureo-secretoire sont eronees", în Journal d'Urologie, Paris, martie
1924, p. 129; Paulesco, Marza et V. Trifu, "Les lois d'Ambard et sa
55
ş A Ă
Continuând ţ asupra ţ renale,
a publicat legi noi, bazate pe ţ foarte numeroase
ş precise, pe om ş animale.
Profesorul Paulescu a ă astfel din Ş ţ ă un
criteriu primejdios ş fals, pe care timp de ă de ani
se ă ţ chirurgii, ca ă ş opereze bolnavii
urinari
s4

Celebrii profesori Marion ş Cathelin au salutat cu
entuziasm cele ă articole din Journal d'Urologie, care
s-au impus repede în ă lumea ş ţ ă în ciuda unor
ă stângace din Franr- - dar ş de la noi - de-a se
ă "constanta Ambard'" .
ă numeroase ţ deosebit de ş în-
ă perfect ş asupra ţ creierului, efectuate la
animale, profesorul Paulescu a ş ă precizeze "sediul
câtorva instincte".
A expus pe larg ţ începute ă ă
ş concluziile sale, în 1922 ş 1931, urmând ă continue
ă dar al doilea articol, trimis la Liege cu o ă
constante ureo-secretoire sont eronees (Replique aux reponses de M.
M. Ambard et Chabanier)", în Journal d'Urologie, Paris, iunie 1926,
p.51O.
54 Paulesco, Traitede Medecine, t. IV, p. 623.
55 Ca întotdeauna, în fruntea ă ă acestei "constante" (absolut
ă s-au pus ţ români, ş care habar nu aveau
de ă fiziologice ş care au ă repede în ridicol. ă ă ă
tot ţ români s-au ă ă salute cu entuziasm pe "plagia-
torii" canadieni, ignorând meritele profesorului Paulescu. În schimb,
medici evrei m-au rugat ă intervin pe ă profesorul Paulescu ş
ă rog ă nu mai ă evreimea, ca ă ă întreprinde ei,
evreii, o campanie de pe urma ă dânsul va ţ cu ţ ă
Premiul Nobel. Dar profesorul a refuzat categoric ş a preferat ă se
lase furat.
56
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
înainte de ţ sa, ă când profesorul era pe pa-
tul de moarte 6.
A ă experimental, ă "instinctul de ţ
ş are sediul pe ţ ă "foamea ş setea" fiind
localizate la nivelul ă ţ inferioare ş posterioare a lobu-
lui frontal (1922). A ă de asemeni, ă lobii frontali
sunt sediul instinctelor de ţ de "proprietate",
de ţ ş de ţ ă ş ţ "E
probabil ă ă de aceste ţ frontale ale actelor
instinctive se ă ş acelea ale actelor voluntare ş
ţ artistice etc.), care nu au fost precizate, din cauza
ţ (noastre) insuficient de numeroase".
În 1930, a izbutit ă ă ă ă multe difi-
ă ţ volumul al patrulea din marele Tratat de ă
(Lancereaux-Paulesco), redactat în întregime de dânsul,
ca ş volumul al cincilea, care a ă în manuscris, gata
de imprimat [imprimarea nu s-a ă iar manuscrisul s-a
ă ă - n. ed.].
ă ă

cuprinde "Patologia aparatelor:
asimilator, urinar ş genital". În ţ ă profesorul Pau-
lescu ă ţ ă a lui F. Widal, care, "de ori-
56 Paulesco, "Localisation des instincts sur l'ecorce cerebrale", în Ar-
chives Intemationales de Physiologie, Liege, aprilie 1922; Paulesco,
"Localisation des instincts sociaux sur l'ecorce des lobes frontaux du
cerveau", în Archives Intemationales de Physiologie, Liege, august
1931.
57 Paulesco, Traite de Medecine, t. IV, Imprimeria Ş Militare de
Infanterie, Sibiu, 1930, 676 pagini. Volumul al cincilea ş ă ziua
ă pentru medici ş ă ă ă în care va putea ă ă
ă cu predecesoarele lui, epuizate. ş a ă de-
ş ă iar ă ş unei astfel de întreprinderi sunt minime, ca ş
cele ale unei ţ academice a operelor ş ţ complete ale ma-
relui savant.]
57
Ş Ţ Ă
gine ă fiind, a cutezat, "în numele nemuritoarei
ş franceze", ă ă cele mai frumoase cuceriri
ş ţ ale acestei inegalabile ş ş ă le ă
cu ţ lipsite de orice temei ş ţ Paulescu
ă ă noua ţ a lui Widal, ă pe
"sindrome", ă ă ş mai ţ decât ţ
sprijinite pe ţ sau pe Anatomie ă ă
când ă ă în ţ ă o ă în plus, ţ clasi-
ţ bazate pe cauzele boalelor - ţ "etiolo-
ă
"Aceasta este - spune categoric profesorul Pau-
lescu - ţ ă care, volens nolens, trebuie
ă fie ă de Ş ţ ă
În 1913, a descris o ă ă o maladie
ă ă ă ş ă caracteri-
ă prin ă ş prin diverse ţ (pe seroasele
viscerale sau articulare, pe artere, pe rinichi, etc.), pe care
a numit-o Neonosa, indicându-i simptomele, ţ ş
tratamentul
59.
III
Profesorul trebuie ă ă ă toate cuvintele
pe care le ţ ă ş ă probeze tot ce ă - aceasta a
fost deviza profesorului Paulescu în timpul celor 31 de
ani cât a ocupat catedra de Fiziologie de la Facultatea de
ă din ş
58 ţ a fost ă la 15 august 1927, când a dat la tipar volumul,
care a ă abia ă 3 ani, în 1930.
59 Paulescu, "O ă ă ă în Revista Ş ţ Medi-
cale, ş 1913; Paulescu, "Neonosa", în România ă
15 iulie 1930; P. Angelescu, Neonosa, ă ş 1930.
58
DR. V. TRIFU DESPRE N. C PAULESCU
"Cu ă ş lui ă ă a fost un profesor
model, savant pasionat de ş ţ lui ş extrem de con-
ş în îndeplinirea datoriilor. Orele lui de curs aveau
seriozitatea, demnitatea ş ă ţ unui oficiu sacerdotal.
Era sever, dar drept ş ţ cu ţ pe care-i
iubea ca pe copiii ă Nu cred ă existe vreun student care
ă se ă plânge ă a fost respins la examen ş
materia sau ă se laude ă l-a trecut ă ă ă fi citit, ori ă
vreunui student i s-au ă ş sau a luat o ă mai
ă fiind de ă confesiune", ă prof. C. N.
ă
"Ca profesor, Paulescu era o ă ş
ţ lui de fiziologie erau extrem de impresionante.
Care dintre noi nu a fost cuprins de ţ [...] când, în
ţ unei ţ atente ş iubite, evoca ţ Dum-
nezeirii, a acelei ţ supreme, în care el credea cu o
convingere ă ă în ş timp, d-rul
Aurel Abramovici'",
Nu a lipsit de la Facultate decât în timpul ă
iului, când a fost ă la ş
"Am stat pe loc - spunea profesorul Paulescu,
cuminte, într-un memoriu ă colegii ă profesori -
pentru ă ş meu militar, Doctorul Skupiewski, mi-a
dat un asemenea ordin verbal, într-o adunare în sala To-
mis, în preziua ă Apoi nici nu puteam pleca, deoa-
rece eram bolnav.
Fiind lipsit de cal ş de ă ă ş obligat ă ă
ţ mari pe jos, pentru a-mi îndeplini datoria spitali-
60 Praf. C. N. ă Cuvântare ă la înmormântarea Pro-
fesorului Dr. N C. Paulescu.
61 Dr. Aurel Abramovici, loc. cit. [v. nota 2].
59
Ş Ţ Ă
ă m-am pomenit, pe la ş lui august 1916, ă
urinez sânge. ă repauza, hematuria a conti-
nuat ş s-a ţ ş ă la începutul lui noiembrie ajun-
sesem ă fiu anemiat ş foarte ă ca ţ fizice ...
ă ce am primit ordinul de-a ă m-am dus
la Crucea ş ă ofer serviciile pentru îngrijirea
ţ ă ţ Am fost repartizat la spitalul Pitar ş ş
pus sub ordinele unui anume Dr. Margulius, pe care un
politician, pe atunci influent, îl ţ ş
Dar starea mea agravându-se, am fost obligat ă
ă ă ă ţ oarecum umilitoare ş ă cer un
concediu, care mi-a fost acordat.
ţ timp ă aceea, Comandatura ţ ă
ă ă de ă pentru policlinicile pe care le înfiin-
ţ în ş Cererea mea de-a fi dispensat fu refu-
ă ş ă ă mi se examineze urina ş prin bule-
tinul de ă ţ de la Dr. Orleanu posibilitatea de-
a sta ă ş de-a-mi îngriji ţ ă ...".
S-a închis în ă în cabinetul ă de lucru, ş a
redactat ultimele ă volume din Tratatul de ă
(ale ă prime trei volume le publicase ă cu
Lancereaux'"), un Tratat de Fiziologie ă (care
cuprindea, în trei volume, cursul ă de Fiziologie de la
Facultatea de ă din ş ş încheierea
62 Ultimele ţ ale acestor volume (Ed. J. B. Bailliere, Paris) sunt
din 1912 (doi ani ă moartea lui Lancereaux) ş cuprind: val. 1 -
940 pagini (ed. 1 în 1903), vol, II - 1052 pagini (ed. a II-a în 1906),
val. m- 1200 pagini; în total: 3129 pagini compacte.
63 Acest tratat, publicat în limba ă cuprinde în 3 volume: I.
Introducerea. Ce este ţ Morfologia ă Fiziologia ă Me-
diul interior, 1919,416 pagini; II. Fenomenele de ţ ţ
digestie, ţ ţ ţ ţ 1920, 732
60
DR. V. TRIFUDESPRE N. C. PAULESCU
ţ sale din seria Fiziologie ă ă
în 1905) - ă volume'".
În ţ Tratatului de Fiziologie ă pro-
fesorul Paulescu ă ă carte este un rezumat
succint al cursului de Fiziologie pe care-I profesez de
ă de ani la Facultatea de ă din ş
Am scris-o nu pentru ş ci pentru viitori medici,
care vor avea în curând ă ă bolnavi. Or, un
bolnav este omul care, sub ţ unei cauzepatogene,
ă ă în ţ sale vitale de ţ ş de
ţ Pentru ca ţ în ă ă ă ţ
în ce ă aceste ă trebuie ca ei ă dobân-
ă un ansamblu de ţ de Fiziologie... alese de un
medic ă Sarcina acestui medic-fiziologist mi-am
propus s-o îndeplinesc eu, ş am redactat prezenta lucrare,
având sub ochi un Tratat de ă
Citindu-i acest tratat, care este o ă ă ine-
ă ilustrul fiziologist, prof. M. Arthus, fostul ă
ş de ă la Sorbona, îi scria între altele: "Cartea D-
tale e, prin acest fapt, antipodul ă ţ mele, din care am
eliminat ceea ce nu era Fiziologie ă Dar nu ă
gândesc deloc ă pretind ă metoda mea e mai ă ea e
doar mai aproape de felul meu de a judeca, nimic mai
mult. Tratatul meu are nevoie de adaos de Fiziologie
pagini; III. Fenomenele de ţ Fenomenele ţ Care este
cauza ţ 1921,932 pagini; în total: 2080 pagini compacte.
64 Paulescu, Cele patru patimi ş remediile lor, ş 1921, ş
Paulescu, Biserica ş Sinagoga ţ ă de pacificarea Omenirii, I-III,
ş 1924-1925. [Volume precedate, în seria ă de:
ţ de "suflet" ş "Dumnezeu" în fiziologie (1905), Instincte
sociale. Patimi ş conficte. Remedii morale (1910), Spitalul, Coranul,
Talmudul, Cahalul, Francmasoneria (1913)].
61
Ş Ţ Ă
ă ş Farmacodinamie, ca studentul ă fie preparat
pentru abordarea Clinicii; al D-tale e complet. Salut, cu
ă ş respect, acest nou venit printre tratatele de
Fiziologie...".
ă la profesorulPaulescu, ţ ş s-au
cufundat în ă ş ă care i-au ă -
mai mult sau mai ţ complet - de ă Paulescu
a ă întotdeauna medic: ă cele mai ţ
analize - în ă în Istologie, în Anatomia propriu-
ă ş în cea ă în Chimia ă (unde
dovedea o putere de ă ş de ă care uluia)
- Paulescu, înzestrat cu o putere ă de ă ş de
ă domina, cum spunea prof. ă ''vastul
imperiu al fenomenelor biologice ş mecanismul compli-
cat al boalelor".
Astfel, Clinica, Biologia ş Fiziologia i-au relevat,
cu o ă claritate, pe Creator - "Cauza ă "A
demonstra ţ unei cauze prime a ţ imateriale,
unice ş infinit ţ - ă limita ă la care
ajunge Fiziologia. ă ă ă este Dumnezeu ",
proclama Paulescu, în ţ ţ ă ţ ş de-a
dreptul ţ
Pentru cei ce au citit, cu ţ ş ă ă idei precon-
cepute, Tratatul de Fiziologie ă Paulescu este cel
mai mare interpret ş ţ al ă ţ prin studiul
65 Paulescu, ţ de "suflet" ş "Dumnezeu" in fiziologie -
ţ ă ă la 18 februarie 1905, la Facultatea de ă Bucu-
ş [text reprodus ş în volumul de ţ ă în 1905, a dat titlul unui
volum - în grafia ă Philosophie ă ţ "Suflet"
ş "Dumnedeu" in physiologie - în care mai figurau ş alte ă lec-
ţ ă V. Trifu (1944) ş R. Codrescu (1999); pentru detalii, cf
tabloul bio-bibliografic].
62
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
fenomenelor vitale. Profesorul Paulescu se ţ ă ş de
sus încât, la un moment dat, nu mai ă materia ş
nu vede decât ş ă strânsa ţ ă reci-
ă ce ş toate ţ ţ ca ş admirabila
armonie ce ă întreaga ţ pe care o ş
plin de ţ ă ă ţ lui Dumnezeu.
ă ş de ă ă ş ă ă ă legi-
le naturale ale Sociologiei, pe care o ă "ramura
ă a Biologiei", ş ă ă "principiile unei
morale ş ţ ş ale unei terapii sociale.
ă ş ţ ă ă "instinctele" (indivi-
duale ş sociale) sunt "legi divine", ă orice ţ ă tre-
buie ă li se ă pentru a se putea dezvolta ş repro-
duce în ş ă mai ales ă "oamenii ă
ă ţ naturale" ş ă "un sentiment puternic de Iubire"
ă ă ă ă ţ ă ă la con-
stituirea ş la ţ acestor ă ţ pe când organi-
zarea lor se face în virtutea instinctelor de ţ ş de
subordonare. "Or, aceste instincte se ă ş ele în
sentimente de Iubire, ă ş de familii, de triburi, de
ţ au un fel de simpatie pentru ş lor, iar ş
pe de ă parte, resimt ş ţ ă pentru ş lor bine-
ă ă - simpatie ş ş ţ ă care, în ultima ă
nu sunt decât variante ale Iubirii". Ş corolarul: "Conclu-
zia ă care se desprinde din studiul instinctelor so-
ciale - zice Paulescu - este ă legea ă care con-
duce ă ţ naturale, la oameni ş la animale, este
Iubirea".
Dar între oameni - ca ş între animale - se produc
numeroase "conflicte", care par a fi o sfidare a legii natu-
rale a Iubirii. Paulescu ă ş cauzele acestor ă
biri" ş ă ă ă care dintre filosofi le-au ţ ş ce
63
Ş Ţ Ă
"remedii" au propus pentru ă lor, subiect tratat
în Politica de Aristotel, pe care Paulescu il ă "cel
mai mare spirit filosofic ş ş ţ al ă ţ ş am
putea zice chiar al omeniriij'f". Profesorul scrie: "", Aris-
totel, excelent observator al naturii, ş ţ
instinctelor sociale ş ajunge chiar ă ă ă patimile
de proprietate ş de ţ sunt principalele cauze ale
conflictelor între oameni. Dar, asemenea unui medic care
s-ar ţ ă studieze pe bolnav, ă ă a ă ă ş
vindece, el nu se ă ă ă ă mijloacele de a
remedia aceste conflicte" .
Din analiza ă a profesorului Paulescu, reiese
ă numai Iisus Christos a ţ în ă adâncimea lor,
cauzele conflictelor, ş ă El a dat, în ş timp, reme-
diile care constituie "o ă cu ă ş ţ ă -
doctrina ş ă De aceea, Paulescu ş încheie a doua
carte de Fiziologie ă cu ţ Ş ţ ţ
m-a determinat ă afirm, într-o ţ ă «Cred în
Dumnezeu», ş ş ţ ă ă ă ă ă ada-
ug: Ş în Iisus ChristosI»,,68.
Dar doctrina ş ă - ş deci pacificarea Ome-
nirii - are o serie de ă ş iar profesorul începe ă le
analizeze ţ ş ţ pe care le opune inten-
ţ ş ţ Evangheliei. ă ce le ă
el ă din unghi de vedere ş ţ ş ş Coranul,
66 Paulescu, Instincte sociale. Patimi ş conflicte. Remedii morale ,
ş 1910, p. 141 [reed.: Nicolae C. Paulescu, Instincte sociale.
Patimi ş conflicte. Remedii morale, ed. R. Codrescu, Editura Ana-
stasia, ş 1995].
67 În plus, Aristotel ă ca ţ morale, infamii pre-
cum infanticidul.
68 Paulescu, Instincte sociale ... , ed. cit., p. 253.
64
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
Talmudul, Cahalul ş Francmasoneria, al ă mijloc de
ă este "un mijloc scârbos ş blestemat - Minciuna",
care ă Spiritul ă sau pe Diavol.
Remediul pe care-I ă Paulescu este spi-
ritul divin al ă - ă ă ă a ş
nismului - ş el ş încheie a treia ă de Fiziologie
ă zicând:
"Înaintea acestui spirit al ă ă închin,
strigând din adâncul sufletului meu: «Cred în Duhul
ă
În lucrarea sa Cele patru patimi ..., ă tot a-
tunci, a ţ rolul ţ al "Desfrâului", al "Ho-
ţ ş al "Trufiei" în ă oamenilor.
Aceste patimi sunt produse de devierea instincte-
lor de ţ de Reproducere, de Proprietate ş de Do-
ţ de la scopul lor firesc:
"Animalul, ă ş de instincte, nu se abate ni-
ă de la legile naturii. Omul ă ă mult mai li-
ber, a putut ă lepede ţ instinctelor ş a ă în pi-
cioare aceste admirabile legi, stabilite de Dumnezeu în
vederea fericirii lui. El nu ţ ă decât de ţ
ă ce ţ îndeplinirea actelor instinctive. Ş în
loc ă se ţ ă la scopul instinctului, el nu mai ur-
ă ş decât ă ă ă ţ ă a ă ţ
sale. Astfel s-au ă patimile sau viciile, care nu sunt
altceva decât ă ă a ă ce ă din
satisfacerea unor ţ instinctive... anormale, alte-
rate, deviate"70.
69 Paulescu, Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-Masoneria,
ş 1913.
70 Paulescu, Cele patru patimi... , ed. cit., p. 12.
65
Ş Ţ Ă
Vorbind despre "avort", profesorul Paulescu spu-
ne ă ă se face în momentul întâlnirii celor
ă celule sexuale, a ă unire ă oul fecundat.
În acel moment, Dumnezeu trimite Sufletul, ă artistul
incomparabil care, supunându-se poruncii divine, se pune
imediat pe lucru, ca ă ş ă trupul în care va
ţ ...
Ei bine, acest suflet, ce iese ă ş din mâinile
Creatorului, este asasinat de propria lui ă Ş ă
ă nelegiuire este apanajul dat de Satana mamelor
ş Nu ţ ă vreo ă oricât de ă ă ş
oricât de feroce ţ închipui-o, care ă fie în stare ă
încalce ordinul lui Dumnezeu ş ă ş ă progeni-
tural?".
ă ţ ă rostul "cartelurilor" ş
al ''trusturilor", întrunite în ă ă care e tartorul
iadului ă ş prevede criza ă ă
civile ş ă ţ ce aveau ă se ă asupra Omenirii,
care, pe-atunci, se credea ă spre o fericire ş ă
Profesorul Paulescu ă o ţ de
ţ ş ă - ţ Bunilor ş - ş ş
încheie cartea cu o serie de admirabile scrisori ă dife-
ritele categorii sociale, dintre care aceea ă muncitori
este de o mare ţ "Munca e deci ă
pentru ţ ţ ea e continuarea ş îndeplinirea
ţ divine: «Întru sudoarea ţ vei mânca pâi-
nea». De altfel, Dumnezeu s-a întrupat în chipul unui
muncitor tâmplar ş ş luat ucenici dintre muncitori.
Munca a fost astfel ă ă la Dumnezeire, putându-
71 Ibidem, p. 28.
66
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
se' zice ă ă cu o ă ă ă Cel
Preaînalt" 72.
Omenirea trebuie ă se organizeze pentru ordine,
ă ş fericire. Dar ea este ă ă ă între ă
ă ţ ă una, ă pe patimi, e dogma ă cea-
ă ă patimile, constituie doctrina ş ă
Or, ş dumnezeiesc, abia ă a ă
în Iudaismul diavolesc un formidabil potrivnic, iar lupta
ş ă pe ţ ă ş pe moarte, între ş ş neîm-
ă ţ ă ţ întruna, de aproape 2000 de
ani. "În ă ă ş ă Sinagoga, strâns ă ş
ă nu poate fi ă decât de o ă strâns
ă care trebuie ă fie o ş ă ă pentru totalitatea
ş sub conducerea unui ş suprem infailibil,
unic ş universal»"73. ă ţ a fost inter-
ă cu ş (ca o ţ ă ş abil
ă de ţ ţ ş pe care la acea ă
îi ă nu numai ca membri ai Francmasoneriei, ci chiar
ca membri fondatori ai ziarului comunist ţ ă ă
. 1
74
nzsmu .
Într-o ă ş ă cu ş titlu (partea a IT-a),
ă ă în ş an, profesorul Paulescu ş în
continuare despre "Biserica ă ş "Biserica româ-
ă "Omenirea ş ă ş în Biserica ş ă - zi-
cea profesorul - ţ ă ă de Dumne-
zeu ş ţ ă va ă de urgia ă ş
de primejdia ă de ă evrei. Pot, deci, ă în-
chei ă lucrare cu a patra ă a Simbolului ş
72 Paulescu, Cele patru patimi... , ed. cit., p. 160.
73 Paulescu, Biserica ş Sinagoga, ed. cit., III, pp.87-88.
74 Ţ ă ă Nr. 1, 16 ianuarie 1922 - vezi "Comitetul de
ţ .
67
Ş Ţ Ă
tinesc: «Cred într-una ă ă ş Aposto-
ă ă - care aduce pe ă Pacea ă ă ş
a ă ă ţ lui Dumnezeu"75.
Peste un an, în 1925, profesorul Paulescu ă
o a treia ş ă în care ă pentru orice om de
ă ţ ă învinuirile ce i se aduceau, dovedind ă a
fost întotdeauna credincios fiu al Bisericii ă ş ş
Peste câtva timp, profesorul Paulescu a ţ ă
ţ la Biserica Sfântul Anton, unde a recomandat
ş ă ă ă ă ş ă sprijine Bise-
rica ă ce, ţ ă ş cuminte, nu a luat parte
la dezbinarea lumii ş
Când cortegiul ă mortuar trecea spre cimitirul
Bellu, el fu oprit în dreptul acestei biserici de ă paro-
hul ei, care, într-o cuvântare ă ă ă ţ ă ş cu-
vintele acestea: "L-am ă pe profesor predicând stu-
ţ pe care el i-a instruit, el i-a educat de pe amvo-
nul bisericii mele, ş m-am convins, ă de ţ ascul-
ă ă prin ţ religioase ţ la mine sau la
biserica sa ă Sfântul Mina, nimeni nu a servit mai
bine ideea ş ă decât acest savant care, ă în
haina umilului ş al Evangheliei admirabilele sale
predici despre iubirea ş ă aducea cuvântul autoritar
al omului de ş ţ ă pentru ţ sublimelor precepte
morale ce ă Evanghelia de la un ă la altul ş
ă le ă ă la ă dragostea - «caritatea»
ş ă cum îi zicea el. A fost acuzat ă întinde o ă
Bisericii dominante, predicând sub forma unei confesiuni,
în cadrul principiilor unei alteia. N-am cunoscut o mai
ă ă decât aceea a profesorului, care, provo-
75 Biserica ş Sinagoga, ed. cit., II, p. 178.
68
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
cat de mine, a dat ă cel mai ă ţ prea
ă ţ ă acuzatori, printr-o ă ţ ă
care îl ş ă printre cei mai ţ ţ ă al
unei singure Sfinte Biserici a lui Christos"...
La connaisance de l'âme humaine ne va pas sans
celle du corps, pretinde Maurice de Fleury, de la Aca-
demia de ă a ţ Profesorul Paulescu, ă
ţ ani de ă ă ş ca nimeni
altul, corpul omenesc ş ă minunata fui fizio-
logie. Se putuse deci avânta ă studieze ş sufletul ome-
nesc, care ă ca ş corpul, o serie de maladii grave.
Aceste boli ale sufletului - "patimile" sau ''viciile'' - nu-l
ă ă indiferent ş le-a indicat, clar, precis ş
concis, remediile.
ă astfel- mai mult decât savant ă
în ă rece al Ş ţ -în primul rând medic:
"Doctorul", cum l-a caracterizat, ş de fericit, Camil
Petrescu, în articolul de prezentare publicat în Universul
literar, în 1928, unde scria: "Pasiunea pe care o am
pentru «memorii», «documente», pentru tratatele de drept
ş ă în care ţ e ă cu ă din
ţ ă m-a ă cândva ă ă faimosul Trai/li de
Medecine, scris [de Paulescu] în colaborare cu Lance-
reaux. Mi-este ş nepermis ă am vreo opinie asupra
valorii lui ş ţ Aceste opinii se ă exprimate de
ă care fac autoritate în ş ţ ă Ceea ce a constituit o
voluptate pentru mine, ş orice fost student în psihologie
va ţ acest lucru, este ceea ce ţ ă
numesc «filosofia» acestui tratat ş ceea ce ă ni s-a
ă o ă examinare a ţ în ă ă cu stra-
76 Maurice de Fleury, Le Medecin, Paris, 1927, p. 99.
69
Ş Ţ Ă
turile ei vegetative. De atunci am ă ţ nu numai ă
ţ ş ă iubim pe acest savant, ci ă folosim pen-
tru dezlegarea atâtor probleme, pe care le pune arta".
Ş cu trei ani înaintea profesorului N. Iorga [c/,
mai sus, nota 1], Camil Petrescu încheia ca ş marele
istoric: "Am vrea ca paginile ă ă ă spre acest
mare savant cât mai mult dintre spiritele active ale ge-
ţ actuale. Noi ă ca o datorie ă i-l ă
ţ
,,77
ş .
Profesorul Paulescu, când a ă Universul lite-
rar, unde i se prezenta opera în ă modeste pagini de
ă a ă perplex, ă care mi-a trimis ă
scnsoare:
"Scumpul meu amic, creierului meu îi ş o
ă anume doaga prin care omul normal ş pune în
ţ ă ş în valoare ă Domnia-ta, care ai ă
de ă ă ă ă m-ai completat, ş ţ
ţ din tot sufletul pentru Caritate. ă te rog,
bunului ş distinsului nostru prieten, Domnului Camil
Petrescu, care ţ venit în ajutor, ţ mele recu-
ă ş ş expresia sentimentelor mele de a-
ţ pururea ă
"Actul medical- zice Duhamel- este, prin exce-
ţ ă un act singular", "un act de la om la om,,78. Pentru
Paulescu, actul medical a fost un act de la om la Omenire.
El n-a ezitat ă între ţ ţ ş
cele ale inimii, între Ş ţ ă ş ă Pentru dânsul n-a
existat nicicând "cruda ţ dintre ă ş spi-
77 Carnii Petrescu, "Doctorul", în Universul literar, 26 februarie
1928.
78 G. Duhamel, "Les exces de l'Etatisme et les responsabilites de la
Medicine", in Cahier Laennec, No. 4/1925, p. 6.
70
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
rit", de care ş chirurgul Andrea Majocchi ", el în-
ş credincios fiu al Bisericii.
Medicii au fost ţ ş pe ă dreptate, ă
sunt de un lirism prea ă în scrierile lor, ba chiar
bombastici. Profesorul Paulescu, care a ţ întotdeauna
ă ă stilul calm ş rece cuvenit omului de ş ţ ă nu
a fost liric decât atunci când ne-a vorbit despre rolul
"Spitalului" - o ă ă ţ a spiritului ş
Am avut marea cinste ă fiu de ţ ă la 12 mai 1913, când
a rostit ă ţ [text reprodus ş în volumul de ţ ă
care mi se pare cea mai ă ţ ă undeva pe
lumeso.
"Iar când va veni Fiul Omului întru ă ... El va
zice celor de-a dreapta Sa: ţ ţ ă
telui Meu, de ş ţ ă ă ţ care ă este ă ă ă
de la întemeierea lumii. ă bolnav am fost ş ţ
ingrijit... Atunci vor ă Lui ţ zicând: Doam-
ne..., când Te-am ă bolnav ş am venit la Tine? Ş ă
punzând, ă va zice lor: Amin zic ă de câte
ori ţ ă aceasta unuia dintre ş ţ ai Mei mai
mici, Mie ţ ă
"Cu alte cuvinte - zicea profesorul -, Dumnezeu
vrea ca iubirea pe care I-o ă oamenii ă se re-
79 Andrea Majocchi, Une vie de chirurgien (Melancolie): "Când
publicul ă zice M., la o conversiune ă ş ă de
necrezut, a unui necredincios, el zice ă «Dumnezeu i-a atins inima»,
expresie absolut ă ă ă inima e ă de Dum-
nezeu; nu e vorba de spirit" (p. 371). Profesorului Paulescu, cred,
Dumnezeu a binevoit ă ă ş inima, ş spiritul.
80 ă ţ de ţ Mântuitorului ă Apostolii ă în
preziua patimilor Sale: ş mai sunt ţ cu voi... ă dau o
ă ă ă ă ţ unii pe ţ (cf. Ioan, cap. XIII-XVII).
81 Matei XXV, 31-40.
71
Ş Ţ Ă
verse asupra bolnavilor ă Ş termina astfel: "În
spital ţ mai ă ş oameni de alte ţ ca unguri,
greci, ovrei... ţ chiar ş ă ş care duc în con-
tra ă o ă pe ţ ă ş pe moarte. Or, ţ ş
oameni, buni sau ă ş sau ţ ş ţ sau
inamici, primesc în spital ş îngrijiri, ă ă ă se ţ ă
ă de meritele sau nememicia lor"...
Sunt unii medici de spital cupizi ş avari, care fac
vizita în câteva minute, galopând pe dinaintea paturilor.
"Sunt ţ ţ medici de spital ş ă li se
pare ă spitalele sunt ă pentru ei, ş ă pe
bolnavi ca pe ş obiecte de studiu. Ei sunt ţ ţ
când primesc un caz interesant, asupra ă vor putea ă
ă o comunicare la o societate ă sau ă ş publice
ţ într-o ă ă dar îl resping sau nu se
ă deloc de ă bolnav care nu ă decât un
caz banal, ce nu poate fi exploatat în profitul gloriei lor.
Mai sunt ş medici de spital ă în lipsa unei ţ
ş li s-a atrofiat fibra idealului ş au ă în indi-
ţ ă devenind pur ş simplu un fel de trântori care,
pentru o ă cât mai ă fac cât pot mai ţ Acest
soi de medici ţ roiesc pretutindeni ş constituie o
ă ă ă ă
ă ă ă nu ţ aceste ă ă
toase exemple. Când ţ intra în vreun spital, ă
ţ ă de patimile de cupiditate ş de orgoliu, ă ţ ă
ş de ă ş ţ ă cu totul bolnavilor, ă ă le
ţ ă ă îngrijindu-i, ă vor permite ă ă
ţ
Ş ă ţ ă ţ ţ ţ fructele ce se
vor dezvolta din ă ţ pe care am ă ă în
sufletele ă tinere ş generoase, ş urmând
72
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
preceptele ă ţ ţ pe bolnavul mizerabil, nu ca
pe un om, nu ca pe un frate ce ă ci ca pe ş
D
,,82
umnezeu... .
În 1930, profesorul Paulescu a ă din punct
de vedere ş ţ învierea lui Christos, cu
aceasta verificarea ş ţ ă a Crezului ş , ă
[de el] cu 30 de ani înainte.
Cu acest prilej, el a ă "Spiritismul", pe
care, ş ţ ţ ş ş (?) l-au practicat ş
îl ă ă ş de pe urma acestei practici, în care au
a face nu cu sufletele ţ ci cu diavolul ş au
comis ş cu ţ funeste, iremediabile. Om de
ş ţ ă Paulescu executa comandamentul Mântuitorului,
care a zis: ă ş vei afla!". Adversar ireductibil al
minciunii ş al dublului ţ el nu admitea ă afirme
nimic care ă ă fi imediat "probat". Ş ş
Primindu-i ţ asupra darwinismului, la 17/30
decembrie 1902, ş citindu-i-o "cu ă luarea-aminte",
Titu Maiorescu, ă ce îi ţ ş ă ă "va în-
cerca ă ş în Convorbiri literare o ţ con-
ă din partea profesorului darwinist, sau cel ţ
haeckelian, de la ş [N. Leon], pentru ca ă se intereseze
ş ţ ă de foarte instructiva ă
ă ş în cursul de Istoria filosofiei contimporane, cu
ocazia teoriei ţ a lui Herbert Spencer...".
Astfel, Titu Maiorescu ar fi avut marele merit ă a
sprijinit luminarea ă ţ ş asupra mate-
rialismului, ă nu i-ar fi ă lumea ă
82 Paulescu, Spitalul, Coranul..., ed. cit., p. 15.
83 Prof. Dr. N. C. Paulescu, "Christos a inviat", in ţ ă
20 aprilie 1930.
73
Ş Ţ Ă
Convorbirile au dovedit ă ţ ă de adver-
sarii ă ă de Paulescu ş grupul compact
de atei de la ş ş ş au ă tot ce au putut ca ă
exploateze "mania ă de ţ care se ţ
ş pentru fiecare om, ca ş pentru fiecare obiect, cu o
ă ă ş care "nu ţ decât unele eveni-
mente care o izbesc, ă restul ă
Unul dintre ş în ă ă
ş ţ ă lansase cuvântul de "ignorant" - Paulescu era
ignorantul! - ş vorbise de "o stare ă a sa.
Fusese suficient pentru ca "românii care e ş ţ ă
ă ă e vorba de un "maniac religios"... Altul, mai
viclean, aruncase, ca într-o ă cuvântul ş
"Pentru a ă pot fi mai multe mijloace - zicea Panait
Istrati; pentru a lupta, nu este decât unul: ă ş în
adversar (frapper sur 1'adversaire)". Deci, nu în "ideile"
lui, cum credem noi, ci în el ş

ş au procedat ş
adversarii profesorului Paulescu.
A fost de-ajuns ca din ă - dintr-o ă
ă - ă ă cu ş uneltirile, pentru ca
Biserica ă ă renege. Oficialitatea bisericeas-
ă i-a fost astfel mereu ă ş foarte ţ episcopi ş
mai ales ţ îl admirau ş vizitau foarte des. Poate
ă insistase împotriva "arghirofiliei", ă de care
ă unii chiriarhi, ca ş împotriva "trufiei", de care su-
ă ţ
ş Apostolilor ar trebui ă educe, prin
Cuvânt, Omenirea, ă cum Cuvântul lui Dumnezeu i-a
84 Femand Cabrol, în ţ volumului Mgr. Jouin de Chanoine
Sauvetre, Paris, 1936, p. V.
85 Panait Istrati, Vers l'autre flamme, Paris, 1929, p. 13.
74
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
educat pe ei, ă ă ţ pe oameni ce e Caritatea ş
cum ă se ă de patimile de proprietate ş de domi-
ţ ţ cei ă cu duhul", ă cei care nu au
patima de proprietate, ă a acelora este ă ă ţ ceru-
rilor". ţ cei blânzi", ă cei care nu au patima de
ţ ă aceia vor ş ă ă ă ţ
cerurilor ş ş ă - ă totul pe lume -
constituie ă celor ă ş încheia profesorul
Paulescu
86

Profesorul Paulescu, mai ales ă ş
ă cu care s-a replicat argumentelor lui clare ş
ă a adâncit studiul sectei francmasonice, pe
care, ă ce o ţ în 1913
87
, a continuat a o ur-
ă cu ţ publicând, în 1924, ş Complot
jidano-francmasonic împotriva Neamului Românesc
88
:
"Evreii, neputând ă extermine pe ţ ş ă
cum le ş formula ă Tob ş harog
(<<Pe cel mai bun dintre neevrei, ucide-l!»), s-au gândit ă
i ă pe ş ă se lupte între ei ş ă doboare astfel
ş ă În acest scop, "ei au imaginat o
societate ă ă din caturi suprapuse (Franc-
masoneria)". Apoi, ă planurile ei politice, econo-
mice ş culturale, cu documente zdrobitoare, ş încheia:
"Francmasoneria ş ş cu o tenacitate neîndu-
ă planul de subjugare ă ă ş cultu-
ă ş îl ă repede, punct cu punct. Iar noi,
86 Paulescu, Biserica ş Sinagoga, ed. cit., 1, pp. 27-28.
87 În volumul ă Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-
Masoneria.
88 ş era ă cu 5 lei de ă ă din Bule-
vardul Elisabeta, În curând ă ă prea ă a fost
ă de ă ă
75
Ş Ţ Ă
nemernicii, ă ş o privim, cu ţ unor dobi-
toace, ş ţ bine ă ne fuge ă de sub pi-
cioare".
În 1930, ţ ţ uzurpatoare ale institu-
ţ puternice, pe care le conducea în ă ă ă
Francmasonerie ă ş ă În ş an, el a
publicat un articol perfect documentat asupra Francma-
soneriei în România, ă ă "Francmasoneria tre-
buie imediat ţ ă în ţ ă o ă ş pen-
tru totdeauna", încheia profesorul Paulescu.
Într-o ţ ă ţ ă la Cercul de Studii al Cen-
trului ţ ş profesorul, explicând stu-
ţ universitare ce este Francmasoneria, încheia cu o
ţ despre "Magie" - ş ţ ă ă ce rezu-
ă Misterele Religiilor ă din Antichitate ş este
ă în Cabala ă ş în Talmud". Ş termina
astfel: ţ voie ă ă reamintesc ă în cursul meu
de Fiziologie, bazat pe probe decisive ş incontestabile,
am admis ţ unui Spirit Suprem, Cauza ă ş
ă a Universului (Dumnezeu), apoi a unei serii imense
de Spirite create, ă ă de ţ ă ş individuale, pentru
fiecare ţ ă ţ (Sufletele); ă sprijinit pe
dovezi ş mai palpabile, ce se pot vedea cu ochii (în Spiri-
tism ş Demonomancie), ă simt dator ă completez
89 Paulescu, "Societatea ţ ş Ţ ă în Buletinul
anti-iudeo-masonic, februarie 1930. Demnitarul vizat atunci de profe-
sorul Paulescu - veritabil cameleon, ca ţ masonii - se pretinde
ă mare... ţ
90 Paulescu, "Franc-Masoneria în Ţ ă ă ă în
Buletinul anti-iudeo-masonic, aprilie-mai-iunie 1930.
9lPaulescu, "Ce este Franc-Masoneria?", în Buletinul anti-iudeo-
masonic, martie 1930, p. 67.
76
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
cursul de la Facultatea de ă ă ă mai
ă ş o a treia categorie de spirite, ce sunt ă ă
(Diavolii)".
Nu ne putem închipui câte ă s-au pus la
cale pentru ca profesorul Paulescu ă fie, cu sau ă ă voie,
silit ă ţ la "unele" dintre ideile sale. Dar în con-
ş ţ profesorului Paulescu ă mereu cuvintele
Sfântului Irineu: ă tare în lucrurile pe care le-ai
ă ţ ş care ţ fost ţ El ă senin în
ţ dârzeniilor, ă se ă din "Izvorul ţ
ciunii", deplângându-i pe cei ţ ă ş chiar pe cei
ă
A fost, astfel, mai dârz decât marele Claude Ber-
nard, ă ca ş ţ oameni mari, în frica de "opinia
ă ă de Francmasonerie. ă ţ
ă a ţ întotdeauna nevoia unui "idol", nu
pentru ea ă ş ci pentru restul Omenirii. Dar n-a ş
ă fie ă a ales idolii dintre "masoni", ca pe
Voltaire ă ă ă încetare de ţ Condorcet ş
d'Alembert, ca ă nu le scape), fie ă a ales dintre "ne-
masoni", ca pe Claude Bemard, ă pas cu pas de Paul
Bert. Francmasoneria a voit ă prezinte lumii pe Claude
Bemard ca ateu, "mare preot al ş ţ ă ş
senine", ş el nu a fost nicicând "materialist".
ş marele ă ţ i-a ţ pe reprezen-
ţ materialismului-ateu, ă moartea sa, prin elevul
ă profesorul d' Arsonval, care i-a publicat manuscrisul
intitulat ă ş prin Jacques Chevalier, care i-a
publicat manuscrisul Filosofie"; La moartea sa, Claude
92 Claude Bemard, Pensees ş Philosophie; vezi Pierre Mauriac,
Claude Bernard, Paris, 1941, pp. 139-158.
77
Ş Ţ Ă
Bemard (1813.:-1878), primind ă ă ş ă
"Admit, în ceea ce ă ş o ă ţ ă a lumii...
Poate ă deasupra acestei lumi locuite este o ţ ă con-
ş ă ă o ş ţ ă ă este Dumnezeul
luminii universale, care ş totul, sau care a orân-
duit totul, ă ă a interveni ş direct asupra lumilor,
ă cum noi nu intervenim asupra organelor noastre,
asupra celulelor noastre...".
Profesorul Paulescu (1869-1931), urmând studiile
începute de Claude Bemard, medic ş fiziologist la rândul
ă nu mai ş ă separe Ş ţ de Filosofie, ă
ă au ş unic scop: ă ă unul
ş ş pentru Filosofie, ca ş pentru Ş ţ ă Omul de
ş ţ ă nu are dreptul ă se ă în laboratorul ă ş ă
ş ă "Caut ş sunt fericit"; el trebuie ă ă seme-
nilor ă fructul ă sale, spunându-le: ă - nu
mai ţ
Profesorul Paulescu nu avea prea mare încredere
în ă ţ de ă îndreptare a ă ţ ă
nu vedea cine ar fi putut, pe atunci, ă ă s-o re-
ă pe drumul cel drept. Era prea ă în "patimi",
prea ă în mâinile Francmasoneriei, prea mult ă
Iudaismului neînduplecat.
În 1921, a ă ă o ă "Scrisoare ă
Ovrei,,93, în care le ă cu propriile lor ă inten-
ţ criminale ş viciile în care s-au scufundat, de ce sunt
ş ş neasimilabili, de ce sunt ţ de lume, ce
ă ă îi ş ă Le vorbea despre legea divi-
ă a Iubirii ş chema în sânul Bisericii lui Christos:
93 Paulescu, "Scrisoare ă Ovrei", in Cele patru patimi... , ed. cit.,
pp. 182-211.
78
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
"Nu mai ţ Omenirea, ţ discordia
ş provocând ţ ş ă ă ţ lumea în pace, ş
binefacerile ă se vor ă ş asupra ă Dar,
mai presus de toate, ţ lui Dumnezeu ă ă ă de
voi ş ă ă dea ţ ă ţ ca ă nu mai perse-
ţ ş ş chiar ă ă ţ la doctrina su-
ă a lui Christos... pe care, în starea ă de turpi-
tudine ă în care ţ n-o ţ pricepe".
Ş mai departe:
"Evreii au ă o ţ ă ţ e ă
ă ă lumii i se cuvine. Ea nu are ca mijloc de a
realiza aceasta decât ţ spiritelor, care duce la des-
compunerea ă Pentru a conchide - zicea Marchizul
de la Tour du Pin, cu ă decenii înainte" -, eman-
ciparea ă depinde de sistemul ă ţ ş a) a
nu se trata ovreii decât ca ă ş ca ă ş
b) ă se ă ş ă se abjure toate erorile filosofice,
politice ş economice cu care ei ne-au ă c) ă se re-
constituie, în ordinea ă ca ş în ordinea ă
organele ţ proprii, care ne ă ţ ţ ă de
ei ş ă la noi ă
Iar Voltaire, care, ş nu era nici ateu, nici mate-
rialist, voia ă ă ş Catolicismul (ca ă fie pe
placul ţ oculte a Masoneriei), nu s-a putut împie-
dica ă scrie categoric, cu aproape ă veacuri înainte, în
Dictionnaire Philosophique: "Evreii cred, ă ă
Într-o zi prezicerile oracolelor lor se vor îndeplini ş ă ei
vor avea ă ă ţ ă
94 Marquis de la Tour du Pin, Vers un Ordre social chretien (1907),
apud Leon de Poncis, La mysterieuse internationale juive, Paris,
1936, p. 272.
79
Ş Ţ Ă
Profesorul Paulescu era mult mai ţ vehement
decât ţ ş o ă ă furie i-a cuprins pe condu-
ă Iudaismului ş ş pe ş lor "prieteni"
(cel ţ pe atunci, când prietenia cu evreii era ş de
ă ...)*. Cu toate acestea, medicii evrei continuau
ă ă pe coreligionarii lor, pentru ca profesorul Pau-
lescu, bun ş ă în ţ durerii, ă le descurce cazurile
inexplicabile ş ă încerce ă le vindece pe cele disperate.
În ţ acestor fapte, profesorul ă o serie de
ş (scrise pe marginea ă pe care o iubea mult ş
unde ş petrecea toate veri le, lucrând în ş ă în
casa ă de prietenii ă "Giamia de la ţ
1. Degenerarea rasei ă ş - în care dovedea,
cu date ş ţ ă evreii sunt iremediabil ţ fi-
ind ţ de patimi'": ţ sunt incapabili
• Dr. V. Trifu scrie spre ş celui de-al doilea ă mondial,
când, pe fondul prigoanei naziste, mai ales într-o ţ ă conjunctural
ă cu Germania, orice ţ cu evreii constituia un factor de risc.
În perioada ă "filosemitismul" a redevenit o atitudine cu-
ă ş ă ă în ziua de azi. Din nefericire, aceasta nu
ă iudaismul contemporan de la o serie de excese provo-
catoare (tensiunile ş ă ţ le din Orientul Apropiat, culpabilizarea
ă a unor popoare întregi, diabolizarea ă a tradi-
ţ ş ş a ă forme politice de dreapta etc.),
deconspirate chiar de ţ autori evrei (cf; spre exemplu, Israel
Shahak, Povara a trei milenii de religie ş istorie ă trad. rom.
Editura FRONDE, Alba Iulia-Paris, 1997, sau Norman G. Finkel-
stein, Industria Holocaustului. ţ asupra ă ţ
ş trad. rom. Editura AntentXXPress, f. 1., f. a. [2001]). Cert
este ă istoria a evoluat într-un cu totul alt sens decât ş ă
un N. C. Paulescu sau un V. Trifu, care trebuie ţ strict în
contextul epocii lor.
9S Paulescu, Degenerarea ă ş ş 1928, p. 36.
80
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
ă ă «Cuvântul lui Dumnezeu» ş prin urmare,
viciile lor sunt incurabile".
II. Jidanii ş alcoolismul - în care, cu documente
categorice, ă ă alcoolul este una dintre armele cu care
evreii ţ ă ă ă degenerarea ş asupra
celorlalte ţ ă astfel incapabile de mân-
tuire
96

