CAP. II – Consumatorul şi comportamentul său raţional 1. Nevoi şi resurse Oamenii produc bunuri şi servicii deoarece au nevoie să le consume.

Nevoile de consum depăşesc însă intotdeauna posibilităţile de satisfacere a lor, resursele disponibile nefiind niciodată suficiente. De aceea, oamenii trebuie să adopte decizii raţionale de utilizare a resurselor existente. Nevoile Nevoile sau trebuinţele economice sunt nevoile care se satisfac prin consum de bunuri si servicii. Nevoile unei personae ( de hrană, locuinţă, îmbrăcăminte, educaţie, îngrijire medicală, cultură, etc) sunt trebuinţe individuale; nevoile unor grupuri sociale sau ale societăţii în ansamblu sunt trebuinţe colective, ex: nevoia de ordine publică, de apărare naţională, de protecţie socială, etc. Trebuinţele oamenilor nu pot fi satisfăcute în totalitate. În timpul activităţii umane se poate satisface în totalitate una dintre trebuinţe dar nu şi celelalte, ex: în timpul cinei se poate satisface nevoia de hrană dar nu şi cea de mişcare sau de cultură. Pe măsură ce unele trebuinţe sunt satisfăcute, apar altele noi, deoarece oferta de bunuri şi servicii se diversifică, preferinţele consumatorilor se modifică. În decursul timpului, trebuinţele se diversifică şi se multiplică. Ex: apariţia calculatoarelor, telefoanelor mobile, a Internet-ului, etc. Dintre toate nevoile unei persoanele, unele au o importanţă mai mare decât altele. Unele sunt nevoi elementare (hrană, apă, aer, odihnă, etc), altele sunt nevoi complexe determinate de modul de viaţă, de dorinţe şi aspiraţii, statut social, confort, etc. În raport cu trebuinţele pe care le satisfac, bunurile sunt appreciate ca fiind de strictă necessitate (alimente, îmbrăcăminte, locuinţă, etc) sau articole de lux (bijuterii, haine de blană, parfumuri, etc). Comparativ cu bunurile – care sunt lucruri palpabile, serviciile sunt activităţi desfăşurate în folosul oamenilor, ex: asistenţă medicală, salubritatea, transporturile de călători sau de mărfuri, etc. Resursele de producţie Resursele de producţie sunt grupate în trei categorii: resurse naturale, resurse umane şi bunuri de capital. Ex: uneltele, maşinile, instalaţiile, echipamentele, clădirile, mijloacele de transport şi căile de comunicaţie, munca, pământul, resursele minerale, etc. Resursele naturale utilizate de oameni în activităţile economice sunt: terenurile agricole, pământurile, apa, zăcămintele, etc. Unele dintre acestea se epuizează prin 1

altele nu se epuizează sau au capacitatea de a se regenera. Resursele umane mai cuprind şi spiritul antreprenorial. Spre deosebire de bunurile de consum care satisfac nevoile populaţiei. cât. utilitatea este satisfacţia sau plăcerea resimţită de o persoană în urma consumării unui anumit bun sau serviciu. Aprecierea utilităţii unui anumit bun sau serviciu este subiectivă. bunurile de capital sunt utilizate pentru pentru a realiza bunurile şi serviciile destinate consumului. Bunurile de capital – numite şi capital sau bunuri de producţie – sunt reprezentate de maşini. etc. 2 . Din punct de vedere economic. Utilitatea economică Preferinţele consumatorilor se exprimă în utilitatea bunurilor şi serviciilor. Utilitatea bunurilor şi serviciilor este reprezentată de posibilitatea ca respectivul bun sau serviciu să satisfacă o anumită trebuinţă. utilaje. Resursele sunt limitate. oamenii trebuie să decidă ce să producă. utilitatea arată măsura în care se satisface o trebuinţă. Utilitatea totală Utilitatea totală (Ut) reprezintă satisfacţia totală resimţită de un consumator în urma consumării unui număr oarecare de bucăţi dintr-un bun. Consumatorul şi comportamentul său (costul de oportunitate. Acelaşi bun sau serviciu poate fi util pentru o persoană dar inutil pentru alta. reprezentat de capacitatea de iniţiere a unei activităţi economice şi de asumare a riscurilor. 2. Economia studiază modul în care oamenii iau decizia de a aloca resurse limitate pentru a satisface trebuinţe mai mari decât posibilităţile existente. Calitatea resurselor de muncă se exprimă prin gradul de calificare profesională. Resursele umane sunt reprezentate de populaţia aptă de muncă (persoane cu vârsta de 16-60 ani). utilitatea economică) Consumatorul este persoana care utilizează bunuri şi servicii în scopul satisfacerii trebuinţelor sale. energie. Consumatorul este suveran deoarece decizia producătorului de a fabrica un bun sau un altul depinde de opţiunile de cumpărare ale consumatorului. De aceea. El se defineşte prin trebuinţele şi preferinţele sale şi prin veniturile de care dispune. mijloace de transport. cât şi de la cine vor cumpăra. echipamente de producţie. indiferent de tipul lor. Consumatorii au libertatea de a alege ce. cum şi pentru cine.folosirea lor în procesele de producţie.