III. Desfrâul Jidanilor - în care ă ă
Talmudul ă ş lui ă prostitueze tot ce
nu e evreiesc ş ă ă tot posibilul ă ă în special
"familia ş ă
În ş timp, ă unei ă ministe-
riale" ş ă care ar putea fi ă prin care s-ar putea
ţ suprimarea maladiilor venerice: ă cauze-
lor (desfrâul ş ţ ca ă se ă efectele (ma-
ladiile venerice ş dezmembrarea familiilorj'".
În ş profesorul Paulescua ţ ă arate evre-
imii ş sprijinitorilor ei "soarta viitoare" ce i-ar ş
conform Apocalipsei ă ă de dânsul
98
• "Acest atac
infernal (lupta de ă ă ţ o ţ ă ş
ă a ş împotriva evreilor. Franc-
Masoneria ş ţ ă le vin în ajutor ş
ă Guvernele ţ ş (stipendiate de evrei)
ă ă pe ş (cap. XVI). ă Erezia
ă are un ş ocult: evreimea (cap. XVII). Primul
efect al ţ ş va fi exterminarea evreilor
(cap. XVIII). Al doilea efect va fi un ă crâncen între
ş ş ţ apostate, ă ş ademenite de Franc-
% Paulescu, Jidanii ş Alcoolismul, ş 1927, p. 40.'
97 Paulescu, Desfrâuljidanilor, ş 1928, p. 32.
98 Paulescu, ă ă Apocalipsului, ş 1928, p. 32.
81
Ş Ţ Ă
Masonerie ş de marxism. Iar ş vor fi, ş de data
aceasta, ă (cap. XIX)... Cine are urechi de auzit,
ă ă - Încheie profesorul Paulescu.
IV
ş (sub ţ ă perfide ale con-
ţ ş ş ă care au profitat de faptul ă era mult
prea ţ În laboratorul ă de ă de la Facultate)
se acreditase zvonul ă nu se ă de practica ă
ş profesorul Paulescu n-a respins ă vreun
bolnav.
ă ţ bolnavi ă îl ă la Facultate,
unde Îi primea cu o ă ţ ş ă care Îi cuce-
rea ş impresiona adânc. Zâmbitor ş calm, ă pe bolnav
ă ă în voie ş asculta cu luare-aminte; apoi,
curtenitor ş delicat, îi punea câteva ă Când îl ruga
ă se dezbrace ("Ei, vrei D-ta ă te dezbraci ţ ş
diagnosticul era pus clar, dar îl examina ş Îndelung,
cu ă ş ă ţ ă Înainte de a-i prescrie trata-
mentul, profesorul ţ ca, ă ă explice bolna-
vului pentru ce îi prescrie fie ş ţ cea mai ă
uneori ă
Fiziologist ş chimist, el nu admitea administrarea
ă ă rost a unui medicament ş voia ca organismul ă fie
ferit de ţ le ce l-ar putea ă ă În ţ sa de
deschidere, ca suplinitor al catedrei de Chimie ă
de la Facultate, în 1929, ă trei lucruri: I. ă ş ţ
naturii sunt de ă feluri: a) "unele pur descriptive, ş
anume, pentru corpurile brute, Mineralogia, Geologia,
Astronomia, iar pentru ţ ţ Biologia, ce
cuprinde Zoologia, Botanica, Bacteriologia, Anatomia,
82
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
Istologia" ş b) "altele sunt experimentale, ş anume,
pentru corpurile brute, Fizica ş Chimia, iar pentru ţ
ţ Fiziologia"; II. ă "Chimia ă materia
ş ă cu dânsa, energia ă ă în
materie ş ă energie ă Cât despre Fizio-
logie, ce nu este în realitate decât Fizica ş Chimia
ă ea ă ţ energiei ş ale materiei
care se petrec la ţ ţ ş sunt puse în ser-
viciul agentului vital "; III. ă ''un medic care nu ş
Chimia este. ca un om care ă cu ochii ş ş
bâjbâie ca ş cum s-ar afla în întuneric. El nu ţ
Fiziologia ş Patologia ă El nu pricepe Farma-
cologia, nici Terapeutica, ş nu ş ă se ă de
medicamente, care toate sunt ţ chimice". Din ne-
fericire, observa el, "Chimia este ă în ţ româ-
ă ş asemenea defect, ce e capital, ă ă ş înjo-
ş ă ţ ă nostru medical. E deci indispensabil ă
nu ţ ă ă ş ş ă ş ţ ă ci, dimpo-
ă ă o ţ cu drag ş ă ţ ca România ă ş
recapete un loc onorabil printre ţ ă care, în ă pri-
ţ ă ne-au ă mult înapoi,,99.
Într-o zi, ă ă asculte pe un bolnav
adus de unul dintre servitorii ă ţ ă ă pe
spatele lui. ş îl ş ş cu palmele, ca ă ă
ture ă aruncându-i pe mozaicul laboratorului, ş
începu ă asculte, ş urechea de spatele gol. Se
duse apoi într-o ă ă Îi aduse ţ în care
ă ş ş o ă de bani, iar ă ce îi ă sfaturile
cuvenite, îl conduse ş ă la ş ă
99 Paulescu, "Ce e Chimia?", in România ă 15 decembrie
1929.
83
Ş Ţ Ă
- ş - ii zise laborantului ă ia ă ţ ş
pe-aici cu petrol...
- Ş ă fu cu ă
- Ia mai taci, ş Ş nu te apuca, ca un ă ce
ş ă spui cuiva... ă nu-l ş Cine ş de unde
i-a luat? .. Bietul om... ă a vrut el ă ia?!...
ă ă la Paris, unul dintre duhovnicii lui
Lancereaux, Monseniorul Emest Jouin, ilustrul ţ al
luptei anti-iudeo-masonice, mi-a povestit impresia puter-
ă pe care o ă profesorul Paulescu asupra faimo-
sului miliardar Zaharoff.
Îngrijit de Lancereaux ş de Paulescu, acesta, pe
ă un onorariu regesc, ii ă cadou lui Lancereaux
(care avea o ă ă ă hamuri vechi, un cal ş un
vizitiu ă un cupeu de ă splendoarea, un cal de
ă hamuri noi ş un vizitiu ş cu leafa ă ă pe
un an inainte. Lancereaux primise totul bucuros, refuzând
doar inlocuirea ă sale slugi... Paulescu, întrebat de
Zaharoff, probabil cu inevitabila ţ ă a magnatului
financiar, ce îi ă acesta i-a ă ă nu pri-
ş nimic... Zaharoff, ţ de unde putea veni
acest refuz, adânc turburat, i-a spus lui Lancereaux, care
nu a ţ gestul lui Paulescu decât pentru a-l compara
cu al ă N-a spus nimic colaboratorului ă ci a dat
fuga la duhovnicul ă ca ă întrebe ă nu era mai
bine ă ă ş el ce ă Paulescu...
Întors, am încercat ă aflu ă de la profe-
sor. Când a auzit numele lui Zaharoff, mi-a ă mola-
tec: "Vai, Doamne, ce om nesuferit era, ă
Uneori, avea ă ţ de copil. ş putea închi-
pui ă un om ar putea refuza ă se îndrepte, ă i s-ar
face cunoscut ă ă îi ă pe ţ ă fiii
84
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
surorii sale, Doamna Elena Angelescu, ă ă viziti-
ului ă ă calul la cupeul pe care, cu mare greutate, l-a
Înlocuit mai târziu cu un automobil. "E beat, unchiule!".
"Cum se poate?!" - ă profesorul uimit. "Dar bine,
unchiule Nae, dumneata nu ş ă e ţ "Nu, de unde
ţ ă ş Mie mi se pare un om cumsecade. Ş ă
bea, voi ţ de ă de ce nu ţ dat ă ă ce-
am scris eu despre ţ Bietul om s-ar fi ă de ă ...
Oriunde vedea "trufia", o ocolea cu ă ..: "Trufia,
Mândria, Orgoliul. ă ă ă - zicea profe-
sorul Paulescu - ă pe orice om, ă ă nu
se ţ ă cu starea în care se ă ş ă se revolte În
contra lui Dumnezeu, [...] care nu îl pune deasupra seme-
nilor ă ţ fi ca ş Dumnezei», ă Diavolul
Trufiei, În ă tuturor oamenilor: mari ş mici, ţ
ş ă tineri ş ă Ş ţ sunt ş de ţ
ă de-a ă mai mult decât sunt în realitate, ă
mai tineri, mai ş mai puternici, mai ş ţ mai
ă ţ ţ mai ţ mai ş ţ vor laude, ono-
ruri, osanale... ca ş când ar fi dumnezei! Astfel, flagelul
mândriei ş al ă se întinde asupra întregii Ome-
niri"lOO
Ce bine ar fi fost ă tinerii ş ţ ş ar
fi citit ş ar fi ţ ă aceste câteva rânduri ale pro-
fesorului Paulescu!... Dar unii dintre ş ă de pe
când ă profesorul, au avut cruzimea de a-mi ş
în ş fel încât ă afle ş dânsul, ă eu l-am inventat pe
"savantul Paulescu", al ă ş ca ş al meu,
ă ă "dinamismul" necesar "izbânzii" ţ
ţ ş permis ă corecteze un manuscris trimis spre
100 Paulescu, Cele patru patimi... etc.
85
Ş Ţ Ă
publicare, pe motiv ă nu ş ortografia ş ă scrie
substantivele comune cu ă mare ("Trufia", "Orgo-
liul", "Desfrâul" ).
ţ tineri ţ ş ş ţ ă de-
ă candidatura la una dintre alegeri, au ă nimerit ă
ă ş ă ă banii ţ taxei de în-
scriere. Au telegrafiat apoi ă nu sunt ă ţ de ă ţ
ă se apropie de Tribunal, în timp ce prefectul, un admi-
rator al profesorului, ă întreba telefonic de ce nu vin
ţ ă Nu erau, poate, prea ţ ă nu
ă decât ă imite pe un ş de ţ ţ ă
vechi titrat universitar, care, cu banii ţ de la profesorul
Paulescu, ca ă ă candidatura, a candidat ş s-a
ales el ş Scârbit, profesorul n-a mai voit ă mai
candideze, mai ales ă taberele ţ se mâncau
între ele, cu o ş ă ă
În 1931, cu trei luni înaintea ţ sale, am fost
ă ă conving ă ş ă candidatura - "cap de
ă - într-un ţ din Bucovina. A acceptat cu greu,
ă ş obosit: ''Nu mi-e bine deloc ş sunt foarte
strâmtorat în momentul de ţ ă ..." (voia ă ă ă
volumul al cincilea din Tratatul de ă Am depus,
la ş banii necesari candidaturii, ş lista ă ţ
ş în ţ acela un loc în Parlament. Dar nu profesorul
fu ales, ă nu dânsul fusese "cap de ă cum se
ă ci un ă oarecare, foarte "abil". Profesorul
Paulescu "figurase"... al treilea pe ă Nu ş acest
lucru ş foarte ţ credea ă a fost ales: va vedea,
în ş acest Parlament românesc ă nu e "nebun", ş
cum fusese de atâtea ori acuzat acolo, ă ă ca nimeni ă
protesteze...
86
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
Într-o zi, pe când era la ă i se ţ ă mai
ţ ş ţ ş Veni repede ă întâmpine, cu
ş uitat în mâini, ş ş zâmbitor, ca un copil;
ă ă ţ o ţ când, ă ă
ales începu ă ă într-un fel de discurs, ă
Profesorul pricepu imediat ş îl întrerupse: "Da, da!...
Foarte bine... ţ dreptate... ce însemnez eu? .. Sunt
bolnav ş istovit... ă ţ ă ... Da,
da!... Foarte bine. ă ţ ... ţ s-a dus se-
ă ă ia masa, la o ă ă de ă din 11 Iunie...
A doua zi, profesorul îmi ă scrise cu propria
sa ă cele ă ţ de interpelare contra Franc-
masoneriei, pe care le-am citit în ă la 11 iulie 1931
(profesorul murea la 17 iulie) ş la 25 noiembrie ş
an, ş pe care am izbutit ă le dezvolt în ş ţ din 5
februarie 1932.
Era foarte grav. O ţ era absolut ă
ca ă ă o salvare. ş nu vedea cum ar putea fi
ă primi ă se lase operat. ţ ă doar câteva
zile, ă rânduiesc câteva chestiuni mai urgente...".
ă ţ ă ă de profesorul agregat Gh.
Marinescu, ajutat de mine, eram amândoi foarte ş
tumoarea ă pe care i-am scos-o, ă ă ş
profesorul suportase ţ foarte bine.
Peste trei zile, profesorul îmi spunea: "Toate bune,
doctore, ă uite, de ieri ă plictisesc ş concerte
bizare: aud, în ş timp, pe Lalo, pe Schumann, pe
Bach... Ce ă asta?". Ş ă e un mare
ă de ă (cânta perfect la ă pian ş
ă ş chiar compusese câteva ă ţ religioase), nu m-
am gândit la nimic ă ş i-am ţ o ţ pe care
a ascultat-o zâmbind ş
87
Ş Ţ Ă
A doua zi îmi spuse ă "De ă ă nu ă
plictisesc numai «concerte» anapoda, ci «opere», ă
ă ş ă ... ă personagii, tot felul de personagii...".
Uluit, îmi ă seama ă era vorba de ă uremice,
dar ripostai: "Domnule profesor, ş operator... Se în-
ă O ă ă prescriem ă de ă pilulele lui
Lancereaux...". ş întinse mâna ş ă de pe ă ţ de
noapte o ă pe care mi-o ă binevoitor: "As-
tea? .. Le iau, dragul meu, de ieri, ş nu ă nici o în-
dreptare; ă Ei, ă nu te tulbura!... Voia Cui-
va înainte de orice! Mai bine spune-mi ceva de pe la
ă ..."
În ş ă aflam rezultatul analizei: turnora
era de ă rea - un cancer. Prin urmare, ne ş
ţ ă de profesor, care ş demult despre ce e vorba
ş suportase totul cu o ţ ă de fier - ţ unui ade-
ă ş "Biserica ş ă se ă ţ pe
care ă ă o educe", ă dânsul, nu o ă
La 20 Martie, cu patru luni înainte, pe la 9 dimi-
ţ primisem de la profesor o carte de ă pe care
scria calm ş caligrafic:
"Scumpe amice, vino, te rog, cât mai curând, a-
ducând o ă ă turnoarea, sau un cheag, ă împie-
ă ă urinez. Cu ă afectuoase, Paulescu. 20. m.
1931".
L-am ă desfigurat de chinuri. Nu urinase de
mai bune de 30 de ore. Începui ă cert ă nu m-a chemat
imediat: eram doar "medicul" ă ş în ş timp,
"asistentul" ă ş putea ă ă de mine.
- Ieri ţ avut ă cu ţ nu trebuia ă te
iau de acolo...
- Dar ă
88
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
- D-ta ş bine ă nu ă pot decide ă chinuiesc
pe ţ ă eu destul...
Ş
- ţ redat ţ ... ţ ţ ... Fugi, nu ă
mai certa! Te ş ă poate ţ ţ ţ ă
ă te rog, ă nu te pot conduce..."
În Sanatoriu, ne ă ă ă totul, ca
ş ă ă Interna sanatoriului, cu lacrimiîn ochi,
îi ă seara câte o ţ apoi pleca, bufuind în hohote
de plâns; de altfel, nu a venit nici un "medic" ă ă
ă ă ă în lacrimi în ţ ă ă lui zgu-
duitoare; ţ la plecare, se pomeneau în genunchi,
ă patul ă cu buzele lipite de mâna lui ş ă care
se ă ă scape ş ă mângâie... ă ş ă
te rog, ă aici, nu te mai chinui zadarnic!. .. Uite, te
rog, te implor,e inutil..."
Vorbea cu ă lumea, calm ş cuminte; nici un
cuvânt nu rostea decât perfect chibzuit; ş ş halu-
ţ lui se îndeseau ş se agravau. La un moment dat,
Îmi spuse: "Dar bine, frate, ă uit pe ţ ă ş ş ă
toate semnele posibile ş imposibile, toate bazaconiile!
Dar nu ă pentru Dumnezeu, nici o cruce!". În realitate,
pe peretele din ţ sa, era doar un Crucifix, pe care nu-l
vedea. A doua zi: "Ce ă ă asta de femei
goale care se ă ă în jurul meu?... Ş colo-colo...
acela, «el», ce vrea cu mine? ă Doamne!... ă
Doamne!". Când se apropia cineva de dânsul, îl vedea
uimit cum îl ş cu ă - o ă ce-I desfigura:
"Du-te, ă ă ă de-aici!". Apoi: ă ă te
rog!" - ă imediat. "Când îmi vine cineva drag, se
ş ă în ţ lui, ş pe «el» îl ă infamul!... Uite-I aco-
lo, mereu acolo...",
89
Ş Ţ Ă
Ne ă ă seama repede cine era "el". Într-o zi,
l-am ă congestionat, ă strâns de gât; se lupta cu
cineva, ă de mine, ş gemea: "Nu, nu, ă ă
Nu, nu ă ă nu ă ă de Christos!..."
A insistat ă ducem ă Dar nimic nu putea
face ă ă vedenia ş ă iar boala se agrava.
ş cu patru zile înainte de a muri, ş agravarea
aceasta se accentua, profesorul se ş ca prin farmec.
ă pe ţ prietenii ş elevii ă le vorbea senin ş
calm, le ţ le da ţ Doar în clipa ţ în
ţ zilei de ă 17 iulie 1931, la ora când în
alte ă ţ se ă ă ă la ă îi fu ă ş
ă ''vedenia''. ă câteva cuvinte adresate surorii
sale, Doamna Elena Angelescu, profesorul ă ă "Eu
ă duc...". ş ă o cruce, privi cu ţ spre ţ
unde era "el", ă un gest, prin care ă ă spune:
"Imbecilule!", ş închise ochii ş 0.0 adormi.
"Bustul Domnului nostru Iisus Christos - scria în
testamentul ă - sculptat în ă ă [de Paciurea,
cu care fusese bun prieten], va fi ş la Bellu, pe un
piedestal format dintr-o ă ă de ă pe care
va fi scris, jos: «Familia Paulescu», La moartea mea ă nu
se puie, ca doliu, decât un steag negru, la ă Dricul ă
fie negru ş ă ă numai doi cai. Iar slujba ă ă
fie ă de un singur preot".
"Un singur preot" - parohul bisericii ortodoxe al
ă epitrop fusese; dar, într-un ţ al camerei mortuare,
în genunchi, a oficiat, ă dintr-o ţ ă ă ş un
reprezentant al Bisericii Catolice, ă ă Bise-
ricile îi datorau ş ţ ă ş ţ
Profesorul Paulescu a stat, întotdeauna, deasupra
nenorocitei Schisme care a frânt în ă Biserica lui
90
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
Christos ş întotdeauna, s-a rugat "pentru unirea Credin-
ţ pe care o visa ă prin Biserica ă întrucât
"ea nu a luat ă parte la ă Biserica ă
"ar putea ă profite de faptul incontestabil ă n-a fost
ă ş ă la ă ceea ce îi ă dreptul ă ş asume sar-
cina ă de intermediar, de ă ă de Pace, pentru ca
ă îndemne, ă ă ă roage, ă implore"... ş
ă ă ă reintre în ş staul ş ă formeze o
ă ă având ca singur ă pe Dumne-
zeu"IOI.
Prin martie 1929, profesorul Paulescu ă întâm-
ă la Facultate, zicându-mi cu zâmbetul pe buze: "Vezi,
Domnule, ce sunt astea?". Ş întinse câteva scrisori.
Mi le-a trimis monseniorul Dolci ţ apostolic de pe
atunci]. D-ta poate ş mai bine ş ...".
ă ă silabisim ă scrisoare ă
ţ Angelo Dolci:
"Bari, 22 februarie 1929. ţ ă Reverendissi-
ă îmi permit a ă adresa ţ Voastre, fiind de-
terminat de ţ Sa, Domnul Cardinal S.B. Nassali
Rocca, pentru a ţ câteva ţ care mi-ar fi de-
osebit de utile, în ţ unor studii ale mele. E ţ
cunoscut în Italia, ă foarte mult în ă ă în spe-
cial în ţ fiziologistul ş medicul român Paulescu,
i1ustru savant; am citit zilele acestea al ă Tratat de
Fiziologie, care este eminamente clasic ş care, ş se
ă din izvoarele cele mai riguros ş ţ ale Fizio-
logiei experimentale, ă în mod explicit ş cu ă
rat genial, modern, finalitatea ş ţ unui Dumnezeu
101 Manuscris aflat în ă mea; ţ a II-a ă ă la Biserica
"Sfântul Anton", în ţ ţ universitare.
91
Ş Ţ Ă
personal
102
• Nu se poate spune ce mare valoare apolo-
ă cuprinde acest tratat, scris de unul dintre cei mai
ţ ş în ţ ă ş vrea ă fac cunoscut pe
autor ă ţ catolice din Italia, descriindu-l în re-
vista ă Studium, sau eventual în ziarele noastre, un-
de colaborez. ă îmi lipsesc cele mai elementare in-
ţ despre profesorul Paulescu, care era acum ţ
ani profesor de Fiziologie la Facultatea de ă de la
Universitatea din ş Nu ş în mod pozitiv ă
este catolic; ş dori, în plus, ă ş ă e religios prac-
ticant ş ă mai ţ catedra ş azi; pe cât posibil, data
ş sale. Pentru aceste ă ă deranjez. Îmi cer
scuze pentru ă ce mi-am luat ş ţ ă
foarte ă ă ă inelul. Dr. Guido Lami, din Cli-
nica ă a ă ţ Regale din Bari".
Scrisoarea era ţ ă de o carte de ă a Cardi-
nalului Giovanni Battista Nassali Rocca, Arhiepiscopul
de Bologna, cu o ţ ă ă ţ
Domnule Profesor!". ă d-ta! Ş ţ ă
idealul ă este unirea Bisericilor ş
"...dricul ă fie negru", ă ă ă el ar
fi trebuit ă fie alb; profesorul Paulescu ă cast - o
ţ ă ă de anahoret, în cel mai aspru ţ al cu-
vântului. ''N-am ă ă ă compar cu tine", îi
scria în 1921, de la Paris, ă ă primar, Cincinat Pa-
velescu103. "Tu ş un sfânt ş o minte ă ă ă de o
102 "Afferma esplicitamente e in moda veramente geniale, moderno,
la ă e l'esistenza di un Dio personale... " ă scrisoare este,
de asemeni, în ă mea.
103 Frumoasa scrisoare a lui Cincinat Pavelescu (17 septembrie 1921)
este un document interesant pentru prietenii lui, care o pot afla tot la
mine. .
92
DR. V. TRIFU DESPREN. C. PAULESCU
ţ ă ă ş de o putere de ţ excep-
ţ ă ă tine va ă o ă ă ş pilda
unei ţ de apostol". ă zece ani, ş Cincinat
Pavelescu- care, cu ţ ani înainte, boem cum era,
pierduse manuscrisul profesorului Paulescu, ă ă
Irina (o ă de teatru, care îi ă mult lui Dela-
vrancea) - saluta în versuri, cu flori în ţ bustul pro-
fesorului la Societatea ţ în ă ă cri-
zanteme albe! Ca ş ţ ta...! Bucuria ţ tale! Fost-a
ă ă ş Leacurile ideale! Firii ş ...! N-ai cules
din clipa ţ Farmecul femeii...! Ca un sfânt printre
ispite/. Visul te purta.../ ă crizanteme albe! Ca ş ţ
t
104
a .
Pentru ce a voit profesorul Paulescu ă ă ă
"cast"? Nimic nu l-ar fi putut împiedica ă întemeieze o
familie a sa: i se ă ă ă excelente, femeile l-au
stimat întotdeauna ş l-au înconjurat cu ţ
Dar de ce a fost ş de modest? "Strig ca din fun-
dul unui ţ - nimeni nu ă aude", spunea dânsul cu o
ă resemnare. De ce a ă mereu ş de sobru,
când ă ţ ţ lumii i se adresau ş de curtenitor - ş ş
de mândri de dânsul? Ilustrul Cushing, de ă într-o vi-
ă scrisoare de ţ în America, i se adresa ca un
elev celui mai mare fiziologist al timpului.
ă plecarea sa de la spitalul "Notre-Dame du
Perpetuel Secours", unde el ş fusese primit ş de
greu, ă era "ortodox", nimeni nu a mai admis ă nu
fie acolo, în ţ ă un ortodox sau doi, care ă
ă ş mai bine, ă ă li se ă mereu
despre "notre cher bon docteur", Era suficient un rând de
104 Vezi Spitalul, 1931.
93
Ş Ţ Ă
prezentare al profesorului, pentru ca, imediat, ş ă ă vreo
ţ ă fie ţ acolo, ca interni - cu ă ă
ă ş cele mai delicate ţ doi ţ sau doi
medici români; chiar ş ă moartea lui, ă Paulescu
n-a murit pentru spitalul ilustrat de Lancereaux ş de
dânsul. El a murit doar pentru noi, pentru ă ţ ă
unde ţ are ă o putere ă ...
În 1937, la ş ani de la moartea sa, ilustrul dr.
Julien Huber, ş lui Lancereaux ş al lui Variot, care
ş nu-l cunoscuse personal, a venit la ş ă se
încline, cu ţ pline de flori, la mormântul ă ă
care i-a strâns într-o grupare pe ţ ş interni români
de la spitalul "Notre-Dame du Perpetuel Secours", pentru
ca astfel ă se asigure, în numele lui, ţ unui român
la acest spital, veacuri de-aci înainte. Dr. Huber, actualul
ş al spitalului "Notre-Dame du Perpetuel Secours", ă
cuse, în adunarea ă a comitetului spitalului, sub
ş ţ Arhiepiscopului Chaptal, un splendid necro-
log profesorului "a ă ţ a adus doliul Patriei
sale ş al întregii Ş ţ medicale" [subl. Dr. V. Trifu].
De ce profesorul Paulescu, care a atacat cu atâta
ă ţ ă ţ ă ţ în ţ a fost
oare ş de ă cu victimile ispitelor ş ş
degeneratoare? ă lor, Doamne!" - îi era singurul
ă 105.
105 Când Barbu Delavrancea a fost atacat ş zeflemisit de critici, ă
reprezentarea piesei Hagi- Tudose, profesorul Paulescu i-a scris o
scrisoare de ă ă la care marele dramaturg i-a ă trimi-
ţ volumul ă cu ă ţ [din motive de spa-
ţ am eliminat aici numeroasele paragrafe]: "Cel dintâi volum ă
ţ ş ilustrului meu amic prof. dr. Paulescu, carele cel dintâi s-a
ă ă împotriva ă tratament ce i s-a administrat» lui Hagi-
94
DR. V. TRIFU DESPRE N. C. PAULESCU
Nu vom ă noi acestor ă la care ş
vor putea ă ş ţ cei care vor citi opera lui
ă pe care cea mai ă insti-
ţ ă ă [autorul se ă la ţ
ă pentru ă ş ă ş s-o publice
acum, ca pe un "îndreptar", începând cu celebrele sale
ţ intitulate ţ de "suflet" ş "Dumnezeu" în
fiziologie.
ă ă ă ă îl ţ ă pe profe-
sorul Paulescu, savantul intransigent ş omul de o ă
tate ă ă margini, deasupra ă ţ ţ lor lumii, dovedindu-l,
ă ă ă cel mai mare interpret ş ţ al
ă ţ prin studiul rece al ţ ş ş pre-
cursorul ş ţ al ideii de pacificare a Omenirii prin
Biserica lui Christos.
Tudose de ă vechii mei ş - ş zice seculari, ă n-ar fi
ş de tineri ş ş de ţ la minte - ca amintire de noaptea în
care ă autor a trebuit ă ţ ă ş ă mistuie o ă de
ş de ş ş alte Iighioi, care de care mai vâscoase ş mai
ă pentru ă ă palatin». ş fi foarte fericit ă ai citi
vraful acesta de foi - cam ă ă - cu ş ă cu care am
citit eu scrisoarea D-tale de protestare ş de mângâere pentru mine.
ă ă nici o binevoitoare ă nu m-a ă ca vorbele pe
care mi le-ai scris, fiind fiecare ă ă ş ă ă de ţ ă Unii
naivi - critici teatrali - m-au comparat cu Shakespeare, ţ cu Mo-
liere; unii ă sunt clasic-antic, ţ ă sunt romantic-modern. Ce
ă Am vrut ă fiu ce mi-a fost dat ă fiu: român sadea, buru-
ă din pârloagele noastre ă de ă ţ ş arse de soarele lui Cup-
tor. A vroi altceva ar fi ă vreau ceea ce nu pot ă vreau. Ş decât o
opintire ă mai bine las natura în firescul ei. ă ă
ă fiu, iar nu ananas de ă La urma urmelor, chiar ş porumbe
ă de primele ă decât fructe zaharisite de la Nisa. AI D-tale
cu ă ş ă ă dragoste, Barbu Delavrancea. 5 Febr. 1913,
ş .
95
Ş Ţ Ă
ă Omenire, adânc ă ş ă ă de
ţ ordinii "oarbe" din Univers, va trebui ă ţ
ă ă ordinea ş ă este cea ă ă ă o Voin-
ţ ă ă ş ş ă ... Când o va ţ - ş
o va ţ - va ă în ş ş "omul modem"
- omul ţ de presa, cinematograful ş radiourile
americanizante, omul convins ă ş toate, ţ
agresiv ş stupid 106 - înnebunit de pofte, ş ş
ş ă ţ
.Atunci, o lume ă ş ă prin Iubire va pu-
tea gusta pacea ă ă ţ lui Dumnezeu pe ă a oa-
menilor cu ă ţ ă Ş profesorul Paulescu nu
va mai figura doar printre "oamenii mari", ci ş pe o ă
ă cea. ă acelora care, uitându-se pe ei ş ş
pentru semenii lor "bolnavi" ş ori ş au
ă ca ş martiri ş au murit ca ş ţ
ă el ne ş cuvintele marelui
geolog catolic Pierre Termier'l": "Savantul este aseme-
nea acelui ă ă ă ţ despre care ş Leon
Bloy, ă ă care a pornit spre ţ absolutului ş în
jurul ă treptat-treptat, s-a întins golul, iar atunci,
zice Bloy, el ş ă drumul prin imensitatea ă
ş înainte inima, ca pe o ţ ă ă
106 Rene Dumesnil, L 'dme du medecin, Paris, 1928, p. 53
107 P. Termier [1859-1930, membru al Institutului ţ "Vocation
du Savant", publicat în 1927, în Chroniques du Roseau d'Or.
Nichifor Crainic
NICOLAE PAULESCU,
FUNDATORUL Ţ Ş *
La 19 iulie 1931 s-a stins, într-o ă ă
tate ş ă doctorul Nicolae Paulescu, profesor de fizio-
logie ă la Universitatea din ş savant de
renume ţ ş doctrinar unic al ţ
ş ş fusese membru marcant al unei ţ
ţ nu-mi amintesc ca ă ţ ă fi
ă ă pomenirea lui Paulescu. Numai ţ ti-
neri ă anual ă la cimitirul Bellu, ă la
mormântul celui pe care l-au adorat în ţ ă
Nu l-am cunoscut pe Nicolae Paulescu, dar" dân-
du-ne seama de imensa valoare a ă ţ ă lui, am ă
mereu ă rupem ă ş ă vinovate de pe nume-
le lui ş ă ă în ţ tineretului ţ
Când eram profesor la Facultatea de Teologie din ş
ă i-am închinat ă prelegeri de expunere a
ă lui. În mare parte scrise pentru a ă un ă
nuit volum, aceste prelegeri s-au pierdut o ă cu ă
rele de manuscrise ş hârtii ce mi-au fost confiscate stupid
în noaptea ă mele din 29 decembrie 1933**. Cât a
• Articol inclus în voI. Ortodoxie ş ţ din 1937, ă la
Editura Cugetarea - P. Georgescu-Delafras din ş .
•• Ca ş Nae Ionescu (al ă ziar, Cuvântul, a fost suspendat de
ă ţ putând fi reluat abia în 1937), Nichifor Crainic a fost acu-
zat de complicitate ă la asasinarea prim-ministrului liberal I. G.
97
Ş Ţ Ă
ă Calendarul, i-am evocat în fiecare an figura. Ace-
ş lucru am ă ă facem în numeroase ţ
prin ţ ă ca ş la radio. Cartea Puncte cardinale în haos
ş mereu numele lui. Am ţ apoi Institutul
de Studii ţ ş ş "Nicolae Paulescu", un-
de, timp de un an, cei mai ţ ă au vor-
bit despre doctrina ş personalitatea lui.
ă ţ ş în sensul au-
tentic al cuvântului, are [Ia noi] un singur mare poet: pe
George ş ş un singur mare. ă pe Nicolae
. Paulescu, În care se ă ţ ge-
nialului Eminescu e profund rasist *, dar latura ş ă îl
ă numai ţ ş numai sub raportul concep-
ţ conservatoare. Vasile Conta e un mare antisemit, dar
e materialist ş ateu. ţ d-lui A. C. Cuza, înte-
meiat ş ţ în economia ă se ş ă pe temelia
arianismului nordic, cu ş ţ ă În domeniul
religios****. ţ d-lui N. Iorga e eminescian, cu
Duca, pe peronul ă din Sinaia, de ă un grup de legionari
(Nicadorii: Nicolae Constantinescu, Ion Caranica, Doru Belimace),
iar ziarul Calendarul a fost interzis (nemaifiind reluat ă
ă o ă ţ Nichifor Crainic a fost absolvit de ţ
vremii.
••• Apreciere ă ţ ş mai ales "antisemitismul" )
lui Eminescu neavând un caracter religios, dar nici unul biologic, ci
explicându-se mai ă prin factori contextuali de ă socio-
ă .
•••• Profesorul A. C. Cuza (1857-1947), lider al Ligii ă ă
ţ ş (L.A.N.C.), pe urmele lui H. St. Chamberlain,
ă (mai ales în volumul ă ţ în ă din 1908)
evreitatea lui Iisus (încercând ă ă fantasmagoric originea
ă a ţ galileene ş sfidând ă evanghelice
asupra "neamului .lui Iisus Hristos"). Nazismul de mai târziu, mai
ales din pricina radicalismului ă antisemit, va privi cu suspiciune
98
NICHIFOR CRAINIC DESPRE N. C. PAULESCU
aprecierea Ortodoxiei ca ţ ă ă ă ş cu ne-
garea ă ţ ei actuale.
Nicolae Paulescu e un ţ autentic, precum
ţ ţ dar e în plus ş autentic. Din domeniul
literaturii, singur George ş îi corespunde. Nici ş
buc, nici Paulescu nu ă ş sub raportul
filosofic sau rasial, ci îl ă ca pe religiunea ă
de caracter supranatural. Poetul îl ă reflectat în
ţ sufletului românesc. Savantul îl ă ş atestat
în finalitatea organismului omenesc. Dar, pentru amândoi,
ş e suprema ă ă ş suprema
ă de ţ a insului încadrat în colectivitatea
ţ ă
Pentru Nicolae Paulescu, ţ e ă
natural, iar ş e ă supranatural. Cum e ş
firesc din punct de vedere ortodox, pentru el aceste ă
ă nu constituie o antinomie. Naturalul ş suprana-
turalul nu se exclud, ci se ă Hristos n-a venit
ă strice natura, ci s-o ă ş ă ă natura e crea-
ţ lui Dumnezeu, iar ş e ţ ş
Dumnezeu.
Studiul fiziologiei, domeniu în care Paulescu ş
cucerit un nume european, îl duce, în concluzie, la exis-
ţ sufletului ş la ţ lui Dumnezeu ca autor al
naturii. Finalitatea ă a ţ fiziologice
din ţ ă cere în mod logic ţ lui Dum-
nezeu. Splendidul capitol de filosofie ş ţ ă în care el
ă experimental, cu o claritate de cristal ş cu
ş preferând exaltarea vechilor mituri germanice pre-
ş în spirit oarecum nietzscheian (cf. Nichifor Crainic, ă ş
religiune", în voI. Puncte cardinale în haos, 1936, reed. în 1998 la
Editura Albatros din ş
99
Ş Ţ Ă
ă de fier, ă ş ă vastul ş
laboriosul ă Traite de Physiologie medicale. ă
ţ ş ţ ă a metafizicii revelate ş avea ros-
tul ei, mai ales în epoca în care a ă Paulescu. E vâr-
sta de glorie a darwinismului ş a haeckelianismului.
Ş ţ ă prin profesorii [N.] Leon ş [D.] Voinov
[e,{. Tabloul bio-bibliografic (anul 1904), precum ş
primul text al acestei ţ (mai ales notele 2 ş 3)],
ă ţ ş ă ă control erorile ateismului biologic. În
ă ă de ă ţ ş ţ ş ţ
ă de ţ ă a lui Nicolae Paulescu chiar la
Universitate a fost un eveniment de un curaj extraordinar.
Polemicile pe care le-a stârnit n-au ă decât ă ă în
ă capacitatea ă a ă fiziolog, care, pu-
ş ă antidarwiniste ş în limba fran-
ă ş atrase numele de "maestru" din partea ţ
Nu e nici o ă pentru noi ă ş ă ă azi
[1936], apologia ă ş pe temeiuri ş ţ
ă de Paulescu, e mult mai ţ ă în Occident
decât în România.
Prin urmare, pentru cugetarea lui, ă ă cu o
ă de o rigoare ş ţ ă ş ă nu întâmpla-
rea ă ci Dumnezeu e autorul naturii. ţ ş
ţ ţ ş sunt ilustrarea ă a
acestui ă Dar el e demonstrat cu o amploare ă ă
ă prin acele legi care conduc întreaga ă vie
ş care sunt instinctele.
ă argumentele lui împotriva lui Darwin ş a lui
Haeckel au ă valabile ă azi în Occident, unde
transformismul e considerat o ă iluzie, iar faimoasa
ă a ţ spontane" - un simplu nume în mu-
zeul erorilor ş ţ .• credem ş ă ă putere
100
NICHIFOR CRAINIC DESPRE N. C. PAULESCU
ă a gândirii lui Paulescu se ă în teoria sa
despre instincte.
Instinctele sunt legile divine care ţ ă în
ă natura vie, în scopul ă ş ă ţ
Ele ţ ă ş ş nedeliberat (deci incon-
ş pentru individ), în scopuri care ă ş puterea de
ţ ă Insul ă la activitatea lor
prin ţ de durere sau de ă Ş acesta e un
lucru vrednic ă ţ În lumea animalelor necuvân-
ă instinctele ţ ă ă ă ş ş analiza minu-
ţ ă pe care savantul o întreprinde în ă ţ
duce la concluzia ă instinctele sunt ă minuni, în
sensul ă Dumnezeu le ă iar ţ vii le îndepli-
nesc întocmai ş nedeliberat. ă îndeplinire nedeli-
ă pune desigur natura ă în ă de categoriile
binelui ş ă Domeniul ţ animale e acela al unei
ş ă ţ paradisiace. Instinctul, am putea
spune, e ţ ă ă în natura vie.
Numai în om, care este ţ ă ă ă in-
stinctele devin adesea ş Dar ş ţ instinctu-
lui este mai ales ş ţ ă ţ ce ţ ş ţ
narea lui. În economia ţ naturale, voluptatea e un
mijloc de ţ care ă bunul mers al unui in-
stinct. ş ţ ă a omului cade ă adesea
în confuzie, luând ă voluptate drept un scop în sine,
când ea nu e în realitate decât un mijloc.
Din ă confuzie se nasc patimile, care în
natura ă nu ă ş care sunt un trist privilegiu al
naturii ş Nicolae Paulescu e pur ş simplu genial
când ş patima în raport cu instinctul. Patima e
abaterea unui instinct de la ţ ş de la scopul nor-
mal, abatere în care voluptatea, care e un mijloc acceso-
101
Ş Ţ Ă
riu, devine un scop în sine.
ă ă un exemplu: instinctul sexual. Scopul lui
e reproducerea ş perpetuarea ţ În lumea ă el
ţ ă cu o castitate ă În om, ă voluptatea
care îl ţ ş devine ş ă se ă din mij-
loc accesoriu în scop în sine. Ş astfel se ş desfrâul, cu
feluritele lui forme de ţ sexuale. ş ţ
[este ă pentru toate instinctele ş patimile
ă lor.
Dar ă ţ a patimilor deviate din in-
stincte e tot ce s-a spus mai adânc în filosofia ş ţ ă în
ă ă cu problema ă Conflictele haotice din soci-
ă ţ ş care sunt monstruoasele ă ale
ă din lume, ş au izvorul în aceste devieri ale instinc-
telor, ă în patimi. ţ luiPaulescu despre in-
stincte ca legi divine ş despre ă din lumea ă e în
acord admirabil cu doctrina ş ă ş îndeosebi cu teolo-
gia ă pentru Ortodoxie a Sfântului Ioan Da-
maschin. Nu e locul aici ă facem ţ acestui
acord perfect. ă ne ţ numai cu semnalarea lui ş
cu afirmarea ă ş ţ ă ă aceea care ă
realitatea ă în termenii ei ultimi, e imposibil ă ă în
conflict cu doctrina ş ă Nicolae Paulescu e filosoful
care ş ş ţ ă Evangheliei.
ă mergem mai departe. Ce e ţ în lu-
mina ţ lui Paulescu?
ţ e un instinct natural. Ş anume, in-
stinctul social de mare amploare al iubirii de ţ
ă ne ă mai pe larg. În ţ marelui
savant, instinctele sunt de ă feluri: individuale ş so-
ciale.
102
NICHIFOR CRAINIC DESPRE N. C. PAULESCU
Cele individuale sunt de trei categorii: instincte de
ţ de ă ş de reproducere. Instinctul de ţ
deviat ă acestui viciu patima ţ de toate formele.
Instinctul de reproducere ă prin deviere, patima desfrâ-
ului, cu toate formele acestui viciu.
Instinctele sociale sunt ă instinctul de
familie, cu formele lui de ă ş iubire ă
ă instinctul de dominare ă întemeiat pe in-
stinctul de subordonare al iubirii filiale; instinctul-de pro-
prietate: o ţ ă o ă de ă provizii ş capital
economisit spre ă familiei; instinctul de trib ş
de ţ sau ţ
ţ e"iubirea ţ ă care ă între
ş pe membrii unei ţ El se ă pe instinc-
tul de ţ (monarhul) ş de subordonare a poporului.
Prin urmare, ceea ce constituie ă ţ ome-
ş e instinctul sau sentimentul de iubire: ă ă
ă ă ş ţ ă Ordinea ş ierarhia în sânul
acestor ă ţ se ă pe instinctele de ţ
ş de subordonare. Baza ţ este familia, iar
suprema lui ă ă este neamul.
Dincolo de ţ ă ă o ă de iu-
bire ă care se ă îndeosebi prin sentimentul
de ă ţ ă de ţ oricui [cf, în ţ a doua a
volumului de ţ ă fragmentul intitulat "Instinctele de
ţ ş de umanitate"].
ţ e, ş un instinct natural de
iubire, ă ă în ţ ă Înainte de a ă ă
ă ş ă a unei ă ţ etnice, el apare
concretizat ca o ă realitate ă E un dar al
naturii. ă adversarii ţ îl ă ca pe
o ă ă a instinctului, Nicolae Paulescu îl jus-
103
Ş Ţ Ă
ă tocmai pe temeiul instinctelor biologice. ă ă
o ă instinctele sunt legi divine infuzate in natura vie.
Bestialitatea nu ă in natura vie. Bestialitatea nu ă
din ţ ă ă in ă ş ci din abaterea ă
ş ă de la ţ ă a instinctelor. Bestial nu e na-
ţ incadrat in iubirea ă a neamului ă
bestial devine cel care, rupt din ă comunitate de
iubire, ă in aventura ţ sângeroase impo-
triva familiei ş a neamului. ţ ş ş
ă e acela care ă ţ ă a in-
stinctelor sociale, care ă la conservarea ş la ă
ş ă ţ naturale, biologice, a unui neam.
Adversarii ţ sunt tocmai patimile
sociale ă din devierea instinctelor naturale de socie-
tate. În acest domeniu, opera lui Paulescu ă ă o am-
ploare ă prin analiza ă a tuturor
curentelor moderne, anarhice ş subversive, care, intru-
pând patimile sociale, tind la distrugerea ordinii ţ
liste a lumii.
Patima ţ ş a desfrâului, ă ă sunt devieri
ale instinctelor individuale de ţ ş de reproducere,
au repercusiuni sociale catastrofale. Savantul nostru ur-
ă ş dezvoltarea acestor patimi cu meticulozitatea
unui procuror ă ţ care pune la ţ toate
datele ş ţ pentru a demonstra oroarea ă a devia-
ţ
Dar unde Nicolae Paulescu se ă ă la
ă ţ de ă unic al vremii noastre e in demon-
strarea patimilor de proprietate ş de ţ ca abateri
de la sfintele instincte naturale respective.
Patima de proprietate el o vede ă in
cele trei sisteme politice, care au anarhizat lumea moder-
104
NICHIFOR CRAINIC DESPRE N. C. PAULESCU
ă liberalismul, socialismul ş ş Liberalismul,
prin capitalismul individualist ş ă ă a întrecut ă
sura instinctului normal de proprietate, acumulând, pe
seama câtorva, ă ţ în absurd. Socialismul ş comunis-
mul, ă distrugerea sentimentului de proprietate in-
ă nu tind în realitate decât la exproprierea popoa-
relor ş ş la ă lui Israel pe tot ă
mântuI. Rolul acestui neam ş în formarea ideo-
logiilor anarhice moderne ş în ţ ţ e
ă de Paulescu cu date, cu extrase doctrinare, cu ilus-
tratii de nume proprii, cu o ă ţ de elemente ş cu o ju-
ă ă ă nimic nu li se poate opune. E ă ş
realitatea care ş Omul acesta de ş ţ ă nu face
nici o ţ pe care ă n-o ă ă prin documenta-
ţ de nezdruncinat. În demascarea pericolului evreiesc are
un singur emul de ă ă ă pe d. A. C. Cuza.
Judecate în raport cu teoria instinctelor sociale,
liberalismul, socialismul ş ş apar ca ţ
antinaturale ş anormale ce contrazic legile elementare de
conservare ş de ţ a ţ ţ
Patima de ţ al ă izvor e orgoliul luci-
feric, Paulescu o vede ă în duel, în lux, în ă
în abuzul de putere, în tiranie, în demagogie, dar mai cu
ă în ţ de ţ ă ă iuda-
ismului. Francmasoneria ş ţ cahalului - statul
iudaic ţ - sunt formele acestei patimi funeste.
ă lucruri trebuie ă subliniem ca titluri excep-
ţ ale ţ Nicolae Paulescu:
1) E cel dintâi - ş aproape singurul - doctrinar
ţ care a demascat ş a demonstrat în ce ă
pericolul francmasoneriei. Pe când unii dintre ş ţ
nalismului românesc au menajat oculta din ş sau
105
Ş Ţ Ă
din interes, au participat la cultul hrubelor sau le-au vizi-
tat din ţ ă ba ş dat chiar concursul guver-
nelor masonice, Paulescu singur s-a ă într-o intran..
ţ ă de ţ luând ă ş toate riscurile acestei ati-
tudini. De remarcat ă antimasonismul ă e anterior di-
ă lojilor din Italia, ă de Benito Mussolini.
2) În ce ş spiritul specific iudaic, Paulescu,
care e un ş convins, face o deosebire ă între
Vechiul Testament ş Talmud. Vechiul Testament e bun
comun al ş ca depozit al primei ţ
mesianice. Talmudul e falsificarea ă a Vechiului
Testament. Absurda teorie ă a lui Chamberlain, apli...
ă Bibliei, n-a avut nici o ţ ă asupra savantului
nostru. Pentru el, Talmudul, doctrina ş ă diabolice
împotriva lui Iisus Hristos, e sursa care ă ş ă
spirit de separatism ş de ă ţ al iuda-
ismului.
Prin aceste ă ă Nicolae Paulescu e cel mai
complet ş mai normativ dintre doctrinarii ţ ai na-
ţ nostru. La acestea se ă ţ sa
despre ş care îl ş de ţ ţ
Ce e ş în doctrina lui Paulescu?
ş e remediul dumnezeiesc al tuturor
patimi/or.
Instinctele sunt legi divine ale naturii create. Dar
omul, care e spirit liber, are facultatea de a le ă ş de a
degenera în patimi. ă din lume, ş îndeosebi ă so-
cial, ă în ţ ă Remediul lui e o întoarcere la
ţ ţ Sub acest raport, Nicolae Paulescu exa-
ă în ă ă cu instinctele deviate, diferitele sis-
teme filosofice ş diferitele forme de religiune din ă
106
NICHIFOR CRAINIC DESPRE N. C. PAULESCU
de ş cerându-Ie ţ [cf, în ţ a doua a
volumului de ţ ă "Remediile patimilor sociale"]. E un
studiu absolut obiectiv al problemei ă ş al ţ
date acestei probleme de filosofi ş de fondatorii de cre-
ţ religioase. Concluzia ă a acestui studiu e
ă singur ş ă ţ în ţ ă cu
legile divine ale ă ş ă ş ţ Din fie-
care ă sau ă de ţ ă ă de Iisus, Hristos
reiese ş ă a ţ instinctelor ş a
ţ lor pasionale. Fiecare ă ă tinde
la crearea unui plus de ţ ă ă în favoareainsului, a
familiei, a ţ ş a omenirii. Din ă ţ ă
a principiilor ş cu legile naturii pure, care nu tre-
buie ţ ă ca o ă întoarcere la instinctele neal-
terate din animal, ci ca o spiritualizare ş ca o înnobilare
ă a lor prin efortul ş ţ ş Nicolae
Paulescu trage concluzia ă ţ lui Iisus, a consub-
ţ ă ţ Mântuitorului întrupat cu Dumnezeu crea-
torullumii.
Studiul fiziologiei duce la ţ lui Dumnezeu
Creatorul. Studiul haosului de patimi din ţ ă
ş a remediilor lor duce la divinitatea Mântuitorului. Iubi-
rea ă ă de El ş are ţ ă
în iubirea de familie, de neam, de aproapele, care e axa
ă a ţ Prin ş instinctul natural se
ă ş se ă în ş ţ ă a perfec-
ţ ţ biologic se ă în ţ
nalism ş ă din iubire ă ă în iubire
ă ă ă în ţ ă ş
tinismul ă ş ţ ş ţ
Peste acest sistem de idei, Nicolae Paulescu ş ă
ca o ă de azur, marea viziune a ţ univer-
107
Ş Ţ Ă
sale. Chestiunea aceasta ii era ă de ţ ă ă
a ă ţ ţ care tindea la rânduirea ă
a lumii moderne. Savantul nostru vedea in ţ de la
Geneva un reflex al subteranei iudeo-masonice ş o
falsificare a ideii de pace ă ă pace nu este
ă decât prin mijlocul unui singur organism supra-
ţ Biserica ă ş ă a ş
Dar Biserica e azi ă În ţ sale de
ă ă ş ă Paulescu ă ă
excesele bizantine ş excesele papale, care au dus la ma-
rea ă de la anul 1054. Ca orice ş ă el
se ă pentru unirea tuturor bisericilor lui Hristos, pen-
tru a se indeplini mângâierea ă ă ă a ă tuturor".
Paulescu nu e un catolicizant, cum ş l-au ţ unii.
Filosoful rus Vladimir Soloviov, ă ă ă de
ş ă e un catolicizant, ă nu vede altfel
unirea decât prin rânduirea Ortodoxiei sub egida Papei.
Paulescu e un aspirant la unirea ş ş cum va
ă misterioasa voie a lui Dumnezeu.
ă ă el a ţ ă ă ă un admirabil
ortodox, cu toate ş ă ale ţ
catolici din Apus, cu toate ţ de la Roma, cu toate
îmbierile de a trece la catolicism, care n-au incetat nici
ă patul agoniei. A ă ca un ascet ortodox ş a murit
in ă ă ă primind Sfintele
Taine din mâna ă ţ ă de la biserica lui paro-
ă din ş cu hramul Sfântul Mina. ţ lui a
fost ţ aproape ş ă a ţ Ce ă covâr-
ş de ţ ş ne-a ă omul acesta, care
ş îngenunchia geniul ş imensa-i ş ţ ă in ţ Sfântului
Potir ş care a ă ca ă ă ş ţ lui ă ş ă fie in-
ă ş in ă ă tricolorului românesc! ă e cineva
108
NICHIFOR CRAINIC DESPRE N. C. PAULESCU
în personalitatea ă ă ş ă sunt una,
acesta e doctorul Nicolae Paulescu. ţ lui ă
e o ă a spiritului.
ş ş ţ verificate la lumina me-
todei ş ţ se ă în doctrina lui asemenea cu
ă ă ţ întregitoare, asemenea cu o ă putere, bio-
ă ş ă ă în slujba ă ş ă
ş ţ ţ ţ lui e întruparea vie a doctrinei lui.
Nicolae Paulescu e, dintre ţ doctrinarii ş vii
sau ţ singurul care nu ţ trecutului. ţ
ă o ţ ă sau alta din complexul problemelor ţ
onaliste ş au fost sau sunt ei ş ş uneori, în ţ
cu propria lor ă ţ ă ă La Paulescu amploarea gân-
ditorului e în ă ş ă armonie cu ţ omului. ţ
dintre cei care se ă azi ţ ş ş
ă ş e moda, ă adesea când ţ
când, mai ales, ş spre dezolarea tinerilor care
ş ă cu frenezie modelul în care ă ă
Nicolae Paulescu e ţ ă ş ş ade-
ă De aceea el nu ţ trecutului, ci e singurul care în-
ă în doctrina ş în ţ lui, anticiparea viitorului.
Tipul românului ţ ş de mâine nu ni-l putem în-
chipui altfel decât ă modelul Paulescu.
El e mai mult decât doctrinar: el e profetul României
ţ ş ş ă român nu va putea fi decât
ş ă iar ă Românie ţ ă ş ş
ă nu va fi decât aceea în care legile politice se vor confunda
cu ă ş Legea ă a lui Iisus Hristos.
TEXTE DE
NICOLAE C. PAULESCU
SUFLET Ş DUMNEZEU *
[1]
Domnilor,
În ţ precedente**, am expus rezultatele ob-
ă ţ ţ ş am ajuns ă ă ă
toate actele sale morfologice, ca ş toate fenomenele sale
fiziologice, se îndeplinesc în vederea unui scop util, iar
acest caracter de finalitate ă ă ă
ă a ţ
Am ă pe ă examenul critic al principale-
lor ipoteze care au ţ ă explice ţ ş am ă
ă "materialismui", ca ş complementul ă ţ
spontanee", nu sunt decât ş sisteme ş neavând
nimic comun cu ş ţ
Dar îmi ţ zice: "Nu este de ajuns ă ă tre-
buie ă pui ceva în loc". Ei bine, ă ă ă facem
acest lucru ă
Ceea ce noi ă ă ă descoperim, este cauza
ă ţ morfologice ş fiziologice existente la ţ
ţ
Nu este oare cu ţ ă ă ă ă
ă
• ţ ţ ă la Facultatea de ă din ş în ziua de 18
februarie 1905.
•• Este vorba de ţ intitulate "Finalitatea în biologie" (14 februa-
rie 1905) ş "Materialismul" (16 februarie 1905). Aceste trei ţ au
ă volumul ţ "suflet" ş "Dumnezeu" înfiziologie, ă
rut in ş an.
113
NICOLAE C. PAULESCU
Este evident ă finalitatea ă trebuie ă ă o
ă ă în ă totul are o ă
Or, ă ţ considerate în general, i se recunosc
ă feluri de cauze:
1. ea poate fi efectul unei ţ ă al unui
agent care concepe scopul ş dispune mijloacele în vede-
rea ă acestui scop;
2. ea poate fi efectul ă ă al unor
serii de ţ a ă întâlnire ş colaborare nu
sunt voite de cineva.
În care din aceste ă categorii ă cauza fina-
ă ţ vitale? ă întrebare ă aduce ă ă vorbesc
despre o ă ă "darwinismul", pe care, Într-o
ţ acum doi ani, am criticat-o cu ă din
punctul de vedere al metodei experimentale***. Nu voi
face ă decât ă ă aduc aminte fondul acestei ipoteze
ş principalele concluzii rezultate din ţ ă la
care am supus-o atunci.
Ipoteza ă
ţ ă a cauzelor finale - relativ ş ă
pentru fizicieni ş pentru ş care au de-a face nu-
mai cu corpuri brute ş cu cadavre, ă cu lucruri lipsite
de caracterul ă ţ - nu putea conveni ş
care, la fiece pas, întâlnesc mij loace coordonate ş adap-
tate anumitor scopuri.
ş pentru unii ş trebuia ca, înainte
de toate, ă se salveze doctrina ă trebuia ca -
••• Este vorba de ţ ă ţ spontanee ş darwinismul
in ţ metodei experimentale" (l noiembrie).
114
SUFLET Ş DUMNEZEU
în ţ ă ţ de a nega finalitatea ă in-
ă cu ă ă - ă i se ş cel pu-
ţ ţ ă ă în realitate, ţ vii nu
ă decât o ţ ă de finalitate ă din cauze
pur mecanice, ca simplu efect al ă
Ipoteza ă ă perfect acestui dezi-
derat ş numai astfel se ă celebritatea ş favoarea
ă de care aceasta se ă ş ă printre natu-
ş
Doctrina ă ă ţ ă
pretinde ă ţ ţ sunt supuse la un fel de
alegere, de ţ pe baza a trei factori principali: varia-
bilitatea, ereditatea ş lupta pentru ţ ă
a) Variabilitatea produce ă ale caracte-
relor ţ ă indiferente, utile sau ă
ă ă individului. ă ă lui Darwin, variabi-
litatea poate atinge orice caracter; ea se produce în ţ
nedeterminate ş este ă
b) Ereditatea face ca ţ ţ ă trans-
ă ţ lor ă de caracter dobândite
prin variabilitate. ă Darwin, ereditatea ă in-
definit orice modificare a ă caracter.
c) Lupta pentru ţ ă are ca efect extermina-
rea ţ lor care, prin variabilitate, au suferit ă
inutile sau ă ă ă ale caracterelor lor; ea nu ă ă
subziste ş ă se perpetueze decât acele ţ ale ă
caractere s-au modificat în sens util.
Rezultatul ă acestor trei factori este for-
marea de ţ cu organizare din ce în ce mai ă
- cu alte cuvinte,formarea de specii care se ă
unele în raport cu altele, urcând progresiv scara biolo-
ă
115
NICOLAE C. PAULESCU
Ba mai mult, ţ ţ ţ ă
rilor utile care se ă ţ câte ţ în decursul
timpului - ă produse de variabilitate, transmise
prin ereditate, alese ş fixate de lupta pentru ţ ă
(care ă tot ce este inutil) -, ajung, în cele din ă
ă posede numai caractere folositoare. Ş astfel, toate
actele ş fenomenele ce ţ de aceste ţ se îndeplinesc
ă în vederea unui scop imanent.
Finalitatea ă nu este deci o finalitate propriu-
ă ă ă ş ă ci numai o ţ ă de fi-
nalitate, ă ă
ă ă ă ă ă explice -
ă ă ă ă la ţ cauzelor finale - admira-
bila armonie ce ă lumea ţ a fost ă
de materiali ş cu un entuziasm indescriptibil, ă ea le
salva sistemul de la falimentul ce-I ţ
ţ ă timp de mai multe mii de
ani ă ă omul ă om; câinele, câine; stejarul,
stejar ş - cu alte cuvinte, ă speciile sunt fixe. Dar-
win pretinde ă speciile nu sunt fixe, ci se ă
unele în altele. Pentru ca o asemenea ă ă fie ad-
1 Ceea ce ă teoriei darwiniste a ţ o ş de mare valoare este,
ă cum o ş ă lumea, faptul ă "ea ă finalitatea
în natura ă prin mijlocirea unor principii pur naturale, ă ă
ajutorul nici unei idei teologice. Teoria ţ ă aces-
tui caracter favoarea de a fi ă ă pretutindeni" (De Vries,
Mutationstheorie, r, 1901, p. 139; vezi ş L. Errera, în Darwinisme,
ed. a doua, Ed. Lamertin, Bruxelles, 1904, p. 11). În realitate, a crede
ă darwinismul ă în mod mecanic finalitatea ş o ă astfel
din interpretarea lumii vii este o ă iluzie. ă variabili-
tatea caracterelor ş ereditatea presupun ţ ă a orga-
ă primordiale ş a reproducerii, a ă finalitate ă
ă ă
116
SUFLET Ş DUMNEZEU
ă în ş ţ ă trebuie ă ca, înainte de toate, ă fie pro-
ă


Or, ă examenul critic al darwinismului, am
ă ă Darwin nu aduce nici un fapt care ă demonstre-
ze în mod evident transformareafie ş a unei singure spe-
cii actuale într-o ă specie ă
Am stabilit de asemenea, cu probe palpabile, ă
motivele pe care se ă Darwin, pentru a admite
transformarea speciilor, sunt iluzorii; ă împotriva afir-
ţ acestui savant, în ă nu se produce nici o varia-
bilitate ă ş ă a ă caracter,
nici vreo transmitere ă ă a tuturor modifi-
ă dobândite.
Am dovedit, în fine, ă ă ă ajutorul acestor doi
factori, cel de-al treilea, lupta pentru ţ ă nu poate
efectua ţ ă
Ş ă ţ ă a faptelor de-
ă ă lupta pentru ţ ă ă alterarea ş de-
gradarea tipului specific ş constituie principala ă a
ă ţ speciilor', în loc de a fi aceea a presupusei lor
ă
2 Vezi regulile metodei experimentale.
3 Vezi, pentru detalii, ţ ţ spontanee ş darwinismul in
ţ metodei experimentale" [ci Nicolae C. Paulescu, ţ de
"suflet" ş "Dumnezeu" înfiziologie, Ed. Anastasia, ş 1999,
p. 163 ş urm.]. În ă ţ mai ă ă ă argumentele extrase
din paleontologie, din embriologie ş din anatomia ă
(argumente pe care transformiş le ă in. favoarea ipotezei lor)
sunt fundate pe ţ defectuoase - tot atât de defectuoase ca
ş sofismul post hoc, ergo propter hoc ă aceasta, deci pentru
aceasta"]. În cele din ă ajungem la concluzia ă "trebuie ă res-
pingem, ca ş ţ ă ipoteza ă pentru ă nu este proba-
ă ş ă este în contrazicere cu fapte bine stabilite".
117
NICOLAE C. PAULESCU
ţ ă ă de Darwin, rieavând o
ţ ă ă nu poate explica nimic. Prin urmare, ex-
ţ ă a ă ţ vitale are o valoare ă
cu zero.
[II]
ţ ă a darwinismului, care ne-a permis
ă izgonim din ş ţ ă ă ă ne-a dat în ş
timp un ă la chestiunea ce ne ă
Din ă ţ ă în mod clar ş ă
rit, ă finalitatea ă nu este efectul ă Or-
cum o finalitate nu poate fi decât ă sau ă - re-
ă ă nefind ă finalitatea ă trebuie ă fie
ă Cu alte cuvinte, finalitatea ă ş drept
ă un agent care a conceput scopul morfologic ş
fiziologic al ţ ţ ş care ă mij-
loacele pentru atingerea acestui scop.
1. Sufletul
Dar ă ă ă ă ţ de agent al
ă ţ vitale - ţ pe care o ă ă o im-
pune sufletului nostru.
Pentru ca ă putem aduce ţ ă ă într-o
chestiune ş de ă ş mai ales pentru a nu ne ă ă
pe ă ş ţ ă ă ca punct de plecare faptele
de ţ al ă ă nu trebuie ă ă ă
ţ ne ă ă finalitatea ă ţ u-
mane îi este ă

acesteia; cu alte cuvinte, finali-
4 Imanent, din in (în) manere (a ă
118
SUFLET Ş DUMNEZEU
tatea ă în ă ţ ă ea are în vedere utilitatea
numai a acestei ţ nu ş pe aceea a altor ţ cu care
poate ă ă în conflict.
Prin urmare, fiecare ţ ă vie ă într-însa
agentul ă ţ sale vitale - agent ă îi vom da nu-
mele de "suflet", nume consacrat de un uz de mai multe
mii de ani.
ă ă ă acum a determina principalele atribute
ale sufletului. ţ ă ă actele vitale ale ă
ţ ă o grupare ă în care totul con-
ă ş nimic nu se contrazice. Acest fapt ne conduce ă
admitem ă finalitatea ă este efectul unui agent
unic pentru fiecare individ.
ă ş ţ omului vine în sprijinul acestei
ţ raportând toate actele ş fenomenele vitale la un
"eu" unic.
Agentul ă ţ vitale nu cade sub ţ
noastre.
Or, din faptul ă ţ noastre nu sunt impre-
sionate decât de energia ă ă ă acest agent di-
ă prin natura sa, de energia ă
A fortiori el ă de materie, care este ă (nu
este un agent) ş care, substrat al energiei, o emite sub di-
versele ei forme".
Pentru a exprima aceste fapte, se spune ă "sufle-
tul este iinaterial,,6.
5 De altfel, am demonstrat in ţ ă ă agentul ă ţ
vitale nu poate fi nici materia, nici energia (care ă corpul
ţ pentru ă aceste elemente nu ă atributul de finalitate.
6 Materia, energia ş sufletul sunt cele trei elemente constitutive ale
naturii. Or, materia ş energia fiind nepieritoare, in virtutea legii
,,Nimic nu se pierde...", este probabil ă nici sufletul nu face ţ
119
NICOLAE C. PAULESCU
Prin urmare, fiziologia ă ţ su-
fletului, care este cauza ă ţ vitale. Ea pune în evi-
ţ ă de asemenea, atributele sufletului, care e imaterial
ş unic pentrufiecare ţ ă ţ
ţ "doctrinei materialiste" - ş a comple-
mentelor ei, ţ spontanee" ş "darwinismul" - de-
a explica finalitatea ă ne-a condus ă admitem ă în
fiecare ţ ă ţ ă un suflet unic ş imaterial.
Trebuie ă adaug ă ţ sufletului poate fi
ă ş pe calea ipotezei.
Dar, pentru ca ă fie inatacabile concluziile unei
asemenea ipoteze, ă ă unicul procedeu pe care îl
ţ ă ţ când ă ă se ridice de la efecte
la cauze.
ă ă ca model ş ă ă spre exemplu,
metoda pe care au ţ fizicienii când a fost vor-
ba ă afle cauza ă luminii.
Pentru a explica propagarea luminii, ă pentru
a-i determina cauza ă fizicienii au comparat mai
întâi acest fenomen cu ş cu transportul [traiec-
toria] unei ghiulele aruncate de un tun. Ei au conchis ă
un focar luminos emite - în toate ţ ş în linie
ă - mici proiectile, ă ale unui fluid subtil,
lumina, proiectile ale ă traiectorii ă razele lu-
minoase. Aceasta este ipoteza ă în ă sub nu-
mele de teoria emisiunii.
Cum ă era imposibil ă fie ă prin proba
ş contra-proba ă ţ s-au ţ ă
confrunte ă ă cu faptele de ţ ş au
de la legea ă Acest fapt se ă prin ţ ă .sufletu!
este nemuritor".
120
Ş
admis-o în ş ţ ă pentru ă ea explica toate aceste fapte
în mod ă ă
Astfel, conform acestei teorii, ţ nu ar fi
decât saltul ă luminoase care întâlnesc un ob-
stacol, o ţ ă ă
De asemenea, ţ ar fi ceva ş analog cu
schimbarea ţ unui proiectil, care ă medii
de densitate ă (de exemplu, tre-când oblic din aer în
ă
Teoria emisiunii ă definitiv ă când s-a
ă de ă ă ea nu poate ă interpreteze unele feno-
mene, cum ar fi franjele luminoase sau ţ fenome-
ne cu care ea este chiar în ţ Aceasta a fost de
ajuns pentru a face ca ea ă fie ă ă ă
Fizicienii ă ă atunci un alt termen de com-
ţ pe care ă ă baza ţ prin analogie
ş îl ă ă în ceea ce se petrece când o ă cade în apa
ş ă a unui lac: unde concentrice parcurg ţ
apei, ă din ce în ce mai mult de un centru
reprezentat prin punctul unde piatra a atins lichidul. Ei
ă ă propagarea luminii este ă cu pro-
pagarea acestor unde.
Dar ă undelor la ţ apei i se recu-
ş drept ă ţ moleculelor acestui lichid. Ce
ă ă în cazul ă luminii?
Ş ă lumina ă corpuri solide (sticla),
lichide (apa) ş gazoase (aerul); dar ea nu este ă
de ţ moleculelor acestor corpuri, ă ea traver-
ă de asemenea, vidul experimental ş pe acela al spa-
ţ interplanetare ş interstelare.
Fizicienii s-au ă deci ţ ă imagineze un
agent special - eterul fizic - ale ă ţ ar fi cauza
121
NICOLAE C. PAULESCU
ă luminii
7

Aceasta este ipoteza ă teoria ţ
ă care ă toate faptele de ţ ş nu este
în contrazicere cu nici unul dintre ele. ş ă ipo-
ă nu poate fi ă în mod direct, prin proba ş
contra-proba ă
Acest defect nu i-a împiedicat ă pe ţ
fizicieni s-o ă în ş ţ ă ş ă fundamenteze pe ea
interpretarea fenomenelor naturii.
***
Pentru a descoperi cauza ă luminii ş
pentru a defini eterul, fizicienii au ţ ţ
mentul prin analogie sau, mai bine zis, ipoteza.
ă ă ă ă la ţ exis-
ţ sufletului, urmând pas cu pas procedeul acestor
oameni de ş ţ ă ă alegem un termen de ţ
convenabil, un obiect care ă prezinte, cu ţ ţ
toare, analogii reale ş care ă ă o ă ă
Vom putea conchide de la ă ă la aceea a fina-
7 Fizicienii au încercat chiar ă ă ă ţ sau atributele
eterului. ă cum au procedat: au comparat eterul cu apa ş - în urma
unui control experimental al efectelor sensibile ale acestor ţ - au
afirmat sau au negat, pentru eter, principalele ă ţ fizice ale
apei. Astfel, ei au ajuns ă ă ă eterul constituie un mediu
continuu, care ă toate corpurile solide, lichide ş gazoase,
precum ş toate moleculele acestora, ş care, în plus, umple ţ
interstelare, interplanetare ş vidul aerian; ă acest mediu este format
din molecule capabile de a vibra, molecule distincte de acelea ale
corpurilor materiale; ă el este perfect elastic; ă este impon-derabil
ş uniform ă în univers; ă nu opune nici o ţ ă
ş ă corpurilor ş ă este lipsit de densitate...
122
SUFLET Ş DUMNEZEU
ă ţ vitale, ă cum fizicienii au conchis de la modul
de propagare a undelor apei la modul de propagare a lu-
mmu,
ş au comparat ţ ţ cu cor-
purile brute, cu pietrele. Dar piatra nu ă ă deloc cu
ţ ţ ea nu ă nici ă de finalitate
ă sau ă ş cu atât mai ţ con-
ş ţ ă Era deci fatal ca ş concluzia pe care ei au tras-o-
în urma unui ţ prin analogie: de la cauza uneia
la cauza celeilalte - ă fie ş ă
ă ă ă un alt termen de ţ care ă
prezinte cu ţ ţ analogii mai intime. O ma-
ş ă care ţ ă ă ă ă ă cu ţ vie-
ţ mai mult decât piatra ă ă o ş ă
ă ceva analog cu o finalitate ă ş
ă ea este ă din organe (piese) care, ca ş
acelea ale ţ ţ sunt construite ş îmbinate
ă un plan conceput mai dinainte ş în vederea unei
ţ ă ulterioare (finalitate ă Ba mai
mult, ea ş fenomene analoage cu ţ de
ţ (combustia ă ş cu ţ de ţ
ş ă ale ţ lor ţ iar aceste fenomene
sunt dirijate în vederea unui scop determinat de mai îna-
inte (finalitate ă
Este deci evident ă ţ ţ ă ă mai
mult cu o ş ă decât cu o ă Cunoscând cauza unei
asemenea ş vom putea, ţ unui ţ prin
analogie, ă ne suim ă la cauza ş ţ
Or, o ş ă presupune un ă constructor
ş ă care a ales materialele, le-a dispus, ă un
plan întocmit de un inginer, pentru a-i forma organele, ş
care îi ă ş ă în vederea unui scop. Acest
123
NICOLAE C. PAULESCU
ă este cauza ă a ă ţ morfologice ş
fiziologice a ş
Prin analogie, noi conchidem ă ţ ţ
trebuie. ă ă la rândul ei, un agent constructor ş con-
ă care ş organele corpului ă un plan
prestabilit ş ă la ţ lor, dirijând-o spre
un scop determinat. Acest agent este cauza ă a
ă ţ .morfologice ş fiziologice a ţ ţ
El este ceea ce am numit "suflet".
Metoda ă cere ca orice ă - ş
aceea a sufletului nu poate ă ă ţ - ă fie con-
ă prin proba ş contra-proba ă sau, cel
ţ în imposibilitatea unei asemenea ţ ă
explice toate faptele ş ă nu fie în contrazicere cu nici
unul dintre ele. Astfel, ipoteza eterului - ş nu poate fi
ă prin proba ş contra-proba ă - a
fost ă în ş ţ ă ă ş ă din
ă ţ
ş lucru se poate spune ş despre ipoteza
sufletului. ă ea e singura, dintre toate ipotezele
propuse, care poate explica în mod ă ă caracterul
de finalitate al faptelor vitale morfologice ş fiziologice.
Sufletul este agentul care ă diviziunea celulelor,
ţ lor, ţ lor ă un plan prestabilit, în
vederea ă unor organe cu ţ speciale, organe
care nu vor ţ decât mult mai târziu. Sufletul gu-
ă ţ ţ ş ă reproducerea ei.
ţ lui ă moartea, ă oprirea ă a
ţ ş suprimarea ă ţ vitale în corpul care îi
servea drept substrat ş care, de aici înainte, ă în
domeniul naturii brute. Tot sufletul ă fenome-
nele vitale de ţ ş de ţ în vederea unui scop
124
SUFLET Ş DUMNEZEU
util. El, în fine, are ca atribut ş ţ ş este agentul
minunilor pe care le-am studiat sub numele de.instincte ş
acte voluntare. Chiar ş numai ă ă ne permite
ă ţ imposibilitatea ţ spontanee ş a
ă speciilor, o imposibilitate ă de
faptele experimentale.
Ipoteza sufletului ş ă în mod direct),
explicând toate faptele vitale ş nefiind în ţ cu
nici unul dintre. ele, ş în mod ă ă con-
ţ cerute de ş ţ ă Ea este deci o
teorie care poate fi legitim ă în ş ţ ă
* * *
Se poate ca printre ă ă se afle spirite
pozitive ă ş ă dea credit doar lucrurilor con-
crete), ă cu ă ţ mea, ă le fie greu ă
ă un "suflet" imperceptibil prin ţ spirite pozi-
tive care ă se mire ă într-o ş ţ ă ă ca
fiziologia, se ş de ţ care nu cad sub ţ
Acestora, pentru a-i convinge pe deplin, îmi va fi
de ajuns ă le aduc aminte ă fizica - ş ţ ă experimen-
ă per excellentiam - admite mai multe elemente ş
ţ care, ca ş sufletul, nu sunt în atingere cu ţ
Astfel este materia'; astfel este eterul fizic.
8 Pe calea ipotezei se poate ajunge chiar la a defini atributele sufle-
tului, urmând procedeul ţ de fizicieni pentru a defini atri-
butele eterului, procedeu care ă Într-o ţ ă de
ţ sau de ţ ă control experimental.
9 ă sufletul ă ţ ţ aceasta nu ş decât
ă el este altceva decât energia ă singura care, ă cum am
demonstrat, ă ţ Cât despre ţ sufletului cu
125
NICOLAE C. PAULESCU
ă ce zice despre eter un mare fizician, Sir Wil-
liam Thomson (Lord Kelvin): "De un lucru suntem si-
guri: de realitatea ş materialitatea eterului luminos".
Iar profesorul Dastre, de la care împrumut acest
citat, ă în chip de comentariu: "Fundamentele logice
ale acestei ţ sunt ă pentru o asemenea
ţ ă cel ţ tot atât de puternice ca ş ă
ţ ale ă limite de ă ă ţ ş
ţ ne sunt bine cunoscute. Eterul nu este revelat de
nici un ţ îl ş numai prin fenomenele al ă
factor necesar este.
Ipoteza eterului nu ă deci o abdicare din
partea unui spirit ş ţ ş critic't'",
ş lucru spunem ş noi despre suflet: el nu ne
este revelat de nici un ţ îl ş ă prin actele
ş fenomenele al ă factor necesar este.
În ceea ce ă ş afirm sus ş tare ă sunt tot
ş de sigur de ţ sufletului ca de orice ă bine
stabilit de ş ţ ă Ş ă ţ ă nu-i
o ă ţ ă ci o convingere ă ă în
mod ş ţ
2. Dumnezeu
Ş ţ ă cum ţ ă ă exis-
ţ sufletului ş îi ş principalele atribute. Dar ea
nu poate ă se ă din mersul ei înainte. Fiind cu-
corpul, ă cu protoplasma, ele sunt mai greu de definit decât cele
ce ă energia cu materia.
10 A. Dastre, "Les agents imponderables et l'ether", în Revue des
Deux Mondes, 1901, p. 670.
126
SUFLET Ş DUMNEZEU
ş ţ ă prin cauze, ea trebuie ă se întrebe: Care este
cauza sufletului?
Este evident ă sufletele ţ ţ deri-
ă din acelea ale ă ţ lor, care sunt, ca ă zic ş
cauzele lor imediate. Dar aceste cauze nu pot fi decât ca-
uze secundare, a ă serie nu este ă
ă ţ nu a existat întotdeauna pe ă
mânt
11
, care ţ a fost incandescent. Prin urmare, sufle-
tele au început ă existe la un moment dat. Or, cum în
acel moment nu se ă pe ă decât materie ş
energie, ş cum este absolut imposibil ca sufletul'f ă fie
efectul acestor elemente ale naturii brute, trebuie ă con-
chidem ă atunci a avut loc ţ ă a Cauzei
primare.
ţ ă pe principiul ă ţ (''Ni-
mic nu se face ă ă ă ne conduce necesar la ţ
nea ţ unei cauze primare a sufletului - ţ
ş ţ ă principiul ă ţ fiind ă ş baza ş ţ
Ş ţ ă ă ţ - care ă mai
mult decât o ă ă ea nu este concluzia unui
ţ prin analogie - se impune ţ noastre
cu o ţ ă ă cu atât mai mult cu cât ea ă seama
de toate faptele de ţ (care, ă dânsa, ar ă
neexplicate) ş nu este în contrazicere cu nici unul dintre
ele
13

II Vezi ţ ţ spontanee ş darwinismul...".
12 ă sufletul este de o ţ ă cu totul ă de cea a
materiei ş a energiei. Vezi ţ "Materialismul" [cf. ţ de
"suflet" ş "Dumnezeu"... , ed. cit., p. 65 ş urm.].
13 În ţ ţ sufletului pe calea ipotezei, Cauza
ă este ă prin Inginerul care a stabilit planul ş ş
modul ei de ţ
127
NICOLAE C.PAULESCU
A ş ă ă o ă ă a sufletului nu-l
poate satisface pe omul de ş ţ ă care se mai ă
Ce este ă ă ă Care îi sunt atributele?
Pentru a ă acestor ă ă revenim la
faptele de ţ care nu trebuie pierdute ă
din vedere.
1. Cauza ă nu cade sub ţ noastre.
Ca ş sufletul, ea este deci ă
2. ţ ă ă corpul ă ţ vie-
ţ este construit ă "o serie de ordine date de mai
înainte" (Claude Bemard), deci ă un plan prestabilit,
iar acest plan este aproape ş pentru toate ţ
uneia ş ş specii.
Or, tipul morfologic al unei specii ă într-o
ă ă mai mare sau mai ă de cel al altor specii. To-
ş ş distincte, tipurile diverselor specii ă între
ele analogii manifeste. Astfel, de exemplu, toate animale-
le vertebrate ă cele trei feluri de organe: de ţ
de ţ ş de reproducere; ş între ş organe, con-
siderate la diverse vertebrate, ă o omologie, o ă
nare ă
Ba mai mult, formele succesive pe care le ia un
animal superior, în cursul ţ sale embrionare, reamin-
tesc formele altor animale, de specii diferite, ajunse la o
stare de ă dezvoltare.
ă deci o oarecare uniformitate a planului
morfologic'" în ţ unui individ ş în seria ţ lor
14 Din ă uniformitate de plan, din ă ă prin ţ
namente bazate pe premise absurde (precum ă Orice lucru
care ă ă cu altul ă din el), premize analoage cu sofismul
post hac, ergo propter hoc, ş au încercat ă ă probe
În favoarea doctrinei ă speciilor. Dar ş dat seama ă
128
SUFLET Ş DUMNEZEU
ţ De aici ă un fel de ţ ă a
formelor, de la cele mai simple la cele mai complicate.
Dar uniformitatea este ş mai ă în planul
fiziologic; ă ţ ă ş fenomenele
fiziologice sunt identice la toate ţ ţ Toate
aceste ţ ă ă ţ ă ş fenomene
vitale de ţ de ţ ş de reproducere.
ă apropiem uniformitatea planului morfologic
de uniformitatea planului fiziologic, ajungem la concluzia
ă în regnul ţ ă o unitate în varietatea ne-
ă a formelor ş a fenomenelor; ceea ce ne conduce
la a admite ă acest regn este efectul unei cauze primare
unice.
3. ţ ne mai ă ă ţ ţ
ş cu o ţ uimitoare, ă din starea
ă diferitele organe care îi ă corpul -
organe care nu vor ţ decât mai târziu, ă ă
ş - ş a ă ţ este perfect ă unui
scop util.
ar, ţ organelor ş ţ lor ulte-
ă se îndeplinesc ă ă ş ţ ţ care le
ă În plus, ă ţ ă pare a nu fi conceput ea
ă ş scopul acestor acte morfologice ş fiziologice pe
care le ş ă îl ă în mod absolut. Ea
ă ş un plan prestabilit, al ă autor nu este ea în-
ă ş ea se supune ş unui ordin primit "la origine"
(cum zice CI. Bemard), ordin ă i s-au supus, de ase-
menea, ă ţ ş ş ă ş ei, de când rasa ş spe-
cia ei ă
ă descendenta ă ă inversul poate fi fals,
ă neimplicând ş de ţ ţ
129
NICOLAE C. PAULESCU
Se pare, deci, ă sufletul - realizând finalitatea
ă a ţ ţ pe care o ţ ş - nu
este el ş propriu vorbind, cauza acestei ă ţ
ă de faptele vitale cu o finalitate ă
care ă conservarea individului, ă o ă
serie de acte ş de fenomene care au drept scop perpe-
tuarea speciei.
ţ ă ă organele genitale ale unui
individ se ă la organele genitale - altfel confor-
mate - ale unui alt individ, de sex diferit. De asemenea,
anumite organe ale unei femele, devenite ă servesc
la ţ ş la dezvoltarea ă a puiului. În ur-
ă ă expulsia ă alte organe ale mamei, anume
glandele mamare, ă pentru ă laptele, a-
ă singurul aliment care îi poate ţ ţ
În toate aceste cazuri, finalitatea nu mai este ima-
ă ş ă la un individ, ci se ă la doi indivizi.
Finalitatea ă se mai ş în ă
ţ naturale (familii, triburi, ţ în care, ţ instinc-
telor sociale, ţ indivizi ă ţ ş suverani) lu-
ă spre a asigura ţ progeniturii lor, sau ve-
ă la ţ semenilor lor, pe care îi ă ă în caz
de pericol.
Se poate spune chiar ă în general, ţ e ă
în prima ei ă ş ă în cea de a doua.
Or, ă sufletul nu este cauza ă ţ imanente
a ţ pe care o ţ ş a fortiori el nu este cauza
unei ă ţ care se ă la ţ indivizi.
ţ ă ă pentru ş forma ţ
turile ş pentru a îndeplini fenomenele vitale - într-un
cuvânt, pentru a ă -, orice ţ ă ţ are tre-
ţ ă ă de ţ organice ş mai ales de hi-
130
SUFLET Ş DUMNEZEU
ţ de carbon. Or, ă cum am amintit în ţ pre-
ă numai plantele verzi pot forma ţ de
ă plecând de la ţ anorganice. ă ă ele
ţ pe ă ar fi ă ă celelalte ţ vie-
ţ (microbi, plante incolore, animale) sunt incapa-
bile ă subziste prin ele însele. ţ tuturor ţ
ţ depinde, deci, de aceea a plantelor verzi, care,
ca ă zic ş ă întreg regnul ţ _
ţ ă de asemenea, ă ă moartea
ţ ţ superioare (animale ş plante), micro-
bii ă în ă ş - prin ţ ţ pe care
o ă - ă ţ ă ce constituie
corpurile acestor ţ superioare, o ă o aduc în
cele din ă la starea de ţ ă ă ş o redau
lumii minerale din care ea ă ş de unde este ă
de plante. ă ă microbi, ţ ă ar fi aco-
ă de ă cadavre de animale ş de vegetale,
ceea ce ar face ă ţ ţ lor noi. Ei înde-
plinesc deci, în ă importantul rol de gropari sau, mai
bine zis, de crematori, ă rezultatul ţ - ca ş
acela al cremarsei - este readucerea ţ organice în
stare ă 5. Dar în ş timp, ţ lor, se închide
un imens ciclu de energie ş de materie, care, plecat din
lumea ă trece prin lumea ţ ş ajunge
din nou în lumea ă
Aceste ţ care ă una dintre cele mai
frumoase descoperiri ale ş ţ moderne, au pus în evi-
ţ ă ş ă ce ş toate ţ ţ
15 Microbii nu produc numai distrugere. ş de exemplu, ă
recente au dovedit ă anumite plante, in special leguminoasele, fi-
ă azotul aerului ş introduc in ţ organice; ele fac a-
ceasta prin ţ unor microbi care ă ca ţ pe ele.
131
NICOLAE C. PAULESCU
precum ş admirabila armonie ce ă întreaga lu-
me vie.
Ş ă armonie - ă ă adaptare a
mijloacelor la scopuri - nu este desigur opera sufletelor
lucrând în mod izolat. Ea nu poate fi decât opera cauzei
lor primare.
De aici ă ă ă apropii finalitatea morfo-
ă ş ă ă la orice ţ ă ţ
re, de cea ă în ă ţ naturale (familii, triburi,
ţ ş de cea ă în întregul regn al ţ ajungi la
ă concluzie ă
Cauza ă - ă autor al ă ţ pe
care o ă la ţ ţ considerate în par-
ticular ş în totalitate - ă într-un grad suprem,
atributul de ţ
ţ ţ unei cauze primare a vie-
ţ imateriale, unice ş ţ este termenul sublim la
care ne conduce fiziologia.
ă ă ă este Dumnezeu. Prin urma-
re, omul de ş ţ ă nu se poate ţ ă ă Cred in
Dumnezeu, ci trebuie ă afirme: Ş ă Dumnezeu este.
* * *
Acum putem da ă "Care este cauza vie-
ţ ă ă ce ş toate ţ
cerute de metoda ş ţ ă
ţ este efectul a ă cauze imateriale: una,
cauza ă sau Sufletul, ă pentru fiecare ţ ă
ţ alta, cauza ă sau Dumnezeu, ă
pentru totalitatea ţ ţ
IDEEA DE DUMNEZEU ÎN Ş Ţ Ă
(APENDICE LA Ţ "SUFLET Ş DUMNEZEU")
Ideea de "Dumnezeu" esteo ţ fundamenta-
ă ă de care ş ţ cade în absurd.
Materialismul ateu a ă ă societatea ă
care l-a primit ş tocmai pentru ă el s-a dat drept
expresia ş ţ rezultatul sau sinteza celor mai recente
descoperiri ale ei. EI s-a servit de prestigiul ş ţ - ş
ca sistem, este ă ş ţ acesteia - ca ă ă mul-
ţ ţ incapabili ă ă ipocrizia.
Prin ei, s-a introdus în ş (unde, în mod ş a exploatat
ş ă candoarea ş naivitatea copiilor sau a tine-
rilor ţ care nu au nici ş ţ sufici-
ente, nici spirit critic destul de dezvoltat pentru a deosebi
minciuna de ă ş a ă astfel, cu doctrinele sale
ă ă ă mai multe ţ
Ca orice eroare, materialismul ă ignoran-
ţ ă - fie prin lipsa de ă fie prin lipsa de ţ ă
fie prin caracterul ă ş
La ş ani eram ş eu materialist, pentru
ă nu aveam decât o ă foarte ă de ş ţ
asupra naturii; pentru ă ţ mea nu era ă dezvol-
ă ş ă neavând spirit critic, credeam tot ce auzeam
ş citeam; pentru ă ă ă prins în cursa perfidei
ţ ă oamenii de ş ţ ă sunt ţ materialiş
Ei bine, ă de atunci nu ş :fi dobândit, printr-un
studiu continuu, noi ş ţ asupra naturii brute ş asu-
pra ţ ţ sau ă din nenorocire, facul-
133
NICOLAE C. PAULESCU
ă ţ mele intelectuale ar fi ă în acel stadiu infantil,
sau ă nu ş fi constatat ă ă ţ ţ resping
sistemul materialist, atunci ş fi ş ă o ă a aces-
tei doctrine.
ţ materialismului au repetat de atâtea ori ă
ş ţ ă a izgonit definitiv din domeniul ă ideea
de "Dumnezeu", au ş ă manevreze ş de bine con-
ş ţ încât ă multora le este ş ă ţ în
public cuvântul "Dumnezeu"!
Toate acestea s-au ă în numele Ş ţ Ş to-
ş marii ţ creatorii ş gloriile ş ţ ă au
admis mai ţ ş chiar au proclamat ţ lui Dum-
nezeu. ă ă a mai vorbi de Copernic, de Kepler, de Gali-
leu, de Descartes, de Bacon, de Pascal, de Leibniz, de
Newton, putem cita ca ş ţ
1. mari astronomi: Herschel, Laplace, Le Verrier,
Faye...
2. mari matematicieni: Euler, Cauchy, Hermite,
Hirn...
3. fundatori ai chimiei moderne: Lavoisier, Berzelius,
Berthollet, Gay-Lussac, Liebig, Thenard, J. B. Dumas,
Chevreul ş Wiirtz...
4. fundatori ai fizicii moderne: Reaumur, Voita,
Ampere, J. B. Biot, Faraday, Robert Mayer (întemeietorul
energeticii ţ ţ Fresnel, Maxwell, William
Thomson (Lordul Kelvin), Branly, Marconi...
5. ş ţ ai ş ţ naturale moderne
(zoologie, ă geologie ş paleontologie, ă
anatomie, fiziologie, chimie ă ş microbiologie):
Buffon, Linne, Antoine de Jussieu, Bernard de Jussieu,
Haller, Cuvier, De Blainville, Latreille, Etienne Geoffroy
Saint-Hilaire, Isidore Geoffroy Saint-Hilaire, Louis Agas-
134
IDEEA DE DUMNEZEU ÎN Ş Ţ Ă
siz, A. Milne-Edwards, Gratiolet, A. De Quatrefages,
Brongniart ă Brongniart (fiul), Elie de Beaumont,
Van Beneden, De Bonnard, Ed. de Vemeuil, H. d'Halloy,
Hatiy, Barrande, Gaudry, Lapparent, Dupuytren, Laennec,
Lancereaux, Cruveilhier, Flourens, J. de la Graviere, CI.
Bemard, Pasteur, Roux, Calmette, Armand Gautier,
Pierre Termier, Henri Gonthier, Wilfrid Killian...
ă de altfel, pasaje culese din operele unora din-
tre ş mari oameni de ş ţ ă de ţ ă naturali ş
pentru ă principalele motive care îi fac ă ă exis-
ţ lui Dumnezeu sunt tocmai acelea pe care le-am ex-
pus mal sus:
c. Linnaei Systema naturae, Paris, 1830, p. 1
(apud Levrault):
"Cum unitatea presupune ordinea în orice specie,
este necesar ă atribuim unitatea progeneratoare unei
ţ atotputernice ş ş ă lui Dumnezeu,
a ă ă este ţ (Cum unitas in omni specie
ordinem ducit, necesse est ut unitatem illam progenera-
tricem Enti cuidam omnipotenti et omniscio attribuamus,
Deo nempe cujus opus Creatio audit).
L. Agassiz (celebru naturalist, profesor la Univer-
sitatea din Cambridge), De l'espece et de la classification
en zoologie, tr. fr. Vogeli, Ed. Bailliere, Paris, 1869, p. 2:
"Cât timp nu se va putea proba ă materia sau for-
ţ fizice pot ă ţ suntem ţ ă ă
orice ă ă ă ş ă între fenomene
drept o ă ă a ţ unui Dumnezeu care cu-
ă
135
NICOLAE C. PAULESCU
M. Latreille (fondatorul entomologiei), în Cours
d'Entomolgie, Paris, 1831, p. 266:
"Din câte am spus ă acum, deduc ă con-
ţ ă legile care ă ă ţ insectelor... for-
ă un sistem combinat cu ţ cea mai pro-
ă sistem stabilit de la începuturi - ş cugetarea mea
se ă cu un religios respect ă acea ţ ă
care, dând ţ ă atâtor ţ diverse, a voit ă perpe-
tueze ţ ..."
Etienne Geoffroy Saint-Hilaire (celebru natura-
list, membru al Academiei de Ş ţ în Philosophie
anatomique, Paris, 1822, II, p. 499:
"Ajuns la ă ă fizicianul dispare: omul
religios singur ă pentru a ă ă ş entuziasmul
ă Profet ş pentru a striga cu dânsul: Cerurile
spun gloria lui Dumnezeu... "
Isidore Geoffroy Saint-Hilaire (membru al Aca-
demiei de Ş ţ profesor la Muzeul de Istorie ă
în Histoire nature//e des regnes organises, Ed. Masson,
Paris, 1850-1860, II, p. 252:
"Cu cât se ă mai multe ă ă orga-
nice între om ş animale, cu atât se pune mai bine în
ţ ă diversitatea comorilor pe care Creatorul le-a pus
,... ."
10 noI. ..
J. Cruveilhier (profesor de anatomie la Facultatea
de ă din Paris), în al ă Traite d 'Anatomie
descriptive, ed. a treia, 1, p. XXII, Ed. Labe, Paris, 1851:
"Cât de mare trebuie ă fie pasiunea ă pen-
tru studiul omului, ă ă a ţ a ă
136
IDEEA DE DUMNEZEU iN Ş Ţ Ă
ă atât de ă ş în ş timp, atât de rezis-
ă ne ă atâta armonie în întreg ş atâta ţ
în ă La vederea acestei minunate ă în
care totul a fost ă coordonat, cu o pricepere ş cu
o ţ infinite... care este anatomistul care ă nu
fie împins ă strige, cu Galien, ă o carte de anatomie
este cel mai frumos imn ce i s-a dat omului ă cânte în
cinstea Creatorului".
A. Milne-Edwards (naturalist renumit, membru
al Academiei de Ş ţ profesor de zoologie la Muzeul
de Istorie ă în "Instinct et intelligence des ani-
maux", conference faite ă la Sorbonne et recueillie par
Emite Alglave, Revue des cours scientifiques de France
et de 1'Etranger, 17 decembrie 1864, p. 34:
"Este de mirare ă în prezente unor fapte ş de
semnificative ş ş de numeroase, se mai pot ă oameni
care ă ă ă ne ă ă toate minunile naturii sunt
ş simple efecte ale ă sau ş simple
ţ ale ă ţ generale ale materiei. .. !
Aceste zadarnice ipoteze sau, mai bine zis, aceste ţ
ale ţ care uneori se ascund sub numele de ş ţ ă
ă sunt respinse de ă ş ţ ă naturaliş nu
le pot da ă ş azi - ca în timpul lui Reaumur, al
lui Linne, al lui Cuvier ş al atâtor oameni de geniu - ei
nu pot ă ş dea seama de fenomenele care se petrec în
ţ lor decât atribuind operele ţ ţ unui
Creator".
Jurien de la Graviere ş al Academiei
de Ş ţ din Paris), în C. R. Academie des Sciences,
ş ţ din 27 decembrie 1886, p. 1293:
137
NICOLAE C. PAULESCU
Botanica "este o ş ţ ă care, cu ţ ă se mul-
ţ ş ă admire pe Creator în operele sale".
Flourens (fiziologist celebru, membru al Acade-
miei de Ş ţ ş al Academiei Franceze), în Eloge de B.
Delessert, Ed. Gamier, Paris 1857, p. 347:
ă ş ţ nu ne-a revelat lucruri ş de
mari ... În planurile sale, Dumnezeu ă mereu,
mergând de la materie la ţ ă de la ţ ă la ţ ă
de la ţ ă la suflet... "
Claude Bernard (Membru al Academiei de Ş
ţ ş al Academiei Franceze, profesor la College de
France, la Muzeul de Istorie ă la Sorbona etc., cel
mai ilustru dintre fondatorii fiziologiei ş ai medicinei
experimentale, cel mai mare spirit ş ţ al veacului al
XIX-lea), în Lecons sur les phenomenes de la vie... , Ed.
Bailliere, Paris, 1, p. 331:
"În realitate, noi nu ă la ş nici unei
ţ nu vedem decât o continuitate ă ţ
acestei ţ aparente nu este deci în prezent; ea este în
trecut, la origine. Nu putem s-o ă în cauzele secunde
sau actuale; trebuie s-o ă ă în Cauza ă
Nu putem rezista ţ de a cita aici frazele
prin care astronomi, fizicieni ş ş ş ă
în mod solemn ţ Cauzei primare, ş vom termina
cu magnifica ă a nemuritorului
Faye (astronom ilustru, membru al Academiei de
Ş ţ în Sur l'origine du monde. Theories cosmogo-
138
IDEEA DE DUMNEZEU ÎN Ş Ţ Ă
niques des anciens et des modernes, Ed. Gauthier-Villars,
Paris, 1884, p. 9:
Ş cum ţ ă nu s-a ă ea ă ş
trebuie ă existe o ţ ă ă din care ă a
ă Ş cu cât ideea pe care ne-o vom face despre
ă ţ ă ă va fi mai ă cu atât ne
vom apropia mai mult de ă ş nu ă ă ne
ş ă considerând-o drept autoarea tuturor. lucrurilor,
raportând la ea aceste splendori ale Cerurilor, care au
ş cugetarea ă ş în fine, ă ă ţ ă
ţ ş ă primim formula ţ ă Dumnezeu,
ă ţ ă ă cerului ş al ă ..."
William Thomson (Lordul Kelvin) (unul dintre
cei mai mari fizicieni ai epocii actuale), citat de Lordul
Salisbury, în Limites actuelles de notre science, discurs
ţ la Oxford, pe 8 august 1894, dinaintea lui
British Association (tr. fr. M. de Fonvielle, Ed. Gauthier-
Villars, Paris, 1895):
"În jurul nostru avem o ţ de dovezi eviden-
te despre o ţ ă despre un plan binevoitor;
ş ă ă îndoieli metafizice ne ă ă pentru
câtva timp, de ele, aceste idei revin cu o ţ ă ă
Ele ne ă natura ă unei ţ libere. Ele ne ă
ă toate lucrurile vii depind de un Creator ş de un ă
etern ".
Chevreul (mare chimist, membru al Academiei de
Ş ţ profesor de chimie ş director al Muzeului de
Istorie ă în C. R. Academie des Sciences, 14 sep-
tembrie 1874, p. 631 ş urm.:
139
NICOLAE C. PAULESCU
"M-am întrebat ă într-o ă în care de multe
ori s-a zis ă ş ţ ă duce la materialism, nu este
o datorie pentru un om care ş petrecut ţ în mijlocul
ă ţ ş într-un laborator de chimie, ă ă
ă protesteze contra unei opinii diametral opuse ţ ă de a
sa; ş aceasta este cauza care ă face ă expun motivele
în virtutea ă afirm ă n-am fost ă nici scep-
tic, nici materialist.
Prima opinie se ă la ţ pe care o am
despre ţ materiei în ă de mine însumi. Deci,
n-am fost ă sceptic.
A doua este convingerea mea despre ţ
unei ţ Divine, Creatoare a unei duble armonii: armo-
nia care ă lumea ţ ă ş pe care o ă
ş ţ mecanicii ş ş ş ţ fenomenelor moleculare,
apoi armonia care ă întreaga organizare a lumii vii.
Deci, n-am fost materialist în nici o ă a ţ mele,
spiritul meu neputând concepe ă ă ă armonie,
ca ş cugetarea ă ar putea fi efectele ă
.."
nI .
Wiirtz (chimist renumit, membru al Academiei de
Ş ţ profesor ş decan al ă ţ de ă de la
Paris), în La theorie des atomes dans la conception gene-
rale du monde; v. Association Francaise pour l 'Avance-
ment des Sciences, Lille, 1874, p. 23:
"În zadar ş ţ a revelat structura lumii ş ordi-
nea tuturor fenomenelor; el [spiritul omului] ş ă se
ţ mereu mai sus ş în convingerea ă ă
lucrurile ş au în ele însele ţ de a fi, raportul
lor, originea lor, el este condus ă le subordoneze unei
Cauze primare, unice ş universale - Dumnezeu!".
140
IDEEA DE DUMNEZEU ÎN Ş Ţ Ă
Armand Gautier (membru al Academiei .de
Ş ţ profesor de chimie la Facultatea de ă din
Paris), în Les manifestations de la vie derivent-elles toutes
desforces materiellesî, Ed. Carre et Naud, Paris, 1897:
"Este o ş ţ ă pe dos aceea care ă ş ă ne
asigure ă numai materia ă ş ă numai legile ei gu-
ă lumea".
Louis Pasteur (membru al Academiei de Ş ţ
ş al Academiei Franceze, creatorul chimiei biologice ş al
microbiologiei), în Discours de reception a1'Academie
Francaise, 27 aprilie 1882:
"Se spune ă ilustrul fizician englez Faraday, în
ţ pe care le ţ la Institutul Regal din Londra, nu
ţ ă numele lui Dumnezeu, ş era pro-
fund religios. Într-o zi, prin ţ acest nume îi ă ă
din ă ş ă se ă ţ printre auditorii ă un
murmur de simpatie aprobatoare. Faraday, ă de sea-
ă ş întrerupse ţ prin aceste cuvinte: «v-am uimit
ţ numele lui Dumnezeu; ă aceasta nu mi s-a
întâmplat ă ă acum, e pentru ă sunt, în aceste lec-
ţ un reprezentant al ş ţ experimentale; dar ţ
ş respectul de Dumnezeu ajung în spiritul meu pe ă tot
atât de sigure ca ş cele care ă spre ă ordi-
nii fizice».
Peste tot în lume ă inevitabila expresie a ţ
nii de Infinit. Prin ea, supranaturalul este în adâncul tutu-
ror inimilor. Ideea de Dumnezeu este o ă a ideii de
Infinit.
ă ţ ş se ă ă ă
ţ care le-a dat ş Fericit cel ce ă în sine
un Dumnezeu, un ideal de ţ fie acesta idealul
141
C.PAULESCU
artei, idealul ş ţ idealul patriei sau idealul ţ
evanghelice. Acestea sunt izvoarele vii ale marilor cuge-
ă ş ale marilor ţ Toate sunt luminate de reflexele
Infinitului.
ă întreb în numele ă noi descoperiri filoso-
fice sau ş ţ se pot smulge din sufletul omului aces-
te înalte ă ele mi se par de ţ ă ă pentru
ă Misterul care ă Universul, ş din care ele ă
este el ş etern prin natura sa".
În ă ă printre cei ce ă pe Dumne-
zeu, cine se ă care ă ă fi opus, ca valoare, ă
ţ ş ţ pe care tocmai le-am citat?!
ş pretind ă ş ţ ă este opera
doctrinei lor. Ei bine, în zadar va ă cineva ă desco-
pere printre ş pe vreunul dintre întemeietorii ş ţ
moderne, ă nu va ă - ca om remarcabil, ş din
ţ ă ţ - decât poate pe faimosul zoolog
Haeckel. Or, Haeckel este un spirit cu totul ş ţ
el se crede fondatorul unei religii noi, religia ă iar
fanatismul lui sectar, de o ţ ă ă (vezi Ernst v.
Haeckel, Enigmes de l'Univers, Paris, 1904), cu care cau-
ă ă o propage, îi ă judecata ş îi ă calmul
ş ţ ă ţ sine quibus non ale ă
om de ş ţ ă
Creatorii transformismului, Lamarck ş chiar Dar-
win, pe ale ă idei ş moderni ş edificat
sistemul, credeau în Dumnezeu.
Lamarck, în Histoire naturelle des animaux sans
vertebres, 1, ed. a doua, Ed. Bailliere, Paris, 1885, p. 267:
142
IDEEA DE DUMNEZEU ÎN Ş Ţ Ă
"Natura nefiind o ţ ă nefiind nici ă o
ţ ă ci numai o ordine a lucrurilor, constituind o putere
în întregime ă legilor, ă ă zic, nu este
totuna cu Dumnezeu. Ea este produsul sublim al ţ
sale atotputernice. [... ] Astfel, ţ lui Dumnezeu este
pretutindeni ă prin ţ legilor naturii,
pentru ă aceste legi vin de la El. Iar ă ţ ă nu
poate fi nicidecum ă puterea din care ea ă ne-
având limite".
Ch, Darwin, în La vie et la correspondance de
Charles Darwin par De Varigny, 1, Ed. Reinwald, Paris,
1888,p.363:
"O ă ă a ţ în ţ lui Dum-
nezeu, care ţ de ţ iar nu de sentimente, ă im-
ă prin greutatea sa. Ea provine din extrema
dificultate - sau mai bine zis din imposibilitatea - de a
concepe acest imens ş prodigios Univers, cuprinzând
omul ş facultatea sa de a privi în viitor, ca pe rezultatul
unui destin ş al unei ă ţ oarbe. Cugetând astfel, ă
simt nevoit ă admit o ă ă cu un spirit inte-
ligent, analog într-o oarecare ă ă cu cel al omului, ş
merit denumirea de deist".
Mai ţ transformi de altfel, ă ă ş în
ă ţ ă opiniile ţ doctrinei. ă numai
ă exemple:
A. Gaudry (membru al Academiei de Ş ţ
profesor de paleontologie la Muzeul de Istorie ă
în Les enchaînements du monde animal dans les temps
geologiques, Paris, 1883,p.5:
143
NICOLAE C. PAULESCU
"Oricât de mici suntem, este o. ă ş chiar o
datorie pentru noi ă ă natura, ă natura este o
ă ă în care se ă ţ ă
Pierre Termier (ilustru geolog, membru al Insti-
tutului ţ în La Vocation du Savant, 1927:
"Geologia ne duce de ă pe ă grandioase,
ă Dumnezeu... "
ă o ş de ţ împotriva ă ă
pe care materialismul ş corolarul ă ateismul, le ă
ş asupra domeniului ş ţ începe ă se ă pre-
tutindeni, în ţ ş mai ales în Germania.
ă ă prin urinare, ă în curând ş ţ va
ajunge ă scape de acest parazit, care nu numai ă o com-
promite, dar o ş ă împiedicându-i progresul.
INSTINCTELE DE Ţ Ş UMANITATE *
Instinctele de ţ
La animale, tribul este cea mai ă expresie a
ă ţ
La oameni, mai multe triburi, având oorigine co-
ă ş mai ales vorbind ş ă constituie un po-
por sau o ţ **
Organizarea ţ - ca ş aceea a tribului - este
ă de ă instincte:
a) un sentiment de simpatie, iubirea ţ ă
care-i ă între ş pe membrii unei ţ - sentiment
analog cu iubirea ă de care nu ă decât prin in-
tensitatea mai ă Românul îi ş în mod instinctiv
pe români mai mult decât pe evrei, pe greci, pe unguri sau
• Fragment de ţ ţ ă la Facultatea de ă din ş
(data nu este ă apoi ă ţ 1) în volumul Instincte
sociale. Patimi ş conflicte. Remedii morale (1910).
I Se ş bine originea unei ţ - poporul evreiesc - care a
derivat dintr-o familie (Iacov-Israel), din care au ş ă
triburi, prin a ă împreunare s-a format "poporul lui Israel".
•• Aici ş în alte locuri autorul pune semn de egalitate între ţ
de "popor" ş ţ ţ chiar ă ă teoriile politologice
sau sociologice mai noi, ţ acestea nu se suprapun. N-ar fi ă
ă nici folosirea ă a termenului de ţ '(lat. natio),
iar nu a celui de ţ (destul de curent ş la vremea ă
tocmai din ş ţ acestei ţ ţ entitate ă
ă ţ entitate ţ ă ă Este cu-
rios ă N. C. Paulescu ă (aici, cel ţ cuvântul "neam", foarte
ţ în ă mai ales de ă oamenii de dreapta, printre
care el ş se ă
145
NICOLAE C. PAULESCU
pe ş Iubirea ţ ă este ă sub numele de
ţ '"
b) Instinctul de ţ ş de subordonare, în
virtutea ă unul sau mai ţ indivizi - ce constituie
Guvernul sau Statul - ă peste ţ membri ai na-
ţ care le sunt ţ
ar, rolul natural al Statului într-o ţ este identic
cu cel al ş într-un trib ş cu acela al ă într-o
familie:
1. el conduce ă ţ în ţ pericolelor
exterioare;
2. el ţ ordinea ă
Pentru ş realiza ă din ă ţ el ş
ş ş ă puteri: puterea ă care ă
raporturile dintre membri ţ , ă drepturile ş dato-
2 Iubirea ţ ă asociindu-se cu ura ţ ă de alte ţ constituie
ş ţ care are ţ de a suprima senti-
mentul instinctiv de iubire ţ ă apare ca o utopie împotriva
naturii .
... în viziunea autorului, ţ înainte de a fi o ă este
un sentiment firesc ş organic, fatal ă individ ş ă comu-
ă ţ etnice) cu instincte nepervertite. Ş ş ţ
lismul sunt ă ă ca ş forme de perversiune - ă
ă simetrice ale ş ţ identitare. Trebuie ţ ă mai cu
ă ţ dintre ţ ş ş (xenofobie, ra-
sism), ţ care, în limba de lemn a stângii ţ sunt
confundate sau asociate în mod nelegitim (transferându-se ţ
ţ semantic ai celei de-a doua asupra celei dintâi).
3 Legislatorul trebuie ă caute a fixa raporturile dintre membrii ţ
în conformitate cu instinctele normale. Rolul ă ă în a copia
legile naturii. ş sarcina sa nu este deloc ş ă ă ea cere
ă ă mult ţ ş mai ales o ă ş a
instinctelor sociale. Vai de ţ ai ă legislatori, ş de
idei arbitrare ş preconcepute, fac legi în ţ cu acelea ale naturii
146
INSTINCTELE DE Ţ Ş UMANITATE
riile ă dintre ş ş mai ales pe acelea care
ă din instinctul de proprietate ş din instinctul de
ţ puterea ă prin care Statul ă
la respectarea acestor raporturi legale - a acestor drepturi
ş datorii - ş intervine, când este cazul, pentru a
împiedica producerea conflictelor între membrii ţ
constrângându-i pe cei ţ ş pedepsindu-i pe cei
culpabili.
În rezumat, rolul Statului este de a le da membri-
lor ţ ţ ă ş ă de care au ţ ă
pentru a ă ş pentru a se reproduce. ****
În ţ - ca ş în trib - nu ă un instinct de
proprietate ă ţ terenurile ş proviziile a-
ţ familiilor ş indivizilor.
ş în cadrul ţ - ca ş în cadrul tribului -
ă acel sentiment instinctiv care face ca fiecare dintre
membrii ă ă ia, în caz de nevoie, ă ă ţ
ţ lor.
Acest sentiment - legat, în special, de teritoriul
ocupat de o ţ - constituie ceea ce se ş patrio-
(vezi, de exemplu, efectele legilor ţ franceze ş proiectele
legislative ale doctrinelor liberale, socialiste ş anarhiste [ale stângii
p,0litice în genere])!
••• Ceea ce nu ă ă "membrii ţ ar ă doar pentru a se
reproduce. N. C. Paulescu aduce aminte, în repetate rânduri, ă în
ă lucrare ă ş "punctul de vedere biologic", ceea ce nu în-
ă ă ă ţ ă sau ă s-ar putea reduce la
biologie. Omul nu este doar ţ ă pro-creatoare (ca animalele), ci ş
ţ ă creatoare (de ă ş ţ în ă a doua ă
el ă ş ş natura. Desigur, a ă ş natura nu ă a o nega
sau a o situi, ş cum i se ă adesea omului modern. În ţ
normale, ţ ş cultura trebuie ă se armonizeze atât cu natura,
cât ş cu Dumnezeu, ă cum ş una cu ă
147
NICOLAE C. PAULESCU
tism *****, sentiment care-I împinge pe om ă ş sacrifice
chiar ţ pentru a ă domeniul ţ împotriva
acelora care ar voi ă se ă ă pe dânsuI.
Instinctele de umanitate
Instinctele sociale ale omului nu se opresc ă Ia
ţ Noi avem pentru orice om un sentiment de instinc-
ă ţ de simpatie, ă ă ş mai ţ in-
tens) cu iubirea ă ş cu iubirea ţ ă sentiment
cunoscut sub denumirea de iubire ă sau umani-
. ******
tarism.
••••• ă ă pentru N. C. Paulescu ţ de "patriotism" ş
ţ nu sunt sinonime. În ţ normale ă de con-
ţ ă intre factorul etnic ş factorul teritorial), patriotismul re-
ă o ă a ţ În ţ anormale ă de di-
ţ ă intre factorul etnic ş factorul teritorial), poate exista un
ţ ă ă patriotism (cum a existat in trecut la evrei) sau un
patriotism ă ă ţ (cum ă uneori la indivizi "natura-
ţ pe aiurea). În orice caz, ţ are ă ă mai adânci
decât patriotismul, pentru simplul motiv ă "patria" ţ ţ schimba,
p,e când ţ nu.
••••• În ă ă lor instinctiv-sentimentale, ţ ş umani-
tarismul nu se exclud. Amintim aici ş formula ă a lui
Octavian Goga: "... vreau ă plutesc in plin umanitarism, cu o sin-
ă ţ ă fiu in luntrea mea ş ă iau toate ă ă nu ă
înec" (Mustul care fierbe, Imprimeria Statului, ş 1927, p.
40). ţ este ă în mod fatal, un sentiment mai puternic
ş mai concret decât umanitarismul ("umanitatea" ă pentru
ţ o ă ţ singura lor ţ ă ă fiind
aceea a ţ in sânul ă ă În mod firesc ş care n-ar
trebui ă ă nevoie de vreo ţ ă urmând scara
structurilor sociale/comunitare, omul ş ş instinctiv mai mult
rudele apropiate decât rudele ă familia decât "tribul", "tri-
bul" decât poporul, poporul decât omenirea ă Iubirea, in acest
148
INSTINCTELE DE Ţ Ş UMANITATE
Acest sentiment se ă mai ales ţ ă de
copii ş ţ ă depersoanele în ţ ă în acest caz, el ia
numele de ă .
Îmi pare superfluu de a insista ş de a aduce exem-
ple, sentimentele de umanitarism ş de ă fiind, desigur,
adânc ă în sufletul cititorilor mei.
Lucru minunat: aceste nobile sentimente nu ţ ex-
clusivomului! .
Animalele au, în mod instinctiv, un sentiment de sim-
patie pentru ţ de ş specie ş chiar de specii diferite,
mai ales ă acestea sunt tinere, ş - ceea ce ar ă ă
constituie doar apanajul omului civilizat - le este ă de indi-
vizii bolnavi sau infirmi.
Un ă din Pomerania - ş Wiese - avea o
ţ ă (Bubo maximus) ă pe care a legat-o de picior de
un arbore. O ă ţ ă ă veni la dânsa. "În fiecare
noapte, ea îi aduse de mâncare ş astfel, în patru ă ă îi
ă în total trei iepuri, un ş amfibiu, o cantitate enor-
ă de ş ş de ş o ţ ă doi sturzi, o ă ă
ă potârnichi, un ţ ă ă ş de ă ş o ă
ă ă
Prihorul familiar (Rubecula familiaris) este foarte mi-
los. "Puii orfani, incapabili de a se ă ei ş ş ă într-
însul un ă ă iar semenii ă bolnavi au În el un ajutor
milostiv... Un mascul fusese capturat ă cu puii ă EI
Îi ă ş îngriji întru totul. Opt zile mai târziu, fu introdus în
ş colivie un cuib cu pui de prihor. foamea Îi ă ă
sens natural, ş ţ cu gradul de apropiere sau intimi-
tate.
4 Un sentiment instinctiv, oarecum analog cu umanitarismul, ne face
ă iubim ş animalele, ă ă ţ ă de ţ lor.
5 A. E. Brehm, Merveilles de la nature, Bailliere, Paris, vol, III, p.
506.
149
NICOLAE C. PAULESCU
ţ ă mascul se ă spre ei, îi privi vreme îndelun-
ă apoi ă la cutia cu provizii ş ă larve de furnici, pe
care le aduse puilor. El îi crescu, într-un cuvânt, cu tot atâta
ş ca ş pe propriii ă pui'".
Se poate spune ş lucru ş despre mamifere. La
ţ aflate în captivitate, "când o ă moare, un indi-
vid oarecare din grup, mascul ori ă îl ă pe orfan ş
îi ă aproape tot atâta iubire ca ş propriei sale progenituri'".
Un pui de ţ ă ş pierduse mama, fu ş
ă de o ţ ă ă ă Koko. ă ce aceasta
ă micul animal - zice Brehm -, îi ş întinse ţ Puiul,
ă liber, ă imediat la Koko, care aproape îl ş cu
dovezi de ţ scoase sunete de ţ ş se puse
imediat pe ă ă ţ ă prea neglijat ă atunci ...
Koko ă totul ca ş cum ar fi fost mama micului orfan, iar
acesta, la rândul ă ă mult ş ţ ă de ă ă
ă ş i se supuse ă ă rezerve. Din nenorocire, mica ţ ă
muri ă câteva ă ă Koko era nebun de durere... El
ă în ţ trupul protejatului ă mângâindu-l ş ă
l... ă a se ţ ă ă încetare, ă ă la ţ ă ţ pe
care o pierduse... Durerea sa îl înnobilase; ne-a ş adânc pe
ţ Am pus ă fie ă mica ţ ă deoarece ă de
ajuns câteva ceasuri ca semnele descompunerii corpului ă se
ă ţ cadavrul a fost aruncat peste un zid înalt. Koko,
care ne observase cu ţ începu ă se ă ş ş
rupse în ă vreme ă ă peste zid, ă ă cadavrul
ş îl readuse pe ţ Oamenii mei îl ă din nou ş îi ă
puiul pentru a doua ă el rupse din nou ă ă
ş prietenul al ă cadavru ne-am ă ţ ă în-
ă
6 Ibidem, p. 648.
7 Ibidem, vol, 1, p. 11.
S Ibidem, pp. 63-64.
150
INSTINCTELE DE Ţ Ş UMANITATE
Acest sentiment de ţ poate ă se dezvolte ş
între animale de rase sau specii diferite.
"Multe persoane au fost martore ale prieteniei care i-a
legat mult timp pe un câine ă ş pe leul menajeriei
Museum-ului... Acest leu îl trata pe câine cu cele mai duioase
ă la care acesta ă ă ă ă ş ă ă
suspiciune... Doar în timpul meselor ă intimitate era sus-
ă Atunci fiecare se ă deoparte pentru ş primi
ţ ş nici unul nu ar fi ă ă atenteze la proprietatea
celuilalt, ba nici ă ă o ă din ochi. ă la ă
câinele muri; leul, ă ă prietenul ă îl chema neîncetat,
cu ă ş În cele din ă el ă într-o ă
ţ totul îl dezgusta, iar ţ ş vocea îi ă ă ...,,9
Dar mai ales la ţ se ă adeseori asemenea
sentimente de ţ Un mic cercopithec devenise prieten
cu un cynocephal ă "el se ă ă mângâiat ş îngrijit ca un
copil de ă ă mare ţ ă în ţ ă ajunsese
ă ă în fiecare noapte... Numai când cercopithecul tindea
ă ş rezerve ceva numai pentru sine, pacea era ă Ma-
rele cynocephal se repezea furios asupra lui, îi deschidea gura
ş îi prindea cu degetele hrana dintre ă mânca totul ş mai
ş ă pe ă pui, nenorocit ş ă ă ă 10•
Brehm - de la care ă toate aceste fapte -
mai ă ş cazul unui cynocephal babuin care îl ă pe
unul dintre cei patru pui ai unei ă ţ ,,Aceasta, ă se
repezi asupra ţ care trebui ă ş adune toate ţ
pentru a rezista acestor atacuri... Ea ş ă ă ă
ţ în ţ ă ţ pe care-l mângâia ş îngrijea în toate
felurile ... Dar via prietenie pe care o ă micului câine n-o
împiedica ă ă ş ce-i era destinat acestuia, în vreme ce-I
respingea cu mâna pe bietul ă .
9 Ibidem, p. 210.
10 Ibidem, p. 66.
11 Ibidem, p. 86.
151
NICOLAE C. PAULESCU
"Când O ţ ă ă puiul unui alt animal, com-
portarea sa este o ă ă ă Astfel, în timp ce pe de-o
parte îi ă îngrijiri, îl strânge la piept, îl ă ţ ă ş supra-
ă mereu, pe de ă parte nu-i ă nimic ă ă ba
chiar ţ ă ă ă nici un scrupul hrana ă acestuia,
ă de blidul cu alimente.
Cynocephalii ş cercopithecii care adoptau ă ţ sau
pisoi mi-au ă toate aceste lucruri" - zice Brehm'f.
Prin urmare, un sentiment de vie simpatie poate ă u-
ă animalele între ele, atâta timp cât nu vine ă le ă
ă un instinct mai puternic, cum este, ă ă acela de
ţ
ă ca ă încheiem, câteva exemple de animale - ă
ă ş mamifere - dând îngrijiri infirmilor ş bolnavilor.
"Doi prihori, ş în ş colivie, se ă ţ în
ţ ă într-o zi, unul dintre ş ş rupt un picior.
Luptele ă imediat. ă ş ă uitase, ă ă
mânia; el se apropie de ă îi ă ă ă ş îngriji cu
ş
Piciorul se ă dar pacea nu mai fu ă
ă între ş
Câteva ţ (Jacchus vulgaris), aduse din Ameri-
ca la Sankt Petersburg, aveau uneori convulsii nervoase. Or,
"când una dintre ele ă astfel ă celelalte se strângeau
în jurul ei ş era cu ă ş ă ă le vezi cum îi ă
îngrijiri?".
* * *
În rezumat, oamenii ă ă ţ naturale
(familii, triburi, ţ iar animalele se ă ş ele în
12 Ibidem, p. 11.
13 Ibidem, voI. ID, p. 648.
14 Ibidem, voI. 1, p. 128.
152
INSTINCTELE DE Ţ Ş UMANITATE
ă ţ analoage cu acelea ale oamenilor (familii. triburi.
turme. stoluri etc.),
Un sentiment puternic de iubire ă ă
ă ă ă ţ ă ă ţ ă ă
constituirea ş ţ acestor ă ţ pe când orga-
nizarea lor se face în virtutea instinctelor de ţ ş
de subordonare.
Or, aceste instincte se ă ş ele în sen-
timente de iubire. ă ş de familie. de triburi. de ţ
au un fel de simpatie pentru ş iar ş pe de
ă parte. resimt ş ţ ă pentru ş lor ă ă
- simpatie ş ş ţ ă care, în ă ă nu sunt
decât variante ale iubirii.
Concluzia ă care se desprinde din studiul
instinctelor sociale este ă legea ă care conduce
ă ţ la oameni ş la animale, este IUBIREA.·······
••••••• Cercetarea ş ţ ă duce astfel la o concluzie profund ş
ă ţ acestei .,legi supreme" in multe dintre ă ţ
ş actuale nu contrazice concluzia autorului, ci ă per-
vertirea sau degenerarea lumii moderne, ţ care s-ar ă con-
ş ă in ă gravitatea ei ş ă fiind prima
ţ a ă lui). Este ceea ce va incerca profesorul in lec-
ţ ă
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE *
ă ce am constatat ă rolul medicului este nul
în combaterea patimilor sociale de proprietate ş de domi-
ţ ni s-a ă interesant ă ă ă mijloacele pro-
filactice ş terapeutice pe care ţ ă
le-a opus - ş le opune ă - acestor ă flageluri. Prin
urmare, am examinat din acest punct de vedere prescrip-
ţ morale ţ în: 1) scrierile marilor filosofi; 2)
principalele ţ civile; 3) principalele ţ reli-
groase,
Vom rezuma aici, cât se poate de clar ş de concis,
rezultatele acestor ă
Ţ MORALE ALE FILOSOFILOR
Cele ă genii incomparabile ale filosofiei antice
- Platon ş Aristotel - ne-au ă scrieri pe baza ă ne
• ţ ţ ă la Facultatea de ă din ş (data nu este
ă apoi ă ţ III) in volumul Instincte sociale. Pa-
timi ş conflicte. Remedii morale (1910).
Nota bene: în continuare, din motive tehnice, numeroasele note
editoriale la acest amplu capitol al volumului de ţ ă n-au mai fost
ş in subsol, ca in celelalte capitole, ci au fost grupate la ş
textului, iar trimiterile la ele nu se mai fac prin asterisc, ci prin cifre
romane puse intre paranteze drepte. Cu ţ celei de ţ ă aici
toate notele ă in subsol ă trimiterilor cu cifre
arabe) sunt note de autor. Ca ş in capitolul anterior, ţ de
corp de ă din text se ă ţ originale (corpul mai
mic fiind destinat excursurilor ş ă Traducerea citate-
lor din limba ă ţ autorului.
154
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
putem da seama cu exactitate de modul cum priveau ei
problema ce ne ă
Platon
Platon (427-347 a. Chr.), în dialogul ă intitulat
Republica', expune un model perfect ă ă lui) al
ă ţ ş
Statul sau societatea se ş sub ţ trebu-
ţ Pentru a se ajuta unii pe ţ mai ţ oameni se
ă ş ă o cetate.
"Sacrale: Ceea ce ă ş unui Stat mi se pare ă
este ţ unui individ izolat de ş satisface singur trebu-
ţ ...
Astfel, ţ unui lucru ă ă se asocieze cu
un om, iar ţ altui lucru ă ă se asocieze cu un
alt om, ţ ţ i-a adunat ă pe mai ţ
cu scopul de a se putea ajuta unii pe ţ iar noi ă acestei
asocieri numele de Stat'",
Pentru a fi ă ş Statul trebuie ă fie guver-
nat de unfilosofa ă ţ ă ă constituie legea ş a ă
rui ţ ă fie ă
ă vedem, în continuare, cum ţ lui Platon
va conduce Statul.
EI va începe prin a lovi în ă dintre sentimente-
le instinctive cele mai adânc ă ă în sufletul ome-
nesc: instinctul de proprietate ş instinctul de familie.
1 Platon, L 'Etat ou la Republique, tr. fr. A. Bastien, Ed. Gamier, Pa-
ris [IT]. Este vorba de un dialog Între Socrate ş discipolii ă
2 Platon, op. cit., ed. cit., Livre II, chap. V, § 1, p. 63.
155
NICOLAE C. PAULESCU
ă în cetatea ă cel ţ în
casta ă nu ă nici familie, nici proprietate.
Regele-filosof ă proprietatea; el prescrie comuni-
tatea averilor ş ş pe ă ţ de a se ă ţ
.Socrate: Mai întâi de toate, vreau ca nici unul dintr-
ş ă nu posede nimic propriu... Vreau, de asemenea, ă li se
ă ă ă ar avea ă case, bani... ş -ar petrece
ţ urându-se unii pe ţ ş reciproc curse... ş
alergând, cu ş mari, spre ruina lor ş a ă ţ
ţ ă ş familia, prescriind deopotri-
ă comunitatea femeilor ş a copiilor.
.Socrate: Femeile ă ş vor fi comune
tuturor acestora; nici una dintre ele nu va locui, în mod privat,
cu nici unul dintre ei... Copiii vor fi, la rândul lor, ţ în
comun; ă ţ ş vor ş copiii, nici ş pe ă
ţ lor,,4.
Copiii nu vor fi ţ nici ă de mamele lor;
acestea vor fi aduse, la anumite ceasuri, ă ă dar
în mod ţ
.Socrate: Copiii, ă ce se vor ş vor fi ţ unor
ă ţ sau unor femei ... ce vor avea drept ă ş
lor... ş se vor îngriji ş de hrana copiilor, ducându-le pe
mame la ă în ă perioada ţ ş luând toate
ă posibile ca nici una dintre ele ă ş ă recu-
ş propriul copil'",
3 Ibidem, Livre III, chap. VI, § 2, p. 134.
4 Ibidem, Livre V, chap. II, § 1, p. 189.
5 Ibidem, p. 193.
156
REMEDULE PATIMILOR SOCIALE
Ş acum ă avantajele ce ar legitima aceste mon-
struoase ă
.Socrate: Certurile ş procesele vor fi eliminate dintr-
un astfel de Stat, în care nimeni nu va avea altceva strict per-
sonal decât propriul ă corp ş în care toate celelalte vor fi în
comun.
Nu ă oare deaici ă ş ă ţ vor fi astfel
la ă de multele neajunsuri iscate printre oameni din pri-
cina averilor, a femeilor ş a copiilor lor?,,6.
Dar nu-i numai atât; ă ţ bolnavi li se va refu-
za hrana ş îngrijirea, deoarece "aceasta n-ar fi în avanta-
jullor ş nici al Statului"?
"Socrate: Astfel ă tu vei stabili în Stat o ă ş
o ţ ş cum le ţ noi...
Se vor ţ ă dea îngrijiri numai ă ţ cu o
ă ţ ă ii ă iar pe cei cu suflet ă
ş incorigibil îi vor omorî" .
În rezumat, Platon, pentru a împiedica izbucnirea
conflictelor, ar fi vrut, în mod naiv, ă suprime ă din-
tre cele mai puternice instincte ale ţ ş cel de
familie ş cel de proprietate.
El nu ş dat seama ă aceste instincte sunt na-
turale ş prin urmare, rezistente la orice încercare de
distrugere, nici nu pare a fi ţ marea lor ţ ă
ă
6 Ibidem, Livre V, chap. III, § 2, p. 200.
7 Ibidem, Livre III, chap. IV, § 3, p. 120.
8 Ibidem, Livre III, chap. IV, § 5, pp, 123-124.
157
NICOLAE C. PAULESCU
În schimb, el i-a conferit ţ o putere
ă tocmai ă pentru a genera ş a ţ
patima de ţ
Ignorând cu totul patimile, Platon nu putea deci ă
prescrie - ş de altfel, nici n-a ă - vreo ă ă în
ceea ce le ş
Ce ă mai spunem despre purtarea ă
pe care o recomanda ţ ă de cei bolnavi, când se ş ă
ă ş animalele au ă ţ ă de semenii lor ţ în su-
ţ ă
Aristotel
Aristotel (384-322 a. Chr.), cel mai mare spirit
filosofic ş ş ţ al ă ţ ş am putea zice chiar
al omenirii), ă subiectul care ne ă într-o
carte ă Politica
9

Spre deosebire de Platon, ş deduce consecin-
ţ din idei a priori, Aristotel, ca un ă om de ş
ţ ă ă de la fapte concrete, pe care ş ă le fixeze,
în mod admirabil, prin ţ
El începe prin a stabili ă baza ă ţ este fa-
milia ş ă în fiecare familie ă în mod natural, senti-
mente de ţ ş de supunere.
"Trebuie mai întâi ă unim, ă câte ă ţ
care nu pot exista una ă ă de ă precum ă ş fe-
meia, în vederea ţ Iar acest lucru nu este la ele efec-
tul unei ă premeditate, ci natura este cea care le ă
ca ş tuturor animalelor sau chiar plantelor, ţ de a ă în
urma lor o ă ţ ă care ă le semene.
9 Aristote, La Politique, tr. fr. Thurot, Ed. Gamier, Paris [III].
158
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
ă ţ naturii ş în scopul ă speciei, o
ţ ă care ă ş alte ţ care se supun; ă acela care,
prin ţ sa, este capabil de prevedere, are, în mod na-
tural, autoritate ş putere de ă ă autoritate (de
ţ ş de ă se întinde asupra femeii ş asupra copiilor..."ll.
Apoi el ă ă reunirea mai multor familii for-
ă un trib, iar cea a mai multor triburi - o cetate sau o
ţ
"Prima ţ ă din mai multe familii, este
satul [N] ...
ţ ă din mai multe sate ă o
cetate ă ş ă
Societatea ă este ă
"Este deci evident ă ş cetatea face parte dintre lucru-
rile din ordinea ă ş ă omul este, în mod natural, un
animal politic [V] menit a ă în societate?",
Un sentiment de simpatie îi ă între ş pe
membrii ă ţ ş (triburi, ţ "Prietenia îi
duce pe oameni la ţ ă
Analiza ţ ă la care acest minunat spirit su-
pune fenomenele sociale îl duce la a ş ă princi-
palele cauze ale ă ă sociale sunt: patima de pro-
prietate ş patima de ţ
10 Aristotel, op. cit., ed. cit., Livre 1, chap. 1, § 4, p. 2.
II Ibidem, Livre 1, chap. IV, § 7, p. 29.
12 Ibidem, Livre 1, chap. IV, § 7-8, p. 4.
13 Ibidem, Livre 1, chap. r, § 9, p. 5.
14 Ibidem, Livre III, chap. V, § 14, p. 115.
159
NICOLAE C. PAULESCU
ă ă sociale au la origine nu doar inegalitatea
averilor, ci ş inegalitatea onorurilor'i".
"Oamenii ă ş ă ţ nu doar spre a face ţ ă
ţ ţ ei nu-i jefuiesc pe ă doar pentru a se
ă de frig ş de foame, ci ş pentru a se veseli ş ş
satisface patimile prin ă
Cele mai mari crime se comit pentru dobândirea priso-
sului, iar nu pentru asigurarea necesarului. De exemplu, nu de-
vine cineva tiran doar pentru a se ă de frig?",
ş de mare este perversiunea omului, încât ţ
sale sunt de ă La început el se ţ ş cu doi
oboli; o ă ce i-a ă ă el vrea ă capitalizeze succesiv,
ă când poftele sale nu mai cunosc margini.
Prin natura ei, ă este ă ş ş cei mai
ţ oameni ş petrec ţ în ă mijloacelor de o
satisface't".
Din nefericire, zadarnic parcurgi cu aviditate car-
tea lui Aristotel pentru a descoperi vreun remediu al rele-
lor, pe care altminteri s-a priceput ă le ă în ţ ă
ş ale ă cauze a ajuns ă le descopere; el nu propune
decât leacuri anodine, ş se pare ă a ă rolul im-
portant pe care-l poate juca, în aceste cazuri, ţ
.Remediul tuturor acestor rele nu ă în a egaliza a-
verile, ci în a face astfel încât oamenii buni de la ă ă nu
ă a se ă ţ iar cei ă ă nu o ă face.
Acest lucru se poate_ ţ ţ pe cei ă într-o
ţ ă ă ă a-i ă ş ă ă ţ
15 Ibidem, Livre II, chap. IV, § 7, p, 58.
16 Ibidem, Livre II, chap. IV, § 8, pp. 58-59.
17 Ibidem, Livre II, chap. IV, § 11, p. 60.
18 Ibidem, Livre II, chap. IV, § 12, p. 61.
160
REMEDIILE PATIMI LOR SOCIALE
Apoi Aristotel, cu un admirabil ţ combate
ţ lui Platon: comunitatea femeilor, comunitatea
copiilor, comunitatea averilor
I9
.
ă fiecare ă ţ are o mie de fii - nu ă ţ
de el, ci de unii sau ţ dintre ă ţ ă ă ă ţ -
ţ ă ţ vor neglija, în mod egal, asemenea copii...
Mai bine ă fii cel din ă dintre veri, decât fiu în
Republica lui Platon,,2o.
"Nimic nu ă mai ţ interes decât un lucru a
ă posesie este ă unui ă considerabil de persoa-
ne. ă o foarte mare ţ ă lucrurilor care ne ţ nu-
mai ă ş nu ne ţ ţ de posesiunile comune decât
în ă interesului personal. Acestea din ă sunt ă în
ă ă între alte motive, ş pentru ă tindem ă ne bizuim pe
grija altora'?",
Pe ă astfel de rânduri pline de ţ se
mai ă din nenorocire, ş altele care-i umbresc ă
cirea.
"Pentru a fi ă [familia] trebuie ă ă ş
oameni liberi, ş sclavi?",
"Sclavul nu doar ă este în slujba ă ci el îi
ţ acestuia în mod absolut'f",
ă în specia ă indivizi tot atât de infe-
riori altora ca ş corpul ţ ă de suflet, ca ş animalul ţ ă de om;
astfel de indivizi sunt ţ în mod natural la sclavie,
19 Ibidem, Livre II, chap. I, § 2-3, p. 36.
20 Ibidem, Livre II, chap. I, § 11-12, pp. 39-40.
21 Ibidem, Livre II, chap. I, § 10, p. 39.
22 Ibidem, Livre I, chap. II, § 1, p. 7.
,23 Ibidem, Livre I, chap. II, § 6, p. 9.
161
NICOLAE C. PAULESCU
pentru ă nu este nimic mai bun pentru ş decât faptul de a
se supune?"
"Cât despre faptul de a ş care sunt copiii care trebuie
ţ sau ţ e ă o lege care ă ă ă
nirea unui copil diform. În ţ ă copiilor ă nu-
ă ş trebuie ă fie întotdeauna limitat), ă obi-
ceiurile nu permit ă se abandoneze un copil ş ă în anumite
familii se nasc copii peste ă stabilit, atunci trebuie pro-
vocat avortul,,25.
Ce ă mai zic de o enormitate ca aceasta:
.Legislatorul a spus lucruri frumoase despre avantajele
ă ţ ş despre izolarea femeilor, pentru a le împiedica ă
ă ţ copii, ţ ţ între ă ţ ă din
ă prevedere ă un bine sau un ă Vom examina a-
ă ă cu ă ocazie?",
În rezumat, Aristotel, excelent observator al natu-
rii, ş ţ ă a instinctelor socia-
le, el ajungând chiar ă ă ă patimile de proprieta-
te ş de dominatie sunt principalele cauze ale conflictelor
între oameni.
Dar, asemenea unui medic ce s-ar ţ doar ă
consulte un bolnav, ă ă a ă ă ş vindece, el nu se
ă ă ă ă mijloacele potrivite pentru a reme-
dia aceste conflicte.
De altfel, ca ţ morale, Politica sa reco-
ă ş ă infamii, cum ar fi infanticidul,
sclavia etc.
24 Ibidem, Livre I, chap. II, § 13, p. 11.
25 Ibidem, Livre IV, chap. XIV, § 19, pp. 191-192.
26 Ibidem, Livre II, chap. VII, § 5, p. 79.
162
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
[Filosofii ă de ă Aristotel]
ă Aristotel, filosofia ă începe ă se dezin-
tereseze de societate ş nu mai are ca obiect decât ferici-
rea individului.
Epicur (341-270 a. Chr.) ă ş fericirea în ă
rea ă de ataraxie. Zenon (336..244 a. Chr.) o des-
ă în ţ ă atât ţ ă de ă cât ş
ă -
Epicureicii ş stoicii nu cunosc natura ă
ş în loc ă ă patimile, ei ş pierd timpul luptând,
zadarnic, împotriva instinctelor".
ş ă ă ţ ă de societate se ă
ş neoplatonism, reunindu-i pe Platon, pe Aristotel ş pe
Zenon, dar în care ă elementul mistico-religios.
[Filosofii ş medievali]
ă ţ Bisericii, greci ş latini, mai cu ă
ă Augustin (354-430), iar mai târziu scolasticii, din-
tre care cel mai ilustru este Sf'antul Toma d' Aquino
(1225-1274), s-au ă ă îmbine ceea ce este ade-
ă bun ş frumos în doctrina lui Aristotel cu sublimele
ă ţ ă ale lui Iisus Christos ş ale discipolilor ă
Astfel s-a zidit grandiosul edificiu al filosofiei ş
[VI], care este, ă ă ă culmea ă de ţ
ciunea ă constituind sistemul cel mai realist,
27 Astfel, de exemplu, Epicur ţ ă ă pentru a ţ fericirea, ţ
leptul trebuie ă se elibereze de iubirea ă ş ă evite ş crea
ţ de familie, pentru a ş da ocazii de a suferi; el mai reco-
ă de asemenea, retragerea din treburile publice, care ş ele sunt
izvoare de necazuri.
163
NICOLAE C. PAULESCU
mai coerent ş mai profund - rezultat al eforturilor, în-
tinse pe multe secole, ale celor mai mari genii ale ome-
nirii.
Trecem ă peste ă ţ ă sociale ale
filosofiei ş urmând ă ne ă mai târziu de
doctrina ă a lui Iisus Christos, ă ă filoso-
fie îi ă înalta ei valoare ş incomparabila ei ă
lucire.
[Filosofii ş ş ş
În epoca ă impropriu ă ş
ă ţ ţ ă ă se ă la cultura ă iar princi-
palele ţ filosofico-politice ale acestei vremi sunt
imitate ă Republica lui Platon. Astfel sunt scrierile lui
Machiavelli (1469-1527), Thomas Morus (1478-1535) -
care în celebra sa Utopia ă (ca ş Platon) co-
munismul- ş Campanella (1568-1639) - care în Civitas
Soli ă (tot pe urmele lui Platon) comunitatea averilor,
femeilor, ţ etc.
În secolul al XVII-lea, în Anglia, s-a produs cu
Hobbes (1588-1679, cu al ă Leviathani
9
ş cu Locke
(1632-1704, cu ale sale ă asupra ă ci-
28 "În realitate - zice V. Cousin - ă ă ă ş
rea) nu a avut nici un filosof de geniu care ă se ă compara cu
marii filosofi ai ă ţ ai Evului Mediu ş ai timpurilor ulteri-
oare; ea nu a dat nici un monument filosofic durabil ş ă este ă o
ă ă operele sale, avem motive de a fi severi cu dânsa".
29 ă Hobbes, starea ă este bellum omnium contra omnes,
ă tuturor contra tuturor", care-i ă pe oameni În ă
ceri ş ă În interese. ă eroare reapare în secolul al
XIX-lea sub forma faimoasei .Jupte pentru ţ ă - struggle for
life - a lui Darwin.
164
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
vile), o ă înviere a ţ politice ale lui Platon.
ş filosofi ţ printre altele, ă omul nu este so-
ciabil în mod natural ş ă societatea este rezultatul unui
pact, al unei ţ artificiale între indivizii ce mai
înainte ă în stare ă
[Filosofii ş
Ideile lui Hobbes
31
, dar în ş mai mare ă ă cele
ale lui Locke, au ă un puternic ecou în ţ seco-
lului al XVIII-lea. Adoptate de Voltaire (1694-1778) ş de
ş în genere, ele au fost reelaborate, amplifi-
cate ş prezentate cu mult talent de ă Jean-Jacques
Rousseau (1712-1778), jucând, ţ ă ţ lui, un
rol capital în cel mai formidabil eveniment social al
timpurilor moderne - ţ ă
30 Filosofii ş ai acestei perioade - Bacon (1561-1626), Descartes
(1596-1650), Pascal (1623-1665), Malebranche (1638-1715), Leibniz
(1646-1716) - s-au ocupat prea ţ de societatea ă ş nu
ă În scrierile lor nimic remarcabil cu privire la problema care ne
ă aici.
31 Idei ă ă cu cele ale lui Hobbes au mai fost emise de ă
Spinoza (1623-1677) În al ă Tractatus theologico-politicus ş de
ă Montesquieu (1689-1755) În celebra sa lucrare L 'Esprit des lois
(din care ă mai departe ă ţ de la Garnier). Montesquieu
ş de la "omul de dinaintea ă ă ţ (ed. cit.,
p. 6) ş ă ă "În ă stare individul se simte inferior alto-
ra" (ibidem). "Frica În sine Îi face pe oameni ă ă unii de ţ dar
semnele unei frici reciproce Îi ă ă se apropie" (ibidem). Du-
ă ce a stabilit modul constituirii ă ţ el ă ă ce oa-
menii sunt În societate, ei pierd sentimentul ă egalitatea
dintre ş ă ş starea de ă Începe" (ibidem, p. 7). EI nu
ă nici un remediu Împotriva patimilor de proprietate ş de
ţ (pe care, de altminteri, pare a le ignora).
165
NICOLAE C. PAULESCU
Pentru a face critica acestor idei ne va fi de ajuns
ă studiem cele ă principale scrieri politice ale lui J.-J.
Rousseau: Discursul asupra originii ă ţ dintre
oameni ş Contractul social.
(J.-J. Rousseau)
Discurs asupra ă ţ dintre oament", J.-J.
Rousseau ă a stabili cauzele ă ţ dintre oa-
meni, ă îi atribuie toate relele de care ă omeni-
rea. El se ă Ce este omul, ş cum l-a format
natura"? Ajunge ă la o ţ cu totul ă ş
ă
ă Rousseau, omul, în starea de ă ar fi in-
ferior animalelor; el n-ar avea instincte ş singur între
toate celelalte ţ vii, el n-ar aveafamilie.
"Oamenii, ă ş ţ printre animale, le ă ş le
ă ridicându-se ă la instinctele acestora; cu avantajul ă
în vreme ce fiecare specie nu are decât un instinct al ă pro-
priu, omul, neavând unul care ă ţ ă doar lui, ş le apro-
ă pe toate?".
"Masculii ş femelele se uneau la întâmplare, ă cir-
ţ ş ţ ă ă ă ca vorbirea ă le fie un instrument in-
dispensabil pentru ş comunica lucrurile pe care aveau ă ş le
ă ei se ă ţ cu ş ş ţ ă Mai întâi, mama îi
ă pe copii pentru trebuinta ei; apoi, ş devenindu-i
dragi prin ş ţ ă îi ă pentru propria lor ţ ă în-
ă ce ei ajungeau în stare ă ş procure hrana, ş ă ă
mama; ş cum aproape ă nu exista nici un alt mijloc de a se re-
32 J.-J. Rousseau, Discours sur 1'origine de l'imffgalite parmi les hom-
mes, Ed. Garnier, Paris [VII].
33 Rousseau, Discours..., ed. cit., p. 42.
166
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
ă decât acela de a nu se pierde din vedere, ei ajungeau în cu-
rând, ă unii de ţ ă nu se mai ă
Iubirea ă ş iubirea ă ă necunoscute
în starea de ă ar fi defectele artificiale ale ă ţ
"Obiceiul de a ă ă a dat ş celor mai
scumpe sentimente cunoscute de oameni: iubirea ă ş
iubirea ă ă
Dar nu este totul. Omul, în starea de ă ar fi
lipsit de orice ă a instinctului de proprietate ş de do-
ţ
"În ă stare ă neavând case, nici colibe,
nici vreun alt fel de proprietate, fiecare locuia la intâmplare?",
"Ei nu ş nici vanitatea, nici stima, nici ţ nu
aveau nici cea mai ă ţ de ce e al ă ş ce e al meu?".
,,Ar fi fost greu ă fie ă ţ ă ţ ă ce sunt servi-
tutea ş ţ
ş ă Rousseau, omul n-ar poseda instinc-
tele sociale pe care le au animalele. Cred ă ă ă ce-
le pe care le-am spus mai înainte [în cele ă ţ ante-
rioare: "Instinctele sociale" ş "Conflictele sociale"], ar fi
de prisos ă mai combatem ă o ă asemenea ţ
Rousseau ă apoi ă omul, spre deosebire de
toate celelalte animale, nu este sociabil în mod natural.
34 Ibidem, p. 52; v. ş pp. 67-68.
35 Ibidem, p. 70.
36 Ibidem, p. 52.
37 Ibidem, pp. 61-62.
38 Ibidem, p. 65.
167
NICOLAE C. PAULESCU
"Se vede, ă ţ ă pe care a avut-o natura de
a-i apropia pe oameni prin ţ reciproce ş de a le înlesni
folosirea vorbirii, cât de ţ s-a preocupat ea de sociabilitatea
lor ş cât de ţ a pus ea din ceea ce-i este specific în tot ceea
ce ş au întreprins pentru a stabili ă între ş
În cele din ă ă ce a probat ă "inegalitatea abia de este
ă în starea de ă ş ă ţ ei este aproatpe
ă el a încercat ă demonstreze ă ă inegalitate este
un rezultat al constituirii ă ţ care, "deteriorând specia, a
generat o ţ ă rea, ă ă
Societatea, ş ă ă pentru animale, a
fost deci, ă Rousseau, rea ş ă pentru oa-
meni. Ea a distrus egalitatea ă prin cele ă in-
ţ ale sale, proprietatea ş ă ţ
pe care Rousseau le ă dreptuzurpatoare. Ş el a-
ă in mod explicit:
"Cel dintâi care, împrejmuind un teren, a zis: Acesta
este al meu, ă oameni atât de naivi încât ă dea crezare,
a fost ă întemeietor al ă ţ civile.
De câte crime, de câte ă de câte mizerii ş de
câte ă n-ar fi ţ neamul omenesc cel ce, ţ
parii ş astupând ş ţ ar fi strigat semenilor ă ă ţ ă de
a-i da ascultare acestui mincinos; ţ ţ ă ţ
ă roadele sunt ale tuturor ş ă ă nu este al ă
nui!,,41.
Toate animalele au un cuib ş un teren de ă
re; numai omul, ă Rousseau, n-ar avea acest drept!
39 Ibidem, pp. 56-57.
40 Ibidem, p. 66.
41 Ibidem, p. 67.
168
REMEDIILE PATIMI LOR SOCIALE
ă ce societatea s-a constituit, "fiecare începu ă ia
seama la ţ ş ă ş ă ă fie luat el ş în ă
astfel ă stima ă deveni un lucru de ţ Acela care cân-
ta sau dansa mai bine, acela care era mai frumos, mai puternic,
mai îndemânatic sau mai ă deveni cel mai stimat; ş
acesta a fost primul pas spre inegalitatev".
Cu atât mai mult cu cât ă ţ împing ele însele ă
tre ţ ţ de-abia ă ă de a domi-
na, ă o ă deasupra tuturor celorlalte'" .
În curând, "societatea ă ă ă loc celei mai ori-
bile ă de ă
În toate turmele de animale ă ş ş subordo-
ţ or, ă Rousseau, numai la oameni nu trebuie ă
existe!
Proprietatea ş ţ au un caracter uzurpa-
tor pentru acest filosof care n-a ţ originea lor ins-
ă ş faptul ă nu ele, ci patimile, derivate din ele
prin deviere, sunt cele care ă conflictele între oa-
mem.
Contractul sociaî", Societatea ă fiind rea,
ă fiind cauza ă ţ ş a conflictelor dintre oa-
meni, Rousseau propuse construirea alteia, care ă fie
ă ă din care ă fie eliminate cele ă elemente
de discordie ă proprietatea ş ţ (sau gu-
ă
El crede a fi ă un remediu pentru starea ă
a lucrurilor prin ş contract social, care ar stabi-
42 Ibidem, p. 72.
43 Ibidem, p. 77.
44 Ibidem, p. 78.
45 J.-J. Rousseau, Du contrat social, Ed. Gamier, Paris[VIII].
169
NICOLAE C. PAULESCU
li, în locul ţ ş al ă ţ libertatea ş egali-
tatea. '
ă vom cerceta in ce ă cel mai mare bine cu
ţ ă cel care se cuvine ă fie ţ unui sistem de ţ
vom constata ă aceasta se ă la ă lucruri fundamen-
tale: libertatea ş egalitatea?",
ă în ce ş proprietatea, Rousseau
ă comunismul sau colectivismul, altfel spus...
egalitatea.
"Fiecare membru al ă ţ se ă ş acesteia în
starea in care se ă la momentul constituirii ei, el ş bunurile
pe care le ă ... Statul este ă peste toate averile mem-
brilor ă prin contractul social'?".
În ce ş ţ Rousseau o reduce pe
aceea a unor ă ţ crezând ă ă astfel
libertatea.
În realitate, el o ş cu ţ Statului,
pe care oface ă
"Clauzele contractului social, bine ţ se reduc, în
fapt, la una ă alienarea ă a ă asociat, cu toate
drepturile sale, in favoarea intregii ă ţ
ş cum natura ă ă om putere ă asupra
membrelor sale, tot astfel pactul social ă corpului politic pu-
tere ă asupra tuturor membrilor ă
46 J.-J. Rousseau, Du contrat... , ed. cit., p. 214.
47 Ibidem, pp. 251-252.
48 Ibidem, p. 248.
49 Ibidem, p. 251.
170
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
Iar ă putere ă îi ă chiar drept
de ţ ă ş de moarte asupra ă ţ
ă ţ nu mai ă singur asupra perico-
lului la care legea îl ă ă se ă când ă i-a
spus: Este necesar pentru Stat ca tu ă mori, el trebuie ă
accepte ă ă ă ţ sa nu este doar o binefacere a na-
turii, ci ş un dar ţ al Statului?".
În loc de libertate, ă ţ va îi.silit ă se supu-
ă contractului social.
"Pentru ca acest pact social ă nu fie doar un formular
zadarnic, el cuprinde acest angajament tacit... ă oricine va re-
fuza ă se ă ţ generale va fi silit de ă întreg cor-
pul [social]?",
Iar ă cineva va ă ă încalce prescriptiile
acestui pact, acela va fi aspru pedepsit, fie cu exilul, fie cu
moartea.
"Conservarea Statului este ă cu a sa; tre-
buie ca, din doi, unul ă ă
Or, cel care "a rupt contractul social nu mai este
membru al Statului; el trebuie ă fie eliminat prin exil, ca unul
ce a ă pactul, sau prin moarte, ca unul ce a devenit inamic
publiC,,52•
Ş ca o culme a despotismului, Statul va teroriza
ă ş ş ţ
50 Ibidem, p. 261.
51 Ibidem, p. 250.
52 Ibidem, p. 261.
171
NICOLAE C. PAULESCU
"Trebuie, spre a respecta ţ ă ca fiecare
ă ţ ă ă numai opinii în conformitate cu aceasta (deci
cu Statul)". Va mai exista ş ,,0 profesiune de ţ ă pur
ă ale ă articole trebuie ă fie fixate de ă suveran...
ă ă ă ă obliga pe nimeni ă o ă el poate ă izgo-
ă din Stat pe oricine nu o crede; îl poate izgoni nu ca ne-
credincios, ci ca nesociabil". Iar ă cineva, ă ce a recu-
noscut în public aceste dogme, se va purta ca ş când nu le-ar
crede, ă fie pedepsit cu moartea't",
Se poate concepe o tiranie mai ă ă
ce este, în fapt, Statul? Ce este, în realitate, poporul suve-
ran al lui Rousseau? Ne ă H. Taine: "Este ţ
nea sau individul care ţ puterea". Ş ă "Dog-
ma ă ţ poporului, ă de ă ţ
va duce la o ă anarhie, ă în momentul când, in-
ă de ă ş ea va duce la un despotism ă
ş
În rezumat, cele ă faimoase scrieri politice ale
lui Rousseau sunt ă dintr-o ţ ă ă de erori biolo-
gice grosolane, abia disimulate de stilul admirabil. ă ă
ă sofist din Geneva ă natura ă a omului
ş necunoscând cauzele dezordinilor sociale, ă pati-
mile, propune remedii absurde, împotriva naturii, cum ar
fi suprimarea ă ţ ş a ierarhiei sociale.
ş de aceste utopii, s-au ă oameni - tot
atât de ţ ca ş Rousseau ş tot atât de ă ă ţ spi-
ritual ca ş dânsul - care ă încerce punerea în ă a
acestor doctrine (ce nu pot decât ă ţ ţ urile sociale).
53 Ibidem, p. 339.
54 Hippolyte Taine, Les origines de la France contemporaine, Ed.
Hachette, Paris, 1893, vol, 1, pp. 319 ş 327 [IX].
172
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
Rezultatul a ă ţ celor mai teribile patimi
ş în ţ ă sub numele de Revolu-
ţ ă care constituie un document biologic de cea
mai mare ţ ă ş pe care îl vom studia în con-
tinuare, urmându-l pe onestul ş competentul ă istoric
H. Taine
55

ţ ă
În 1779, societatea ă se compunea din trei
clase: a) nobilimea, avându-l în frunte pe Rege; b) clerul;
c) poporul- de la ş (burghezi) ş de la sate ţ ă
Dintre aceste trei clase, primele ă se bucurau
de privilegii (de care cea din ă era complet ă da-
ă ă ă la originile ei, ă ă ş Im-
periului Roman, societatea ş datora ţ nobilimii,
care o ă de barbari, iar ţ - clerului ş mai
ales ă ă care o ş
ţ erau ţ de impozite; ei ă ţ
ţ ş primeau taxe ş ţ În plus, ei aveau la
ţ toate posturile înalte din Stat, pe când burghe-
zia era ă de la acestea, trebuind ă se ţ ă
întotdeauna cu posturi subalteme.
De aici s-au ă ţ invidia ş ura. Acesta
este punctul de plecare al ţ Ş ă ş punctul la
care s-a ajuns: burghezia - ş mai ales partidul zis al iaco-
55 Cartea acestui autor "nu este ă decât pentru ă iubitori
de ă de documente, de probe, iar nu pentru publicul larg, care
are, in ce ş ţ un parti pris ş o opinie ă
(Taine, op. cit., voI. IV, Preface - p. IV).
56 Montalembert, Les Moines d'Occident, Ed.Lecoffre, Paris, 1892
(cf. voI. II ş voI. III).
173
NICOLAE C. PAULESCU
btnilor", ă ă de principii filosofice false ş de
patimile de proprietate ş de ţ - a ă nobi-
limea ş clerul, acaparând puterea.
ă vedem acum care au fost, în timpul ţ
efectele patimii de proprietate ş efectele patimii de domi..
ţ
Efectele patimii de proprietate
ă iacobini, "nu ă decât o ă societate jus-
ă - aceea ă pe contractul social", iar "clauzelecon-
tractului social, bine ţ se reduc, în fapt, la una ă
alienarea ă a ă asociat, cu toate drepturile sale, în
favoarea întregii ă ţ fiecare membru ă
acesteia întreg, în starea în care se ă la momentul constituirii
ei, el ş bunurile pe care le ă (Rousseau)",
"Suveran atotputernic, proprietar universal, Statul ş
ă ţ drepturile nelimitate asupra persoanelor ş
asupra lucrurilor; în ţ ă noi, iacobinii, ţ ai
ă ne vom ă peste persoane ş peste lucruri,,59.
57 Iacobinii nu ţ nici claselor înalte, dar nici masei populare,
ci locul lor era "între cele ă extreme, în stratul inferior al bur-
gheziei ş în stratul superior al poporului... din care trebuie ă ex-
ş mai ţ cei ş ţ ţ ţ de ă ă ş cu sim-
ţ ş (Taine, op. cit., voI. 3, p. 35). Ceea ce îi caracteriza în
mod deosebit era "un amor propriu exagerat", "o vie ţ ă de
parvenire", "setea de a conduce" - cu alte cuvinte, patima de
ţ (ibidem, pp. Il, 15 ş 17).
58 CI Taine, op. cit., voI. IV, p. 70.
59 Ibidem, p. 71. În conformitate cu ă teorie, "instinctul puternic
ş profund prin care individul se ă ă ţ ă a ă pentru dânsul
ş pentru ai ă avutul ş produsele sale, este tocmai fibra ne ă ă ă
ce trebuie ă sau ă cu orice ţ ă ei nume este
«egoismul» sau «lipsa spiritului civic», iar ă sale re-
174
REMEDII LE PATIMILOR SOCIALE
Ş ă iacobinii au mers aproape ă la ca-
ă tot ceea ce se putea face pentru a ruina indivizii, familiile
ş chiar Statul, ei au ă tot ce se putea lua, ei au luat,,60.
ş ţ "au început prin a suprima, ă
ă dijma ş toate drepturile feudale"; apoi "au con-
fiscat bunurile clerului, în valoare de vreo patru miliarde; bu-
nurile ţ în valoare de vreo trei miliarde; bunurile
ţ ş ale ţ în valoare de sute de milioa-
ne; bunurile ţ în valoare de ă multe alte miliarde;
bunurile spitalelor ş ale altor ţ de binefacere, în valoare
de vreo 800 de milioane; bunurile atelierelor parohiale, ale fun-
ă ă atentate împotriva ă ţ singura ă
ă a bunurilor" (ibidem. p. 484). Cu alte cuvinte, pentru iaco-
bini, care nu pricep natura ă a economiei ş a ă
în vederea viitorului, "oricine ă provizii este culpabil", este un
"aristocmt", un "acaparator" ş ,,nu ă ă mai mare decât
aceasta" (ibidem, p. 429). ţ - ş prin urmare ţ la
moarte - sunt nu numai nobilii, ţ burghezii ţ dar ş
oricine ă ceva economii sau ceva rezerve". La ş "cârciu-
marii devin mai ţ ţ ş ş ş ă s-au aristocra-
tizat" (ibidem, voI. III, p, 397). Acela care, îngrijorat de viitorul ă ş
al familiei sale, ă provizii (ca ş animalele), este declarat un
egoist, un inamic public. ,,Pedeapsa cu moartea pentru orice particu-
lar care ţ la dânsul mai ă pâine decât îi este de ţ ă pen-
tru hrana sa!". Astfel, Monitorul din 16 brumar, anul II, ă "con-
damnarea la moarte a lui Pierre Gondier, în ă de 36 de ani, agent
de schimb, locuind în Paris, pe strada Bellefont, care a acaparat ş a
ascuns ă la dânsul o mare cantitate de pâine". ,,EI avea o ă
- ă Taine - ş nu putea ă ă decât ă ă ă din pâi-
ne de ă ori ă iar brutarul, care cocea numai pentru dânsul un
cuptor, îi ă câte treizeci de pâini ă (ibidem, vol. IV, p.
104 ş nota).
60 Ibidem, p. 394.
61 Maignet scrie din Marsilia: "Ghilotina ne-a ă ă ş ieri de
43 de ţ care au ă Republicii vreo treizeci de milioane ... "
(ibidem, p. 448, nota).
175
NICOLAE C. PAULESCU
ţ ale ţ de ţ ale ă ţ literare sau
ş ţ în valoare, ă ş de multe milioane'f''; "au luat îna-
poi domeniile angajate sau ă de ă stat, de trei se-
cole ş mai înainte, în valoare ă de vreo ă miliarde"; au
mai luat, "bunurile comunelor... domeniul coroanei ş pe acela
al listei civile". "în acest fel, mai mult de trei cincimi din ă
mântui ţ a ajuns în mâinile iacobinilor'?".
ă ţ la toate acestea spolierea particularilor prin
mij loace precum:
1. Imprumutul ţ De ă la 20 mai 1793 Con-
ţ ă ă "va avea loc un împrumut ţ de un
miliard pe socoteala ă ţ bogati't".
2. Taxele ţ care sunt exorbitante. Astfel,
de exemplu, "la Strasbourg, 193 de persoane sunt taxate fiecare
de la 6.000 la 300.000 de livre - în total 9.000.000, de ă în
24 de ore,,65.
3. ţ maximal. Conform ş idei, ţ
este un trafic criminal; i se ă numele de "negociantism" ş ca
ş ş de ă ţ buni iacobini propun sau ă fie
interzis particularilor, atribuindu-l în exclusivitate Statului, sau
ă fie suprimat't". Ei se ţ ş numai cu stabilirea
unui ţ maximal, peste a ă ă nimeni ă nu ă ă
ă

,,Amenzi enorme, închisoare, stâlpul infamiei - ă
ce-l ş ă pe cel ce vinde peste ţ fixat; ...un ă acu-
zat ă a vândut ă candel peste ţ fixat, a fost condam-
nat la 100.000 de livre ă ş la inchisoare't'".
62 "Numai bunurile Ordinului de Malta... se ă la 400 de milioa-
ne" (ibidem, p. 72, nota).
63 Ibidem, pp.71-72.
64 Ibidem, voI. III, pp. 432-435.
65 Ibidem, voI. IV, p. 448.
66 Ibidem, pp. 450-451.
67 Ibidem, p. 488.
68 Ibidem, p. 489, inclusiv nota.
176
REMEDII LE PATIMILOR SOCIALE
Dar, ă proclamarea ţ maximal, "negustorul
nu mai poate ă ş continue ţ ă se vede obligat ă
ă marfa cu ă ţ cu care a contractat-o't'",
În ş ţ ţ ă ă ă ş ă produ-
sele la târg,,70. El nu mai vrea nici ă cultive ă ba mai
mult: ,,nu mai vrea ă ş dea osteneala ă secere; deoarece re-
colta de ţ ă este pentru guvern, guvernul ă suporte ultimele
cheltuieli; ă se ă el ş ă taie, ă secere, ă ă
snopi, ă transporte ş ă depoziteze?", Degeaba li-se ă
cultivatorilor ă "recolta lor este o proprietate ţ ă ş ă
ş nu sunt decât depozitarii ei", ă acest nou principiu nu
a intrat ş nici nu va intra în mintea lor
n.
Or, "în socialism, unde Statul uzurpator, în loc ă pro-
tejeze ă ţ private, le distruge sau ş le ş ş ta-
xând produsele ş ă sub ţ lor de cost, întreprinde-
rile utile pier sau nu se mai fac deloc; prin urmare, ţ
transportul ş punerea în vânzare a obiectelor indispensabile se
ş sau ă pur ş simplu?",
"La ş exproprierii sistematice ş complete ă
efectul ultim al sistemului socialist: înfometarea ă ş
nimicirea a milioane de ţ "Locuitorii de la ţ ă ajung ă
se ă ă pe iarba câmpului", zice Tallien, pe când procuro-
rul sindic din Saint-Germain scrie ă s-a ă "cadavrul unui
ă de familie, cu gura ă ă de iarba pe care se ţ a
o ţ
"La Paris se produc ţ ă ă la
ţ brutarilor, ă sau ă ă de la ora unu
69 Ibidem, p. 490.
70 Ibidem, loc. cit.
71 Ibidem, p. 511.
72 Ibidem, p. 508.
73 Ibidem, p. 466.
74 Ibidem, p. 492.
75 Ibidem, pp. 542-543.
177
NICOLAE C. PAULESCU
ă miezul ţ se ă ă ţ ş femei ţ de-a lungul
caselor, ş deschiderea ă ă Adesea, ultimii
ţ "trebuie ă se ă cu mâinile goale". Atunci "ei
încep ă se ă ş pâinea din mâini; un ă ţ a
fost omorât pe când ş ă o pâine de ş livre pe care izbu-
tise s-o procure pentru el ş pentru familia lui,,77.
S-a ă ,,0 femeie luptându-se cu un câine, ă un
canal de scurgere, pentru a-i lua un os,>78.
ţ mor, ţ se sinucid... femei se ă în Sena
cu copii cu tot,,79.
De altfel, "copiii nu se nasc decât ca ă ă în Bure
sunt ş ţ din ş ă ţ la Lyon sunt 792 din 820; la
Marsilia sunt 600 din 618; la Toulon sunt 101 din 104,,80.
"Câte persoane ă fi pierit de mizerie? Probabil ă mai
mult de un milion ... ,,81.
ă fructele socialismului!
4. Banii de hârtie (asignatele). În urma "emisiei neli-
mitate", asignatul de 100 de franci nu mai ă decât 85
de franci în 1791,55 de franci în 1792,33 de franci în 1793 ş
doar 19 franci în 1794
82.
"De la ă ă emisiile neîncetate, de-a dreptul
monstruoase (500 de milioane, apoi un miliard, apoi un miliard
ş ă iar în cele din ă 2 miliarde pe ă ă
ă ...
Prin urmare, asignatul de 100 de franci ă în
1795, 4 franci - în iunie, 3 franci - în august, iar în noiembrie
între 75 de ţ ş 25 de ţ sau 5 soli,,83.
76 Ibidem, pp. 497-498.
77 Ibidem, p. 500, inclusivnota.
78 Ibidem, pp. 543-544.
79 Ibidem, p. 540.
80 Ibidem, p. 547, nota.
81 Ibidem, p. 545.
82 Ibidem, pp. 473, 518.
83 bidem, p. 519.
178
REMEDII LE PAT1MILOR SOCIALE
"În 1796, la Paris, în asignate, livra de pâine costa 50
de franci, livra de carne - 60 de franci, o ă de vin - 100 de
franci; ... o ă ă cerea 6.000 de franci pentru un ceas?".
ă pe ţ Statului... ş pe orice creditori...
ţ cu aproape totalitatea ţ lor... pentru ă orice
debitor avea dreptul de a se achita în asignate?". Ş luni de
închisoare pentru cine nu ş asignatele la paritate;
ă de ani de ţ ă ă ă ghilotina, ă
ţ sa era ă ă intereselor ş ş
5. Abuzurile de putere. ţ în plus, confiscarea
monezilor ş a tuturor obiectelor de aur ş argint (opere de ă
bijuterii, ă etc.); numai în lunile. noiembrie ş decem-
brie ale anului 1793 aceste ă au adus 300 sau 400 de
milioane?". "Pe scurt, oricare ar fi forma capitalului fix, ia-
cobinii iau tot ce pot, probabil ă mai mult de trei sferturi din
total',88.
"Mai ă ţ care nu e ă ... ă obiectele
de consum, roadele ă ... toate produsele ş de
ţ ă ă Or, "prin dreptul de ţ ş prin
dreptul de ţ - zice Barrere - republica devine proprie-
tara ă a tot ceea ce ţ industria ş agricultura
au realizat pe ă ţ "Nu este capital mobiliar
sau imobiliar, nu este venit în bani sau în ă ... de la rezer-
vele ş negustorului sau fabricantului ă la manta-
lele, ă ă ş ş pantofii'" particularilor... care ă scape din
mâinile lor rapace".
84 Ibidem, loc. cit.
85 Ibidem, p. 473.
86 Ibidem, p. 485.
87 .
Ibidem, p. 72.
88 Ibidem, p. 73.
89 Ibidem, loc. cit.
90 "Conform ordinului ţ muoicipalitatea a ă ţ în
24 de ore ă comuna Strasbourg, ţ din ă în ă ă
ă ţ ă ă ţ
179
NICOLAE C. PAULESCU
Dar pe ă aceste furturi colosale, al ă profit este
atribuit Statului, iacobinii au mai practicat ş altele, nu mai
ţ considerabile, a ă valoare a ajuns în propriile lor bu-
zunare. "Când cineva ă mai îndeaproape personalul
ţ ţ nu ă ş nici în provincie ş nici
la Paris, decât ţ ţ ş ş "Ar fi ă le
faci o prea mare onoare acestor oameni ă le-ai presupune
convingeri sau principii; ei n-au decât uri ş mai ales pofte, iar
pentru a ş le ă ă din plin de locul pe care-l ocu-
ă
"Oferindu-li-se ocazia ş ţ de a fura, ei ă cât
pot'?".
Prima afacere: taxele extraordinare ş darurile pretins
benevole luate de ă iacobinii locali, ă contabilitate ş ă ă
control.
"În totalitate sau în parte, sumele încasate au ă
La Villefranche, de exemplu, din 138.000 de franci ţ
casierul districtului n-a primit decât 42.000; restul, scrie per-
ceptorul, a fost delapidat de ă comitetul de supraveghere".
.Perceptorii taxei, zice agentul ţ din Orleans, ş ă
ă palate?".
ş ă cele 300 sau 400 de milioane smulse ă la
ş lui 1793, precum ş sutele de milioane luate între 1793
ş 1794, altfel spus, aproape întreg produsul tuturor taxelor ex-
traordinare, a fost ţ pe loc de ă sans-culottes [X]"95.
A doua afacere s-a dovedit tot atât de ă "Având
dreptul de a dispune în mod arbitrar de averi, de ă ţ ş de
ţ ei ş permit ă ă negustorie cu ele"%.
91 Taine, op. cit., vol. IV, p. 334.
92 Ibidem, p. 340.
93 Ibidem, p. 343.
94 Ibidem, p. 345.
95 Ibidem, p. 346.
96 Ibidem, loc. cit.
180
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
"Orice om bogat sau numai cu o oarecare dare de mâ-
ă ă orice om cu ş de a fi supus la impozite, închis ş
chiar ghilotinat, ă de ă voie ă se ă pe sine
ş pe ai ă ă ă ă pe bani sunt neîncetat oferite, iar
ş care se ţ în comitetele ţ nu au
decât ă ş ă mâinile pentru a ajunge ă ş umple buzu-
narele,,98.
Dintre numeroasele exemple relatate de Taine, ă
numai ă ă ţ Deguerrois, venind ş ă solicite
eliberarea ţ ei, un ţ public s-a încumetat a-i cere
10.000 de livre, pe care apoi le reduse la 6.000...,,99.
Fouquier-Tinville, atrocele acuzator public al tribu-
nalului ţ din Paris, "se ducea de obicei ă cineze la
Demay, care se pretindea om al legii ş ă cu femeia Martin.
În ă ş ă de tâlhari, în mijlocul orgiilor, ei tratau liber-
tatea sau moartea ţ Un singur membru al casei
Bouffiers, ă de ş prin mijlocirea acestor vampiri, le-a
adus 30.000 de livre". .Fouquier-Tinville avea o pensie de
1.000 de scunzi pe ă de la doamnele Bouffiers ... ă
ă le-a salvat pe femeile cu pricina, pe când cei care au
dat sume în bloc au pierit"loo.
Mai mult, iacobinii din comitetele ţ îi
ţ pe oameni cu moartea pentru a le smulge bani.
"Printre cei care ş ă ă astfel ţ - scrie Julien
Comitetului de Salvare ă - sunt unii care nu meritau ă
ş ă ş care ş au fost ţ ţ cu supliciul ă nu
ţ la tot ce li se impunea't'?'.
Mallet-Dupan ş de scara ă pe care se prac-
tica ţ cu ţ ş cu moartea" ş de ă toc-
97 Ibidem, loc. cit.
98 Ibidem, p. 347.
99 Ibidem, p. 350, nota.
100 Ibidem, pp. 350 ş 351, nota.
101 Ibidem, p. 350.
181
NICOLAE C. PAULESCU
meli prin care ă ţ ţ ă de captivitate, iar ă
ţ captivi ă de ă Se târguiau pe seama unei
ţ ă sau a unui supliciu, ş cum se face ă la
ă unor vite"lo2.
,,Acest ţ de ţ ş de ă ţ se petrecea nepe-
depsit de la un ă la altul al ţ
A treia afacere, nu mai ţ ă ... ,,0 ă suspec-
tul încarcerat, tot ce aduce cu dânsul în închisoare, precum ş
tot ce ă ă în urma lui, devine obiect de ă
"Comisarii ridicau de la prizonieri orice lucru de ţ
aur, argint, asignate sau bijuterii; confiscate pentru Tezaur, se
opresc, de fapt, în mâinile celor care le-au luat,,105.
"Dar ceea ce ţ puteau ă fi luat cu ş repre-
ă nimica ă în ţ cu ceea ce ă ă la domi-
ciliu, sub sechestru. Toate ă ecleziastice ş senioriale,
castele ş imobile... cu tot mobilierul lor; de asemenea, cea mai
mare parte dintre casele burgheze, bine mobilate." ş pe ă
acestea, mai toate antrepozitele ş magazinele marilor industri-
ş ş ţ Toate acestea ă o ă ă
cum nu s-a mai ă ă Acestea nu mai au alt pro-
prietar decât ţ personaj nedeterminat ş invizibil;
între prada ă ă ă ş cuceritorii ei nu ă deci ă ba-
ă decât sigiliile, ă un mic petic de hârtie fixat cu ă
ţ ă aplicate ş vagi"lo6.
ţ de asemenea, ă paznicii acestei ă sunt toc-
mai ţ sans-culottes ş ă ş ş ş iacobini ă ă
bunurile ţ ş prisosul celor ţ sunt
"1 °/
107
patrimomu acestor sans-cu ottes ,
102 Ibidem, nota.
103 Ibidem, p. 351.
104 Ibidem, loc. cit.
105 Ibidem, p. 352.
106 Ibidem, p. 353.
107 Ibidem, p. 354.
182
REMEDIILE PATlMILOR SOCIALE
De altfel, "chiar .la Paris, ţ ă ţ pun
ţ ă ă caracter, folosind nasturi sau chiar bani; ş ă ori-
cine are un gologan poate, ă ţ ă ă ă ş ă ă
sigiliile"108. "Nu este de mirare, în aceste ţ ă fragila
ă de hârtie care ă mobilele sechestrate ş ă
rile confiscate putea ă fie ă ă în orice ă de mâini
grosolane ş rapace,,109. "În depozitele Comunei, cea mai mare
parte dintre ţ au fost ă rupte, iar enorme valori -
ă bijuterii ş bani - au ă ă ă
"Le era imposibil chiar ş ţ puterii ă
ă ă aceste abuzuri. Unul dintre ş scrie: «Am dat
un decret care ă ă ruperea ţ ă ţ
ă iar ă ă ţ au ă un magazin se-
chestrat, au ţ ş ş l-au jefuit... Ş cine erau ţ
Tocmai doi comisari ai comitetuluial't'!'.
Ultima afacere - ş cea mai mare dintre toate: "Prin
abuzurile ţ ă Republica, furând în mod ă a
putut ă în posesia ei... mai întâi bunurile mobile prea
dificil de sustras, cum ar fi baloturile grele de ă sau
obiectele voluminoase provenite din palate, castele, ă ă
ş biserici, iar apoi pe cele imobiliare, ă ş ă
"Pentru îndeplinirea ţ sale, ea pune totul în vân-
zare... ş cel din ă ş poate deveni proprietar legal,
pe un ţ de nimic; ... se poate ă un castel revânzând
grilajele parcului sau plumbul de pe ş
"Comisarii ă ţ cu inventarele ş ă ...
sunt ş ţ ă de lucruri vechi care... le ă pe
cele rare... înlocuiesc pietrele veritabile cu pietre false... fac ă
fie ă pe mai nimic obiecte de mare ţ de ă cei ce
108 Ibidem, p. 538.
109 Ibidem, p. 354.
110 Ibidem, vot ID, p. 276.
111Ibidem, voI. IV, p. 356.
112Ibidem. pp. 356-357.
183
NICOLAE C. PAULESCU
le sunt ş ş ş complici't'". Ei au protectori ş
care ş ă ş ia partea ă ă a ş din ă
ă acestea sunt profiturile rezultate din ă
de bunuri mobile, cât se va ş din vânzarea celor imobili-
are? ă traficul pe care se ă marile averi ale ţ ş
abili; ş se ă ă ţ imense de care ş se ă
ă ţ ,,La ă ă de profit, mâinile rapace se
întind numaidecât ş ă ş
Astfel, de exemplu, la Valenciennes, iacobinii ă
case ş bunuri de pe urma celor ţ pe care le-au ă ă
fie adjudecate la ţ de o ă de ori mai mici decât valoa-
rea lor ă
La Nantes, unde ţ membrii comitetului ţ
sunt ş escroci, unul dintre ei, Chaux, ă ş prin
teroare ţ la ţ ajunge ă ş adjudece toate fer-
mele domeniului de la Baroissiere, iar despre un loc pe care-l
râvnea, ar fi zis: "Cunosc eu mijlocul de a mi-l procura; voi
face ă fie arestat proprietarul, iar acesta, pentru a ş din în-
chisoare, va fi prea fericit ă abandoneze terenul?'!".
Ş lucrurile nu se opresc aici. Plebea ă ş ă
ş Pentru a aduce la îndeplinire ordinele ţ ş
ale comitetelor, ă o ă ă ţ ă care
"nu cuprinde decât ultra-iacobini"!". ă printre mii de exem-
ple posibile, una dintre ă ei:
"La 9 brumar, pe la ş ceasuri seara, la Tigery, 25
de oameni din armata ţ ă ă la Gilbon, un ă
plugar de 71 de ani; ţ 50, pentru ca ţ ă nu fie deran-
ă ă ş casei. În fruntea lor se ă Turlot, adjunct
113 Ibidem, p. 357.
114 Ibidem, p. 358.
115 Ibidem, p. 359.
116 Ibidem, loc. cit.
117 Ibidem, pp. 364-365.
118 Ibidem, pp. 366-367.
184
REMEDIILE PATIMI LOR SOCIALE
teritorial al generalului Henriot... ă ce I-au dezarmat pe
bietul Gilbon, ă aruncându-se asupra lui, lovindu-l, le-
gându-i mâinile ş vârându-i capul într-un sac; femeia ş slugile
ă ţ Ia feI... Apoi îl scotocesc prin buzunare, îi smulg cheile
ş pentru a merge mai repede, iau dulapurile de-a valma ş ă
ă ... Acum, zic ei, unde sunt banii? .. Îl ţ ă pe ă
trân, îl duc în ă ă ş ş ă cu picioarele pe ă a-
ş acesta scoate un urlet de durere ş ă un dulap. Du-
lapul este spart; iau tot ce ă ... ş se duc, siguri ă nu vor fi
ă ţ
1
19.
"La ţ ă ă Tarascon, voluntarii reiau obiceiurile
vechilor ţ ei ţ un copil suspendat deasupra ţ ş
storc astfel de Ia ă ţ ă la 4.000-5.000 de livre"! 0.
"Cifra furturilor comise în ă ă în urma ă
boiului, este ş ea ă
Totalul ţ ţ - ă bijuterii,
opere de ă mobilier bisericesc, bunuri ţ sau
confiscate de la suverani, nobili, proprietari - "se ă ă cu
miliardele,,122.
"Se impuneau ţ nominale, în ţ de averi;
astfel, Ia Milano marchizul Litto a ă 500.000 de livre; con-
tele Grepi - 900.000, iar ţ proprietari - ţ
Ş toate acestea ă ă a mai pune Ia ă "furturile
individuale comise de ţ generali, comisari; acestea sunt
enorme, dar ă calculului"!".
"Când a intrat în Milano, pe Ia 11 ceasuri seara, Mas-
sena ă ă se ia, în doar 4 ore, ă ă inventar ş ă ă ţ
toate cutiile cu bani ale ă ă confreriilor, spitalelor,
119 Ibidem, pp. 372-373.
120Ibidem, p. 355.
121 Ibidem, p. 615.
122 Ibidem, p. 616.
123 Ibidem, loc. cit.
124 Ibidem, p. 615.
185
NICOLAE C. PAULESCU
Muntelui-de-Pietate (imens de bogat), din acest din ă loc
fiind ă ş caseta cu diamante a ţ Belgioioso. Acea
noapte i-a adus lui Massena'" 1.200.000 de livre,,126.
"Oricare ar fi cuvintele mari - libertate, egalitate, fra-
temitate'[' - cu care ţ se ă ă ea ă în
ţ ă o ţ a ă ţ - ă un/uri colosal.
Efectele patimii de ţ
a) Iacobinii ă ă ă la putere
ă doctrina lui Rousseau, omul abstract "vrea liber-
tatea, egalitatea, suveranitatea poporului, ţ drepturi-
lor omului, respectarea contractului social"!". Numai ă
"dogma care ă suveranitatea poporului ajunge, de fapt,
la dictatura unora ş la proscrierea celorlalti'v'",
"Teoria îi împarte deci pe francezi în ă mari grupe:
de o parte ţ fanaticii... pe scurt, ă ă ţ iar de
ă parte, ţ filosofii. .. ă oamenii sectei ... Nimic
nu este mai limpede acum decât obiectivul ă este
vorba de a-i supune pe cei ă celor «buni» sau, ceea ce este
mai economicos, de a-i suprima pe cei ă În acest scop se în-
ţ ă pe larg ţ deportarea, înecarea, ghiIo-
tinarea... Iacobinul ş canonizat omorurile ş acum el ă
din filantropiev" .
125 ă Massena s-a distins în mod deosebit, este pentru ă la calita-
tea de iacobin el o ă ş pe aceea de evreu.
126 Taine, loc. cit., nota.
127 ă ă este de origine ă [Despre francma-
sonerie, a se vedea opiniile discutabile ale lui N. C. Paulescu din vo-
lumul Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-Masoneria, Bu-
ş 1913, pp. 216-299.]
128 Taine, op. cit., voI. II, p. 386.
129 Ibidem, voI. III, p. 23.
130Ibidem, pp. 27-28.
131 Ibidem, p. 31.
186
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
În ţ ă cu ă ă un iacobin, Carrier,
zicea: "Vom face mai bine un cimitir din ţ decât ă nu o
ă ă metoda ă 132•
Un altul, Baudot, striga: ş ş ai ă
ţ ş ai întregii naturi, nu trebuie ă se numere printre
fiii ei. Nu se ă oare în ş ţ ţ cei ce se opun
sau cei ce nu contribuie la binele public? ă distrugem deci
pe ţ chiar de-ar fi ş un milion! Nu ar sacrifica oare cineva a
ă ş patra parte din sine ş pentru a distruge o gan-
ă care ar putea ă infecteze tot restul corpului?,,133.
Un al treilea, D'Antonelle, "credea, ca ş cele mai mul-
te cluburi ţ ă pentru a se instaura republica tre-
buia ă se ă egalitatea ă a ă ţ
iar pentru aceasta trebuia ă se suprime cam o treime din po-
ţ
Un al patrulea, Jean-Bon Saint-Andre, ă mai radi-
cal, voia ă ă ţ cu mai mult de ă pe
când "Gufroy, deputat de Pas de Calais, propunea o epurare ş
mai ă voind ă ă ţ de la 26.000.000 de lo-
cuitori la numai 5.000.000 de locuitori ... Aceasta era ideea ge-
ă a fanaticilor ţ pe care au ş încercat s-o pu-
ă în ă
Dar ă vedem cum ajung iacobinii ă ş extermine ad-
versarii.
Nobilimea ş clerul au capitulat ă ă ţ ă ă de
la începutul ţ
ă o ţ nu s-a ă ă cu
atâta resemnare ş nu a ţ mai ţ ţ pentru ş
ă prerogativele ş ă ţ
132 Ibidem, p. 69.
133 Ibidem, nota.
134 Ibidem, p. 70, nota.
135 Ibidem, loc. cit.
136 Ibidem, voI. II, p. 388.
187
NICOLAE C.PAULESCU
Dar aceasta nu-i este de ajuns Iacobinului.x.În creierul
ă strâmt... nu încape decât o ă idee: aceea de ş omorî
adversarii't".
La ţ cluburilor, pretutindeni, bande de ţ ă
ă castelele, ard titlurile de proprietate, îi ă ş
îi ă cu cruzime pe proprietari, jefuiesc tot ce se poate
jefui, dând foc la ce-a mai ă în ă Pretutindeni nobilii
sunt ţ ş ţ
În mai multe locuri, ura ă duce la scene de cani-
balism. ş de exemplu, "la Guillin, ă de peste 60 de ani,
retras din ţ ă ţ sunt ă iar casa este jefu-
ă de sus ă jos ş apoi ă Guillin, care s-a refugiat
într-un donjon, se ă în primejdia de a fi atins de ă ă În
momentul acela ţ dintre ă ă îl ă ă coboa-
re... dar ă ce se ă mai ţ se ă asupra lui... îl
ţ de viu, îi taie capul ş ă în vârful unei ţ ..
Mai ţ ş ş ă mâinile în sânge ş ş mânjesc ţ
cu el; ţ pun la fript un ţ al mortului ş îl ă ă la
ă
Ş jaquerii ă ă se ă ş ă succesiv
de la un ă la altul al ţ "N-a mai existat ă ceva
ă ă în istorie; pentru prima ă s-au ă brute în-
nebunite ţ pe ă ă ş în timp îndelungat, sub
conducerea unor imbecili ţ
"Dinaintea jaqueriei ă ş multiplicate, nobilii
nu mai au altceva de ă decât ă ă ţ de la ţ ă ei
ă ă ş caute un refugiu în ş dar acolo îi ş ă o
ă jaquerie,,140; ei devin prada ţ care, ţ ă de
cluburi, îi ă îi ă ş ă ă La Avignon, canalia
ă întreprinde un ă în ă puterea cuvântului: ,,2
137Ibidem, voI. m, p, 256.
138 Ibidem, voI. II, p. 401.
139 Ibidem, p. 459.
140 Ibidem, p. 408.
188
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
ţ 3 copii, un ă de 80 de ani, 13 femei (printre care ş
ă ă în total 61 de persoane sunt omorâte ş arun-
cate unele peste altele în râpa Glaciere... pe când vreo ă de
oameni ţ pe ă sunt ţ în canalul Sorgues"!".
La Paris este ă ş mai ă ă ce-au umplut închi-
sorile cu nobili ş cu ţ iacobinii, la instigarea lui Marat ş
mai ales a lui Danton
l42,
ajung ă ă ă ă pe prizonierii
inofensivi. "Temnicerii au primit ordinul de a deschide ş de a-i
ă pe criminali ă ş ă de cap. Pentru mai ă ţ
li s-au luat. ţ ţ ţ de ă ş chiar ţ
Unul câte unul, ţ pe nume, ş ă ca ş vite
într-un abator ş ă de ă pentru o închisoare - cu
ţ ă sau trei sute - sunt de ajuns ca ă ă ă
treaba,,143. ă ă "i se dau 6 franci pe zi, plus ă
ş vin la ţ ... pentru o lucrare care nu se întrerupe nici
ziua, nici noaptea ş care se ă ă cu aceea a hin-
gherilor'Y". "Ei sunt veseli, jucând ş cântând carmagnola în
jurul ă nou cadavru. Ba chiar îi ă pe ş din
cartier pentru a-i «distra». Sunt aduse chiar ă unele pentru
«Domni» ş altele pentru «Doamne»; acestea din ă mai
curioase, vor ă ă pe ţ deja ţ în con-
ţ ă se cer lampioane ş se ş ă câte unul ă fiecare ca-
davru... În timpul acesta, ă ă ă ş se per-
ţ ă La Abbaye, un ş se plânge ă ţ mor
prea repede ş ă numai cei care-i lovesc primii ă ă
faptului; drept care, de-acum înainte, nu-i vor mai lovi decât cu
dosul ă ş vor face ă alerge printre ă ş de
ă ă ... La Force, ţ pentru a prelungi supliciul d-Iui de
Rulhieres, se ă cu blesteme ă ă vor ă capul
aceluia care îi va da o ă cu vârful spadei»; mai întâi îl
141 Ibidem, voI. III, pp. 174-175.
142 Ibidem, p. 285.
143 Ibidem, loc. cit.
144
I
bidem, p. 297.
189
NICOLAE C. PAULESCU
ă ă la piele, apoi, timp de o ă de ceas, îl ă
ş cu lovituri de dos de sabie, ă într-o ă însân-
ă ă ajunge ă i se ă ţ ,,La Abbaye, un
fost soldat, numit Damiens, înfige sabia în pieptul adjutantului
general De Laleu, apoi, ş mâna în ă ă îi
smulge inima ş o duce la ă ca ş cum ar devora-o. Sângele,
ş un martor ocular, se scurgea din gura lui, mânjindu-
i ă
"La Force, este ş ă M-me de Lamballe, prietena
reginei. Ce-a ă peruchierul Charlot, care-i ducea capul, nu
pot ă descriu'"; voi spune numai ă un altul, în strada Saint
Antoine, ii purta inima, ş din ea,,147.
Patima urii a ţ ţ ş patimile sexuale, ă ţ i se
ă lubricitatea, prin introducerea ă în ă ş a
atentatului la pudoare. În M-me de Lamballe, ă prea re':
pede, ă ş n-au mai putut ultragia decât un ca-
davru,,148, Dar o femeie, Desrues, este ă ş "corpul ei n-a
fost ţ nici ă moarte", iar unei buchetiere - care cu doi
ani mai inainte, intr-un acces de gelozie, ş mutilase amantul -
"ei i-au aplicat pedeapsa talionului'v'",
ş ă ş beau; ş apoi ă ş ă ş ă ş
beau...
150
Unul dintre ei, ucenic la un rotar, a ucis ş spre-
145 Ibidem, pp. 303-304.
146 M-am informat ş am aflat ă acest mizerabil a ă organele geni-
tale ale nefericitei femei ş le-a mâncat.
147 Taine, op. cit: voI. III, p. 303.
148 Ibidem, loc. cit.
149 Ibidem, nota. ţ acestor patimi imunde se ă mereu
in timpul ţ Astfel, de exemplu, la ă din Nantes,
femeile erau violate înainte de a fi aruncate în ă
150 ,,Nu este nimic comparabil cu ţ atunci când este vorba de a
stimula ferocitatea". La Strasbourg, iacobinii, ă o orgie, vin cu
sabia în ă ă voteze cu ţ moartea tuturor ţ ţ ş la
seminar, în ă de mai bine de 700, de toate vârstele ş sexele, ă ă
nici un fel de ă (Taine, op. cit., voI. IV, p. 342).
190
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
zece,,;151 "un altul, calm de brutar, zicea: În ceea ce ă
ş am omorât mai mult de patruzeci"l52.
Dar pofta vine mâncând; ă ţ ă aristo-
ţ ă ţ din garda ă ei îi ă pentru
pura ă de a omorî, pe ţ ţ ş ţ ţ
ordinare - ţ asasini, femei stricate, vagabonzi sau ş
tori ...,,153.
ţ ţ patimilor. Patimii de ţ
care ă masacrul, i se ă ţ patima ă ş pati-
ma de proprietate. "La Salpetriere, violul ă cu ă
celul... La Abbaye, ş erau ş ţ la Châtelet ş la
Conciergerie, luau tot ce li se ă bun de luat, chiar ş hainele
ţ
ă aici, omorul a fost ţ de furt ş de desfrâu;
dar la Bicetre el este cultivat în sine: "sunt ş printre ţ
ţ ţ 43 de copii, între 12 ş 17 ani, din poporul de jos, în-
ş aici ţ de ă ă ţ sau patronii lor,,155.
"Lupii nu-i ă pe puii de lup!", ă H.
Taine
l56.
Ş zile ş cinci ţ de masacru neîntrerupt: 171 de
ţ la Abbaye, 169 la Force, 223 la Châtelet ş la Con-
ciergerie, 73 la Tour Saint Bernard, 120 la Carmes, 79 la Saint
Firmin, 170 la Bicetre ş 35 la Salpetriere, Printre ţ 250 de
ţ 3 episcopi sau arhiepiscopi, apoi ţ generali, ma-
ţ un fost ministru, o ţ ă de sânge regal, cele mai
frumoase nume din ţ ş pe de ă parte, un negru, femei
din popor, ă ţ ş ă ş ş ă ă În plus, au
151 Ibidem. vot III, p. 304.
152 Ibidem, p. 297, nota.
153 Ibidem, p. 305.
154 Ibidem. p. 306.
155 Ibidem. loc. cit.
156 Ibidem, p. 307.
157Ibidem, loc. cit.
191
NICOLAE C. PAULESCU
omorât 44 de prizonieri pe care-i aduceau din Orleans ş 21 de
ţ ţ din închisorile de la Versailles.
"Imagini funebre îi ă ... scoaterea la mezat, la
Abbaye, a hainelor ţ zgomotul ă ţ care, zi ş
noapte ă cadavre; cântecele femeilor care, urcate în
vârful ă ţ pline, bat ă pe corpurile goale"!",
"În departamente, se ă ă cu sutele zilele asemenea
celei din 2 septembrie"!".
Invidia ş ura iacobinilor nu au ţ nici ă ş
ţ ş artele. "Erau ţ ţ oamenii ţ zice ilus-
trul chimist Fourcroy. El ş pentru a ă de ă
"pentru a se scuza ă este un savant ş ă face cursuri de chi-
mie... a trebuit ă declare ă era ă ă ă din munca lui ş
ă ă un ă ş ş surori sans-culottes,,160.
"Întemeietorul chimiei, marele inventator Lavoisier,
condamnat la moarte, cere o prelungire de cincisprezece zile
pentru a definitiva o ţ ă ş Coffinhal, un
auvergnat imbecil, îi ă «Republica nu are nevoie de
ţ Ea n-are nevoie nici de ă ţ iacobinii "voind ă
ă bibliotecile".
Cât despre ş brutele iacobine nu-i ă mai
bine decât pe ţ "Cel mai de ă poet al epocii, artistul
delicat ş superior... Andre Chenier, este ghilotinat'v'",
Iacobinii ă deci, prin toate mijloacele, ă ş nimi-
ă adversarii dovediti sau ş probabili sau doar
posibili,,163.
1. ,,Prima ţ ă în a-i expulza din terito-
riu". "Ei au trebuit ă ă în ă ... ă ă vreunul se în-
158 Ibidem, p. 309.
159 Ibidem, p. 313.
160 Ibidem, voI. IV, p. 452.
161Ibidem, p. 459.
162Ibidem, 10. cit.
163 Ibidem, pp. 381-382.
192
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
ă ă ţ ă ă ă soarta lui era aproape sigur aceea de a fi
ă in închisoare, în ş ghilotinei... ă cineva
încerca ă se ă era vânat ca un animal ă ă ce
era prins, era ghilotinat... Se ă ă la ş teroarei,
lista ă a celor ţ ş ţ cuprindea peste 150.000
de nume,,164.
2. ,,A doua ţ ă în a-i priva pe ţ de
libertate,,165. "Câtva timp înainte de thermidor - zice reprezen-
tantul Beaulieu - ă celor ţ ţ ajungea la aproape
400.000,,166.
164 "Mii de indivizi, ş ca ţ nu ş ă din ţ ... Le
convenea ă dea drept ţ ca ă le ş averea în mod
legal ş ă ă ghilotina, în mod nu mai ţ legal, ca ţ
ţ De altfel, "nu este nimic mai greu pentru cineva, chiar ă
nu s-a ş din ţ decât ă probeze ă n-a emigrat" (ibidem, p.
381, nota). ă ;» cantitate de ş ţ care nu au ă ă
ă ţ nici ă provincia sau comuna, ş ale ă nume,
n-au fost puse pe ă decât pentru a fi ţ de averi... Pe de ă
parte, o ă ce un nume, cu dreptate sau ă ă ajunge pe ă el nu
mai este ş ă fiecare nume ţ pe lista de spoliere ş
condamnare la moarte ă ţ de un adversar ţ ş îi
pune la ţ un patrimoniu în plus" (ibidem, p. 604). Astfel, "în
departamentul d'Aveyron, lista ă ţ 1004 sau 1005
nume. Ş cu toate acestea, din ă ă de ş ă asigur -
zice Dubreuil - ă nu se pot ă mai mult de ş nume de veritabili
ţ (ibidem, nota).
165 Ibidem, p. 382.
166 Ibidem, p. 384. ,'printre ş ţ se ă ş copii... În închi-
sorile din Arras - zice Taine - ă un negustor de ă ş pe
femeia lui, cu ş fii ş fiice între ş ş ş ani; o ă
ă cu patru copii,între doisprezece ş ş ani; o ă ă
ă de origine ă cu ă copii între trei ş ş
ani..." ş prizonieri de Stat erau ţ mai ă decât se tratau
ţ ş asasinii sub vechiul regim" (ibidem, p. 385). "Nu li se dau
decât alimente insuficiente ş ă Sunt ţ câte
ă sau chiar treizeci într-o odaie unde toate paturile Ne
193
NICOLAE C. PAULESCU
3. A treia ţ - uciderea cu sau ă ă ă 178
de tribunale ţ ă în toate zonele teritoriului, ă
la moarte care sunt executate pe loc ş imediat. Numai în ş
Nantes, tribunalele trimit la ghilotinare sau ş 100 de
persoane pe Zi,,167. Ş cum aceste ă nu ă suficient de
expeditive, s-a recurs ş la ă în ă În ceea ce se
ş "marile ă au pierit 4.800 de ă ţ femei ş
copii. 168
Se poate judeca, pornind de aici, ce imense ucideri s-
au ă ş pe tot cuprinsul ţ La Lyon, ă ă "soco-
teala uciderilor nu este ă dar s-au ă vreo
17.000,,169. Numai "în cele 11 departamente de Apus cifra mor-
ţ - de toate vârstele ş de ambele sexe - se apropie de o
ă de milion"!". Ş toate acestea sunt ă ş în nume-
ating... ş unde ă forfotesc" (ibidem, p. 386). Într-una dintre
aceste camere, "cincizeci ş patru de femei aveau doar ă saltele de
paie ş ă pe rând in picioare" (ibidem. nota). O atât de mare
ţ a avut drept ţ ă o mortalitate ă ă
"În doi ani, in inchisorile din Nantes, din 13.000 de prizonieri au
murit 3.000" (ibidem. p. 387).
167Ibidem. p. 388.
168 Ibidem, p. 391. Mai sunt ş "alte ă (11 in total) pentru care
nu se poate fixa cifra ţ dintre acestea au fost înecate
41 de persoane: 2 ă ţ (unul de 78 de ani ş orb), 12 femei, 12 fete
ş 15 copii, dintre care 10 intre 6 ş 10 ani, iar 5 de ţ ţ ă (ibidem,
nota). Nu este ş de ă un calificativ care ă înfiereze indeajuns
pe autorii unei asemenea crime. ă ă unde poate ajunge omul
împins de ă De asemenea, la Nantes, femeile erau ş de
ă mizerabili "care mai întâi abuzau de ele". "Am ajuns - zice un
martor ocular - intr-un fel de ş ă unde am ă cadavrele a 75 de
femei goale culcate pe spate. Cele aduse în acea zi aveau între 16 ş
18 ani... Ele sunt puse pe rând înaintea cadavrelor ş ş ...
ă sunt lichidate cu lovituri de pat de ş ă (ibidem, p. 377).
169Ibidem, p. 388.
170 Ibidem, p. 392.
194
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
le unei doctrine care pretinde a aduce pacea ş fericirea pe ă
mânt!
Dar trista ă a patimii de ţ o repre-
ă declararea "unui ă care va distruge 6 milioane de
ţ ş a ă ă ţ a fost ţ girondinilor
de a ă doar pentru ei puterea ă din mâinile consti-
ţ J
ă - zice girondinul Brissot, care-i este princi-
palul promotor - ă actualmente o binefacere ţ ă
ş singura calamitate de care ne temem este ă el ar putea ă nu
ă 10C"I72.
"Printre carmagnolele lor se ă ş un calcul pe
care-l vor ă mai târziu: «Ne opuneau întruna ţ
- spune Brissot - ş ţ nu putea ă ă decât prin
ă Astfel, ă diplomatice, din ş fac o
ă nu sunt pentru ei decât un pretext; ă împing la ă
nu o fac decât pentru a ă ordinea ă care-i inco-
ă ă lor scop este cucerirea puterii,,173.
Apoi, iacobinii Directoratului ă ă ă ă o
pace mai mult decât ă Republicii, iar ă con-
ă deoarece - ă cum ă Sieyes, oracolul lor - ă
fac pace, sunt ţ
"Numai ă prelungit sau reînceput mereu, ă
boiul întins indefinit, prin sistem, poate ă ţ ă la putere fac-
ţ dominatoare, ă le ă membrilor Directoratului
posturile, profiturile, ţ ş metresele"l75.
b) Iacobinii, ş la putere, se ă ă între ei
17lIbidem, voI. III, p. 133. Nu mai vorbesc de ă civil al Ven-
deei, în care "din 200.000 de ţ n-au ă mai mult de vreo
10.000" (ibidem, voI. IV, p. 619, nota).
172Ibidem, voI. In, p. 134.
173 Ibidem, p. 612.
174Ibidem, voI. IV,p. 610.
175 Ibidem, p. 612.
195
NICOLAE C. PAULESCU
În ultimele timpuri ale Constituantei s-a produs o sci-
ziune între ţ ţ ţ dintre ş "au con-
statat ă totul se ă ş ş ă sunt ţ de fanatici ş de
ţ ... Atunci se ă de iacobini. Din 300 sau 400 de
ţ ş în registrele clubului nu mai ă ă ă decât
7... ţ la Feuillants, ă ă un club distinct, opus, ş
du-i în frunte pe fondatori, pe autorii ţ pe ţ ă
ţ noului regim"!".
Iacobinii ş ă ă ş ţ ş
ş ţ ş ă ă adversarii de la scrutin. La alegerile
din 1791 ţ ă majoritatea în Adunarea ă
Dar ă ce au pus mâna pe putere, iacobinii s-au
ă ţ în ă tabere: pe de o parte ţ relativ
ţ pe de ă parte girondinii, ş ţ "al ă
principiu este ă guvernul trebuie ă fie în mâinile lor,,177 ş
care, de altfel, îl ş dobândesc. Trei dintre ei - Roland, Claviere
ş Servan - devin ş
În timpul acesta, girondinii ă "teribila Co-
ă din Paris"[XI]178, în care se ă ultra-iacobinii,
ajungând ă reclame doar pentru ş ă plenitudinea pu-
terii ce se cuvine suveranului'v".
Apoi în ţ unde sunt ă ţ iaco-
binii se ă ă o ă în partide adverse: Gironde ş Mon-
tagne.
Girondinii se ţ cu ceea ce au ţ ei re-
ă de-acum partidul moderat, în vreme ce montagnarzii -
ă ţ nu le-a adus locurile ş onorurile pe care, în
mod evident, ă - ă partidul radical, avân-
du-i în frunte pe Marat, Danton, Robespierre ş Saint-Just.
176Ibidem, vol, ID, p. 77.
177 Ibidem, p. 109.
178 Ibidem, p. 227.
179 Ibidem, p. 274, nota.
180Ibidem, p. 400.
196
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
Marat este astfel definit de Taine: "Nici un om... nu a avut
spiritul atât de fals. Nici un om... nu ş ă ş nu ş ă o
atât de ă idee despre sine ş ,,181. "De la cea mai ă
ă zice el, am fost devorat de iubirea de glorie... La 5 ani ş fi
voit ă fiu institutor, la 15 ani, profesor; la 18, autor; la 20, creator
-1 •• ,,182
ue genllu .
Timp de 30 de ani el a vegetat ca subaltern, ă de la
ă ţ ţ lui ă în postul ă de veterinar la
grajdurile contelui d'Artois,,183.
Cu toate acestea, "are o ă ţ ţ ă de
sine;... Marat în ochii lui Marat este unic între ţ prin superi-
oritatea geniului ş caracterului ă este unicul salvator,,184. "Cred,
ă el, ă am ă ş toate ţ spiritului omenesc
asupra moralei, filosofiei ş politicii ,,185.
"Pe baza acestor indicii - zice Taine - un medic ar
ş imediat pe unul dintre acei nebuni lucizi pe care nu-i
poate închide, dar care ă foarte ş ... este delirul am-
ţ bine cunoscut în azile ,,186.
Ş ă "la delirul ţ se ă mania perse-
ţ ", simptom pe care Marat îl ă cum nu se poate mai net.
ţ au conspirat împotriva lui ş comploturile n-au încetat nicio-
ă Mai întâi a fost complotul filosofilor (pe care îi eclipsa) ..... apoi
complotul medicilor care, zice el, «calculau cu durere ă
ş mele»; 0.0 în fine, a fost complotul academicienilor (ge-
ş pe descoperirile sale) ", ă ă a mai ţ seama de ă
comploturi politice187.
"Natural- ş aceasta face parte din ţ delirului - ş
zisul persecutat se ă ă ă ă Iar în urma delirului
ţ a maniei ţ ş a ă ţ ideilor, se ă mono-
181 Ibidem, vol, IV, p. 165.
182 Ibidem, p. 160.
183 Ibidem, vol. II, p. 119.
184 Ibidem, vol. IV, p. 165.
185 Ibidem, p. 163.
186 Ibidem, p. 165.
187 Ibidem, p. 166.
188 Ibidem, loc. cit.
197
NICOLAE C. PAULESCU
mania ă

El ă ă ă încetare omorul. "in septembrie
1792, în Consiliul Comunei, el ă la aproximativ 40.000 nu-
ă capetelor ce trebuie ă Ş ă ă mai târziu, ... el
cere 270.000 de capete, în numele ă ţ ş pentru asigurarea
ş publice"190. .
Danton este un demagog ă ş "Cu o origine ă
lipsit de ţ ş de avere, ă locurile ocupate ş baroul din
Paris inabordabil, el a ă ă mult timp ş a ş pe ă sau
prin cofenele ,,191.
"S-a însurat cu fiica patronului de la Cafe de l'Ecole... O
ă însurat, ... constrâns la un menaj îngust ş care ă ă ludovicul de
aur dat ă ă de socrul ă limonagiul, n-ar fi putut ă
ă ă ... poftele sale de petrecere ş de ţ ... s-au revol-
tat"I92.
Robespierre "este obtuz ş ş ... ş o ă ă ă ş cea-
ă se contopesc pentru a forma pedantul ă spiritul gol ş
umflat care, deoarece este plin de cuvinte, se crede ş plin de idei,,193.
ş - ă cuvântul pe care, ă din ă o
voce ă i-l ă obsedant pentru a-l consola de obscuritate
ş de ş ,,194 "Singur sau aproape singur, zice el, eu nu ă las
corupt; singur sau aproape singur, eu nu fac concesii când e vorba
de ţ ş aceste ă merite superioare eu le posed în cel mai
înalt grad... Nimeni, cu moravuri atât de pure, nu este atât de fidel
principiilor; nimeni nu ş un cult atât de rigid al ă cu o
ă atât de ă a ţ eu sunt unicul ,,195.
"El se credea - zice un contemporan, Bailleul - o ţ ă pri-
ă ă pe lume pentru a deveni regeneratorul ş educatorul
ei"I96. ă la acest grad, îngâmfarea atinge nebunia. "Ca ş Ma-
rat, el este, în proprii ă ochi, un persecutat; ş ca ş Marat, el ş ă
189
1bidem,
p. 169.
190 Ibidem, p. 173.
191 Ibidem, p. 178.
192 Ibidem, p. 179.
193 Ibidem, p. 190.
194 Ibidem, p. 197.
195 Ibidem, p. 198.
196 Ibidem, p. 202.
198
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
aere de martir... Cerul, zice el, ă ă poate ă trasez, cu sângele
meu, drumul care ă ă ţ la fericire ş libertate"197. "Ca ş
Marat, el nu vede în jurul ă decât ş ţ ă ă
tori»,,198; dar în cazul lui Robespierre "nu mai era vorba de sute de
mii", cum voia Marat, "ci de milioane de culpabili ă trebuia ă
li se taie capul"199.
Saint-Just este" un ă monstru" care" a debutat în ţ ă
furând din ă tacâmuri de argint, pe care s-a dus ă le ă ş ă
le ă la Paris, cu prostituatele ,,200, fapt pentru care "a fost
închis ş luni într-un fel de ă de ţ la plângerea propriei
sale mame'P". .
o ţ a ultra-iacobinilor ă ă ă la
ţ de ă primar... îi ţ ă ca ă ă de ţ ă pe
22 de girondini ş ă cu ţ ă expulzarea lor,,202.
ţ ă ş sunt ş lideri ţ iacobini. Dar
ţ unde girondinii sunt majoritari, ă calomni-
ă ţ împotriva celor 22; ea ş o comisie extra-
ă ă ă din 12 membrii ş ă ă a ă ...
dovezi privitoare la ţ ă pe care iacobinii o
urzesc... împotriva ţ ţ
La 31 mai, ,,0 ţ de oameni ţ ă
ş ă ţ care, ă "consimte ă suprime
comisia celor 12,,204. ă din seara de 31 mai, Comuna a emis
mandate de arestare împotriva ş Claviere ş Lebrun,
precum ş împotriva lui Roland ş a ţ sale,,205.
197 Ibidem, loc. cit.
198 Ibidem, p. 203.
199 Ibidem, p. 207.
200 Ibidem, p. 245.
201 Ibidem, voI. III, p. 420.
202 Ibidem, p. 449.
203 Ibidem, p. 450.
204 Ibidem, p. 463.
205 Ibidem, loc. cit.
199
NICOLAE C. PAULESCU
Apoi, la 2 iunie, ţ este din nou ă de
o ă de energumeni ţ ă ţ cu câte 6 franci pe
cap" ş avându-I în frunte pe Henriot
206.
ţ sunt ă ţ
prizonieri ...Timp de 7 ore ţ ă sub arest ş când
ea ă ă ţ armate care o asedia, Henriot
îi ă ă ă a-i aduce la ş ţ ă decre-
tul: «Spune-i ş ă ţ îmi ă de el ş de
adunarea lui ş ă ă ă într-un ceas nu mi-i va da pe cei
22, o ă fie ă ă
ţ ă ă ă dar, ş din toate ă ţ
se ă ţ ă se ă în ă Atunci Couthon, prieten
al lui Robespierre, cere ă fie ţ cei 22, cei 12, ca ş mi-
ş Claviere ş Lebrun,,208. ă treimi din Adunare
ă ă nu mai iau parte la deliberare, ţ ...
ţ Montagne ă ă ş ă în fine, ă
decretul,,209. Girondinii sunt ţ Puterea trece în mâinile
lui ,,Marat, Hebert ş Henriot - nebunul, ş ş bruta. ă ă
ţ Charlottei Cordaz (care l-a asasinat pe Marat), este
probabil ă acest trio... I-ar fi ă pe Danton, l-ar fi su-
primat pe Robespierre ş ar fi ajuns ă guverneze ţ
"Când s-a aflat despre cele întâmplate la 31 mai ş la 2
iunie, printre republicanii care credeau cu sinceritate în drep-
turile omului s-a produs un val de indignare'f!'. În 69 de de-
partamente, "administratori ş ă ţ declarau ă întrucât
ţ nu mai era ă decretele ei de la 31 mai nu mai
aveau ţ ă de lege; ă trupe departamentale vor ă ş ă asu-
206 ,,Rennot, fost escroc, apoi spion, în cele din ă ţ pentru
furt la Bicetre, este zurbagiul perfect, mereu îmbibat de rachiu" (ibi-
dem, pp. 474-475).
207 Ibidem, p. 467.
208 Ibidem, p. 469.
209 Ibidem, p. 470.
210 Ibidem, p. 475.
211 Ibidem, voI. IV, p. 28.
200
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
pra Parisului pentru a-I elibera de opresorii ă "Ei s-au
gândit chiar ă formeze o ă ţ în Bourges.,,213 Dar,
din cauza lipsei de organizare, "proiectul ă în suspensie,
ca o ţ ă iar ă 15 zile, el se ă ş ca
fumul,,214.
În vremea aceasta, ţ [Montagne] i-a convocat
la Paris pe ţ ă locale,,215. Prin sugestie ş prin
intimidare, ea ş ş ă ţ ă de la ş ţ Con-
ţ care insinua ă vrea ă se dizolve, "misiunea ei fiind
ă "Este dovedit ă prin urmare, ţ nu
vrea ă eternizeze... ă ă la putere, este pentru ă ...
ţ ai poporului o ţ ă
În urma acestei lovituri de teatru, "pretutindeni admi-
ţ revoltate se ă ş cer iertare,,218. "La 9 iulie se pot
ă deja 49 de departamente care ă Primarul
din Bordeaux "trimite la Paris o ţ care ă ţ ă din
partea ţ ţ ţ ă de un moment de eroare ş ă
ierte ş ţ ă ă ţ
Dar Montagne vrea ă ă ă ă ţ
drept care se ş ă ă pe rebeli, în ciuda faptului
ă ş sunt ţ ă întru iacobinism. ă ş
sau ş cu ţ sunt ţ "În virtutea unui decret,
ţ ţ sunt ş în afara ş ă buni de trimis la
ă iar averile lor confiscate'" 2.
212 Ibidem, p. 29.
213 Ibidem, p. 34.
214 Ibidem, p. 35.
215 Ibidem, p. 16.
216 Ibidem, p. 25.
217 Ibidem, loc. cit.
218 Ibidem, p. 36.
219 Ibidem, loc. cit.
220 Ibidem, p. 39.
221 Ibidem, p. 46.
222 Ibidem, p. 47.
201
NICOLAE C. PAULESCU
"Prin urmare, la Bordeaux, primarul este condus la
ş ş ţ 881 il ă peste 1.500 de persoane sunt
ţ 9.000.000 sunt Încasate din amenzi"m.
La Marsilia - unde, ă sfatul lui Danton, trebuie ă
se arate tot atât de ţ ă ţ ă de ţ ca ş ţ ă de
nobili ş de ţ - ,,12.000 de negustori sunt ş iar
averile lor sunt puse În vânzare,,224. Ba ă "din prima zi ghi-
lotina a lucrat mult; ş reprezentantul Freron... vrea ă
ă ş ş propune Închiderea portului. Împiedicat cu
mare greutate, el se ţ ş ă ă ă biserici, sala
de concerte, casele dimprejur, ca ş alte 23 de edificii ,,225.
La Lyon, "se ă toate ă ţ ţ ş
ţ lor ... ş se impune, În plus, o ă de 6 mi-
lioane, ă ă În decurs de o ă ă ă de ă cei care ă
ă de ă ,,226. "În ş timp, se ă ş se
ş ă ... Un agent al lui Robespierre ă 6.000 de
ucideri,,227.
"La Toulon este ă ş mai ă se ucide În ă
Sunt ş ţ peste 800 de locuitori, iar "ghilotina ă
1800 de capete. 11 femei tinere se ă În ş timp pe
ş pentru a celebra o ă ă ă (!); un ă
de 94 de ani este purtat spre ş pe un scaun. De la 28.000
de locuitori, ţ scade Ia 6-7.000,,229.
Dar toate acestea nu sunt de ajuns. ţ decre-
ă ă ş Lyon va fi distrus" ş ă "la Toulon, casele vor
fi arse ş nu vor fi ă decât stabilimentele necesare ă
boiului ş marinei,,230.
223 Ibidem, loc. cit.
224 Ibidem, p. 48.
225 Ibidem, p. 49.
226 Ibidem, p. 46.
227 Ibidem, p. 50.
228 Ibidem, p. 51.
229 Ibidem, loc. cit.
230 Ibidem, loc. cit.
202
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
Cu un ifos ă ş fioros, ţ ă chiar
ă numele acestor ş trebuie ă fie ş din memoria
oamenilor... Numele de Toulon va fi suprimat... Numele de
Lyon va fi scos din tabloul ş Republicii... Pe ruinele
Lyonului se va ridica o ă cu ă ţ Lyon s-a
ridicat împotriva ă ţ Lyon nu mai este,,231.
Ş ă nu ţ ă toate acestea ă ş ţ ă
zadarnice. 12.000 sunt ţ ă ă Toulonul, iar 14.000,
ă ă Lyonuf
32.
"În ş luni, republica ş nu mai ţ de
15.000.000 pentru a distruge valori de 400.000.000, ţ
tot Republicii! ... Un proiect atât de absurd nu poate ă
decât în creierul unui iacobin,,233.
Pe când în provincie se petrec aceste ă la Paris
sunt ţ împotriva ţ ţ decrete de ares-
tare sau de condamnare la moarte.
"Din 180 de girondini care conduceau ţ 140
au pierit, sunt în închisoare sau au fugit sub ţ unei
ţ de moarte,,234.
Acum, când rivalii sunt ţ Montagne, ă
ă se va bucura oare în ş de atotputernicia sa?
ş de ţ
a ă ă invidia, ă teren propice, nu întârzie
ă ş ă opera de distrugere. ă ,,0 ă
ş ă ai ţ ş iacobini încep ă se certe între
ş ş fiecare pretinde ă prada doar pentru sine... Se
ă astfel ă partide în sânul vechiului partid ş fiecare
dintre ele ă împotriva celuilalt lovitura de Stat pe care
o ă ă ă împotriva ţ
231 Ibidem, pp. 52-53.
232 Ibidem, p. 52.
233 Ibidem, loc. cit.
234 Ibidem, p. 58.
235 Ibidem, p. 624.
203
NICOLAE C. PAULESCU
"În vârful ierarhiei, un comitet de 12 membri ...
ă ă Acesta este Comitetul ă
rii Publice. "El are ă ţ unul,care-i ţ ă pe oameni pe
ă este Comitetul ţ Generale; ă este
Tribunalul ţ ... a ă ă ă în a condam-
na - ă probe, ă ă ă ş aproape ă ă interogatoriu, repe-
de ş de-a valma - ceea ce-i ă Comitetul ă
Publice,,237.
În Comitetul ă Publice se ă ă Robespierre,
Couthon, Saint-Just, Billaud-Varennes, Collot d'Herbois ş
Barrere
238
, care ă ţ iar ei nu-i ţ ă nici
ă pe .montagnarzii cei mai ă ţ cum ar fi Camille
Desmoulins ş chiar Danton. Ş cum ţ ă ă
ţ decretele pe care Comitetul ă Publice le adu-
ce... cu unanimitate ş cu cele mai vii aplauze... ea îl trrimite
la ş pe Danton, capul ei natural, marele promotor ş con-
ă al ţ
ş atotputemici, organizând ş aplicând ei ş ş te-
roarea, membrii Comitetului ă Publice ă pentru
propriile lor ţ Unul dintre ş Barrere, întrebat întrebat
mai târziu asupra ă scop al acestui comitet, va ă
punde: "Noi nu aveam... decât o ţ ă aceea de a ne salva
ţ pe care ne-o credeam ţ ă Îl trimiteam la ghi-
ă pe cel de ă noi, de ă ca nu cumva ă ne ă
elIa ă Iar un altul, Billaud-Varennes, va ă
"Noi voiam... ă învingem cu orice ţ ş ă fim ă


Teama ş invidia din sânul Comitetului dau roade ă ă
în ţ ă Herault-Sechelles, unul din cei 12, este la un moment
236 Ibidem, p. 63.
237 Ibidem, pp. 64-66.
238 Ibidem, p. 63.
239 Ibidem, p. 230.
240 Ibidem, p.240.
241 Ibidem, p. 241.
204
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
dat trimis Tribunalului ţ printr-o decizie a celor-
ţ 11, pentru a fi executaf
42.
.
Cui îi vine rândul acum? Lui Billaud sau lui Robes-
pierrei
43
Într-o zi, furios, Robespierre ă comitetul de con-
ţ împotriva sa, iar Billaud îi ă "Te cunosc ca pe
un ţ Or, "aceste nume, de «conspirator» ş
de ţ ă cu ţ de condam-
nare la moarte,,244.
Membrii ţ sunt ş ei ţ "Degeaba se
dau la o parte, consimt la tot, nu cer pentru ş decât ă li se
ţ ţ abandonând tot restul: votul, ţ ş ţ ei
simt ă ă ţ ă ă de un fir,,245. Atunci, pentru a ă
ea ă ş de ă ţ pune ă fie ţ Saint-
Juste, Couthon ş chiar Robespierre, marele preot al sectei,,246.
Abia apoi "ea prinde curaj ş la rândul ă îi ă pe
ş 10.000 de iacobini sunt ţ iar peste 60 de mon-
tagnarzi sunt ş sub acuzare; se decide ă Barrere, Collot-
d'Herbois, Billaud-Varennes ş Vadier vor fi ţ ţ 9
membri ai vechilor comitete sunt ş în închisoare; cei din
ă fanatici sunt ţ la moarte,,247.
Sub Directorat, iacobinii ă ă se ă ş unii pe
ţ Mai întâi, atât elita cât ş masa poporului parizian se ă
ă împotriva ţ dar ă organizare, ă ă artilerie,
ă ă un ă ă ă de partea Conven-
ţ sunt 8.000 sau 9.000 de ţ ş Bonaparte; tunurile sale
ă 500 sau 600 de ă ă ţ restul se ă ş
242 Ibidem, p. 243.
243 Ibidem, p. 242.
244 Ibidem, p. 244.
245 Ibidem, loc. cit. "Din 76 de ş ţ pe care i-a avut ţ
18 au fost ţ 8 ţ 22 ş in afara legii, 6 ţ
3 s-au sinucis, iar 4 au innebunit - in total 61" (ibidem, p. 233).
246 Ibidem, p. 552.
247 Ibidem, p. 565.
248 Ibidem, p. 566.
205
NICOLAE C.PAULESCU
ă aceea, sunt cluburile ă Babeuf ş com-
plicii ă care fac o ţ cu scopul de a-i masacra nu nu-
mai "pe ţ ş pe acaparatori, ci ş pe ţ ş
directori,,249. Sunt ţ conspiratorii, iar Babeuf ş Darthe
sunt ţ
În fine, zâzania ă ş în Directorat, ă cum
ă ş in Comitetul ă Publice. Sub pretextul unei
ţ a ţ împotriva Directoratului, trei dintre cei
cinci directori (Barras, Rewbell [sau Reubell] ş Merlin) îi
ă pe ţ doi (Barthelemy ş Carnoti
50.
ă
,,214 ţ sunt ş din corpul legislativ'f".
Ş ş nu s-a ă "Ultra-iacobinii preiau ofen-
siva, fac în ş fel încât ă fie ş de ă ai lor, ă ă ma-
joritatea în corpul legislativ ş la rândul lor, ă ţ ă Directo-
ratul',252. Ei îi gonesc pe cei trei directori ş îi înlocuiesc cu ş
te "fanatici".
Dar "imediat ă victorie, ă s-au separat
în ă tabere adverse: ... de o parte, ţ de rând ş gloata,
având în fruntea lor o parte din Adunare ş doi membri ai Di-
rectoratului; de ă parte, oameni care mai au ă ţ
ş de restul ă ş de ţ trei membri ai Direc-
toratului,,253. Care dintre aceste ă tabere o va zdrobi pe cea-
ă Va fi cea de-a doua care, prin ş ă va pune
ă ţ ă ă apel la "un ţ înarmat", ea a
stabilit dictatura ă a lui Bonaparte.
În rezumat, marea ţ ă a constat în
ă ţ a ă a patimilor de proprietate ş de domi-
ţ exaltate la maximum de doctrina lui Rousseau.
249 Ibidem, p. 576.
250 Ibidem, p. 588.
251 Ibidem, p. 589.
252 Ibidem, p. 625.
253 Ibidem, pp. 626-627.
206
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
Efectele patimii de proprietate au constat într-un
furt ş asupra bunurilor ţ familiilor ş indivizi-
lor, ă ş de iacobini, care au luat din aceste ă ţ co-
losale tot ce au putut lua.
Efectele patimii de ţ ă i s-au ă
gat invidia ş ura, au constat în uciderea ă a multor
nobili, ţ sau oameni care ă cineva, sau avuse-
ă ceva, ş pe care iacobinii i-au suprimat numai pentru
a le ă domeniile ş averile.
Dar, ş la putere, în loc ă ă ă cum
ă pacea ş fericirea între oameni, ş revo-
ţ plini de ă ş de ş ă ă a se
mânca între ş Cei din ă care ă ă ţ deo-
parte la ă ţ ă se ă ă pe treptele cele
mai de sus, ă pe cei ş acolo înaintea lor.
ă de azi îi ă pe ă de ieri, cu o furie
ă ba ă în ura lor ă ă la a ă
râma ş ca Lyonul sau Toulonul. Ş astfel, ţ iacobi-
nii mai ţ ă prin ă iar ă nu s-
ar fi încheiat ă nu intervenea Bonaparte.
ă deci ă roade ale faimoasei ţ
franceze!
[Filosofii secolului al XIX-lea]
Pe când ţ se zvârcolea în ghearele ţ
(culegând efectele doctrinei lui Rousseau), Germania se
ilustra printr-o serie de filosofi ale ă sisteme, mai
mult sau mai ţ sofistice, au avut un mare ă Dar
ş filosofi nu s-au ocupat decât în ă de proble-
mele sociale, iar sistemele lor nu ţ nici un remediu
împotriva patimilor de proprietate ş de ţ
207
NICOLAE C. PAULESCU
E de ajuns a spune ă ideile lui Kant (1724-
1804)254 ş ale lui Fichte (1726-1814) se apropie oarecum
de cele ale lui Platon, pe când ideile lui Schelling (1775-
1854) ş mai ales ale lui Hegel (1770-1831) se ă ă
cu cele ale lui Aristotel.
Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, un filosof
francez, Auguste Comte (1798-1857), a abordat ă ş
problemele sociale.
Din sistemul ă de ă ă

- de-o
ă poliloghie - reiese ideea ă oamenii sunt
ş unii spre ţ de un sentiment de simpatie numit
Iubirea ă Ei constituie astfel umanitatea sau
marea ţ ă care ar fi obiectul sociologietr", .
Dar ceea ce ne ă de a .insista asupra
doctrinei acestui filosof este faptul ă nu ş ni-
mic despre patimile de proprietate ş de ţ ş prin
urmare, nici despre remediile potrivite acestor vicii so-
ciale.
În ultima ă a secolului trecut, un filosof
englez, Herbert Spencer (1820-1903), s-a ocupat ş dânsul
cu sociologia. Dar, ca ş Comte, necunoscând instinctele
sociale ş ignorând patimile rezultate din acestea, nu a
254 Legea ă ă Kant, se ă la ă principiu: "Lu-
ă astfel încât norma ţ tale ă ă ţ ca lege
ă (Principes metaphysiques de la morale, tr. fr. Tissot).
ă ă ă nu poate fi ţ ă decât de cei ce cred ă
toate principiile moralei trebuie ă se exprime printr-o ă pro-
ţ
255 A. Comte, Systeme de Politiquepositive, 4 vols., ed. a 3-a, 1890.
256 Din spusele lui Comte nu reies motivele pentru care oamenii se
iubesc între ş ş nici de ce "a ă pentru altul" este "binele ş da-
toria ă
208
REMEDIILE PATlMILOR SOCIALE
prescris nici el vreun remediu împotriva acestor vicii ş
împotriva conflictelor pe care le ă
Ne ă acum ă ne ă de trei sisteme
politico-economice ţ ă ulte-
rior din doctrinele filosofice ale ţ ă de libe-
ralism, de socialism ş de anarhism.
Liberalismul
Un sistem economico-politic ş din ideile Revo-
ţ este liberalismul, numit astfel pentru ă preconizea-
ă înainte de toate, libertatea.
257 în cartea sa, ă Principes de Sociologie (Alcan, Paris,
1908), Spencer, vorbind despre proprietate, zice, luând ca exemplu
tocmai un efect al patimii ă a ă ţ nu o
ţ ,,La unele hoarde ă dreptul de proprietate nu este
respectat. Lichtenstein ă ă la ş cel mai slab, pentru
ş salva ţ este obligat ă cedeze celui mai puternic armele,
femeia ş chiar copiii ă (voI. III, p. 717). în ă parte, discutând
despre ţ ă ţ politice la început ş despre ţ
pe care ea a întâmpinat-o" (voI. III, p. 449), ă un exemplu din care
reiese clar ă dânsul nu ş instinctele sociale: ,,Rink, între-
bându-i pe aborigenii din Nicobar cine le este ş ş ă ă
ă nepricepând cum de a putut el ă ă ă un singur om ar
putea ă ă putere asupra unui mare ă dintre semenii ă (voI.
III, p.'447). în fme, vorbind desprefamilie, ş autor spune: ,,Pen-
tru a ţ bine formele înalte ale familiei, trebuie ă le ă ă în
formele inferioare care ă ultimele trepte ale edificiului
social" (voI. II, p. 356). Ş ă el le ă la diverse rase
ş degenerate de putregaiul patimilor. ă cum se vede din
aceste câteva exemple (pe care nu le-am ţ numai ca ă nu
lungesc ţ sociologia lui Spencer este ă pe ignorarea in-
stinctelor - ş mai ales a patimilor - ş ţ ă în mare parte, cu
faptele luate din ă ţ ă care sunt total ă de vicii.
209
NICOLAE C. PAULESCU
Acest sistem - a ă ă se poate rezuma în
ă cuvinte: Laissez faire
258
- a fost atotputernic în
lumea ă a secolului al XIX-lea ş a prezidat la for-
marea ă ţ actuale. Or, el a avut ş ţ de a re-
media relele sociale; ă ă deci din punctul nos-
tru de vedere - cel biologic.
1. Liberalii ă libertatea ă - ă
suprimarea ţ - ca fiind unica ă împotriva
Statului, pe care, ă exemplul lui Rousseau, îl consi-
ă un ă al omului ş îl readuce la simplul rol de
ă ş de 'Jandarm", interzicându-i amestecul în
afacerile dintre particulari.
"Cel mai sigur mijloc de a rezolva problema so-
ă este acela de a ă câmp deschis ă ţ care este
. - o repet cu Bastiat - motorul propulsor, remuneratorul ş
ă ă nostru,,259.
Ei nu ă de ă ă instinctul de ţ
are drept scop organizarea ă ţ ceea ce îi ă
ă atace autoritatea Statului, ă ţ de relele soci-
ale de care cu ă ă nu este ă decât patima
de ţ
În ş timp, ş ş intervin ş în familie,
vizând ş ă ţ ă ă i se ia ţ
copiilor ş facultatea de a se orienta ă interesul gru-
pului familial.
Prin urmare, atingându-se de instinctul de domi-
ţ în loc de a combate patima ă libera-
lii produc dezordine în Stat ş înfamilie.
258 "Laissezfaire, laissez passer " (De Gournay).
259 Fr. Passy, Quatre ecoles d'Economie politique, Paris, p. 232.
210
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
II. Liberalii admit ă dreptul de proprietate este
absolut ş inviolabil: Ei pretind chiar - contrar celor ce se
petrec în ă la animale, unde proprietatea este fami-
ă - ă proprietatea ă trebuie ă fie indivi-
ă
Dar instituind proprietatea ă ş interzi-
când Statului ă ă în ţ dintre particu-
lari
260
- cu alte cuvinte, ă astfel poporul ă ă ă
în ţ speculatorilor lacomi de ş ă ţ

- liberalismul
ă patima de proprietate'" .
ţ acestui sistem n-au întârziat ă se fa-
ă în mod dureros ţ ele au dus la cumplita ă so-
ă de care ă ă omenirea.
Sub pretextul ă ă ţ ţ libe-
rale, refuzând Statului dreptul de a interveni pentru pro-
tejarea ă iar, pe de ă parte, oprindu-i pe ş
tia de a se organiza în ţ defensivef", i-au pus
într-o ţ ă ţ ş ă ajutor, neavând alte
260 ă ţ deci pe indivizi ă ă ă placul lor; ş ţ de egoism,
ei vor ă ceea ce le trebuie, pentru ş procura un trai mai bun ş
mai fericit, iar pentru aceasta vor ş ă afle calea cea mai ă ş
mai ă Trebuie ă ă le dai cea mai ă libertate. Nici
ţ nici obstacole... Statul ă ş ă orice amestec in
ţ ş ă lase libertate ă ă ţ capitalului,
muncii ş schimburilor" (Leroy-Beaulieu, Precis d'Economie poli-

26 ă ă corespunde intereselor burghezilor ă ţ ţ
262 ă n-ar exista patimile, ţ Statului n-ar fi ă
Autoritatea are menirea de a controla ş suprima conflictele ft'l7.ullntl'l
din patimi.
263 Vechile ţ au fost suprimate de Revnlu,lo, II" .",......
suprimare a fost ţ ă ş de codul napoleonlan.
21 ,
NICOLAE C. PAULESCU
mijloace, pentru ş îndeplini ţ individuale ş
familiale, decât propriile ţ muncitorii au devenit, o
ă ă ţ pe mâinile unor indivizi ă ş

ş
ă supuse legii cererii ş ofertei, ţ în ge-
neral, ă un fel de ş de la care ă se ţ ă
maximum de efort cu minimum de cheltuieli. Astfel, lu-
ă a devenit un proletar care, ş lucrând peste pu-
terile sale, nu ajunge ă ş ă nici ţ
cele mai elementare ale ţ riscând ă ă de
foame, el ş afinilia sa, în caz de accident, de ă de
infirmitate, de ă ţ sau pur ş simplu de întrerupere a
lucrului.
În ţ acesteigroaznice ţ a zilei de
mâine, în ţ ă ţ de ş satisface impulsul in-
stinctiv conform ă prin economie, cineva trebuie ă
ş asigure ţ viitoare (mai ales ă are ţ ş
copii), în ţ perspectivei mereu ţ ă a mize-
riei, cu cortegiul ei de ţ ş ţ ă
cade în disperare sau ajunge ă se revolte, aruncându-se,
ademenit de fel de fel de promisiuni mincinoase, în abisul
social-anarhist.
Dar nu numai ă au avut de suferit de pe
urma ă principiilor ş liberale. ţ ă ţ
absolute ş ne ţ Statului pentru a-i proteja pe cei
ă ş slabi, ţ financiare anonime, constituite pe
264 Evreii, mai ales, s-au priceput ă ă profit din liberalism.
265 "Din punctul de vedere economic, muncitorii trebuie ă fie con-
ţ ca ş ă ş ei sunt ş care dau o ă
cantitate de ţ ă ă ş care cer, în schimb, anumite cheltuieli
de ţ ş de ţ pentru a putea ă ţ în
mod regulat ş continuu" (De Molinari, unul dintre liderii cei mai
ţ ai ş liberale).
212
REMEDIlLE PATIMILOR SOCIALE
ţ ş dispunând de capitaluri enorme, au întemeiat
mari întreprinderi industriale, comerciale ş agricole care,
ă practic ă orice ţ ă au ucis mica
industrie, micul ţ ş mica ă
O ă ă de mica ţ le-a fost ş
acestor abominabile ţ ă organizeze monopoluri ş
trusturi (pentru grâu, pentru petrol etc.), ă ă ţ
exorbitante consumatorilor ş ă spolieze astfel ţ
întregi.
Dar aceasta nu a fost-totul, ţ mari bancheri-
cei mai ţ evrei - au pus mâna pe ţ ă
Împrumutând bani statelor, cu o ă ă ă ş
bancheri au devenit ă lumii; chiar ş ţ cele
mai puternice le ă jugul ş toate popoarele globului
se ă pentru a-i ă ţ din ce în ce mai mult. S..a
ajuns, astfel, la o ţ ă la absolutizarea
ă ţ la tirania banului.
Ş ă la toate acestea ă ă ş o ă ă a
liberalismului materialist ş ateu, anume extirparea senti-
mentelor religioase (având drept ţ ă ă o ş
tere ă a ă ţ singurele care se pot opune în
mod eficient ă ş invidiei, putem ă ne facem o
idee despre imensitatea ă pricinuit de ă bles-
ă ă ă naturii, de acest funest sistem
liberal [XII].
Prin urmare, nu ă motiv socialismul ă bur-
ghezia ă de a fi ă a tuturor relelor de care sufe-
ă ă omenirea.
ş - trebuie s-o spunem neîntârziat - nici so-
cialismul nu va fi capabil ă remedieze aceste rele; dim-
ă el le va agrava, ă ş altele, ă mai
dezastruoase.
213
NICOLAE C. PAULESCU
Socialismul
Din ţ s-a ă ş un alt sistem politico-
economic, socialismul, care cere nici mai mult, nici mai
ţ decât suprimarea ă ţ private.
În prima ă a secolului al XIX-lea s-au ivit
mai multe siteme comuniste ş socialister'", dar nici unul
dintre ele nu a avut ă practic.
Ar fi ă la ă de prisos ă le studiem detaliat,
fondul lor comun fiind analog cu comunismul de tip pla-
tonic.
ă socialism, ş cum îl vedem ă ri-
dicându-se ţ ă în ţ ă ţ este opera unui
evreu german, Karl Marx
267
(1818-1883), ş a discipolilor
ă

Doctrina acestui sofist, ă marxism sau colec-
tivism, a ş ă îi ă pe ţ dintre cei ţ
ţ de starea ă ă într-o ţ ţ
ă care, pornind din Germania, s-a întins ca o epidemie,
cuprinzând lumea ă Acest socialism colectivist,
266 Le ă pe cele elaborate de Saint-Simon (1760-1825), Fourier
(1772-1837), Owen (1771-1858), Leroux (1797-1871), Louis Blanc
(1811-1882) ş Proudhon (1809-1865), care a lansat ş faimosul para-
dox: "Proprietatea este o ţ
267 Le Capital, tr. fr, , Stock, Paris.
268 Un alt evreu, Lasalle (1825-1864), a propagat doctrina lui Marx,
pe care ă a modificat-o, ajungând la un sistem aparte. Este de re-
marcat faptul ă întemeietorii socialismului au fost evrei ş ă prin-
cipalii lideri ş de ă sunt tot evrei, printre care unii chiar
milionari: Singer (liderul ş germani), Adler (liderul socia-
ş austrieci), Loeb Frenckel (liderul ş ungari), Cahan
(delegatul american la Congresul de la Zurich), Bemstein (alt lider
important din Germania) etc., etc. [XIII].
214
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
care ă o ţ ă va fi examinat aici
din punctul nostru de vedere, biologic
269.
I. Nepricepând ţ pe care o are - atât la
oameni, cât ş la animale - instinctul de proprietate, nici
rolul funest pe care îl ă patima de proprietate în ge-
neza relelor sociale, ş ca ă anihileze aceste rele,
vor ă suprime proprietatea ă ş ă adi-
ă vor ă ă un act împotriva naturii, violentând o
ţ ă ă ă a ţ ş de pretu-
tindeni ş dintotdeauna.
ă în ţ ă programul economic al socialis-
mului ş scopul real al ş ă socialiste ţ
înlocuirea capitalului privat... prin capitalul colectiv.,27o
sau, mai clar, "alfa ş omega" socialismului este "proprie-
269 ă cum materialismul ş darwinismul au uzurpat numele
ş ţ încercând ă dea greutate ţ lor (a se vedea N. C.
Paulescu, ţ spontanee ş darwinismul", în Spitalul din
februarie 1905), tot ş socialismul colectivist s-a ţ ă ă
ş cu epitetul de ş ţ ,,Noi îi ă lui Marx. ă mari
descoperiri. El ne-a dat ţ ă a istoriei din punctul de
vedere materialist ş a ă misterul ţ capitaliste, dând
seama de plus valoare. ţ acestor ă descoperiri, socialismul a
devenit o ş ţ ă Engels, Die Entwiklung des Sozialismus von der
Utopie zur Wissenschaft). Ş ţ este eliberatoarea omenirii; ş ţ
ă ne ă de Dumnezeu; ş ţ ă în care Marx a ţ
poporul ... " (Liebknecht, în Der Sozial-demokrat din 22 martie 1883).
De altfel, anarhismul ş începe ă ă ţ ş ţ ş
filosofice: "Anarhia se ă astfel, ca o parte ă a noii
filosofii; de aceea, anarhistul se ă ş în contact cu cei mai mari cu-
ă ş ţ ai epocii actuale" (P. Kropotkin, L 'Anarchie - sa
philosophie, son ideal, Paris, 1907, p. 16).
270 A. E. Schaetlle, La Quintessence du Socialisme, tr. fr. B. Malon,
Paris, 1904, p. 9.
215
NICOLAE C. PAULESCU
tatea ă ă ă ţ private,,271. Aceasta
este dogma ţ ă a ş 2.
Dar omul din popor nu ţ teoriile marxiste -
obscure, ă pline de ă ţ ş ă ţ
iar ă îi ă ş pe agitatorii ş este pen-
tru ă ş i-au ă promisiuni vagi, pe care el le-a
concretizat în spiritul ă simplist; este pentru ă i-au ă
ă confiscarea ă ţ celor. ţ ş ridicarea
dreptului la ş pentru copii acestora, iar el, în ima-
ţ sa ă ă ş închipuie ă aceste bunuri îi
vor reveni lui; este pentru ă împins de instinctul de pro-
prietate, fiecare proletar ă ş ă ă la rândul
ă proprietar.
ă ă ă ş vor ajunge
ă ă mâna pe puterea ă poporul, ţ cu
socializarea ă ţ private, o va lua pentru sine, cu
ţ
Ca orice lucru anti-natural, socialismul nu va a-
junge la bun ş el va genera dezordine. Iar oamenii
cu ţ nici nu vor mai dori ă ă încercarea, ă
ţ popoarelor sunt ş catastrofe" (Lamme-
nais) [XIV].
II. ş ă ă ei ş ş n-ar ş unde con-
duce sistemul lor.
271 Ibidem, p. 12.
272 "Proprietatea este o ţ a zis Proudhon, iar ş îi ţ cu
ţ isonul. Dar se poate, cu mai ă dreptate, ă li se ă acest
compliment. ă ă a fura atunci când îi iei cuiva,
ă ă voia lui, ceea ce îi ţ ă a fura atunci când ridici cu
ţ de la proprietari, produsul muncii ş al economiei lor, produs
menit a le garanta ţ viitorului, lor ş familiilor lor. Prin
urmare, socialismul are furtul drept scop!
216
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
,,Nici liderii cei mai nu sunt pe deplin con-
ş ţ de ceea ce este colecuvismul'i: 3.
În relitate, ă ei ă ş formula ideile asupra
acestui subiect, este pentru ă acestea conduc la o tiranie
ă pe care nu ă s-o ă ă De
altfel, n-avem decât ă ne reamintim efectele ă în
timpul ţ franceze, a ideilor din care a provenit
socialismul.
"Societatea"274 - sau acea ţ ă ă care va
fi singurul proprietar - va fi ă prin ă
torii ş ă cum "poporul suveran" - ă ţ ă
ă - a fost reprezentat, în timpul ţ prin
ş iacobini.
Numai ă "Societatea" - ă ţ ă
- fiind singura ă va avea în mâna sa libertatea
ş ţ indivizilor; ş fiind tot atât de ă de patimi ca
ş "Poporul suveran" ă secta ă ea va dispune
de ş cum va voi ş cum s-a întâmplat ş în timpul
ţ
Prin urmare, Societatea, ca ă ă
nu va fi altceva decât ţ ă ş ă a
ţ socialiste
275
- reînnoite a iacobinismului, cu toa-
te ţ sale [XV].
273 Schaeftle, op. cit., p. 15.
274 De la Congresul din Erfurt (1891), ţ de "Stat", compromi-
ţ ă a fost ă cu aceea de "Societate".
275 ă ce zice în ă ţ ă anarhistul kropotkin (op. cit., p.
30): "Spiritul popular simte ă ă Statul s-ar substitui patronului în
rolul de ă ă ş administrator al ţ de ă ar rezulta de
aici o tiranie ă Omul din popor nu ţ ă cu ţ
el ş în termeni ţ ş de aceea simte ă abstractia ă
217
NICOLAE C. PAULESCU
Dar colectivismul nu ă doar instinctele
de proprietate ş de ţ el le ă de asemenea,
pe cele de familie ş de ţ
Familia ş mai întâi, indirect, lovitura su-
ă ă ţ private (care este ă ş a des-
ţ ă dreptului la ş

• Dar ea este literalmente
ă prin pretinsa emancipare a femeii [XVI] ş prin
ţ ă a copiilor, ă monstruoase ţ
rezultate din faptul ă ş nu ţ ă în familia
ă femeia este în mod instinctiv ă ă
tului, iar ă ţ sunt în mod instinctiv ă ţ ă ş
educe copiii.
"Femeia e ă ă pe inima ei; ea o împarte cui îi con-
vine. Când o ţ ă a-i mai ă este ă ă o
ă ş ă ş îndrepte ţ în ă parte,,277.
Acesta este amorul liber! Nici o ă ţ ă de copii,
rod ş scop natural al uniri lor sexuale. Femeia ă
se va ă ă ş abandoneze copilul în mâinile Statului,
care se ă ă ă ă ă îmbrace, ă
«Stat» ar ă pentru dânsul forma a ş ţ ... care
i-ar deveni ţ insuportabili".
276 ş cer suprimarea dreptului de ş ceea ce este un
nou atentat asupra unui legitim sentiment instinctiv. Oamenii, ca toa-
te ţ vii, chiar ş cele inferioare, ă pentru a asigura un
viitor convenabil ş lor. Ei au drept absolut asupra muncii lor,
iar copiii ş acest drept, ă pentru ei au muncit ş au strâns
avere ă ţ S-au ă la noi ş ş parlamente care ă ă
ă ă impunând taxe grele (2%) pe ş de la ă
ţ frustrându-i astfel pe ş de avutul lor, de multe ori în cir-
ţ penibile, în profitul sumedeniei de ţ ş ş
risipitori.
277 Bebel, Die Frau, p. 192.
218
REMEDII LE PATIMILOR SOCIALE
educe ş ă ă o meserie în raport cu ţ co-
ă ţ (Bebel). De altfel, ş nu cunosc impor-
ţ ă a iubirii ă ş numind-o, cu ţ
egoism.
"în familie, egoismul are drept ă totul pentru
sine ş pentru copii ă
Ba mai mult, ş ş ă ă anuleze autori-
tatea ă ă a ă în familie.
"Important este ă se suprime radical autoritatea ă
lui, puterea ca ş ă pe care acesta o are în familie... Copiii
nu sunt ş ei asemenea ă ţ Pentru ce ă ă ă
se ă Cu ce drept? ă nu mai fie supunere, ă atunci nu
mai ă egalitate,,279.
Aceste ţ le întrec pe cele din Contractul so-
cial al lui Rousseau.
ţ doar cu dizolvarea familiilor,
socialismul vrea ă denatureze ş sentimentele instinctive
de patriotism ş ţ opunându-le ţ
lismul. ţ ţ este Karl Marx; el
a scos cel dintâi, în 1867, ă "Proletari din toate ţ ă
rile, ţ ă Ş ce unire? Unirea în ă


"Date fiind monstruoasele abuzuri care ă trebuie
ca o ă ă ă ă separe clasa muncitoare de clasa propri-
278 Benoît Malon, apud Schaetlle, op. cit., p. 328.
279 B. Malon, Socialisme integral, Paris.
280 ă idee de ţ este ţ ă Într-
ă singuri evreii sunt ţ ş ei neavând patrie [XVII]
ş adoptând, formal, ţ locului În care se ă
219
NICOLAE C. PAULESCU
etarilor, iar lupta ă fie ă ă la strivirea uneia sau a
celeilate"(Bebel).
ş ă lupta de ă pe când se ş
ă legea ă este unirea prin iubire. ă ă ă la
acestea maximele atee, avem socialismul întreg.
"Cât despre noi, am adoptat, la rândul nostru, doctrina
ateismului" (Bebel).
A-L nega pe Dumnezeu ă de fapt a nega
finalitatea, ă a nega instinctele naturale ş pati-
mile, ă a te ă ş cu ă ş ţ ă în ă
erorii.
În rezumat, suprimarea ă ţ familiale ş în-
locuirea ei prin proprietatea ă a Statului, despo-
tismul insuportabil, ţ familiei, emanciparea fe-
meii, ţ ă a copiilor - ă tot atâtea idei con-
ţ ş în Republica lui Platon. Socialismul contempo-
ran n-are nici ă meritul ă ţ El nu este decât
contrafacerea ă a unor idei platonice (deja deterio-
rate de Rousseau) - o contrafacere ă o ă
ă ş ă ă ă
Anarhismul
Anarhismul -' ă ă cu socialismul - s-a
dezvoltat, aproape în ş timp cu acesta, dintr-un
trunchi comun - cel al ideilor ţ franceze.
ă organizator al anarhismului, ş cum
ni se ă ţ ş ă acesta ă a fost rusul Bakunin (1814-
220
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
1876); prin activitatea sa ă ă de ţ
ţ succesorif", anarhismul a devenit un redutabil fla-
gel ţ constituind marea ş ş groaza epo-
cii noastre.
Vom supune criticii doctrina acestor energumeni,
în lumina ţ biologice pe care le-am expus în cele
de mai sus.
1. Anarhismul, ca ş socialismul, pretinde supri-
marea ă ţ individuale ş familiale
282
, care sunt
naturale omului ş pe care le ă ş animalele. Prin ur-
mare, în loc ă lupte împotriva patimii de proprietate,
acest sistem ş ş cu neghiobie în instinctul de
proprietate.
II. Anarhismul, nepricepând originea ă ş
rolul social al ţ vrea ă suprime ă
ş orice fel de autoritate,în Stat ca ş în familie. Aceasta
este dogma sa ă ş în loc de a ă ă
anihileze patima de ţ acest sistem eronat încear-
ă ă ă ş în instinctul de ţ


În ă de acestea, anarhismul nu ş nici
familie, nici ţ
281 Kropotkin în Rusia, Elisee Reclus în ţ Mort în Germania,
Malatesta în Italia etc.
282 Bakunin propune o ă proprietate ă a unor grupuri de
oameni liber constituite (iar nu a Statului), ă cum vrea colec-
tivismul, idee ă din organizarea satelor ş Numai ă
aceste sate sunt întemeiate pe familie, autoritate ş religie, ţ pe
care anarhismul vrea ă le suprime.
283 Nihilismul rus - o ă a anarhismului - este de import occi-
dental. El a plecat de la ateismul filosofic ş a ajuns la ţ poli-
ă Contingentul ţ ă este format din burghezi ş mai ales
din ţ (de ambele sexe) [XVIII].
221
NICOLAE C. PAULESCU
Dar ceea ce ă în mod deosebit anar-
hismul sunt mijloacele prin care acesta vrea ă ă la
realizarea scopurilor sale: este ş ă prin
fapte". EI vrea ă ă totul, ă ă a se îngriji ă ă
altceva în locul celor distruse
284
• Dinamita este instru-
mentul ă preferat ş în turbarea sa ă el ă
monumentele, palatele ori minunatele opere de ă care
sunt, ă ă catedralele gotice. Dar, ţ ş de senti-
mentele naturale de simpatie ş de ă pe care ă ş
animalele le au ţ ă de semenii lor, ş nu numai ă
distrug, dar ş ucid; asociapa lor este o ă ş permanen-
ă ţ de asasinP8 .
284 ă ca ă câteva extrase din Catehismul ţ al lui
Bakunin: 1. .Revolutionarul nu are nimic strict personal, nici un inte-
res, nici un sentiment, nici o proprietate, nici ă un nume"; II. "El
a rupt în mod absolut, în adâncul ţ sale, cu ă ordinea ă
ă cu ă lumea ă cu legile, cu obiceiurile, cu morala.
EI este adversarul lor nemilos ş nu ă ş decât ca ă le ă
III. ţ este plin de ţ ţ ă de orice ă ş ţ ă
de ă ş ţ ă el nu ş bine decât o ă
ş ţ ă distrugerea. El ă mecanica, fizica, chimia ş chiar
medicina, dar o face numai în scopul de a distruge".
285 Ei au asasinat sau au încercat ă asasineze: suverani (Alexandru II,
Humberto 1, ă ă Austriei, Alfonso XII, Carlos al Portugaliei
etc.), ş ţ de ă (Garfield, Carnot, Mac Kinley etc.),
ţ publici (în Rusia, Spania, ţ Italia, Austria, Ame-
rica), mergând ă la a ataca ş ţ ai poporului (atentatul
lui Vaillant, din 1893, la Camera ă soldat cu 85 de ă ţ ş
chiar simpli particulari (atentatul lui Emile Henry din 1894, la Hotel
"Terminus" din Paris, soldat cu 25 de ă ţ spectatori de teatru
(atentatul lui Salvator, din 1893, comis la Barcelona, soldat cu 40 de
ă ţ ş 8 ţ dintre care 3 copii) etc., etc. ă ce spun despre
aceasta Culisele anarhismului din 1893: "În 6 ani s-au comis 1123 de
atentate cu ă în Europa ş 502 în America". Suntem ş
de un sentiment de ă ş în ş timp de ă în ţ acestor
222
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
Interpretarea ă a crimelor anarhiste nu este
ş ă omul fiind singura ţ ă ce are trista putere de a
ofensa intr-un asemenea grad legile naturii. Numai patima
pe care am numit-o ă poate ă dea seama de ă
ă pe care o resimt ş ţ de a distruge
ş de a ucide.
Numai ura poate ă explice absurditatea crimelor
lor; ă cui ii poate servi distrugerea unor monumente
publice ţ poporului din care faci parte? Sau la ce
ş ă asasinezi un ş de Stat, când e ş ă el va fi
imediat inlocuit cu un altul? Ş mai presus de toate, la ce
pot sluji crimele monstruase comise impotriva unor
ă inofensivi, a unor femei sau a unor copii ă ă nici
o ă Ce alt motiv decât acea ă ă ă impotriva
omenirii care l-a impins pe un E. Henry ă ă in
ţ
În rezumat, analiza ă a acestor trei sisteme -
liberalismul, socialismul ş anarhismul - ni le ă ca pe
ş doctrine eronate ş potrivnice naturii, având origini
ş metode comune.
ă din cele ă principale idei ale
ţ - aceea de libertate (suprimarea ţ ş
aceea de egalitate (suprimarea ă ţ - liberalii o
ă ă pe cea dintâi, ş pe cea din ă iar
ş le ă pe ă
ş ş infami asasini, care ş imping cinismul ă la ş face un
titlu de glorie din astfel de fapte, considerându-se eroi ş martiri.
Unul dintre principalii "martiri" ş Ravachol, inainte de a
comite ă atentate cu ă fusese falsificator de bani, pro-
fanase un mormânt, ucisese un ă de 92 de ani (cu scopul de a-l
jefui) ş mai era suspectat de alte trei asasinate.
223
NICOLAE C. PAULESCU
Toate cele trei sisteme ă caracterul natural al
instinctelor de proprietate ş de ţ ş nepricepând
ă toate conflictele ş sunt efecte ale patimilor
rezultate din aceste instincte, ele vor ă suprime proprie-
tatea ş ţ în loc ă condamne patimile cores-
ă acestora
286
• Toate trei ă patima urii, ă
tând ă o semene printre oameni, pe când legea ă a
lumii vii este iubirea. În fine, toate trei sunt roade ale
doctrinelor materialistef" pe care spirite false le-au ă
pândit în omenire, uzurpând numele ş ţ doctrine ă
rora li se ă minunat cuvintele lui Christos: ţ ă
de proorocii ş care vin la voi în haine de oi, iar
pe ă sunt lupi ă ă roadele lor îi ţ
ş (Matei 7, 15-16; subl. aut.).
Ţ POLITICE
ă ă acum ţ politice sau civile
ş ă vedem ă ele ţ ţ relative la cele
ă patimi sociale, de ţ ş de proprietate.
ă ă ă deoparte legile popoarelor antice (indi-
eni, chinezi, egipteni, asirieni, ş greci etc.), asupra ă
rora nu avem întotdeauna date destul de precise, ţ
mindu-ne ă studiem, din punctul nostru de vedere, cea
286 În realitate, nici ş nu vor suprima proprietatea, nici
ş nu vor suprima autoritatea; ei doar le ă pe cea dintâi
familiilor, pe cea de-a doua oamenilor capabili, atribuindu-le unei
ţ care va fi unic proprietar ş tiran absolut, ş cum s-a ş în-
tâmplat în timpul ţ franceze.
287 Liberalismul, socialismul ş anarhismul fac profesie de materia-
lism, de ateism ş mai ales de ş Ele ă toate erorile
conexe materialismului: darwinismul, ţ spontanee etc.
224
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
mai bine ă dintre ţ lumii vechi: pe ace-
ea a romanilor.
Codul roman
288
Codul roman cuprinde ă ă ţ
1. Dreptul public, care ă organizarea Statu-
lui (sacra, sacerdotes, magistratusy;
2. Dreptul privat, care se ă a) la persoane
ş la ţ acestora în cadrul ţ ş al familiei ş b) la
lucruri, asupra ă persoanele au drept de proprietate.
Cu alte cuvinte, considerat din punct de vedere
biologic, dreptul roman nu face decât ă reglementeze, în
ţ ş în familie, efectele instinctului de ţ ş ale
instinctului de proprietate.
Dar faimoasa lege nu se opune ş de ţ pa-
timilor ă din aceste instincte. ă ea le fa-
ă ajungând ă la ă ă ă din ele norme
legale.
Legi privitoare la ţ
a) În naLie, ţ ă ă ş Statului o
putere ă 89.
ă este deasupra legilor; el are drept de
ţ ă ş de moarte asupra tuturor membrilor ţ ş se
288 Ch. Maynz, Cours de Droit Romain, ed. a 4-a, Bruxelles, 1876; E.
Didier-Pailhe, Cours elementaire de droit romain, Paris, 1881.
289 ,în fruntea Statului se ă ţ - Imperator, Princeps, Caesar,
Augustus. Aceste ă ţ ii ă puterea ă ... dreptul de
ţ ă ş de moarte chiar ş asupra senatorilor... puterea ă fi-
ind de fapt ă (Maynz, op. cit., Introduction, pp. 245-246).
225
NICOLAE C. PAULESCU
ş de altfel, modul cum s-a servit Nero, intre ţ de
ă ă
Prin urmare, ă ţ ii ă ş Statu-
lui tot ce ar putea dori pentru ş satisface patima de
ţ în cel mai înalt grad.
b) Înfamilie, codul roman ă capului acesteia (pa-
ter familias), inclusiv drept de ţ ă iJi de moarte asupra
ţ

(in manu) ş asupra copiilor' 1, pe care goate ă
abandoneze (expositio) sau ă ă ca sclavi 92 ori ca
pe ş simple obiecte care-i ţ
Puterea ă ă este în acest fel ă de la
scopul ei natural; ş în loc ă se exercite în vederea edu-
ţ copiilor, ea ş exclusiv intereselor ă


Ba mai mult: în loc ă înceteze atunci când copiii
devin majori, ă atunci când devin în stare de a se
ă ş de a se ă ei ş ş se ş ă ă motiv,
asupra mai multor ţ de ţ
Astfel, numai pater familias este sui juris, ţ
ţ membri ai familiei fiind alieni juris.
Cu alte cuvinte, ţ ă ă ă de
familie tot ce poate ă ă un instinct de ţ
împins ă la patima cea mai ă
290 Ibidem, vot I, p. 6.
291 Ibidem, p. 85. .Jus vitae necisque este dreptul de ţ ă ş de moar-
te asupra copilului" (Didier-Pailhe, op. cit., p.37).
292 Maynz, op. cit., vot 1, p. 86.
293 ă putere ă ă nu este o putere protectoare în intere-
sul copilului; ea are, ca obiect aparent, interesul ă ş ca obiect
secret, interesul Statului" (Didier-Pailhe, op. cit., p. 34).
294 "Qui igitur ex te et uxore tua nascitur, in tua potestate est. Item,
qui ex filio tuo et uxore eius nascitur, id est, nepos tuus et neptis,
aeque in tua sunt potestate, et pronepos et proneptis et deinceps
ceteri" (Just. Inst., L. 1, T. IX, p. 3).
226
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
Legi privitoare la proprietate
a) În ţ - considerând ă ca
fiind lipsite de capacitatea dreptului 9 , iar averile lor ca
fiind ă ă ă ş prin urmare susceptibile de a fi do-
bândite prin ţ

- ă ţ a supralicitat
instinctul de proprietate ţ ă (patriotismul), transfor-
mându-l într-o ă care i-a împins pe romani ă calce
în picioare dreptul de proprietate al altora ş ă ş ă
cuceririle cât au putut mai departe.
b) În familie, "dreptul de proprietate este absolut
ş exclusiv"; el nu ţ decât capului acesteia
297
ş se
întinde nu numai asupra ă obiectelor ş anima-
lelor, dar ş asupra oamenilor, ă asupra ţ

co-
piilor
299
ş sclavilor ă
295 "În ţ lor externe, romanii ă ş caracter exclusivist
pe care-l are ţ lor ă ei nu recunosc alt drept, in ă de
cel al Statului lor ... Din aceste principii ă ă in caz de ă
tot ce ă in mâinile romanilor - oameni ş bunuri - ţ
romanilor. În ceea ce-i ş pe oameni, ă erau ă ţ in ţ ă
deveneau sclavi" (Maynz, op. cit., Introduction, pp. 127-128).
296 "Popoarele ă erau considerate ca fiind ă ă capacitate de
drept... Tot ce ţ unui popor inamic se ă de drept ă
ă ş era susceptibil, prin urmare, de a fi luat prin ţ Cuce-
ririle... erau ă in numele ţ ş îi ţ Acest principiu
era absolut în ţ ă (ibidem, val. 1, p. 709).
297 "Proprietarul poate dispune de lucruri ş cum îi place, chiar ă
prin aceasta ar putea ă ă pe un altul" (ibidem, p. 692). Acesta este
ius utendi, fruendi ş abutendi (Didier-Pailhe, op. cit., p.140). "Tot ce
ş fiul de familie ţ de drept ă (Maynz, op. cit.,
voI. III, p. 87).
298 "În principiu, ă avea asupra tuturor membrilor familiei, chiar ş
asupra femeii supuse ţ sale, puterea pe care legea o ă
ă ţ asupra obiectelor care-i ţ (ibidem, p. 2). "În câte-
227
NICOLAE C. PAULESCU
Prizonierul de ă devine sclav, iar sclavul nu
este altceva decât un obiece
oo
; ca atare el ţ ă
nului, care are o putere ă

asupra persoanei ş
muncii sale,302 ·putând ă ă de dânsul ă bunul
plac - ă ipotecheze, ă ă ă ă ă tortureze,
ă omoare ş chiar ă ă în circuri, pentru a fi sfâ-
ş de fiarele ă

va pasaje din vechi autori, se face ţ ă la un drept de ă
drept de ţ ă ş de moarte - pe care ă l-ar fi avut asupra ţ
in manu" (ibidem, p. 6).
299 ,,Puterea ă ă provenind din proprietate îi ă ă
drepturi... care, secole intregi, nu se deosebeau ş de ţ de
puterea pe care ă o avea asupra sclavului" (ibidem, p. 84).
"Capul de familie avea dreptul de a dispune de copiii ă ca de oricare
dintre celelalte bunuri ale familiei, iar acest drept mergea chiar ă
la a le lua ţ (ibidem, p. 85). ă putea, de asemenea, ă ş
ă copiii" (ibidem, loc. cit.). "Aceste ă ă ce-i drept,
erau rareori ă ă dar sunt ţ imperiale care
ă in mod clar ă ă intr-al ş secol al erei ş ă ţ
ş ă copiii pentru bani" (ibidem, p. 86). "Era firesc ca acela
care putea ă ş ă copilul ă ă ă ş abandoneze sau
ă (ibidem, loc. cit.).
300 "Sclavul era o ţ ă ă ă drepturi ş ă ă capacitatea de a avea
drepturi; ba mai mult, el era considerat ca un obiect de ţ ş
ţ ă în mod absolut, asemenea obiectelor materiale ce
ţ unui proprietar" (ibidem, p. 113).
301 "Puterea ă asupra sclavului ă în dreptul de
proprietate, in sensul cel mai larg ş mai absolut" (ibidem, p. 116)
302 Sclavul, neavând dreptul la proprietate, tot ce producea ţ
ă "Tot ce sclavul dobândea, dobândea pentru ă (ibi-
dem, p. 117). .Jn potestate itaque dominorum sunt servi. Quae qui-
dem potestas juris gentium est: nam apud omnes per aeque gentes
animadvertere possumus, dominis in servos vitae necisque potesta-
tem fuisse; et quoqumque per servum adquiritur, id domino adqui-
ritur" (Just. Inst., L. 1., T. VII, p. 1).
303 Maynz, op. cit., voI. III, p.114.
228
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
Sclavul este un fel de animal domestic, lipsit de
orice drept
304
(chiar ş de acela de a avea o familie
305
) , o
ă de ă între altele, ă i se permite unirea sexu-
ă dar nu ş proprietatea asupra propriei descendente, ce
ţ tot ă

ă poate chiar ă ş
castreze, ă interesul i-o cere.
307
Când sclavul ă ş cade bolnav sau devi-
ne infirm (deci atunci când acesta nu mai poate fi ex-
ploatat) proprietarul ă de el, omorându-l sau aban-
donându-T'' pe o ă a Tigrului (unde oricum va muri
de foame)309.
În rezumat, Dreptul roman - ă ţ
ă pe care lumea tinde ă o admire ca pe un
monument al ţ ş - nu cuprinde nici
un remediu împotriva patimi/or de ţ ş de pro-
prietate; ba, ă ea ă la culme aceste teribile
vicii, ă din ele fundamentul legilor care o compun.
***
ă ţ ă burghezia, devenind ă
ă pe puterea ă a dat legi ce aveau la ă prin-
304 Chiar când era ă ă ă sclavul tot nu avea vreun drept (ibi-
dem, p. 117). El era considerat atunci ca un obiect abandonat (res
nullius), putând ă fie ş de primul venit.
305 ,,Nu exista nici ă ă nici rudenie intre sclavi" (ibidem, p.
214).
306 "Copilul procreat de femeia sclavului ţ de drept
ă (ibidem, p. 117).
307 Ibidem, p. 114.
308 Ibidem, loc. cit.
309 ş ă oarecum sub ă ţ (August, Claudiu), "insti-
ţ sclaviei ă ă in ă puterea cuvântului; sub ţ
lui Iustinian" (ibidem).
229
NICOLAE C. PAULESCU
cipiile liberalismului, iar acest cod de legi a fost adoptat
de toate ţ ă europene.
ă ă acum, sumar, din punct de vedere
biologic, ţ ă ă care nu este decât
o ă ţ a codului napoleonian.
ţ ă ă o
Codul nostru de legi cuprinde ă ă ţ ţ 1.
ţ fixând a) proprietatea ă a ţ ş b)
organizarea Statului; 2. Codul civil, referindu-se la a) or-
ganizarea familiei ş la b) proprietatea ă

.
Cu alte cuvinte, ă ţ ă ca ş
anticul cod roman, nu face decât ă reglementeze, în ţ
ş în familie, actele rezultate din instinctul de ţ ş
din instinctul de proprietate. Dar cum optsprezece secole
de ş au îndulcit moravurile, ă au pus frâu
viciilor, noua ţ nu mai ă patimile însele,
ş cum ă codul roman.
Ş ş ea nu ţ nici o ţ împotriva
acestor patimi, care sunt izvoarele cele mai abundente ale
conflictelor între oameni.
Legi privitoare la ţ
a) În ţ ş statului nu mai are putere abso-
ă ş deci nici drept de ţ ă ş de moarte asupra ă ţ
310 J. ţ Codicele de ş ţ al României, ş 1892; v. ş A.
Roger ş A. Sorei, Les cades et les lois usuelles, Paris, 1874.
311 O a treia parte - Codul penal- prescrie pedepse pentru crimele ş
delictele comise împotriva Statului, precum ş împotriva persoanelor
ş ă ţ particulare.
230
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
nilor. Din nenorocire, ţ ă de ideile ş ale Re-
ţ ş de cele nu mai ţ eronate ale liberalismului,
ţ ă sub pretextul ă ă ă ţ indivi-
duale, ă Statul ă ă În afacerile dintre
particulari, pentru a-i putea ă pe cei slabi ş ă Îm-
potriva abuzurilor ă ş ale celor puternici ş ţ
b) În familie, ţ ă a ş auto-
ritatea ă Într-un sens potrivnic naturii; ba ea a mers
ă la a lua ă dreptul de ş ş - de ş
educa ă cum Îi place copiii ş ă la a-i suprima
dreptul de ş face testamentul conform intereselor fami-
liei sale. În acest fel s-a dezorganizat familia; iar prin le-
gea ţ care permite desfrâul ş abandonarea dato-
riilor de ă ea s-a dizolvat cu totul.
Legi privitoare la proprietate
a) În ţ ţ ă se ţ ş a
defini proprietatea ă a ţ ă Trebuie ă ă recu-
ş ă ţ moderne nu cuprind nici o dispo-
ţ care ă ă frâu cuceririlor; mari abuzuri ş nedrep-
ă ţ se comit ă ş în Europa, ş pe celelalte continente.
b) În familie, codul modern ă proprietatea
ă singura ă ă ă subziste numai pro-
prietatea ă ş ă acestei ă ţ un caracter
absolut, favorizând transformarea instinctului În ă
În rezumat, codurile de legi ş din ţ ş
având la ă principiile liberalismului au ca efect stabi-
lirea caracterului absolut al ă ţ individuale ş
ă ă a ă ţ naturale, atât în ţ cât
ş în familie - cu alte cuvinte, suprimarea unicelor piedici
231
NICOLAE C. PAULESCU
care ar putea modera avântul patimilor. Iar ă ă
acum o privire ă asupra ţ politice ă
ş ă ă ă nici una, nici ă nu ţ
vreun remediu suficient împotriva patimilor de ţ
ş de proprietate, pe care la ă în loc ă le
ă Ele ţ ţ câteva ţ penale
pentru ţ lor ş teama de ă pune, mo-
mentan, oarecare frâu patimilor; ă ă un ţ se ab-
ţ de la a fura atâta timp cât se teme de a fi descoperit.
Dar singurul remediu eficace împotriva patimilor nu poa-
te fi decât ţ asupra ă legile ş nu pot ac-
ţ
ă vedem, în continuare, ă ţ le religioa-
se ş ă ă ă mai bine decât cele politice vi-
ciile ş [XIX].
LEGISLAŢ RELIGIOASE
Pentru a nu întinde peste ă ă limitele acestei
expuneri, voi trece sub ă vechile ţ politico-
religioase ale indienilor (brahmanismul), ş (maz-
deismul), egiptenilor etc., pe cum ş pe acelea relativ mai
recente ale indienilor (buddhismul) ş chinezilor (confuci-
anismul)312.
De altminteri, pe ă faptul ă majoritatea aces-
tor ţ sunt insuficient cunoscute, istoria popoarelor
care s-au ghidat ă ele ă ş o ă ă dez-
ă ţ a patimilor de ţ ş de proprietate: des-
312 Originea brahmanismului este ă ş se pierde - ca ş cea
a ţ egiptene - în timpurile preistorice. Mazdeismul, înteme-
iat de Zoroastru, ă de 2500 de ani înaintea erei ş Bud-
dha ş Confucius au ă în secolul al VI-lea a.Chr.
232
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
potism crud ş absolut; cumplite ă de cucerire, de
jaf ş de exterminare; caste de opresori exploatând ţ
o ă ţ a moravurilor, înjosind familia ş redu-
când femeia la sclavie; în fine, pretutindeni ş mai presus
de toate, o ă sclavie în general.
Prin urmare, nu în aceste ţ vom ă reme-
dii împotriva patimilor de ţ ş de proprietate; ş
chiar ă unele dintre ele - mai ales buddhismul ş con-
fucianismul - ţ porunca de a nu fura ş poate ş câte-
va percepte de simRatie, aceste ţ sunt anodine ş
nu au nici un efect 13.
ă autorii lor au ignorat ţ pati-
milor ş nu au ţ rolul major jucat de acestea în ge-
neza conflictelor între oameni.
De aceea, ne vom ţ ă ă aici, din
punctul nostru de vedere, biologic, doar pe cele mai efica-
ce ş mai bine cunoscute dintre ţ religioase, adi-
ă legea ă ş legea ş ă
L
. lati. .
egts ţ mozaica
ţ ă este ţ ă în Biblie, mai cu
ă în ă ţ ş Leviticul ş Deuteronomul [XX].
313 Cei ce ă ă compare buddhismul sau confucianismul cu
ş dovedesc ă nu au ţ nimic din caracterul sublim al
acestei din ă religii. Morala buddhismului se reduce la ă
rele cinci precepte: 1) ă nu omoare nici o ţ ă vie; 2) ă nu se fure;
3) ă nu se ă ă ţ 4) ă nu se ă 5) ă nu se bea
nimic din ceea ce poate ă Pentru confucianism, cf. palidele ex-
trase din J. de Lannessan, La morale des philosophes chinois, Paris,
1896.
314 Noi ă legea ă în mod absolut, iar nu în mod relativ
la timpul când ş la poporul ă i-a fost ă
233
NICOLAE C. PAULESCU
ă ţ - ca ş Codul roman - nu pre-
scrie împotriva conflictelor de proprietate ş de ţ
decât ă coercitive, ă prin pedepse teribile. Dar
ea nu pare ă ă ş cauzele acestor conflicte, ă
patimile, pe care, în orice caz, nu le poate combate.
ă care sunt principalele ei ţ
Legi privitoare la proprietate
a) În ţ proprietatea este ă ă ă O
ă ţ în posesia acestui ă evreii nu ă
ă ă ţ ei nu duc ă de cucerire. Dar
pentru a intra în posesia acestui ă a fost nevoie ca
mai întâi ă extermine pe locuitorii autohtoni, iar pentru
a se ţ într-însul, ei au avut, mai apoi, lupte perma-
nente cu popoarele învecinate. ă ă despre un ş
luat cu ţ este scris:
Ş când Domnul Dumnezeul ă o va da în mâinile
tale, ă ş cu ţ ş sabiei pe ţ cei de parte ă ă
ă din ea" (Deut. 20, 13). "Iar în ă ţ popoarelor a-
cestora, pe care Domnul Dumnezeul ă ţ le ă în ă ă
nu ş în ţ ă nici un suflet" (Deut. 20, 16).
Ş evreii se con ă întocmai acestor pre-
ţ legale.
ă luarea Ierihonului, "au dat junghierii tot ce era în
cetate; ă ţ ş femei ş tineri ş ă ş boi ş oi ş asini, tot
au trecut prin ţ ş sabiei" (Jos. 6, 21). "Iar cetatea ş tot ce
era în ea s-a ars cu foc; numai aurul ş argintul ş vasele de ara-
ă ş de fier le-au dat ca ă le ă Domnului, în visteria Casei
Domnului" (Jos. 6,24).
234
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
De asemenea, David, în luptele pe care le-a purtat
cu ţ poruncea ă fie ş ţ ş ă ţ cu ă
ă ţ ş
"Iar pe poporul care se afla în ea, l-a scos ş l-a pus sub
ă ă ş sub ă de fier ş sub securi de fier ş i-a aruncat
în cuptoarele de ars ă ă ă ş a ă el cu toate ă ţ
ţ ă aceea, David s-a întors la Ierusalim cu tot
poporul" (II Regi 12, 31).
b) În familie ş în trib, dreptul de proprietate este
absolut ş exclusiv. ţ interzice furtul ş 20, 15).
Ea îl ş pe ţ cerând de la dânsul ă dea înapoi
îndoit ş ă ş 22, 1 ş 4). Legea ş de
asemenea, ă ţ ă de evrei, autorizând-o numai ţ ă
de ă
ă nu dai cu ă ă fratelui ă nici argint, nici
pâine, nici nimic din câte se poate da cu ă ă Celui de alt
neam ă dai cu ă ă iar fratelui ă ă nu-i dai cu ca-
ă ă ... " (Deut. 19, 20).
o ă ă ă pentru a opri ă proprie-
ă ţ este anul jubiliar [XXI].
ă ă nu-l ţ de veci, ă este al
Meu; iar voi ţ ă ş venetici înaintea Mea" (Lev. 25,
23). "Iar ă nu va ă mâna lui cât îi trebuie ă ă
aceluia, atunci ă vândut de el va ă în mâinile
ă ă ă la anul jubileu, iar în anul jubileu, cum-
ă ă va ş ş ă va intra în ă sa." (Lev.
25, 28). ă ţ ţ anul al cincizecilea ş ă se ă slo-
bozenie, ca ă se ă fiecare la ş sa... Anul al cinci-
235
NICOLAE C. PAULESCU
zecilea ă ă fie an de slobozenie... ă acesta este jubileu... "
(Lev. 25, 10-12).
Legi privitoare la ţ
a) În ţ autoritatea fiind de origine ă are
caracter absolut. Dar ă autoritate, care le ţ
ă ş ă regilor, se poate
schimba cu ş ţ ă în ă de ţ (Saul, Solo-
mon etc.).
Dreptul de ţ ă ş de moarte le este luat indivi-
zilor prin porunca de a nu ucide ş 20, 13).
Acest drept este ă ă de ă Stat ş prin-
cipalele ţ legale au drept ţ moartea.
"Cel ce ş la ţ dumnezei în ă de Domnul ă
se ă ş 22, 20). .Hulitorul numelui Domnului ă fie
omorât ă (Lev. 24, 16). Ş zile ă ţ iar ziua a
ş ă fie ă pentru voi, zi de ă odihna Domnului;
tot cel ce va lucra în ziua aceea va fi omorât" ş 35, 2). "De
va lovi cineva pe un om ş acela va muri, ă fie dat ţ ş
21, 12). "Cel ce va ă de ă pe ă ă sau pe mama sa,
acela ă fie omorât" ş 22, 17). "De se va desfrâna cineva cu
femeie ă ă ă de se va desfrâna cu femeia aproapelui
ă ă se omoare desfrânatul ş desfrânata" (Lev. 20, 10).
Apoi, legea evreilor se ă în întregime pe
sistemul pedepsei talionului.
"De va pricinui cineva ă ă aproapelui ă ace-
luia ă i se ă ceea ce a ă el altuia" (Lev. 24, 19). " ... su-
flet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, ă
pentru ă picior pentru picior, ă pentru ă ă
pentru ă ă pentru ă ş 21,23-25).
236
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
b)În familie, autoritatea ă este foarte ă
ş acesta n-are drept de ţ ă ş de moarte asupra co-
piilor ă
Când se ă ă femeia este ă ă de la ă
ă ş ă îi devine un fel de ă Cât despre copii,
ca ş în ţ ă ă are drept de a-i vinde.
ă cineva ş va vinde fiica ă ea nu va ş cum
ies roabele" ş 21, 7).
În fine, ţ ă ţ ţ sela-
Viei, pe care ă o ş pe cât mai mult posibil,
pentru evrei.
"De vei ă rob evreu, el ă ţ lucreze 6 ani, iar în
anul al ş ă ă slobod, în dar" ş 21, 2). "Iar de va
lovi cineva pe robul ă în ochi, iar pe slujnica sa o va lovi în
ochi ş ea îl va pierde, ă lase liberi ca ă pentru
ochi. Ş de va pricinui ă unui dinte al robului ă sau al
roabei sale, ă le dea drumul pentru acel dinte" ş 21,26-27).
"Iar de va lovi cineva pe robul ă sau pe slujnica sa cu toiagul,
ş ei vor muri sub mâna lui, aceia trebuie ă fie ă ţ ş
21,20).
Dar nu ă ş prevederi ş pentru ă
pe care evreii îi vor avea în ă pentru totdeauna.
"Iar ca ă ţ ai robul ă ş roaba ta, ă ţ cumperi rob ş
ă de la neamurile dimprejurul vostru. ţ ă ă ă
ţ ş din copiii ă care s-au ş la voi, ş din neamul
lor, care este la voi ş care s-a ă în ă vostru; pot ă
fie averea ă ţ ă ţ ş fiilor ş ă
voi, ca pe orice avere; ş ă ă ţ ca pe robi" (Lev. 25,
44-46).
237
NICOLAE C. PAULESCU
În rezumat, legea ă este incontestabil supe-
ă legii romane. ă ţ ă dreptul
de ţ ă ş de moarte, în ţ ş în familie, ş ă
oarecum, efectele patimii de ţ
În ş timp, prin stabilirea anului jubiliar, ea
restituie familiei ă ă ă punând
frâu unor conflicte ă din patima de proprietate.
Dar legea ă are ş câteva defecte care-i în-
ă ă ă ă cu ş ea
nu ă masacrele în ă ş ă de extermi-
nare; ea ş cu moartea ă celor mai ă
runte precepte ale sale ş mai ales, ţ pedeapsa
talionului ş ţ sclaviei.
Ca ş codurile de legi roman ş modern, ţ
ă nu face decât ă ă ă ţ conflictele,
sub imperiul spaimei pe care o ă pedeapsa. Ea este
ă ă elimine cauzele conflictelor - ă patimile
de ţ ş de proprietate - ş este ă ă
ă în omenire starea ă care este iubirea.
Morala ş ă
Pe fundamentul solid al ţ mozaice, Iisus
Christos a ridicat splendidul monument denumit morala
ş ă
ă ă deci ă ă din punctul de
vedere biologic ă aici, ă ă studiem remediile
pe care ea le ţ împotriva patimilor de proprietate ş
ţ
Înainte de a întreprinde ă cercetare, trebuie
ă atrag ţ cititorului ă Christos, acceptând ţ
ă o ă împlinind-o.
238
REMEDIILE PATlMILOR SOCIALE
ă nu ţ ă am venit ă stric Legea sau pro-
orocii; n-am venit ă stric, ci ă împlinesc" (Matei 5, 17).
ţ unui precept nou pe care-I introduce în Le-
gea veche, EI o preface în adâncime, netezindu-i toate as-
ă ţ îndreptându-i toate defectele, plinindu-i toate
lipsurile. ă Christos aduce o ă idee despre
Dumnezeu, ă ă atunci. Dumnezeul lui Moi-
se - Domnul teribil care, pentru o ş ă e gata ă lo-
ă ă ă ă pe oameni, mergând ă la a-i exter-
mina, ş a ă susceptibilitate ş mânie abia de pot fi îm-
blânzite prin ă profetului - este transfigurat de
Iisus într-un ă bun, iubitor ş milostiv. Oamenii fiind
cu ţ ţ - ca unii ce sunt fii ai ş ă -, ă
boiul ş sclavia trebuie ă ă
Pe de ă parte, Dumnezeu singur având dreptul
de a pedepsi, pedeapsa cu moartea ş legea talionului
sunt suprimate.
ţ auzit ă s-a zis celor de demult: ă nu ucizi»; iar
cine va ucide, vrednic va fi de ă Eu ă ă spun ă
Oricine se mânie pe fratele ă vrednic va fi de ă ... "
(Matei 5, 21-22). ţ auzit ă s-a zis: «ochi pentru ochi ş
dinte pentru dinte». Eu ă spun ă Nu ă ţ celui
ă iar cui te ş peste obrazul drept, întoarce-i ş pe
ă Celui ce ş ă se judece cu tine ş ă ţ ia haina,
ă ş ă ş Iar de te va sili cineva ă mergi o ă mergi
cu el ă (Matei 5, 38-41)315.
315 Cât despre ofense, trebuie ă le ă indefinit: "Atunci Petru,
apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va ş ţ ă de mine
fratele meu ş voi ierta lui? Oare ă de ş ori? Zis-a lui Iisus:
Nu zic ţ ă de ş ori, ci ă de ş de ori câte ş
(Matei 18,21-22).
239
NICOLAE C. PAULESCU
Prin urmare, ă ă ţ ă ă a fost ea ă
îndeajuns ca ă schimbe cu totul aspectul legii mozaice.
ă vedem acum ce prescrie Christos împotriva
patimilor de proprietate ş de ţ
Christos n-a scris; EI a vorbit ş cuvântul ă a
fost cules de apostoli, care l-au fixat în scrierile cunoscute
sub numele de Evanghelii. ar, ă studiem Evangheliile,
din punctul nostru de vedere biologic, ă ă Iisus
ş propus ă ă ă ă ţ lui Dumnezeu,,316
- ă domnia legilor naturale [a se vedea nota XXVI] -
ş ă ă astfel "pace între oameni ş ă voire,,317.
ă Evangheliile ă împotriva celor do-
ă patimi sociale, de proprietate ş de ţ singu-
rele cauze capabile de a tulbura pacea dintre oameni.
Patima de proprietate
Am ă mai sus ă patima de proprietate are o
ă origine: pe de o parte, un sentiment de ş de
ă ţ ă de viitor, iar pe de ă parte, un sentiment exce-
siv de ă generat de cumulul ă ţ
Am mai spus ă pentru a vindeca ă ă
trebuie ţ tocmai asupra acestor ă cauze. Dar, în
ă ţ ă nu ă decât un singur mijloc capabil
316 Iisus a ă "Evanghelia ă ă ţ lui Dumnezeu" (Marcu
1, 14). Ş fiind întrebat de farisei, când va veni ă ă ţ lui
Dumnezeu, le-a ă ş a zis: ă ă ţ lui Dumnezeu nu va veni
în chip ă Ş nici nu vor zice: lat-o aici, sau acolo. ă ă
ă ă ţ lui Dumnezeu este ă vostru" (Luca 17, 20-21).
317 ş lui Christos este ă într-un imn îngeresc, care defi-
ş astfel misiunea Sa: ă întru cei de sus lui Dumnezeu ş pe
ă pace, între oameni ă voire!" (Luca 2, 14).
240
REMEDII LE PATIMILOR SOCIALE
de-a anihila aceste sentimente, iar acel mijloc este ţ
sau, cu alte cuvinte, puterea pe care o ă omul de ş
inhiba impulsurile instinctive, fie acestea normale sau de-
viate.
Prin urmare, pentru a vindeca patima de proprie-
tate trebuie ă recurgem la ţ ă acesta este modul cu
ă ş ţ de a proceda. Or, Christos ă toc-
mai ă cale. ă EI începe prin a-i îndemna
pe oameni ă ă orice îngrijorare ă ţ ă de
viitor; iar pentru a le ş îndeplinirea acestui act vo-
luntar, EI le ă ă o astfel de îngrijorare este
ă ş ă de temei, deoarece ă ceresc, cu-
noscându-Ie întocmai ţ se ş de îndestu-
larea lor.
"De aceea ă zic ă Nu ă ţ pentru sufletul
vostru ce ţ mânca, nici pentru trupul vostru cu ce ă ţ
ă au nu este sufletul mai mult decât hrana ş trupul
decât ă ă ţ la ă ă cerului, ă nu ă ă
nici nu ă nici nu ă în ţ ş ă vostru Cel
ceresc le ă ş Oare nu ţ voi cu mult mai presus decât
ele? Ş cine dintre voi, îngrijindu-se, poate ă adauge staturii
sale un cot?
Iar de ă ă de ce ă ţ ţ seama la
crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Ş
ş ă spun ă ă nici Solomon, în ă ă ţ lui, nu s-a
ă ca unul dintre ş Iar ă iarba câmpului, care
ă este ş mâine se ă în cuptor, Dumnezeu astfel o îm-
ă oare nu cu mult mai mult pe voi, ţ ş
Deci nu ţ ă spunând: ce vom mânca, ori ce
vom bea, ori cu ce ne vom ă ă ă toate acestea se
ă neamurile; ş doar ă vostru Cel ceresc ă ţ
nevoie de ele. Ci ă ţ mai întâi ă ă ţ lui Dumnezeu ş
dreptatea Lui, ş toate acestea se vor ă ă Nu ă
241
NICOLAE C. PAULESCU
ţ de ziua de mâine, ă ziua de mâine se va îngriji de
ale sale" (Matei 6,25-34)318.
Iisus Christos ă deci, mai întâi, ă pericolul
temut e iluzoriu; ceea ce ă ă ă ă mijlo-
cul cel mai eficient de a risipi o temere.
Apoi El îi ă pe oameni ă reziste ispitei de a
aduna ă ţ ş pentru a stimula ţ lor ă El
le ă ş ă unei asemenea ă care lesne
se poate schimba în ă
Ş a zis ă ei: ţ ş ă ţ ă de ă ă
ă ţ cuiva nu ă în prisosul ţ sale.
Ş le-a spus lor ă ă zicând: Unui om bogat i-
a rodit din ş ţ Ş el cugeta în sine, zicând: Ce voi
face, ă n-amunde ă adun roadele mele? Ş a zis: Aceasta voi
face; voi strica ţ mele ş mai mari le voi zidi, ş voi
strânge acolo tot grâul ş toate ă ă ţ mele. Ş voi zice
sufletului meu: Suflete, ai multe ă ă ţ strânse pentru ţ
ani; ş ă ă bea ş ş Iar Dumnezeu
i-a zis: Nebune! În ă noapte vor cere de la tine sufletul
ă Ş cele ce ai ă - ale cui vor fi? ş se ă cu
cel ş ă comori ş ş nu se ă ţ ş în Dumne-
zeu" (Luca 12, 15-21).
"Nu ă ţ comori pe ă unde molia ş
rugina le ă ş furii le ă ş le ă Ci ţ ă comori
în cer, unde nici molia, nici rugina nu le ă ş unde furii nu
le ă ş nu le ă (Matei 6, 19-20).
ă aceea, Iisus îi face pe cei ce au triumfat asu-
pra pornirilor lor ă ş ă spere într-o ă ă însem-
318 Iisus ă aici ţ împotriva pomirii spre ţ iar nu
lipsa de ă pentru viitor.
242
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
ă ă ă ţ lui Dumnezeu", ă ă din tim-
pul acestei ţ [XXII].
"Fericiti cei ă cu duhul, ă a lor este ă ă ţ ce-
rurilor" (Matei 5, 3)319.
Iar ă moarte îi ş ă ă fericirii eterne.
ţ ă ş ă ţ ă plata ă ă este
în ceruri ... " (Matei 5, 12).
Patima de ţ
ş ş ă a cauzelor ş ş
alegere ă a mijloacelor se ă în Evanghelie ş
atunci când este vorba de a combate patima de ţ
Am ă mai devreme ă ă ă ă
dintr-un instinct care are drept scop organizarea ă ţ
ş ă ei împotriva ă ă ş împotri-
va atacurilor din ă În virtutea acestui instinct, condu-
ă unei structuri sociale este individul care are cea
mai mare responsabilitate; asupra lui cade grija ţ
semenilor ă ş cu toate ă le ă activitatea, el este,
de fapt, servitorul tuturor. În schimb, el se ă de con-
ţ ţ ş resimte un sentiment de ă ş de
ţ care constituie un fel de ă sau
ă pentru ostenelile sale. Dar ă acestor
ă - cu neglijarea ţ ce-i revin - constituie
patima de ţ Este evident ă pentru a vindeca
ă ă trebuie ca mai Întâi ă le facem cunoscut
319 ţ cei ă cu duhul" ă ţ cei ce nu au pati-
ma ă ţ [XXIII].
243
NICOLAE C. PAULESCU
oamenilor rostul instinctului din care ea ă ă ă le
ă ă care sunt datoriile inerente ale ţ apoi,
trebuie ă opunem ţ de ţ puterea inhi-
ă a ţ ă ă este riguros ş ţ ă
Or, Iisus Christos ă întocmai acest mod de
a proceda. ă El începe prin a spune oamenilor
ă ţ ă datorii serioase, întrecând cu mult
ţ ce pot rezulta dintr-însa; ş aduce aminte, ace-
lora care prin meritul lor ajung în fruntea ă ţ sar-
cina ce ă din ă ţ insistând ca ei ă ş
dirijeze ţ nu spre propriul profit, ci spre binele
ş
"În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus ş i-au
zis: Cine, oare, este mai mare în ă ă ţ cerurilor? Ş che-
mând la sine un prunc
320
, l-a pus în mijlocul lor ş le-a zis:
ă zic ă De nu ă ţ întoarce ş nu ţ fi precum
pruncii, nu ţ intra în ă ă ţ cerurilor. Deci cine se va
smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în îm-
ă ă ţ cerurilor"(Matei 18, 1-4).
Când mama apostolilor Ioan ş Iacob Îi cere ca fii ei
ă ş ă ... unul de-a dreapta ş altul de-a stânga Ta, întru îm-
ă ă ţ Ta", Iisus, chemându-i la Sine pe ţ discipolii ce erau
ţ de ă ă ă le zise: Ş ţ ă ocârmuitorii
neamurilor domnesc peste ele ş cei mari le ă Nu tot
ş va fi între voi, ci care între voi va vrea ă fie mare, ă fie
slujitorul vostru. Ş care între voi va vrea ă fie întâiul, ă ă fie
ă ă (cf. Matei 20,20-27).
320 Iisus îi ă de exemplu oamenilor pe copii, care n-au patimi. ă
ţ copiii ă ă la mine ş nu-i ţ ă ai unora ca ş este
ă ă ţ lui Dumnezeu. ă zic ă cine nu va primi îm-
ă ă ţ lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea" (Marcu 10, 14-
15).
244
REMEDIILE PATIMrLOR socrALE
Ş pentru a ă adânc în sufletul discipolilor
ă ţ ă Sa, unind fapta cu cuvântul, Iisus le ă un su-
blim exemplu de ţ ă picioarele cu
mâinile Sale.
În ajunul ţ Sale, Iisus "S-a sculat de la ă S-a
ă de ă ş luând un ş S-a încins cu el. ă
aceea a turnat ă în vasul de ă ş a început ă spele pi-
cioarele ucenicilor ş ă le ş ă cu ş cu care era în-
cins ... ă ce le-a ă picioarele ş Ş luat hainele, S-a
ş iar la ă ş le-a zis: ţ ţ ce v-am ă Eu? Voi
ă ţ pe Mine ă ţ ă ş Domnul, ş bine ţ ă
sunt. Deci, ă Eu, Domnul ş ă ţ ă v-am ă ă
picioarele, ş voi ţ datori ă ă ă ţ picioarele unii al-
tora; ă v-am dat ă ă ca, precum v-am ă Eu ă
ă ţ ş voi. ă zic ă Nu este ă mai mare de-
cât ă ă nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis pe
el. Când ş ţ acestea, ţ ţ ă le ţ face" (Ioan 13,
4-17).
Christos îi ă pe oameni ă ţ la ă
ţ ă inconvenientele provenite din ea
ş lezarea amorului propriu la care se expune cel ce-o cau-
ă doar pentru ea ă ş
Ş luând seama cum ş alegeau la ă cele dintâi
locuri, a spus celor ţ o ă zicând ă ei: Când vei fi
chemat de cineva la ă nu te ş în locul cel dintâi, ca nu
cumva ă fie chemat de el altul mai de cinste decât tine; ş
venind cel ce v-a chemat ş pe tine ş pe acela, ţ va zice: ă
acestuia locul. Ş atunci, cu ş te vei duce ă te ş pe
locul cel mai de pe ă Ci, când vei fi chemat, mergând,
ş ă în cel din ă loc, ca atunci când va veni cel ce te-a
chemat, el ă ţ ă Prietene, ă mai sus! Atunci vei avea
245
NICOLAE C. PAULESCU
cinstea în ţ tuturor acelora care vor ş ă cu tine.
ă oricine se ţ ă pe sine se va smeri, iar cel ce se ş
pe sine se va ă ţ (Luca 14, 7-11).
În rezumat, din cele spuse ă acum ă ă
numai Iisus Christos a cunoscut ţ celor ă pa-
timi: cea de proprietate ş cea de ţ ş numai El a
propus, pentru aceste vicii, remedii eficace, în confor-
mitate cu natura ă
Legea iubirii
Suprimarea patimilor sociale face ă ă con-
flictele ş readuce pacea între oameni. Dar ea este inca-
ă ă ă între ei iubirea, care-i legea ă
a naturii vii. Nici ţ filosofilor, nici ţ
legislatorilor nu pomenesc de iubire; ele par a o ignora cu
totu1
321

Iisus Christos le ş ă oamenilor ş a-
ă lege ă
ă ă dau ă ă ă ţ unul pe altul.
Precum Eu v-am iubit pe voi, ş ş voi ă ă ţ unul pe
altul" (Ioan 13,34).
321 Moise ş în ă de iubirea aproapelui, ă ă ă insiste
ă asupra ei. ă nu te ă cu mâna ta ş ă nu ai ă asupra
fiilor poporului ă ş ă ş pe aproapele ă ca pe tine ţ
(Lev. 19, 18). "De se va ş vreun ă în ă vostru, ă nu-I
ţ , ă fie pentru voi ca ş ă ş ş vostru; ă ţ ca pe
voi ş ă ... " (Lev. 19, 33-34). Dar nu se vede pentru ce i-ar iubi ci-
neva, atât pe aproape cât ş pe ă ca pe sine ş ă teama de
Dumnezeu - unicul sentiment ce ă la baza legii mozaice - nu poate
obliga pe nimeni ă ă
246
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
Ş EI ă acestei porunci o ţ ă atât de mare
Încât face din ea baza moralei Sale.
Dar se pare ă ţ - ă îi este relativ ş ă
ă ţ spre ţ sau orgoliul ă -
nu ă nici o ţ asupra sentimentului iubirii.
"Nu ţ iubi la ă zice un proverb popular.
ă iubirea nu depinde de ţ ă Ş
ţ ă nu este vorba de a iubi o ţ ă ă ă
de patimi, ci un om ă ş de la care nu ţ ş
decât ă
Mi se cere ă iubesc pe ţ ş pierde
ţ ş ş averea alor ă pe desfrânatul care se
ă în familii, pentru a arunca asupra lor ş ş
dezonorarea; pe avarul cumplit, ros de ura împotriva
aproapelui ă ş care nu se ă în ă de la ţ sperjur
sau ă pe orgoliosul plin de ţ ă care recurge la
intrigi, la calomnie, la ă pentru a lovi în semenii
ă
Mi se mai cere ă iubesc pe rus ş pe austriac,
care ne-au ă provincii întregi, prin ţ ă sau prin
ă pe ungur, care îi ă În chip odios pe ţ
ş din Transilvania ş Banat; pe grec, care Îi ă
ă ă pe românii din Macedonia; pe evreu, care s-a
ă din ţ asupra acestei ţ ă primitoare, su-
gând ă ă ţ ca un ă infam, sângele ţ lor
ţ ă ş ă ş sleindu-i cu ă ă ă ş exter-
minându-i cu alcool ă în ţ de a le lua locul,
îmboldit de patima de proprietate, ş care acum, sub im-
pulsul patimii de ţ pentru a ne putea subjuga
întru totul, ă ş ă ă ţ ă ă ă ţ
pentru a ne sili ă ă drepturi egale cu acelea ale locui-
torilor autohtoni [XXIV].
247
NICOLAE C. PAULESCU
Mi se ş deci ă iubesc pe ş oameni
cu comportare ă când în sufletul meu cloco-
ş ura ă ă
ş vorbind, iubirea aproapelui este impo-
ă De altfel, aceasta este ş opinia ă Ideea lup-
tei pentru ţ ă ă de Darwin, pare a'fi tocmai
expresia acestei ă ţ Antichitatea a formulat-o
într-o ţ ă ă homo homini lupus. Prin urmare,
acest percept ş iubirea aproapelui, nu pare a avea
valoare ă este un simplu îndemn destinat ă ă ă
ă ă S-ar zice deci ă armonia ţ ă o
ă ă legea naturii este ă ... Ei bine, nu!
Iisus Christos a ş ă le dea oamenilor posibili-
tatea de a realiza ceea ce aparent este irealizabil [XXV].
ă în om un sentiment instinctiv (observabil, de altfel,
ş la animale), anume sentimentul re ş ţ ţ ă de
ţ care i-a ă vreun bine. Or, fiecare om a ă
ţ ă s-a putut ridica la ţ de Dumnezeu recu-
ş în ţ ă pe autorul ţ sale ş pe
ă ţ bunurilor de care se ă astfel ă este
imposibil ca el ă nu ă o ş ă ş ţ ă ţ ă
de ă ţ ă ă de la care a primit totul.
Iisus Christos se ş tocmai de acest sentiment de
ş ţ ă pentru a restabili iubirea între oameni
322

"Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, ş ţ ţ
îngeri cu El, atunci va ş pe tronul slavei Sale. Ş se vor
322 Nu ă om, ş ă ă care ă fie incapabil de a pri-
cepe ă ţ - ţ ă ă a principiului cauzali-
ă ţ De altfel, facultatea de a se urca de la efecte la cauze - ă
facultatea de a face ş ţ ă - este ă ă ă ş ă
a omului.
248
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
aduna înaintea Lui toate neamurile ş va ă ţ pe unii de
ţ precum desparte ă oile de capre. Ş va pune oile de-
a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice ă
celor de-a dreapta Lui: ţ ţ ă Meu, ş
ş ţ ă ă ţ cea ă ă ă de la întemeierea lumii.
ă ă am fost ş ţ dat ă ă însetat am ş
ţ dat ă beau; ă am fost ş ţ primit; gol am fost ş
ţ ă bolnav am fost ş ţ cercetat; în ţ ă am
fost ş ţ venit la Mine. Atunci ţ vor ă zicând:
Doamne, când Te-am ă ă ş Te-am ă Sau
însetat ş Ţ dat ă bei? Sau când Te-am ă bolnav sau în
ţ ă ş am venit la Tine? Iar ă ă va zice
ă ei: ă zic ă întrucât a-i ă acestea unuia
dintre ş ţ ai Mei prea mici, Mie Mi ţ ă (Matei
25,31-40).
Cu alte cuvinte, Dumnezeu vrea ca ş ţ pe
care I-o ă s-o ă ţ ă de semenii ş
ă ă iubim pe orice om ca ş când ar fi Dumnezeu!
Aceasta este ceea ce se ş caritatea ş ă


323 ţ oameni au ţ caritatea ş ă ş mai ţ aupracti-
cat-o. Lumea ă - dar ă ă ă ţ ă - devotamentul, ş
te inexplicabil, cu care ă ă ţ ş îi îngrijesc pe bolnavi, ă
raci, mizeri, ă ş mai presus de toate, pe cei ţ ă
cheia enigmei: ă ă ţ în bolnavul nedemn, ÎI ă pe Dumne-
zeu. La fel se ă ş faptul ă un ş ă ş pe orice
om (fie acesta oricât de ă ş ba chiar ş ş ă personal),
ă Christos a zis: ţ pe ă ş ş ţ pe cei ce
ă ă ţ bine celor ce ă ă ş ţ ă pentru cei ce ă
ă ă ş ă prigonesc" (Matei 5, 44). [pentru N. C. Paulescu "ca-
ritatea" nu este totuna cu "mila". Într-o ă din ţ "Spitalul"
(vezi mai jos) el ă "Caritatea este un act voluntar, pentru ă
atât scopul cât ş mijloacele sunt cunoscute, pe ă vreme mila este
un sentiment instinctiv, ă ă mijloacele sunt cunoscute, scopul
este ignorat cu totul".]
249
NICOLAE C. PAULESCU
Concluzie
ă pe deplin ă ţ Doctrina ş ă cu-
prinde o ă cu ă ş ţ ă Nu numai ă ea
combate patimile ţ ale omului, patimi care gene-
ă atâtea conflicte ş împotriva ă omenirea este
ă dar, folosindu-se de mijloace naturale, reali-
ă între oamenii cu ă ţ ă ceea ce pare imposibil
- iubirea [XXVI].
Iisus Christos a restabilit pacea în omenire; EI a
ridicat legea iubirii, care era ă ă EI a readus pe ă
mânt ă ă ţ lui Dumnezeu. O asemenea ă nu poa-
te fi decât ă
Ş ţ ţ m-a determinat ă afirm, într-o ţ
ă "Cred în Dumnezeu". ş ş ţ ă ă de-
ă ă ă adaug: Ş în Iisus Christos".
NOTE EDITORIALE LA CAPITOLUL
REMEDIILEPATIMILOR SOCIALE
1. Corelative instinctelor (ca "devieri" ori ă ale aces-
tora), patimile se împart, în viziunea lui N. C. Paulescu, în patimi
individuale (de ţ ş de reproducere) ş patimi sociale (de
proprietate ş de ţ În finalul ţ anterioare ("Conflic-
tele sociale") el spusese: "Instruirea poporului asupra rostului firesc
al instinctelor ş ă igienice prescrise indivizilor ş ă ţ
sunt principalele arme cu care medicul ă împotriva patimilor indi-
viduale [în ţ ă ţ ş desfrâulJ. Trebuie ă ş ă ă el
este cu totul dezarmat în ţ patimilor sociale de proprietate ş domi-
ţ [în ţ ă ţ ş tirania] (Ia care ne vom referi în ţ
ă (cf. Nicolae C. Paulescu, Instincte sociale. Patimi ş
conflicte. Remedii morale, Ed. Anastasia, ş 1995, p. 128).
II. Pentru o ţ ă trimitem generic la Platon,
Opere, V, Editura Ş ţ ă ş ă ş 1986 (tra-
ducerea Republicii în ă ţ îi ţ lui Andrei Cornea).
Am ă pentru citatele din Platon ş din ţ filosofi
ţ mai departe, traducerile autorului, ă le-am verificat
fidelitatea de ansamblu, fie cu versiunile ş existente, fie cu
textele originale (atunci când acestea mi-au fost accesibile). Am putut
constata ă N. C. Paulescu traduce fidel, adeseori chiar literal. Am
operat tacit mici ş stilistice. Am ă trimiterile autorului la
ţ vechi pe care le-a consultat, ă ă a le putea garanta întotdea-
una exactitatea.
III. Se poate consulta, în ş traducerea Elenei Bez-
dechi: Aristotel, Politica, Editura Cultura ţ ă ş 1924.
IV. N. C. Paulescu zice ă preluând neinspirat ter-
menul din traducerea ă pe care o ă Bezdechi traduce o
ă cu "sat", iar ă ă cu ă Termenul grecesc în ă
este kâme, care se traduce exact prin "sat". Ş în versiunile franceze
mai recente se ş village (a se vedea, de ă Aristote, Poli-
tique, text etabli et traduit par Jean Aubonnet, "Les Belles Lettres",
Paris, 1960 - 1, II, 5-6; 8).
V. Z60n politik6n se traduce mai exact, în ş prin
ţ ă ă traducerea "animal politic" s-a ă sub influ-
ţ ă ă
251
NICOLAE C. PAULESCU
VI. Ca ş ţ ă ţ ţ ş din România vremii sale, for-
ţ la ş culturii occidentale (mai ales franceze), N. C. Paulescu
ş mai bine ţ ă De aici invocarea Fericitului Au-
gustin ş a lui Toma de Aquino ca supreme ă ţ doctrinare, exal-
tarea aristotelismului ş chiar sintagma de "filosofie ş ă ş
tenire a scolasticii) - toate dezagreate de Ortodoxie.
VII. În ş Discurs asupra originii ş
ă ţ dintre oameni, Editura Ş ţ ă ş 1958 (trad.
de S. Antoniu).
VIII. În ş Contractul social, Editura Ş ţ ă
ş 1957 (trad. de H. H. Stahl).
IX. ă ă ş pilduitoare ă a lui Hippo-
lyte Adolphe Taine (1828-1893) - cunoscut la noi mai mult ca filosof
al artei sau critic ş istoric literar - nu a fost ă ă în. româ-
ş Cu atât mai binevenite sunt amplele citate care vor urma, ine-
ditepentru ţ dintre cititorii români. Este cea mai zguduitoare
ă a ororilor ţ franceze (1789-1799), ă le ă nu-
meroase similitudini în ţ comuniste de mai târziu.
X. S-a încercat transplantarea sintagmei în limba ă cu
o ş ă adaptare ă ş ă sanculot, ţ (var.: san-
chilot, ţ DEX-ul ă aceste forme ş ă
ţ din cadrul ş ă populare din timpul ţ bur-
gheze din 1789-1794 din ţ ă ă ă înlo-
cuise la culotte (obiect vestimentar din vechiul regim) cu vulgarii
pantaloni ă ţ de ă În ochii adversarilor ţ ei repre-
zentau ceea ce în ş am numi ş "coate-goale" sau, mai
verde spus, ,,(cei) în curu gol".
XI. A nu se confunda ă ă de guvernare munici-
ă dintre 1789-1795 ă din 1792 de ă ultra-iacobini) cu
ş ţ ă din 1871, ă sub ş nume.
XII. Eminescu se ă la adresa liberalismului în ter-
meni ă ă " .. .liberalii în genere ş închipuiesc ă Statul e
rezultatul unui contract sinalagmatic, al unei ţ stabilite
între ă ţ lui. Noi credem, din ă ă el e un product al
naturii. .. "; .Manierele de a vedea sunt atât de deosebite, încât în
ochii liberalilor Statul nu e cu mult mai mult decât o ş ă pe când
în ai ş el e un organism viu, susceptibil de ă ă ş de ă
de înflorire ş de ţ ă Aceste idei revin adesea în publicistica
252
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
sa (a se vedea ă ă ş expozeu sintetic al lui G. ă
din Opera lui Mihai Eminescu, cap. "Filozofia ă sau D. Mu-
ă ş ţ lui Eminescu, mai ales Cartea a II-a: ţ
nalismul criticist"). ă mai multe puncte de contact între ideile
politice eminesciene ş cele ale lui N. C. Paulescu (ce se vor ă în
parte, cu o mai ă ă ş ă ă ş la teoreticienii
ulteriori ai dreptei ş A. C. Popovici, Nichifor Crainic, Nae
Ionescu, CorneliuCodreanuetc.). Mai ales conceptele de ş
"organic" au fost dezvoltate constant de ă gânditorii români de
dreapta, fapt ce nu poate fi separat de ceea ce s-a numit "sentimentul
cosmic ş organic" al sufletului ortodox. "Artificialul", ,:mecanicul",
ţ tot ceea ce ă sau ş firea (natura),
ă sensibilitatea ă ţ ă
XIII. Ş liderii ş din România, care au ă ş au
instaurat regimul politic marxist-leninist, ca ş principalii ideologi din
epoca ă au fost, în majoritate ş evrei ă cum
tot evreii ă rolurile cele mai importante ş în primii ani ai
ţ ş din Rusia). Ceea ce ă ă ţ lui N. C.
Paulescu, dincolo de orice posibile comentarii, nu e nici ă nici
ă ci doar ... ă
XIV. Nu se poate contesta ă în principiu, N. C. Paulescu
are dreptate. Noi ş ă ă pe propria piele, ă ţ poate fi
mai ă ...
XV. ă cât de limpede puteau fi anticipate, ă din 1910,
viciile fundamentale, pe care noi le-am experimentat atât de tragic,
ale ă ţ de tip comunist! Este cu atât mai curios ă unii nu ajung
ă ă aceste lucruri nici ă ce le-au ă efectiv! Se pare ă
ţ dintre luciditate ş "turpitudine" nu se poate acoperi nici ă
car prin ţ ă ...
XVI. ş (sau tocmai pentru ă se ă categoric de
"pretinsa emancipare a femeii" ş de feminismul contemporan in
genere ("expresie a lipsei de feminitate", zicea Nae Ionescu), N. C.
Paulescu ă ă femeii un adânc respect. Ne ă aici atitu-
dinea ş ă ţ ă de femeie. ă ă ă ă problema ă a ă ţ
ş a redat femeii demnitatea (demnitate ă nu doar în
anumite ă ţ ă dar ş în celelalte ă mari ţ
monoteiste: cea ă ş cea ă ă prin femeie (Eva) a in-
trat ă în lume, tot prin femeie (Maria) a venit mântuirea de ă
253
NITCOLAE C.PAULESCU
eate. ă ă de Dumnezeu devine icoana ă a ă ţ
totalizând, în chip tainic, maternitatea ş fecioria. Cultul marianic a
contribuit decisiv la reconsiderarea statutului religios ş social al fe-
meii, pe care ş a ridicat-o dintru început la ă ţ la care
feminismul ă ingredient al ş correctness) n-o
s-o ă ridica ă ş (care ă forma supre-
ă de ordine) a adus trans-jigurarea femeii, în vreme ce feminismul
(care este numai o ă de anarhie) n-a putut aduce decât des-
figurarea ei.
XVII. Pe atunci evreii nu ă ă în posesia terito-
riului palestinian (care în parte le va fi atribuit prin decizia ă
Generale a O.N.U. din noiembrie 1947, iar în parte îl vor ocupa ă
aceea, pe cale ă unde ă ţ ă statul Israel.
XVIII. Fenomenul este magistral surprins în romanele lui F.
M. Dostoievski ş mai ales în Demonii (în traducere mai veche: Pose-
ţ - poate cea mai ă dintre ă ţ scriitorului rus.
XIX. N. C. Paulescu ş aici religiile exclusiv sub as-
pectul lor exterior, etico-juridico-social, iar nu în ţ lor ă
sau ă
XX. Este avut în vedere aici numai iudaismul "biblic", nu ş
cel j.talmudic" de mai târziu. La acesta din ă C. Paulescu s-a
referit pe larg (din ă cu ă inacceptabile) în Spitalul,
Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-Masoneria (1913; reed. 2001).
XXI. Anul al cincizecilea, ce ă ă perioade de
49 de ani, ă ă ea ă ş din 7 perioade a câte 7 ani fiecare ă
ă de ani"). Jubileul, celebrat la ă acestui "sabbat de
sabbaturi de ani", ş putea trage numele de la ebraicul yâbel, "ber-
bec", ă începutul ă era ţ prin cornul de berbec (utilizat ca
ţ ă Socotit an sacru, el trebuia ă ă alinare ş ă so-
ă (a se vedea, de ă Andre-Marie Gerard, Dictionnaire de la
Bible, Editions Robert Laffont, Paris, 1992, pp. 78-79).
XXII. ţ teologic ă ă ă ă
ţ nu ţ de "veacul de acum", în care ea poate fi doar ă ă ş
ă în parte de ă cei ce se învrednicesc ă ş ă (a
se vedea ş finalul notei XXVI).
XXIII. Interpretare pro domo a versetului evanghelic. ă
ă cu duhul" are un ţ mult mai complex. Traducerea cea mai
ă în limba ă a sintagmei ş ptohâs to pneumati ar fi
254
REMEDIILE PATIMILOR SOCIALE
"smerit cu duhul" (in sensul bunei smerenii a ţ ş in ţ
Cuvântului lui Dumnezeu, a ă ă de sine intru Hristos).
XXIV. Autorul se ă la un lung ş de presiuni exercitate
asupra Statului român ă adoptarea ţ de la 1866 (care-
prin articolul 7 - interzicea ă evreilor). Evreii ş
ţ in România, ţ de ţ ş ţ ş
de marile puteri occidentale, s-au folosit de toate prilejurile pentru a-
ş atinge interesele. La 1878, ţ ş ţ ţ ă
prin Congresul de la Berlin, a fost ş revizuirea articolului 7, ţ
du-se concesii importante pentru minoritatea ă ..Prin Confe-
ţ de la Paris (1919), ş noilor ţ ş a fost
ţ ă ş de ă evreilor (ce au ş ă ă atunci
drepturi depline, egale cu ale .Jocuitorilor autohtoni", in ciuda încer-
ă de ţ ă ale unor oameni politici români, in frunte cu Ion
1. C. ă din ţ de ordin socio-economic). A se vedea, pen-
tru ă strict documentare, Gabriel Constantinescu, Evreii în
România (secolele XVI-XX), Ed. FRONDE, Alba Iulia-Paris, 2000
(mai ales pp. 66-78 ş 119-131).
XXV. Regretatul Petre Ţ ţ (pe urmele lui K. G. Chester-
ton): ,,A fi ş ă a crede ceea ce nu este de crezut, a ă
ă ceea ce nu este de ă ă a iubi ceea ce nu este de iubit"...
XXVI. ă doctrina ş ă poate primi diferite ă
ş ţ (cum s-a întâmplat mai ales in secolul XX) este un ă
ă de necontestat, dar a reduce forta ş la ş "mij-
loace naturale" (sau a vedea in ă ă ţ lui Dumnezeu" o ă
"domnie a legilor naturale") este, teologic vorbind, o eroare. ş
nismul ă ş ţ ă natura, dar nu se reduce la ea. Iubirea
ă (agape) ă ş ş iubirea ă ş nu poate fi ă
ă ă raportare la harul supranatural. Cred ă aici este ă vorba doar
de o formulare nu tocmai ă (mai ales ă mai departe - ca ş in
alte locuri - se ă categoric natura ă a lui Hristos ş
al operei Sale). N. C. Paulescu era un bun ş dar nu i se poate
cere rigoare de teolog.
SPITALUL *
Domnilor,
ă ţ poate, de ce v-am chemat în acest
ş ă
V-am chemat ca ă ă fac câteva ţ clinice - ş
v-am chemat aici, ă n-am avut unde în ă parte. Într-
ă pentru mine nu este loc în spitalele din ş
Cei ce au ş ă intre în aceste spitale, au avut ţ
ă ă ş ş chiar ă o ă ă cu regulamente
care fac ca nimeni ă nu mai ă ă acolo - ă
ţ de ş ş de ciracii lor.
Dar, ţ dintre ă ă vor întreba: De ce
vrei ă ne faci ş ţ clinice? Nu sunt oare de ajuns
ţ pe care ni le fac profesorii de ă
Desigur ă aceste ţ primite de la profesorii D-
ă sunt la rigoare suficiente; ele constituie un fel de
ă ă pe care orice medic e dator s-o ă
Ceea ce ă aduc eu sunt ideile personale ale unui
om de geniu care, ţ cu rutina ş cu ă ţ
clasicismului medical, a ă medicinii, ă cu ă
un palat ă ţ cu ferestre largi ş luminoase, în care se
vede clar.
• ţ ă de deschidere a ţ de ă din cadrul ş ă
mântului spitalicesc "Betleem" din ş (12 mai 1913). Confe-
ţ a fost ş ă în ş an, în fruntea volumului Spitalul,
Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-Masoneria, având ă doar o
ă ă foarte ă cu ţ exaltat-xenofob - ă
indigerabil - al acestuia.
256
SPITALUL
Acest om este [Etienne] Lancereaux [1829-
191Of*.
Ş ca ă ş ţ cine este Lancereaux, e de ajuns ă ă
spun ă omenirea n-a avut ă un medic mai mare
cadânsul.
ă ă mult cuvintele mele! ă numele
acesta nu ţ întâlnit decât rareori în ă ţ de ă
ş aproape nimeni dintre profesori nu l-a ţ dina-
intea ă ,.
ţ zice poate ă ţ mea se ă prin
împrejurarea ă am fost crescut la ş acestui maestru.
Dar pietatea elevului se ă aici în ţ datoriei profeso-
rului, care trebuie ă ş ă ă toate vorbele pe care
le ş ş ă probeze tot ceea ce ă
Ei bine, Domnilor, repet sus ş tare ă medic ca
Lancereaux n-a mai fost altul. Ş ă ţ o voi
demonstra, cu probe concludente, în ţ viitoare.
Pentru moment, ţ ţ faptul ă nici înainte de
Lancereaux (printre medici celebri ca Laennec, Trous-
seaux, Rayer), nici în timpul ă (printre colegi ţ
ca Charcot, Potain, Bouchard), ş nici printre medicii altor
ţ ă (ca Bright, Addison, Virchow etc.), nu ă pe ni-
meni care ă egaleze, ca observator ă ă ş ca
spirit ş ţ extraordinar'.
EI singur a ţ ţ ţ de ă ş
a pus medicina pe drumul unei ă ş ţ Pot zice
•• Clinician ş anatomo-patolog, somitate a medicinii franceze a epo-
cii, maestru ş prieten al autorului (ci tabloul bie-bibliografic de la
finele acestui volum).
I Ca ţ oamenii mari, Lancereaux a fost un modest ş astfel fiind, el
a fost necunoscut de contemporanii ă - dintre care ă ţ ca
ă ă Huchard, au profitat de aceasta ca ă plagieze.
257
C. PAULESCU
ă Lancereaux .: ientru ă ceea ce Claude Ber-
nard a fost pentru fiziologie sau Pasteur pentru microbio-
logie. ă omul ale ă idei vin ă vi le ă ă ş
Lancereaux, murind, mi-a ă mie greaua ă
de a duce la bun ş o carte/ de o ţ ă ă
pe care n-a avut vremea s-o termine. În ş timp, mi-a
dat ş sarcina ă ă fac ă lumii opera lui,
care e ă
Dar o asemenea ş e peste puterile mele.
Mai ales aici, în ş sunt ca într-un ţ oricât voi
striga, nu ă va auzi nimeni ...
Voi face ş eu ce voi putea.
Din fericire, ă am pe ă care ţ în
stare ă ă ţ - ă cum ro-am pasionat ş eu -
pentru ă ş ţ Vom organiza astfel o ă
ă ce va merge ă arate ţ ă cel mai mare
dintre medicii lumii este fiul ei - fiu oropsit, ă din
nenorocire, n-a ţ
Am de gând ă ă vorbesc anul acesta mai întâi
despre ţ rinichiului, apoi despre cele ale cor-
dului ş ale vaselor (artere, vene ş limfatice) - subiecte
asupra ă Lancereaux a ă ă nepieritoare.
Dar pentru a pricepe bine ţ rinichiului,
va trebui ă încep prin a ă descrie ş sindroame ca
albuminuria, ca uremia sindroame oarecum întinerite
prin ă ă în laboratorul meu... ă ă
mai are ţ ă de întinerire. Aceste sindroame vor face
ţ viitoare.
2 Lancereaux et Paulesco, Traite de Medicine. Bailliere, Paris. Din
ă lucrare au ă ă acum [1913] trei volume. [A se
consulta, pentru detalii asupra ă tabloul bio-bibliografic.]
258
SPITALUL
Pentru ă ţ voie ă ă ţ spunân-
ă câteva cuvinte despre spiritul ce se cuvine ă
ţ ă pe medici, când se ă în ţ bolnavilor,
într-un spital ca acesta în care ne ă
Dar ce este un medic? Ce este un bolnav? Ce este
un spital?
1
Ce este un medic?
Un medic este un om care ă medicina.
Dar ce este medicina?
Medicina este o ş ţ ă ş în ş timp, este o
profesie.
1. Ca ş ţ ă medicina ă omul- ş studia-
ă întreg, corp ş suflet, din punct de vedere morfologic,
fiziologic ş patologic.
ă medicina, ă cum ş ţ ă
a) forma corpului omenesc ş a organelor ce-l con-
stituie (anatomia), structura ă a acestor organe (his-
tologia), precum ş ţ ş ţ individului
(embriologia, obstetrica);
b) fenomenele vitale de ţ ş de ţ (fizio-
logia)";
c) bolile generale ş ţ organelor, care tul-
ă fenomenele vitale de ţ ş de ţ (nosologia
ş patologia).
Prin urmare, medicina ă omul ş ea ă
printre ş ţ are omul ca unic obiect al studiului ei.
3 Pentru a putea studia fenomenele vitale, medicina recurge la ş
ţ fizica-chimice ş la ş ţ naturale.
259
NICOLAE C. PAULESCU
Ba mai mult, medicina, fiind o ş ţ ă cu ţ
practice, are meritul de a pleca numai de lafapte pozitive;
ea nu ă sisteme sau utopii (care, fiind întocmite pe
o ş ă a omului, nu fac decât ă ă
lumea în eroare).
Medicina ş deci în mod real omul; ea ar
trebui ă fie principala ă efilosofiet.
2. Ca profesie, medicina ş omului:
a) prin ă care-I ă de boli;
b) prin terapie, care-i ă durerile ş ă ă
vindece sau, cel ţ ă evite moartea.
Dar nu e numai atât. Profesia unui medic îl ă
ă se devoteze celor ce ă ş de multe ori, chiar ă ş
ş ţ pentru a o ă pe a altora. în ce ă profesie
se mai ă ş oare ţ ă de sine pe care
medicina o impune celor ce o ă
Este deci evident ă dintre toate profesiile, medi-
cina este cea mai ă ă
Dar, în plus, medicul, prin profesia sa, devine pri-
etenul ş chiar confidentul celor ce ă fie ei ţ
sau ă tineri sau ă care-I ă ş se supun or-
ş ţ lui. Or, cum un medic instruit ş
te instinctele - ş prin urmare ş patimile -, îi este ş ca,
prin grai ş prin exemplu, ă lumineze omenirea ş ă în-
drume ţ ă care combate aceste patimi, ă
ă ă ă ş ă vulgarizeze principiile ă
morale ş ţ
Astfel, ă medicinii, Hippocrate, a avut
dreptate ă ă
"Scopul final al medicinii nu este numai ă vinde-
ce sau ă ă bolile, ci ş ă ţ pe oameni
ş ă ă mai ţ ă mai buni".
260
SPITALUL
Medicul trebuie deci ă fie, in ş timp, un
savant, care ş din tot sufletul ş ţ ă ă
ş ţ omului; ă fie o ţ ă care se ş pentru ţ
ă la moarte; in ş ă fie un ă ţ ă al omenirii
sau, mai bine zis, un apostol al moralei... Ş ş ar fi in
realitate, ă ţ ţ nedemni n-ar fi deschis
ă in templul sacru al medicinii.
Acum ţ ţ inalta demnitate a profesiei medi-
cale ş respectul de care se ă pretutindeni. ş
pe medic", zice Biblia, ă ai ţ ă de el" [cf.
Cartea ţ lui Isus, fiul lui Sirah - ă ş
Ecclestasticul>- 38, 1 ş 12].
II
Dar ce este un bolnav? Un bolnav este un individ
in al ă organism s-au produs, sub ţ unei cauze
patogene, ă ale ţ vitale de ţ sau de
ţ ă care..i pot ţ ţ
Sunt bolnavi care, fiind ă nu pot ă ş procu-
re ingrijiri medicale, iar din cauza bolii nu mai sunt in sta-
re ă ş ă nici ă cele necesare pentru intre-
ţ ţ
Astfel de bolnavi - care ar pieri ă ar fi ă ă ţ
- vin la spital.
În asemenea ţ se ă de ă un dulgher
care, ă de pe o ă ş frânt o ă sau un pi-
cior; un ţ ă care, lovit de ă ş pierdut ţ
un ă ş care, doborât de tifos, zace in ş timp de
trei ă ă
Dar, ă de ă ă de pe ă ş vic-
ă a muncii, ă de ţ ă ş de ă ş care sunt
261
NICOLAE C. PAULESCU
de multe ori victime ale unei ă sociale defectu-
oase, ţ întâlni la spital ş indivizi - ba ă în ă
mare - ce sunt victimele propriilor lor patimi ă ale
instinctelor deviate de la ă lor scop), indivizi
care ă ă ş par a nu fi demni de nici un interes.
ţ întâlni, ă ă pe ţ care, nevrând ă
ş înfrâneze pofta de ă ă ă în ghiarele cârciu-
marului tot ce ş ă ş hrana copiilor lui; care
ă ţ unei nenorocite ţ ş dezono-
ă ă ţ care e ş familiei ş plaga ă ţ ş
care, de obicei, ş ş în imbecilitate, ă nu cumva
oftica" (dreapta ă a unei asemenea sinucideri) nu a
venit ă scurteze o ţ ă ă
Vei ă de asemenea, pe desfrânatul care, nepri-
cepând sau ă ş joc de ţ instinctului geni-
tal, al ă scop este reproducerea, nu vede într-însul
decât un mijloc de ş procura ă ă ş abu-
ă astfel de actele ă ă devine tabetic'' sau
ă boli pe care poporul le ş cu drept
cuvânt, ş
ă oprim aici ă ţ ă
Dar în spital ţ mai descoperi ş oameni de alte
ţ ca unguri, greci, ovrei... - ţ chiar ş ă
ş care duc în contra ă unele, o ă pe ţ ă ş pe
moarte.
Or, ţ ş oameni - buni sau ă ş sau
ş ţ sau inamici - primesc în spital ace-
ş îngrij iri, ă ă ă se ţ ă ă de meritele sau de
nememicia lor.
4 Lancereaux et Paulesco, Traite de Medicine, 1, p. 154.
5 Ibidem, p. 657.
262
SPITALUL
Care este ţ acestui fapt?
N-am putea oare ă distrugem pe ş bolnavi,
sau cel ţ ă ne ă ă de cei ş care sunt o po-
ă pentru societate, ş de cei de ă ţ care sunt un
pericol pentru neamul românesc?
În antichitate, pe timpul romanilor, sclavii cei bol-
navi, care nu mai puteau servi ă erau ţ
într-o ă unde mureau de foame.
De altminteri, chiar faimoasa lege - ş "natu-
ă - a lui Darwin, lupta pentru ţ ă ne ă ă
nu-i ţ ă pe bolnavi (care trebuie ă fie ţ ca
ş ţ ă ţ ă în ă ă nu supra-
ţ ş decât cel tare, ă cel ă ă pe când cei
slabi, ă cei bolnavi, sunt ţ ă ă Homo
homini lupus! V-am ă ă ă ă ă ă ă
lege nu ă în ă ci numai în mintea ă a
câtorva atei materialiş
Dar îmi ţ zice: oamenii, ca ş animalele, au un
sentiment instinctiv de ă de ă pentru se-
menii lor ţ în ţ ă Ei bine, acest sentiment, in-
tens pentru membrii familiei, ă ş din ce în ce pentru
membrii tribului ş ai ţ ş ajunge ă fie aproape nul
pentru membrii omenirii - ş atunci se ş filan-
tropie.
În tot cazul, mila nu ă pentru ş ş mai
ales pentru ş prin urmare, instinctul ă nu a
putut prezida la ă spitalelor.
Atunci, care este cheia acestei enigme?
III
ă ă ş ţ de spital.
263
NICOLAE C. PAULESCU
Ce este un spital?
Un spital este un ş ă - fundat de o per-
ă sau de o ţ de persoane în care bolnavii
ă ă gratis, îngrijirile medicale de care au trebu-
ţ ă precum ş tot ce le este necesar pentru ţ
ţ în timpul bolii lor.
Este evident ă orice spital trebuie ă ă o ă
dire care ă ă anumite ţ de ţ
ă ş ă de ţ de ă etc.; ă pose-
de un mobilier convenabil; ă ă de venituri sufi-
ciente pentru a putea face ţ ă în mod larg, tuturor ne-
ă ţ bolnavilor; ă ă în fine, un personal medical
ş infirmier instruit ş devotat.
Dar de când ă spitalele? ţ spitalelor
este de ă relativ ă
Numeroase ă istorice ş arheologice ă
ă în vechime [în antichitate] n-au existat spitale. într-
ă ă ce zice în ă ţ ă într-o lucrare bine
ă un autor a ă ţ ă este incon-
ă "Nici un stabiliment public, destinat în mod
special ş unic bolnavilor, nu pare ă fi existat în anticul
Egipt. .. De asemenea, nu se ă ş nici o ă de in-
ţ ş la evrei... Bolnavii ş infirmii se adunau
sau erau ţ în ţ publice, ă piscine, la
ă sau sub portice, pentru a primi sfaturi de la
ă - care au suferit ei ş ş sau au ă pe ţ
suferind de o asemenea ă ş lucruri se
petreceau ş la alte popoare vechi, ă ă la Mezi, la
ş În India, spitalele erau cu totul necunoscute... În
6 Boisseau, art. «Hopitaux», in Dictionnaire encyclopedique des
sciences medicales, t, 50, p. 273.
264
SPITALUL
China, nu numai ă în secolele trecute n-au existat spitale,
dar nu se ă ă nici ă ş Greciei pose-
dau mai toate, sub numele de Geroniae, de Gerusiae, edi-
ficii publice unde ă ce ă servicii eminente
patriei erau ţ ţ pe socoteala Statului. Cynosargul
era locul unde erau ţ copii ţ iar Xeno-
dochul, deschis tuturor ă nu primea decât oameni
ă ă ş Dar ă nu este ă ă vreo ţ despre
edificii destinate în mod special bolnavilor.:. ă în
primele secole ale erei ş romanii, ca ş grecii, n-au
avut spitale"
7

Mai târziu, "atunci când religia lui Hristos veni ă
ă omului ă o ţ ă ă în ţ ă este un
frate ce trebuie alinat, abia atunci fu posibil ă se creeze
ă spitale... Spitalele sunt o ţ a ă ţ
ş
ă de pe la ă secolului al Ill-lea, ş mai
ales în secolul al IV-lea, ă atât în Orient cât ş în
Occident, ă se ridice azile unde erau ă ţ ş ă ţ
infirmii ă
Dar primul spital pentru ă a fost fondat la
Roma, în anul 380 sau 381, de o ă femeie ş ă
Fabiola, ale ă fapte bune ne-au fost transmise prin
scrierile ă Ieronim
9

7 ă ă ă a unor ă ş ă ş în anti-
chitate a fost ş adesea ă dar ă nu s-au putut
aduce probe demonstrative cu privire la ţ lor" ... ă
,,nu se ă ş ă vreo ţ cât de ţ ă ş nici cea
mai ă ă ă ş ţ ă ă asupra spitalelor din vechime (Bois-
seau, op. cit., p. 278).
8 Ibidem.
9 Sfântul Ieronim, AdOeeanum ; vezi Boisseau, op. cit., p, 279.
265
NICOLAE C. PAULESCU
Cam in ş ă (anul 372), Sfântul Vasile,
Episcopul Cesareei Cappadociei, zidi la ţ acestei
ă ţ un azil celebru unde se primeau ş se îngrijeau bol"
navii.
ă ce ş din cetate - zice Sfântul Grigorie
de Nazianz'" - vezi un ş nou, care este sanctuarul pie-
ă ţ Acolo boala, ă ă ă murmur, pare a fi o incer-
care ă acolo caritatea ă ş în ă
irile sale ".
În ă sub ă Iustinian ş sub ş
ă asemenea azile se ţ ă in Orient - ş tocmai pe la
ş secolului al VI-lea ă ă spitale ş in Occident,
mai întâi ca anexe ale bisericilor ş ă ă apoi ca
stabilimente ă ă
Din aceste fapte istorice ă ă spitalele n-au
existat în antichitate; ele au ă în primele secole ale
erei ş ş sunt efectele ă ţ
Dar ce este caritatea?
Caritatea este un act voluntar"; a ă ă a
fost ţ ă astfel de ă Iisus Hristos:
"Iar când va veni Fiul Omului intru Slava Sa... EI
va zice celor de-a dreapta Lui: ţ ţ
ă Meu, ş ţ ă ă ţ cea ă ă ă de la
intemeierea lumii! ă bolnav am fost ş ţ îngrijit.
Atunci vor ă Lui ţ zicând: Doamne, ... când
Te-am ă bolnav ş am venit la Tine? Ş ă
ă va zice lor: ă zic ă întrucât ţ ă
10 Sfântul Grigorie de Nazianz, Orat. XLIII: Funebris oratio in lau-
dem Basilii Magni; vezi Boisseau, loc. cit.
11 Caritatea este un act voluntar, pentru ă atât scopul cât ş mijloa-
cele sunt cunoscute; pe ă vreme mila este un sentiment instinctiv,
ă ă mijloacele sunt cunoscute, scopul este ignorat cu totul.
266
SPITALUL
unuia dintre ş ţ ai Mei prea mici, Mie ţ ă
CUf,12.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu vrea ca iubirea pe care
l-o ă oamenii ă se reverse asupra bolnavilor ă
raci
l3
. Ş ă acesta este singurul mijloc efectiv
de care dispun oamenii ca ă ş manifeste iubirea ă
Creatorul lumii, ă Autorul ţ lor, ş ă ţ astfel
ă iubire ă la Acela pe Care nu-L pot atinge ş
Care n-are ţ ă pentru El ş de binefacerile lor,
ă El este Binele infinit.
Din ă ţ ă au ă ă spitalele. Fabiola,
Sfântul Vasile, precum ş ă ţ ţ ş oamenii bo-
ţ care au fondat spitale, n-au ă decât ă ă în
ă preceptul ă ţ ş
* * *
Originea ideii de spital fiindu-ne acum ă
ă ne întoarcem la întrebarea ă Care este spiritul ce
trebuie ă existe într-un spital?
Sunt unii medici de spital, cupizi ş avari, care, sa-
crificând totul pentru clientela lor ă ă
bolnavii care nu le pot ă astfel ă fac, la spital, vizita
în câteva minute, galopând pe dinaintea paturilor.
12 Matei 25,31-40.
13 ă o mare deosebire Între caritate care este iubirea de
Dumnezeu ă asupra oamenilor ş ă sau filantropie,
care este slaba iubire ă pentru orice om. Este bine ca medi-
cul ă ă ă de bolnavi. Dar nu-i de-ajuns; ă acest sentiment
instinctiv este mai mult sau mai ţ capricios. De aceea, este ne-
cesar ca ş ţ ă ă prin caritate, mai ales când e vorba
de a îngriji pe un bolnav ă
267
NICOLAE C. PAULESCU
Sunt alti medici ş ă li se
pare ă spitalele sunt ă pentru ei, considerându-i pe
bolnavi ca pe ş obiecte de studiu. Ei sunt ţ ţ
când primesc un caz interesant, asupra ă vor putea ă
ă o comunicare la o societate ă sau ă ş publice
ţ într-o ă ă dar îl resping sau îl
.
ă pe ă bolnav care nu ă decât un
caz banal, ce nu poate fi exploatat în profitul gloriei lor.
Din fericire, asemenea ş sunt rari.
Mai sunt ş medici de spital ă lipsa unei
ţ ş li s-a atrofiat fibra idealului ş au ă
în ţ ă devenind pur ş simplu ş functionari,
ă un fel de trântori care, pentru o ă cât mai ă
fac cât pot mai ţ Acest soi de medici paraziti roiesc
pretutindeni ş constituie o ă ă ă ă
ă ă ă nu ţ aceste ă ă
exemple. Când veti intra în vreun spital, ă ţ ă de
patimile de cupiditate ş de orgoliu, ă ţ ş ă
ş ţ ă cu totul bolnavilor, ă ă le fiti ă
ă îngrijindu-i, ă vor permite ă ă ţ
Ş ă ţ ă ţ ţ fructele ce se
vor dezvolta din ă ţ ce am ă ă în sufle-
tele ă tinere ş generoase; ş urmând preceptele
ă ţ ţ pe bolnavul mizerabil nu ca pe un om,
nu ca pe unfrate ce ă ci ca pe ş Dumnezeu.
Acesta este spiritul ce trebuie ă ă într-
un spital.
TABLOU BIO-BIBLIOGRAFIC
1869. în ziua de 30 octombrie se ş la ş
(Calea ş 69) Nicolae C. Paulescu, fiul negustorului Cos-
tache Paulescu, de 41 de ani, ş al Mariei Paulescu (n. Dan-
covici), de 24 de ani. Este primul din cei patru copii ai familiei
(vor urma un alt ă botezat Constantin, ş ă Elena
ş ţ Familia ă se numise ţ Pavel, apoi de-
venise Pavelescu (savantul era ă bun cu poetul ş epigra-
mistuI Cincinat Pavelescu, 1872-1934, fiul profesorului ş di-
rectorului Ş Politehnice din ş Ion Pavelescu, fost
director al ă Statului), iar în cele din ă într-o ra-
ă a ei, Paulescu.
1880. Nicolae C. Paulescu ă clasele elementare
(urmate la Ş ă de ă ţ nr. 1, Culoarea de Gal-
ben") ş se înscrie la "Gimnaziul Mihai Bravul" (Liceul "Mihai
Viteazul"), pe care-l va absolvi în 1888. Elev eminent, el este
atras atât de arte (poezie, ă teatru), cât ş de ş ţ (mai
ales de cele naturale).
1888-1891. ă cu ă la Paris cursurile
ă ţ de ă iar la încheierea lor devine, prin con-
curs, extern al spitalului parizian "Hâtel-Dieu", avându-l ca ş
de serviciu pe Etienne Lancereaux (1829-1910), cel mai i1ustru
clinician ş anatomo-patolog al epocii, de care se va apropia în
ă vreme, devenindu-i prieten ş colaborator apropiat (ba
chiar la un pas, pare-se, de a-i deveni ş ginere).
1892-1899. ă în ţ unde se ă ş ş
profesional ş are acces în cercurile înalte ale ş ţ europene.
Din 1894 îl ă intern la spitalul "Notre-Dame du Perpetuel
Secours" (unde ş fusese numit de curând ş
Lancereaux). Anul 1897 este cel mai fructuos pentru ă
savant român: devine doctor în ă adjunct al lui Lance-
269
Ş Ţ Ă
reaux la "Notre-Dame du Perpetuel Secours" ş secretar de
ţ la Journal de Medecine interne. Tot acum ş incepe,
in limba ă bogata activitate ă ("Recherches
sur la coagulabilite du sang hepatique", in Archives de Physio-
logie, ianuarie 1897, p. 21). În 1899 devine ş doctor in Ş ţ
Naturale ă ce, intre timp, mai ţ certificate de studii
superioare in Chimia ă ş Fiziologia ă În
ţ chiar ş ă intoarcerea sa ă in România
(1901), i s-au decernat numeroase titluri sau ţ acade-
mice ş universitare, sperându-se ă vreme intr-o revenire a
lui la Paris, unde incepuse, intre altele, importante ă
ă de reputatul fiziologist Albert Dastre (1848-1917), "in
scopul de a izola produsul activ al ţ interne a pan-
creasului".
1900. Se reintoarce in ţ ă ca agregat la Catedra de
Fiziologie a ă ţ de ă din ş (refuzând in
prealabil o ă ă din ţ o ă la Facultatea de
ă din Fribourg). Este inceputul unei lungi ş ă
cariere didactice, in care savantul de ă ţ ă va fi
dublat de un exemplar pedagog ţ ţ de deschidere,
din 27 noiembrie, s-a intitulat ţ fiziologiei" (cf. ţ
unile de "suflet" ş "Dumnezeu"..., ed. 1999, p. 133 ş urm.),
1901. ă o ă revenire in ţ (unde a ţ
titlul de Doctor al ă ţ din Paris, cu o ă de Chimie
ă Etude comparative de 1'action des chlorures alea-
lins sur la matiere vivante), ş deschide cursul de Fiziologie la
16 noiembrie, cu ţ "Metoda fiziologiei sau metoda expe-
ă (cf. ţ de "suflet" ş "Dumnezeu" ... , ed.
1999, p.147 ş urm.).
1902. ş deschide cursul de Fiziologie la 1 noiembrie,
cu ţ ţ spontanee ş darwinismul in ţ metodei
experimentale" (cf. ţ de "suflet" ş "Dumnezeu" ... ,
ed. 1999, p. 163 ş urm.), ce va face, in anul ă obiectul
unei aspre critici semnate dt· .r. '\j. Leon (Convorbiri literare,
aprilie 1903).
170
TABLOU BIO-BIBLIOGRAFIC
1903; Apare, la Paris, Lancereaux et Paulesco, Traite
de Medecine. L Nosologie, 940 pagini (ce va deveni unul dintre
cele mai apreciate tratate de ă ale epocii, chiar ă n-a
putut fi definitivat).
1904. "Despre stil în fiziologie" (în revista Spitalul)
pare ă fie prima sa scriere ă în limba ă Tot
acum ş începe, în Convorbiri literare ş Spitalul, polemica
ş ţ ă de ă ă cu N. Leon ş D. Voinov, ţ
ş cu argumente solide, ţ ă (cf. ţ de
"suflet" ş "Dumnezeu"... , ed. 1999, p. 183 ş urm.). Este nu-
mit, mai târziu decât s-ar fi cuvenit, profesor definitiv de
Fiziologie la Facultatea de ă din ş
1905. Ţ cele trei ţ faimoase ("Finalitatea în
biologie", "Materialismul", "Suflet ş Dumnezeu") care vor
ă lucrarea ţ "suflet" ş "Dumnezeu" înfiziologie,
ă ă în ş an, la ş (cf. reed, 1999, pp. 33-117;
ţ "Suflet ş Dumnezeu" se ă ş ş în volumul de ţ ă
ă cu "apendicele" intitulat "Ideea de Dumnezeu în
ş ţ ă
1906. Apare Lancereaux et Paulesco, Traite de Mede-
cine. Il Pathologie de l'appareil nerveux et de l'appareil cu-
tane, 1052 pagini.
1908. ş o ă ţ ă prin lucrarea sa
L'Hypophyse du Cerveau. Physiologie. Recherches experimen-
tales, Vigot, Paris, 146 pagini.
1909. În aprilie, la insistentele ă ale Reginei
Elisabeta (Carmen Sylva), N. C. Paulescu se ă în
Germania, la Wiesbaden, pentru a-i examina o ă ă
de o ă pe care ş germani n-o ă diagnos-
tica. N. C. Paulescu va ş ă ă diagnosticul corect ş ă
o vindece în ă vreme, coordonându-i din ţ ă tratamentul,
1910. Apare, la ş eteroclitul volum Instincte
Sociale. Patimi ş conflicte. Remedii morale (cf. reed. ·1995;
subcapitolul "Instinctele de ţ ş umanitate" ş capitolul
"Remediile patimilor sociale" se ă ş în volumul de
271
Ş Ţ Ă
ţ ă Este un an trist pentru N. C. Paulescu, ş pierde mai
intâi ă apoi ş cumnatul (maiorul Angelescu, de doar 47 de
ani, ţ surorii sale Elena). Tot acum se stinge din ţ ă ş
maestrul ă Etienne Lancereaux. Pe de ă parte, propria-i
ă ă este din ce in ce mai ş ă Decide ă se mute din
str. ă in casa in ş va petrece restul ţ ă
un citat din manuscrisul monografiei ă ă prof. dr.
Constantin Angelescu (m. 1991), nepot, asistent ş executor
testamentar al marelui savant": "În 1910, ă o ă
ţ ce-I imobilizase in pat mai multe luni, se ă
ă cu sora sa [Elena], ă ă de curând ă ă cu patru
copii, in casa ş ă de ei de la Petre Dancovici - unchi din
partea mamei - ă pe una din micile ă ale capitalei,
purtând numele lui Radu Calomfirescu. ă era ă
in ş sub denumirea de «Casa cu geamuri bombate»,
din cauza ferestrelor ei cu geamuri convexe, constituind ş
ă una din ă ţ le ş ş cartierului era de-
ă ş ă
1912. Apare Lancereaux et Paulesco, Traite de Mede-
cine. III Pathologie de 1'appareil respiratoire et de 1'appareil
digestif, 1200 pagini.
1913. "Paulescu simte din ce in ce mai imperios nevoia
de a se odihni ă o parte a anului. EI ă ă o ă ă
pe faleza ă a ă Negre, in regiunea «viilor vechi» ale
portului Constanta. În fata vilei, in josul falezei, o ă ă
ă ă de valurile ă [.•. ] ă este ă de o
o ă a ă s-a ă între timp, la Editura Vremea (2009). Ma-
nuscrisul dactilografiat de 263 de pagini ă titlul Nicolae C. Paulescu.
Omulş operasa. Definitivat în 1990, cu ţ înainte ca autorul ă ş ă
ţ într-un tragic accident, manuscrisul este precedat de o ţ ă ă
de acad. Ş Mileu. Trebuie ă ţ ă ă variante incomplete
ale acestei monografii au ă în 1970 ă ţ ă pe care
ă ş prof. dr. Alfred D. Rusescu) ş 1982 (Constantin Angelescu,
Laura ă Petrina, Nicolae C. Paulescu, Editura Ş ţ ă ş Enciclope-
ă ambele handicapate de contextul comunist.
272
TABLOU BIO-BIBLIOGRAFIC
ă vie, de arbori fructiferi ş de numeroase straturi de flori
[... ] În acest pitoresc ş ş ţ al ţ ă ş va petrece de-
acum încolo Paulescu cele ă luni de ţ ă ă
(C. Angelescu, lucr. cit.), La ş îi apare ă
volum Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul; Franc-Masoneria
(c/. reed. 2001; capitolul "Spitalul" se ă ş ş în volumul
de ţ ă
1916-1918. Anul ă României în prima confla-
ţ ă îl ă ş pe N. C. Paulescu în ă activitate
ş ţ ă Este anul în care ţ în diabetul experimental,
primele rezultate hipoglicemiante cu extractul apos de pan-
creas. Ajunsese deja foarte aproape de tratamentul diabetului,
dar evenimentele erau neprielnice ă ă Este
mobilizat ca medic, cu gradul de locotenent-colonel; dar toc-
mai lui i se ţ ă calul ş ă În noiembrie, tru-
pele germane ă ş "Am ă pe loc - ă
ş într-un Memoriu adresat Consiliului profesoral al Facul-
ă ţ de ă - pentru ă ş meu militar, doctorul Sku-
piewski, îngrijorat de starea ă ă ă ţ mele, mi-a dat un aseme-
nea ordin, într-o adunare la Sala Tomis, în preziua ă
ă ţ (este vorba de guvernul condus de Ion 1. C.
ă care la 20 noiembrie a trebuit ă ă ă ă Bucu-
ş ă la ş ă de la începutul lui august,
silit ă se deplaseze pe jos la ţ considerabile, începuse ă
urineze sânge. Hematuria s-a agravat treptat ş nu se va mai
vindeca de ea ă În ş ani ai ă - pe fondul
întreruperii ă ţ sale ş - scrie o ă de teatru,
Irina, ă ă ţ ce ă n-a ajuns ă ă lumina
tiparului (nici ca atare, nici în scontata versiune ă de
Cincinat Pavelescu, despre care se spune ă ar fi responsabil de
ă ă manuscrisului).
1919. îi apare volumul întâi (448 pagini) din Traite de
Physiologie medicale ă în ţ ă
1920. În volumul al doilea (732 pagini) din Traite de
Physiologie medicale (difuzat în ă ă de editura pari-
273
Ş Ţ Ă
ă Vigot) apar inserate, pentru prima ă efectele anti-
diabetice ale extractului apos de pancreasn diabetul experi-
mental.
1921. Apar volumul al treilea (930 pagini) din Traiti
de Physiologie medicale ş Cele patru patimi ş remediile lor
(în carte se ă ă printre altele, ş o ă "Scrisoare
ă Ovrei"). Tot în acest an trimite patru ă ă
Societatea de Biologie din Paris ă în Comptes Rendus
Hebdomadaires des Seances et Memoires de la Societe de Bio-
logie de Paris), cu privire la descoperirea pancreinei (o ă
ă de ă În august, în Archives Internationales de
Physiologie (Liege), ă primul memoriu ex-haustiv de-
spre descoperirea tratamentului antidiabetic (a pancreinei sau
pancreaninei).
1922. Ministerul Industriei ş ţ din România
îi ă la 10 aprilie, brevetul de descoperire a pancreinei
(purtând nr. 6255 ş intitulându-se "Pancreina ş procedura fa-
ţ sale"). Printre altele, în brevet se ă "Pentru
ca pancreina ă fie ţ ă cu folos în tratamentul dia-
betului la om, ea trebuie ă fie ă in mari ă ţ ceea
ce ă un mare capital [...] Revendic ţ pro-
dusului organic pancreanina, care, ă in sânge, produce o
diminuare sau chiar o suprimare ă a simptomelor dia-
betului". În februarie 1922, cam la 7-8 luni de la ţ lu-
ă de pionierat ale lui Paulescu în presa ş ţ ă inter-
ţ ă doi tineri ş obscuri ă canadieni, F. G.
Banting ş C. H. Best, lucrând în laboratorul de fiziologie al
profesorului J. 1. MacLeod (1876-1935) de la Universitatea din
Toronto, ş fac publice rezultatele lor în ş ţ
1923. În lunile mai ş august, în Archives Internatio-
nales de Physiologie, apar alte ă memorii ale lui N. C.
Paulescu asupra pancreinei. Premiul Nobel va fi ă acordat
lui Banting ş MacLeod! Protestele lui N. C. Paulescu ă
forurile ş ţ ţ se dovedesc zadarnice, ca ş
atitudinea ă lui a unor ă ţ ş ţ izolate.
274
TABLOU BIO-BIBLIOGRAFIC
În ş ţ ă dar ş in memoria ă ţ ş ţ
(cum o dovedesc multe ă actuale"), el ă ă ade-
ă descoperitor al insulinei ă pot fi ă de
ă în C. Angelescu, Laura ă Petrina, op. cit., sau în 1.
Pavel, The priority of N C. Pauleseu in the diseovery of in-
sulin - vezi mai jos).
1924-1930. Depune ă în procesul ă ă
ş (autorii "complotului ţ din 1923, ţ
ş . ţ în ă lui 1924, cu ţ lui Ion 1. ţ
achitat abia în ă transformat într-un ă "proces al
ă ă "Procesul de ă este, în realitate, procesul ă ă
care-i cea mai ă dintre crime, ă ea ă ă
ă ş ă ţ ă la cruzimea nelegiuirii. Ea ş
ă lui Iuda cu ă lui Hristos. În timp de pace,
ţ ş nu au niciun paragraf penal destinat ă
ă Ş astfel, dintr-un lapsus juridic regretabil, groaznica
ă ă ce ă atâta ă ă ă Cu
toate acestea, nu încape ă asupra felului pedepsei ce se
cuvine ă ă deoarece Dumnezeu a ă ca Iuda ă se
ă el ş prin spânzurare. Dar, în timp de ă
ă de ţ se ş totdeauna, cu moartea. Or,
ţ ş ş cu ş ă tinerimea, floarea României
de mâine, se ă în stare de ă cu o ă de curând pri-
ă ş ă ce vrea ă ne sugrume ş ă ne ă ă ţ Fiind
deci în stare de ă ei au ă ş un act de dreptate ă
încercând ă ă pe un ă al ţ ă ce se
sacrificau unei cauze sfinte. Poporul românesc, ce le e adânc
ă pentru jertfa lor ă ş ă cu ă de
la ă achitarea" (în Pentru legionari, Corneliu Z.
Codreanu nota: "Succesul ă nu ţ mult, ă profesorul
Paulescu ş ş ţ într-o ă de ă pe
"" Începând, în pragul anilor '70, cu cea a prof. lan Murray, care, referindu-se
la MacLeod, Banting ş Best, observa ă "Munca lor ar putea fi ă
mai ă ca o confirmare a rezultatelor lui Paulescu".
275
Ş Ţ Ă
care o crea marele ă prestigiu ş figura sa de sfânt. ţ
a ă dar a ţ rechizitoriul procurorului, care se
ă jenat, ă mai în fundul scaunului" - ed. 1936, p.
192). Apare la ş în trei ă ţ inegale, Biserica ş
Sinagoga ţ ă cu pacificarea Omenirii (1 ş II - 1924; m -
1925). ă o serie ă de ş ş articole ş ş
antimasonice, Despre ş Complot jidano-francmasonic
împotriva Neamului Românesc (prima din seria ţ ă
dr. V. Trifu, colaborator ş ulterior editor al lui N. C. Paulescu,
scria ă de ani mai târziu, în ţ ţ sale: "Bro-
ş era ă cu 5 lei de ă ă din Bule-
vardul Elisabeta. În curând ă ă prea ă a
fost ă de ă ă (subl. aut.)... În
atmosfera epocii respective, este cert ă lucrurile sunau altfel
decât acum... ş ă bolnav ş acrit de ă ţ ce
i se ă ă ş ă cu ş ă activitatea
ş ţ ă În afara unor articole de ă publicate în Journal
d'Urologie de la Paris (în colaborare cu Gh. Mârza ş V. Tri-
fu), se ţ ă ă continue de unul singur ceea ce înce-
puse, pe vremuri, ă de Lancereaux. În 1928 apare, cu mari
ă ţ la Imprimeria Ş Militare de Infanterie din Sibiu
(!), Traite de Medecine. IV. Pathologie des appareils assimila-
teurs, urinaire et genital (676 pagini). Volumul al cincilea (de-
dicat, pare-se, sistemului mezodermic, respectiv aparatului
sangvino-limfatic ş celui locomotor) a ă doar în manu-
scris.
1931. La 20 martie ş ă ă ă testa-
mentul. ă ce a suferit o ţ ce ă ă ţ
savantului a început ă se ă ă ţ ă în curând. ş cum el
presupusese, natura tumorii vezicale fusese ă Tulbu-
ă uremice îi pricinuiau ţ auditive ş vizuale, ă
e ă privim lucrurile prin ă ă Cineva ("el") îi
ă mereu ş îl ispitea ă se lepede de Hristos. ă de
sanatoriu ş ţ ş clipa ă ă ă fie adus
ă În ţ zilei de 17 iulie, înconjurat de cei ţ
276
TABLOU BIO-BIBLIOGRAFIC
îi ă câteva cuvinte surorii sale (ce-i fusese ca o ă
apoi ă ă "Eu ă duc"... ş ă o cruce ş .. se duse. Era
într-o zi de ă ş clopotele chemau la liturghie. N. Iorga
îi scrie el ş necrologul (''Moartea unui ă ţ în Neamul
Românesc: "... a ă ca un mucenic ş a murit ca un sfânt". Un
ţ necrolog îi compune ş medicul evreu Aurel
Abramovici (1883-1942), fost student al ă "De o probitate
ă în ă lui ş ţ de o corectitudine ă
ă la extrem în raporturile lui cu ţ [... ],Prof. Paules-
cu a atins uneori Genialitatea..." ("Profesorul Dr:N. Paules-
cu", în ş medical, august 1931). Este înmormântat la
Cimitirul Bellu.
1937. Vede lumina tiparului, la Editura Cugetarea-i-P.
Georgescu-Delafras din ş volumul lui Nichifor Crai-
nic Ortodoxie ş ţ (cf. reed. 1997, Editura Albatros,
mai ales p. 127 ş urm.), în care sunt dedicate câteva pagini
entuziaste, dintr-o ă ă dimensiunii ş
ş ţ a ă ţ lui N. C. Paulescu (pe care men-
torul gândirist îl ă ş în alte ă ale sale): "Pentru Nico-
lae Paulescu, ţ este ă natural, iar ş
tinismul este ă supranatural. Cum e ş firesc din punct
de vedere ortodox, pentru el aceste ă ă nu consti-
tuie o antinomie. Naturalul ş supranaturalul nu se exclud, ci se
ă Hristos n-a venit ă strice natura, ci s-o ă
ş ă ă natura e ţ lui Dumnezeu, iar ş e
ţ ş Dumnezeu" (articolul "Nicolae Paulescu,
fundatorul ţ ş reprodus ş în volumul de
ţ ă
1944. Apare primul ş unicul) volum din ţ V.
Trifu: Dr. N. C. Paulescu, Fiziologie ă 1 ţ
"suflet" ş "Dumnezeu" înfiziologie, în seria "Scriitori români
modemi" a ţ Regale pentru ă ş ă Prefata
ţ ("Profesorul Paulescu") este ă ş în volumul de
ţ ă ş ă probabil, în pofida trecerii anilor, cel mai bun
studiu despre Paulescu scris ă ă
277
Ş Ţ Ă
1969. ă campaniei ţ de restabilire
a ă ţ de fiziologistul ţ lan Murray in 1968
(in continuitatea ă se inscriu ş eforturile unor ş
români, in frunte cu prof. dr. Ioan Pavel), Comitetul Nobel re-
ş meritele ş prioritatea lui N. C. Paulescu in descope-
rirea tratamentului antidiabetic. Profesorul A. W. K. Tiselius
(1902-1971), directorul Institutului Nobel, deplânge ţ
din 1923, dar exclude posibilitatea unei ţ oficiale,
ş doar ţ ă "opera de pionierat" a lui N. C.
Paulescu va fi ă cum se cuvine cu ocazia ă a 50
de ani de la descoperirea insulinei.
1976. Apare volumul The priority of N. C. Paulescu in
the discovery of insulin de prof. dr. I. Pavel (Editura Acade-
miei, ş sprijinit pe numeroase ă ale unor somi-
ă ţ ale lumii ş ţ ţ
1982. Apare volumul monografie Nicolae C. Paulescu
de Constantin Angelescu ş Laura ă Petrina, in seria
ţ români" a Editurii Ş ţ ş Enciclopedice din Bu-
ş
. 1990. Pe fondul ă postcomuniste a unor
mari ă ţ ş ţ din trecutul românesc, dr.
Nicolae C. Paulescu este numit membru post mortem al Aca-
demiei Române.
1995. Apare, in ţ "Elita ă a Editurii
Anastasia din ş la ţ directorului literar de
atunci (Teodor Baconsky), cel dintâi volum de Nicolae C. Pau-
lescu editat in ţ ă ă ă Instincte sociale. Patimi ş
conflicte. Remedii morale (text ingrijit, introducere, repere bio-
bibliografice, note ş comentarii de ă Codrescu), ă
parte din ciclul "Fiziologie ă .
•••
Conform testamentului ţ (20 III 1931), ă in arhiva familiei,
acest ciclu se ă astfel: 1) ţ "suflet" ş Dumnezeu" ... (cu
câteva anexe) [ed. princeps:1905]; 2) Instincte sociale. Patimi ş conflicte.
Remedii morale [1910]; 3) Spitalul, Coranul, Talmudul... [1913]; 4) Cele
patru patimi... [1921]; 5) adunate la un loc, ş privitoare la "com-
278
TABLOU BIO-BIBLIOGRAFIC
1996. Capitolul Francmasoneria (din volumul Spi-
talul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria) este edi-
tat separat ş aproape subversiv, la Editura Majadahonda din
ş într-o ş ă ă superficial de istoricul Gh.
Buzatu (altminteri bun ă al contextului interbelic). La
Casa ă "Nicolae C. Paulescu" din ş (str. Ra-
du Calomfirescu 17, ţ cu Hrlsto Botev) - avându-l ca amfi-
trion pe ing. Dan Angelescu, ă ş ş legal
al savantului - este ă festiv o ă ă
(printre cei ţ ă ş viitorul ş Emil
Constantinescu).
1997. A Xlv-a ţ ă ţ ă de Fiziologie
ş 29-31 mai), ă sub egida ă ţ Române
de Ş ţ Fiziologice ş a Catedrei de Fiziologie "Nicolae C.
Paulescu" de la Universitatea de ă ş Farmacie "Carol
Davila" din ş este ă ă descoperitor
al insulinei. ş Comitetului de organizare a fost prof
dr. Radu Cârmaciu. La Editura ă "Carol Davila"
apare o ş ă cuprinzând programul ş ţ în
rezumat.
1999. La Editura Anastasia apare volumul Nicolae C.
Paulescu, Fiziologie ă L ţ de "suflet" ş
"Dumnezeu" înfiziologie ţ ă ţ ă ş repere bio-
bibliografice de ă Codrescu). ţ acestei ţ ("Ni-
colae C. Paulescu sau ş ţ lui Scio Deum esse") este ă
(cu unele adaosuri) ş în volumul de ţ ă (cf. ş ă Co-
drescu, De la Eminescu la Petre Ţ ţ Pentru un model pai-
deie al dreptei ş Editura Anastasia, col. "Dreapta
ă ş 2000, p. 55 ş urm.),
2001. "Anul Paulescu". La împlinirea a 80 de ani de la
descoperirea insulinei ş a 70 de ani de la trecerea la cele ş
nice a lui N. C. Paulescu, îi este ă în ziua de 23 mai,
ploturile" ş ţ ş [1924-1928J; 6) Biserica ş Sinagoga...[1924-
25J.
279
Ş Ţ Ă
în Aula Academiei Române, o sesiune ă organi-
ă de ţ de Ş Medicale a Academiei Române (mo-
derator: acad. Ion Baciu). Au luat cuvântul, printre ţ acad.
Ion ă ă prof. dr. C. Ionescu- ş (directorul Institu-
tului de Diabet, ţ ş Boli Metabolice "Nicolae Paules-
cu"), prof.dr. Mihai Coculescu ş prof. dr. Radu Cârmaciu
(regretatul ş al Catedrei de Fiziologie de la Facultatea de
ă ş Farmacie "Carol Davila", ă de un atac de cord
câteva luni mai târziu). "Anul Paulescu" a prilejuit ş alte ma-
ă organizate mai ales de ă Societatea Româna de
Diabet, ţ ş Boli Metabolice, Institutul "Nicolae Pau-
lescu", ţ ă de Diabet, ţ ş Boli Meta-
bolice ş Academia ă astfel, spre exemplu, în intervalul
12-14 iunie a avut loc la Sinaia simpozionul ţ "Ni-
colae Paulescu after 80 years since insulin discovery", iar pe
31 august 2001, la Universitatea de Medicina ş Farmacie "Ca-
rol Davila", simpozionul intitulat "80 de ani de la descoperirea
insulinei",care s-a bucurat de ţ ş IDF (Fe-
ţ ţ ă de Diabet) Sir George Alberti. În parcul
UMF a fost dezvelit un monument dedicat memoriei profe-
sorului N. C. Paulescu. Spre ş anului, s-a reeditat, în
ţ sub-culturale, controversatul volum Spitalul, Coranul,
Talmudul, Cahalul, Francmasoneria (Editura AntetXXPress, f.
1., f. a.); "Anul Paulescu" ar fi meritat, desigur, o altfel de în-
cheiere...
2002. La Editura Christiana apare prima ţ a ă ţ
de ţ ă
2003. Apare, la ş ă 5 (luna iulie) al re-
vistei Rost, dedicat lui Nicolae C. Paulescu.
2006. La Editura Harisma apare (coord. ă Co-
drescu) ş ă ă Galeriu ă ş ţ
în slujirea cu iubire a ă în care este inclus, printre
altele, textul ă Galeriu intitulat "Nicolae Paulescu -
cel mai mare interpret ş ţ al ă ţ (pp. 37-46), re-
dactat chiar în "Anul Paulescu" ş reprodus, în loc de ţ ă
280
TABLOU BIO-BIBLIOGRAFIC
ş in prezenta ţ Caracterizarea din titlu ii ţ docto-
rului V. Trifu.
2009. La Editura Vremea apare Dr. Constantin Ange-
lescu, Nicolae C. Paulescu. Omul ş opera sa ă Luni 7
septembrie, la Palatul Ş ţ din ş din ţ scriito-
rului Bucur ă ş a profesorului dr, Constantin Ionescu-
ş Nicolae C. Paulescu este omagiat cu ţ la
implinirea a 140 de ani de la ş
R.C
in loc de ţ ă
NICOLAE C. PAULESCU-
"CEL MAI MARE INTERPRET Ş Ţ
AL Ă Ţ
De ziua ă ă ş Maicii Domnului, du-
ş suntem ţ ă aducem un omagiu lui
Nicolae C. Paulescu - a ă descoperire ă în ser-
viciul ă ţ din anul 1921 a fost ă ă în zilele
din ă ale lui august 2001. Paulescu a ă în lumina de
ă a Preacuratei, ă a fi ă ă ş
ă altfel spus, ă a uni, în ă de har, casti-
tatea ş maternitatea. În castitatea ă a spiritului vezi
ă ş în iubire ă ş lucrarea ş rodul ade-
ă cum ş mama, jertfelnic, pruncul. În acest
sens, ţ ă pune în ă taina Preacuratei ca
ă în opera mântuirii. Fiul lui Dumnezeu S-a în-
trupat de la Duhul Sfânt, "Duhul ă ş din Fe-
ă Ea a fost ă ă ca "vas ales". Patriarhul Filotei
al Constantinopolului, tâlcuind cuvântul Pildelor lui Solo-
mon: ţ ş zidit ă ... " (9, 1), o ă pe
Maica Domnului drept ă a ţ lui Dumne-
zeu", a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Biserica, în
Acatistul dedicat ş ei ă ţ îl ş pe
Sf. Ioachim rostind: ă ă tu pe ţ ă ţ ai în-
trecut. ..1 te-ai învrednicit a fi ă Maicii lui Dumne-
zeu", iar pe Sf. Ana de asemenea: ă ă prin ş
terea ta s-a stins datoria ă .. .I s-a ţ cortul Îm-
282
Ă GALERIU DESPRE N. C. PAULESCU
ă Ş ă Ioachim ş Ana ş primit da-
rui ş Preacuratei la ă ţ lor, intru care, ă
cuvântul Sf. Maxim ă firea ş apropiat
limpezimea cea dintru inceput". Iar, ă inspiratul cuget
al lui Ion ă "Mesia, sau Logosul, prin
natura Sa avea ă fie rodul Sfântului Duh, care, peste tot
in Evanghelii, in epistolele Apostolilor, in ă ţ ă
ţ Bisericii, e ă ş ţ ca Duhul ă ...
Deci ţ este rodul Duhului ă Dar unde e
conceput Logosul de ă Duhul ă - În sânul
unei Fecioare"1. De aceea, in ţ adânc al desco-
peririi ş nu te ţ realiza, implini ca om de
ş ţ ă ca filosof, deci iubitor de ţ ca artist ş
in orice alt act creator, decât in duhul acesta al Prea-
curatei, ă ă ă a fi, cum s-a rostit mai sus, ă
ă ş ă Nicolae C. Paulescu nu numai ă adu-
ce, prin gândirea ş opera lui, un omagiu Maicii Domnu-
lui, ci ă ş ţ lui, in intregul ei, a fost un omagiu adus
Maicii Domnului, prin care se ă in ă pil-
duitoare, castitatea ş maternitatea. La moartea lui, Nico-
lae Iorga, pe atunci prim-ministru, scria: "Profesorul Pau-
lescu... a ă ca un mucenic ş a murit ca un sfânt". Ş
ă "Cine l-ar fi ă discret, rece, ă nu ş
fi dat seama de opera pe care acest om o avea in urma sa.
A trebuit ca moartea ă dezlege pe prietenii cei mai de
aproape, pe ucenicii. cei mai ş pentruca reve-
ţ ă se ă ş ă se ă ă ş însem-
ă descoperirilor lui". E ă unui savant cu ope-
ă ş ă la adresa altui savant de ş ă ţ Ceea
ce, de sesizat, il distingea sacru pe Paulescu, ă ă
I Souvenirs et impressions d'un proscrit, Paris, 1850, p. 23.
283
Ş Ţ Ă
turia lui Iorga, era harul, ţ ă la ţ a acestui
om. În acest sens i-am ă ţ ca un omagiu adus
Maicii Domnului, ă ş ă ş ă munca lui
de savant era ţ ă ţ ă ă de puritatea lui
ă de castitatealui. Ar trebui ş o ă mai mult,
ă în nici un domeniu al ţ nu se poate realiza,
împlini o ă ă ă ă ă ă între mun-
ca ş ţ ă pentru ă ş ţ ţ pentru ade-
ă Numai atunci, ă cuvântul Mântuitorului, ă
rul te face liber".
Nicolae C. Paulescu face parte dintre acele spirite
mari, dedicate întregului ă ă cu ochii omului de
ş ţ ă cu ochii filosofului, cu ochii omului credincios.
Gândirea, opera lui ă un crez, cunoscut, ă
ă ca ă ţ ca Ortodoxia ă i-a
fost fiu fidel, cu ţ ă la ţ ă sme-
rit al savantului de renume mondial de a fi, ă
epitrop al bisericii lui parohiale.
Viziunea lui ş ţ ă ă de ucenicul ş bio-
graful lui, docent dr. V. Trifu, ca Fiziologie ă
este ă în cele trei prelegeri publicate succesiv în
anul 1905: Finalitatea în biologie (14 februarie), Mate-
rialismul (16 februarie), Suflet ş Dumnezeu (18 febru-
arie). Aceste expuneri, numite de el, simplu, ţ con-
stituie mesajul capital al gândirii, al ţ lui despre
ţ ă ş ţ ă ş ni se ă ca un catehism ş
ţ al ă intelectual autentic.
Tema ă a gândirii lui, ca profesor de
fiziologie, a fost finalitatea, potrivit propriu-zis speciali-
2 Nicolae C. Paulescu, Fiziologie ă 1, ş ţ
ă pentru ă ş ă 1944.
284
Ă GALERIU DESPREN. C. PAULESCU
ă ţ pe care a ă ţ ş finalitatea în biologie. Ceea ce
va preocupa permanent gândirea secolului XX - spre pil-
ă pentru un Merleau-Ponty, omul este dedicat sensului,
iar Jean Lacroix ă "Dumnezeu este sensullutnii iar
lumea este limbajul" -Paulescu ă adânc, ă la în-
ceputul secolului ş în plin materialism, ă in sens
statutul fundamental al ţ al ţ respectiv al
ţ vii. Orice ţ ă orice ţ ă ţ in orga-
nizarea ei, de la ă la ţ organe, aparate, ne dez-
ă ă "un plan prestabilit", ă cum obser-
vase .Claude Bemard, ţ i se supune ca "unui ordin
primit la origine, ş ă i s-au supus, de asemenea, ă
ţ ş ş ă ş ei, de când rasa ş specia ei exis-
ă Întreg acest plan e dirijat ă un scop, ă un
caracter evident de finalitate". "Finalitatea ă ş
ă ă ş pentru Paulescu, ă ă
ă a ţ lor ţ Finalitatea ni se ă
luie atunci ca "un intreg fondator" al ţ care ă ă
ş tainic ă ş care numai in om se ş
ă ă realitate ă a ţ se ă prin
instincte, individuale ş sociale, numite semnificativ de
Paulescu "legi divine". Ş de observat cât de clar distinge
el intre normalitate ş maladie. EI vede ă ţ
dintre normalitate ş finalitate, in finalitate ă
sensul creator al ţ ş ă eroarea pe
care o comit unii ţ "care ă finalitate in maladii,
când finalitatea nu ă decât in fiziologie"; în timp ce
maladia ă tocmai in distrugere, se ă ca o inver-
siune a ă ţ a sensuluicreator al ţ
Privind materialismul, Paulescu a ă ă ă
ă ă ă ş grav in contra regulilor celor mai
elementare ale logicii: - inchide ochii in ţ caracterului
285
Ş Ţ Ă TURISITOARE
de finalitate, caracter distinctiv al faptelor vitale; -
ă printr-o confuzie a ţ vii cu cadavrul ă cu
un corp brut; - e rezultatul unui ţ fals; care
presupune ă în ă nu ă nimic în ă de ceea ce
cade direct sub ţ noastre; or, se ş ă chiar ma-
teria, ş cum o concep materialiş ă ţ lor
directe; - doctrina ă este ă ă explice
faptele vitale, morfologice ş fiziologice; astfel, ea nu
poate da seama nici de formarea, ă un plan prestabilit
chiar la începutul ţ a unor organe care nu vor func-
ţ decât mai târziu; nici de ţ care se ă
în vederea ţ nici de ă ţ sau coordo-
narea fenomenelor vitale în vederea unei serii de scopuri,
al ă termen ultim este ţ individului ş per-
petuarea speciei".
Privind doctrina ţ spontanee", potrivit
ă ţ ţ ă din ţ ă în
mod spontaneu, ă ă alte ţ decât aceea a
energiei pe care o ă materia acestei ţ Pau-
lescu aduce ca ă ţ ă a lui Pasteur,
care "a expulzat ă ă pentru totdeauna din ş
ţ ă De altfel, ţ în consens, ă ă "în condi-
ţ experimentale cele mai diverse pe care le putem ima-
gina, ea ţ spontanee - n. n.] nu se produce nicio-
ă întrucât ţ ţ nu se ă decât
prin ţ prin ţ unui organism viu, pre-
existent". Ş ă a doua prelegere se încheie cu sin-
tagma: "Materialismul nu este decât un ţ de erori, o
ă ă ă ă care ă progresul ş ţ
ţ
În a treia prelegere, Suflet ş Dumnezeu, Paulescu
se ă mai întâi principial, de ipoteza ă EI
286
Ă GALERIU DESPRE N. C. PAULESCU
ă ă "doctrina ă ă ţ
ă pretinde ă ţ ţ sunt supuse la un fel
de alegere.ide ţ care ş trei factori princi-
pali: variabilitatea, ereditatea ş lupta pentru ţ ă
ş factori se ă astfel: variabilitatea produce
ă ale caracterele ţ utile sau ă ă ă
toare individului; ereditatea transmite ă des-
ţ lupta pentru ţ ă are ca efectextermi-
narea ţ lor care, prin variabilitate, au suferit modifi-
ă inutile sau ă ă ă ale caracterelor lor; ea nu ă
ă subziste ş ă perpetueze decât acele ţ ale ă
caractere s-au modificat în sens util. ă ă
ă ă ă explice admirabila armonie ce do-
ă lumea ţ ă ă ă ă la ţ cau-
zelor finale, a fost ă de ş cu un entuziasm
indescriptibil, zice Paulescu, întrucât ea salva sistemul lor
de falimentul ce-I ţ Dar, ă el dovedea:
ţ ă timp de mai multe mii de ani con-
ă ă omul ă om; câinele, câine; stejarul, stejar".
Ş Darwin "nu aduce nici un fapt care ă demonstreze în
mod evident transformarea ă a unei specii actuale
într-o ă specie ă Astfel ă motivele pe care se
ă Darwin "sunt iluzorii... în ă nu se produce
nici o variabilitate ă ş ă a ă
caracter, nici transmisie ă ă a tuturor mo-
ă dobândite".
În schimb, viziunea lui Paulescu va fi ă
de profundele ă în biologie ce vor urma. Jacques
Monod, laureat al Premiului Nobel pentru Biologie în
1965, într-un studiu elaborat ulterior, ca un corolar al
operei lui, Le hazard et la necessite, ş mesajul
ţ al ş ţ moderne privind ontologia viului prin
287
Ş Ţ Ă
aceste trei ă ţ care ă identitate acestei ordini
a realului ş o deosebesc de restul unversului: a) teleo-
nomie (= ţ vii sunt înzestrate cu un proiect pe care
îl ă în structurile ş îl ă prin performan-
ţ lor); b) ă ă (= ţ vii sunt
ş chimice care se construiesc pe ele însele potrivit
unui determinism autonom, riguros, implicând o «liber-
tate» ă ţ ă de ţ sau ţ exterioare); c)
reproducere ă (= ţ vii sunt ş care se
reproduc în mod invariantj'".
Altfel, ş cum spusese Paulescu, stejarul ă
stejar, bobul de grâu ă bob de grâu, ş
ş ă ş mai profund, cum exclamase Psalmistul:
"Hotar ai pus pe care nu-l vor trece... " (Psalm 103, 10).
Dar tot mai pregnant ă dovedind ă
"finalitatea ă nu este efectul ă ci... recu-
ş drept ă un agent care a conceput scopul mor-
fologic ş fiziologic al ţ ţ ş care coordo-
ă mijloacele pentru atingerea acestui scop".
Privind hazardul invocat adesea de unii oameni de
ş ţ ă e nimerit ă subliniem cuvântul lui H. Poincare, ă
"hazardul nu e decât ă ţ noastre", iar Ch.
Peguy vedea în el "logica lui Dumnezeu".
Dar ce ă sufletul, în viziunea savantului
român? Paulescu îl ş drept "agent al ă ţ
vitale". Agent sau subiect, am zice, prin care toate "actele
vitale ale ă ţ ă o grupare ă în
care totul ă ş nimic nu se contrazice!".
3 Cf. Vasile Tonoiu, "În ă unei «noi ţ în volumul Ra-
ţ ş ţ ă ş Editura Ş ţ ă ş ă
1983, pp. 34-35.
288
Ă GALERIU DESPRE N. C. PAULESCU
Ş ă mai analitic, ă "Sufletul e agen-
tul ce ă divizia celulelor, ţ lor, dispo-
ţ lor ă un plan prestabilit în vederea ă unor
organe cu ţ speciale... Sufletul ă la ţ
ţ ş ă ţ ei. ţ lui constituie
moartea". Dar, o ă cu aceste ş sufletul "are ca
atribut ş ţ e imaterial ş unic pentru fiecare ţ ă
ţ .
Ş aici Paulescu e confirmat de ă ş ob-
ţ altor mari ţ ai secolului, între ş John
C. Eccles (Premiul Nobel pentru ă în 1963), care
ă "Problemele legate de unicitatea ţ ă de fie-
care eu au fost neglijate de filosofia ă Se
poate presupune ă aceasta e ă materialismului
ambiant, care nu vrea ă ă problemele fundamentale
pe care le pune ţ ă [...] Eu ă voi con-
centra asupra evenimentului cel mai extraordinar în cârn-
pul ţ noastre, ă venirea la ţ ă a fie-
ă dintre noi ca ş ţ ă ă E un miracol
pentru totdeauna, dincolo de ă ţ de explicare ale
ş ţ Ş ă "Pentru ă ţ materialiste sunt
incapabile ă explice ţ ă ţ noastre, eu ă
simt constrâns ă atribui unicitatea eului (sau a sufletului)
unei ţ spirituale de ordin supranatural. Pentru a ă
exprima în termeni teologici: fiecare suflet este o ţ
ă ă ă în foetus la un moment cuprins
între ţ ş ş Este certitudinea ţ unui
nucleu interior de individualitate ă ş care face nece-
ă ideea acestei ţ divine?".
4 John Eccless, Evolution du cerveau et creation de la conscience,
Flammarion, Paris, 1994, pp. 315-317.
289
Ş Ţ Ă
Potrivit viziunii ş ţ lui Paulescu, ă
mislirea se face în momentul întâlnirii celor ă celule
sexuale, a ă unire ă oul fecundat. În acel mo-
ment, Dumnezeu trimite Sufletul, ă artistul incompa-
rabil care, supunându-se poruncii divine, se pune imediat
pe lucru, ca ă ş ă trupul în care va ţ
ş ă ă ă ă ă scopul ă ş ei.
Iar în final, pe ă cale ş ţ ă Nicolae
Paulescu ajunge la ă lui Dumnezeu. Definind ă
de la prima prelegere ş ţ drept ş ţ prin cau-
ze", pe acest principiu al ă ţ - altfel zicând, "ni-
mic nu se face ă ă ă - el ă cum "clinica, bio-
logia ş fiziologia i-au revelat cu o ă claritate pe
Creator - Cauza ă În acest sens, ă viu, rea-
list, finalitatea, el ă ş ţ ţ
unei cauze primare a ţ ă ă ş ţ
ă este termenul sublim la care ne conduce fiziologia.
ă ă ă este Dumnezeu", proclama Pau-
lescu, în ţ ţ ă ţ ş ţ
Sufletul lui aspirând la o tot mai ă ţ
gere ş ă a ă se simte convins ă ă
într-o ş ţ ă a plenitudinii: Ş ţ ţ m-a condus
ă zic într-o ţ ă Cred în Dumnezeu! Ace-
ş ş ţ ă ă face ă ă adaug: Ş în Iisus Hristos!".
Ş relevând ţ ă ă
a Evangheliei, ă ă ă a Crezului ş în
"spiritul divin al ă el ş încheie a treia ă
5 CI. Dr. V. Trifu, op. cit., p. 34.
6 CI. Dr. V. Trifu, op. cit., p. 134, ş Nicolae C. Paulescu, Fiziologie
ă ţ de .sujlet" ş "Dumnezeu" în fiziologie, ţ
ă de ă Codrescu, Editura Anastasia, ş 1999, p.
115.
290
Ă GALERIU DESPRE N. C. PAULESCU
de Fiziologie ă zicând: "Înaintea acestui spirit al
ă ă închin strigând: Cred în Duhul Sfânt!".
ă astfel unitatea ţ Treimii în armonie
ă în care vede adânc taina Iubirii - har ş dar de care
se ă ă ş ş ă ă ş tot omul. Ş ş el nu
vede decât ş ă strânsa ţ ă ă
ce ş toate ţ ţ ş admirabila armonie
ce ă întreaga ţ pe care o ş plin de
ţ ă ă ţ lui Dumnezeu". Ş ş "Prin
urmare, legea ă care conduce ă ţ naturale,
la oameni ş la animale, este Iubirea'", Cu certitudine,
atunci, trebuie spus ă în ă viziune a iubirii, a
ţ ţ ă ş marea lui descoperire în slujirea
cu iubire a omului - descoperirea insulinei - a fost rod al
ţ ş muncii lui în universul Iubirii; întrucât acest
hormon ă metabolismul glucidelor, ca ş al lipi-
delor, protidelor ş mineralelor din organism", deci resta-
ă ordinea, armonia în structurile ţ astfel ă în
întregime ţ ă se conduce, din adânc, de lu-
mina Iubirii. Ş în acest sens, în viziunea fiziologiei lui
medicale, Paulescu se ă cum s-a zis, "cel mai mare
interpret ş ţ al ă ţ
Interpretând Cuvântul divin al Evangheliei: "Iar
când va veni Fiul Omului întru ă ... EI va zice celor
de-a dreapta Sa: ţ ţ ă Meu,
de ş ţ ă ă ţ ... ă bolnav am fost ş ţ în-
grijit... Amin zic ă de câte ori ţ ă aceasta, unuia
dintre ş ţ ai Mei mai mici, Mie ţ ă ... ",
Paulescu ă "În spital ţ mai ă ş oameni de
alte ţ ca unguri, greci, evrei, ori ţ ş oameni
7 Cf. Dr. V. Trifu, op. cit., p. 32.
291
Ş Ţ Ă
primesc în spital ş ă Dumnezeu vrea
ca iubireace-I ă oamenii ă se reverse asupra
bolnavilor ă
Ş de neomis, el ă ş taina Bisericii, pe care o
vedea drept ş ă ideal, "stabilit de ş Dum-
nezeu". S-a ă "întotdeauna credincios fiu al Bisericii
ă ş ş ş recomanda ş ă ă ă
ă ş ă sprijine Biserica ă întrucât a-
ceasta, ţ ă ş cuminte, nu a luat parte la dezbinarea
lumii ş ţ autentic ş real, ă Biserica
ă ă într-o ă ă unea în Duhul
dreptei ţ sufletul românesc cu latinitatea limbii, în
deschidere ă întregul Occident, ă tot omul din
lume.
ă Galeriu
ţ ă ă «ehristiana»
EDITURA CHRISTIANA
carte de veghe, carte de ă ă
Ţ RECENTE:
Dante Alighieri
Divina Comedie. Infernul
(text bilingv, cu versiune ă
note, comentarii, ţ ă
ş repere bibliografice de
ă Codrescu)
***
ţ ă Gheorghe Calciu
ă ă sale ş ale altora
(cu o predoslovie de
Î. P. S. Bartolomeu Valeriu Anania)
ă Codrescu
Rug aprins.
O ă de sonete ş false sonete
Prof. Univ. Dr, Pavel ă
Vindecarea
ă Codrescu
Ghidpascal
Ieroschimonahul
Daniil de la ă
(Sandu Tudor)
Acatiste
(prima ţ ă
Constantin ş
ă ţ Spiritului
ş alte poezii
(cu un cuvânt înainte de
Marcel ş
ă Codrescu
În jurul lui Eminescu
Demostene Andronescu
Reeducarea de la Aiud.
Peisaj ă
Memorii ş versuri
din închisoare
(cu o ţ ă de
ă Codrescu)
***
"Zeul ţ
ş ş ş ului.
O ă ă
(cu un cuvânt înainte de
Costion Nicolescu)
ÎN CURS nE Ţ
Ing. Dr, Andrei ă
Idolii ă ă fir".
Telefonia ă
ş poluarea ă
(cu un cuvânt înainte de
Virgiliu Gheorghe)
***
Când cuvintele sunt de la Cuvântul.
Ce ş vorbesc ş
între ei ş unii despre ţ
(carte ă ă de
Gabriela Moldoveanu)
Marcel ş
De la Jilava la Aiud.
Anii de mucenicie
ai ţ comuniste
(cu o ţ ă de
ă Codrescu)
carte de veghe, carte de ă ă
EDITU CSTIANA
ţ ă ă «ehristiana»
DIFUZARE:
S.C. Supergraph S.R.L.
Str. Ion Minulescu 36, sector 3,
ş cod 031216
Tel.: (021) 320 61 19
Fax: (021) 31910 84
E-mail: editura@sophia.ro
"r
Str. Buciumnr. 34 ş
tel.: 0232/211225
fax: 0232/211252
PRINT office@prlntmultlcolor.ro
mulUcolOl www.printmulticolor.ro
SERVICII TIPOGRAFICE COMPLETE
În 2009 se împ linesc 140 de ani de la ş doctorului
Nicolae C. Paulescu (1869-1931), pr ilej cu care apare ţ a
doua, ă ş ă ă a volumului de ţ ă ce ă la un loc
atât scrieri despre N. C. Paulescu, cât ş scrieri de N. C. Paulescu,
ş o introducere ă ş lesne ă în
gândirea ş ţ ă a marel ui savant, dar ş în complexa
sa biografie. Dincolo de genialele ţ de laborator,
N. C. Paulescu a ă ţ un impresionant edificiu teoretic al ş ţ
ş fiind, în ă ă pozitivismelor contemporane, cel mai
important promotor român al ţ ş finalismului, cu
o ă ţ ă ş ţ ă ă ş ă
S-a afirmat despre el ă a fost, în ţ gândirii ş "cel mai
mare interpret ş ţ al ă ţ
EDITURA CHRISTIANA

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->