utilitatea marginală reprezintă variaţia utilităţii totale în condiţiile în care cantitatea consumată dintr-un bun se modifică cu o unitate. Deci. în funcţie de cantitatea consumată. 3. Prin definiţie. Evoluţia utilităţii marginale. Utilitatea totală Ut = 10+8+5+2+0 = 25.2. Umg ia valori negative.n Utilitatea marginală Utilitatea marginală (Umg) reprezintă satisfacţia suplimentară resimţită de un consumator în urma consumării unei unităţi suplimentare dintr-un bun. Aceasta atinge valoarea 0 atunci când utilitatea totală este maximă. La nivelul consumatorului. Bomboane Ut Umg consumate 0 0 Prima 10 10-0=10 A doua 18 18-10=8 A treia 23 23-18=5 A patra 25 25-23=2 A cincea 25 25-25=0 Formula după care se calculează utilitatea marginală este : U mg = ∆U ∆Q . unde i=1.…. ΔQ=variaţia cantităţii consumate. utilitatea marginală devine negativă. utilitatea totală se calculează ca suma utilităţilor celor n bucăţi: Ut = U1+U2+U3+…+Un = ∑Ui. Utilitatea marginală descreşte pe măsură ce creşte consumul.  Scăderea utilităţii marginale. este definită de legea creşterii marginale – conform căreia Umg se diminuează pe măsură ce creşte cantitatea în care este consumat un bun. După aceea. Cererea 3 . a treia 5. unde ΔU=variaţia utilităţii. utilitatea adusă de a doua bomboană este 8 – mai mică decât prima – deci Umg=8.Ex: un consummator mănâncă 5 bomboane. pentru n bucăţi dintr-un produs consummate. … Umg=0 pentru a cincea bomboană.3. Acest lucru se poate reprezenta şi grafic. să spunem. creşterea cantităţii consumate dintr-un bun are următoarele efecte:  Creşterea utilităţii totale. Satisfacţia resimţită după ce a mâncat prima bomboană este. ceilalţi factori rămânând constanţi. a doua bomboană are o utilitate de 8. Ex: revenind la ex cu bomboanele. iar când U t începe să scadă. a patra 2 şi ultima 0. de 10.

∆Q(%) = ∆Q *100 Q0 exprimă variaţia procentuală a cantităţii cerute.Cererea reprezintă cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care consumatorii pot şi sunt dispuşi să o cumpere într-o anumită perioadă de timp. dacă alţi factori rămân constanţi. Legea cererii Între preţ şi cantitatea cerută există o relaţie inversă. care reprezintă variaţia cantităţii cerute pe piaţă raportată la variaţia preţului. la diferite preţuri. cererea este considerată elasică. Curba cererii este descrescătoare la preţ. creşte nr de CD-uri pe care un consummator le poate cumpăra. Dimpotrivă. după modificare. Cererea se prezintă astfel: Cererea de CD-uri Preţul unui CD (u. cantitatea cerută scade. ci şi de ofertă. cererea este considerată inelasică. Consumatorul va cumpăra o cantitate mai mare dintr-un produs dacă preţul acestuia scade şi.) 50 40 30 20 10 Cantitatea cerută (nr de CD-uri) într-o lună 1 2 3 5 7 Se constată că. dacă reacţia consumatorilor la variaţia preţului este slabă. exprimă variaţia absolută a cantităţii cerute pe piaţă. Din tabel nu reiese care este preţul pieţei la care se vând CD-urile.m. Elasticitatea cererii Modul în care reacţionează consumatorii la modificarea preţului unui anumit produs reprezintă elasticitatea cererii în funcţie de preţ. se calculează coeficientul de elasticitate (Ec). Pentru a determina gradul de elasticitate a cererii pentru un bun oarecare. chiar la o variaţie relative mică a preţului. 4 . invers. Q1 = cantitatea cerută pe piaţă după modificarea preţului. Cererea ne arată în ce cantitate doresc şi pot cumpăra consumatorii un anumit produs în funcţie de preţul cerut. Ex: să presupunem că un consummator oarecare cumpără CD-uri. cantitatea cerută creşte. atunci: ∆Q=Q1-Q0. P0 = preţul iniţial. Aceasta nu depinde numai de cerere. Cererea exprimă cantitatea în care un produs este cerut pe piaţă la diferite niveluri ale preţului. atunci când preţul unui bun scade. variaţia cantităţii cerute (%) ∆Q(%) Ec = variaţia preţului (%) = ∆P(%) Dacă notăm: Q0 = cantitatea cerută iniţial pe piaţă. înregistrându-se o creştere mare a cantităţii cumpărate de consumatori. P1 = preţul final. Dacă reacţia consumatorilor la variaţia preţului este puternică. pe măsură ce preţul unui CD scade. Dacă ceilalţi factori rămân constanţi. iar când preţul unui bun creşte.

Elasticitatea cererii în funcţie de preţ Coeficientul Tipul de Reacţia consumatorului de cerere Modificarea încasărilor totale când: 5 . constatăm: Ec = ∆Q(%) 15% = = 1. atunci ∆P>0. ∆P (%) = ∆P * 100 P0 exprimă variaţia procentuală a preţului În condiţiile unei relaţii inverse între cantitatea cerută pe piaţă şi preţ. (∆ Q>∆ P) Ex: dacă la o variaţie a preţului cu 10%. calculând coeficientul de elasticitate. cererea este elastică. înlocuind în formula coeficientului de elasticitate.5 < 1 ∆ P(%) 10% • De elasticitate unitară – atunci când variaţia procentuală a cantităţii cerute pe piaţă este egală cu variaţia procentuală a preţului. constatăm: Ec = ∆Q(%) 10% = =1 ∆P (%) 10% Modificările preţului şi ale cantităţii cerute pe piaţă influenţează. cererea are coeficientul de elasticitate 1. constatăm: Ec = ∆ Q (%) 5% = = 0. şi -dacă ∆Q<0. obţinem: Ee = − ∆Q ∆P : Q0 P0 Cererea este: • Elastică – atunci când variaţia procentuală a cantităţii cerute pe piaţă este mai mare decât variaţia procentuală a preţului. (∆ Q<∆ P) Ex: dacă la o variaţie a preţului cu 10%. -dacă ∆Q>0. Astfel. calculând coeficientul de elasticitate. cantitatea cerută pe piaţă variază cu 10%. cererea este inelastică. respective nivelul cheltuielilor totale ale consumatorilor. cantitatea cerută pe piaţă variază cu 5%. Astfel.5 > 1 ∆P(%) 10% • Inelastică – atunci când variaţia procentuală a cantităţii cerute pe piaţă este mai mică decât variaţia procentuală a preţului. Astfel.∆P = P1 – P0 exprimă variaţia absolută a preţului. (∆ Q=∆ P) Ex: dacă la o variaţie a preţului cu 10%. totodată şi nivelul încasărilor totale ale producătorilor. cantitatea cerută pe piaţă variază cu 15%. atunci ∆P<0. calculând coeficientul de elasticitate. De aceea.

Modificarea cererii Preţul este factorul cel mai important care determină cantitatea în care va cumpăra un produs. Bunurile pentru care cererea creşte. . Dacă cererea are elasticitate unitară. ex: creşterea preţului monitoarelor→scăderea cererii de tastaturi. dacă veniturile cresc. Laptop (pt care creşte cererea şi scade pt desktop). dacă veniturile cresc. Bunurile substituibile pot fi consummate unul în locul altuia. . cele pentru care cererea scade. Creşterea preţului unui bun determină: *creşterea cererii pentru bunurile care îl pot substitui (dar cu un preţ mai mic) şi invers. veniturile şi numărul consumatorilor. Pot exista bunuri substituibile şi bunuri complementare. Concluzie: 6 . ex zaharina-zahar.veniturile consumatorilor pot creşte → creşterea cererii. sunt bunuri inferioare. preţurile altor bunuri.creşterea sau scăderea numărului consumatorilor determină o modificare în acelaşi sens a cererii. Dar el nu este singurul factor. . creşterea preţului va determina creşterea încasărilor totale. Ex: zaharina este un substitute al zahărului. ex. şi invers. cele complementare se consumă/folosesc împreună. scăderea preţului va determina creşterea încasărilor totale. creşterea preţului va determina scăderea încasărilor totale. . *scăderea cererii bunurilor complementare. Cererea este influenţată şi de alţi factori: preferinţele.preţurile altor bunuri influenţează şi ele cererea.elasticitate Ec>1 Ec=1 Ec<1 elastică elasticitate unitară inelastică variaţia cantităţii cerute este mai mare decât cea a preţului variaţia cantităţii cerute este egală cu cea a preţului variaţia cantităţii cerute este mai mică decât cea a preţului preţul creşte încasările totale scad încasările totale rămân aceleaşi încasările totale cresc preţul scade încasările totale cresc încasările totale rămân aceleaşi încasările totale scad Dacă cererea este elastică. şi invers. Dacă cererea este inelastică.preferinţele consumatorilor se pot schimba. tastatură şi monitorul unui PC sunt bunuri complementare. Dar aceşti factori se modifică odată cu cererea pe piaţă. sunt bunuri superioare. scăderea preţului va determina scăderea încasărilor totale. modificarea preţului nu afectează nivelul încasărilor totale. Până acum am presupus că aceşti factori rămân constanţi.

• între preţul unui bun şi cererea pentru bunurile sustituibile există o relaţie directă. 7 . • între preţul unui bun şi cererea pentru bunurile complementare există o relaţie indirectă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful